Alimentația păsărilor

În structura nutreţurilor combinate destinate alimentaţiei păsărilor se

regăsesc următoarele materii prime:
▪materii prime energetice: porumb, orz, grâu, secară, triticale, ovăz,
grăsimi vegetale şi animale etc;
▪ materii prime proteice: şroturi de soia, şroturi de floarea soarelui,
făină de peşte, etc.;
▪ aminoacizi sintetici (lizină, metionină, triptofan, treonină);
▪ surse de macroelemente (carbonatul de calciu, fosfatul di- şi
monocalcic, sare etc.);
▪ premixuri vitamino-minerale ( zooforturi );
▪ aditivi furajeri: enzime, acidifianţi, inhibitori de mucegaiuri,
antioxidanţi, pigmenţi etc.
 PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE LA PĂSĂRI

 hrana ingerată este depozitată în guşă, unde începe procesul de

digestie a amidonului;
 la palmipede lipseşte guşa care este înlocuită prin dilatarea esofagului
putând să depoziteze astfel cantităţi însemnate de nutreţuri, permiţând
alimentaţia forţată sau îndoparea;
 în stomacul glandular nutreţurile staţionează maximum o oră şi la acest
nivel ele se îmbibă cu sucul gastric (acid clorhidric + pepsină) care acţionează
asupra componentelor din nutreţuri. În stomacul muscular nutreţurile sunt
pregătite pentru digestie prin triturare şi amestecare cu secreţia stomacului
glandular;
 din stomacul muscular, chimul alimentar trece în duoden unde are loc
neutralizarea acidităţii de către secreţiile pancreasului. În intestinul subţire
digestia este rapidă (câteva ore), iar absorbţia nutrienţilor este foarte intensă.
Durata trecerii nutreţului prin intestinul subţire este de circa 3,5 ore.
 digestia se continuă în cele două cecumuri, unde în urma proceselor
de fermentaţie se digeră o cantitate mai mică de celuloză decât la mamifere.
Această particularitate impune utilizarea în hrana păsărilor a nutreţurilor cu un
conţinut mai redus de celuloză brută.
 dintre păsări raţele şi îndeosebi gâştele, pot ingera şi valorifica cantităţi
mai mari de nutreţuri bogate în celuloză, la acestea cecumurile fiind
dezvoltate;
 la păsări, există şi unele particularităţi de digestie a substanţelor
nutritive din nutreţuri. Astfel, dintre glucide (sursa importantă de energie)
amidonul, sucroza, maltoza, glucoza, fructoza se digeră cel mai bine. Lactoza
se digeră slab. Poliglucidele (celuloza, hemiceluloza, pentozanii) şi unele
oligozaharide de asemenea se digeră slab, iar lignina nu;
pot produce tulburări digestive nutreţurile care conţin beta glucani (orz,
secară) şi care determină creşterea vâscozităţii conţinutului digestiv;
 digestia proteinelor începe în stomacul glandular (proventricul) şi se
continuă în intestinul subţire unde se face absorbţia. Eficienţa utilizării
proteinelor din nutreţuri este influenţată de o serie de factori: nivelul de
consum, conţinutul proteinelor în aminoacizi, disponibilitatea aminoacizilor;
 grăsimile pot fi utilizate în raţia păsărilor în proporţie mai mare decât la
alte specii de animale. Folosirea unor niveluri ridicate de grăsimi în hrana
păsărilor duce la creşterea timpului de staţionare a hranei în tubul digestiv,
mărind astfel digestibilitatea şi absorbţia componentelor din hrană. În
comparaţie cu grăsimea animală, uleiurile vegetale sunt mai bine digerate.
 la găinile ouătoare, adaosul de grăsimi din hrană influenţează favorabil
formarea gălbenuşului şi greutatea ouălor. Grăsimile adăugate determină
reducerea energiei calorice a ingestei, contribuind vara la diminuarea stresului
de căldură şi la menţinerea producţiei.
 digestibilitatea substanţelor nutritive este influenţată de proprietăţile
fizico – chimice ale nutreţului, de vârstă şi specie. Astfel, drojdiile furajere şi
soia crudă sunt mai slab digerate decât celelalte nutreţuri. Tineretul digeră mai
slab nutreţurile decât păsările adulte. În ceea ce priveşte specia,
digestibilitatea cea mai mare o are gâsca, fiind urmată de raţă şi la urmă găina
şi curca.
 ALIMENTAŢIA PUILOR DE CARNE
În prezent, în ţara noastră, cerinţele nutriţionale ale puilor de carne sunt
structurate pe trei perioade:
 faza de demaraj, de la ecloziune până la 2 săptămâni (14 zile);
 faza de creştere, de la 2 la 5 săptămâni;
 faza de finisare - în continuare până la sacrificare
Deoarece puii îşi reglează ingesta de hrană în funcţie de concentraţia
energetică a nutreţului, o importanţă deosebită o prezintă raportul energo-
proteic din nutreţul combinat, care poate fi păstrat prin corelarea diferitelor
niveluri de energie cu proteina.
Un raport energo-proteic de 135 kcal EM/PB poate fi asigurat de un nutret
combinat cu 3100 kcal EM şi 23% PB, dar şi o reţetă de 3000 kcal EM şi
22,2% PB.
Raportul energo-proteic poate fi mai larg dacă se utilizează o proteină cu
valoare biologică ridicată şi dacă temperatura din adăpost este mai mică decât
cea prevăzută de tehnologia de creştere. În schimb, acest raport trebuie să fie
mai strâns dacă se urmăresc sporuri medii zilnice mari, sau în perioadele cu
temperaturi mai ridicate.
Cerinţele de energie şi substanţe nutritive recomandate în alimentatia puilor broileri
 Datorită specificului creşterii puilor de carne (în spaţii închise şi aglomeraţii
mari) şi a tipului de alimentaţie (bazat pe cereale şi subproduse industriale
concentrate) se impune suplimentarea hranei atât cu vitamine liposolubile cât
şi cu cele hidrosolubile.
Cerintele vitaminice la puii de carne sunt relativ mari, iar efectul deficitului
este extrem de evident, atât în privinţa ritmului de creştere şi gradului de
valorificare a hranei, cât şi asupra sănătăţii lor. Necesarul de substante
minerale se asigură prin creta furajeră 1 - 1,5%. fosfat mono-sau dicalcic 0,5
-1%; sare 0,2 – 0,3% şi premix vitamino-mineral 0,5 - 1 %.
În ceea ce priveşte forma fizică de prezentare a nutreţului combinat folosit
in alimentaţia puilor de carne, este recomandabil să fie brizură (granule
sparte) în prima fază şi granule în continuare, deoarece avatajele oferite de
această formă sunt atât de mari, încât compensează cu mult cheltuielile
suplimentare înregistrate prin granulare.
Efectele favorabile ale granulării nutreţurilor se materializează prin:
creşterea ingestei zilnice de nutreţ;
 creşterea sporului în greutate cu 6 - 10%;
 creşterea eficienţei utilizării proteinei in sinteza tisulară;
 reducerea consumului specific cu 4 - 6%;
 evitarea pierderii unor ingrediente valoroase din structura nutreţului
combinat determinate de fenomenul de sedimentare şi prăfuire.
 Principalii indicatori tehnici realizaţi de puii de carne în condiţiile asigurării
parametrilor nutriţionali şi de întreţinere cunoscuţi sunt:
 greutatea corporală a puilor la populare 40 - 43 g;
 greutatea la livrare: 1800 - 2200 g;
 vârsta la sacrificare: 40 - 42 de zile;
 sporul mediu zilnic în greutate 42 - 47 g/cap;
 consum mediu zilnic de nutreţ combinat: 85 - 100 g/cap;
 consumul total de nutreţ combinat pe perioadă: 3,7 - 4,6 kg, din care
- în faza I-a (1- 14 zile): 550 g/cap;
- în faza a II-a (15 - 35 de zile): 2400 g/cap;
- în faza a III-a (36 de zile - abatorizare): 1150 g/cap.
 consumul specific (kg nutreţ combinat/kg spor): 1,9 - 2,1 kg.
 Exemple de
reţete de
nutreţ
combinat
pentru puii de
carne (% din
greutate)