Curs 1 Igiena
Curs 1 Igiena
Curs 1 Igiena
2
sănătate sunt diferite.
Asociind terminologia cu realitatea, Igiena Mediului / Sănătatea mediului / Medicina
mediului cuprind noțiuni în plină actualitatate. Deşi se apreciază că peste 25% dintre
îmbolnăviri îşi au originea în mediu, iar agenții toxici au fost clasați pe locul cinci între
cauzele de deces, foarte mult timp medicii nu au fost implicaţi în problemele de mediu legate
de sănătatea umană, iar universităţile de medicină au făcut prea puţin pentru a-i încuraja sau a-
i pregăti pentru o astfel de implicare. În condițiile în care medicii primesc tot mai des în
cabinet pacienţi care pun întrebări, care sunt îngrijoraţi despre anumite expuneri, reclamă
anumite riscuri sau prezintă semne şi simptome cauzate de aceste expuneri, cei care practică
medicina primară și-au exprimat nevoia de educație în domeniul medicinei mediului pentru a
putea recunoaște, diagnostica și trata mai bine în practica lor clinică pacienții cu boli legate de
mediu. Astfel, cu toate că implicarea medicului în problemele de sănătatea mediului pare a fi
o alegere personală, minime competenţe în acest domeniu sunt absolut necesare.
Pentru a răspunde preocupărilor în creştere ale societăţii legate de problemele de
sănătate cauzate de mediu, The Institute of Medicine (IOM) din cadrul The National Academies
of Sciences, Engineering, and Medicine din SUA apreciază că următoarele competenţe trebuie să
fie cuprinse în curricula de învăţământ medical în domeniul sănătății mediului:
● dobândirea de cunoştinţe şi concepte de bază pentru înțelegerea influenței mediului
și a agenților de mediu asupra sănătății umane (expunere, mecanisme, măsuri de prevenire şi
strategii de control etc.);
● să efectueze o anamneză de mediu completă, prin care să obțină un istoric detaliat al
expunerilor de mediu, de la toți pacienții;
● să recunoască semnele, simptomele, bolile și sursele de expunere referitoare la cele
mai comune condiții și agenți din mediu;
● competenţe în comunicarea riscului şi advocacy work (implicare în dezbateri și
acţiuni de intervenţie comunitară în cadrul cărora să pledeze în favoarea pacientului sau a
comunităţii cu privire la potenţialele efecte negative ale mediului asupra sănătăţii);
● abilitatea de a identifica şi de a accesa surse de informaţii credibile pentru a furniza
informaţiile necesare pentru pacienţi şi comunitate;
● să înţeleagă responsabilitățile legale, sociale și etice în cadrul reglementărilor legate
de sănătatea mediului.
3
1. Definirea şi caracterizarea conceptului de sănătate
4
necesitatea implicării întregii comunităţi în managementul sănătăţii individuale şi
colective.
Determinanţii sănătăţii
Aproape toate caracteristicile unei societăţi pot afecta starea de sănătate a cetăţenilor
şi, prin urmare, ar putea fi considerate factori determinanţi ai sănătăţii. Pentru a avea o
imagine de ansamblu, OMS a identificat factorii determinanți ai sănătăţii care merită o atenţie
deosebită şi i-a grupat în următoarele categorii:
- determinanţii biologici, endogeni (factori genetici, vârsta, sexul) care, deşi au un rol
important, nu pot fi controlaţi. Astfel, moștenirea genetică joacă un rol important în
determinarea duratei de viaţă şi probabilitatea de a dezvolta anumite boli. Bărbaţii şi femeile
suferă de diferite tipuri de boli la diferite vârste.
- determinanţii comportamentali și ai stilului de viață (alimentaţia echilibrată, activitatea
fizică, fumatul, condumul de alcool, stresul) pot afecta sănătatea şi mijloacele de adaptare.
- determinanţii socio-economici (venit, educație, etnie, accesul la asistență socială, accesul la
serviciile de sănătate, cultura, obiceiurile şi tradiţiile, convingerile familiei şi ale comunităţii,
imigrația etc.).
Veniturile mai mari şi statut social sunt în legătură cu o sănătate mai bună, iar nivelul
scăzut de educaţie cu starea de sănătate precară, mai mult stres şi încredere în sine mai mică.
Asistenţa socială (sprijin mai mare din partea familiei, prietenilor şi al comunității) este legată
de o sănătate mai bună. Accesul la serviciile de sănătate şi calitatea acestora influenţează
sănătatea prin rolul lor în previnirea şi tratarea unor boli. Cultura, obiceiurile şi tradiţiile,
convingerile familiei şi ale comunităţii, toate pot afecta sănătatea.
- mediul fizic - apă sigură şi suficientă cantitativ, aer curat, locuri de muncă sănătoase,
locuinţe salubre şi sigure, alimentele, solul etc., toate contribuie la o stare de sănătate bună.
Putem observa cu uşurinţă că, în contextul societăţii actuale, mulţi dintre determinanţii
sănătăţii nu pot fi controlaţi direct de fiecare inivid. În plus, factorii determinanţi sunt adesea
asociaţi la nivelul unui individ sau al unei comunități. De exemplu, este posibil ca o persoană
needucată să aibă un loc de muncă nesatisfăcător şi prost plătit şi să trăiască în condiţii
improprii. La nivel de comunitate, probabil că trăieşte într-o zonă nedorită, aproape de un
complex industrial sau cu trafic intens, în care serviciile sunt puţine, iar populaţia nu are şanse
să obţină puterea politică necesară pentru a cere îmbunătăţiri.
5
Profilaxia sau prevenţia reprezintă totalitatea măsurilor care vizează păstrarea
sănătăţii, restabilirea sănătăţii atunci când este afectată şi reducerea suferinţei şi a
stresului.
Ideal, profilaxia are loc înainte ca o persoană să contracteze boala, de aceea
programele de prevenţie se adresează adesea persoanelor sănătoase din populaţia generală.
Pentru conceperea unor astfel de programe trebuie să considerăm boala ca un aisberg: pentru
fiecare caz care se prezintă la medic este posibil ca multe alte persoane să fie atinse de boală
într-un stadiu preclinic, iar şi mai mulţi oameni din comunitate să prezinte factori de risc
legaţi de afecţiunea respectivă. În consecinţă putem face o ierarhizare a ţintelor profilaxiei
care urmăreşte:
să prevină riscurile de expunere la agentii cauzatori de boală,
să restrângă riscurile expunerii,
să identifice şi să trateze pe cei bolnavi.
În funcţie de momentul în care se intervine în raport cu acţiunea agentului cauzal în
evoluţia de la sănătate la boală se pot distinge mai multe niveluri ale profilaxiei. Clasic sunt
descrise trei: profilaxia primară, secundară şi terţiară, dar ulterior a fost adaugat și nivelul
zero: profilaxia primordială.
7
Deşi toate sunt importante, profilaxia primordială şi cea primară au cea mai mare
contribuţie la asigurarea stării de sănătate şi de bine a întregii populaţii. Aceste două etape ale
profilaxiei sunt specifice medicinei preventive şi consecinţa aplicării lor a adus mari beneficii
stării de sănătate a populaţiei, dar şi de ordin economic. Pe măsura avansării de la nivelul
profilaxiei primordiale spre profilaxia terţiară scade numărul de beneficiari, iar sub aspect
economic, costurile cresc enorm.
Noţiunea de sănătate s-a dovedit a fi, aşadar, strâns legată de o stare de bine ecologică.
Având în vedere că nu există nicio activitate umană de natură economică sau socială care să
nu aibă implicaţii ecologice, sănătatea omului trebuie totdeauna raportată la echilibrul
complex socio-ecologic între individ şi mediul înconjurător care satisface nevoile
fundamentale umane şi realizează adaptarea biologică, mentală şi socială a individului la
mediul din care face parte.
În ultimele decenii au apărut diverse accepţiuni ale termenului de mediu înconjurător.
OMS definește mediul înconjurător ca „totalitatea factorilor din afara organismului
uman, prezenţi la un moment dat şi care acţionează asupra omului şi activităţii sale”.
Last J.M. propune definirea mediului ca fiind “totalitatea factorilor externi
organismului uman individual, care pot fi divizaţi în fizici, chimici, biologici, sociali, culturali
etc., care pot influenţa starea de sănătate a populaţiei”.
Conferinţa ONU asupra mediului (Stockholm, 1972) stabileşte că mediul
înconjurător are trei componente de bază:
mediul natural (habitatul natural cel mai adesea este modificat şi amenajat)
mediul construit (habitatul construit)
mediul social
În zilele noastre intervenţia omului asupra mediului este omniprezentă, astfel încât
mediul înconjurător circumscrie ansamblul factorilor ecologici asupra cărora activitatea
umană a operat modificări profunde, de multe ori ireversibile. În acest context, noţiunea de
mediu înconjurător este sinonimă cu aceea de mediu antropizat, iar termenul de natură
sugerează existenţa unei arii ecologice în care activitatea umană nu a perturbat încă circuitele
energetice şi informaţionale ale ecosistemelor originare. Ecosistemul antropizat (artificial), în
8
care intervenţia omului este omniprezentă, este mult mai fragil şi instabil, capabil să
declanşeze reacţii nefavorabile în lanţ.
Unii factori de mediu pot avea acţiune sanogenă sau patogenă, în funcţie de nivelul
(concentraţia) lor în mediu sau de alte caracteristici care le condiţionează reactivitatea. Aşa de
exemplu, ozonul se comportă ca un poluant secundar cu efect iritant atunci când se află la
nivelul troposferei şi ca un element benefic pentru om şi pentru întreaga biosferă atunci când
se află la altitudini înalte.
Ca factori patogeni, factorii de mediu pot acţiona ca:
factori etiologici – obligatorii în determinarea stării de boală Ex: holera transmisă
hidric
factori de risc – orice caracteristică sau condiţie care poate favoriza declanşarea sau
agravarea unui fenomen negativ (a unei boli).
9
Sunt diferite feluri de factori de risc. Unii, cum sunt toxicele şi agenţii infecţioşi, se găsesc
în mediul înconjurător, alţii sunt parte a mediului social (stresul). Alţi factori de risc sunt
reprezentaţi de comportamente umane (fumatul, sedentarismul) sau sunt moşteniţi (a avea un
haplotip HLA B27 creşte riscul unei spondilartropatii).
Prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător sunt condiţii sine qua non
pentru menţinerea stării de sănătate a populaţiei şi sunt strâns legate de asigurarea calităţii
vieţii.
11
prevenirea malnutriţiei, iar alterarea şi contaminarea alimentelor dau o patologie legată de
consumul alimentar.
4. Aşezări umane liniştite şi sigure – dezvoltarea urbană, pe lângă multiplele motive
de satisfacţie, poate conduce la apariţia unor factori de risc reprezentaţi în principal de:
- aglomerarea populaţiei care favorizează răspândirea unor boli transmisibile,
- poluarea mediului (chimică, fonică) din cauza industrializării, a mijloacelor de
transport şi a activităţilor casnice şi gospodăreşti,
- regimul de viaţă urban, caracterizat prin suprasolicitare nervoasă, sedentarism,
obiceiuri ca fumatul, alcoolismul şi chiar farmacodependenţa şi consumul de droguri.
5. Ecosistem global favorabil – presupune un mediu global stabil (fără poluare
transfrontalieră, fără depleţia ozonului stratosferic, fără schimbări climatice şi ploi acide, etc.)
12
rutiere, otrăviri şi înec. La copiii sub 5 ani 1/3 din toate bolile sunt cauzate de factorii de
mediu, iar anual 4 milioane decese sunt cauzate de apa nesigură și aerul poluat.
13