Accesoriile Din Costumul Popular

Accesoriile
Portul popular moldovenesc din punct de vedere structural este unitar pe întregul
teritoriu al Moldovei, însă unele deosebiri zonale urmărim în categoriile de ţesături
utilizate, materia primă şi decor. Piesele suplimentare costumului moldovenesc
erau: cingătorile, traistele, batistele, bijuteriile.
Cingătorile după materia primă pot fi grupate în cingători de lînă şi de piele. După
gen ele sînt pentru femei şi bărbaţi. După tehnologia confecţionării ele sînt simple
şi decorative. Cingătorile de lînă pentru femei erau înguste (5 cm – 10 cm)
„chingă”, „bată”, „frînghie” lungă de 3 - 4 m, iar pentru bărbaţi erau late de (12 –
16 cm) „brîu”, „bată” şi lungi de 3- 3,5 m. Din punct de vedere tehnologic atît cele
femeieşti cît şi cele bărbăteşti în mare parte se confecţionau la fel, deosebindu-se
după lăţimea lor şi motivele ornamentale. Astfel au fost înregistrate şi sistematizate
un şir de tehnici de confecţionare a cingătorilor pentru femei: simple în 2 iţe,
„iţate” în 4-5 iţe, în „ozoare ridicate”, „alese”, „brodate”, „împletite”. Cingătorile
pentru bărbaţi, care erau late (12-16 cm) iar la sudul Moldovei late de 50-60 cm şi
lungi de 3 m se ţeseau în tehnicile: în 2-4 iţe – „simplu”, în „ozoare ridicate”,
„iţate” şi „alese scorţăreşte” ca la covor. Brîele frumos decorate şi late de 15-20 cm
se socoteau „late de o palmă domnească”.
Pretutindeni erau răspîndite brîele simple ţesute în 4 iţe de o singură culoare sau cu
dungi în lungime. La sudul Moldovei brîele late de 50-60 cm roşii şi verzi ţesute în
4 iţe „simplu” sau în „ozoare” erau mai subţiri și se purtau puse în două (de 25-30
cm), acoperind şalele şi o parte a corpului. Totodată menţionăm că cingătorile mai
simple se purtau în zilele de lucru, iar pentru sărbători erau cele cu motive
ornamentale geometrice („în ozoare”, „ridicate”) sau vegetale stilizate (alese sau
brodate). O măiestrie deosebită a fost înregistrată la alesătoarele de brîe în satele
din nordul Moldovei şi zona Cernăuţi la brîele „alese cu fusul” cu două capete
diferit ornamentate, cu motive semnificative (coarnele berbecului, rombul,
coarnele plugului etc.). Astfel cavalerii purtau într-o duminică brîul cu capătul cu
un desen, în altă duminică – cu alt desen, creînd imaginea că el are două brîe.
Astfel tot în aceste zone întîlnim şi catrinţe cu două „feţe” diferite, care la fel se
poartă pe rînd.
Decorul cingătorilor depinde de semnificaţia zilei, sărbătorii, corespunzător e

simplă sau cu motive decorative realizate din firele de lînă ale urzelii din cîteva
culori (negru, vişiniu, alb, galben, albastru). Toate tipurile de cingători: de lînă,
piele, femeieşti şi bărbăteşti sînt bogat prezentate în colecţiile Muzeelor naţionale,
iar în multe sate le mai poartă unii din săteni. Frecvent se poartă cingătorile de lînă
sau piele, late şi înguste în ansamblurile etnofolclorice.
De asemenea din costumele de nuntă şi accesoriile vornicelului şi druştei de onoare
au dispărut „batistele de nuntă”, care erau răspîndite prin anii 30-60 ai secolului al
XX-lea în raioanele Soroca, Rîbniţa, Leova ş. a. Aceste batiste de nuntă se brodau
prin punctul de cruciuliţă, neted pe fire numărate sau liber desenate. Motivele des
întîlnite exprimau simbolic coroana de cununie, buchetul de flori s.a.
Braul
Brâul în zona Moldovei este ţesut. Brâul este folosit la fixarea cămăşilor
şi bârneţelor, pentru susţinerea catrinţelor. Brâul este o ţesătură lungă de
circa 2 metri, cu o lăţime de 8 – 12 centimetri, care se înfăşoară de 2 – 3
ori pe după mijloc. Bârneţele sunt mai lungi (de 3 metri) şi mai înguste
(de 3 – 5 centimetri) şi au un pronunţat rol decorativ.
Brâul reprezintă un obiect vestimentar liturgic cu care este încins
preotul. Se așeaza în jurul taliei peste stihar și epitrahil.
Brâul pe care preotul îl poartă peste stihar și peste epitrahil semnifică

faptul că este pregătit de slujire, precum un om se încinge cu o curea
atunci când se pregătește de călătorie sau pentru a se apuca de o anumită
slujbă. De aceea, atunci când îmbracă veșmintele liturgice, în momentul
în care se încinge cu brâul, simbol al Puterii dumnezeiești, el rostește:
„Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, și a pus fără
prihană calea mea (Ps. 17, 35), acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin”.
Brâul are și o utilitate practică, fiind menit să-i faciliteze mișcările

preotului sau episcopului, strângându-i mai aproape de corp veșmintele
liturgice.
Bundita

Accesoriile Din Costumul Popular

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Accesoriile Din Costumul Popular

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Accesoriile Din Costumul Popular

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Accesoriile

Decorul cingătorilor depinde de semnificaţia zilei, sărbătorii, corespunzător e

Brâul pe care preotul îl poartă peste stihar și peste epitrahil semnifică

Brâul are și o utilitate practică, fiind menit să-i faciliteze mișcările

S-ar putea să vă placă și