Dislexia

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 4

 Tema de Seminar: Alegeți o dificultate de învățare și precizați ce reguli,

legități, principii veți folosi pentru a stimula un anumit segment cognitiv

Dislexia

Dislexia este o tulburare de învățare care constă în dificultatea de a citi corect și fluent.
Deși este o afecțiune des întâlnită, numărul real al copiilor și adulților care se confruntă cu ea, nu
este foarte bine cunoscut.Pe lângă dificultatea de a citi, persoanele dislexice pot avea probleme
cu scrisul sau rezolvarea problemelor la matematică, precum și dificultăți de înțelegere a unui
text. Persoanele diagnosticate cu această tulburare nu sunt mai puțin inteligente decât cele
normale.

Dislexia este o tulburare de învățare care are la bază o disfuncție neurologică ce


împiedică dezvoltarea capacității de a citi.Se manifestă prin tulburări la nivelul percepției
auditive, optice și kinestezice.

Presoanele care au această afecțiune pot întâmpina dificultăți de separare a sunetelor ce


alcătuiesc cuvintele vorbite, caracteristici importante în procesul deslușirii cititului.Abilitățile
timpurii de citire ale unui copil se bazează pe recunoașterea cuvintelor și implică capacitatea de a
separa cuvintele in sunete sau grupuri de sunete-silabe- și de a le asocia pe acestea cu literele. În
perioada premergătoare preșcolarității sunt greu de remarcat simptomele acestei afecțiuni, dar
unele indicii pot exista. Când copilul ajunge la vârsta școlarizării, învățătorul poate sesiza
primele semnalmente, deja de la începuturile cititului.

La preșcolari primele simptome ar fi întârzierea vorbirii, învățarea cu dificultate sau mai


lent a unor cuvinte, inversarea anumitor sunete în cadrul cuvintelor, deformarea sau chiar
înlocuirea unor cuvinte cu altele care sună aproximativ la fel.
În perioada școlarizării copilul manifestă dificultăți în a citiun text cu voce tare, nu
înțelege unele texte scrise sau vorbite, nu găsește răspunsuri potrivite la anumite întrebări .

Aceste dificultăți se manifestă și în afara mediului școlar, având efect asupra modului în care
copilul percepe lumea și implicit asupra comportamentelor și atitudinilor față de ceilalți.
Consecințele tulburărilor de îvățare se extind și în plan emoțional;dacă nu beneficiază de sprijin
adecvat, acești copii pot experimenta stări de descurajare, de neîncredere, devin convinși că nu
sunt capabili, renunțând să mai încerce; complicațiile pot cauza probleme la vârsta adultă.

Copilul dislexic se situează sub media clasei, progresul realizat în înțelegerea citirii fiin
semnificativ sub nivelul așteptat, prin raportare la aptitudinile sale intelectuale. Acesta
asimilează greu alfabetul sau tabla înmulțirii. Din cauza multor factori care pot fi confuzi,
depistarea acestei tulburări se realizează în timp și este nevoie de implicarea mai multor factori
în sprijinirea găsirii unui răspuns adecvat. Este necesară o echipă interdisciplinară care printr-o
practică profesională eficientă să adopte cele mai bune metode pentru sprijinul copiilor
dislexici.Este foarte importantă atitudinea cadrului didactic la clasă și a specialiștilor , astfel încât
acești copii să nu fie etichetați ca ”leneșii clasei”, ci să se găseasca mijloacele potrivite ca ei să
fie stimulati corespunzător. De foarte multe ori cadrele didactice au așteptări mult prea mari de la
copii și, chiar și în situații normale, își doresc performanță la clasă, copii care să înțeleagă foarte
repede materia și să aibă rezultate spectaculoase. Astfel copiii cu rezultate mai slabe sunt
marginalizați, iar în cazul dislexicilor, etichetați stânjenitor, exact capcana viziunii înguste de a
încadra copiii în anumite tipare, de cele mai multe ori strâmbe. În momentul în care afli, potrivit
American Dyslexia Association, că 50% dintre angajații NASA sunt dislexici, clar simți că aceste
etichetări sunt total injuste.

Normativitatea didactică este alcătuita din principii, norme și reguli ce stau la baza
organizării procesului instructi-educativ în ansamblu. Putem vorbi despre mai multe legi
pedagogice- Legea posibilității educației, Legea unității între formele educației, Legea abordării
educatului ca obiect și subiect al educației, Legea caracterului permanent al educașiei.
Din aceste legi derivă principiile, normele, regulile și tehnicile de aplicare ale educației. Normele
educative sunt indicatori de urmat, pentru că acestea oferă un model de acșiune și de rezolvare,
orientând aplicarea principiilor educației.

Având la bază toate aceste aspecte, profesorul trebuie să-și orienteze demersul didactic
pentru a crea la școală un mediu propice învățării și instruirii pentru toți copiii clasei, dar și
pentru fiecare în parte.Perioada cuprinsă între 6 și 10 ani este etapa operațiilor oncrete din punct
de vedere cognitiv. Gândirea concretă este multi-dimensională, copilul văzând și atingând ob
iectele și ceea ce se întâmplă în jurul său. În această perioadă copiii pot inversa mental operațiile,
astfel ca ei pot reface cu ușurință drumul de la școală spre casă urmând calea de parcurs de la
plecarea spre școală.Ei învață acum termeni cu sens opus. Odată cu gândirea logică, termeni
precum număr, timp, loc, dimensiune, volum, încep să-și facă loc în mintea lor. Copiii
învațădublul sens al proceselor de transformare. În acestă perioadă trăsătura cea mai importantă a
gândirii este aceea de a grupa.Astfel se îmbunătățesc competențele care vizează ordonarea,
clasificarea și compararea operațiilor.

În cadrul comunicării orale începe să fie atent la ceea ce spun ceilalți. În această perioadă
copilul formează propoziții care includ multe părți de vorbire. El își poate exprima aprecierea,
dezamăgirea și sentimenteleîn mod clar, într-un limbaj detaliat. Profesorul, pentru stimularea
dezvoltării limbajului, în ceea ce îi privește pe copiii dislexici, trebuie să le ofere ocazia de a
participa la activități ce să le dezvolte aceste competențe, dar nu neapărat individual, ci în
activități de grup, lucrul în proiecte, care să îi apropie pe copii și să le confere și copiilor cu
tulburări ideea de apartenență la grup, de asigurare a unui rol în cadrul grupului. Copiii vor
învăța astfel să interacționeze și să coopereze, dar și să comunice eficient. Dezvoltarea
limbajului, are loc la această vârstă prin formarea deprinderii de a citi, aspect care este greoi în
cazul copiilor dislexici, astfel că profesorul le va recomanda acestora cărți care să cupridă texte
scurte ale unor povești, pentru a le dezvolta, pe de-o parte, ”gustul” pentru lectură, dar și pentru
a le da ocazia experimentării lucrului dus la bun sfârșit. Observând că a reușit să termine de citit
povestea, copilul va fi motivat să repete activitatea, căpătând încredere și pornind la drum cu
satisfacția reușitei.Profesorul trebuie să aprecieze permanent orice mică performanță și să
orienteze copilul spre sport, dans sau muzică, domenii cu al căror conținut să poată face mai apoi
legătura pentru îmbogățirea vocabularului.Pentru stimularea limbajului profesorul trebuie să fie
în permanentă legătură cu logopedul cu care copilul lucrează pentru a putea forma o echipă în
acest demers. Copilul trebuie să se simtă confortabil și, pentru că efortul lui este considerabil, el
trebuie să facă pauze dese pentru a nu-ți pierde concentrarea și interesul. Copilul trebuie sprijinit
în a-și depăși anxietatea de a vorbi în public, crescîndu-i astfel încrederea în sine. În toate
demersurile sale este important ca profesorul de la clasă să țină cont de principiul pedagogic al
gradației, adică învățarea să se facă în pași mici. Este recomandat ca, pentru stimularea
limbajului, exersarea să fie multiplă, să se realizeze sub forma jocului didactic, cu un bogat
suport concret-intuitiv(imagini numeroase), iar corectarea greșelilor să se facă imediat.
Este important ca întreaga echipă de specialiști –logopedul, profesorul, psihologul- să
conlucreze pentru ca rezultatele să fie vizibile, pentru cei care suferă de o astfel de tulburare să
depășescă obstacolul etichetării și să învețe să se aprecieze pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce
pot face, pentru că sunt și avantaje atunci cănd ești dislexic: o gândire mult mai creativă,
inventivitate, gândire vizuală.

Bibliografie:

 Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Ed. Polirom, 2006


 Florentin Remus Mogonea, Pedagogie pentru viitorii profesori, Ed. Universitaria
Craiova, 2010
 Avramescu Monica Delicia, Defectologie și logopedie, Ed. Fundației România de mâine,
București ,2014
 Soescu Sorina, Dislexia- Cum să ajutăm copiii cu dificultăți de învățare,Ed. Eikon, 2014
 Ungureanu D, Copiii cu dificultăți de învățare, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1998
 www.tabu.realitatea.net
 www.wikipedia
 http://www.isjiasi.ro/documente/RED/proiecte/Orientari

S-ar putea să vă placă și