PROIECT
PROIECT
PROIECT
PROIECT DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR PROFESIONALE
NIVELUL IV
Profil : Tehnic
Specializarea: Tehnician in industria textila
INDRUMATOR: ELEV :
Prof. ……………….
PROMOTIA 2020
Tema proiectului:
II . 2 Transformarea în model…………………………………pag9
II . 3 Realizarea şabloanelor…………………………………pag12
IV . 1 Elaborarea încadrării
Fustele lungi
Paul Poiret a fost cel care a eliberat siluetele femeilor de hainele extrem de incarcate si rigide
purtate pana atunci, creand modele mai apropiate de forma naturala a corpului femeiesc, reusind sa
elimine exagerarile proportiilor din secolele trecute. El a fost si cel care a conceput
fusta hobble (care impiedica la mers), numita asa pentru ca era lunga si foarte stramta, permitand
purtatoarei sa faca doar pasi foarte mici. Aceasta fusta a evoluat, transformandu-se in
fusta trotteur sau fusta pentru mers, o fusta dreapta pana in pamant care le dadea femeilor libertate
de miscare si care a devenit extrem de populara. La scurt timp insa, in anii ’30 si ’40 femeile au
inceput sa poarte pantaloni, iar fusta lunga a revenit la succesul de alta data abia spre sfarsitul anilor
’60, odata cu aparitia curentului hippie, a carui marca erau fustele lungi colorate, inflorate sau cu
imprimeuri etnice.
Fustele midi
Fustele lungi au inceput sa se scurteze incet incet, ajungand pana la jumatatea gambei, apoi pana
sub genunchi, pentru ca mai apoi sa se ridice deasupra genunchiului. In anii de razboi, scurtarea
fustelor a devenit chiar o necesitate din cauza rationalizarii materialelor. In anii 1940, Christian Dior
creeaza fusta creion, o varianta mai scurta a fustei hobble. Acestea erau purtate cu jachete sau tunici.
Vedetele au fost si ele rapid captivate de aceste fuste, de la Betty Page la Marilyn Monroe, Audrey
Hepburn sau Grace Kelly. Populare in acei ani erau si fustele plisate. In anii ’60 insa, fustele midi
aveau sa fie date la o parte de variante si mai scurte – fustele mini.
Fustele mini
Fusta mini surprinde energia revolutionara a tineretei si eliberarea de conventii, a fost un succes
imediat. Mary Quant era promotoarea fustelor mini in Anglia, in timp ce designerul Andre Courreges le
deschidea apetitul pentru fuste scurte femeilor din Franta. Acesta concepea fuste mini mai elaborate,
mai sofisticate decat Mary Quant, reusind sa introduca aceste modele in pretentiosul haute couture
francez. Quant spunea insa ca nici ea, nici Courreges n-au inventat fusta scurta, ci fetele de pe strada.
Incet, incet, in ciuda conservatorilor care dezaprobau aceasta expunere exagerata a picioarelor, curentul
fustelor mini a cuprins intreaga lume. Fusta mini a devenit astfel un simbol al tineretii .
Nebunia fustelor mini a durat pana la sfarsitul deceniului, cand nostalgia fata de trecut si frica fata de
viitor in contextul razboiului din Vietnam au inceput sa se simta si in moda. De la simbol al eliberarii
femeii, asa cum era privita pana atunci, fusta mini a devenit un simbol al transformarii femeii.
CAPITOLUL I : REALIZAREA COLECŢIEI DE MODELE
Fig.1 Fig.2
Fig.3
Fig.4
Fig.5
Fig.6
I.2 Diversificarea detaliilor
Incretirea suprafetei materialului prin coasere este un procedeu utilizat frecvent la confectionarea
produselor vestimentare.
Incretirea se poate plasa pe marginea reperelor ( de exemplu, la volane simple, la jabouri, la
fuste, la rochii si pantaloni pe linia taliei, la partea superioara sau inferioara a manecilor etc.) sau in
interiorul suprafetei reperelor (de exemplu la volane duble, incretite pe mijloc, la jachete incretite pe
linia taliei, la fete de fusta sau maneci incretite longituinal, etc.
e) Prin realizarea unei cusaturi de surfilare sau a unei cusaturi lant 401 si reglarea
transportorului diferential la valori mai mari decat 1. Dintii transportori din spatele acului
trebuie sa aiba miscari de inaintare / retragere de amplitudine mai mica decat dintii din fata
acului, astfel ca materialul textil adunat intre placutele transportoare va fi fixat sub forma
incretita (fig. a);
f) Incretirea folosind un piciorus modificat, la care talpa prezinta un decupaj in care
se aduna materialul (b);
g) Icretirea concomitent cu asamblarea a doua straturi poate fi realizata la masinile
cu transportor superior suplimentar; in functie de tipul de transportor inferior, se pot obtine
efecte tehnologice de incretire sau de alimentare normala a stratului superior, in timp ce stratul
inferior este alimentat normal, incretit sau intins
In functie de modul de plasare a liniei de incretire,se pot obtine diferite efecte estetice, ce pot fi
grupate astfel:
a) Efecte realizate prin pozitionarea marginii incretite;
b) Efecte realizate prin dispunerea liniilor de incretire pe benzi:
-prin decalare
-prin apropierea marginilor;
-prin modificarea traseului;
-prin dublarea benzii
c) Efecte realizate prin diferentierea gradului de incretire
Fusta clasica este formata din fata, spate si cordon sau rejansa.
Pe verticala din A se determina punctele S si L, care stabilesc pozitia liniei soldurilor si a tivului:
AL=Lpr+60cm;
AS=Ls+2=21cm.
Dimensiunea de latime a tiparului se stabileste pe linia soldului astfel:
SS1=Ps+Ad=54cm;
SS2=SS1/2-1.5=25.5cm.
Prin punctele S1 si S2 se traseaza cate o perpendicular ale carei intersectii se noteaza cu L1 si L2 la tiv
si A1, A2 in talie.
Ajustarea parti superioare pe talie se face prin pense care se determina in functie de diferenta de largime
D intre SS1 si Pt:
D=SS1-Pt=54-36=18cm.
Aceasta diferenta se reprezinta la fata si la spate, proportional conformatiei corpului. Astfel, in cusatura
lateral, fiecare detaliu se ajusteaza cu 3.5....5 cm, la spate cu 6cm=r1, iar l;a fata cu 5cm=r2. La fiecare
detaliu se poate forma una sau doua pense. Pentru formareaa cate doua pense, rezerva se ia la spate de
3cm, iar la fata de2.5cm. In cazul formarii unei singure pense, o parte din rezerva se introduce in linia
de mijloc la spate sau la fata.
Ajustarea laterala:
A2A3=1cm; A3A4=A3A5=3.5cm.
AP=Pt/4=9cm;
PP1=PA5/2=6.5cm;
PP2=P1P3=Ps/4=13.25cm.
Pa=Pa1=P1a2=P1a3=r1/4=1.5cm.
Se fixeaza punctele determinate, care se unesc apoi cu P2si P3, obtinandu-se astfel conturul penselor.
Partea superioara a spatelui se definitiveaza unindu-se punctele A5 cu a3, astfel incat sa formeze o linie
usor arcuita in interiorul figurii. Laturile penselor se prelungesc pana la linia definitive a taliei.
Ajustarea fetei:
A1P4=A1A4/2=12cm;
P4P5=P4A4/2=6cm.
P4P6=P5P7=Ps/6=53/6=8.8cm.
P4a4=P4a5=P5a6=P5a7=r2/4=1.25cm.
Punctele determinate se unesc, apoi, cu P6si P7, obtinandu-se astfel conturul penselor la fata. Linia
taliei se definitiveaza unind punctele A4 si a4.
Conturul partii inferioare a fustei este cuprins intre liniile de baza ale fustei care se pot modifica fie
pentru ingustare, fie pentru largirea ei.
Dupa definitivarea tiparelor de baza este necesara transformarea acestora in tipare de model care
sa conduca la obtinerea de sabloane corespunzatoare modelului atat din punct de vedere al formei cat si
al dimensiunilor produsului finit.
Tehnica de transformare a tiparului clasic cuprinde urmatoarele etape:
1. identificarea tiparelor de baza;
2. schitarea liniilor de transformare a tiparului clasic.Aceasta etapa are ca scop stabilirea
pozitiilor liniilor de contur la tiparul ce se va obtine prin transformare. Schitarea liniilor
de transformare va cuprinde trasarea separata a conturului tuturor detaliilor si repre-
zentarea modificarilor la modelul de proiectare.
3. precizarea operatiilor de transformare necesare;
4. stabilirea ordinii lucrarilor necesare pentru transformarea tiparului clasi ,de baza in tipar
de model;
5. realizarea propriu-zisa a transformarii tiparului;
6. autoevaluarea: compararea tiparului de model cu schita produsului.
Şabloane originare, construite pentru modelul etalon, pentru tipodimensiunea medie, din gama
de mărimi a modelului, reprezintă rezultatul final al etapei de construcţie a tiparelor de model;
Şabloane etalon, rezultă în urma gradării pentru toate tipodimensiunile în care se va confecţiona
modelul, pentru toate tipurile de materii prime din care este structurat acesta.
Şabloane de lucru şi de control, copii ale şabloanelor etalon, confecţionate din materiale
rezistente la uzură şi cu o bună stabilitate dimensională în vederea utilizării lor în diferite
operaţii ale procesului de fabricaţie: executarea încadrărilor, croirea după contur, verificarea
reperelor croite, verificarea dimensională a reperelor după termolipire, la unele operaţii
ajutătoare: poziţionarea unor elemente constructive, falduri, cute, buzunare, butoniere, nasturi.
Şabloane principale reprezintă şabloanele pentru reperele produsului executate din materialul de
bază( faţa, spatele, cordonul, mâneca), ele fiind copii ale tiparelor de model definitivate prin
includerea rezervelor de cusături, de tivuri şi adaosuri tehnologice specifice.
Şabloane derivate sunt şabloane care se obţin pe baza şabloanelor principale, pentru repere care
se execută tot din materialul de bază (bizetul, amformul, şliţul pentru pantaloni, etc), sau se
croiesc din materiale de căptuşeală, de întărire sau termoizolatoare.
Şabloane ajutătoare sunt utilizate în procesul de confecţionare a produsului pentru stabilirea
poziţiei unor elemente – buzunare, clape; precizarea poziţiei butonierelor, nasturilor; pentru
verificarea – corectarea unor linii de contur – rever, cant, terminaţia inferioară, răscroiala
mânecii – a căror formă şi dimensiuni trebuie păstrată cu înaltă precizie în produsul finit.
Modelul ales pentru Fusta in clini, prin linia de croială, calitatea materiei prime asigură rolul estetic
şi funcţional pentru un produs lejer de primavara - vară.
Pentru producerea imbracamintei se folosesc materiale textile de baza si materiale auxiliare. Acestea
au roluri diferite si se pot folosi in functie de specificul produsului la care se aplica,de destinatia acestuia in
procesul purtarii. Dupa importanta in componenta produsului materialele pot fi de faza si auxiliare.
Materialele de baza
Au rolul principal in componenta unui obiect vestimentar, el indeplineste functia principala la un
produs si este intrebuintat la confectionarea fetei produsului.Se pot folosi tesaturi,tricoturi,blanuri ,piele
sintetica,naturala.
Materialele auxiliare
Sunt acele materiale care in functie de model pot lipsi din componenta produsului:
captuselile,intariturile,furniturile,garniturile
Materialul de baza:
Principalele caracteristici ale materialelor utilizate pentru confecţionarea produsului Fusta evazata,
pot fi grupate astfel:
Cerinţe de exploatare: rezistenţă la tracţiune şi alungire, rezistenţă la uzură prin frecare, rezistenţă la
obosire, rezistenţă la sfâşiere.
Cerinţe igienice: permeabilitate la aer, la vapori, conductibilitate termică, rezistenţa culorii la
transpiraţie, hidrofilie, higroscopicitate, antimurdărire, antistatizare.
Cerinţe estetice: stabilitate dimensională (spălare, călcare, comportare la solvenţi organici), revenire din
şifonare, elasticitate, flexibilitate, drapaj, tuşeu, culoare corespunzătoare modei din acestă vară,
capacitate de păstrare a pliului, fără pilling.
Pentru confectionarea fustei s-a utilizat o tesatura din poliester.
Materiale auxiliare:
Căptuşeala –dublează detaliile, mărindu-le rezistenţa la purtare, şifonare, păstrând în timp forma
acestora, imbunătăţind valoarea de prezentare a produsului şi parametrii de confort. Materialul utilizat
trebuie să fie lucios, pentru ca produsul să alunece uşor, să permită mularea cu uşurinţă pe corpul
purtătorului, să răspundă următoarelor cerinţe:
Rezistenţă la frecare
Drapaj, flexibilitate, tuşeu
Permeabilitate la vapori,
Permeabilitate la aer,
Higroscopicitate, hidrofilie.
Stabilitate dimensională la călcat spălat,
Stabilitate dimensională la tratamente umidotermice,
Stabilitate la transpiraţie,
Stabilitatea colorantului.
Ata de cusut: - este un material auxiliar folosit la asamblarea si prelucrarea imbracamintei sau
pentru alte scopuri.
In industria de confectii,ata de cusut se produce din fibre naturale sau sintetice,clasificandu-se astfel :
1)Dupa destinatie in procesul de confectionare ata pentru cusaturi tighel avand finetea in Nm :48/ ;54/3,
sau exprimata in text (T) :21x3 ;19x3 ;12x3, se foloseste la cusaturile de imbinare sau de fixare,ata pentru
butoniere cu finetea in Nm :54x2 ;85x2x3 ;100x2x3 ;sau in text (T) 19x2x3 ;12x2x3 ;este o ata mai
groasa,luciosa si rezistenta la frecare.
2)Dupa natura fibrelor din care se produce ata poate fi ata din bumbac care se intrebuinteaza la coaserea
imbracamintei din tesaturi de tricoturi,produse din fire de bumbac sau tip bumbac.
III . 2 Stabilirea utilajelor necesare
Pentru
cusătura
ZJ8800A-D3 * 1 ac, cusatura rigida, transport inferior
tighel
simplu: Masina simpla cu taietor de fir, * taietor de fir
intarire, ridicare piciorus * retractor de fir
* intarire automata
* ridicare automata a piciorusului
* ac DB x 1 , greifer mic
* pentru materiale usoare - medii
* viteza: max. 5500 imp/min
* ungere automata
* stop motor cu panou de comanda a parametrilor
IV . 1 Elaborarea încadrării
Şabloanele constituie elemente ale documentaţie tehnice care determină construcţia, forma şi
dimensiunile reperelor unui produs, condiţiile tehnice de croire şi prelucrare ale acestora. Şabloanele se
execută pentru toate reperele care intră în structura produsului.
Şablonarea este operaţia de încadrare şi conturare a şabloanelor direct pe suprafaţa şpanului, sau de
aşezare a acestora pe un strat de ţesătură cu caracteristicile geometrice indicate în documentaţia tehnică a
produsului. Încadrările în miniatură din documentaţia tehnică a produselor reprezintă elementul principal
care stă la baza operaţiei de şablonare.
Metode de şablonare:
o Simplă – cuprind completul de şabloane pentru un produs, acestea pot fi aşezate pe toată lăţimea
materialului sau pe material dublat. Această modalitate de încadrare se utilizează doar pentru croirea
prototipului sau pentru lichidarea lansărilor, consumul de materie primă este mare.
o Combinată – cuprind două sau mai multe complete de şabloane, de mărimi diferite, sau modele diferite,
cuplarea acestora având ca efect economii de material. Alegerea tipodimensiunilor ce se vor încadra
combinat se realizează pe baza cunoaşterii volumului de produse preconizate a se realiza la fiecare
tipodimensiune, specificate în dispoziţia de lansare.
Pe ţesăturile care au desene într-o anumită direcţie, şabloanele detaliilor ce urmează a fi încheiate se
aşează astfel încât să existe o continuitate a desenului pe piesele asamblate.
Pentru ţesăturile cu fibre lungi de suprafaţă orientate într-un singur sens – catifele, pluşuri, ţesături
scămoşate, sau pentru ţesăturile cu diferenţe de luciu, toate şabloanele se aşează pe direcţia adoptată
pentru produsul respectiv.
Şabloanele se aşează astfel încât direcţia nominală indicată pe acestea să coincidă cu direcţia de maximă
rezistenţă a materialului. Şabloanele se aşează pe ţesături astfel încât direcţia forţelor de întindere care
acţionează asupra ţesăturii în timpul purtării produsului să coincidă cu direcţia urzelii la ţesături şi cu
direcţia şirurilor de ochiuri la tricoturi.
Se aşează mai întâi şabloanele pentru detaliile mari, în locurile rămase libere se aşează şabloanele pentru
detaliile mici.
Aşezarea şabloanelor se face astfel încât pierderile de material să fie minime. (executarea unor detalii
din două sau mai multe piese, aşezarea şabloanelor cu linii curbe lângă şabloanele cu dimensiuni mai
mici).
Metode de încadrare:
Din punct de vedere al utilizării materialului pentru efectuarea încadrării se disting următoarele
situaţii:
Materialul este folosit pe întreaga lăţime – pentru materialele cu lăţimi mici. Pe foaia de material se
conturează toate componentele modelului.
Materialul este dublat – pentru materialele de lăţime mare sau tricoturi tubulare. Pe material se
încadrează numai o jumătate din reperele pereche, reperele singulare, dar care prezintă o axă de
simetrie, se aşează cu axa de simetrie la marginea îndoită a materialului., durata efectuării încadrării
este mai mică, nu se valorifică pe deplin lăţimea materialului datorită neregularităţii în lăţime a
materialului şi datorită marginii îndoite.
La alăturarea şabloanelor în încadrare trebuie avută în vedere forma contururilor ce se alătură, se
evită alăturarea unui contur curb de unul liniar.
Pentru o mai bună utilizare a suprafeţei materialului se admite divizarea unor repere, care nu se văd
pe faţa produsului, locul divizării trebuie marcat pe şablonul reperului respectiv, se adaugă rezervele de
coasere necesare pentru asamblare.
Formarea combinatiilor
Aceasta operatie are ca scop stabilirea formatiilor in care se amplaseaza sabloanele pe suprafata
materialelor de croit.Acest proces se desfasoara manual pe mese de lucru, in cadrul serviciului tehnic al
intreprinderii.
Pentru determinarea consumului de tesaturi si tricoturi la un produs de inbracaminte se aseaza si se
traseaza conturul sabloanelor pe materialul de croit pe intreaga latime a materialului, astfel incat spatiile
ramase ne ocupate intre sabloane sa fie cat mai mic.In acest fel se obtine un consum rational.
Operatia de amplasare a sabloanelor pe material se numeste incadrare si poate fi realizata prin
diferite procedee ca:
- incadrari simple in care pe suprafata materialului se amplaseaza sablonul
unui singur produs;
-incadrari combinate in care pe suprafata materialului se amplaseaza
sabloanele a doua sau mai multe produse.
Din practica industriala s-a stabilit ca incadrarile combinate sunt mult mai avantajoase deoarece asigura
diverse posibilitati de incadrare care permit reducerea consumului de material.Incadrarile simple se aplica
numai pentru utilizarea rationala a cupoanelor fiind in proportie de -10%.
Incadrarile combinate se inpart in:
-incadrari combinate in aceasi marime de sabloane respectiv 48II cu 48II sau 50II cu 50II;
-incadrarile combinate din aceasi marime dar din modele diferite (modelul A si modelul B) de
exemplu 48IIA cu 48IIB;
Astfel de incadrari se folosesc numai atunci cand la unele modele rezulta la croit deseuri in cantitati mari.In
astfel de cazuri modelele care se combina trbuie planificate in aceleasi cantitati si confectionate din acelasi
mteriale.
-incadrari combinate de marimi diferite ale aceluiasi produs cum ar fi: 48I
cu46III.
IV . 2 Calculul normei şi indicatorilor de eficienţă
Norma de consum reprezintă cantitatea de materie primă de bază, secundară sau auxiliară care se
poate consuma pentru realizarea unui singur exemplar dintr-un produs dat.
Norma de consum este influenţată de următorii factori:
Model, linia modei, din care rezultă geometria elementelor tiparelor, forma şi numărul pieselor.
Caracteristicile ţesăturii sau tricotului utilizat: structură, desen, lăţime, contracţie, elasticitate.
Numărul de produse încadrate combinat;
Tehnologia de confecţionare: rezerve de cusături, sensul aşezării tiparelor, etc.
Pentru determinarea consumului specific de materie primă de bază se determină suprafaţa de
încadrare, cu următoarea relaţie:
Dacă pe şpan se încadrează produse identice, valoarea consumului specific se calculează cu relaţia:
S L
Cs= (m2) sau Cs= (m)
n n
Calculul suprafetei incadrarii se face pe baza dimensiunilor rezultate la incadrare:
Suprafata sabloanelor:
Metoda de calcul al suprafetei sabloanelor
Suprafata sabloanelor difera ca forma si marime , de la produs la produs , si de la o marime la
alta.Suprafata sabloaneloe se obtine prin insumarea suprafetelor tuturor detaliilor care constitue produsul
respectiv.Calculul suprafetei sabloanelor are ca scop determinarea suprafetei de material consumat la croirea
produselor.Suprafata sabloanelor este folosita in calculul eficientei consumurilor de materii prime si
auxiliare.
Pentru calculul ariei suprafetelor se folosesc diferite metode.In continuare este descrisa metida
calculului geometric fiindcea mai usoara metoda deoarece nu necesita instrumente speciale de masurarea
suprafetelor.
Metoda calculului geometric se bazeaza pe impartirea sabloanelor in figuri geometrice cunoscute, iar
ariile suprafetelor determinate se insumeaza si se obtine aria suprafetei detaliului respectiv. Relatia de calcul
a ariei suprafetelor sabloanelor pentru un produs de imbracaminte este S=S1+S2+- - - ---+Sn, in care „S”
este aria suprafetei sabloanelor care constitue produsul in centimetri patrati; S1,S2,- - - -, Sn reprezinta
ariile suprafetelor detaliilor componente.
S1=a1+a2+- - - - +an
S1=aria suprafetei detaliului 1
a1; a2; - - - -; an =aria figurilor geometrice din care este alcatuit detaliul 1.
Coeficientul de utilizare „K” se determina in functie de suprafata sabloanelor folosite la combinatie si aria
incadrarii determinate anterior.
Coeficientul de utilizare:
Aria suprafetelor pierdute se calculeaza in functie de aria incadrarii si suprafata totala a sabloanelor din
combinatie.
Pierderile „P” se calculeaza in functie de suprafata totala a materialului nefolosit si aria incadrarii.
CAPITOLUL V : PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE
Procesul tehnologic de confectionare este alcatuit din operatiile tehnologice, care trebuie
efectuate in succesiunea cronologica.
Operatia este partea din procesul tehnologic in care obiectul muncii se transforna
calitativ si cantitativ.Aceasta transformare se poate face cu mijloace manuale sau mecanizate intr-un timp de
lucru variabil in functie de complexitatea lucrarii.
In procesul tehnologic de confectionare se intalnesc operatii tehnologice de pregatire a
lucrarilor, de coasere manuala, mecanizata sau termo-chimica, precum si operatii de tratare mido-tehnica.
Operatiile pot fi impartite faze de lucru.
Miscarea este o parte din inmanuire care reprezinta cel mai simplu element al
procesului de munca din activitatea executantului.Miscarea ca element structural al procesului tehnologic
consta dintr-o deplasare, luare de contact cu semifabricatul, prinderea utilajelor, a sculelor si a contactelor
de comanda la instalatii.
Operatiile pregatitoare cuprind lucrari ca:rihtuirea, insemnarea, masurarea, etc. a detaliilor ce
urmeaza a fi prelucrate.Aceste operatii sunt cuprinse in toate etapele procesului tehnologic si ale proceselor
industriale.
Operatia de coasere mecanizata se efectueaza cu masini clasice sau speciale si sunt utilizate la
imbinarea sau fixarea detaliilor.
Operatiile de tratare umido-termica pot fi efectuate in toate etapele procesului de confectionare
si difera in functie de natura operatiei. Aceste operatii pot fii: de descalcare, de calcare, de presare sau de
aburire.
Acest calcul se face dupa stabilirea operatiilor pe baza continutului cuprins in procesul
tehnologic.Calculul cuprinde un tabel centralizator referitor la timpul de lucru la personalul utilizat in
desfasurarea procesului tehnologic si la costul manoperei rezultate din procesul de lucru elaborat.
Nr.
Denumirea operatiei Utilaj necesar
crt
Asamblarea detaliilor
Asambleaza reperele fata Masina simpla de cusut
Asambleaza reperele spate Masina simpla de cusut
Sutfileaza cusaturile anterioare Masina de surfilat triplok
Aplica fermoarul in cusatura laterala stanga Masina simpla de cusut
Descalca toate cusaturile anterioare Presa de calcat
Fixeaza agatatorile in dreptul cusaturilor laterale Masina simpla de cusut
Aplica dosul bentitei din talie cu prima cusatura de fixare Masina simpla de cusut
Fixeaza capetele de rezervele de coasere si fermoar Masina simpla de cusut
Executa a doua cusaturade fixare a bentitei din talie Masina simpla de cusut
Verifica egalitatea cusaturilor laterale Operatie manuala
Surfileaza fusta la terminatie Masina de surfilat triplok
Executa tivul prin fixare cu o cusatura ascunsa Masina simpla de cusut
Calca final produsul Presa de calcat
Curata produsul de ate Operatie manuala
Controleaza final produsul Operatie manuala
Bibliografie