ASCULTAREA ACTIVĂ–

modalitate de optimizare a
comunicării
Consilier școlar, Batin Doina
 Mai mult de jumătate dintre comunicarile verbale ajung la o neîntelegere. Nu

este deci suficient să asculți ceea ce se spune, ci trebuie să asculți activ. Dintre

tehnicile de optimizare a comunicării, practica ascultării active este extrem de utilă în

mai multe situații: a) rezolvarea propriilor conflicte interpersonale, b) medierea

conflictelor și c) în consilierea, susținerea morală, încurajarea interlocutorului.

Să ne amintim ceea ce spunea Montaigne: „cuvântul este pe jumătate al celui

care vorbește, pe jumătate al celui care ascultă”. Prin urmare, succesul unei

comunicări depinde în egală măsura de calitățile de exprimare ale vorbitorului și de

capacitatea receptorului de a asculta activ.

 Capacitatea de a asculta eficient este importantă pentru a avea succes
într-o diversitate de contexte comunicaţionale. Cercetătorul M. Dinu
menţionează că ascultarea eficientă şi profitabilă pentru interlocutor
îndeplineşte cinci condiţii principale:
ea trebuie să fie activă;
totală;
empatică;
receptivă;
cu spirit critic”

Ascultarea activă este o tehnică de conversaţie prin care îi comunicăm

locutorului semnificaţia pe care o acordăm mesajului său. Ea este foarte
utilă în rezolvarea propriilor conflicte interpersonale, precum şi în
medierea situaţiilor conflictogene. Ascultarea activă optimizează
comunicarea. Ea poate fi folosită în trei scopuri:
1. informare;
2. suport moral, consiliere, liniştirea celuilalt;
3. răspuns la atacul verbal, la iritarea celuilalt.
Aparent un proces simplu, să-i asculți pe ceilalți se dovedește de nenumărate ori a fi un lucru deosebit de dificil. Care
sunt factorii care ne împiedică să ascultăm activ?

• Percepția fiecărei persoane este unică. Iată de ce mesajul primit de receptor nu este aproape niciodată identic cu cel pe
care emițătorul vrea să-l transmită.

• Cei mai mulți oameni adaptează informația în funcție de ceea ce ar vrea să audă. Adesea, ei aleg să nu audă, sau chiar
resping informația negativă pentru a nu fi nevoiți să se confrunte cu realitatea.

• Oamenii gândesc mult mai repede decât vorbesc. O persoană poate spune 100- 175 de cuvinte pe minut, și poate
asculta activ până la 800 de cuvinte pe minut.Receptorul poate deci să se gândeasca la altceva în timp ce ascultă și
să-și deturneze atenția de la vorbitor și de la subiect.

• Subiectul este prea complex pentru ascultător.

• Ascultătorul trage concluzii pripite asupra a ceea ce aude, înainte ca vorbitorul să își exprime până la capăt gândurile.

• Ascultătorul se lasă distras de lipsa de talent în comunicare a vorbitorului.

• Ascultătorul nu se află într-o stare de spirit propice ascultării și nu este interesat de subiect.
Una din cauzele ineficienței în procesul de
învățământ o constituie neascultarea de către
elevi/studenți în cadrul orelor a mesajului
informațional transmis de către cadrul
didactic.
Un aspect important al ascultării în procesul
instruirii ține de utilizarea mai multor tipuri
de ascultare în corelaţie cu obiectivele
educaţionale urmărite, cu caracteristicile
conţinuturilor care se transmit elevilor şi nu
în ultimul rând cu particularităţile şi însuşirile
acestora.
 I. O. Pânişoară preia patru tipuri de ascultare identificate de T.K. Gamble şi M. Gamble (1993):

1. ascultăm ca să înţelegem;

2. ascultăm ca să reţinem;

3. ascultăm ca să analizăm şi să evaluăm conţinutul;

4. ascultăm ca să dezvoltăm relaţii (ascultarea empatică);

Concomitent autorul adaugă:

ascultăm ca să ne facem o imagine despre emiţător;

ascultăm pentru divertisment

Toate aceste tipuri de ascultare se interpătrund, acţionând ca un tot şi influenţându-se permanent una
pe cealaltă se pot dezvolta separat doar explicit, într-un demers educaţional în care fiind cultivate
elevilor, vor susţine desfăşurarea activităţii de instruire la un nivel înalt.
 Referitor la existenţa unor comportamente indezirabile în ascultare
S. Hybels şi R. Weaver II consideră că dintre acestea mai
semnificative sunt următoarele: ascultătorul leneş (se receptează
mesajele, dar nu se depun eforturi susţinute pentru a li se atribui
semnificaţiile cuvenite); ascultătorul prefăcut (se mimează o
ascultare activă din cauza unor posibile consecinţe apărute în cazul
în care persoana respectivă s-ar deconspira); ascultătorul nesigur
(ascultătorul nu este preocupat atât de mesajele pe care le primeşte
din partea vorbitorului, cât de mesajele proprii pe care ar trebui să
le expedieze acestuia); ascultătorul egocentric (este vorba de un
comportament de ascultare extrem de selectiv, graţie căruia, se
conferă atenţie sporită numai mesajelor cu referire directă la
persoana ascultătorului, în timp ce mesajele de altă natură sunt
ignorate în totalitate); ascultătorul competitiv (reprezintă o ultimă
raportare la actul ascultării şi obiectivează comportamente prin
intermediul cărora ascultătorul echivalează acest proces cu o
competiţie autentică. Dacă, de exemplu, vorbitorul comunică o
informaţie referitoare la un standard de un anumit nivel,
ascultătorul, la rândul său, vine cu acelaşi gen de informaţie, dar
vizează un standard şi mai ridicat
 Un aspect la fel de important al ascultării în
procesul instruirii ține de utilizarea mai
multor tipuri de ascultare în corelaţie cu
obiectivele educaţionale urmărite, cu
caracteristicile conţinuturilor care se transmit
elevilor şi nu în ultimul rând cu
particularităţile şi însuşirile acestora.
 Pentru realizarea acestei exigenţe cadrele
didactice trebuie să ştie că există mai multe
tipuri de ascultare, iar S. Hybels şi R. Weaver
II consideră că acestea sunt următoarele:
 1. ascultarea în vederea informării;
 2. ascultarea critică;
 3. ascultarea empatică;
 4. ascultarea pentru plăcere , pentru
divertisment
 Bariere şi blocaje în ascultare
 a) Presupuneri false
 Existenţa unor concepţii şi presupuneri greşite despre rolul
ascultării în comunicare:
 Credinţa că succesul comunicării depinde în întregime de
vorbitor. Dar cea mai expresivă şi interesantă idee se pierde dacă
nu este ascultată.
 Concepţia că ascultarea este o activitate pasivă, că ascultătorul
este ca un burete care absoarbe ideile ascultătorului. Dar
ascultătorii buni sunt foarte activi: pun întrebări, se asigură că au
înţeles bine sau ascultă cu atenţie. În realitate ascultarea este
foarte obositoare consumând multă energie mentală.
 Concepţia că vorbirea este mai avantajoasă decât ascultarea.
Dar în învăţare este invers: nu învăţăm nimic când vorbim, dar
dacă ascultăm şi punem întrebări putem învăţa permanent.

 b) Ascultarea începută – oprită

 Aceasta se întâmplă deoarece omul gândeşte de circa patru ori

mai repede decât poate să vorbească.
 c) Ascultarea ca un steag roşu
 Pentru unii oamenii, anumite cuvinte sunt ca steagul roşu pentru un
taur. Când aud aceste cuvinte se supără şi încetează să măi asculte.
Acestea sunt semnale la care noi răspundem automat împiedicându-l pe
vorbitor să continue (sau încetând să-l mai ascultăm). în acel pierdem
contactul cu el şi nu-l mai putem înţelege. Prima etapă în depăşirea
acestei bariere constă în a afla care sunt cuvintele care apar drept
steaguri roşii pentru noi şi să încercăm să le conştientizăm.

 d) Ascultarea cu gândirea blocată - urechi deschise

 Uneori ne decidem cam repede că vorbitorul este plictisitor şi ceea ce

spune nu are nici un sens. Alteori ne grăbim să tragem concluzia că
putem spune dinainte ce 46 ştie sau vrea să spună vorbitorul şi, ca atare,
nu are nici un sens să mai ascultăm. Dar este mult mai bine să ascultăm
pentru a ne da seama dacă aceste lucru este sau nu adevărat.
 e) Ascultarea cu ochii ca sticlă
 Uneori ne uităm intens la o persoană şi lăsăm impresia că ascultăm, dar gândul
nostru poate fi în altă parte. Ochii ne devin ca sticla şi, uneori, ne apare pe faţă o
expresie visătoare. Dacă remarcaţi oameni cu privirea ca sticla, găsiţi momentul
pentru a sugera o pauză sau schimbaţi ritmul.
 f) Prea complicat pentru mine ca să ascult

 Când ne sunt prezentate idei care ne par prea complicate suntem tentaţi să nu
ascultăm. Totuşi trebuie să facem un efort pentru a urmări discuţia şi a o înţelege.
S-ar putea să descoperim că subiectul şi discuţia sunt interesante şi să înţelegem
ceea ce se spune. Este foarte util să punem întrebări de clarificare sau să cerem
exemplificări, atunci când este posibil.
 g) Nu clătina barca în timp ce asculţi

 Când un vorbitor spune ceva care este în contradicţie cu ceea ce gândim sau
credem noi, s-ar putea ca în mod inconştient să încetăm să ascultăm sau chiar să
plănuim un “contra – atac”. Chiar dacă vrem să facem acest lucru, este mai bine să
ascultăm. A asculta până la capăt şi cu atenţie nu înseamnă să fim neapărat de
acord cu cele spuse.
 Să asculți înseamnă să privești: nu există ascultare activa fără contact vizual.Privirea deschide canalele de
comunicare; prin privire recunoașteți prezența celuilalt,manifestați dorința de comunicare, interes, respect.
Prin privire vă faceți cunoscută starea de spirit, iar interlocutorul va putea citi o anume „expectativă
pozitivă”, adică acea atitudine care denotă o atenție binevoitoare acordată celuilalt și faptul că ne așteptăm
să primim de la interlocutor mesaje importante.

 De asemenea, să asculți cu adevărat înseamnă să fii empatic cu gândurile și sentimentele celuilalt. Empatia
este arta de a te pune în locul interlocutorului, ascultându-l atent pentru a-i putea înțelege mai bine punctul
de vedere, motivația, interesul, pentru a vedea lumea prin prisma lui. Este vorba de a izola ceea ce exprimă
interlocutorul de ceea ce am putea simți atunci când îl ascultăm (simpatie sau antipatie), dar totodată de a
nu anula total sentimentele proprii (apatie). Iată câteva întrebări pe care ni le putem pune pentru deveni
empatici față de interlocutor: „ce încearcă să-mi spună?”, „ce înseamnă acest lucru pentru el?”, „cum vede
el problema?”, „care sunt sentimentele lui și ce emoții simte?”.

 Să asculți activ înseamnă să adopți o atitudine înțelegătoare: să nu interpretezi, să nu judeci, să nu acuzi, să

nu critici, să nu devalorizezi, să nu denigrezi, să nu insulți, să nu vorbești despre tine însuți, să nu schimbi
subiectul, să nu dai sfaturi care nu au fost cerute, să nu te gândești înainte la ceea ce vei spune în timp ce
interlocutorul își prezintă problema, ci să te concentrezi asupra lui, încercând să-l înțelegi.

 Ascultarea activa presupune ca dincolo de raționamentul interlocutorului și faptele relatate, să înțelegi

semnificația intelectuală și afectivă profundă a acestor fapte pentru interlocutor, să îți dai seama de
conotația afectivă a anumitor cuvinte,gesturi, priviri.
 Elementele de comunicare nonverbală însoțesc permanent o ascultare care se
vrea a fi activa. Asculți nu doar cu urechile, ci cu întreg corpul: aplecare înainte
a corpului, clatinări ușoare din cap, menținerea contactului vizual, zâmbet etc.

 Prima tehnică utilizată pentru ascultarea activa este tăcerea. Să știi să taci
pentru a permite interlocutorului să vorbească sau să-și caute ideile. Să nu îți
fie teamă de tăcere pentru că adeseori cea mai bună empatie se realizează în
liniște.

 O alta tehnică este aceea a interogării: să știi să pui întrebările adecvate, pe un

ton cald și blând, pentru a-i permite interlocutorului să se exprime liber, pentru
a afla informațiile exacte, nevoile, preocupările, anxietățile și dificultățile
celuilalt. Întrebările pe care le adresați demonstrează că ascultați și încurajați
comunicarea, iar răspunsurile permit dezvoltarea unor noi argumente.

 Un efect asemănător are și tehnica reformulării spuselor celuilalt. Astfel,

interlocutorul va recunoaște ca într-o oglinda imaginea a ceea ce tocmai a
rostit; iar această imagine îl va ajuta să-și clarifice propriul punct de vedere, se
va simți înțeles și încurajat să continue să se exprime. Confirmați că l-ați
înțeles și verificați-vă prin parafrazare, adica reformulare (“Spui că vrei
să…?”). Parafrazarea este cea care duce la răspunsul: “Da, așa este”.
 Să fii curios.
 Să pui întrebări.
 Să observi mimica și gestica vorbitorului, deoarece
acestea te ajuta sa înțelegi mai bine discursul.
 Să renunţi la prejudecăți. Înainte de a judeca,
înțelege corect mesajul.
 Să asculți cu atenție expunerea.
 Să selectezi doar ideile principale ale discursului.
 Să notezi ideile participând la înțelegerea mesajului.
 Să exersezi înțelegerea semnificației termenilor,
cuvintelor - cheie, relației dintre cuvinte, mesajului în
ansamblu.
 „Când am fost ascultat și înțeles, am devenit
capabil să privesc cu alți ochi lumea mea
interioară și să pot merge mai departe. Este
surprinzător să constați că sentimente care
erau de-a dreptul înspăimântatoare devin
suportabile de îndată ce ne ascultă cineva.
Este stupefiant să vezi că probleme care
păreau imposibil de rezolvat își găsesc soluția
atunci când cineva ne înțelege”.
Carl Rogers
 1. Șoitu L. Pedagogia comunicării.
Iași:Institutul european, 2001
 2. Frunză V. Factori favorizanți și
perturbatori ai comunicării didactice.
Constanța: Ovidius University Press, 2003
 Chiru, I., Comunicarea interpersonala, Ed
Tritonic, 2003;