Analiză de urme

Lucrări practice de laborator

Determinarea spectrofotometrică a fierului cu acid sulfosalicilic

Metoda diferenţială

I. Generalităţi
Ionul de fier formează cu acidul sulfosalicilic o serie de complecşi, în funcţie de aciditatea
soluţiei de lucru:
- în mediul acid, la pH = 1,8-2,5 se formează cationul complex de monosulfosalicilat de
fier (structura I),
- în intervalul de pH = 4-8 se formează anionul complex de disulfosalicilat de fier
(structura II), şi
- în mediu bazic, în intervalul de pH=8-11 se formează de asemenea un anion complex
de trisulfosalicilat de fier (structura III).

+ -
O
O
C
C HO3S O
HO3S O
Fe Fe/2
O O

I II
(Complex de culoare roşie) (Complex de culoare brună)
3-
O
C
HO3S O
Fe
O /3

III
(Complex de culoare galbenă)

Reacţia în mediu acid (I) poate fi folosită la determinarea Fe(III) iar cea în mediu
alcalin (III), la determinarea sumei Fe(II) + Fe(III). Metoda cu acid sulfosalicilic permite
determinarea Fe(III) în prezenţa ionilor: PO43-, CH3COO-, borat etc. Determinarea fierului în
mediu acid nu este influenţată de prezenţa unor cantităţi însemnate de Cu, Al, deoarece
complecşii acestor elemente sunt mai puţin stabili decât ai Fe(III). Mono- complexul de Fe
este mai puţin stabil decât trisulfosalicilatul şi de aceea în mediu acid nu se poate face
determinarea Fe(III) în prezenţa F-.

Prof. univ. dr. habil. Cecilia ARSENE An III, Semestrul I, CH AU-LP-MDDA

Metoda diferenţială în determinarea
unor analiţi
An Universitar 2020-2021 1/3
 Analiză de urme
Lucrări practice de laborator

II. Principiul spectrofotometriei diferenţiale

În această metodă în calitate de soluţie “nulă” (oarbă), în locul solventului se utilizează o
soluţie etalon a compusului analizat. Se ştie că în determinările spectrofotometrice, cea mai
mică eroare se obţine pentru o absorbanţă de aproximativ 0,4343 unităţi, iar intervalul optim
de citire a absorbanţelor este între A= 0,2-0,8. Metoda nu numai că lărgeşte domeniul
concentraţiilor în care se aplică metodele spectrofotometrice, dar creşte şi exactitatea
măsurătorii.
Este foarte important să se utilizeze soluţia nulă care are o cât mai mare valoare a
absorbanţei proprii. Aceasta nu se poate întotdeauna, deoarece utilizarea soluţiei de
comparaţie cu absorbanţă mare necesită fie creşterea puterii sursei de radiaţie, fie creşterea
sensibilităţii fotoelementului, ceea ce nu este posibil când se folosesc aparate de o
construcţie dată.
Practic esenţa metodei constă în aceea că în calitate de probă martor se va utiliza o
soluţie etalon ceva mai puţin concentrată decât soluţia de analizat în elementul interesat.
Exactitatea metodei este mai mare cu cât raportul I2/I1 este mai aproape de valoarea 1.
În practică, metoda diferenţială se poate aplica în două moduri:
a) realizarea curbei de etalonare
Se utilizează o serie de soluţii etalon, se determină absorbanţa pentru fiecare soluţie
etalon faţă de soluţia de referinţă (C0) şi se construieşte curba de etalonare, în coordonate
A'=A-Ao= f (C), unde A= absorbanţa probei analizate, iar Ao= absorbanţa soluţiei de
referinţă. Se determină apoi absorbanţa soluţiei de analizat în acelaşi mod, iar prin
extrapolare se află Cx.
b) prin calcul
Dacă se ia în considerare o singură soluţie etalon (Cet) şi se determină absorbanţele
pentru soluţia de analizat (Cx) şi pentru soluţia etalon, în raport cu o soluţie de referinţă
(C0), putem scrie relaţiile:
A'x = Ax -A0 = l(Cx -C0)
A'et =Aet - A0 = l(Cet -C0)
Făcând raportul celor două relaţii, se obţine:
A'x /A'et = (Ax -A0) /(Aet -A0 ) = (Cx -C0) / (Cet -C0)
Scoţând din această relaţie concentraţia necunoscută, cx, rezultă:
Cx= C0+ A'x ( Cet - C0) / A' et
Notăm F =( Cet - C0) / A' et  Cx= C0 + F  A'x
Pentru o precizie mai mare se utilizează mai multe soluţii etalon şi se determină o valoare
medie a factorului F.

Prof. univ. dr. habil. Cecilia ARSENE An III, Semestrul I, CH AU-LP-MDDA

Metoda diferenţială în determinarea
unor analiţi
An Universitar 2020-2021 2/3
 Analiză de urme
Lucrări practice de laborator

1 Cet ,i  C0
Fmed 
n
 A' n= numărul soluţiilor etalon utilizate.
et ,i

În acest caz  Cx = C0 + Fmed A'x (1)

Pentru a o putea pune în practică metoda necesită următoarele măsurători
spectrofotometrice:
1) Determinarea domeniului de concentraţie în care avem cea mai mică abatere
de la legea Lambert-Beer.
2) Alegerea concentraţiei optime a probei martor. În calitate de probă martor se
utilizează soluţii pentru care ’cs are cea mai mare valoare. La alegerea
condiţiilor optime pentru măsurători diferenţiale se va determina mai întâi acea
concentraţie limită, pentru care aparatul folosit mai poate fi adus la zero.
Reactivi necesari
o soluţie de Fe(III) - 100 g/mL
o soluţie H2SO4 2 N
o acid sulfosalicilic- soluţie 10 %
Mod de lucru
- se pregătesc n probe etalon (n=5-6) în flacoane cotate de 25 mL. Concentraţiile în
fier sunt cuprinse între 1-5 g/mL (intervalul se poate modifica la cerere). Se măsoară
absorbanţele (la =510 nm) pentru soluţiile etalon, pentru fiecare serie, în raport cu
prima soluţie-care se consideră proba de referinţă (Ao).
- pentu prepararea soluţiilor etalon se pipetează volumele corespunzătoare din
standardul de 100 g/mL, se adaugă 2 mL acid sulfosalicilic - soluţie 10%, 1 mL
H2SO4 2N şi conţinutul flacoanelor se aduce la semn cu apă distilată.
- într-un flacon cotat de 25 mL se intoduce un volum de soluţie de analizat din proba
necunoscută, se adaugă 2 mL acid sulfosalicilic - soluţie 10%, 1 mL H2SO4 2N;
conţinutul flaconului se aduce la semn cu apă distilată.
- se fotometrează apoi proba analizată; dacă absorbanţa acesteia este mai mare decât
a ultimei soluţii etalon (n), nu se poate face determinarea. În acest caz se încearcă
citirea absorbanţei pentru probele etalon 3n în funcţie de a 2-a soluţie etalon
(considerată drept referinţă), apoi se fotometrează proba, ş.a.m.d. până când
absorbanţa probei analizate se încadrează în curba de etalonare (care trebuie să
conţină cel puţin trei puncte).
- concentraţia fierului se va determina
o în baza informaţiilor obţinute pe cale grafică
o prin utilizarea relaţiei (1).

Prof. univ. dr. habil. Cecilia ARSENE An III, Semestrul I, CH AU-LP-MDDA

Metoda diferenţială în determinarea
unor analiţi
An Universitar 2020-2021 3/3