Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 12
Alimentația păsărilor
În structura nutreţurilor combinate destinate alimentaţiei păsărilor se
regăsesc următoarele materii prime: ▪materii prime energetice: porumb, orz, grâu, secară, triticale, ovăz, grăsimi vegetale şi animale etc; ▪ materii prime proteice: şroturi de soia, şroturi de floarea soarelui, făină de peşte, etc.; ▪ aminoacizi sintetici (lizină, metionină, triptofan, treonină); ▪ surse de macroelemente (carbonatul de calciu, fosfatul di- şi monocalcic, sare etc.); ▪ premixuri vitamino-minerale ( zooforturi ); ▪ aditivi furajeri: enzime, acidifianţi, inhibitori de mucegaiuri, antioxidanţi, pigmenţi etc. PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE LA PĂSĂRI
hrana ingerată este depozitată în guşă, unde începe procesul de
digestie a amidonului; la palmipede lipseşte guşa care este înlocuită prin dilatarea esofagului putând să depoziteze astfel cantităţi însemnate de nutreţuri, permiţând alimentaţia forţată sau îndoparea; în stomacul glandular nutreţurile staţionează maximum o oră şi la acest nivel ele se îmbibă cu sucul gastric (acid clorhidric + pepsină) care acţionează asupra componentelor din nutreţuri. În stomacul muscular nutreţurile sunt pregătite pentru digestie prin triturare şi amestecare cu secreţia stomacului glandular; din stomacul muscular, chimul alimentar trece în duoden unde are loc neutralizarea acidităţii de către secreţiile pancreasului. În intestinul subţire digestia este rapidă (câteva ore), iar absorbţia nutrienţilor este foarte intensă. Durata trecerii nutreţului prin intestinul subţire este de circa 3,5 ore. digestia se continuă în cele două cecumuri, unde în urma proceselor de fermentaţie se digeră o cantitate mai mică de celuloză decât la mamifere. Această particularitate impune utilizarea în hrana păsărilor a nutreţurilor cu un conţinut mai redus de celuloză brută. dintre păsări raţele şi îndeosebi gâştele, pot ingera şi valorifica cantităţi mai mari de nutreţuri bogate în celuloză, la acestea cecumurile fiind dezvoltate; la păsări, există şi unele particularităţi de digestie a substanţelor nutritive din nutreţuri. Astfel, dintre glucide (sursa importantă de energie) amidonul, sucroza, maltoza, glucoza, fructoza se digeră cel mai bine. Lactoza se digeră slab. Poliglucidele (celuloza, hemiceluloza, pentozanii) şi unele oligozaharide de asemenea se digeră slab, iar lignina nu; pot produce tulburări digestive nutreţurile care conţin beta glucani (orz, secară) şi care determină creşterea vâscozităţii conţinutului digestiv; digestia proteinelor începe în stomacul glandular (proventricul) şi se continuă în intestinul subţire unde se face absorbţia. Eficienţa utilizării proteinelor din nutreţuri este influenţată de o serie de factori: nivelul de consum, conţinutul proteinelor în aminoacizi, disponibilitatea aminoacizilor; grăsimile pot fi utilizate în raţia păsărilor în proporţie mai mare decât la alte specii de animale. Folosirea unor niveluri ridicate de grăsimi în hrana păsărilor duce la creşterea timpului de staţionare a hranei în tubul digestiv, mărind astfel digestibilitatea şi absorbţia componentelor din hrană. În comparaţie cu grăsimea animală, uleiurile vegetale sunt mai bine digerate. la găinile ouătoare, adaosul de grăsimi din hrană influenţează favorabil formarea gălbenuşului şi greutatea ouălor. Grăsimile adăugate determină reducerea energiei calorice a ingestei, contribuind vara la diminuarea stresului de căldură şi la menţinerea producţiei. digestibilitatea substanţelor nutritive este influenţată de proprietăţile fizico – chimice ale nutreţului, de vârstă şi specie. Astfel, drojdiile furajere şi soia crudă sunt mai slab digerate decât celelalte nutreţuri. Tineretul digeră mai slab nutreţurile decât păsările adulte. În ceea ce priveşte specia, digestibilitatea cea mai mare o are gâsca, fiind urmată de raţă şi la urmă găina şi curca. ALIMENTAŢIA PUILOR DE CARNE În prezent, în ţara noastră, cerinţele nutriţionale ale puilor de carne sunt structurate pe trei perioade: faza de demaraj, de la ecloziune până la 2 săptămâni (14 zile); faza de creştere, de la 2 la 5 săptămâni; faza de finisare - în continuare până la sacrificare Deoarece puii îşi reglează ingesta de hrană în funcţie de concentraţia energetică a nutreţului, o importanţă deosebită o prezintă raportul energo- proteic din nutreţul combinat, care poate fi păstrat prin corelarea diferitelor niveluri de energie cu proteina. Un raport energo-proteic de 135 kcal EM/PB poate fi asigurat de un nutret combinat cu 3100 kcal EM şi 23% PB, dar şi o reţetă de 3000 kcal EM şi 22,2% PB. Raportul energo-proteic poate fi mai larg dacă se utilizează o proteină cu valoare biologică ridicată şi dacă temperatura din adăpost este mai mică decât cea prevăzută de tehnologia de creştere. În schimb, acest raport trebuie să fie mai strâns dacă se urmăresc sporuri medii zilnice mari, sau în perioadele cu temperaturi mai ridicate. Cerinţele de energie şi substanţe nutritive recomandate în alimentatia puilor broileri Datorită specificului creşterii puilor de carne (în spaţii închise şi aglomeraţii mari) şi a tipului de alimentaţie (bazat pe cereale şi subproduse industriale concentrate) se impune suplimentarea hranei atât cu vitamine liposolubile cât şi cu cele hidrosolubile. Cerintele vitaminice la puii de carne sunt relativ mari, iar efectul deficitului este extrem de evident, atât în privinţa ritmului de creştere şi gradului de valorificare a hranei, cât şi asupra sănătăţii lor. Necesarul de substante minerale se asigură prin creta furajeră 1 - 1,5%. fosfat mono-sau dicalcic 0,5 -1%; sare 0,2 – 0,3% şi premix vitamino-mineral 0,5 - 1 %. În ceea ce priveşte forma fizică de prezentare a nutreţului combinat folosit in alimentaţia puilor de carne, este recomandabil să fie brizură (granule sparte) în prima fază şi granule în continuare, deoarece avatajele oferite de această formă sunt atât de mari, încât compensează cu mult cheltuielile suplimentare înregistrate prin granulare. Efectele favorabile ale granulării nutreţurilor se materializează prin: creşterea ingestei zilnice de nutreţ; creşterea sporului în greutate cu 6 - 10%; creşterea eficienţei utilizării proteinei in sinteza tisulară; reducerea consumului specific cu 4 - 6%; evitarea pierderii unor ingrediente valoroase din structura nutreţului combinat determinate de fenomenul de sedimentare şi prăfuire. Principalii indicatori tehnici realizaţi de puii de carne în condiţiile asigurării parametrilor nutriţionali şi de întreţinere cunoscuţi sunt: greutatea corporală a puilor la populare 40 - 43 g; greutatea la livrare: 1800 - 2200 g; vârsta la sacrificare: 40 - 42 de zile; sporul mediu zilnic în greutate 42 - 47 g/cap; consum mediu zilnic de nutreţ combinat: 85 - 100 g/cap; consumul total de nutreţ combinat pe perioadă: 3,7 - 4,6 kg, din care - în faza I-a (1- 14 zile): 550 g/cap; - în faza a II-a (15 - 35 de zile): 2400 g/cap; - în faza a III-a (36 de zile - abatorizare): 1150 g/cap. consumul specific (kg nutreţ combinat/kg spor): 1,9 - 2,1 kg. Exemple de reţete de nutreţ combinat pentru puii de carne (% din greutate)