Italia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană: i

ˈtaːlja), oficial Republica italiană (in italiană Italia
Repubblica italiana),[7][8][9][10] este un stat unitar,
Republica Italiană
republică parlamentară, aflat în Europa de Sud. Ea
acoperă o arie de 301.338 km² și are o climă temperată; Repubblica Italiana
datorită formei părții sale continentale, este denumită
pe plan intern lo Stivale („Cizma”).[11][12] Cu 61 de
milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată
țară a Europei. Italia este o țară dezvoltată[13] și are a
treia cea mai mare economie din zona Euro și a opta din
lume după PIB nominal.[14] Drapelul Italiei Stema Italiei

Deviză: Made in Italy

Din vremurile antice, culturile etruscă, Magna Graecia
Imn: Il Canto degli Italiani
și altele au înflorit pe teritoriul actual al Italiei, până (Cântecul italienilor)
când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care
timp de secole a rămas centrul politic și religios al 0:00 MENIU
civilizației occidentale, capitala Imperiului Roman și
apoi centrul creștinismului. În Evul Mediu Întunecat,
Peninsula Italică s-a confruntat cu dezastruoase invazii
ale triburilor barbare, dar începând cu secolul al XI-lea,
numeroase orașe-stat italiene(en) au început să
înflorească practicând navigație, comerț și întreținând
instituții bancare (capitalismul modern își are originile
în Italia medievală).[15] Mai ales în timpul Renașterii,
cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și
polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și
Machiavelli.[16] Exploratorii italieni ca Marco Polo,
Columb și Vespucci au descoperit noi rute către
Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă, contribuind la
epoca marilor descoperiri pentru europeni.[17] Totuși,
Geografie
Italia a rămas fragmentată în numeroase state aflate în
Suprafață
război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci - Total 301.338 km²
Medievale, ceea ce le-a făcut să cadă ușor pradă marilor
Cel mai înalt
puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi Austria.[18] punct Mont Blanc (4.808,72 m)
Italia va intra astfel într-o lungă perioadă de declin Cel mai jos
Contane[*] (-3,44 m)
până la jumătatea secolului al XIX-lea.[18] punct
Cel mai mare Roma
oraș
După diferite tentative nereușite, războaiele al doilea și
Vecini San Marino
al treilea(en) pentru independența Italiei s-au soldat cu Vatican
unificarea a mare parte din Italia actuală între 1859– Franța
1866.[19] Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și Elveția
Austria
până la începutul secolului al XX-lea, noul Regat al Slovenia
Italiei s-a industrializat rapid și și-a format un imperiu Malta
colonial, devenind Mare Putere.[20][21] Italia sudică și Fus orar UTC+1/+2
rurală au rămas în mare parte însă excluse de la Populație
industrializare, alimentând o diaspora(en) mare și Densitate 201,7 loc/km²
influentă. În ciuda victoriei din Primul Război Mondial, - Estimare 2020 60.317.000
Italia a intrat într-o perioadă de criză economică și Limbi oficiale Italiana[ib 1]
agitație socială, care a favorizat apariția unei dictaturi Etnonim Italian, Italiancă, Italieni
fasciste în 1922. Participarea ulterioară la al Doilea Guvernare
Război Mondial de partea Axei s-a sfârșit cu o Sistem politic Republică
înfrângere militară, distrugere economică și un război Președinte Sergio Mattarella[2]
civil. În anii care au urmat, Italia a abolit monarhia, a Prim-ministru Giuseppe Conte
restaurat democrația și s-a bucurat de o explozie Legislativ Parlamentul Republicii
economică(en), devenind astfel una dintre cele mai Italiene
Capitala Roma
dezvoltate țări[22][23][24][25] și a cincea economie a
Istorie
lumii până în 1990.[26]
Unificarea Italiei
Italia joacă un rol de frunte în afacerile militare, Economie
PIB (PPC) 2017
culturale și diplomatice mondiale[27] și este astfel
- Total $2150 miliarde
considerată a fi o putere regională majoră.[28][29][30] - Pe cap de 40.923,702 dolar Geary-
Italia este unul dintre membrii fondatori și unul dintre locuitor Khamis[5]
membrii de frunte ai Uniunii Europene,[31] fiind PIB (nominal) 2017
membră și a mai multor instituții internaționale, între - Total 1.934.797.937.411,3 dolari
care ONU,[32] NATO,[33] OCDE, OSCE, OMC,[34] americani[3]
DAC(en), G4(en), G6(en), G7, G8, G10(en), G20,[35] a - Pe cap de
32.110 dolari americani[4]
locuitor
Uniunii Mediteranei,[36] a Consiliului Europei,[34] a
IDU 0,873
Inițiativei Central-Europene,[37] ASEM[38] și a Uniting Monedă Euro (EUR) din 2002 (€)[ib 2]
for Consensus(en).[39]
Coduri și identificatori
Cod CIO ITA
Cod mobil 222
Cuprins Prefix telefonic +39[ib 3]
ISO 3166-2 IT
Etimologie Domeniu
Internet .it, .eu[ib 4]
Istorie
Preistoria și antichitatea 1. ^ Mai multe limbi sunt oficiale alături de italiană în diverse
Evul Mediu regiuni: germana și ladina în Tirolul de Sud, slovena în
provinciile Gorizia și Trieste; franceza în Valea Aostei
Începutul Epocii Moderne
2. ^ înainte de Euro, Lira Italiană; în Campione d'Italia, Euro
Unificarea Italiei, regimul liberal și participarea la este acceptat la plată, deși acolo moneda oficială este
Primul Război Mondial francul elvețian.

Regimul fascist 3. ^ Pentru Campione d'Italia se folosește prefixul pentru

Elveția (+41)
Italia republicană
4. ^ Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Italia face
Geografie parte

Mediul Prezență online

site web oficial (http://www.italia.it/)
Clima
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
Politică tle=Italia&action=edit&section=0)
Guvernul
Justiția
Forțele polițienești
Relații externe
Armata
Împărțire administrativă
Economie
Infrastructura
 Știința și tehnologia
Demografie
Grupuri etnice
Limbile
Educație
Religie
Sănătate
Cultură
Arhitectură
Artele vizuale
Literatură și teatru
Muzica
Cinematografia
Sport
Modă și design
Bucătăria
Note de completare
Note bibliografice
Legături externe
Vezi și

Etimologie
Prezumpțiile privind etimologia numelui de „Italia” sunt numeroase și foarte variate.[40] Conform
uneia dintre cele mai comune explicații, termenul latinesc Italia[41] a fost împrumutat prin greaca
antică din oscanul Víteliú, care înseamnă „țara vițeilor” (cf. Lat vitulus „vițel”, Umb vitlo „vițel”).[42]
Taurul era un simbol al triburilor din sudul peninsulei[43] și apărea adesea în luptă cu lupoaica
romană ca simbol al sfidării Italiei libere în timpul Războiului Social.[44] Istoricul grec Dionis din
Halicarnas afirmă aceasta odată cu legenda că Italia ar fi fost denumită astfel după Italus(en),[45]
legendă amintită și de Aristotel[46] și Tucidide.[47]

Numele de Italia s-a aplicat doar la o parte din ceea ce este astăzi Italia de Sud – conform lui Antioh
din Siracuza(en), porțiunea sudică a peninsulei Bruttium (Calabria de astăzi: provincia Reggio, și parte
din provinciile Catanzaro și Vibo Valentia). Dar până la vremea sa Oenotria(en) și Italia deveniseră
sinonime, și numele s-a aplicat și asupra a mare parte din Lucania. Grecii au ajuns și ei să folosească
denumirea de „Italia” pentru o regiune mai extinsă, dar abia în timpul domniei lui Cezar August
(sfârșitul secolului I e.n.) termenul s-a extins asupra întregii peninsule până la Alpi.[48]

Istorie
Articol principal: Istoria Italiei.

Preistoria și antichitatea
Articole principale: Magna Graecia, Etrusci, Italia (provincie romană), Roma Antică, Regatul
Roman, Republica Romană și Imperiul Roman.
Săpăturile arheologice efectuate în toată Italia au dezvăluit
prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum
circa 200.000 de ani,[49] urmată de sosirea omului modern acum
circa 40.000 de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane – cum
ar fi umbrii, latinii (care aveau să stea la baza civilizației romane),
volscii, samniții, celții și ligurii, care au locuit nordul Italiei, dar și
mulți alții – erau popoare indo-europene; principalele popoare
care nu erau de origine indo-europeană erau etruscii, elimii și
Colosseumul din Roma, construit c.
sicanii în Sicilia și sarzii preistorici.[50] 70 – 80 e.n., este considerat a fi una
dintre cele mai mari opere de
Între secolele al XVII-lea și al XI-lea î.Hr. grecii micenieni au arhitectură și inginerie.
stabilit contacte cu Italia,[51][52][53][54] iar în secolele al VIII-lea
și al VII-lea î.Hr. au fost înființate colonii grecești de-a lungul
coastelor Siciliei și în sudul peninsulei Italice, teritoriu ce a căpătat denumirea de Magna Graecia.[55]
Fenicienii au stabilit și ei colonii pe coastele Sardiniei și Siciliei.[56]

Roma, un oraș-stat format în jurul unui vad de pe Tibru, fondat conform tradiției în 753 î.Hr.,[57][58]
a evoluat de-a lungul secolelor într-un mare imperiu, întins din Britannia până la granițele Persiei, și
cuprinzând întregul bazin al Mediteranei, în care cultura greacă și cea romană s-au unit formând o
civilizație unică. Moștenirea culturală a Imperiului Roman a influențat puternic civilizația occidentală
și a modelat în mare măsură lumea modernă.[59] Într-un lent declin început cu secolul al III-lea,
Imperiul s-a divizat în două părți în anul 395.[60] Imperiul Roman de Apus, sub presiunea invaziilor
barbare, s-a dizolvat în cele din urmă în 476, când ultimul său împărat a fost detronat de căpetenia
germanică Odoacru,[61] în timp ce Imperiul Roman de Răsărit a mai supraviețuit încă aproape o mie
de ani.[62]

Evul Mediu

După căderea Imperiului Roman, Italia a fost cucerită de

ostrogoți,[63] urmați în secolul al VI-lea de o scurtă recucerire de
către împăratul bizantin Iustinian.[64] Invazia unui alt trib
germanic, lombarzii, spre sfârșitul aceluiași secol, a redus
prezența bizantină la câteva fragmente teritoriale izolate
(Exarhatul de Ravenna) și a dus la începutul sfârșitului unității
politice a peninsulei pentru următorii 1.300 de ani. Regatul
Coroana de Fier a Lombardiei, lombard a fost ulterior absorbit de Imperiul Franc al lui Carol cel
simbol al regilor Italiei timp de multe
Mare la sfârșitul secolului al VIII-lea.[65] Francii au contribuit și
secole.
la formarea Statului Papal în Italia centrală. Până în secolul al
XIII-lea, politica italiană a fost dominată de relațiile dintre
împărații Sfântului Imperiu Roman și papalitate, majoritatea orașelor-state italiene implicându-se în
conflict, fie de partea primului (ghibelinii) fie de partea celei de a doua (guelfii) după cum le convenea
pe moment.[66]

În această epocă haotică, în Italia a apărut o instituție caracteristică ei, comuna medievală(en). Dat
fiind vidul de putere produs de fragmentarea teritorială extremă și de lupta dintre Imperiu și Sfântul
Scaun, comunitățile locale au căutat să-și afirme autonomia pentru a restaura legea și ordinea.[67] În
1176, Liga Lombardă, o asociație de orașe-stat, l-a învins pe împăratul german Frederic Barbarossa în
bătălia de la Legnano,[68] asigurând practic independența a mare parte dintre orașele din Italia
nordică și centrală. În zonele sudice și de coastă, orașele-stat-porturi s-au constituit în republici
maritime, cele mai cunoscute fiind Veneția, Genova, Pisa și Amalfi. Ele s-au implicat mult în
cruciade, au ajuns să domine Mediterana și să monopolizeze rutele comerciale către Orient.[69]
În sud, Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea,
înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul
secolului al XI-lea împreună cu mare parte din principatele
lombarde și bizantine din Italia sudică.[70] Printr-un șir complex
de evenimente, Italia sudică s-a dezvoltat ca regat unitar, la
început sub dinastia Hohenstaufen, și apoi sub dinastia capețiană
de Anjou(en) și, începând cu secolul al XV-lea, cu dinastia de
Aragon.[71] În Sardinia, fostele provincii bizantine au devenit
state independente denumite Giudicati(en),[72] deși unele părți
din insulă s-au aflat sub control genovez sau pisan până la Castel del Monte(en), construit de
cucerirea sa de către Aragon în secolul al XV-lea. Pandemia împăratul german Frederick al II-lea.
Moartea Neagră din 1348 și-a lăsat amprenta asupra Italiei
ucigând poate o treime din populație.[73][74] Recuperarea din ravagiile făcute de ciumă a dus la o
resurgență a orașelor, a comerțului și economiei, ceea ce a permis înflorirea umanismului și
Renașterii, curente care s-au răspândit apoi în toată Europa.[75]

Începutul Epocii Moderne

În secolele al XIV-lea și al XV-lea, Italia centrală și de nord a fost

împărțită în mai multe orașe-state aflate în război, restul peninsulei
fiind ocupată de Statul Papal și de Regatul Siciliei, ultimul denumit și
Neapole. Cele mai puternice dintre aceste orașe-stat absorbeau
teritoriile înconjurătoare dând naștere unor seniorii, state regionale
adesea conduse de puternice familii de negustori care înființau dinastii
locale.[76] Războaiele între orașele-state erau foarte frecvente, și se
duceau în principal cu armate de mercenari denumiți condottieri, bande
de soldați aduși din toată Europa, mai ales germani și elvețieni, cu
comandanți italieni.[77] Deceniile de lupte au dus în cele din urmă la
apariția Florenței(en), Milanului și Veneției ca actori dominanți,
semnatari în 1454 ai păcii de la Lodi(en), prin care s-a instaurat un calm
relativ în regiune pentru prima oară după multe secole. Pacea avea să
dureze circa patruzeci de ani.[78] Leonardo da Vinci, modelul
de om renascentist
Renașterea, o perioadă de viguroasă revigorare a artelor și culturii, și-a (autoportret, c. 1512).
avut originea în Italia datorită mai multor factori, cum ar fi marile avuții
acumulate de marile târguri, patronajul familiilor dominante, ca familia
Medici din Florența,[79][80] și migrația cărturarilor greci(en) care au adus în Italia texte antice după
căderea Constantinopolului în mâinile turcilor otomani.[81][82][83] Renașterea italiană și-a avut
apogeul la jumătatea secolului al XVI-lea, invaziile străine aruncând regiunea în tumultul Războaielor
Italiene. Ideile și idealurile Renașterii s-au răspândit însă rapid în Europa de Nord(en), Franța(en),
Anglia(en) și în mare parte din Europa. Între timp, descoperirea Americii de către Columb și a noilor
rute către Asia de către navigatorii portughezi, coroborate cu ascensiunea Imperiului Otoman, au
erodat dominația exercitată de negustorii italieni și de republicile maritime asupra comerțului cu
Orientul, ceea ce a produs un declin economic accentuat al peninsulei.[84]

După Războaiele Italiene (1494–1559), declanșate de rivalitatea între Franța și Spania, orașele-stat
și-au pierdut treptat independența și au căzut sub dominație străină, mai întâi spaniolă (între 1559 și
1713) și apoi austriacă (între 1713 și 1796). În 1629–1631, o nouă epidemie de ciumă a ucis circa 14%
din populația Italiei.[85] Pe lângă aceasta, Imperiul Spaniol a început să decadă în secolul al XVII-lea,
și la fel și posesiunile acestuia în Neapole, Sicilia, Sardinia și Milano. În particular, Italia sudică a
sărăcit și a fost deconectată de evenimentele importante din Europa.[86] În secolul al XVIII-lea, ca
urmare a Războiului Succesiunii Spaniole, Austria a luat locul Spaniei ca putere străină dominantă,
iar Casa de Savoia a devenit putere regională, extinzându-și puterea în Piemont și Sardinia. În același
secol, declinul de două sute de ani a fost întrerupt prin reforme economice și administrative efectuate
în mai multe state de către elitele dominante.[18] În timpul Războaielor Napoleoniene, Italia nordică
și centrală au fost invadate și reorganizate ca un nou Regat al Italiei, un stat clientelar(en) al
Imperiului Francez,[87] în timp ce jumătatea sudică a peninsulei a intrat sub administrația lui
Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon, care a fost încoronat rege al Neapolelui. Congresul de la
Viena din 1814 a restaurat situația de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, dar idealurile Revoluției
Franceze nu au putut fi eradicate, și au reapărut la suprafață în timpul frământărilor politice care au
caracterizat prima parte a secolului al XIX-lea.[88]

Unificarea Italiei, regimul liberal și participarea la Primul Război Mondial

Nașterea Regatului modern al Italiei a fost consecința eforturilor

naționaliștilor italieni și monarhiștilor loiali Casei de Savoia
pentru a înființa un regat unit care să cuprindă întreaga
Peninsulă Italică. În contextul revoluțiilor liberale din 1848 care
s-au răspândit în întreaga Europă, Austriei i s-a declarat
război.[89] Acest Prim Război pentru Independența Italiei(en) a
fost pierdut de Regatul Sardiniei, dar a fost clar că acesta nu
Legendara „strângere de mână de poate reuși să obțină de unul singur unificarea și independența
la Teano” între Giuseppe Garibaldi teritoriilor italiene. În 1859 Sardinia a atacat din nou Imperiul
și Victor Emmanuel al II-lea: la 26 Austriac, de această dată aliat cu Franța în al Doilea Război
octombrie 1860, „Eroul a Două pentru Independența Italiei, de această dată reușind să elibereze
Lumi” a renunțat la speranțele sale Lombardia, cu Giuseppe Garibaldi înlăturând monarhia
republicane de dragul unității bourbonă în sud.[90][91]
italiene.
În 1860–1861 generalul Giuseppe Garibaldi s-a aflat în fruntea
mișcării pentru unificare în Neapole și Sicilia,[92] permițând guvernului sard condus de contele de
Cavour să proclame regatul Italiei la 17 martie 1861. În 1866 Victor Emmanuel al II-lea s-a aliat cu
Prusia în Războiul Austro-Prusac. Armata imperială austriacă, alcătuită și din efectivele
Regimentului 50 de Infanterie din Alba Iulia, a învins armata italiană în Bătălia de la Custozza. Deși
învinsă pe câmpul de luptă, Italia a reușit de această dată să anexeze Veneto pe cale
diplomatică.[93][94] În cele din urmă, după ce Franța și-a abandonat garnizoanele din Roma în urma
dezastruosului Război Franco-Prusac din 1870, italienii s-au grăbit să umple vidul de putere ocupând
Statul Papal.[95]

Statutul Albertin(en) piemontez din 1848, extins la nivelul întregului Regat al Italiei în 1861, dădea
cetățenilor libertăți de bază, dar legile electorale excludeau de la vot clasele needucate și fără
proprietăți.[96] Guvernarea noului regat se înfăptuia în contextul unei monarhii constituționale,
dominate de forțe liberale.[96] În 1913, a fost adoptat votul universal pentru bărbați.[97] Italia nordică
s-a industrializat rapid, dar sudul și zonele rurale ale nordului au rămas subdezvoltate și
suprapopulate, ceea ce a obligat milioane de oameni să emigreze în străinătate, în timp ce Partidul
Socialist Italian(en) își mărea constant forța, contestând stabilimentul tradițional liberal și
conservator. Începând cu ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, Italia s-a transformat într-o
putere colonială, profitând de slăbiciunea Imperiului Otoman muribund și preluând controlul asupra
Somaliei, Eritreei și apoi Libiei și Insulelor Dodecaneze.[98]

Italia, aliată nominal cu Imperiul German și cu Austro-Ungaria în Tripla Alianță, a refuzat să intre în
Primul Război Mondial în 1914 de partea acestora, deoarece considera că alianța este una defensivă.
În cele din urmă, în 1915, ea s-a alăturat Antantei după ce i s-au promis teritorii importante, inclusiv
Carniola Interioară(en), fostul Litoral Austriac, Dalmația precum și părți din Imperiul Otoman.[99]
Participarea Italiei nu a adus la început rezultatele dorite, armata italiană împotmolindu-se într-un
îndelungat război de uzură în Alpi, înaintând foarte puțin și suferind pierderi grele. În cele din urmă,
în contextul prăbușirii totale a Austriei și Germaniei în octombrie
1918, italienii au lansat o ofensivă masivă, culminând cu victoria
în bătălia de la Vittorio Veneto. Victoria italiană a marcat
sfârșitul războiului pe Frontul Italian, a contribuit la dizolvarea
Imperiului Austro-Ungar și la sfârșitul războiului după două
săptămâni.[100][101][102]

În timpul războiului, peste 650.000 de soldați italieni și tot atâția Cimitirul militar de la Redipuglia,
civili au murit[103] iar regatul a ajuns în pragul falimentului. În unde odihnesc circa 100.000 de
urma tratatelor de pace de la Saint-Germain, Rapallo(en) și soldați italieni. Peste 650.000 au
(en) murit pe câmpurile de bătălie ale
Roma , Italia a obținut mare parte din teritoriile promis, dar
nu și Dalmația (cu excepția Zarei), ceea ce a permis Primului Război Mondial.
naționaliștilor să descrie victoria ca fiind una „mutilată”.[104]
Italia a anexat de la Ungaria și portul Fiume,[104] care nu făcea parte din teritoriile promise la
Londra, dar fusese ocupată după sfârșitul războiului de către Gabriele D'Annunzio.[105]

Regimul fascist
Articol principal: Italia Fascistă.

Agitațiile socialiste(en) care au urmat devastărilor războiului erau inspirate de Revoluția Rusă și au
provocat agitație și anarhie în toată Italia.[106] Clasa politică liberală se temea de o revoluție de tip
sovietic, și a început să se ralieze de partea micului Partid Național Fascist, condus de Benito
Mussolini. În octombrie 1922, „cămășile negre” fasciste au încercat o lovitură de stat („Marșul asupra
Romei”).[107] Lovitura de stat propriu-zisă a eșuat, dar în ultimul moment regele Victor Emmanuel al
III-lea a refuzat să proclame starea de asediu și l-a numit pe Mussolini prim ministru.[108][109] În
următorii ani, Mussolini a interzis toate partidele politice și a restrâns libertățile personale,
instaurând dictatura.[110][111] Aceste acțiuni au atras atenția opiniei publice internaționale, și au
inspirat dictaturi similare în Germania Nazistă[112] și în Spania Franchistă.[113]

În 1935, Mussolini a invadat Etiopia, izolând țara pe plan internațional și retrăgând-o din Societatea
Națiunilor. Ca urmare, Italia s-a aliat cu Germania Nazistă și cu Imperiul Japonez și l-a susținut pe
Francisco Franco în Războiul Civil Spaniol. În 1939, Italia a anexat Albania(en), care era de facto
protectorat italian încă de la independența sa.[114] Italia a intrat în al Doilea Război Mondial la 10
iunie 1940.[115] După ce la început a înaintat în Somalilandul Britanic și în Egipt, italienii au suferit
înfrângeri grele pierzându-și cele mai bune divizii în Grecia, în Rusia și în Africa de Nord.[116]

Sicilia a fost apoi invadată de Aliați în iulie 1943,[117] ceea ce a dus la prăbușirea regimului fascist și la
căderea lui Mussolini la 25 iulie.[118] La 8 septembrie 1943, Italia a capitulat.[119] Germanii au reușit
pentru scurt timp să cucerească Italia nordică și centrală. Țara a rămas câmp de luptă tot restul
războiului.[118]

În nord, germanii au proclamat Republica Socială Italiană (RSI), un stat-marionetă nazist, condus de
Mussolini. Perioada de după armistițiu a adus apariția mișcării antifasciste de rezistență, denumită
Resistenza.[120][121] Ostilitățile au luat sfârșit la 29 aprilie 1945, când forțele germane din Italia au
capitulat.[122] Aproape jumătate de milion de italieni (inclusiv civili) au murit în conflict,[123] iar
economia italiană fusese aproape distrusă; venitul pe cap de locuitor în 1944 era la minimul secolului
al XX-lea.[124]

Italia republicană
 Italia a devenit republică după un referendum[125] ținut la 2 iunie 1946,
zi sărbătorită de atunci ca „Ziua Republicii”. A fost pentru prima oară
când femeile italiene au avut drept de vot.[126] Fiul lui Victor Emmanuel
al III-lea, Umberto al II-lea, a fost obligat să abdice și să plece în exil.
Constituția republicană a fost aprobată la 1 ianuarie 1948. În urma
tratatului de pace din 1947, mare parte din Veneția Iuliană(en) a fost
cedată Iugoslaviei și s-a înființat o structură statală neutră, denumită
Teritoriul Liber Trieste(en), care a fost în 1954 împărțit între cele două
țări.[127] Italia și-a pierdut și posesiunile coloniale.[128]

Temerile electoratului italian de o posibilă preluare a puterii de către

comuniști[129] s-au dovedit cruciale pentru rezultatul alegerilor din 18
Alcide De Gasperi, primul aprilie 1948, câștigate detașat de creștin-democrații lui Alcide De
șef de guvern republican al Gasperi.[130] Ca urmare, în 1949 Italia a devenit membră fondatoare a
Italiei, unul dintre Părinții NATO.[33] Planul Marshall a contribuit la refacerea economiei italiene
(en)
Fondatori ai Uniunii care, până la sfârșitul anilor 1960, s-a bucurat de o perioadă de creștere
Europene. economică susținută denumită „Miracolul Economic”.[131] În 1957, Italia
a devenit membră fondatoare a Comunității Economice Europene
(CEE), care avea în 1993 să devină Uniunea Europeană (UE).[31]

Începând cu sfârșitul anilor 1960 și până la începutul anilor 1980, țara a trecut prin așa-numiții Ani
de Plumb(en), perioadă caracterizată de criză economică (mai ales după criza petrolului din 1973),
conflicte sociale pe scară largă și masacre teroriste comise de grupări extremiste rivale, cu presupusa
implicare a serviciilor de informații american și sovietic.[132][133][134] Anii de Plumb au culminat cu
asasinarea liderului creștin-democrat Aldo Moro în 1978 și cu masacrul din gara Bologna(en) din
1980, în care au murit 85 de oameni.[135]

În anii 1980, pentru prima oară după 1945, au fost două guverne conduse de premieri care nu erau
creștin-democrați: unul liberal (Giovanni Spadolini) și unul socialist (Bettino Craxi); creștin-
democrații au rămas, însă, principalul partid parlamentar. În timpul guvernului lui Craxi, economia
și-a revenit și Italia a devenit a cincea cea mai mare economie industrializată din lume,[136] fiind
primită în grupul G7. Ca urmare a cheltuielilor publice făcute atunci, datoria publică a Italiei a
depășit 100% din PIB.[137][138]

La începutul anilor 1990, Italia s-a confruntat cu provocări importante, alegătorii – nemulțumiți de
paralizia politică, de datoria publică uriașă și de corupția endemică (sistem denumit Tangentopoli(en))
descoperită de anchetele Mani pulite(en) – au cerut reforme radicale.[139] Scandalurile au implicat
toate marile partide, dar mai ales pe cele din coaliția de guvernare: creștin-democrații, care guvernau
de aproape 50 de ani, au trecut printr-o criză gravă partidul ajungând să se desființeze, divizându-se
în câteva facțiuni.[140] Comuniștii s-au reorganizat ca o forță social-democrată.[141]

În deceniile anilor 1990 și 2000, au alternat guverne de centru-dreapta (dominate de magnatul

media Silvio Berlusconi) și de centru-stânga (în frunte cu profesorul universitar Romano Prodi),[142]
țara intrând într-o perioadă prelungită de stagnare economică.[143] În 2008, Italia a fost lovită de
recesiune, înregistrând din 2008 până în 2015 42 de luni de contracție a PIB. Criza economică a fost
una dintre principalele probleme care l-au forțat pe Berlusconi să demisioneze în 2011.[144] Guvernul
premierului conservator a fost înlocuit cu cabinetul de tehnocrați al lui Mario Monti.[145] În aprilie
2013, după alegerile generale, vicesecretarul Partidului Democrat Enrico Letta a format un nou
guvern în fruntea unei coaliții de uniune națională; dar în urma tensiunilor cu noul secretar al PD
Matteo Renzi,[146] Letta a demisionat la 14 februarie 2014 și a fost înlocuit la 22 februarie cu Renzi,
care a anunțat că va promova reforme constituționale importante, cum ar fi trecerea la parlament
unicameral și o nouă lege electorală.[147]
Geografie
Articol principal: Geografia Italiei.

Italia se află în Europa de Sud, între paralelele de 35° și 47°

latitudine nordică, și între meridianele de 6° și 19° longitudine
estică. La nord, Italia se învecinează cu Franța, Elveția, Austria și
Slovenia, fiind delimitată în principal de lanțul Munților Alpi,
cuprinzând Valea Padului și Câmpia Venețiană(en). La sud, ea
cuprinde în întregime Peninsula Italică și două mari insule
mediteraneene — Sicilia și Sardinia — alături de numeroase alte
insulițe. Statele suverane San Marino și Vatican sunt enclave în
Italia, în timp ce Campione d'Italia este o exclavă italiană în
Elveția.[148]

Aria totală a țării este de 301.340 km², dintre care 294.140 km²
este uscat și 7.200 km² este apă.[8] Incluzând și insulele, Italia
are 7.600 km de coastă și frontieră,[8] cu 740 km de coastă la
Mările Adriatică, Ionică și Tireniană. Are frontiere terestre cu Hartă fizică a Italiei
Franța (476 km), Austria (404 km), Slovenia (218 km) și Elveția
(698 km). San Marino (37 km) și Vatican (3,4 km), ambele
enclave, reprezintă restul de lungime de frontieră.[8] Italia are în total 1.836,4 km² de graniță
terestră.[8]

Munții Apenini formează coloana vertebrală a peninsulei și Alpii formează frontiera nordică, unde se
află și cel mai înalt punct al Italiei, Mont Blanc (4.810 m).[149] Padul, cel mai lung curs de apă din
Italia (652 km), curge din Alpi de la frontiera vestică cu Franța și traversează Câmpia Padului în
drumul său spre Marea Adriatică. Cele mai mari cinci lacuri sunt: Garda (367,94 km²), Maggiore
(212,51 km², pe granița cu Elveția), Como (145,9 km²), Trasimeno (124,29 km²) și Bolsena
(113,55 km²).[150]

Țara se află la punctul de întâlnire între Placa Eurasiatică și Placa

Africană, ceea ce conduce la o activitate seismică și vulcanică
susținută. În Italia sunt 14 vulcani, dintre care patru sunt activi:
Etna, Stromboli, Vulcano și Vezuviu. Vezuviul este singurul
vulcan activ din Europa continentală și este celebru pentru
erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum.[151]
Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și
Mont Blanc, aflat pe frontiera franco- dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, Campi
italiană, este cel mai înalt vârf din Flegrei(en), la nord-vest de Napoli.[152]
Uniunea Europeană.
Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul
Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde dincolo de
acest bazin și unele insule sunt aflate în afara platoului continental eurasiatic. Aceste teritorii sunt
comunele: Livigno, Sesto, San Candido, Dobbiaco (parțial), Chiusaforte, Tarvisio, Curon Venosta
(parțial), aflate în bazinul hidrografic al Dunării, în timp ce Val di Lei constituie parte a bazinului
Rinului, iar insulele Lampedusa și Lampione se află pe platoul continental african.[153]

Mediul

După rapida industrializare, Italiei i-a luat mult timp până a început să abordeze problematica
mediului. După mai multe ameliorări, a ajuns să se claseze în 2010 pe locul 84 în lume la
sustenabilitate ecologică.[154] Parcurile naționale acoperă circa 5% din suprafața țării.[155] În ultimul
deceniu, Italia a devenit unul dintre cei mai mari producători
mondiali de energie regenerabilă, clasându-se pe locul al patrulea
în lume după capacitatea instalată de producție de energie
solară[156][157] și pe locul al șaselea la capacitatea de producție de
energie eoliană.[158] Energiile regenerabile reprezintă astăzi 12%
din consumul primar total și final de energie, autoritățile
fixându-și un obiectiv de 17% pentru anul 2020.[159]

Poluarea aerului rămâne însă

o problemă gravă, mai ales în
nordul industrializat, țara
ajungând în anii 1990 să aibă
al zecelea nivel din lume de
emisii industriale de dioxid
de carbon.[160] Astăzi, Italia Hartă a parcurilor naționale din
este al doisprezecelea cel mai Italia.
Peisaj deluros în Toscana. mare producător de dioxid
de carbon.[161][a] Traficul
rutier și congestia sa în zonele metropolitane continuă să producă grave probleme de sănătate și de
mediu, chiar dacă concentrațiile de smog s-au redus dramatic din anii 1970 și 1980, iar prezența
smogului devine un fenomen din ce în ce mai rar și nivelele de dioxid de sulf sunt în scădere.[162]

Numeroase cursuri de apă și zone de coastă au fost și ele contaminate de activitatea industrială și
agricolă și, din cauza creșterii nivelului apelor, Veneția a fost inundată în mod repetat în ultimii ani.
Deșeurile provenite din activități industriale nu sunt evacuate întotdeauna prin mijloace legale și au
produs efecte permanente asupra sănătății locuitorilor zonelor afectate, așa cum este cazul cu
dezastrul de la Seveso. Țara a avut și câțiva reactori nucleari între 1963 și 1990 dar, în urma
accidentului de la Cernobîl și a unui referendum pe această temă(en),[163] programul nuclear a fost
oprit, decizie asupra căreia guvernul a revenit în 2008, cu planuri de a construi până la patru reactori
nucleari cu tehnologie franceză. Aceștia au fost și ei anulați după un referendum convocat în urma
accidentului nuclear de la Fukushima.[164]

Despăduririle, proiectele imobiliare ilegale și politicile de gestiune a resurselor funciare au condus la

o importantă eroziune în zonele montane ale Italiei, care s-a manifestat prin dezastre ecologice
majore, ca scurgerea din Barajul Vajont(en) din 1963,[165] și scurgerile de noroi de la Sarno din 1998 și
de la Messina din 2009.[166]

Clima

Datorită întinderii mari pe longitudine și datorită configurației

interne predominant montane, clima Italiei este deosebit de
diversă. În mare parte din regiunile nordice și centrale
continentale, clima are caracteristici de la subtropicale umede
până la continentale umede și oceanice. În particular, clima văii
Padului este predominant continentală, cu ierni geroase și veri
călduroase.[167][168]

Zonele de coastă din Liguria, Toscana și mare parte din sud se Italia de sud are climă
mediteraneană.
potrivesc cel mai bine stereotipului de climă mediteraneană (Csa
în Clasificarea climatică Köppen). Condițiile climatice din zonele
peninsulare de coastă pot fi foarte diferite de cele ale zonelor mai înalte și ale văilor din interior, în
special în lunile de iarnă, când la altitudinile mai înalte tinde să fie mai rece, mai umed și adesea să
cadă zăpadă mai abundentă. Regiunile de coastă au ierni blânde și veri în general uscate, deși în văi și
în câmpii, vara tinde să fie călduroasă. Temperaturile medii pe timp de iarnă variază de la 0 °C în Alpi
până la 12 °C în Sicilia, iar mediile pe timp de vară se încadrează între 20–30 °C.[169]

Politică
Articol principal: Politica Italiei.

Din 2 iunie 1946, Italia este republică

parlamentară unitară; la acea dată,
monarhia a fost abolită în urma unui
referendum constituțional. Președintele
Italiei (Presidente della Repubblica),
actualmente Sergio Mattarella din 2015,
este șeful de stat al Italiei.[170] El este
ales în funcție pentru un mandat unic, de
șapte ani, de către camerele
Parlamentului reunite în ședință
comună. [171] Italia are o constituție
democratică, elaborată de Adunarea
Constituantă formată de forțele
antifasciste care au contribuit la Președintele Sergio Mattarella; și prim-ministrul Giuseppe Conte
înfrângerea fasciștilor și naziștilor în
Războiul Civil Italian.[172]

Guvernul

Italia are un sistem de guvernare parlamentar, bazat pe un sistem

de vot cu reprezentare proporțională. Parlamentul este
bicameral, dar cele două camere, Camera Deputaților (cu sediul
în Palazzo Montecitorio(en)) și Senatul(en) (cu sediul în Palazzo
Madama(en)), au aceleași puteri. Primul ministru, denumit
Presidente del Consiglio dei Ministri, este șeful guvernului.
Primul ministru și cabinetul său sunt numiți de către președinte,
dar trebuie să obțină votul de încredere al Parlamentului.[171] Palazzo Montecitorio(en), sediul
Camerei Deputaților.
Deși organizarea guvernării este similară cu cea a majorității
sistemelor parlamentare, primul ministru italian are mai puțină
autoritate ca omologii săi din alte republici parlamentare. Primul ministru nu poate cere dizolvarea
Parlamentului și nu poate demite miniștri (acestea fiind prerogative exclusive ale președintelui) și are
nevoie de un vot de aprobare din partea Consiliului de Miniștri—deținătorul puterii executive efective
—pentru majoritatea activităților politice.[171]

O particularitate a Parlamentului Italiei este reprezentarea acordată cetățenilor italieni cu domiciliul

în străinătate: 12 deputați și șase senatori aleși în patru circumscripții distincte ale diasporei. Senatul
Italian este și el caracterizat de existența unui număr mic de senatori pe viață(en), numiți de
președinte „pentru merite patriotice deosebite în domeniile social, științific, artistic sau literar”.[173]
Foștii președinți sunt senatori pe viață din oficiu.[173]

Cele trei mari partide politice ale Italiei sunt Partidul Democrat, Forza Italia și Mișcarea Cinci Stele.
La alegerile generale din 2013, aceste trei partide au câștigat 579 de locuri din cele 630 disponibile în
Camera Deputaților și 294 din 315 în Senat.[174] Mare parte din restul locurilor au fost obținute de o
platformă efemeră care îl susținea pe fostul prim ministru Mario Monti, de partidul de extremă
stânga Stânga, Ecologie, Libertate sau de partidele ce participă la alegeri doar în anumite regiuni ale
Italiei: Liga Nordului(en), Partidul Popular din Tirolul de Sud(en), Vallée d'Aoste(en) și Marele
Sud(en).[174] La 15 noiembrie 2013, 58 de parlamentari demisionari din Forza Italia au înființat Noul
Centru-Dreapta.[175]

Justiția

Sistemul juridic italian se bazează pe dreptul roman, modificat de

codul napoleonian și de statutele ulterioare. Curtea Supremă de
Casație(en) este cea mai înaltă instanță din Italia pentru apeluri în
cazuri civile și penale.[176] Curtea Constituțională a Italiei(en)
(Corte Costituzionale) decide cu privire la constituționalitatea
legilor[171] și este o inovație postbelică.

De la apariția lor la jumătatea secolului al XIX-lea, criminalitatea

Curtea Supremă de Casație(en).
organizată(en) a infiltrat viața economică și socială a multor
regiuni din sudul țării, cea mai notorie fiind Mafia Siciliană, care
avea apoi să se extindă și peste hotare, inclusiv în Statele Unite.[177] Veniturile Mafiei ar putea ajunge
la 9%[178][179] din PIB-ul Italiei.[180] Un raport din 2009 a identificat 610 de comune cu prezență
mafiotă puternică, în care locuiesc 13 milioane de italieni și în care se produce 14,6% din PIB.[181][182]
Gruparea calabreză 'Ndrangheta, astăzi poate cea mai puternică organizație mafiotă italiană,
controlează circa 3% din PIB-ul țării.[183] Cu toate acestea, la 0,013 omucideri la mia de locuitori,
Italia are doar a 47-a rată a crimelor dintr-un grup de 62 de țări,[184] clasându-se și pe locul 47 din 65
de țări la rata violurilor, cifre relativ scăzute comparativ cu alte țări dezvoltate.[185]

Forțele polițienești

Există în Italia mai multe forțe polițienești, dintre care cinci sunt agenții
la nivel național. Polizia di Stato(en) (Poliția Statului) este forța civilă de
poliție a Italiei.[186] Pe lângă munca de patrulare și atribuții de anchetă
și aplicare a legii, ea patrulează și autostrăzile și supraveghează
securitatea transportului feroviar, a podurilor și căilor fluviale.[187]
Carabinieri este o organizație de tipul jandarmeriei, cu atribuții
polițienești. Ea funcționează ca poliție militară pentru forțele
armate.[188] Guardia di Finanza(en), (în traducere, Garda financiară) se
află sub autoritatea Ministerului Economiei și Finanțelor, cu rol de forță
polițienească. Ea se ocupă cu securitatea publică, financiară, economică
și judiciară.[189] Corpo Forestale dello Stato(en) (Departamentul
Forestier al Statului) este responsabil cu aplicarea legilor în parcurile
naționale și în pădurile Italiei. Atribuțiile sale sunt cele de a aplica legile
braconajului, de a veghea la siguranța speciilor de animale protejate, și Carabinieri călare in Milano.
de a preveni incendiile forestiere.[190]

Relații externe

Italia este membru fondator al Comunității Europene, astăzi devenită Uniunea Europeană (UE),[31] și
al NATO.[33] Italia a fost primită în ONU în 1955,[32] și este stat membru și puternic susținător al mai
multor organizații internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OCDE), Organizația Mondială a Comerțului, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa
(OSCE), Consiliul Europei, și Inițiativa Central Europeană.[34] A asigurat președinția prin rotație a
unor astfel de organizații: în 1994 la CSCE (un predecesor al
OSCE); G8; și la Uniunea Europeană între iulie și decembrie
2003.[191]

Italia susține ferm politicile internaționale multilaterale, oferind

suport pentru ONU și pentru activitățile sale de securitate
internațională. În 2013, Italia avea 5.296 de militari desfășurați
în operațiuni peste hotare, în cadrul a 33 de misiuni sub egida
ONU și NATO în 25 de țări.[192] Italia a desfășurat trupe pentru a Matteo Renzi cu președintele
susține misiunile ONU de menținere a păcii din Somalia, american Barack Obama.
Mozambic(en), și în Timorul de Est(en) și susține operațiuni NATO
și ONU în Bosnia(en), Kosovo și Albania(en).[192] Italia a desfășurat
peste 2.000 de soldați în Afganistan în cadrul Operațiunii Enduring Freedom(en) (OEF) din februarie
2003. Italia susține încă eforturile internaționale de reconstrucție și stabilizare a Irakului, dar își
retrăsese contingentul militar de circa 3.200 de soldați în noiembrie 2006, păstrând doar personal
civil și misiuni umanitare. În august 2006, Italia a desfășurat circa 2.450 de soldați în Liban în
contextul misiunii ONU de menținere a păcii(en) UNIFIL(en).[193] Italia este unul dintre cei mai mari
finanțatori ai Autorității Naționale Palestiniene, contribuind cu 60 de milioane de euro doar în
2013.[194]

Armata

Armata(en), Marina(en), Forțele Aeriene Italiene și Carabinieri

formează împreună Forțele Armate Italiene, aflate sub comanda
Consiliului Suprem de Apărare, prezidat de președintele Italiei.
Din 2005, serviciul militar este în întregime voluntar.[195] În
2010, armata italiană avea 293.202 de cadre militare active,[196]
dintre care 114.778 la Carabinieri.[197] Cheltuielile totale cu
armata efectuate de guvernul italian în 2010 se clasau pe locul
zece în lume, cu 35,8 miliarde de dolari, adică 1,7% din PIB. Ca Portavionul MM Cavour(en)
parte a strategiei de codiviziune nucleară în cadrul NATO(en),
Italia găzduiește 90 de bombe nucleare americane, aflate în
bazele aeriene Ghedi și Aviano(en).[198]

Armata Italiană este forța terestră națională de apărare, cu 109.703 de militari în 2008. Cele mai
cunoscute vehicule de luptă ale sale sunt vehiculul de luptă de infanterie Dardo(en), distrugătorul de
tancuri Centauro(en) și tancul Ariete, iar între vehiculele aeriene folosite se numără elicopterul
Mangusta, recent desfășurat în misiuni ONU. Ea are la dispoziție și un număr mare de tancuri
Leopard 1 și blindate M113(en).[199]

Marina Italiană avea în 2008 35.200 de militari activi, cu 85 de

vase și 123 de vehicule aeriene.[200] Ea este echipată din 10 iunie
2009 cu un portavion mai mare (Cavour(en)),[201]
distrugătoare,[202] submarine[203] și fregate.[204] După intrarea
în NATO în 1949, Marina Italiană a luat parte la numeroase
coaliții de menținere a păcii în lume.[205]

Corp autonom al serviciilor militare, Carabinieri constituie

jandarmeria și poliția militară ale Italiei. Deși ramurile diferite Un Eurofighter Typhoon operat de
ale Carabinierilor sunt responsabile față de diferite ministere Forțele Aeriene Italiene(en).
pentru funcțiuni individuale, activitatea de ansamblu de
menținere a siguranței și ordinii publice este supervizată de Ministerul Afacerilor Interne.[206]
Împărțire administrativă
Articole principale: Regiunile Italiei și Provinciile Italiei.

Italia este împărțită în 20 de regiuni (regioni, singular regione), dintre care cinci au statute speciale
de autonomie, care le permit să adopte la nivel regional legi în anumite domenii. Regiunile sunt
împărțite mai departe în 110 provincii (province) sau orașe metropolitane (città metropolitane), și
8.100 de comune (comuni).[207]

Tirolul de Sud
Friuli
Friuli
Trentino Venezia Giulia
Valea
Valea Veneto
Aostei Lombardia

Piemont
Emilia-Romagna
Liguria

Marea Ligurică Toscana Marche

Umbria Marea Adriatică

Abruzzo
Lazio
Molise

Campania Apulia

Basilicata
Sardinia Marea Tireniană

Calabria

Marea
Ionică
Sicilia
Marea Mediterană
 Suprafață
Regiune[b] Capitală Populație
(km²)
Abruzzo L'Aquila 10.763 1.342.177
Valea Aostei Aosta 3.263 128.129
Apulia Bari 19.358 4.090.577
Basilicata Potenza 9.995 587.680
Calabria Catanzaro 15.080 2.011.537
Campania Napoli 13.590 5.833.131
Emilia-
Bologna 22.446 4.429.766
Romagna
Friuli-Venezia
Trieste 7.858 1.235.761
Giulia
Lazio Roma 17.236 5.724.365
Liguria Genova 5.422 1.616.993
Lombardia Milano 23.844 9.909.348
Marche Ancona 9.366 1.564.886
Molise Campobasso 4.438 319.834
Piemont Torino 25.402 4.456.532
Sardinia Cagliari 24.090 1.675.286
Sicilia Palermo 25.711 5.050.486
Toscana Florența 22.993 3.749.074
Trentino-
Trento 13.607 1.036.639
Tirolul de Sud
Umbria Perugia 8.456 906.675
Veneto Veneția 18.399 4.936.197

Economie
Articol principal: Economia Italiei.

Italia are o economie mixtă

capitalistă, a treia cea mai
mare din zona Euro și a opta
din lume.[14] Țara este
membră fondatoare a G7,
G8, a zonei Euro și a
OCDE.[34]

Nutella, fabricată de Ferrero SpA. Italia este considerată a fi

Italia este cel mai mare producător una dintre cele mai Noul Ferrari 488 GBT(en). Italia este
de ciocolată din lume.[208] industrializate țări din lume unul dintre cei mai mari fabricanți și
și un lider în domeniul exportatori de autovehicule.
comerțului mondial și
exporturilor. [209][210][211] Este o țară foarte dezvoltată, pe locul 8
în lume după calitatea vieții[23] și pe locul 25 după Indicele Dezvoltării Umane. PIB-ul nominal al
Italiei este al patrulea din zona Euro, cu 1,642.4 miliarde de euro.[212] Rata șomajului, 11,9% în
noiembrie 2016, este a patra din zona Euro.[213] Țara este cunoscută pentru mediul de afaceri creativ
și inovator,[214] și pentru un sector agricol mare și competitiv.[215] În 2010 Italia a fost cel mai mare
producător mondial de vinuri.[216] Este cunoscută și pentru influența și calitatea ridicată a
industriilor de automobile, construcții de mașini, alimentară și de design vestimentar.[217][218][219]
Italia este a șasea țară din lume la producția industrială,[220]
fiind caracterizată de prezența unui număr mai redus de
corporații multinaționale globale decât în alte economii
comparabile ca dimensiune, și de un număr mare de
întreprinderi mici și mijlocii, aglomerate în câteva districte
industriale ce reprezintă coloana vertebrală a industriei italiene.
Acestea alcătuiesc împreună un sector al industriei producătoare
adesea concentrat pe exporturi pe piețe de nișă și de produse de
lux, adică pe de o parte mai puțin capabil de competitivitate în ce
privește cantitatea, dar pe de altă parte mai capabil să facă față cu Podgorii în regiunea Chianti. Italia
produse de calitate net superioară concurenței venite din partea este cel mai mare producător
Chinei și economiilor emergente asiatice și bazate pe costul redus mondial de vinuri.
al forței de muncă.[221]

Țara era în 2009 al șaptelea cel mai mare exportator din

lume.[222] Cele mai strânse legături comerciale ale Italiei sunt cu
celelalte țări ale Uniunii Europene, cu care efectuează circa 59%
din comerț. În cadrul UE, cei mai mari parteneri comerciali sunt
Germania (12,9%), Franța (11,4%) și Spania (7,4%).[8] Turismul
este și el unul dintre cele mai profitabile și mai rapid crescătoare
sectoare ale economiei naționale: cu 47,7 milioane de turiști
sosiți din întreaga lume, și cu venituri estimate la 43,9 miliarde
de dolari în 2013, Italia a fost a cincea cea mai vizitată țară din
lume și a șasea ca venituri din turism.[223]

Italia a fost însă lovită puternic de recesiunea de la sfârșitul

primului deceniu al secolului al XXI-lea și de criza datoriilor Italia face parte din zona Euro
suverane care a urmat, ceea ce i-a exacerbat problemele (albastru închis), și din piața unica
[224] europeană.
structurale. După o creștere puternică de 5–6% pe an din
anii 1950 până în anii 1970,[225] și o încetinire progresivă în anii
1980-90, țara a stagnat practic în anii 2000.[226][227] Eforturile politice de revitalizare a creșterii cu
investiții masive de stat au produs o gravă creștere a datoriei publice, care în 2014 se ridica la peste
135% din PIB, a doua din UE după cea a Greciei (174%).[228] Cu toate acestea, cea mai mare parte din
datoria publică a Italiei aparține unor entități private, o diferență majoră față de situația Greciei,[229]
iar nivelul datoriilor personale este mult mai scăzut față de media OCDE.[230]

Principalul factor de slăbiciune socio-economică este o divizare mare între nord și sud.[231] Ea se
poate observa prin uriașa diferență între veniturile statistice înregistrate la nivelul comunelor din
nord și cele din comunele din sud.[232]

În plus, Italia are nevoie să-și importe circa 80% din necesarul de energie.[233][234][235] Mai mult,
după Indicele Libertății Economice, țara se clasează abia pe locul 86 în lume[236] din cauza
birocrației ineficiente a statului, a protecției scăzute a drepturilor de proprietate, a nivelului ridicat de
corupție, a taxelor ridicate și cheltuielilor publice care reprezintă jumătate din PIB-ul țării.[237]
Conform Indicelui de Percepție a Corupției, Italia prezintă un nivel ridicat de corupție, aflându-se pe
locul 60 în lume.[238] Crima organizată ar reprezenta venituri de circa 90 de miliarde de euro și 7%
din PIB-ul Italiei.[239]

Infrastructura

În 2004, sectorul italian al transporturilor a generat venituri de 119,4 miliarde de euro, și a angajat
935.700 de persoane în 153.700 de agenți economici. În ce privește rețeaua de drumuri, în 2002
existau 668.721 km de drumuri la nivel național, între care 6.487 km de autostrăzi, în proprietatea
 statului dar administrate privat de către Atlantia(en). În 2005,
prin rețeaua națională de drumuri au circulat 34.667.000 de
automobile (590 de vehicule la mia de locuitori) și 4.015.000
vehicule de marfă.[241]

Rețeaua feroviară națională, deținută de stat și operată de

Ferrovie dello Stato, totaliza în 2013 16.752 km de cale
ferată,[242] dintre care 11.969 electrificați.[242]
Tren de mare viteză Frecciarossa
Rețeaua de navigație fluvială cuprindea în 2002 1.477 km de
1000(en) al FS, care atinge viteza
canale și râuri navigabile. În 2004, funcționau circa 30 de
maximă de 400 km/h,[240] cel mai
rapid tren din Italia și din Europa.
aeroporturi principale (inclusiv cele două huburi Malpensa din
Milano și Leonardo da Vinci din Roma) și 43 de mari porturi
(inclusiv portul maritim Genova, cel mai mare din țară și al
doilea cel mai mare port la Marea Mediterană). În 2005, Italia avea o flotă aeriană civilă de circa
389.000 unități și o flotă comercială de 581 de nave.[241]

Știința și tehnologia

De-a lungul secolelor, Italia a fost leagănul comunității științifice care a

produs numeroase descoperiri în domeniul fizicii și altor științe. În
timpul Renașterii, polimați italieni ca Leonardo da Vinci (1452–1519),
Michelangelo (1475–1564) și Leon Battista Alberti (1404–1472) au adus
importante contribuții într-o gamă variată de domenii, între care
biologia, arhitectura și ingineria. Galileo Galilei (1564–1642), fizician,
matematician și astronom, a jucat un rol major în Revoluția Științifică.
Între realizările sale se numără progrese esențiale în dezvoltarea
telescopului și a observațiilor astronomice realizate de el, și în cele din
urmă triumful copernicanismului față de modelul ptolemaic.[244]

Alți astronomi, ca Giovanni Domenico Cassini (1625–1712) și Giovanni Galileo este recunoscut ca
Schiaparelli (1835–1910) ai venit cu importante descoperiri despre părinte al științei moderne,
Sistemul Solar. În matematică, Joseph Louis Lagrange (născut Giuseppe fizicii și astronomiei de
Lodovico Lagrangia, 1736–1813) a activat și înainte de a părăsi Italia. observație.[243]
Fibonacci (c. 1170 – c. 1250), și Gerolamo Cardano (1501–1576) au făcut
progrese fundamentale în matematică. Luca Pacioli a fost fondatorul
contabilității în lume.[245] Fizicianul Enrico Fermi (1901–1954), laureat al Premiului Nobel, a condus
echipa din Chicago care a dezvoltat primul reactor nuclear(en) și a rămas în istorie și pentru
numeroasele sale contribuții în domeniul fizicii, inclusiv contribuția la dezvoltarea teoriei cuantice și
a fost una dintre figurile de referință în crearea armei nucleare. El, Emilio G. Segrè (1905–1989) (care
a descoperit elementele technețiu și astatin, precum și antiprotonul),[246], Bruno Rossi (1905–93),
pionier în domeniul razelor cosmice și astronomiei cu raze X.[247] și mulți alți fizicieni italieni au fost
obligați să plece din Italia în anii 1930 de către legile fasciste împotriva evreilor(en).

Alți fizicieni de marcă au fost: Amedeo Avogadro (rămas în istorie pentru contribuțiile sale la teoria
moleculară, mai ales cu legea lui Avogadro și numărul lui Avogadro), Evangelista Torricelli
(inventatorul barometrului), Alessandro Volta (inventatorul bateriei electrice), Guglielmo Marconi
(inventatorul radioului), Ettore Majorana (care a descoperit fermionii Majorana(en)), Carlo Rubbia
(Premiul Nobel pentru Fizică 1984 pentru munca ce a condus la descoperirea particulelor W și Z(en) la
CERN). În biologie, Francesco Redi a fost primul care a contestat teoria generării spontane,
demonstrând că viermușii ies din ouă de muște și a descris în detaliu 180 de paraziți; Marcello
Malpighi a fondat anatomia microscopică, Lazzaro Spallanzani a efectuat importante cercetări asupra
funcțiilor organismului, reproducerii animalelor și teoriei celulare; Camillo Golgi, ale cărui mari
realizări includ descoperirea aparatului Golgi, a deschis calea acceptării teoriei neuronului(en); Rita
Levi-Montalcini a descoperit factorul de creștere a nervilor(en) (primind în 1986 Premiul Nobel pentru
Fiziologie sau Medicină). În chimie, Giulio Natta a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1963
pentru munca sa în domeniul polimerilor. Giuseppe Occhialini a primit Premiul Wolf pentru Fizică
pentru descoperirea dezintegrării pionilor sau mezonilor pi în 1947. Ennio de Giorgi a rezolvat
problema lui Bernstein(en) pe tema suprafețele minime(en) și a nouăsprezecea problemă a lui
Hilbert(en) despre regularitatea soluțiilor ecuațiilor eliptice cu derivate parțiale(en), pentru care a
primit Premiului Wolf pentru Matematică în 1990.[248]

Demografie
Articol principal: Demografia Italiei.

La începutul lui 2013, Italia avea 60.656.000 de locuitori.[249]

Densitatea populației, de 202,7 locuitori/km²,[250] este mai mare
decât în majoritatea țărilor Europei de Vest. Distribuția
populației este însă foarte neomogenă. Cele mai dens populate
zone sunt Valea Padului (unde trăiește aproape jumătate din
populația țării) și zonele metropolitane Roma și Napoli, în timp
ce unele regiuni vaste, cum ar fi Alpii și Apeninii, podișurile din
Basilicata și insula Sardinia, sunt foarte rarefiat populate.[251]

Populația Italiei aproape s-a dublat de-a lungul secolului al XX-

lea, dar modelul de creștere a fost extrem de eterogen, din cauza
migrației interne pe scară largă dinspre sudul rural către orașele
din nord, fenomen ce a avut loc ca urmare a miracolului
economic italian(en) din anii 1950–1960. Fertilitatea ridicată și o
rată mare a natalității au persistat până în anii 1970, după care au
început să scadă dramatic, ceea ce a dus la o îmbătrânire Harta densității populației în Italia.
demografică rapidă. La sfârșitul primului deceniu al secolului al
XXI-lea, unul din cinci italieni avea peste 65 de ani.[252] Ulterior, însă, în Italia rata natalității a
crescut semnificativ.[253] Rata totală a fertilității a crescut și ea de la un minim istoric de 1,18 copii pe
femeie în 1995 la 1,41 în 2008.[254] Se așteaptă ca rata fertilității totale să ajungă la 1,6–1,8 în
2030.[255]

De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în anii 1960, Italia a fost o mare sursă de emigrație. Între
1898 și 1914, anii de vârf ai diasporei italiene(en), circa 750.000 italieni au emigrat în fiecare an.[256]
Diaspora cuprindea peste 25 de milioane de italieni și este considerată a fi cea mai mare migrație în
masă din vremurile contemporane.[257] Ca urmare, astăzi peste 4,1 milioane de cetățeni italieni
trăiesc în străinătate,[258] iar cel puțin 60 de milioane de oameni cu toți sau o parte din strămoși
italieni trăiesc în afara țării, predominant în Argentina,[259] Brazilia,[260] Uruguay,[261]
Venezuela,[262] Statele Unite,[263] Canada,[264] Australia,[265] și Franța.[266]

Grupuri etnice
 Imigranți după țară
Țară 2013[268]
România 1.081.400
Albania 495.709
Maroc 454.773
China 256.846
Ucraina 219.050
Filipine 162.655
Republica Moldova 149.434

De la începutul anilor 1980, până atunci o societate omogenă din

punct de vedere lingvistic și cultural, Italia a început să atragă Populația de străini
rezidenți în Italia. [267]
fluxuri substanțiale de imigranți străini.[269] Cifra actuală de circa
4,9 milioane de străini rezidenți,[270] alcătuind circa 8,1% din totalul Uniunea Europeană (29,2%)
populației, include peste jumătate de milion de copii născuți în Italia Europa non-UE (24,2%)
din părinți străini—imigranți de a doua generație, dar exclude Africa de Nord (14,9%)
Asia de Sud (8,8%)
străinii care au dobândit naționalitatea italiană; aceștia erau în 2008 Asia de Est (8%)
în număr de 53.696.[271] America Latină (7,7%)
Africa Subsahariană (6,7%)
Cifrele oficiale exclud și imigranții ilegali, al căror număr este foarte Altele (0,5%)
dificil de determinat; în 2008, acesta era estimat la cel puțin
670.000.[272] De la căderea zidului Berlinului și, mai recent, după extinderile Uniunii Europene din
2004 și 2007, principalele valuri de migrație au provenit din țările foste comuniste din Europa
Centrală și de Est (în special România, Albania, Ucraina și Polonia). A doua cea mai importantă sursă
de imigrație în Italia a fost dintotdeauna Africa de Nord aflată în vecinătate (mai ales Maroc, Egipt și
Tunisia), valuri de imigranți crescând ca urmare a Primăverii Arabe. În anii mai recenți, s-au
înregistrat și fluxuri de migrație din Orientul Îndepărtat (în special China[273] și Filipine) și din
America Latină (în special din America de Sud).[274]

Circa un milion de cetățeni români (circa o zecime din ei etnici romi[275]) sunt înregistrați oficial ca
locuitori ai Italiei, ei reprezentând astfel cel mai important grup individual de imigranți după țara de
origine, urmați fiind de albanezi și marocani cu câte circa 500.000 de oameni. Numărul românilor
neînregistrați este dificil de estimat, dar Balkan Investigative Reporting Network sugera în 2007 că la
acea vreme ar fi fost circa o jumătate de milion.[276] Albanezii au început să sosească mai ales după
căderea regimului Hoxha în 1990, Italia fiind principala țintă a emigranților albanezi; ei traversau
Marea Adriatică în ambarcațiuni improvizate, iar Italia s-a văzut nevoită să patruleze Adriatica
pentru a frâna fenomenul.[277]

În total, la sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea, populația străină din Italia provenea din:
Europa (54%), Africa (22%), Asia (16%), America (8%) și Oceania (0,06%).[278] Distribuția
imigranților este neechilibrată: 87% dintre aceștia trăiesc în zonele nordice și centrale ale țării (cele
mai dezvoltate economic), și doar 13% trăiesc în jumătatea sudică a peninsulei și în Sicilia.[278]

Limbile

Limba oficială a Italiei este italiana.[279] Se estimează că există circa 64 de milioane de vorbitori
materni ai limbii italiene[280][281][282] în timp ce numărul total de vorbitori, cuprinzându-i și pe cei
care o folosesc ca a doua limbă, ar fi de aproximativ 85 de milioane.[283] În Italia sunt numeroase
dialecte regionale, forma literară a limbii italiene fiind bazată pe dialectul florentin.[284]
Standardizarea s-a extins și mai mult în anii
1950 și 1960 datorită creșterii economice și a
dezvoltării mass media și televiziunii[285]
(postul național RAI a contribuit la
promovarea limbii italiene standard).[286]

Sunt recunoscute câteva limbi minoritare:

albaneza, catalana, germana, greaca, slovena,
croata, franceza, provensala, friulana, ladina,
occitana și sarda (conform legii numărul 482
din 15 decembrie 1999).[287] Franceza este Distribuția geografică a limbii italiene în lume:
cooficială în Valea Aostei—deși în realitate limbă maternă
acolo se vorbește mai mult provensala.[288] limbă secundară sau neoficială
Minorități italofone
Germana are același statut în Tirolul de Sud, la
fel ca ladina în anumite părți ale acelei
provincii precum și în Trentinoul vecin. Slovena este oficial recunoscută în provinciile Trieste, Gorizia
și Udine.[289]

Din cauza imigrației importante de dată recentă, Italia are și alte populații mari a căror limbă
maternă nu este italiana. Conform Institutului Național Italian de Statistică, româna este cea mai
frecventă limbă maternă între locuitorii rezidenți în Italia: circa 800.000 de oameni au româna ca
limbă maternă (21,9% din numărul rezidenților străini cu vârste de la 6 ani în sus). Alte limbi
materne în comunitățile de imigranți sunt araba (vorbită de 475.000 de oameni; 13,1% din locuitorii
străini), albaneza (380.000 de oameni) și spaniola (255.000 de oameni); cu numere mai mici de
vorbitori sunt ucraineana, Hindi, polona și tamila.[290]

Educație

Educația în Italia este gratuită și obligatorie de la șase la șaisprezece

ani,[291] și constă din cinci etape: grădinița (scuola dell'infanzia), școala
primară (scuola primaria), școala gimnazială (scuola secondaria di
primo grado), liceul (scuola secondaria di secondo grado) și studiile
universitare (università).[292] Școlile superioare postuniversitare sunt
instituții independente similare cu Grandes écoles din Franța și care
oferă pregătire avansată și programe de cercetare prin cursuri de tip
universitar, fiind dedicate studiilor postuniversitare și postdoctorale.

Italia găzduiește o gamă largă de universități, colegii și academii.

Înființată în 1088, Universitatea din Bologna este cea mai veche din
lume.[294] În 2009, Universitatea din Bologna era, conform The Times,
singura din Italia în primele 200 din lume. Universitatea Bocconi din Universitatea din Bologna
este cea mai veche
Milano a fost clasată între cele mai bune 20 de academii economice din
instituție academică din
lume de către The Wall Street Journal, în special datorită programului
lume, fiind înființată în
de MBA, care în 2007 o făcea să fie pe locul 17 în lume la preferințele de
1088.
recrutare a absolvenților de către marile companii multinaționale.[295]
Bocconi a fost clasată de Forbes pe primul loc în lume la categoria
specială a raportului preț-calitate.[296] În mai 2008, Bocconi a depășit mai multe universități
economice aflate tradițional în topurile mondiale în clasamentul studiilor de management alcătuit de
Financial Times, ajungând pe locul 5 în Europa și 15 în lume.[297]

Alte universități teoretice și tehnice de top sunt Universitatea Politehnică din Torino, Politecnico di
Milano (care în 2011 era pe locul 48 în clasamentul mondial al universităților tehnice alcătuit de QS
World University Rankings[298]), Universitatea Sapienza din Rome (aflată pe locul 33 în Europa în
2005,[299] și aflată în primele 50 de colegii din Europa și primele 150
din lume[300] iar în 2013, Center for World University Rankings a
plasat-o pe locul 62 în lume și pe primul loc în Italia în World
University Rankings.[301]) și Universitatea din Milano. Aceasta din
urmă este singura membră din Italia a Ligii Europene a Universităților
de Cercetare, un grup prestigios de douăzeci de universități europene
centrate pe cercetare.[302]

Conform National Science Indicators (1981–2002), bază de date

produsă de Research Services Group cu liste de statistici ale citărilor și
rezultatelor pentru peste 90 de țări, Italia are o producție peste medie de
lucrări științifice (ca număr de articole scrise cu cel puțin un autor din
Italia) în științele spațiale (9,75% din lucrările din lume provin din Universitatea Sapienza din
Italia), matematică (5,51% din lucrări), informatică, neuroștiințe și Roma este cea mai mare
fizică; cea mai mică producție de lucrări, dar tot aflată peste media universitate din Europa
mondială, se înregistra în domeniile științelor sociale, psihologiei și după numărul de
psihiatriei, economiei și afacerilor.[303] studenți.[293]

Religie

Romano-catolicismul este, de departe, cea mai mare religie din

țară, deși catolicismul nu mai este oficial religie de stat.[304] În
2010, ponderea italienilor ce se identificau ca romano-catolici era
de 81,2%.[305]

Sfântul Scaun, jurisdicția episcopală a Romei, conține guvernul

central al întregii Biserici Romano-Catolice, cuprinzând diverse
agenții esențiale pentru administrație. Diplomatic, ea este
recunoscută de alte subiecte ale legii internaționale ca entitate
suverană, condusă de Papă, care este și episcop al Romei, și cu
care se pot întreține relații diplomatice.[306][307] Adesea denumit Bazilica Sfântul Ioan din Lateran,
incorect „Vatican”, Sfântul Scaun nu este aceeași entitate, Cetatea catedrala diecezei Romei, scaunul
Vaticanului fiind doar teritoriul actual administrat de Sfântul eclesiastic al Papei.
Scaun, existent ca stat începând cu anul 1929; Sfântul Scaun
datează din vremurile de început ale creștinismului, și înainte de
a fi redus la teritoriul Vaticanului, a cuprins Statele Papale.[306]
Ambasadorii se acreditează oficial pe lângă „Sfântul Scaun” și nu
pe lângă Vatican, iar reprezentanții papali în străinătate sunt
recunoscuți ca reprezentanți ai Sfântului Scaun, nu ai
Vaticanului.[306]

Între cultele creștine minoritare din Italia se numără ortodocși,

valdezi și protestanți. În 2011, existau în Italia circa 1,5 milioane
de creștini ortodocși, reprezentând 2,5% din populație;[308] O
Bazilica Sfântul Petru
jumătate de milion de penticostali și evanghelici (dintre care
400.000 sunt membri ai Adunărilor Domnului(en)), 235.685 de
martori ai lui Iehova,[309] 30.000 de valdezi,[310] 25.000 de adventiști de ziua a șaptea, 22.000 de
mormoni, 15.000 de baptiști (plus circa 5.000 de baptiști liberi), 7000 de luterani, 4000 de metodiști
(afiliati Bisericii Valdeze).[311]

Una dintre cele mai vechi comunități religioase din Italia este cea iudaică, evreii fiind prezenți în
Roma Antică încă dinaintea erei noastre. Italia a primit de secole evrei expulzați din alte țări, mai cu
seamă din Spania. Ca urmare a Holocaustului, însă, circa 20% din evreii italieni și-au pierdut
viața.[312] Coroborat cu emigrația ce a precedat și a succedat al Doilea Război Mondial, aceasta a
făcut ca în Italia să mai rămână o comunitate de circa 28.400 de evrei.[313]

Imigrația în creștere la începutul secolului al XXI-lea a fost însoțită de o creștere a religiilor

necreștine. În 2010, în Italia erau 1,6 milioane de musulmani, adică 2,6% din populație.[314] În plus,
sunt peste 200.000 de credincioși ai religiilor din subcontinentul indian, existând 70.000 de Sikh
având 22 de gurdwara(en) în toată țara,[315] 70.000 de hinduiști și 50.000 de budiști.[316] Se
estimează a exista 4900 de Bahá'í în Italia la nivelul anului 2005.[317]

Ca măsură de protecție a libertății religioase, statul italian transferă o parte din impozitul pe venit
comunităților religioase recunoscute, conform unui regim denumit „opt la mie” (Otto per mille). Sunt
permise donații comunităților creștine, evreiești, budiste și hinduiste; islamul rămâne însă exclus,
deoarece nicio comunitate musulmană nu a semnat încă un concordat cu statul italian.[318]
Contribuabilii care nu doresc să finanțeze nicio religie contribuie cu partea lor la sistemul de asigurări
sociale.[319]

Sănătate

Statul italian derulează un sistem universal public de asigurări sanitare începând cu anul 1978.[320]
Sistemul de ansamblu este unul mixt public-privat. Partea publică este reprezentată de Servizio
Sanitario Nazionale, organizat sub egida Ministerului Sănătății și administrat prin instituții
deconcentrate la nivel regional. Cheltuielile sanitare din Italia reprezentau peste 9% din PIB în 2008,
puțin peste media țărilor OCDE de 8,9%.[321]

Sistemul sanitar italian a fost clasat în 2000 pe locul 2 în lume,[320][322] după ce în 1997 fusese pe
locul 3.[323] Italia are a opta speranță de viață din lume, conform datelor din 2013.[324] Ca și în multe
alte țări occidentale, Italia se confruntă cu o creștere a proporției persoanelor supraponderale sau
obeze, 34,2% dintre italieni declarându-se supraponderali și 9,8% considerându-se obezi.[325]
Ponderea fumătorilor era în 2008 de 22%.[326] Fumatul în spațiile publice (baruri, restaurante,
cluburi de noapte și birouri) este restricționat din 2005 la zone special ventilate.[327]

Cultură
Articol principal: Cultura Italiei.

Divizată politic și geografic de secole până la unificarea din 1861, Italia și-a dezvoltat o cultura unică,
modelată de o multitudine de obiceiuri regionale și de centre locale de putere și patronaj.[328] În Evul
Mediu și în Renaștere, mai multe curți concurau pentru atragerea celor mai buni arhitecți, artiști și
cărturari, producând astfel un imens patrimoniu de monumente, picturi, muzică și literatură.[329]

Italia are mai multe situri în patrimoniul mondial UNESCO (51) decât orice altă țară din lume, și are
bogate colecții de artă, cultură și literatură din multe perioade diferite. Țara a avut o influență
culturală foarte largă pe plan mondial, și datorită numeroșilor italieni emigrați în alte țări. Mai mult,
în toată țara se află circa 100.000 de monumente de orice fel (muzee, palate, clădiri, statui, biserici,
galerii de artă, vile, fântâni arteziene, case istorice și situri arheologice).[330]

Arhitectură

Italia are un stil arhitectonic foarte larg și divers, ce nu poate fi clasificat doar după perioadă, ci și
după regiune, având în vedere divizarea Italiei în mai multe state regionale până la 1861. Aceasta a
creat o diversitate și un eclectism a designului arhitectural.[331]
Italia este cunoscută pentru considerabilele realizări din
arhitectură,[331] cum ar fi construcția de arcuri, domuri și structuri
similare în Roma Antică, fondarea mișcării renascentiste în
arhitectură între sfârșitul secolului al XIV-lea și secolul al XVI-lea, a
cărei origini îi este atribuită lui Filippo Brunelleschi.[332] Este țara de
origine a palladianismului(en), un stil de construcții care a inspirat
mișcări cum ar fi arhitectura neoclasică(en), și a influențat stilul în
care nobilii și-au construit conacele de la țară în toată lumea, în Orasul Veneția, construit pe
special în Regatul Unit, Australia și SUA între sfârșitul secolului al 117 de insule
XVII-lea și începutul secolului al XX-lea. În Italia se găsesc unele
dintre cele mai spectaculoase opere de arhitectură din Occident, cum
ar fi Colosseumul, Bazilica Sfântul Petru din Roma, catedrala din
Milano, catedrala din Florența, turnul înclinat din Pisa și clădirile din
Veneția. Arhitectura italiană a influențat în mare măsură arhitectura
mondială. Arhitectul britanic Inigo Jones(en), inspirat de designul
clădirilor și orașelor italiene, a readus ideile arhitecturii renascentiste
italiene în Anglia secolului al XVII-lea, inspirat fiind de Andrea Turnul înclinat și Domul din
Palladio.[333] În plus, un stil inspirat din cel italian, modelat în Pisa
special pe arhitectura Renașterii, a fost popular în Statele Unite în
secolul al XIX-lea.[334][335]

Artele vizuale

Istoria artelor vizuale italiene

face parte din istoria picturii
occidentale. Arta romană a fost Palatul Regal Caserta
influențată de Grecia și poate fi
considerată în parte o succesoare a picturii antice grecești.
Pictura romană are însă și unele caracteristici unice și
Cina cea de Taină de Leonardo da importante. Singurele picturi romane care s-au păstrat până
Vinci: ea și Mona Lisa sunt cele mai astăzi sunt picturi murale, multe găsite în vilele din Campania, în
celebre, mai des reproduse și mai Italia sudică. Aceste picturi pot fi grupate în 4 „stiluri” sau
parodiate portret și, respectiv, perioade principale[337] și multe conțin primele exemple de
pictură religioasă din toate
trompe-l'œil, pseudo-perspectivă și peisaj pur.[338]
timpurile.[336]
Pictura pe lemn a devenit mai frecventă în perioada
romanescă , sub influența icoanelor bizantine.[339] Către mijlocul secolului al XIII-lea, arta
(en)

medievală și pictura gotică au devenit mai realiste,[340] apărând și interesul pentru ilustrarea
volumului și perspective în Italia cu Cimabue și discipolul său Giotto.[341] Ei sunt considerați a fi cei
mai mari doi maeștri ai picturii în cultura occidentală.[341]

Mulți afirmă că Renașterea Italiană a fost epoca de aur a sculpturii, întinsă de-a lungul perioadei
dintre secolul al XIV-lea și jumătatea secolului al XVII-lea, cu o importantă influență în afara
granițelor Italiei moderne. În Italia, artiști ca Paolo Uccello, Fra Angelico, Masaccio, Piero della
Francesca, Andrea Mantegna, Filippo Lippi, Giorgione, Tintoretto, Sandro Botticelli, Leonardo da
Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rafael, Giovanni Bellini și Titian au dus pictura la un nivel superior
prin utilizarea perspectivei, prin studiul anatomiei umane și proporțiilor, și prin dezvoltarea unui
rafinament fără precedent al tehnicilor de desen și pictură.[342] Michelangelo a fost un sculptor activ
între 1500 și 1520, și între marile sale capodopere se numără David, Pietà, Moise. Alți sculptori
renascentiști au fost Lorenzo Ghiberti, Luca Della Robbia, Donatello, Filippo Brunelleschi, Andrea
del Verrocchio.[343]
În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Renașterea Înaltă(en) a adus o artă
stilizată denumită manierism. În locul compozițiilor echilibrate și al
abordării raționale a perspectivei, care caracterizau arta de la începutul
secolului al XVI-lea, manieriștii căutau instabilitate, artificiu și îndoială.
Chipurile și gestica imperturbabile ale lui Piero della Francesca și
liniștitele Fecioare ale lui Rafael sunt înlocuite cu expresiile tulburi ale
lui Pontormo și cu intensitatea emoțională a lui El Greco. În secolul al
XVII-lea, între cei mai mari pictori ai barocului italian(en) se numără
Caravaggio, Annibale Carracci, Artemisia Gentileschi, Mattia Preti,
Carlo Saraceni și Bartolomeo Manfredi. Ulterior, în secolul al XVIII-lea,
rococoul italian(en) a fost inspirat în principal de rococoul francez, Franța
fiind țara fondatoare a acestui stil particular, cu artiști ca Giovanni
Battista Tiepolo și Canaletto. Sculptura neoclasică italiană, prin nudurile
lui Antonio Canova, s-a concentrat pe aspectul idealist al mișcării.[344]
David de Michelangelo
În secolul al XIX-lea, marii pictori romantici italieni erau Francesco
Hayez, Giuseppe Bezzuoli și Francesco Podesti. Impresionismul a fost
adus în Italia din Franța de către Macchiaioli(en), în frunte cu Giovanni Fattori, și Giovanni Boldini;
realismul — de Gioacchino Toma și Giuseppe Pellizza da Volpedo. În secolul al XX-lea, cu futurismul,
în principal reprezentat de operele lui Umberto Boccioni și Giacomo Balla, Italia a redevenit
epicentru al evoluției artistice în pictură și sculptură. Futurismului i-au urmat picturile metafizice ale
lui Giorgio de Chirico, care a exercitat o puternică influență asupra suprarealiștilor și generațiilor de
artiști ce le-au urmat.[345]

Literatură și teatru
Articol principal: Literatura italiană.

Baza limbii italiene moderne a fost stabilită de poetul florentin

Dante Alighieri, a cărui operă de căpătâi, Divina Comedie, este
considerată a fi între cele mai de seamă manifeste literare
produse în Europa în Evul Mediu. În Italia de astăzi au trăit
numeroase personalități ale literaturii universale: Giovanni
Boccaccio, Giacomo Leopardi, Alessandro Manzoni, Torquato
Tasso, Ludovico Ariosto și Francesco Petrarca, al căror vehicul de
exprimare cel mai binecunoscut, sonetul, a fost creat în
Italia.[346] Dante, ilustrat între muntele
Purgatoriului și orașul Florența,
Între filosofii de marcă se numără Giordano Bruno, Marsilio arată celebra introducere Nel mezzo
Ficino, Niccolò Machiavelli și Giambattista Vico. Romanul lui del cammin di nostra vita într-un
Carlo Collodi din 1883, Aventurile lui Pinocchio, este cea mai detaliu al picturii lui Domenico di
Michelino, 1465.
cunoscută operă literară clasică pentru copii scrisă de un autor
italian. Figurile literare moderne, laureați ai Premiului Nobel
pentru Literatură sunt poetul naționalist Giosuè Carducci în 1906, scriitoarea realistă Grazia Deledda
în 1926, dramaturgul modern Luigi Pirandello în 1936, poeții Salvatore Quasimodo în 1959 și
Eugenio Montale în 1975, satiristul și dramaturgul Dario Fo în 1997.[347]

Teatrul italian își trage originile din tradiția romană, la rândul său puternic influențată de cea
grecească; ca și multe alte genuri literare, dramaturgia romană a tins să adapteze și să traducă din cea
grecească.[348] De exemplu, Phaedra lui Seneca s-a bazat pe cea a lui Euripide,[349] și multe dintre
comediile lui Plaut erau traduceri directe ale operelor lui Menandru.[348] Din secolul al XVI-lea și
până în cel al XVIII-lea, Commedia dell'arte a fost o formă de teatru de improvizație(en), încă
interpretat și astăzi. Trupele ambulante de actori își amenajau o scenă în aer liber și țineau spectacole
de jonglerie, acrobație și, cel mai adesea, de scenete amuzante pe baza unui repertoriu de personaje
cunoscute, cu o acțiune vag definită, denumit canovaccio.[350]

Muzica

De la muzica populară(en) la cea clasică, muzica a jucat mereu un rol

important în cultura italiană. Instrumentele asociate muzicii clasice,
între care pianul și vioara, au fost inventate în Italia, și multe dintre
formele de artă muzicală, cum ar fi simfonia, concertul și sonata, își
găsesc rădăcinile în inovațiile din muzica italiană a secolelor al XVI-lea–
al XVII-lea.[353]

Cei mai celebri compozitori din Italia sunt compozitorii renascentiști

Palestrina și Monteverdi, compozitorii baroci Scarlatti, Corelli și Vivaldi,
compozitorii clasici Paganini și Rossini, și compozitorii romantici Verdi
și Puccini.[353] Compozitori italieni moderni, ca Berio și Nono(en) s-au
dovedit importanți în dezvoltarea muzicii experimentale și
electronice.[353] Deși tradiția muzicii clasice este încă puternica în Italia,
după cum demonstrează numeroasele teatre de operă din țară, cum ar fi Giacomo Puccini,
La Scala din Milano și San Carlo din Napoli, și interpreți ca pianistul compozitor italian ale cărui
Maurizio Pollini și tenorul Luciano Pavarotti, italienii apreciază și scena opere, între care La
muzicii contemporane.[353] bohème, Tosca, Madama
Butterfly și Turandot, sunt
Italia este celebră ca loc de naștere printre cele mai frecvent
al operei.[354] Opera italiană(en) se interpretate din lume în
crede că a apărut la începutul repertoriile
secolului al XVII-lea, în orașe standard.[351][352]
italiene ca Mantova și Veneția.[354]
Ulterior, lucrări și piese compuse de compozitori italieni din
secolele al XIX-lea și al XX-lea, ca Rossini, Bellini, Donizetti,
Verdi și Puccini, sunt între cele mai celebre opere scrise vreodată
Luciano Pavarotti, unul din cei mai și sunt astăzi interpretate în opere din toată lumea.[355] Opera La
celebri tenori ai tuturor timpurilor. Scala din Milano este și ea una dintre cele mai bune din
lume.[356] Între celebrii cântăreți italieni de operă se numără
Enrico Caruso și Alessandro Bonci.[357]

Introdus în anii 1920, jazzul a căpătat o bază deosebit de puternică în Italia, și a rămas popular în
ciuda politicilor culturale xenofobe ale regimului fascist.[358] Astăzi, cele mai notabile centre de
muzică jazz din Italia sunt Milano, Roma și Sicilia. Ulterior, Italia a ajuns în avangarda rockului
progresiv din anii 1970, prin formații ca PFM [359] și Goblin(en). Italia a fost și o țară importantă în
dezvoltarea muzicii disco și electronice, italo-disco, cunoscut pentru sunetul futuristic și utilizarea
sintetizatoarelor și mașinilor de ritm, unul dintre cele mai vechi genuri de muzică dance electronică,
dar și a formelor europene de disco alături de Euro disco(en) (care avea să influențeze alte genuri, ca
Eurodance și Nu-disco).[360]

Producători și compozitori ca Giorgio Moroder(en), laureat a trei Premii ale Academiei Americane de
Film pentru muzica sa, au avut o influență importantă în dezvoltarea muzicii dance electronice.[361]
Astăzi, muzica pop italiană își ține anual principalul festival la Sanremo, sursă de inspirație pentru
concursul de cântec Eurovision,[362] și Festivalul a Două Lumi(en) la Spoleto.[363] Cântăreți ca diva
pop Mina, artistul clasic crossover Andrea Bocelli, laureata premiului Grammy Laura Pausini, și
artistul de anvergură europeană Eros Ramazzotti au reputație internațională.[364]
Cinematografia
Articol principal: Cinematografia italiană.

Istoria cinematografiei italiene a început la câteva luni după ce

frații Lumière începuseră proiecțiile de filme. Primul film italian
avea câteva secunde și îl arăta pe Papa Leon al XIII-lea dând o
binecuvântare către cameră. Industria italiană de film s-a născut
între 1903 și 1908 cu trei companii: Società Italiana Cines,
Ambrosio Film și Itala Film. Au urmat și alte companii în Milano
și Napoli. În scurt timp, aceste prime companii au ajuns la o
calitate rezonabilă a producțiilor, care au început să se vândă și
în afara Italiei. Cinematografia a fost utilizată apoi de Benito
Mussolini, care a înființat celebrul studio Cinecittà din Roma
pentru producția de propagandă fascistă în preludiul celui de al
Doilea Război Mondial.[366]

După război, filmul italian a fost recunoscut pe plan mondial și a

devenit produs de export până la începutul unui declin artistic în
preajma anilor 1980. Regizori de film cunoscuți ai acestei
perioade au fost Vittorio De Sica, Federico Fellini, Sergio Leone, Takeshi Kitano cu Leul de Aur de la
Pier Paolo Pasolini, Luchino Visconti, Michelangelo Antonioni și festivalul de film de la Veneția, unul
dintre cele mai prestigioase și mai
Dario Argento. Între filmele produse de ei se numără și
mediatizate festivaluri de film din
capodopere ale cinematografiei mondiale, ca La dolce vita; Cel
lume[365]
bun, cel rău, cel urât și Hoții de biciclete. Între jumătatea anilor
1940 și începutul anilor 1950 a avut loc apogeul filmelor
neorealiste, ce reflectau starea precară a Italiei postbelice.[367][368]

Pe măsură ce țara și-a revenit și a devenit una bogată în anii 1950, a urmat o nouă formă de
neorealism, denumită „neorealismul roz”, apărând și alte genuri de film, cum ar fi peplum și apoi
western spaghetti, care au fost populare în deceniile anilor 1960 și 1970. Mai recent, scena italiană a
dispărut din atenția cineaștilor la nivel mondial, deși a primit ocazional atenție, cu ocazia lansării
unor filme ca La vita è bella în regia lui Roberto Benigni, Il postino cu Massimo Troisi și La grande
bellezza regizat de Paolo Sorrentino.[369]

Sport
Articol principal: Sportul în Italia.

Cel mai popular sport în Italia este, de departe, fotbalul.[370]

Echipa națională de fotbal a Italiei, poreclită Squadra Azzurra
este una dintre cele mai de succes astfel de echipe, fiind de patru
ori campioană mondială (1934, 1938, 1982 și 2006).[371]
Cluburile italiene au câștigat 27 de trofee europene, federația
italiană fiind astfel cea mai titrată în fotbalul european, iar
primul eșalon în întrecerea între cluburi, Serie A, se clasează pe
locul 4 în Europa, întrecerile sale fiind urmărite în toată Azzurri la Campionatul Mondial de
lumea.[372] Fotbal 1982 (unul dintre cele patru
câștigate de Italia).
Alte sporturi de echipă populare în Italia sunt voleiul, baschetul
și rugby-ul.[373] Echipele naționale masculină și feminină de
volei s-a clasat adesea în primele patru din lume,[374][375] iar liga este considerată una cele mai bune
ligi din lume.[376] Echipa națională de baschet a Italiei a obținut aurul la Eurobasket 1983 și
EuroBasket 1999, precum și argintul la Olimpiada din 2004.[377] Liga italiană este considerată a fi
una dintre cele mai competitive din Europa.[378] Rugby-ul are și el un nivel ridicat de popularitate,
mai ales în nordul țării.[379] Echipa națională concurează în Turneul celor Șase Națiuni,[380] și
participă regulat la Campionatul Mondial de Rugby.[381] Conform clasamentului dat publicității de
International Rugby Board la data de 6 iunie 2016, Italia se clasează pe locul al 14-lea la nivel
mondial.[382]

Italia are o lungă tradiție și în sporturile individuale. Ciclismul

este un sport foarte cunoscut în țară.[383] Italienii au câștigat
Campionatele Mondiale(en) de mai multe ori decât cei din orice
altă țară cu excepția Belgiei. Giro d'Italia este o celebră cursă
ciclistă pe distanță lungă ținută în luna mai a fiecărui an, și
constituie una dintre cele trei Mari Tururi Cicliste(en), alături de
Tour de France și Vuelta a España, fiecare durând aproximativ
Mașina lui Felipe Massa la Marele
trei săptămâni. Schiul alpin este și el un sport foarte răspândit în
Premiu al Italiei din 2008.
Italia, aici fiind mai multe stațiuni de sporturi de iarnă, destinații
populare pe plan mondial pentru schiori.[384] Schiorii italieni au
obținut rezultate bune la Jocurile Olimpice de Iarnă, la Cupa Mondială FIS de Schi Alpin, și la
Campionatele Mondiale(en). Tenisul are un public fidel în Italia, și în același timp este al patrulea cel
mai practicat sport la nivel național.[385] Mastersul de la Roma, inițiat în 1930, este unul dintre cele
mai prestigioase turnee din lume. Tenismenii profesioniști italieni au câștigat Cupa Davis în 1976 și
Fed Cup în 2006 și 2009. Sporturile cu motor sunt și ele deosebit de populare în Italia, această țară
câștigând de departe cele mai multe mari premii de motociclism. Scuderia Ferrari este cea mai veche
echipă de raliuri din lume, concurând din 1948, și cea mai titrată echipă de Formula 1 din istorie, cu
15 titluri mondiale la piloți și 16 la constructori.[386][387]

Istoric, Italia a avut mult succes și la Jocurile Olimpice, luând parte la prima Olimpiadă modernă și la
47 de ediții din cele 48. Sportivii italieni au câștigat 522 de medalii la Jocurile Olimpice de Vară, și
alte 106 la Jocurile Olimpice de Iarnă, având în total 628 de medalii, dintre care 235 de aur, ceea ce îi
clasează pe locul cinci în istoria olimpică[c] și pe locul șase la numărul de medalii. Țara a găzduit două
Olimpiade de Iarnă (în 1956 și 2006) și una de Vară (în 1960) și concurează pentru organizarea
Olimpiadei din 2024.[388]

Modă și design

Moda italiană are o lungă tradiție și este considerată a fi una

dintre cele mai importante din lume. Milano, Florența și Roma
sunt principalele capitale ale modei italiene. Conform Top Global
Fashion Capital Rankings 2013 realizat de Global Language
Monitor(en), Roma s-a clasat pe locul șase în lume, iar Milano pe
12.[389] Marile firme italiene de modă, cum ar fi de exemplu
Gucci, Armani, Prada, Versace, Valentino, Dolce & Gabbana,
Missoni, Fendi, Moschino, Max Mara, Trussardi și Ferragamo
sunt considerate între cele mai reputate case de modă din lume. Deodorant Gucci
Revista de modă Vogue Italia este și ea una dintre cele mai
prestigioase din lume.[390]

Italia este între primele țări din lume la design, în special design interior, arhitectural, industrial și
urban. Țara a dat lumi mai mulți designeri celebri de mobilier, cum ar fi Gio Ponti și Ettore Sottsass,
iar expresii italiene ca „Bel Disegno” și „Linea Italiana” au intrat în vocabularul designului de
mobilă.[391] Exemple de electrocasnice și piese de mobilier italiene sunt mașinile de spălat și
frigiderele Zanussi,[392] canapelele „New Tone” de la Atrium,[392] și bibliotecile post-moderne ale lui
Ettore Sottsass, inspirate din cântecul lui Bob Dylan „Stuck Inside of Mobile with the Memphis Blues
Again”.[392]
Astăzi, Milano și Torino sunt liderii naționali în design arhitectural și industrial. Orașul Milano
găzduiești Fiera Milano, cel mai mare târg european de design.[393] Milano găzduiește și evenimente
majore de design și arhitectură, cum ar fi Fuori Salone și Salone del Mobile(en), și aici au activat
designerii Bruno Munari, Lucio Fontana, Enrico Castellani și Piero Manzoni.[394]

Bucătăria

Bucătăria italiană modernă s-a dezvoltat prin secole de schimbări

politice și sociale, rădăcinile ei(en) datând din secolul al IV-lea
î.e.n. Bucătăria italiană în sine a primit puternice influențe
străine, începând cu cele etruscă, grecească antică(en), continuând
cu cea bizantină(en) și evreiască(en).[395] Schimbări importante au
intervenit odată cu descoperirea Lumii Noi și introducerea unor
ingrediente de acolo, cum ar fi cartoful, tomatele, ardeiul gras și
porumbul, astăzi toate elemente centrale dar introduse în
cantități importante abia în secolul al XVIII-lea.[396][397]
Bucătăria italiană are drept importante caracteristici o mare
diversitate regională,[398][399][400] o abundență de gusturi
diferite, și este una dintre cele mai populare din lume,[401] cu Unele dintre cele mai populare
mare influență peste hotare.[402] preparate culinare italiene: pizza,
pasta, gelato și espresso.
Dieta mediteraneană formează baza bucătăriei italiene, bogată în
paste, pește, fructe și legume și caracterizată printr-o simplitate și varietate extreme, multe feluri de
mâncare având doar între patru și opt ingrediente.[403] Bucătarii italieni se bazează în principal pe
calitatea ingredientelor și mai puțin pe tehnici elaborate de preparare.[404] Rețetele și felurile de
mâncare sunt adesea rezultate din tradiția locală și de familie, fiind mai rar creații ale unor maeștri
culinari(d), astfel că multe rețete sunt ideale pentru gătitul în gospodărie, unul dintre principalele
motive din spatele popularității explozive a bucătăriei italiene din America[405] până în Asia.[406]

Un factor important al succesului bucătăriei italiene este faptul că se bazeaza pe produse tradiționale;
Italia are cele mai multe specialități tradiționale protejate conform legislației europene(en).[407]
Brânzeturile, salamurile și vinul italian sunt o mare parte a specificului culinar italian, multe mărci
fiind produse de origine protejată și, alături de cafele (în special espresso) formează o parte foarte
importantă a culturii gastronomice italiene.[408] Deserturile au o lungă tradiție de unificare a
aromelor locale, cum ar fi citricele, fisticul și migdalele cu brânzeturi dulci ca mascarpone și ricotta
sau cu gusturi exotice cum ar fi cacao, vanilie și scorțișoară. Gelato,[409] tiramisù[410] și cassata se
numără printre cele mai celebre deserturi și prăjituri italiene.[411]

Note de completare
a. ^ Doar emisii directe de dioxid de carbon, produse de oameni. Exclude alte gaze de seră, cele
produse prin utilizarea solului și fluxul natural de CO2
b. ^ Regiunile cu italice sunt autonome.
c. ^ Clasamentele olimpice pe medalii ordonează țările întâi după numărul de medalii de aur, apoi în
caz de egalitate, după numărul de medalii de argint și în continuare în caz de egalitate după cel
de medalii de bronz.

Note bibliografice
 1. ^ https://www.istat.it/it/archivio/238447 (https://www.istat.it/it/archivio/238447) Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
2. ^ Il Presidente della Repubblica Sergio Mattarella si è insediato al Quirinale (http://www.quirinale.i
t/elementi/Continua.aspx?tipo=Notizia&key=393) (în italiană)
3. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?locations=IT),
accesat în 18 octombrie 2018
4. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD), accesat în 27
mai 2019
5. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.PP.CD), accesat în 11
iunie 2019
6. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/ITA (http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/ITA)
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
7. ^ Search the agreements database (http://ue.eu.int/policies/agreements/search-the-agreements-d
atabase?command=searchResult&partyId=HR&doclang=en&lang=en) Council of the European
Union (retrieved 13 October 2013).
8. ^ a b c d e f „CIA – The World Factbook” (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factboo
k/geos/it.html). CIA. Accesat în 26 ianuarie 2011.
9. ^ „Country names” (http://www.pcgn.org.uk/country_names.htm).
10. ^ „BBC News - Italy profile - Facts” (http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-17433143). BBC
News.
11. ^ „Maltempo, è emergenza su tutto lo Stivale. Si cercano due dispersi” (http://www.romagnaoggi.i
t/cronaca/maltempo-e-emergenza-su-tutto-lo-stivale-si-cercano-due-dispersi.html).
RomagnaOggi.
12. ^ „L'Italia vista dallo spazio: lo stivale illuminato di notte è uno spettacolo” (http://www.tgcom24.m
ediaset.it/magazine/2014/notizia/l-italia-vista-dallo-spazio-lo-stivale-illuminato-di-notte-e-uno-spett
acolo_2061127.shtml). Tgcom24. 4 august 2014.
13. ^ „Human Development Report 2014 – "Sustaining Human Progress: Reducing Vulnerabilities
and Building Resilience" ” (http://hdr.undp.org/en/content/human-development-report-2014).
HDRO (Human Development Report Office) United Nations Development Programme. Accesat în
25 iulie 2014.
14. ^ a b International Monetary Fund (IMF), World Economic Outlook (WEO) Database- GDP
Nominal 2010 to 2019 (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2014/02/weodata/weorept.aspx?p
r.x=68&pr.y=15&sy=2010&ey=2017&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2C446%
2C914%2C666%2C612%2C668%2C614%2C672%2C311%2C946%2C213%2C137%2C911%2C
962%2C193%2C674%2C122%2C676%2C912%2C548%2C313%2C556%2C419%2C678%2C51
3%2C181%2C316%2C682%2C913%2C684%2C124%2C273%2C339%2C921%2C638%2C94
8%2C514%2C943%2C218%2C686%2C963%2C688%2C616%2C518%2C223%2C728%2C51
6%2C558%2C918%2C138%2C748%2C196%2C618%2C278%2C522%2C692%2C622%2C69
4%2C156%2C142%2C624%2C449%2C626%2C564%2C628%2C283%2C228%2C853%2C92
4%2C288%2C233%2C293%2C632%2C566%2C636%2C964%2C634%2C182%2C238%2C45
3%2C662%2C968%2C960%2C922%2C423%2C714%2C935%2C862%2C128%2C135%2C61
1%2C716%2C321%2C456%2C243%2C722%2C248%2C942%2C469%2C718%2C253%2C72
4%2C642%2C576%2C643%2C936%2C939%2C961%2C644%2C813%2C819%2C199%2C17
2%2C733%2C132%2C184%2C646%2C524%2C648%2C361%2C915%2C362%2C134%2C36
4%2C652%2C732%2C174%2C366%2C328%2C734%2C258%2C144%2C656%2C146%2C65
4%2C463%2C336%2C528%2C263%2C923%2C268%2C738%2C532%2C578%2C944%2C53
7%2C176%2C742%2C534%2C866%2C536%2C369%2C429%2C744%2C433%2C186%2C17
8%2C925%2C436%2C869%2C136%2C746%2C343%2C926%2C158%2C466%2C439%2C11
2%2C916%2C111%2C664%2C298%2C826%2C927%2C542%2C846%2C967%2C299%2C44
3%2C582%2C917%2C474%2C544%2C754%2C941%2C698&s=NGDPD&grp=0&a=), imf.org,
Ediția octombrie 2014
15. ^ Sée, Henri. „Modern Capitalism Its Origin and Evolution” (http://www.efm.bris.ac.uk/het/see/Mod
ernCapitalism.pdf) (PDF). University of Rennes. Batoche Books. Accesat în 29 august 2013.
16. ^ Niccolo Machiavelli – Om al renașterii (http://www.utgjiu.ro/revista/lit/pdf/2010-01/17_MIHAELA_
IONITA_NICULESCU.pdf), Mihaela Ioniță-Niculescu, Analele Universității “Constantin Brâncuși”
din Târgu Jiu, Seria Litere și Științe Sociale, Nr. 1/2010
17. ^ Adrian Nicolae (18 martie 2009), „Cei mai mari 10 exploratori ai lumii” (http://www.descopera.ro/
cultura/4059553-cei-mai-mari-10-exploratori-ai-lumii), Descoperă, accesat în 13 iunie 2016
18. ^ a b c Galasso, Giuseppe (1972). Storia d'Italia 1: I caratteri originali. Turin: Einaudi. pp. 509–10.
19. ^ „Unification of Italy” (http://library.thinkquest.org/TQ0312582/unification.html).
Library.thinkquest.org. 4 aprilie 2003. Accesat în 19 noiembrie 2009.
20. ^ „The Italian Colonial Empire” (http://www.allempires.com/article/index.php?q=italian_colonial).
All Empires. Accesat în 17 iunie 2012. „At its peak, just before WWII, the Italian Empire
comprehended the territories of present time Italy, Albania, Rhodes, Dodecaneses, Libya,
Ethiopia, Eritrea, 2/3 of Somalia and the little concession of Tientsin in China”
21. ^ What is a great power? (http://globalmakeover.com/sites/economicreconstruction.com/static/Jon
Rynn/FirstChapterDissertation.pdf), Jon Rynn, globalmakeover.com
22. ^ „2014 Human Development Report Summary” (http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr14-sum
mary-en.pdf) (PDF). United Nations Development Programme. 2014. pp. 21–25. Accesat în 27
iulie 2014.
23. ^ a b The Economist Intelligence Unit’s quality-of-life index, Economist, 2005 (http://www.economi
st.com/media/pdf/QUALITY_OF_LIFE.pdf)
24. ^ „Report for Selected Countries and Subjects” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2013/01/
weodata/weorept.aspx?sy=2008&ey=2013&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2
C941%2C914%2C446%2C612%2C666%2C614%2C668%2C311%2C672%2C213%2C946%2C
911%2C137%2C193%2C962%2C122%2C674%2C912%2C676%2C313%2C548%2C419%2C55
6%2C513%2C678%2C316%2C181%2C913%2C682%2C124%2C684%2C339%2C273%2C63
8%2C921%2C514%2C948%2C218%2C943%2C963%2C686%2C616%2C688%2C223%2C51
8%2C516%2C728%2C918%2C558%2C748%2C138%2C618%2C196%2C522%2C278%2C62
2%2C692%2C156%2C694%2C624%2C142%2C626%2C449%2C628%2C564%2C228%2C28
3%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C23
8%2C182%2C662%2C453%2C960%2C968%2C423%2C922%2C935%2C714%2C128%2C86
2%2C611%2C716%2C321%2C456%2C243%2C722%2C248%2C942%2C469%2C718%2C25
3%2C724%2C642%2C576%2C643%2C936%2C939%2C961%2C644%2C813%2C819%2C19
9%2C172%2C184%2C132%2C524%2C646%2C361%2C648%2C362%2C915%2C364%2C13
4%2C732%2C652%2C366%2C174%2C734%2C328%2C144%2C258%2C146%2C656%2C46
3%2C654%2C528%2C336%2C923%2C263%2C738%2C268%2C578%2C532%2C537%2C94
4%2C742%2C176%2C866%2C534%2C369%2C536%2C744%2C429%2C186%2C433%2C92
5%2C178%2C746%2C436%2C926%2C136%2C466%2C343%2C112%2C158%2C111%2C43
9%2C298%2C916%2C927%2C664%2C846%2C826%2C299%2C542%2C582%2C443%2C47
4%2C917%2C754%2C544%2C698&s=PPPGDP&grp=0&a=&pr.x=9&pr.y=12). Imf.org. 16 aprilie
2013. Accesat în 17 aprilie 2013.
25. ^ „CIA World Factbook, Budget” (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/
2056.html). Cia.gov. Accesat în 26 ianuarie 2011.
26. ^ „The world's largest economies: 1990 vs. 2011” (http://www.businessinsider.com/the-worlds-larg
est-economies-1990-vs-2011-2012-3). Business Insider. Accesat în 30 noiembrie 2014.
27. ^ "Italy plays a prominent role in European and global military, cultural and diplomatic affairs. The
country's European political, social and economic influence make it a major regional power." Vezi
Italy: Justice System and National Police Handbook, Vol. 1 (Washington, D.C.: International
Business Publications, 2009), p. 9.
28. ^ Verbeek, Bertjan; Giacomello, Giampiero (2011). Italy's foreign policy in the twenty-first century :
the new assertiveness of an aspiring middle power. Lanham, Md.: Lexington Books.
ISBN 9780739148686.
29. ^ Beretta, Silvio; Berkofsky, Axel; Rugge, Fabio (2012). Italy and Japan - how similar are they? : a
comparative analysis of politics, economics, and international relations. Berlin: Springer. pp. 329–
346. ISBN 8847025672.
30. ^ "Operation Alba may be considered one of the most important instances in which Italy has acted
as a regional power, taking the lead in executing a technically and politically coherent and
determined strategy." See Federiga Bindi, Italy and the European Union (Washington, D.C.:
Brookings Institution Press, 2011), p. 171.
31. ^ a b c „The EU in brief” (http://europa.eu/about-eu/basic-information/about/index_en.htm),
Europa.eu, accesat în 24 mai 2016
32. ^ a b „UNITED NATIONS MEMBER STATES” (http://www.un.org/press/en/2006/org1469.doc.htm),
Un.org, 3 iulie 2006, accesat în 25 mai 2016
33. ^ a b c „Member countries” (http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_52044.htm), NATO, accesat
în 25 mai 2016
34. ^ a b c d „Overseas Business Risk - Italy” (https://www.gov.uk/government/publications/overseas-b
usiness-risk-italy/overseas-business-risk-italy), gov.uk, accesat în 25 mai 2016
35. ^ „G7, G8, G10, G20 and G24” (https://www.bundesbank.de/Navigation/EN/Service/Glossary/Fun
ctions/glossary.html?lv2=129554&lv3=129236), Deutsche Bundesbank, accesat în 30 mai 2016
36. ^ „UfM Member States” (http://ufmsecretariat.org/ufm-countries/), Union for the Mediterranean,
accesat în 30 mai 2016
37. ^ Central European Initiative, „Member States” (http://www.cei.int/content/member-states), Cei.int,
accesat în 30 mai 2016
38. ^ „Italy” (http://www.aseminfoboard.org/members/italy), Asem InfoBoard, accesat în 30 mai 2016
39. ^ ONU, ‘Uniting for Consensus’ group of states introduces text on security council reform to
General Assembly (http://www.un.org/press/en/2005/ga10371.doc.htm), accesat în 30 mai 2016
40. ^ Alberto Manco, Italia. Disegno storico-linguistico, 2009, Napoli, L'Orientale, ISBN 978-88-
95044-62-0
41. ^ OLD, p. 974: "prima silabă natural scurtă (cf. Quint.Inst.1.5.18), și astfel citită în L .825, dar
în versuri lungită metri gratia."
42. ^ J.P. Mallory și D.Q. Adams, Encyclopedia of Indo-European Culture (Londra: Fitzroy and
Dearborn, 1997), 24.
43. ^ CIA, „Europe: Italy” (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/print_it.htm
l), CIA World Factbook, accesat în 23 mai 2016
44. ^ Mazzoni, Cristina (19), She-Wolf: The Story of a Roman Icon (https://books.google.ro/books?id=
zeqTqpsMQrgC&pg=PA226&lpg=PA226) (în engleză), p. 226 Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
45. ^ Dionis din Halicarnas, Roman Antiquities, 1.35 (http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/
Texts/Dionysius_of_Halicarnassus/1B*.html), on LacusCurtius
46. ^ Aristotel, Politica, 7.1329b (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A
1999.01.0058%3Abook%3D7%3Asection%3D1329b#note-link2), la Perseus
47. ^ Tucidide, Războiul Peloponeziac, 6.2.4 (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Thuc.+6.
2.4&fromdoc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0200), la Perseus
48. ^ Pallottino, M., History of Earliest Italy, trans. Ryle, M & Soper, K. in Jerome Lectures,
Seventeenth Series, p. 50
49. ^ Kluwer Academic/Plenum Publishers 2001, ch. 2. ISBN 0-306-46463-2.
50. ^ Meldolesi, Luca (2006). Il giuoco degli dei. Rubbettino. p. 15.
51. ^ The Mycenaeans (http://www.gla.ac.uk/schools/humanities/research/archaeologyresearch/proje
cts/mycenaeansitaly/) and Italy: the archaeological and archaeometric ceramic evidence,
University of Glasgow, Department of Archaeology
52. ^ Emilio Peruzzi, Mycenaeans in early Latium, (Incunabula Graeca 75), Edizioni dell'Ateneo &
Bizzarri, Roma, 1980
53. ^ Gert Jan van Wijngaarden, Use and Appreciation of Mycenaean Pottery in the Levant, Cyprus
and Italy (1600–1200 B.C.): The Significance of Context, Amsterdam Archaeological Studies,
Amsterdam University Press, 2001
54. ^ Bryan Feuer, Mycenaean civilization: an annotated bibliography through 2002, McFarland &
Company; Rev Sub edition (2 March 2004)
55. ^ Lorenzo Braccesi, Flavio Raviola, La Magna Grecia, op. cit., p. 72
56. ^ Michel Gras, Pierre Rouillard (2000). L'universo fenicio. Torino: Einaudi. ISBN 88-06-14958-X.
57. ^ F.Cavazzi, The Founding of Rome (http://www.roman-empire.net/founding/found-index.html),
accesat în 30 aprilie 2016
58. ^ Cacciatore, Leonardo (1831). Nuovo atlante istorico (https://books.google.ro/books?id=4kBAAQ
AAMAAJ&dq=753+roma+varo&hl=ro&source=gbs_navlinks_s). Tipografia all'insegna di Dante.
p. 267.
59. ^ Richard, Carl J. (2010). Why we're all Romans : the Roman contribution to the western world
(ed. 1st pbk.). Lanham, Md.: Rowman & Littlefield. pp. xi–xv. ISBN 0742567796.
60. ^ Taagepera, Rein (1979). „Size and Duration of Empires: Growth-Decline Curves, 600 B.C. to
600 A.D” (http://links.jstor.org/sici?sici=0145-5532%281979%293%3A3%2F4%3C115%3ASADO
EG%3E2.0.CO%3B2-H). Social Science History. 3 (3/4): 125.
61. ^ Giuseppe, Zecchini (1993). „cap. IV”. Ricerche di storiografia latina tardoantica. L'Erma di
Bretschneider. ISBN 88-7062-822-1.
62. ^ „Byzantine Empire” (http://www.britannica.com/place/Byzantine-Empire). Encyclopedia
Britannica.
63. ^ Sarris, Peter (2011). Empires of faith : the fall of Rome to the rise of Islam, 500 - 700 (ed. 1st.
pub.). Oxford: Oxford UP. p. 118. ISBN 0199261261.
64. ^ Haldon, John (1990). Byzantium in the Seventh Century: The Transformation of a Culture.
Cambridge: Cambridge University Press. p. 17. ISBN 978-0-521-31917-1.
65. ^ Haldon, John (1972). The Lands of St. Peter (https://books.google.ro/books?id=bZ6eJuZfTAEC
&pg=PA29&lpg=PA29). California: University of California Press. p. 29. ISBN 9780520021815.
66. ^ Nolan, Cathal J. (2006). The age of wars of religion, 1000-1650 : an encyclopedia of global
warfare and civilization (ed. 1. publ.). Westport (Connecticut): Greenwood Press. p. 360.
ISBN 031333045X.
67. ^ Jones, Philip (1997). The Italian city-state : from Commune to Signoria. Oxford: Clarendon
Press. pp. 55–77. ISBN 978-0198225850.
68. ^ Lombard League (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/346706/Lombard-League),
Encyclopedia Britannica, accesat în 12 d.Hr.
69. ^ Lane, Frederic C. (1991). Venice, a maritime republic (ed. 4. print.). Baltimore: Johns Hopkins
University Press. p. 73. ISBN 080181460X.
70. ^ Ali, Ahmed Essa with Othman (2010). Studies in Islamic civilization : the Muslim contribution to
the Renaissance. Herndon, VA: International Institute of Islamic Thought. pp. 38–40.
ISBN 156564350X.
71. ^ Tellier, Luc-Normand (2009). Urban World History (https://books.google.ro/books?id=cXuCjDbx
C1YC&pg=PA270&lpg=PA270). PUQ. p. 270. ISBN 9782760522091.
72. ^ Giuseppe Meloni, L’origine dei Giudicati
73. ^ Stéphane Barry and Norbert Gualde, "The Biggest Epidemics of History" (La plus grande
épidémie de l'histoire), în L'Histoire n° 310, iunie 2006, pp. 45–46
74. ^ "Plague (http://www.brown.edu/Departments/Italian_Studies/dweb/plague/effects/death_toll.sht
ml)Arhivat (http://web.archive.org/web/20130821020611/http://www.brown.edu/Departments/Italia
n_Studies/dweb/plague/effects/death_toll.shtml) 21 august 2013 la Wayback Machine.".
Universitatea Brown.
75. ^ Konrad Burdach, Riforma, Rinascimento, Umanesimo, tradus de Delio Cantimori, Florența,
1986.
76. ^ „Signoria in "Dizionario di Storia" ” (http://www.treccani.it/enciclopedia/signoria_%28Dizionario-di
-Storia%29/), Treccani.it, accesat în 25 mai 2016
77. ^ Jensen 1992, p. 64.
78. ^ Beatrice Ambreck; et al., Atlante della nuova Provincia di Lodi, Lodi, Il Giorno, 1996
79. ^ Strathern, Paul The Medici: Godfathers of the Renaissance (2003)
80. ^ Peter Barenboim, Sergey Shiyan, Michelangelo: Mysteries of Medici Chapel, SLOVO, Moscow,
2006 (http://www.florentine-society.ru/Medici_Chapel_Mysteries.htm). ISBN 5-85050-825-2
81. ^ Encyclopædia Britannica, Renaissance, 2008, O.Ed.
82. ^ Har, Michael H. History of Libraries in the Western World, Scarecrow Press Incorporate, 1999,
ISBN 0-8108-3724-2
83. ^ Norwich, John Julius, A Short History of Byzantium, 1997, Knopf, ISBN 0-679-45088-2
84. ^ Melania Bucciarelli, Berta Joncus (2007), Music as Social and Cultural Practice (https://books.g
oogle.ro/books?id=P_PkiLDVccAC&pg=PA232&lpg=PA232) (în engleză), Boydell & Brewer,
p. 232, ISBN 9781843833178
85. ^ Karl Julius Beloch, Bevölkerungsgeschichte Italiens, volume 3, pp. 359–360.
86. ^ Thomas James Dandelet, John A. Marino (2007). Spain in Italy: politics, society, and religion
1500–1700. Leiden: Koninklijke Brill. ISBN 978-90-04-15429-2.
87. ^ Napoleon Bonaparte, "The Economy of the Empire in Italy: Instructions from Napoleon to
Eugène, Viceroy of Italy," Exploring the European Past: Texts & Images, Second Edition, ed.
Timothy E. Gregory (Mason: Thomson, 2007), 65–66.
88. ^ Kirk, Terry (2005). The Architecture of Modern Italy (https://books.google.ro/books?id=kOF3oLt
H1ugC&pg=PA87&lpg=PA87). Princeton Architectural Press. p. 87-90. ISBN 9781568984209.
89. ^ Kohn, George Childs (2013). Dictionary of Wars (https://books.google.ro/books?id=qTDfAQAAQ
BAJ&pg=PA233&lpg=PA233). Routledge. p. 233. ISBN 9781135954949.
90. ^ Fischer 2011, p. 136.
91. ^ Abulafia, David (2003). „The Mediterranean as a battleground”. The Mediterranean in History (ht
tps://books.google.nl/books?id=LrRzgSebSZMC&dq=Giuseppe+Garibaldi+overthrew+bourbon&hl
=nl&source=gbs_navlinks_s). Getty Publication. p. 268. ISBN 978-0892367252. „(...) under
Giuseppe Garibaldi to overthrow the Neapolitan Bourbons.”
92. ^ Mack Smith, Denis (1997). Modern Italy; A Political History. Ann Arbor: The University of
Michigan Press. ISBN 0-472-10895-6
93. ^ „Venice and its lagoons :: French and Austrian domination” (http://www.venicethefuture.com/sch
ede/uk/026?aliusid=026), Venicethefuture.com, accesat în 25 mai 2016
94. ^ Guerraggio, Angelo (2013). History in Exile (https://books.google.ro/books?id=peQ_AAAAQBAJ
&pg=PA159&lpg=PA159). Springer Science & Business Media. p. 159. ISBN 9783642272639.
95. ^ Philippe Levillain (2002), The Papacy: Gaius-Proxies (https://books.google.ro/books?id=7VDcm
DeLuV4C&pg=PA718&lpg=PA718) (în engleză), Psychology Press, p. 71, ISBN 9780415922302
96. ^ a b „Lo Statuto Albertino (Regno di Sardegna e Regno d'Italia)” (http://www.quirinale.it/qrnw/stati
co/costituzione/statutoalbertino.htm), Quirinale.it, accesat în 25 mai 2016
97. ^ Nohlen & Stöver, p. 1031
98. ^ Bosworth, R. J. B. (2005). Mussolini's Italy: Life Under the Fascist Dictatorship, 1915–1945.
Penguin Books. p. 49.
99. ^ Michael Duffy, „Treaty of London, 26 April 1915” (http://www.firstworldwar.com/source/london19
15.htm), Firstworldwar.com, accesat în 25 mai 2016
00. ^ Burgwyn, H. James: Italian foreign policy in the interwar period, 1918–1940. Greenwood
Publishing Group, 1997. Page 4. ISBN 0-275-94877-3
01. ^ Schindler, John R.: Isonzo: The Forgotten Sacrifice of the Great War. Greenwood Publishing
Group, 2001. Page 303. ISBN 0-275-97204-6
02. ^ Mack Smith, Denis: Mussolini. Knopf, 1982. Page 31. ISBN 0-394-50694-4
03. ^ Mortara, G (1925). La Salute pubblica in Italia durante e dopo la Guerra. New Haven: Yale
University Press.
04. ^ a b Ballinger, Pamela (2003). History in Exile (https://books.google.ro/books?id=da6acnbbEpAC
&pg=PA70&lpg=PA70). Princeton University Press. p. 70. ISBN 9780691086972.
05. ^ „Italy and Kingdom of the Serbs - Agreements, signed at Rome, 27 ianuarie 1924 (1924)” (http://
www.worldlii.org/int/other/LNTSer/1924/56.html), Worldlii.org, accesat în 24 mai 2016
06. ^ A Marxist History of the World part 76: Italy’s 'Two Red Years' (http://www.counterfire.org/article
s/a-marxist-history-of-the-world/15790-a-marxist-history-of-the-world-part-76-italys-two-red-years),
Counterfire, 20 mai 2012
07. ^ David Willey (29 octombrie 2002), „Mussolini's 'march' on Rome 80 years on” (http://news.bbc.c
o.uk/2/hi/europe/2371229.stm), BBC NEWS, accesat în 25 mai 2016
08. ^ Charles Keserich, "The Fiftieth Year of the" March on Rome": Recent Interpretations of Facism."
History Teacher (1972) 6#1 pp: 135-142 in JSTOR (http://www.jstor.org/stable/492632).
09. ^ Giulia Albanese, "Reconsidering the March on Rome," European History Quarterly (2012) 42#3
pp 403-421.
10. ^ Jesse Greenspan (25 octombrie 2012), „9 Things You May Not Know About Mussolini - History
in the Headlines” (http://www.history.com/news/9-things-you-may-not-know-about-mussolini),
History.com, accesat în 25 mai 2016
11. ^ „Historic Figures: Benito Mussolini (1883-1945)” (http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/m
ussolini_benito.shtml), BBC, accesat în 25 mai 2016
12. ^ Weber, Thomas (2010). Hitler's First War (https://books.google.ro/books?id=t8_mjeZjmbQC&pg
=PA267&lpg=PA267). OUP Oxford. p. 267. ISBN 9780199233205.
13. ^ „Mussolini and the Rise of Fascism” (http://www.crf-usa.org/bill-of-rights-in-action/bria-25-4-mus
solini-and-the-rise-of-fascism.html), Crf-usa.org, accesat în 25 mai 2016
14. ^ Albania: A Country Study: Italian Occupation (http://countrystudies.us/albania/30.htm), Library
of Congress
15. ^ „Italy declares war on France and Great Britain” (http://www.history.com/this-day-in-history/italy-
declares-war-on-france-and-great-britain), History.com, accesat în 24 mai 2016
16. ^ Command Decisions (https://books.google.ro/books?id=XIxWWhu9ARoC&pg=PA305&lpg=PA3
05) (în engleză), Government Printing Office, 1960, p. 305
17. ^ The Battle of Sicily (https://books.google.ro/books?id=-pfHDCuYzfIC), Mitcham & von
Stauffenberg (2007), p. 264
18. ^ a b „Mussolini falls from power - Jul 25, 1943” (http://www.history.com/this-day-in-history/mussoli
ni-falls-from-power), History.com, accesat în 24 mai 2016
19. ^ Howard McGaw Smyth, "The Armistice of Cassibile", Military Affairs 12:1 (1948), 12–35.
20. ^ Dal primo al secondo Risorgimento (http://www.anpi.it/dal-primo-al-secondo-risorgimento/),
ANPI la www.anpi.it; cfr. G. Bianchi, La Resistenza, ]n AA.VV., Storia d'Italia, vol. 8, p. 369.
21. ^ Massimiliano e Pier Paolo Di Mino, Il libretto rosso di Pertini, Roma, Castelvecchi Purple Press,
2011, p. 6 ISBN 978-88-95903-50-7
22. ^ Jowett, Philip S. (2001). The Italian Army, 1940-1945 (https://books.google.ro/books?id=fqVnlt0
2ejAC&pg=PA8&lpg=PA8). Osprey Publishing. p. 8. ISBN 9781855328662.
23. ^ „Italy – Britannica Online Encyclopedia” (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/297474/Ital
y#). Britannica.com. Accesat în 2 august 2010.
24. ^ Adrian Lyttelton (editor), "Liberal and fascist Italy, 1900–1945", Oxford University Press, 2002.
pp. 13
25. ^ Damage Foreshadows A-Bomb Test , 1946/06/06 (1946) (http://www.archive.org/details/1946-0
6-06_Damage_Foreshadows_A-Bomb_Test). Universal Newsreel.
http://www.archive.org/details/1946-06-06_Damage_Foreshadows_A-Bomb_Test. Accesat la 22
februarie 2012.
26. ^ „Italia 1946: le donne al voto, dossier a cura di Mariachiara Fugazza e Silvia Cassamagnaghi”
(http://www.insmli.it/pubblicazioni/35/Voto%20donne%20versione%20def.pdf) (PDF). Accesat în
30 mai 2011.
27. ^ „The Obscuring of the International Nation of Trieste” (http://www.triestfreeport.org/wp-content/u
ploads/2010/09/UK-MoU-1954-Oscuramento-del-TLT.pdf) (PDF), Triestfreeport.org, accesat în 25
mai 2016
28. ^ Soren von Dosenrode, Anders Stubkjaer (2002), The European Union and the Middle East (http
s://books.google.ro/books?id=SLUXg_NrxA8C&pg=PA63&lpg=PA63) (în engleză), A&C Black,
p. 63, ISBN 9780826460899
29. ^ Fateful Day (http://www.time.com/time/magazine/article/0,9171,804484,00.html), Time
Magazine, 22 martie 1948
30. ^ E. Novelli, Le elezioni del Quarantotto. Storia, strategie e immagini della prima campagna
elettorale repubblicana, Donzelli, Roma, 2008.
31. ^ Giuseppe Di Palma, „Italy - The economic miracle” (http://www.britannica.com/place/Italy/The-e
conomic-miracle), Britannica.com, accesat în 25 mai 2016
32. ^ „Commissione parlamentare d'inchiesta sul terrorismo in Italia e sulle cause della mancata
individuazione dei responsabili delle stragi (Parliamentary investigative commission on terrorism
in Italy and the failure to identify the perpetrators)” (https://web.archive.org/web/20060819211212/
http://www.isn.ethz.ch/php/documents/collection_gladio/report_ital_senate.pdf) (PDF) (în italiană).
1995. Arhivat din original (http://www.isn.ethz.ch/php/documents/collection_gladio/report_ital_sen
ate.pdf) (PDF) la 19 august 2006. Accesat în 2 mai 2006.
33. ^ en / it / fr / de „Secret Warfare: Operation Gladio and NATO's Stay-Behind Armies” (http
s://web.archive.org/web/20060425182721/http://www.isn.ethz.ch/php/collections/coll_gladio.htm#
Documents). Swiss Federal Institute of Technology / International Relation and Security Network.
Arhivat din original (http://www.isn.ethz.ch/php/collections/coll_gladio.htm#Documents) la 25
aprilie 2006. Accesat în 2 mai 2006.
34. ^ „Clarion: Philip Willan, Guardian, 24 June 2000, page 19” (http://www.cambridgeclarion.org/pres
s_cuttings/us.terrorism_graun_24jun2000.html). Cambridgeclarion.org. 24 iunie 2000. Accesat în
24 aprilie 2010.
35. ^ „B1980: Bologna blast leaves dozens dead” (http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/au
gust/2/newsid_4532000/4532091.stm), BBC, accesat în 24 mai 2016
36. ^ Uli Schmetzer (4 martie 1987), „Italian Leader Quits” (http://articles.chicagotribune.com/1987-03
-04/news/8701170700_1_bettino-craxi-christian-democrats-present-coalition), Chicago Tribune,
accesat în 24 mai 2016
37. ^ Tejvan Pettinger (22 iunie 2012), „Italian Debt Crisis” (http://www.economicshelp.org/blog/5437/
economics/italian-debt-crisis/), Economicshelp.org, accesat în 24 mai 2016
38. ^ Fondul Monetar Internațional (octombrie 2012), „The Good, the Bad, and the Ugly: 100 Years of
Dealing with Public Debt Overhangs” (https://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2012/02/pdf/c3.pd
f) (PDF), imf.org, accesat în 24 mai 2016
39. ^ Miruna Cajvaneanu (20 februarie 2012), „20 de ani de la mega-operatiunea "Mani Pulite" ” (htt
p://www.hotnews.ro/stiri-international-11553276-20-ani-mega-operatiunea-mani-pulite-coruptia-din
-italia-nu-disparut-devenit-mai-puternica-daca-atunci-aveam-cancer-acum-ajuns-metastaza.htm),
HotNews.ro, accesat în 24 mai 2016 zero width space character în |title= la poziția 1 (ajutor)
40. ^ Buonomo, Giampiero (2015). „Tovaglie pulite” (https://www.questia.com/projects#!/project/8942
9827). Mondoperaio edizione online. – via Questia (necesită abonare)
41. ^ Lévesque, Jacques (1997). Fin D'un Empire, 1989 (https://books.google.ro/books?id=ZAbglvhS
sGYC&pg=PA253&lpg=PA253). University of California Press. p. 253. ISBN 9780520206311.
42. ^ „Italian governments since Silvio Berlusconi first became prime minister” (http://www.telegraph.c
o.uk/news/worldnews/silvio-berlusconi/8878782/Italian-governments-since-Silvio-Berlusconi-first-b
ecame-prime-minister.html), Telegraph, 9 noiembrie 2011, accesat în 25 mai 2016
43. ^ „An overview of Italy's economy” (http://www.euro-challenge.org/doc/Italy.pdf) (PDF), Euro-
challenge.org, 2012, accesat în 25 mai 2016
44. ^ Rachel Donadio, Elisabetta Povoledo (12 noiembrie 2011), „Berlusconi Resigns After Italy's
Parliament Approves Austerity Measures” (http://www.nytimes.com/2011/11/13/world/europe/silvio
-berlusconi-resign-italy-austerity-measures.html), The New York Times, accesat în 24 mai 2016
45. ^ Marangoni, Francesco (2012). „Technocrats in Government: The Composition and Legislative
Initiatives of the Monti Government Eight Months into its Term of Office” (http://www.gla.ac.uk/med
ia/media_239895_en.pdf) (PDF). Bulletin of Italian Politics. 4 (1): 135–149. Accesat în 9
septembrie 2012.
46. ^ „Italy PM-designate Enrico Letta agrees new government” (http://www.bbc.co.uk/news/world-eur
ope-22323850). BBC. 27 aprilie 2013. Accesat în 27 aprilie 2013.
47. ^ „Italian PM Matteo Renzi's electoral reform law clears first hurdle” (https://www.theguardian.co
m/world/2014/mar/12/italian-pm-matteo-renzi-electoral-reform-law-italy). Guardian. 12 martie
2014. Accesat în 29 iunie 2015.
48. ^ Municipality of Campione d'Italia, „Campione d'Italia” (http://www.exclave.eu/index.php?option=c
om_content&view=article&id=5&Itemid=8), Exclave.eu, accesat în 24 mai 2016
49. ^ Le Progrès - Science: L’altitude du mont Blanc quasi inchangée à 4810,06 m, 14 septembre
2013 (http://www.leprogres.fr/france-monde/2013/09/14/l-altitude-du-mont-blanc-quasi-inchangee-
a-4-810-06-m), accesat 6 decembrie 2013.
50. ^ „Morphometric and hydrological characteristics of some important Italian lakes” (https://web.arc
hive.org/20100205043503/http://www.iii.to.cnr.it:80/limnol/cicloac/lagit.htm). Largo Tonolli 50,
28922 Verbania Pallanza: Istituto per lo Studio degli Ecosistemi. Arhivat din original (http://www.iii.
to.cnr.it/limnol/cicloac/lagit.htm) la 5 februarie 2010. Accesat în 3 martie 2010.
51. ^ Wallace-Hadrill, Andrew (15 octombrie 2010). „Pompeii: Portents of Disaster” (http://www.bbc.c
o.uk/history/ancient/romans/pompeii_portents_01.shtml). BBC History. Accesat în 4 februarie
2011.
52. ^ „Campi Flegrei (http://www.volcano.si.edu/world/volcano.cfm?vnum=0101-01%3D)”. Global
Volcanism Program, Smithsonian Institution. http://www.volcano.si.edu/world/volcano.cfm?
vnum=0101-01%3D. Accesat la 20 septembrie 2008.
53. ^ „Piano di Gestione Locale dell'Unità Gestionale comprendente l'arcipelago delle Isole Pelagie”
(http://pti.regione.sicilia.it/portal/pls/portal/docs/16036333.PDF) (PDF), Co.Ge.P.A. di Lampedusa e
Linosa, accesat în 25 mai 2016
54. ^ „Italy – Environment” (https://web.archive.org/20090701064224/http://dev.prenhall.com:80/divisi
ons/hss/worldreference/IT/environment.html). Dev.prenhall.com. Arhivat din original (http://dev.pre
nhall.com/divisions/hss/worldreference/IT/environment.html) la 1 iulie 2009. Accesat în 2 august
2010.
55. ^ „National Parks in Italy” (http://www.parks.it/indice/NatParks.html). Parks.it. 1995. Accesat în 15
martie 2010.
56. ^ REN21 (15 iulie 2010). „Renewables 2010 Global Status Report” (https://web.archive.org/20110
820095506/http://www.ren21.net/Portals/97/documents/GSR/REN21_GSR2011.pdf) (PDF).
REN21. Arhivat din original (http://www.ren21.net/Portals/97/documents/GSR/REN21_GSR2011.p
df) (PDF) la 20 august 2011. Accesat în 16 iulie 2010.
57. ^ „Photovoltaic energy barometer 2010 – EurObserv'ER” (http://www.eurobserv-er.org/photovoltai
c-barometer-2010/). Accesat în 30 octombrie 2010.
58. ^ „World Wind Energy Report 2010” (http://web.archive.org/web/20141006071133/http://www.wwi
ndea.org/home/images/stories/pdfs/worldwindenergyreport2010_s.pdf) (PDF). Report. World Wind
Energy Association. februarie 2011. Arhivat din original (http://www.wwindea.org/home/images/sto
ries/pdfs/worldwindenergyreport2010_s.pdf) (PDF) la 3 octombrie 2014. Accesat în 8 august 2011.
59. ^ wwea
60. ^ „Italy – Environment” (http://www.nationsencyclopedia.com/Europe/Italy-ENVIRONMENT.html).
Encyclopedia of the Nations. Accesat în 7 aprilie 2010.
61. ^ United Nations Statistics Division, Millennium Development Goals indicators: Carbon dioxide
emissions (CO2), thousand metric tons of CO2 (http://mdgs.un.org/unsd/mdg/SeriesDetail.aspx?sr
id=749&crid=) (collected by CDIAC)
62. ^ ENVIRONMENT AND HEALTH IN ITALY (http://www.euro.who.int/document/hms/ehiexes_e.pd
f) Arhivat (http://web.archive.org/web/20100303051309/http://www.euro.who.int/document/hms/eh
iexes_e.pdf) 3 martie 2010 la Wayback Machine.
63. ^ „La storia del nucleare in Italia” (http://www.corriere.it/scienze/08_maggio_22/nucleare_scheda_
eb2f57bc-2801-11dd-b97e-00144f02aabc.shtml), Corriere della Sera, 22 mai 2008, accesat în 25
mai 2016
64. ^ Duncan Kennedy (14 iunie 2011). „Italy nuclear: Berlusconi accepts referendum blow” (http://ww
w.bbc.co.uk/news/world-europe-13741105). Bbc.co.uk. Accesat în 20 aprilie 2013.
65. ^ Mark Duff (10 octombrie 2013), „Italy Vajont anniversary: Night of the 'tsunami' ” (http://www.bbc.
com/news/world-europe-24464867), BBC News, accesat în 25 mai 2016
66. ^ Nick Squires (2 octombrie 2009). „Sicily mudslide leaves scores dead” (http://www.telegraph.co.
uk/news/worldnews/europe/italy/6255575/Sicily-mudslide-leaves-scores-dead.html#). The Daily
Telegraph. Londra. Accesat în 2 octombrie 2009.
67. ^ Adriana Rigutti, Meteorologia, Giunti, p, 95, 2009.
68. ^ Thomas A. Blair, Climatology: General and Regional, Prentice Hall pages 131–132
69. ^ „Climate Atlas of Italy” (http://clima.meteoam.it/atlanteClimatico.php?ling=eng). Network of the
Air Force Meteorological Service. Accesat în 30 septembrie 2012.
70. ^ Presidente della Repubblica, „Sergio Mattarella” (http://www.quirinale.it/qrnw/statico/presidente/
biografia.htm), Quirinale.it, accesat în 25 mai 2016
71. ^ a b c d „The Italian Constitution” (http://www.quirinale.it/qrnw/statico/costituzione/pdf/costituzione
_inglese.pdf) (PDF). The official website of the Presidency of the Italian Republic.
72. ^ Smyth, Howard McGaw Italy: From Fascism to the Republic (1943–1946) (http://links.jstor.org/si
ci?sici=0043-4078(194809)1%3A3%3C205%3AIFFTTR%3E2.0.CO%3B2-O) The Western
Political Quarterly vol. 1 no. 3 (pp. 205–222), septembrie 1948
73. ^ a b „I Senatori a vita del Senato della Repubblica” (https://www.senato.it/leg/ElencoSenatoriAVit
a/SenatoriAVita.html), senato.it, accesat în 24 mai 2016
74. ^ a b „Elezioni politiche 2013 ,Riepilogo Nazionale” (http://www.ilsole24ore.com/speciali/2013/elezi
oni/risultati/politiche/static/italia.shtml). Il Sole 24 Ore. Accesat în 6 decembrie 2014.
75. ^ Nicolas Bonnet (2015). „Silvo's Party”. În Agnès Alexandre-Collier; François Vergniolle De
Chantal. Leadership and Uncertainty Management in Politics: Leaders, Followers and Constraints
in Western Democracies (https://books.google.com/books?id=v1ROCgAAQBAJ&pg=PA105).
Palgrave Macmillan. pp. 105–106. ISBN 978-1-137-43924-6.
76. ^ „Le funzioni della Corte” (http://www.cortedicassazione.it/corte-di-cassazione/it/funzioni_della_c
orte.page), Corte di Cassazione, accesat în 25 mai 2016
77. ^ „Origins of the Mafia” (http://www.history.com/topics/origins-of-the-mafia), History.com, accesat
în 25 mai 2016
78. ^ Claudio Tucci (11 noiembrie 2008). „Confesercenti, la crisi economica rende ancor più
pericolosa la mafia” (http://www.ilsole24ore.com/art/SoleOnLine4/Economia%20e%20Lavoro/200
8/11/confesercenti-mafia-racket-pizzo.shtml?uuid=20ff3b9c-afe7-11dd-8057-9c09c8bfa449).
Confesercenti (în Italian). Ilsole24ore.com. Accesat în 21 aprilie 2011.
79. ^ Nick Squires (9 ianuarie 2010). „Italy claims finally defeating the mafia” (http://www.telegraph.c
o.uk/news/worldnews/europe/italy/6957240/Italy-claims-finally-defeating-the-mafia.html). The
Daily Telegraph. Accesat în 21 aprilie 2011.
80. ^ Kiefer, Peter (22 octombrie 2007). „Mafia crime is 7% of GDP in Italy, group reports” (http://www.
nytimes.com/2007/10/22/world/europe/22iht-italy.4.8001812.html?_r=1). The New York Times.
Accesat în 19 aprilie 2011.
81. ^ Maria Loi (1 octombrie 2009). „Rapporto Censis: 13 milioni di italiani convivono con la mafia” (ht
tps://web.archive.org/20110429082416/http://www.antimafiaduemila.com/content/view/20052/78/).
Censis (în Italian). Antimafia Duemila. Arhivat din original (http://www.antimafiaduemila.com/conte
nt/view/20052/78/) la 29 aprilie 2011. Accesat în 21 aprilie 2011.
82. ^ Kington, Tom (1 octombrie 2009). „Mafia's influence hovers over 13m Italians, says report” (htt
p://www.guardian.co.uk/world/2009/oct/01/mafia-influence-hovers-over-italians). The Guardian.
London. Accesat în 5 mai 2010.
83. ^ ANSA (14 martie 2011). „Italy: Anti-mafia police arrest 35 suspects in northern Lombardy
region” (http://mafiatoday.com/sicilian-mafia-ndrangheta/italy-anti-mafia-police-arrest-35-suspects-
in-northern-lombardy-region/). adnkronos.com. Mafia Today. Accesat în 21 aprilie 2011.
84. ^ „Crime Statistics > Murders (per capita) (most recent) by country” (http://www.nationmaster.com/
graph/cri_mur_percap-crime-murders-per-capita). NationMaster.com. Accesat în 4 aprilie 2010.
85. ^ „Countries Compared by Crime > Rape rate” (http://www.nationmaster.com/country-info/stats/Cr
ime/Rape-rate), Nationmaster.com, accesat în 25 mai 2016
86. ^ „LEGGE 1 aprile 1981, n. 121” (http://www.ilo.org/dyn/natlex/docs/ELECTRONIC/99264/11840
3/F51149620/ITA99264%20Itl.pdf) (PDF), Ilo.org, 1 aprile 1981, accesat în 30 aprilie 2016 Verificați
datele pentru: |date= (ajutor)
87. ^ „Investigations” (http://www.poliziadistato.it/articolo/view/966/), Poliziadistato.it, accesat în 30
aprilie 2016
88. ^ „The ancient Corps of the Royal Carabinieri...” (http://www.carabinieri.it/multilingua/en/the-ancie
nt-corps-of-the-royal-carabinieri-_898e145c18314ef1bcd033c6dde57744), Carabinieri.it, accesat
în 30 aprilie 2016
89. ^ „Decreto Legislativo 19 marzo 2001, n. 68” (http://www.camera.it/parlam/leggi/deleghe/01068dl.
htm), Camera.it, 19 martie 2001, accesat în 30 aprilie 2016
90. ^ „Corpo Forestale dello Stato - Chi siamo” (http://www.corpoforestale.it/Chi_Siamo),
Corpoforestale.it, accesat în 30 aprilie 2016
91. ^ „Berlusconi′s Star-Crossed EU Presidency” (http://www.dw.com/en/berlusconis-star-crossed-eu-
presidency/a-1071845), Dw.com, 30 decembrie 2003, accesat în 25 mai 2016
92. ^ a b „MISSIONI/ATTIVITA' INTERNAZIONALI DAL 01.10.2013 AL 31.12.2013 - SITUAZIONE AL
11.12.2013” (http://www.difesa.it/OperazioniMilitari/Documents/SIT%20ANNO%202013%20al%20
11%20dicembre%202013.pdf) (PDF). Italian Ministry of Defence. Accesat în 27 ianuarie 2014.
93. ^ "Italian soldiers leave for Lebanon (http://www.corriere.it/Primo_Piano/Cronache/2006/08_Agost
o/29/libano.shtml) Corriere della Sera, 30 august 2006
94. ^ „Italy donates 60 million euros to PA” (http://www.maannews.net/eng/ViewDetails.aspx?ID=6269
26). Ma'an News Agency. 4 septembrie 2013. Accesat în 27 ianuarie 2014.
95. ^ „Law n°226 of 23 august 2004” (http://www.camera.it/parlam/leggi/04226l.htm). Camera.it.
Accesat în 13 iulie 2012.
96. ^ "The Military Balance 2010", pp. 141–145. International Institute for Strategic Studies, 3
februarie 2010.
97. ^ Ministerul Italian al Apărării(en). „Nota aggiuntiva allo stato di previsione per la Difesa per l'anno
2009” (http://web.archive.org/web/20110504073613/http://www.difesa.it/NR/rdonlyres/5EF11493-5
9DD-4FB7-8485-F4258D9F5891/0/Nota_Aggiuntiva_2009.pdf) (PDF) (în italiană). Accesat în 11
iulie 2014.
98. ^ Hans M. Kristensen / Natural Resources Defense Council (2005). „NRDC: U.S. Nuclear
Weapons in Europe – part 1” (http://wayback.archive.org/web/20160303215039/http://www.nrdc.o
rg/nuclear/euro/euro_pt1.pdf) (PDF). Arhivat din original (http://www.nrdc.org/nuclear/euro/euro_pt
1.pdf) (PDF) la 4 aprilie 2016. Accesat în 30 mai 2011.
99. ^ Kevin Kostiner (24 aprilie 2012), „Colombian Military Negotiate for Italian Armoured” (http://ww
w.copybook.com/military/news/colombian-military-negotiate-for-italian-armoured-vehicles),
Copybook, accesat în 25 mai 2016
00. ^ „Marina Militare (Italian military navy website)” (http://www.marina.difesa.it/) (în Italian).
Marina.difesa.it. Accesat în 30 mai 2011.
01. ^ „Cavour” (http://www.marina.difesa.it/EN/thefleet/ships/Pagine/cavour.aspx), Marina.difesa.it,
accesat în 30 mai 2016 Parametru necunoscut |uthor= ignorat (ajutor)
02. ^ Marina Militare, „Cacciatorpediniere lanciamissili” (http://www.marina.difesa.it/uominimezzi/navi/
Pagine/Cacciatorpedinierelanciamissili.aspx), Marina.difesa.it, accesat în 30 mai 2016
03. ^ Marina Militare, „Submarines” (http://www.marina.difesa.it/EN/thefleet/submarines/Pagine/defaul
t.aspx), Marina.difesa.it, accesat în 30 mai 2016
04. ^ Marina Militare, „Fregate - Marina Militare” (http://www.marina.difesa.it/uominimezzi/navi/Pagin
e/Fregate.aspx), Marina.difesa.it, accesat în 30 mai 2016
05. ^ Marina Militare, „Post War Navy” (http://www.marina.difesa.it/EN/history/our_history/Pagine/post
_war.aspx), Marina.difesa.it, accesat în 28 mai 2016
06. ^ „The Carabinieri Force is linked to the Ministry of Defence” (http://www.carabinieri.it/Internet/Mul
tilingua/EN/GoverningBodies/). Carabinieri. Accesat în 14 mai 2010.
07. ^ „Codici comuni, province e regioni” (http://www.istat.it/it/archivio/6789). www.istat.it (în Italian).
Accesat în 24 mai 2015.
08. ^ Ilan Brat; Jeffrey McCracken; Dana Cimilluca (9 noiembrie 2009). „Hershey Plots Cadbury Bid”
(http://online.wsj.com/article/SB10001424052748704782304574542002270073692.html). The
Wall Street Journal. „[Ferrero] is known for the secrecy with which it guards its chocolate recipes
and its management decisions.”
09. ^ Sensenbrenner, Frank; Arcelli, Angelo Federico. „Italy's Economy Is Much Stronger Than It
Seems” (http://www.huffingtonpost.com/frank-sensenbrenner/italy-economy_b_3401988.html).
The Huffington Post. Accesat în 25 noiembrie 2014.
10. ^ Dadush, Uri. „Is the Italian Economy on the Mend?” (http://carnegieeurope.eu/publications/?fa=
50565&reloadFlag=1). Carnegie Europe. Accesat în 25 noiembrie 2014.
11. ^ „Doing Business in Italy: 2014 Country Commercial Guide for U.S. Companies” (http://www.exp
ort.gov/italy/static/2014%20CCG%20Italy_Latest_eg_it_076513.pdf) (PDF). United States
Commercial Service. Accesat în 25 noiembrie 2014.
12. ^ „Gross domestic product at market prices (Current prices and per capita)” (http://epp.eurostat.e
c.europa.eu/tgm/refreshTableAction.do?tab=table&plugin=1&init=1&pcode=tec00001&language=
en). Eurostat. Accesat în 28 iulie 2016.
13. ^ „Unemployment statistics” (http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Unemploy
ment_statistics). Eurostat. Accesat în 24 November 20164. Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)
14. ^ „The Global Creativity Index 2011” (http://martinprosperity.org/media/GCI%20Report%20Sep%2
02011.pdf) (PDF). Martin Prosperity Institute. Accesat în 26 noiembrie 2014.
15. ^ Aksoy, M. Ataman; Ng, Francis. „The Evolution of Agricultural Trade Flows” (https://openknowle
dge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/3793/WPS5308.pdf?sequence=1) (PDF). The World
Bank. Accesat în 25 noiembrie 2014.
16. ^ Pisa, Nick (12 iunie 2011). „Italy overtakes France to become world's largest wine producer” (htt
p://www.telegraph.co.uk/foodanddrink/wine/8571222/Italy-overtakes-France-to-become-worlds-lar
gest-wine-producer.html). The Telegraph. Accesat în 17 august 2011.
17. ^ „Automotive Market Sector Profile - Italy” (http://www.enterprisecanadanetwork.ca/_uploads/res
ources/Automotive-Market-Sector-Profile-Italy.pdf) (PDF). The Canadian Trade Commissioner
Service. Accesat în 26 noiembrie 2014.
18. ^ „Data & Trends of the European Food and Drink Industry 2013-2014” (http://www.fooddrinkeuro
pe.eu/uploads/publications_documents/Data__Trends_of_the_European_Food_and_Drink_Indust
ry_2013-2014.pdf) (PDF). FoodDrinkEurope. Accesat în 26 noiembrie 2014.
19. ^ „Italy fashion industry back to growth in 2014” (http://uk.reuters.com/article/2014/01/10/uk-italy-f
ashion-growth-idUKBREA0912220140110). Reuters. Accesat în 26 noiembrie 2014.
20. ^ "Manufacturing, value added (current US$) (http://data.worldbank.org/indicator/NV.IND.MANF.C
D/countries/1W?order=wbapi_data_value_2010%20wbapi_data_value&sort=desc&display=defaul
t)". access in 20 February 2013.
21. ^ „Knowledge Economy Forum 2008: Innovative Small And Medium Enterprises Are Key To
Europe & Central Asian Growth” (http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/EC
AEXT/0,,contentMDK:21808326~menuPK:258604~pagePK:2865106~piPK:2865128~theSitePK:2
58599,00.html). The World Bank. 19 mai 2005. Accesat în 17 iunie 2008.
22. ^ „2010 Press Releases – Trade to expand by 9.5% in 2010 after a dismal 2009, WTO reports –
Press/598” (http://www.wto.org/english/news_e/pres10_e/pr598_e.htm). WTO. Accesat în 30 mai
2011.
23. ^ „UNWTO Tourism Highlights 2013 Edition” (http://dtxtq4w60xqpw.cloudfront.net/sites/all/files/pd
f/unwto_highlights14_en_hr_0.pdf) (PDF). United Nations World Tourism Organization. Accesat în
24 noiembrie 2014.
24. ^ Orsi, Roberto. „The Quiet Collapse of the Italian Economy” (http://blogs.lse.ac.uk/eurocrisispres
s/2013/04/23/the-quiet-collapse-of-the-italian-economy/). The London School of Economics.
Accesat în 24 noiembrie 2014.
25. ^ Nicholas Crafts, Gianni Toniolo (1996). Economic growth in Europe since 1945. Cambridge
University Press. p. 428. ISBN 0-521-49627-6.
26. ^ Balcerowicz, Leszek. „Economic Growth in the European Union” (http://www.lisboncouncil.net/gr
owth/documents/LISBON_COUNCIL_Economic_Growth_in_the_EU%20(1).pdf) (PDF). The
Lisbon Council. Accesat în 8 octombrie 2014.
27. ^ „ "Secular stagnation" in graphics” (http://www.economist.com/blogs/graphicdetail/2014/11/secul
ar-stagnation-graphics). The Economist. Accesat în 24 noiembrie 2014.
28. ^ „Government debt increased to 93.9% of GDP in euro area and to 88.0% in EU28” (http://epp.e
urostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-22072014-AP/EN/2-22072014-AP-EN.PDF) (PDF).
Eurostat. Accesat în 24 noiembrie 2014.
29. ^ „Could Italy Be Better Off than its Peers?” (http://www.cnbc.com/id/37207942/Could_Italy_Be_B
etter_Off_than_its_Peers). CNBC. 18 mai 2010. Accesat în 30 mai 2011.
30. ^ „Household debt and the OECD's surveillance of member states” (http://www.nationalbanken.d
k/da/om_nationalbanken/oekonomisk_forskning/Documents/4_Household%20debt%20and%20th
e%20OECD's%20surveillance%20of%20member%20states%20by%20Christophe%20Andr%C
3%A9.pdf) (PDF). OECD Economics Department. Accesat în 26 noiembrie 2014.
31. ^ „Oh for a new risorgimento” (http://www.economist.com/node/18780831). The Economist.
Accesat în 24 noiembrie 2014.
32. ^ Hartă economică a Italiei pe comune (click pentru a mări și a obține detalii) (http://www.lastamp
a.it/economia/speciali/redditi-italia)
33. ^ „Energy imports, net (% of energy use)” (http://data.worldbank.org/indicator/EG.IMP.CONS.ZS).
World Bank. Accesat în 24 noiembrie 2014.
34. ^ Eurostat. „Energy, transport and environment indicators” (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cach
e/ITY_OFFPUB/KS-DK-08-001/EN/KS-DK-08-001-EN.PDF) (PDF). Accesat în 10 mai 2009.
35. ^ Eurostat. „Panorama of energy” (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-GH-
09-001/EN/KS-GH-09-001-EN.PDF) (PDF). Accesat în 10 mai 2009.
36. ^ „2014 Index of Economic Freedom” (http://www.heritage.org/index/ranking). Accesat în 24
noiembrie 2014.
37. ^ „Index of Economic Freedom” (https://web.archive.org/web/20080503060552/http://www.heritag
e.org/research/features/index/country.cfm?ID=Italy). The Heritage Foundation. Arhivat din original
(http://www.heritage.org/research/features/index/country.cfm?ID=Italy) la 3 mai 2008. Accesat în 4
noiembrie 2008.
38. ^ „2016 official table” (http://www.transparency.org/news/feature/corruption_perceptions_index_20
16#table). 25 ianuarie 2017. Accesat în 29 ianuarie 2017.
39. ^ Kiefer, Peter (22 octombrie 2007). „Mafia crime is 7% of GDP in Italy, group reports” (http://www.
nytimes.com/2007/10/22/world/europe/22iht-italy.4.8001812.html). New York Times.
40. ^ „Frecciarossa 1000 in Figures” (http://www.fsitaliane.it/fsi-en/GROUP/Safety-and-Technology/Fr
ecciarossa1000:-the-train-of-the-future/Frecciarossa-1000-in-Figures). Ferrovie dello Stato
Italiane. Accesat în 24 noiembrie 2014.
41. ^ a b European Commission. „Panorama of Transport” (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/IT
Y_OFFPUB/KS-DA-07-001/EN/KS-DA-07-001-EN.PDF) (PDF). Accesat în 3 mai 2009.
42. ^ a b Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti (2008), „Conto Nazionale delle Infrastrutture e
dei Trasporti - Anni 2013-2014” (http://www.mit.gov.it/mit/mop_all.php?p_id=24349), Mit.gov.it,
accesat în 2 octombrie 2016
43. ^ Weidhorn, Manfred (2005). The Person of the Millennium: The Unique Impact of Galileo on
World History. iUniverse. p. 155. ISBN 0-595-36877-8.
44. ^ „Galileo Galilei” (http://www.bbc.co.uk/history/historic_figures/galilei_galileo.shtml), BBC,
accesat în 25 mai 2016
45. ^ Diwan, Jaswith. ACCOUNTING CONCEPTS & THEORIES. Londra: MORRE. pp. 001–002. id#
94452.
46. ^ Lucia Orlando, "Physics in the 1930s: Jewish Physicists' Contribution to the Realization of the"
New Tasks" of Physics in Italy." Historical studies in the physical and biological sciences (1998):
141-181. in JSTOR (http://www.jstor.org/stable/27757806)
47. ^ Luisa Bonolis (27 octombrie 2011), „Bruno Rossi and Cosmic Rays: From Earth laboratories to
Physics in Space” (http://arxiv.org/abs/1110.6206), Arxiv.org, accesat în 24 mai 2016
48. ^ „Ennio De Giorgi” (http://www.wolffund.org.il/index.php?dir=site&page=winners&cs=193&langua
ge=eng), Wolffund.org, accesat în 25 mai 2016
49. ^ „Demographic indicators” (http://www.istat.it/en/archive/180497). Istat. 19 februarie 2016.
Accesat în 10 iunie 2016.
50. ^ „Italy - World Statistics Pocketbook” (http://data.un.org/CountryProfile.aspx?crName=ITALY),
Data.un.org, accesat în 11 iunie 2016
51. ^ „National demographic balance, 2013” (http://www.istat.it/it/files/2014/06/Bilanciodemografico_2
013_def.pdf?title=Bilancio+demografico+nazionale+-+16%2Fgiu%2F2014+-+Testo+integrale.pdf)
(PDF). Istat. Accesat în 1 octombrie 2014.
52. ^ EUROSTAT. „Ageing characterises the demographic perspectives of the European societies –
Issue number 72/2008” (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-08-072/EN/
KS-SF-08-072-EN.PDF) (PDF). Accesat în 28 aprilie 2009.
53. ^ ISTAT. „Crude birth rates, mortality rates and marriage rates 2005–2008” (http://demo.istat.it/altr
idati/indicatori/2008/Tab_1.pdf) (PDF) (în italiană). Accesat în 10 mai 2009.
54. ^ ISTAT. „Average number of children born per woman 2005–2008” (http://demo.istat.it/altridati/in
dicatori/2008/Tab_4.pdf) (PDF) (în italiană). Accesat în 3 mai 2009.
55. ^ „Previsioni della popolazione, 2011 - 2065, dati al 1° gennaio” (http://demo.istat.it/uniprev2011/in
dex.html?lingua=ita). Demo.istat.it. Accesat în 12 martie 2013.
56. ^ „Causes of the Italian mass emigration” (http://web.archive.org/web/20090701010600/http://libra
ry.thinkquest.org/26786/en/articles/view.php3?arKey=4&paKey=7&loKey=0&evKey=&toKey=&tor
Key=&tolKey=). ThinkQuest Library. 15 august 1999. Arhivat din original (http://library.thinkquest.o
rg/26786/en/articles/view.php3?arKey=4&paKey=7&loKey=0&evKey=&toKey=&torKey=&tolKey=)
la 1 iulie 2009. Accesat în 11 august 2014.
57. ^ Favero, Luigi e Tassello, Graziano. Cent'anni di emigrazione italiana (1861 - 1961) Introduction
58. ^ Statistiche del Ministero dell'Interno (http://www.interno.it/mininterno/export/sites/default/it/sezio
ni/servizi/legislazione/elezioni/0947_2010_02_01_DM27012010.html)
59. ^ Lee, Adam (3 aprilie 2006). „Unos 20 millones de personas que viven en la Argentina tienen
algún grado de descendencia italiana” (http://www.asteriscos.tv/dossier-3.html) (în spaniolă).
Accesat în 27 iunie 2008.
60. ^ Consulta Nazionale Emigrazione. Progetto ITENETs – “Gli italiani in Brasile”; pp. 11, 19 (http://w
ww.consultanazionaleemigrazione.it/itestero/Gli_italiani_in_Brasile.pdf). Accesat la 10 septembrie
2008.
61. ^ „Ethnic origins, 2006 counts, for Uruguay, provinces and territories – 20% sample data” (http://w
ww.hotelsclick.com/hoteles/UY/Uruguay-DEMOGRAF%C3%ADA-5.html).
62. ^ Santander Laya-Garrido, Alfonso. Los Italianos forjadores de la nacionalidad y del desarrollo
economico en Venezuela. Editorial Vadell. Valencia, 1978
63. ^ American FactFinder, United States Census Bureau. „U.S Census Bureau – Selected
Population Profile in the United States” (https://web.archive.org/20110430031737/http://factfinder.
census.gov/servlet/IPTable?_bm=y&-reg=ACS_2006_EST_G00_S0201:543;ACS_2006_EST_G0
0_S0201PR:543;ACS_2006_EST_G00_S0201T:543;ACS_2006_EST_G00_S0201TPR:543&-qr_
name=ACS_2006_EST_G00_S0201&-qr_name=ACS_2006_EST_G00_S0201PR&-qr_name=A
CS_2006_EST_G00_S0201T&-qr_name=ACS_2006_EST_G00_S0201TPR&-ds_name=ACS_20
06_EST_G00_&-TABLE_NAMEX=&-ci_type=A&-redoLog=true&-charIterations=047&-geo_id=010
00US&-geo_id=NBSP&-format=&-_lang=en). American FactFinder, United States Census
Bureau. Arhivat din original (http://factfinder.census.gov/servlet/IPTable?_bm=y&-reg=ACS_2006_
EST_G00_S0201:543;ACS_2006_EST_G00_S0201PR:543;ACS_2006_EST_G00_S0201T:543;
ACS_2006_EST_G00_S0201TPR:543&-qr_name=ACS_2006_EST_G00_S0201&-qr_name=AC
S_2006_EST_G00_S0201PR&-qr_name=ACS_2006_EST_G00_S0201T&-qr_name=ACS_2006
_EST_G00_S0201TPR&-ds_name=ACS_2006_EST_G00_&-TABLE_NAMEX=&-ci_type=A&-red
oLog=true&-charIterations=047&-geo_id=01000US&-geo_id=NBSP&-format=&-_lang=en) la 30
aprilie 2011. Accesat în 30 mai 2011.
64. ^ „Ethnic origins, 2006 counts, for Canada, provinces and territories – 20% sample data” (http://w
ww12.statcan.ca/english/census06/data/highlights/ethnic/pages/Page.cfm?Lang=E&Geo=PR&Co
de=01&Data=Count&Table=2&StartRec=1&Sort=3&Display=All&CSDFilter=5000).
65. ^ „20680-Ancestry by Country of Birth of Parents – Time Series Statistics (2001, 2006 Census
Years) – Australia” (http://www.censusdata.abs.gov.au/ABSNavigation/prenav/ViewData?action=4
04&documentproductno=0&documenttype=Details&order=1&tabname=Details&areacode=0&issu
e=2006&producttype=Census%20Tables&javascript=true&textversion=false&navmapdisplayed=tr
ue&breadcrumb=LPTD&&collection=Census&period=2006&productlabel=Ancestry%20by%20Co
untry%20of%20Birth%20of%20Parents%20-%20Time%20Series%20Statistics%20(2001,%20200
6%20Census%20Years)&producttype=Census%20Tables&method=Place%20of%20Usual%20Re
sidence&topic=Ancestry&). Australian Bureau of Statistics. 27 iunie 2007. Accesat în 30
decembrie 2008.
66. ^ "The Cambridge survey of world migration (http://books.google.com/books?id=BLo2RqGdv_wC
&pg=PA143&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false)". Robin Cohen (1995). Cambridge University
Press. p. 143. ISBN 0-521-44405-5
67. ^ „La popolazione straniera residente in Italia” (http://www.istat.it/it/files/2011/09/ReportStranieriRe
sidenti.pdf?title=Stranieri+residenti+in+Italia+-+22/set/2011+-+Testo+integrale.pdf) (PDF) (în
italiană). ISTAT. 22 septembrie 2011. Accesat în 23 ianuarie 2013.
68. ^ „Statistiche demografiche ISTAT” (http://demo.istat.it/str2013/index_e.html).
69. ^ Allen, Beverly (1997). Revisioning Italy national identity and global culture. Minneapolis:
University of Minnesota Press. p. 169. ISBN 978-0816627271.
70. ^ „Resident Foreigners on 1st January by age and sex Year 2014” (http://demo.istat.it/strasa2014/
index_e.html). Istat. Accesat în 1 octombrie 2014.
71. ^ „La popolazione straniera residente in Italia al 1° gennaio 2009” (http://www.istat.it/salastampa/c
omunicati/non_calendario/20091008_00/testointegrale20091008.pdf) [Populația străină rezidentă
în Italia la 1 ianuarie 2009] (PDF) (în italiană). Istat. 8 octombrie 2009. pp. 1–3. Accesat în 27
octombrie 2009.
72. ^ Elisabeth Rosenthal, "Italy cracks down on illegal immigration (http://www.boston.com/news/wor
ld/europe/articles/2008/05/16/italy_cracks_down_on_illegal_immigration/)". The Boston Globe. 16
mai 2008.
73. ^ "Milan police in Chinatown clash (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/6550725.stm)". BBC News.
13 aprilie 2007.
74. ^ Beatriz Padilla, João Peixoto (28 iunie 2007), „Latin American Immigration to Southern Europe”
(http://www.migrationpolicy.org/article/latin-american-immigration-southern-europe),
Migrationpolicy.org, accesat în 28 mai 2016
75. ^ "EUROPE: Home to Roma, And No Place for Them (http://www.ipsnews.net/2008/05/europe-ho
me-to-roma-and-no-place-for-them/)". IPS ipsnews.net.
76. ^ „Balkan Investigative Reporting Network” (http://www.birn.eu.com/en/111/15/5745/).
Birn.eu.com. 8 noiembrie 2007. Accesat în 4 noiembrie 2008.
77. ^ Chronology of Albanian Immigration to Italy (http://ccat.sas.upenn.edu/italians/resources/Amicip
rize/1998/Chronology.html)
78. ^ a b „Italy” (http://virgoregistry.eu/wp-content/uploads/2015/01/WP2_EU-Country-Report_ITALY.p
df) (PDF), Virgoregistry.eu, accesat în 25 mai 2016
79. ^ „Legge 15 Dicembre 1999, n. 482 " Norme in materia di tutela delle minoranze linguistiche
storiche " pubblicata nella Gazzetta Ufficiale n. 297 del 20 dicembre 1999” (http://www.camera.it/p
arlam/leggi/99482l.htm). Italian Parliament. Accesat în 2 decembrie 2014.
80. ^ Italian language (https://www.ethnologue.com/language/ita) Ethnologue.com
81. ^ Eurobarometer – Europeans and their languages (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/e
bs/ebs_243_sum_en.pdf) PDF (485 KB), februarie 2006
82. ^ Nationalencyklopedin "Världens 100 största språk 2007" The World's 100 Largest Languages in
2007
83. ^ Italian language (http://www2.le.ac.uk/departments/modern-languages/lal/languages%20at%20l
al/italian) University of Leicester
84. ^ „Italian language – Britannica Online Encyclopedia” (http://www.britannica.com/EBchecked/topi
c/297241/Italian-language). Britannica.com. 3 noiembrie 2008. Accesat în 19 noiembrie 2009.
85. ^ Regis, Tiziana Ferrero (2009), Recent Italian Cinema: Spaces, Contexts, Experiences (https://b
ooks.google.ro/books?id=gY1WwQakqAoC&pg=PA177&lpg=PA177) (în engleză), Troubador
Publishing, p. 177, ISBN 9781848760851
86. ^ Ardizzoni, Michela (2016), „Borderless Nationalism: Italy's RAI Transnational Brand”,
Commercial Nationalism: Selling the Nation and Nationalizing the Sell (https://books.google.ro/bo
oks?id=NWTeCgAAQBAJ&pg=PT143&lpg=PT143) (în engleză), Springer, p. 143,
ISBN 9781137500991
87. ^ Norme in materia di tutela delle minoranze linguistiche storiche (http://www.parlamento.it/parla
m/leggi/99482l.htm), Parlamentul italian
88. ^ [L.cost. 26 febbraio 1948, n. 4, Statuto speciale per la Valle d'Aosta; L.cost. 26 febbraio 1948, n.
5, Statuto speciale per il Trentino-Alto Adige; L.cost. 31 gennaio 1963, n. 1, Statuto speciale della
Regione Friuli Venezia Giulia]
89. ^ „World Directory of Minorities and Indigenous Peoples - Italy : Slovenes” (http://www.refworld.or
g/docid/49749d00c.html), Refworld.org, accesat în 25 mai 2016
90. ^ „Linguistic diversity among foreign citizens in Italy” (http://www.istat.it/en/archive/129304).
Institutul Național Italian de Statistică. Accesat în 27 iulie 2014.
91. ^ „Law 27 December 2007, n.296” (http://www.camera.it/parlam/leggi/06296l.htm). Italian
Parliament. Accesat în 30 septembrie 2012.
92. ^ „| Human Development Reports” (http://hdr.undp.org/en/media/HDR_20072008_EN_Complete.
pdf) (PDF). Hdr.undp.org. Accesat în 18 ianuarie 2014.
93. ^ „Chi siamo – Sapienza – Università di Roma” (http://www.uniroma1.it/ateneo/chi-siamo).
uniroma1.it.
94. ^ „Università di Bologna (oldest university in the world)” (http://virtualglobetrotting.com/map/univer
sit-di-bologna-oldest-university-in-the-world/). Virtual Globetrotting. 21 octombrie 2006. Accesat în
27 octombrie 2009.
95. ^ „Conferenze, ospiti, news ed eventi legati agli MBA della SDA Bocconi – MBA SDA Bocconi” (ht
tp://mba.sdabocconi.it/home/main.php?id=12001&ym=2007-09). SDA Bocconi. Accesat în 30
octombrie 2010.
96. ^ „Gatech :: OIE :: GT Study Abroad Programs” (https://web.archive.org/web/20080508020611/htt
p://www.oie.gatech.edu/sa/programs/show.html?id=bocc). Web.archive.org. Arhivat din original (ht
tp://www.oie.gatech.edu/sa/programs/show.html?id=bocc) la 8 mai 2008. Accesat în 30 octombrie
2010.
97. ^ „Sda Bocconi supera London Business School – ViviMilano” (https://web.archive.org/200809242
22100/http://www.corriere.it:80/vivimilano/cronache/articoli/2008/05_Maggio/12/sda_bocconi.shtm
l). Corriere della Sera. 12 noiembrie 2008. Arhivat din original (http://www.corriere.it/vivimilano/cro
nache/articoli/2008/05_Maggio/12/sda_bocconi.shtml) la 24 septembrie 2008. Accesat în 30
octombrie 2010.
98. ^ „Politecnico di Milano – QS World University Rankings” (http://www.topuniversities.com/institutio
n/politecnico-di-milano). topuniversities.com. Accesat în 8 februarie 2012.
99. ^ „Top 100 European Universities” (https://web.archive.org/web/20080430202044/http://www.arw
u.org/rank/2005/ARWU2005_TopEuro.htm). Arwu.org. Arhivat din original (http://www.arwu.org/ra
nk/2005/ARWU2005_TopEuro.htm) la 30 aprilie 2008. Accesat în 27 octombrie 2009.
00. ^ „ARWU2008” (https://web.archive.org/web/20080822033350/http://www.arwu.org/rank2008/AR
WU2008_TopEuro(EN).htm). Arwu.org. Arhivat din original (http://www.arwu.org/rank2008/ARWU
2008_TopEuro(EN).htm) la 22 august 2008. Accesat în 27 octombrie 2009.
01. ^ „http://cwur.org/top100.html” (http://www.cwur.org/top100.html). Center for World University
Rankings. 2013. Accesat în 17 iulie 2013. Legătură externa în |title= (ajutor)
02. ^ „LERU Members League of European Research Universities” (http://www.leru.org/index.php/pu
blic/about-leru/members/), League of European Research Universities, accesat în 28 mai 2016
03. ^ Nancy Imelda Schafer, ISI. „SCI-BYTES: Science in Italy, 1998–2002” (http://in-cites.com/resear
ch/2003/june_9_2003-1.html). In-cites.com. Accesat în 27 ianuarie 2010.
04. ^ „Catholicism No Longer Italy`s State Religion” (http://articles.sun-sentinel.com/1985-06-04/new
s/8501220260_1_italian-state-new-agreement-church). Sun Sentinel. 4 iunie 1985. Accesat în 7
septembrie 2013.
05. ^ „The Global Catholic Population” (http://www.pewforum.org/2013/02/13/the-global-catholic-popu
lation/). http://www.pewresearch.org/. Pew Research Center. Accesat în 24 august 2014.
Legătură externa în |website= (ajutor)
06. ^ a b c Tradus după un text provenit de la http://www.fco.gov.uk/en/travel-and-living-abroad/travel-
advice-by-country/country-profile/europe/holy-see/ (accesat la 14 decembrie 2011), pe website-ul
Foreign & Commonwealth Office din Regatul Unit.
07. ^ Suveranitatea Sfântului Scaun a fost explicit recunoscută în numeroase acorduri internaționale
și este stipulată explicit în articolul 2 al Tratatului din Lateran de la 11 februarie 1929, prin care
„Italia recunoaște suveranitatea Sfântului Scaun în chestiuni internaționale ca atribut inerent în
conformitate cu tradițiile sale și cu necesitățile misiunii sale în lume” (traducere după varianta în
engleză a Tratatului din Lateran (http://www.aloha.net/~mikesch/treaty.htm)).
08. ^ Leustean, Lucian N. (2014). Eastern Christianity and Politics in the Twenty-First Century.
Routledge. p. 723. ISBN 978-0-415-68490-3.
09. ^ „Le religioni in Italia: I Testimoni di Geova (Religions in Italy: The Jehovah's Witnesses)” (http://
www.cesnur.org/religioni_italia/t/testimoni_geova_02.htm) (în italiană). Center for Studies on New
Religions. Accesat în 30 mai 2011.
10. ^ „Chiesa Evangelica Valdese – Unione delle chiese Metodiste e Valdesi (Waldensian Evangelical
Church – Union of Waldensian and Methodist churches)” (http://www.chiesavaldese.org/pages/sto
ria/dove_viviamo.php) (în Italian). Chiesa Evangelica Valdese – Unione delle chiese Metodiste e
Valdesi (Waldensian Evangelical Church – Union of Waldensian and Methodist churches. Accesat
în 30 mai 2011.
11. ^ „World Council of Churches – Evangelical Methodist Church in Italy” (https://web.archive.org/20
080709033652/http://www.oikoumene.org/en/member-churches/regions/europe/italy/evangelical-
methodist-church-in-italy.html). World Council of Churches. Arhivat din original (http://www.oikoum
ene.org/en/member-churches/regions/europe/italy/evangelical-methodist-church-in-italy.html) la 9
iulie 2008. Accesat în 30 octombrie 2010.
12. ^ Dawidowicz, Lucy S. (1986). The war against the Jews, 1933–1945. New York: Bantam Books.
ISBN 0-553-34302-5.p. 403
13. ^ „THE JEWISH COMMUNITY OF ITALY Unione delle Comunita Ebraiche Italiane” (http://www.eu
rojewcong.org/communities/italy.html). The European Jewish Congress. Accesat în 25 august
2014.
14. ^ „The Global Catholic Population” (http://www.pewforum.org/2011/01/27/future-of-the-global-musl
im-population-regional-europe//). http://www.pewresearch.org/. Pew Research Center. Accesat în
24 august 2014. Legătură externa în |website= (ajutor)
15. ^ „NRI Sikhs in Italy” (http://www.nriinternet.com/EUROPE/ITALY/2004/111604Gurdwara.htm).
Nriinternet.com. 15 noiembrie 2004. Accesat în 30 octombrie 2010.
16. ^ „Unione Buddhista Italiana – UBI: L'Ente” (http://www.buddhismo.it/ente.htm). Buddhismo.it. 18
august 2009. Accesat în 30 octombrie 2010.
17. ^ „Most Baha'i Nations (2005)” (http://www.thearda.com/QuickLists/QuickList_40c.asp).
QuickLists > Compare Nations > Religions >. The Association of Religion Data Archives. 2005.
Accesat în 30 ianuarie 2010.
18. ^ „Italy: Islam denied income tax revenue – Adnkronos Religion” (http://www.adnkronos.com/AKI/
English/Religion/?id=3.1.880028077). Adnkronos.com. 7 aprilie 2003. Accesat în 2 iunie 2013.
19. ^ Camera dei deputati Dossier BI0350 (http://documenti.camera.it/Leg16/dossier/Testi/BI0350.ht
m#_Toc278992388). Documenti.camera.it (10 martie 1998). Accesat la 12 iulie 2013.
20. ^ a b „Italy – Health” (https://web.archive.org/20090701064229/http://dev.prenhall.com:80/division
s/hss/worldreference/IT/health.html). Dev.prenhall.com. Arhivat din original (http://dev.prenhall.co
m/divisions/hss/worldreference/IT/health.html) la 1 iulie 2009. Accesat în 2 august 2010.
21. ^ „OECD Health Data 2008 How Does Italy Compare” (https://web.archive.org/20130821063355/
http://www.oecd.org/dataoecd/45/52/38979929.pdf) (PDF). OECD. 2008. Arhivat din original (http://
www.oecd.org/dataoecd/45/52/38979929.pdf) (PDF) la 21 august 2013.
22. ^ „The World Health Organization's ranking of the world's health systems” (http://www.photius.co
m/rankings/healthranks.html). ΦΩΤΗΣ ΚΟΥΤΣΟΥΚΗΣ (Photius Coutsoukis). Accesat în 27
octombrie 2009.
23. ^ „Health system attainment and performance in all Member States” (http://www.photius.com/rank
ings/world_health_performance_ranks.html). ΦΩΤΗΣ ΚΟΥΤΣΟΥΚΗΣ (Photius Coutsoukis).
Accesat în 27 octombrie 2009.
24. ^ „WHO Life expectancy” (http://apps.who.int/gho/data/node.main.688?lang=en). WHO. Accesat
în 1 iunie 2013.
25. ^ „Global Prevalence of Adult Obesity” (http://www.webcitation.org/5lwMsu50m). International
Obesity Taskforce. Arhivat din original (http://www.iotf.org/database/documents/GlobalPrevalence
ofAdultObesity16thDecember08.pdf) (PDF) la 11 decembrie 2009. Accesat în 29 ianuarie 2008.
26. ^ World Health Organization (2008). WHO Report on the Global Tobacco Epidemic, 2008: the
MPOWER package (http://www.who.int/entity/tobacco/mpower/mpower_report_full_2008.pdf)
(PDF). World Health Organization. pp. 267–288. ISBN 978-92-4-159628-2. Accesat în 1 ianuarie
2008.
27. ^ „Smoking Ban Begins in Italy” (http://www.dw-world.de/dw/article/0,,1453590,00.html). Deutsche
Welle. 10 ianuarie 2005. Accesat în august 2010.
28. ^ Killinger, Charles (2005). Culture and customs of Italy (ed. 1. publ.). Westport, Conn.:
Greenwood Press. p. 3. ISBN 0-313-32489-1.
29. ^ Cole, Alison (1995). Virtue and magnificence : art of the Italian Renaissance courts. New York:
H.N. Abrams. ISBN 0-8109-2733-0.
30. ^ Eyewitness Travel (2005), pg. 19
31. ^ a b Architecture in Italy (http://www.justitaly.org/italy-architecture.asp), ItalyTravel.com
32. ^ Copplestone, Trewin (1963). World Architecture. Hamlyn, p. 243
33. ^ „History – Historic Figures: Inigo Jones (1573–1652)” (http://www.bbc.co.uk/history/historic_figur
es/jones_inigo.shtml). BBC. 1 ianuarie 1970. Accesat în 12 martie 2013.
34. ^ Richard Campanella (8 iunie 2016), „Origins of Italianate: New Orleans architectural style
reflected romantic movement” (http://www.nola.com/homegarden/index.ssf/2016/06/the_origins_of
_italianate_the.html), Nola.com, accesat în 13 iunie 2016
35. ^ Bill Kibbel, „The Italianate Style” (http://www.oldhouseweb.com/blog/the-italianate-style/),
Oldhouseweb.com, accesat în 13 iunie 2016
36. ^ Omul Vitruvian este și el considerat „emblematic” pe următoarele website-uri și pe multe altele:
Vitruvian Man (http://www.italian-renaissance-art.com/Vitruvian-Man.html), Fine Art Classics (htt
p://artpassions.com/art/1109-Fine-Art-Classics/0000067329-Leonardo-Da-Vinci-Vitruvian-Man.ht
ml), Key Images in the History of Science (http://www.timeshighereducation.co.uk/story.asp?story
Code=403230&sectioncode=26); Curiosity and difference (http://www.ingenious.org.uk/read/identi
ty/bodyimage/Curiosityanddifference/); The Guardian: The Real da Vinci Code (http://www.guardi
an.co.uk/artanddesign/2006/aug/30/art1)
37. ^ „Roman Painting” (http://www.art-and-archaeology.com/roman/painting.html). art-and-
archaeology.com.
38. ^ „Roman Wall Painting” (http://www.accd.edu/sac/vat/arthistory/arts1303/Rome4.htm). accd.edu.
39. ^ V.I. Atroshenko and Judith Collins, The Origins of the Romanesque, Lund Humphries, London,
1985, ISBN 0-85331-487-X
40. ^ „Gothic Art: Characteristics, History” (http://www.visual-arts-cork.com/history-of-art/gothic.htm),
Visual-arts-cork.com, accesat în 14 iunie 2016
41. ^ a b Jonathan Jones (4 decembrie 2004), „Giotto, the world's first celebrity artist” (https://www.the
guardian.com/artanddesign/2004/dec/04/art), The Guardian, accesat în 14 iunie 2016
42. ^ Frederick Hartt, A History of Italian Renaissance Art, (1970)
43. ^ Roderick Conway Morris (28 octombrie 2015), „Duomo Unveils Treasure House in Florence,
Italy” (http://www.nytimes.com/2015/10/29/arts/international/duomo-unveils-treasure-house-in-flor
ence-italy.html), The New York Times, accesat în 23 mai 2016
44. ^ "Neo-Classical", The Dictionary of Art: volume XXII, ed. Jane Turner, în 34 de volume, 1996.
Grove's Dictionaries Inc., New York, 1998.
45. ^ „Giorgio De Chirico Art Monographs and Museum Exhibition Catalogs” (http://www.artbook.com/
catalog--art--monographs--de-chirico--giorgio.html), Artbook.com, accesat în 24 mai 2016
46. ^ Ernest Hatch Wilkins, The invention of the sonnet, and other studies in Italian literature (Roma:
Edizioni di Storia e letteratura, 1959), 11–39
47. ^ „All Nobel Prizes in Literature” (http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/).
Nobelprize.org. Accesat în 30 mai 2011.
48. ^ a b Bharat Sevak Samaj Programme, „Bharat Sevak Samaj Programme” (http://www.bssve.in/St
udyMaterials/MME014.pdf) (PDF), Bssve.in, p. 55, accesat în 13 iunie 2016
49. ^ Brockett and Hildy (2003, 49–50).
50. ^ Commedia Dell'arte: A Handbook for Troupes (https://books.google.ro/books?id=CgMKhwelZzU
C&dq=the+art+of+commedia), John Rudlin, Olly Crick, Psychology Press, 2001
51. ^ „Quick Opera Facts 2007” (https://web.archive.org/web/20061001054025/http://www.operaamer
ica.org/pressroom/quickfacts2006.html). OPERA America. 2007. Arhivat din original (http://www.o
peraamerica.org/pressroom/quickfacts2006.html) la 1 octombrie 2006. Accesat în 23 aprilie 2007.
52. ^ Alain P. Dornic (1995). „An Operatic Survey”
(http://opera.stanford.edu/misc/Dornic_survey.html). Opera Glass. Accesat în 23 aprilie 2007.
53. ^ a b c d „Appreciate Italian Cinema, Opera, Fashion and Gastronomy” (http://www.bucknell.edu/ar
ts-and-sciences-college-of/academic-departments-and-programs/italian-studies/5-reasons-to-lear
n-italian/appreciate-italian-cinema-opera-fashion-and-gastronomy.html), Bucknell.edu, accesat în
13 iunie 2016
54. ^ a b Kimbell, David R. B (29 aprilie 1994). Italian Opera (https://books.google.com/?id=C37Gq2G
agZIC&dq=Italian+opera&printsec=frontcover&q=). Google Books. ISBN 978-0-521-46643-1.
Accesat în 20 decembrie 2009.
55. ^ „Giuseppe Verdi and Italian Opera - A Night at the Opera” (https://www.loc.gov/exhibits/night-at-
the-opera/giuseppe-verdi-and-italian-opera.html), loc.gov, accesat în 25 mai 2016
56. ^ „Top 10 Opera Houses” (http://travel.nationalgeographic.com/travel/top-10/opera-houses/),
National Geographic, accesat în 25 mai 2016
57. ^ Steffen, David J. (2005). From Edison to Marconi (https://books.google.ro/books?id=5ljfLgnIYls
C&pg=PA168&lpg=PA168). McFarland. p. 168. ISBN 9780786451562.
58. ^ Keller, Catalano and Colicci, Garland Encyclopedia of World Music, pp 604 - 625
59. ^ „Premiata forneria Marconi” (http://www.italianprog.com/it/a_pfm.htm), Italianprog.com, accesat
în 13 iunie 2016
60. ^ McDonnell, John (1 septembrie 2008). „Scene and heard: Italo-disco” (https://www.theguardian.
com/music/musicblog/2008/sep/01/sceneandhearditalodisco). The Guardian.
61. ^ „Giorgio Moroder” (http://www.allmusic.com/artist/giorgio-moroder-mn0000660507/biography),
Allmusic.com, accesat în 13 iunie 2016
62. ^ Yiorgos Kasapoglou (27 februarie 2007), „Eurovision Sanremo Music Festival kicks off tonight”
(http://esctoday.com/7817/sanremo_music_festival_kicks_off_tonight), Esctoday.com, accesat în
13 iunie 2016
63. ^ Daniel Wakin, "Spoleto Italy: The Menottis Are History" (http://artsbeat.blogs.nytimes.com/2008/
06/27/festival-of-two-worlds-the-menottis-are-history/), The New York Times, 27 iunie 2008
64. ^ Billboard (https://books.google.ro/books?id=-BMEAAAAMBAJ&pg=PA50&lpg=PA50). Nielsen
Business Media. 2001. p. 50. ISSN 0006-2510 (https://www.worldcat.org/issn/0006-2510).
Parametru necunoscut |no= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |vol= ignorat (posibil,
|volume=?) (ajutor)
65. ^ Conway Morris, Roderick (28 august 2012). „World's Oldest Cinematic Fest Turns 80” (http://ww
w.nytimes.com/2012/08/29/arts/29iht-vfest29.html?pagewanted=all). New York Times. Accesat în
8 februarie 2013.
66. ^ „The Cinema Under Mussolini” (http://ccat.sas.upenn.edu/italians/resources/Amiciprize/1996/mu
ssolini.html). Ccat.sas.upenn.edu. Accesat în 30 octombrie 2010.
67. ^ „Historical origins of italian neorealism – Neorealism – actor, actress, film, children, voice, show,
born, director, son, cinema, scene” (http://www.filmreference.com/encyclopedia/Independent-Film-
Road-Movies/Neorealism-HISTORICAL-ORIGINS-OF-ITALIAN-NEOREALISM.html).
Filmreference.com. Accesat în 7 septembrie 2011.
68. ^ „Italian Neorealism – Explore – The Criterion Collection” (http://www.criterion.com/explore/6-itali
an-neorealism). Criterion.com. Accesat în 7 septembrie 2011.
69. ^ Katz, Ephraim, "Italy," The Film Encyclopedia (New York: HarperResource, 2001), pp. 682-685.
70. ^ Hamil, Sean; Chadwick, Simon (2010). Managing football : an international perspective (ed. 1st
ed., dodr.). Amsterdam: Elsevier/Butterworth-Heinemann. p. 285. ISBN 1-85617-544-8.
71. ^ „Previous FIFA World Cups” (http://www.fifa.com/worldcup/archive/index.html). FIFA.com.
Accesat în 8 ianuarie 2011.
72. ^ „UEFA Country Ranking 2016” (http://kassiesa.home.xs4all.nl/bert/uefa/data/method4/crank201
6.html). Bert Kassies. Accesat în 18 mai 2016.
73. ^ „JMU - Italian Sports” (http://www.jmu.edu/italiano/sports.shtml), James Madison University,
accesat în 11 iunie 2016
74. ^ FIVB (octombrie 2015), „FIVB Senior World Ranking - Men” (http://www.fivb.org/en/volleyball/VB
_Ranking_M_2015-10.asp), Fivb.org, accesat în 13 iunie 2016
75. ^ „FIVB Senior World Ranking - Women” (http://www.fivb.org/en/volleyball/VB_Ranking_W_2015-
10.asp), Fivb.org, octombrie 2015, accesat în 13 iunie 2016
76. ^ „Top 10 Sports in Italy” (http://www.top10-italy.com/2012/01/03/top-10-sports-in-italy/), Top10-
italy.com, 3 ianuarie 2012, accesat în 13 iunie 2016
77. ^ FIBA, „archive.fiba.com: Teams” (http://archive.fiba.com/pages/eng/fa/p/rpp//tid/307/_//teams.ht
ml), Archive.fiba.com, accesat în 28 mai 2016
78. ^ Josh Martin (9 august 2012), „4. Lega Basket Serie A” (http://bleacherreport.com/articles/12912
87-power-ranking-the-best-basketball-leagues-in-the-world-outside-of-the-nba/page/5),
Bleacherreport.com, accesat în 13 iunie 2016
79. ^ Bath, Richard (ed.) The Complete Book of Rugby, p. 68 (Seven Oaks Ltd, 1997 ISBN 1-86200-
013-1)
80. ^ „History : RBS 6 Nations” (http://www.rbs6nations.com/en/championship/history.php),
Rbs6nations.com, accesat în 13 iunie 2016
81. ^ „Rugby World Cup 2019” (http://www.rugbyworldcup.com/teams/41), Rugbyworldcup.com,
accesat în 13 iunie 2016
82. ^ „World Rankings Men's” (http://www.worldrugby.org/rankings/mru), Worldrugby.org, accesat în
13 iunie 2016
83. ^ Foot, John. Pedalare! Pedalare! : a history of Italian cycling. Londra: Bloomsbury. p. 312.
ISBN 978-1-4088-2219-7.
84. ^ Hall, James (23 noiembrie 2012). „Italy is best value skiing country, report finds” (http://www.tele
graph.co.uk/travel/travelnews/9697128/Italy-is-best-value-skiing-country-report-finds.html). The
Daily Telegraph. Accesat în 29 august 2013.
85. ^ „Il tennis è il quarto sport in Italia per numero di praticanti” (http://www.federtennis.it/DettaglioNe
ws.asp?IDNews=55672). Federazione Italiana Tennis. Accesat în 29 august 2013.
86. ^ „Ferrari” (https://www.formula1.com/content/fom-website/en/championship/teams/Ferrari.html),
formula1.com, accesat în 24 mai 2016
87. ^ Keith Collantine (2 noiembrie 2008), „Ferrari claims a record 16th F1 constructors' world title in
Brazil” (http://www.f1fanatic.co.uk/2008/11/02/ferrari-win-16th-f1-constructors-title/),
F1fanatic.co.uk, accesat în 24 mai 2016
88. ^ Nick Squires (15 decembrie 2014), „Italy bid for 2024 Olympics greeted with derision” (http://ww
w.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/italy/11295387/Italy-bid-for-2024-Olympics-greeted-wit
h-derision.html), Telegraph, accesat în 24 mai 2016
89. ^ „New York Takes Top Global Fashion Capital Title from London, edging past Paris” (http://www.l
anguagemonitor.com/fashion/sorry-kate-new-york-edges-paris-and-london-in-top-global-fashion-c
apital-10th-annual-survey/). Languagemonitor.com. Accesat în 25 februarie 2014.
90. ^ Press, Debbie (2000). „Your Modeling Career: You Don't Have to Be a Superstar to Succeed” (h
ttps://books.google.com/?id=pkeaOOxb_isC&pg=PA16#v=onepage&q=&f=false). ISBN 978-1-
58115-045-2.
91. ^ Miller (2005) p. 486
92. ^ a b c Insight Guides (2004) p.220
93. ^ „Design City Milan” (http://www.wiley.com/WileyCDA/WileyTitle/productCd-0470026839.html).
Wiley. Accesat în 3 ianuarie 2010.
94. ^ „Frieze Magazine – Archive – Milan and Turin” (http://www.frieze.com/issue/article/milan_turin).
Frieze. Accesat în 3 ianuarie 2010.
95. ^ „Italian Cooking: History of Food and Cooking in Rome and Lazio Region, Papal Influence,
Jewish Influence, The Essence of Roman Italian Cooking” (https://www.inmamaskitchen.com/ITAL
IAN_COOKING/rome_Lazio/Rome_LAZIO.html). Inmamaskitchen.com. Accesat în 24 aprilie
2010.
96. ^ „The Making of Italian Food...From the Beginning” (http://www.epicurean.com/articles/making-of
-italian-food.html). Epicurean.com. Accesat în 24 aprilie 2010.
97. ^ Del Conte, 11-21.
98. ^ Related Articles (2 ianuarie 2009). „Italian cuisine – Britannica Online Encyclopedia” (http://ww
w.britannica.com/EBchecked/topic/718430/Italian-cuisine). Britannica.com. Accesat în 24 aprilie
2010.
99. ^ „Italian Food – Italy's Regional Dishes & Cuisine” (http://www.indigoguide.com/italy/food.htm).
Indigoguide.com. Accesat în 24 aprilie 2010.
00. ^ „Regional Italian Cuisine” (http://www.rusticocooking.com/regions.htm). Rusticocooking.com.
Accesat în 24 aprilie 2010.
01. ^ „Which country has the best food?” (http://travel.cnn.com/explorations/eat/worlds-best-food-cult
ures-453528). CNN. 6 ianuarie 2013. Accesat în 14 octombrie 2013.
02. ^ Freeman, Nancy (2 martie 2007). „American Food, Cuisine” (http://www.sallybernstein.com/foo
d/cuisines/us/). Sallybernstein.com. Accesat în 24 aprilie 2010.
03. ^ The Silver Spoon ISBN 88-7212-223-6, 1997 ed.
04. ^ Mario Batali Simple Italian Food: Recipes from My Two Villages (1998), ISBN 0-609-60300-0
05. ^ „Most Americans Have Dined Outin the Past Month and, Among Type of Cuisine, American
Food is Tops Followed by Italian” (http://www.harrisinteractive.com/vault/HarrisPoll18-DiningOut_4
-3-13.pdf) (PDF). Harris interactive. Accesat în 31 august 2013.
06. ^ Kazmin, Amy (26 martie 2013). „A taste for Italian in New Delhi” (https://www.ft.com/intl/cms/s/0/
7ab87234-9214-11e2-851f-00144feabdc0.html#axzz2dZCeLdLg). Financial Times. Accesat în 31
august 2013.
07. ^ Keane, John. „Italy leads the way with protected products under EU schemes” (http://www.bord
bia.ie/industryservices/information/alerts/Pages/ItalyleadsthewaywithprotectedproductsunderEUsc
hemes.aspx). Bord Bia. Accesat în 5 septembrie 2013.
08. ^ Marshall, Lee (30 septembrie 2009). „Italian coffee culture: a guide” (http://www.telegraph.co.uk/
travel/destinations/europe/italy/6246202/Italian-coffee-culture-a-guide.html). The Daily Telegraph.
Accesat în 5 septembrie 2013.
09. ^ Jewkes, Stephen (13 octombrie 2012). „World's first museum about gelato culture opens in
Italy” (http://www.timescolonist.com/life/travel/world-s-first-museum-about-gelato-culture-opens-in-
italy-1.15866). Times Colonist. Accesat în 5 septembrie 2013.
10. ^ Squires, Nick (23 august 2013). „Tiramisu claimed by Treviso” (http://www.telegraph.co.uk/new
s/worldnews/europe/italy/10261930/Tiramisu-claimed-by-Treviso.html). The Daily Telegraph.
Accesat în 5 septembrie 2013.
11. ^ Giulia (9 septembrie 2010), „Top 5 best italian desserts - Traditional Sweets” (http://www.charmi
ngitaly.com/article/top-5-italian-desserts), Charmingitaly.com, accesat în 28 mai 2016

Legături externe
en Italian Travel Guide (http://pizza-italia.org/)
it Presidenza della Repubblica (http://www.quirinale.it/) - Situl oficial al președintelui italian
it Parlamento (http://www.parlamento.it/) - Situl oficial al parlamentului italian
it gov.it Portalul principal guvernamental (http://www.gov.it/)
en Farnesina, Italian Foreign Office (http://www.esteri.it/eng/index.htm)
2 Iunie - Ziua națională a Italiei (http://www.amosnews.ro/arhiva/2-iunie-ziua-nationala-italiei-02-0
6-2009), 2 iunie 2009, Amos News
2 Iunie, Ziua Națională a Italiei (http://www.amosnews.ro/arhiva/2-iunie-ziua-nationala-italiei-02-0
6-2008), 2 iunie 2008, Amos News
en Bancnotele Italiene (http://numismondo.com/pm/ita/)
ro Românii în Italia (http://www.italiaromania.com/)

Vezi și
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Italia&oldid=13580347

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 21 august 2020, ora 12:44.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.