Modelul Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie a fost propust de J.L. Meredith şi K.S.

Steele
( 1997) şi, la fel ca celelalte două modele prezentate, îşi propune să evidenţieze caracterul procesual al
învăţării. Autorii au imaginat „un cadru pentru dezvoltarea gîndirii critice”-gindire de nivel superior
,logica si argumentativa, cadru ce se structurează în trei secvenţe: - actualizarea şi sistematizarea
cunoştinţelor (faza de „Evocare”); - predarea şi învăţarea conţinuturilor noi (faza de înţelegere:
„Realizarea sensului”); - faza de „Reflecţie” asupra cunoştinţelor însuşite. Întrebările corespunzătoare
celor trei etape ale lecţiei, asemănătoare celor formulate de D. Ogle, sunt: 1. Ce ştiu despre subiect şi ce
aş dori să aflu? 2. Învăţarea noilor conţinuturi. 3. Ce am învăţat, cum explic şi corelez noile cunoştinţe?
Ca şi în situaţiile precedente, învăţarea noilor conţinuturi se produce prin alegerea strategiei celei mai
eficiente: organizarea clasei pentru învăţarea prin cooperare şi/sau prin activitate frontala / individuală,
monitorizarea învăţării, selectarea acelor activităţi de învăţare care vizează cunoaşterea, înţelegerea,
aplicarea şi se bazează pe dialogul autentic. Metodele “cadrului E.R.R.” sunt cele ale activităţii de grup:
pereche, grupuri de 3 – 4 elevi ori grupuri mai mari. În interiorul grupului fiecare elev are sarcini bine
determinate, contribuind la formularea răspunsului comun. Se încurajează astfel

35

gîndirea analitică, învăţarea independentă şi cea interactivă: profesor – elev, elev – elev, elev – elevi.
Scenariul didactic al unei activităţi de limba si literatura romana lectură poate fi structurat, deci, în trei
etape care favorizează, într-un proces fluent, nefragmentat activizarea elevilor, cooperarea, stimularea,
evaluarea şi autoevaluarea.

În etapa de Evocare, elevii sunt solicitaţi să-şi amintească ce ştiu mai bine, dinainte, despre tema au
subiectul discutat; să anticipeze, să stabilească ţinte pentru investigaţia lor, ţinte de care vor fi
relaţionate cunoştinţele noi; implicarea înseamnă folosirea limbajului propriu scriind şi / sau vorbind.
Profesorul stimulează gîndirea elevilor cu recomandări de tipul: “Gîndiţi /lucraţi în perechi/
Comunicaţi!”, stabilindu-se interesul şi motivaţia pentru învăţare. Evocarea se poate face prin diferite
modalităţi/tehnici de evocare:  conversaţia: întrebări şi discuţii focalizatoare care direcţionează
permanent gîndirea elevilor;  brainstormingul liniar sau sub formă de cirochine;  tehnica termenilor
cheie;  scrierea liberă;  predicţia (anticiparea) prin discuţii sau pe baza unor termeni daţi în avans; 
jocul didactic etc. - Realizarea sensului (înţelegerea) este faza de învăţare în care elevii vin în contact
cu noile conţinuturi/informaţii prin: lectura textului, ascultarea unei

expuneri/prelegeri, vizionarea unui film etc.

Ideile descoperite acum sunt integrate în schemele proprii de gîndire. Sarcina acestei etape este să
menţină implicarea şi interesul stabilite în faza anterioară. A înţelege înseamnă a găsi răspunsuri la
întrebări şi soluţii noi. Activitatea de înţelegere se face independent şi/sau prin cooperare. Se pot utiliza,
acum, tehnici precum:  S.I.N.E.L.G. (sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gîndirii);
 lectura textului;  întrebări reciproce;  dezbateri în grupuri;  jurnalul de lectură cu dublă sau triplă
intrare;  întrebări binare: ce lansează controverse şi argumente pentru opţiunea da sau nu;  ghidul de
lectură sau de studiu;  rezumarea individuală sau în perechi;

36
 investigaţia comună: muncă pe grupe cu tematică fixă;  eseul de 5 minute pe o anumită temă; 
prelegerea intensificată;  imaginarea unui caz (studiul de caz);  jocul de rol etc.  Reflecţia este
etapa de consolidare a cunoştinţelor, de restructurare activă a schemei de gîndire, care va include
conceptele noi. Acum are loc învăţarea durabilă adică schimbarea de comportament şcolar. În această
fază elevii exprimă, cu propriile cuvinte, ideile şi cunoştinţele noi; învăţarea şi intelegerea sint”
personale “. Rolul profesorului este foarte important acum:  stabileşte scopuri pentru învăţare;  oferă
material divers pentru ca elevii să-şi dezvolte capacitatea de exprimare, să-şi îmbogăţească vocabularul,
să exerseze;  îi ajută pe elevi să-şi formuleze propriile întrebări;  încurajează exprimarea liberă,
motivîndu-i pentru învăţare. Reflecţia se realizează prin discuţii de grup şi colective, activităţi de scriere

individuale/în perechi/grupe, concretinzîndu-se prin diferite tehnici/probe ilustrative:  fişa de

monitorizare (S.I.N.E.L.G.) revăzută;  confruntarea ideilor după ghidul de lectură, revăzut şi acesta; 
chestionarul;  dezbaterea de tipul unei mese rotunde;  cvintetul;  eseul de 5 minute, urmat de
discuţii în grup pro şi contra, cu argumente;  eseul structurat, pe o temă anume, cu sarcină de lucru
pentru acasă;  metoda cadranelor;  harta poveştilor;  conceperea de postere şi expunerea lor în
“galerie”;  compoziţii libere, în versuri şi în proza. Imaginat, la inceput,drept cadru potrivit studierii
textelor ,nu neaparat

literare,modelul este valorificat la cele trei domenii ale disciplinei limba si literatura

romana.( vezi si cap. Metode de invatamant valorificate in activitatile de limba si

literatura romana) Învăţarea exclusiv frontală, modalitate frecvent utilizată în desfăşurarea demersului
didactic la limba şi literatura română, nu mai corespunde unui învăţămînt

37

formativ, centrat pe elev, de aceea didactica modernă recomandă alternarea organizării frontale, în care
profesorul deţine rolul de „vioara întîi”, cu numeroase momente / secvenţe de activitate individuală sau
pe grupe în care sarcinile cognitive sunt direct

rezolvate fie de elevul singur, fie prin cooperare în cadrul grupului din care face parte, situaţie care
conduce la dezvoltarea abilităţilor de muncă în echipă.

Alternarea celor trei forme: frontal, individual, pe grupe contribuie la eficientizarea demersului didactic,
la creşterea randamentului şcolar, formează competenţe de comunicare orală / scrisă – obiectiv prioritar
al studiului limbii şi literaturii române – dezvoltă deprinderi de muncă intelectuală şi disponibilitatea
spre dialog, îi pregăteşte pe elevi pentru integrarea socială. Activitatea didactică se poate organiza
dinspre individual spre frontal sau dinspre grup spre frontal, după cum urmează:

 se rezolvă sarcini de lucru, individual, se discută în perechi, apoi în grup de patru sau mai mulţi elevi şi
se valorifică frontal rezultatele, de

comun acord, prin negociere;  se discută tema în microgrupuri (perechi sau grupuri mici), soluţiile
formulate sunt înregistrate, evaluate, sintetizate şi valorificate frontal,

de comun acord, în urma negocieri Cele trei domenii ale disciplinei Limba şi literatura română oferă
numeroase conţinuturi care pot fi însuşite prin activitate individuală sau pe grupe. Facem doar cîteva
sugestii:
 identificarea unor fapte de limbă în diferite texte lingvistice sau în textul- suport de la compartimentul
lectură (individual / pe grupe);  actualizarea cunoştinţelor prin rezolvarea unor sarcini concrete

(individual / pe grupe);  selectarea cuvintelor / sintagmelor necunoscute dintr-un text şi folosirea

dicţionarului / glosarului pentru a le explica (individual / în perechi);  evocarea unor impresii de lectură
(individual);  realizarea planului simplu de text (individual / în perechi);  identificarea în textul literar a
unor fragmente care să ilustreze trăsături

ale unei specii literar (individual / pe grupe);

38

 stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre specii literare, opere

literare, autori etc. (pe grupe);  încadrarea unui scriitor într-un curent literar, prin descoperirea, în
opera

acestuia, a elementelor definitorii (activitate pe grupe) etc