Subiecte examen – An I, sem.

I
I.
Embriologie
1. Spermatogeneza si bariera hemotesticulara

Spermatogeneza-> spermatidă (imobilă)

Spermatogeneza are loc la nivelul cordoanelor genitale ale gonadelor
primitive
- Daca sexul genetic este XY, cordoanele genitale evolueaza in interiorul
unei gonade ce va deveni testicul; ele devin cordoane testiculare , acestea
se tunelizeaza dupa varsta de 8-10 ani a baiatului; in acest mod ele devin
tubi seminiferi.
- Spermatogeneza are loc la nivelul tubilor seminiferi contorti

-Epiteliul germinativ prezinta doua tipuri de celule :

1. Celule germinale de la spermatogonie asezata langa membrana bazala,
pana la spermatozoid cu coada in lumenul tubului contort (orig
endodermala)
2. celule de sustinere Sertoli (origine mezodermala)
- in afara tubului seminifer exista celule Leydig (endocrine) ce secreta
testosteron. Originea lor este ectomezodermala.
Spermatogeneza si spermiogeneza dureaza 60(+- 5) zile
Epiteliul germinativ nu este vascularizat => bariera hemato-testiculara
ROL: transportul selectiv al unor substante inclusiv nutrimente, asigura
protectie imunologica

2. Spermiogeneza. Caracteristicile spermatozoizilor

Spermiogeneza duce la edificarea aparatului motor al spermatidei care va

deveni spermatozoid
mobil .
- Faze : 1. Nucleul devine omogen
2. Citoplasma se alungeste
3. Aparatul Golgi se aseaza pe unul dintre polii nucleului (pol nterior) =
acrozom
4. unul dintre centrioli se aseaza la polul opus (pol proximal)
5. al doilea centriol se va numi centriol distal si emite un filament
6. centriolul distal se divide : o parte devine buton terminal ce ramane in
legatura cu filamentul, restul devine inel terminal care aluneca de-a
lungul filamentului.
7. mitocondriile se aseaza in spirala (pana la 9 spire) in jurul filamentului
intre butoni si inel terminal => vagina mitocondriala
Spermatogeneza și spermiogeneza dureaza 60(+-5) zile
Spermatozoidul are 50-70 microni lungime si 3 microni grosime.
Prezinta cap, gat (intre centriol proximal si buton terminal) si coada care
prezinta trei portiuni (parte intermediara- vagina mitocondriala; partea
principala- filament acoperit de citoplasma; partea terminala- filamentul).
Este vital in tractul genital feminin 5-7 zile,dar are putere fecundanta 24
de ore

3. Ovogeneza si profaza suspendata

-daca celula germinala primordiala cu origine endodermala din peretele
sacului vitelin este de sex feminin devine ovogonie si populeaza gonada
primitiva ce va deveni ovar. - cordoanele genitale ale gonadei feminine se
fragmenteaza si se aseaza in jurul ovocitelor formand foliculul ovarian.

- ovogeneza incepe in luna aIIIa de dezvoltare, prin mitoze ovoginiile

ajung in luna aVa la un numar de 6 mil (o parte dintre acestea s-au
transformat in ovocite I). Prin procese de moarte celulara, pana la nastere,
nr ovocitelor primare va ajunge la 700.000 – 2 mil .)
La nastere, ovocitul I se poate gasi in urmatoarele ipostaze:
1. ovocitul I intra in diviziunea primara si se opreste in faza de diploten a
profazei
2. ovocitul I traverseaza profaza diviziunii primare si se opreste intre
profaza si metafaza (dictioten)
In ambele ipostaze, ovocitele I din momentul nasterii trec in asa numita
faza de asteptare (profaza intarziata)

Profaza suspendata are durata diferita:

- pana la pubertate 12-14 ani
- pana la menopauza 45 ani
Cu cat profaza suspendata este mai lunga creste riscul
anomaliilor cromozomiale.

4. Ciclul folicular
- la nastere ovocitele primare aflate in profaza suspendata sunt
inconjurate de celule turtite apartinand structurii ovarului, cu origine
mezodermala, cu care formeaza foliculul primordial. Nr acestora este egal
la nastere cu nr ovocitelor I 700.000-2 mil.
Dintre acestia pana la pubertate mai raman 400.000. Pe perioada fertila a
femeii se matureaza aproximativ 400.
-celulele folicului primordial devin cubice, numindu-se celule foliculare,
foliculul se numeste folicul primar.

- la inceput, celulele foliculare vin in contact direct cu membrana

ovocitului I. Celulele foliculare secreta glicoproteine, rezultand o
membrana acelulara (anhistă): zona pellucida. Intre membrana pellucida
si ovocit ramane un spatiu (spatiul perivitelin) in care vor ajunge globulii
polari.
-sub influenta FSH, celulele foliculare se divid formand mai multe
straturi (folicul evolutiv). Stratul profund de celule foliculare trimite
prelungiri care traverseaza spatiul perivitelin pana la membrana ovociului
(pentru transport nutritiv si hormonal).

-intre celulele foliculare apar spatii de clivaj care se unesc formand

cavitatea foliculara/antrul folicular (plin cu lichid folicular si estrogeni).
-celulele foliculare se așaza dupa cum urmeaza :
 Corona radiata (in jurul ovocitului)
 Stratul granulos (celulele foliculare de la periferie)
 Cumuls-oophorus (legatura dintre cele 2)
Acest stadiu se numeste folicul pe cale de maturatie. Pana la acest stadiu,
foliculii sunt inconjurati de o membrana conjunctiva Kollicker-
Slavianski. Foliculul pe cale de maturatie creste pana ajunge la stadiul de
folicul matur de Graaf (15mm).
Tuncile foliculului ovarian . In jurul membranei conjunctive se gasesc
doua tunici :
- tunica interna (celule endocrine, secreta estrogeni, asezate in jurul
capilarelor sangvine)
- tunica externa (structura conjunctiva cu plexuri vasculare din care
pleaca capilarele tunicii interne)
Celulele foliculului ovarian au urmatoarele origini:
- celule germinal – origine endodermala
- celule foliculare – origine mezodermala
- celulele endocrine – origine ectomezenchimala
5. Ovulatia. Corpul galben. Corp albicans

Ovulatia este parcursul prin care ovocitul II aflat in metafaza diviziunii

secundare ajunge pe suprafata ovarului.
Ovulatia depinde de mai multi factori: -nervosi: cortex cerebral, sistem
limbic
-endocrini: sistemul hipotalamo-hipofizar
-ovarieni: cele doua cicluri si secretiile hormonale
Acest proces este spontan, periodic, independent de activitatea sexuala.
-ovulatia are loc odata la 28 de zile (25-31 zile), in ziua 14 a ciclului
menstrual. –
la acest moment foliculul matur de Graaf a ajuns la dimensiunea maxima
si determina pe suprafata ovarului o proeminenta palida (stigma)
inconjurata de o zona hiperemica. Stigma se rupe, iar ovocitul II ajunge
pe suprafata ovarului.
Exista mai multe teorii cu privire la factorii determinanti ai ovulatiei:
- Teoria osmotica: presiunea din interiorul foliculului creste si duce la
ruperea lui
- Teoria enzimatica: sub influenta unor enzime (hialuronidaza,
colagenaza) are loc distrugererea structurilor foliculare
- Teoria hormonala: sub actiunea hormonilor locali au loc distrugeri
celulare
Ovulatia consta in ruperea foliculului matur cu eliberarea ovocitului II in
metafaza, inconjurat de corona radiata pe suprafata ovarului. -in mod
normal el este absorbit in max 2 min
-ajuns in trompa uterina (treimea laterala) :
1. Daca fecundatia nu are loc, ov II este eliminat prin miscarile
peristaltice ale trompei sau miscarile cililor epiteliului trompei in
cavitatea uterina, eliminat cu menstruatia.
2. Daca fecundatia are loc rezulta celula ou/zigot .

IV.Evolutia foliculului ovarian restant si formarea corpului galben

-foliculul ovarian restant (este format din strat granulos , cumulus
proliger/oophorus si tunici) sufera 2 tipuri de modificari :
1. Imediate si constante
-foliculul se increteste si este invadat de vasele din jur. Celulele foliculare
se hipertrofiaza , se incarca cu pigment galben (celule luteale), iar
foliculul se va numi corp galben. CG se mai dezvolta 8-9 zile timp in care
secreta progesteron.
2. La distanta in functie de fecundatie
- Daca fecundatia nu are loc, dupa ziua 23-24 CG involueaza si devine
corp alb (tesut cicatricial). In lipsa progesteronului, mucoasa uterinase
elimina partial prin menstruatie.
- Daca fecundatia are loc, corpul galben se hipertrofiaza, ajungand la 1/3-
1/2 din volumul ovarului (corp galben de sarcina), secreta progesteron
pana in luna a IV a.

6. Ciclul endometrial (uterin)

- mucoasa uterina este formata dintr-un epiteliu cubic si un corion asezat

pe o membrana bazala.
- caracteristici : vine in contact direct cu miometru
are 3 straturi
- bazal: capetele inferioare ale glandelor uterine
- spongios: corespunde partilor dilatate ale glandelor si arteriole helicine
(spiralate)
- compact: suprafata mucoasei uterine cu deschiderile glandelor si
arteriole helicine
- este vascularizata de 2 tipuri de arteriole :
1. scurte raman in stratul bazal
2. lungi/spiralate/helicine care ajung in stratul spongios si compact
- straturile spongios si compact + arteriolele helicine sunt functionale/
hormonal dependente.
In urma scaderii concentratiei de hormoni (mai ales progesteron) intr-o
faza premenstruala are loc succesiv ischemia (scade vascularizatia) si
apoi necroza straturilor spongios si compact.
- menstruatia este o hemoragie fiziologica, periodica, lunara ce se petrece
aproximativ la 28 de zile (25-31) prin care se elimina o parte a mucoasei
uterine si o cantitate variabila de sange 35mL , sange care nu coaguleaza
(hemoragia post-avort este cu cheaguri).
Cilcul menstrual este dependent hormonal si prezinta mai multe faze:
- zilele 1-5 (faza menstruala) datorita scaderii concentratiei de hormoni +
progesteron are loc ischemia si necroza stratului spongios si compact.
Mucoasa uterina este eliminata sectorial si secventional (nu toata odata),
in acelasi timp incepe procesul de regenerare pe seama fundurilor de sac
ale glandelor uterine.
- zilele 5-14 (faza proliferativa) influenta estrogenica, se suprapune cu
evolutia foliculului ovarian, se refac toate straturile. Mucoasa ajunge la o
grosime de cca 2-3 mm.
- ziua 14 ovulatia.
- zilele 14-28 (faza secretorie) influentata de progesteron, mai putin de
estrogeni. Se suprapune cu evolutia corpului galben. In aceasta faza,
glandele se hipertrofiaza, au o secretie crescuta de glicogen, iar arteriolele
devin helicine, spiralate (zilele 14-26). In conditiile in care fecundatia nu
are loc, corpul galben devine corp alb. Scade brusc secretia de
progesteron
(zilele 26-28 faza premenstruala) si ciclul se reia. Daca fecundatia are loc,
mucoasa se hipertrofiaza in continuare sub influenta progesteronului
secretat de corpul galben de sarcina, mucoasa se pregateste pentru
nidație.
- dupa nastere, mucoasa uterina se reface si isi reia ciclul menstrual la 2-3
luni in conditiile in care femeia nu alapteaza.

7. Factori de selectie a gametilor in tractul genital feminin

Scaderea nr. de spermatozoizi la nivelul trcatului genital feminin

corespunde unei selectii realizate de o serie de factori:
- pH vaginal acid, care se va alcaliniza dupa ejaculare
- actiunea aglutinanta a secretiilor mucoasei uterine si trompei
- actiunea lichidului folicular ca ajunge in trompa si in cavitatea uterina

- din vagina, spermatozoizii trec in canalul cervical, blocat de un dop

gelations, la acest nivel are loc prima selectie : sunt eliminati cei imobili
si cei care apartin altor specii.
- secretiile mucoasei uterului si trompei uterine distrug in continuare o
serie de spermatozoizi.
- ajung in 1/3 lateral a trompei unde o alta parte de spermatozoizi sunt
distrusi de lichidul folicular, reactia Lillie . Ajung 300-500.

8. Insaminarea, capacitatia spermiei, reactia acrozomala

- procesul prin care spermatozoidul ajunge in contact cu ovocitul II aflat

in metafaza
diviziunii secundare. Actul se numeste copulatie.
- interna: spermatozoizii sunt depusi in tractul genital feminin.
- la o ejaculare sunt eliminati 300-500 milioane de spermatozoizi, daca nr
lor scade sub 20 de milioane, individul este steril. Dintre acestia doar
300-500 ajung in contact cu ovocitul II si doar unul il fecundeaza.
- fecundatia are loc in conditiile in care cei doi gameti se gasesc in
perioada fecundanta.
- spermatozoidul este viabil 3-7 zile in tractul feminin, dar are putere
fecundanta 24h.
- ovulul are putere fecundanta 12h.

Pierderea mare a numarului de spermatozoizi are loc in urma unor

procese ale capacitatiei.
- capacitatia : totalitatea proceselor pe care le sufera spermatozoizii in
urma traversarii tractului intern feminin.
- procese morfologice (reactia acrozomala): ruperea acrozomului si
eliberarea de enzime
- procese fiziologice (creste viteza de penetrare): spermatozoidul poate
traversa tractul feminin in 5-45 minute
- procese metabolice: cresc metabolismul si consumul de oxigen si
glicogen

Reactia acrozomala: spargerea acrozomului si eliberarea a trei enzime :

1. hialuronidaza
2. acrozina
3. zonalizina

- traverarea coronei radiata cu ajutorul hialuronidazei.

- traversarea zonei pellucida cu ajutorul acrozinei si zonalizinei.
- traversarea de catre un spermatozoid a membranei pellucida determina o
reactie din partea ovocitului II care secreta niste factori antizonalizina si
antiacrozina – reactie zonala. In acest mod urmatorii spermatozoizi nu
mai pot traversa membrana pellucida.

9. Fecundatia, superfecundatia, superfetatia

Fecundatia: spermatozoidul patrunde in citoplasma ovocitului II si are loc

unirea celor 2 pronuclei.
- scopurile fecundatiei sunt :
- scopul initial – activarea ovocitului II care devine ovul si elimina cel de-
al doilea globul polar.
- refacerea setului diploid de cromozomi
- stabilirea sexului produsului de conceptie
- transmiterea caracterelor genetice la descendenti
Ca sa ajunga in citoplasma ovocitului II, spermatozoidul strabate:
- Corona radiata
- Zona pellucida
- Membrana plasmatica a ovocitului II
- nu pot realiza aceste lucruri decat spermatozoizii capacitati si cu reactie
acrozomala.
ovulatia normala asigura monospermie fiziologica.
- traversarea membranei ovocitului II : nucleul spermatozoidului insotit
de centriolul proximal patrunde in citoplasma ovocitului II pe care il
activeaza, nucleul si centriolul se rotesc 180° si se orienteaza cu
centriolul spre nucleul ovocitului.
- cei doi nuclei se hipertrofiaza prin hidratatrea cromatinei, are loc
singamia nucleara, formarea fusului de diviziune, urmeaza segmentarea
oulului, imediat, fara pauza.
Fecundatia dureaza 24-30 h.
- se obtine celula ou cu set diploid de cromozomi.
Superfecundatia: pot fi ovulate mai multe ovule odata, care sunt
fecundate in cadrul aceluiasi act sexual sau acte diferite rezultand gemeni
de aceeasi varsta.
Superfetatia: primele luni ale sarcinii. Mai are loc o ovulatie, ovulul este
fecundat rezultand un frate mai mic.

10. Segmentatia, implantatia, decidualizarea mucoasei uterine.

Segmentarea oului este insotita de migrarea sa spre cavitatea uterina. La

36 de ore dupa fecundare este in stadiul de blastomere.
La om, segmentarea este totala si aproape egala. Se segmenteaza in 2
categorii de celule.
Nu este un proces de crestere. Volumul celulelor mai mici este mai mic
decat volumul celulei mama.
Apare o aglomerare de celule care da nastere morulei. In ea exista:
- celule mici = micromere – la periferie, care vor forma trofoblastul
- celule mari = macromere – vor forma embrioblastul
La periferie se afla in continuare membrana pellucida.
In ziua 5 intre celulele embrioblastului apar spatii de clivaj si ele se aduna
la un pol al celulei, formand butonul embrionar.
Restul formatiunii se va numi blastocist, iar celulele sale, blastocel.
Sub aceasta forma are loc nidatia. Inainte dispare membrana pellucida.
Sfarsitul primei saptamani.
Nidatia reprezinta cuibarirea oului in grosimea mucoasei uterine.
Aderarea blastocistului are loc cu polul embrionar. Ea se face pe peretele
anterior, posterior sau inferior.
Patologic: nidatie abdominala, sarcina extrauterina tubara, sarcina
istmica, cervicala. Cu exceptia celor abdominale, nu pot fi duse la termen.
La om, nidatia este de tip interstitial. Celulele mucoasei uterine sunt
dislocate de ou care se fixeaza in grosimea endometrului. .
Patrunderea blastocistului se face datorita actiunii litice a celulelor.
Deasupra, mucoasa se reepitelizeaza. Uneori acest lucru este markat de o
hemoragie usoara (semnul lui Hartman).
Oul patruns in grosimea mucoasei duce la decidualizarea acesteia.
Dupa ce endometrul vine in raport cu oul se uneste si se transforma in
decidua:
- Bazala (corespunde locului nidatiei)
- Capsulara (mucoasa care inveleste blastocistul)
- Vera (restul mucoasei uterine)
In aceasta etapa nutritia se face pe seama capsulei pe care oul s-a
fixat(nutritie histiotrofa) deoarece decidua e bine incarcata cu oxigen.

11. Saptamana a doua – evolutia discului embrionar

In ziua 8 la nivelul trofoblastului se produce o modificare: apare o noua

patura celulara, numita masa trofoplasmatica, plina cu nuclei fara
separatii, numita sincitiotrofoblast. Initial apare la polul embrionar,
ulterior procesul continua pe intreaga suprafata a oului.
Embrioblastul se organizeaza in doua straturi:
- ectoblast
- endoblast
Aceasta este etapa de disc embrionar didermic.
Ectoblastul se va separa de citotrofoblast, dand nastere cavitatii
amniotice. Tavanul cavitatii amniotice este format din celule amnioblaste.
Locul de unire dintre ectoblast si stratul de amnioblaste se numeste
jonctiune amnioectoblastica. Ea va deveni inelul ombilical primitiv.
Spatiul de sub discul embrionar se numeste vezicula vitelina primitiva.
In ziua 9-10 intre citotrofoblast si veziculele amniotica si vitelina apare o
masa numita mezenchim embrionar in care apar spatii de clivaj care
determina aparitia unei cavitati numita cavitatea celomului
extraembrionar. Asta se petrece cu exceptia unei zone numite pedicul de
fixatie.
Vezicula vitelina primitiva va fi inlocuita de un strat celular, se
micsoreaza, rezultand o cavitate a celomului mai mare.
In ziua 14 apare o ingrosare in stratul celulelor ectoblastului, care se va
uni cu o ingrosare a celulelor endoblastice. Zona de unire se numeste
placa procordata si este primul semn al polarizarii discului embrionar,
adica este locul viitoarei regiuni cefalice.

12. Saptamana a doua – evolutia trofoblastului

Intre zilele 9-13 apar vacuole in sincitiotrofoblast ce caracterizeaza

perioada lacunara a dezvoltarii placentei. Are un aspect trabeculari.
In mucoasa uterina sunt capilare care incep sa se dilate si vor eroda
sincitiotrofoblastul si sangele din capilarele materne invadeaza lacunele
din mucoasa uterina. Astfel se face punerea in contact a sangelui matern
cu structurile oului – circulatia utero-placentara.
Trabeculele vor da nastere vilozitatilor coriale primare (vilozitati
trofoblastice primare)
Mezenchim somato-pleural + citotrofoblast + sincitiotrofoblast = corion.
Vilozitatile au evolutie diferita:
-cele spre decidua capsulara au evolutie lenta, se vor atrofia si vor da
nastere corionului neted
- cele spre decidua bazala vor da nastere corionului vilos. Se dezvolta
luxuriant. Din ele se va dezvolta placenta.

13. Saptamana a treia – gastrulatia - mezoderm intraembrionar si

notocord

Gastrulatia este o etapa complexa a embriogenezei caracterizata prin

formarea mezodermului intraembrionar – a treia foita embrionara. Astfel,
embrionul devine disc embrionar tridermic (ectoderm, endoderm si
mezoderm).
Discul embrionar isi schimba forma. Ia aspect piriform.
Pe fata dorsala a embrionului apare o formatiune mediala numita linie
primitiva. Aceasta se intinde intre nodulul primitiv(are foseta primitiva)
si membrana cloacala. Anterior de nodul e placa procordala.
La nivelul santului primitiv apare o intensa proliferare celulara a
ectodermului, celulele intrand intre endoderm si ectoderm. Nu intra intre
celulele placii procordale si ocolesc membrana cloacala. Din aceasta
cauza, ele se vor resorbi.
De la nivelul fosetei si nodulului primitiv se formeaza un cordon celular
plin spre profunzimea discului si spre anterior. Acesta se numeste proest
notocordal. Ulterior se tunelizeaza si peretele sau inferior dispare partial.
Se formeaza astfel canalul neurenteric.Intr-o ultima etapa canalul se
reobtureaza si devine notocord definitiv si va ramane captiv in axul
mezoblastului. In jurul sau se va forma coloana vertebrala. Din el raman
la adult numai nucleii pulposi ai discurilor intervertebrale. Notocordul e
axul simetriei bilaterale.

14. Saptamana a treia – evolutia trofoblastului

Mezenchim extraembrionar somato-pleural + sincitiotrofoblast +

citotrofoblast = corion
Din corion se formeaza vilozitatile coriale primare, secundare si tertiare.
Vilozitatile tertiare sunt definitive si contin in plus fata de cele secundare
vase de sange care se vor pune in legatura cu vasele materne.
Se petrec 3 fenomene:
-stratificarea celulelor => celule polistratificate
- laminatia celulelor => lame celulare
- celulele incep sa capete dimensiuni definitive.

15. Formarea si evolutia placii neurale

Notocordul are actiune inductiva asupra notocordului supraaiacent.

Ectodermul prolifereaza si da nastere placii neurale.
Placa neurala se continua cu ectodermul. Locul de unire se numeste
jonctiune neuroectodermala.
Se formeaza santul neural care ulterior devine tub neural. Acesta se va
inchide si incepe sa dezvolte vezicule cerebrale:
- prozencefal
- mezencefal
- romencefal
Din prozencefal rezulta 2 vezicule:
- telencefal – se vor dezvolta emisferele cerebrale si nucleii bazali.
- diencefalul
Mezencefalul ramane neschimbat.
Din romencefal deriva 2 vezicule
- metencefal – se vor dezvolta puntea si cerebelul
- mielencefal – se va dezvolta bulbul rahidian
Restul canalului formeaza canalul medular din care se va dezvolta
maduva.
Datorita dezvoltarii mari a placii neurale, discul embrionar sufera o
sudare cranio-caudala. Jonctiunile neuroectodermale se unesc pe linia
mediana, unirea incepe cam in dreptul C4, unirea progreseaza si in sus si
in jos si se formeaza tubul neural. Jonctiunea migreaza si se plaseaza de o
parte si de alta a tubului, devenind creste neurale.

16. Foite embrionare – derivate principale

Crestele neurale dau nastere:

- ganglionii nervilor spinali si cranieni
- nervii periferici
- sistemul autonom vegetativ
- pia mater, arahnoida
- MSR
- celule „C” tiroida
- celule sistem digestiv
- dentina
- cartilaje + oase ale fetei
- mugurii fetei

Din ectoderm deriva:

- epiderm + glande anexe (sudoripare, sebacee) + fanere (unghii, par)
- SNC
- SNP
- SMV
- epiteliul senzorial al organelor de simt
- hipofiza
- smaltul dintilor
- epiteliul cavitatii bucale
- epiteliul cavitatii nazale
- epiteliul terminal al uretrei
- epiteliul canalului anal
- cristalinul
Se afla pe fata inferioara a discului embrionar deasupra vezicii viteline.
Prin cudarea transversala a embrionului pe linia mediana se creaza santul
intestinal si apoi tubul intestinal primitiv. Acest tub:
-in regiunea lui mijlocie pastreaza prin canalul vitelin legatura cu sacul
vitelin(1/3mijlocie)
-la extremitatea cefalica tubul e delimitat de membrana orofaringiala si
membrana cloacala care se resorb (meconiu ajunge in lichidul amniotic
care e reinghitit in circuit).
Tubul digestiv primitiv are trei parti:
- proenteronul:stomac si partea superioara;
- mezenteronul:tubul digestiv pana in partea stanga a tubului transvers;
- metenteron: restul tubului digestiv. Numai epiteliul aparatului digestiv si
respirator, parenhimul amigdalelor, parenhimul pancreatic si hepatic,
epiteliul vezicii urinare si al rectului.
Mezoderm
- scheletul axial
- dura mater
- dermul si hipodermul pentru peretele dorso-lateral al omului
- musculatura dorsala a trunchiului si din peretele anterolateral al
abdomenului
- muschii extrinseci ai globului ocular
- muschii intrinseci si extrinseci ai inimii
- musculatura neteda a cailor urinare, partial genitale
- dermul si hipodermul regiunii antebratului
- musculatura membrelor
- muschii diafragmei pelvine

17. Somitele - formare, evolutie

Mezodermul evolueaza in 2 perioade:

- stadiul presomitic – zilele 13-15
- stadiul somitic – zilele 10-20
Stadiul presomitic presupune divizarea mezodermului in lungul discului
embrionar, rezultand 3 coloane
- mezodermul paraxial
- mezodermul intermediar
- mezodermul lateral
Mezodermul paraxial este format din somite care se intind pe lungul
corpului embrionar. Este segmentat pe toata lungimea corpului
embrionar. Are in centru o cavitate numita miocel.
Somitele sunt gramezi celulare care se intind pe toata lungimea discului
embrionar. Apar progresiv, cranio-caudal, primele apar in ziua 20-21, air
ultimele (42-44 perechi) in saptamana 5 de viata intrauterina.
Exista
- 4 perechi craniale
- 8 perechi cervicale
- 12 perechi toracice
- 5 perechi lombare
- 5 perechi sacrale
- 8-9 perechi coccigiene
Ele pot servi la determinarea varstei fatuluii. Nu se vad toate deodata.
Au 3 pereti:
- neural
- anterior
- dorso-lateral
Initial au o cavitate in interior prin care comunica.
Prolifereaza intai peretii medial si anterior care se desprinde de masa
peretelui lateral.
Sclerotomul se va apropia de tubul neural si notocord si va da nastere
scheletului axial si durei mater.
Dermiotomul se imparte in
- dermaton – superficial => dermul si hipodermul peretelui dorsolateral
- miotom – profund => mioblaste + celule mulculare, musculatura dorsala
a trunchiului si din peretele antero-lateral al abdomenului

18. Formarea sangelui, aparatului circulator si a celomului intra si

extraembrionar
19. Perioada fetala – caractere generale

perioada de dupa saptamana 8 pana la nastere

- in aceasta perioada fatul : creste in lungime, creste in greutate, isi
edifica tesuturile si
organele, isi definitiveaza infatisarea umana.
- momentul nasterii (parturiție)
- in L3 fatul are 7 cm si 20 g
in L5 25 cm si 300 g
in L7 35 cm si 1300 g
in L9 45 cm si 2300 g
la nastere 50-55 cm si 3300 g
- in L3 capul reprezinta 1⁄2 din corp
in L5 1/3 din corp
la nastere 1⁄4 din corp
la adult 1/8 din corp
- nou-nascutul la nastere este acoperit de o substanta alunecoasa vernix
caseosa – ajuta
travaliul.
- corpul prezinta foliculi pilosi (lanugo- par) care cad.

20. Cavitatea (vezicula) amniotica-aparitie, descriere, rol, caracteristicile

lichidului amniotic

apare in saptamana 2 pe fata dorsala a discului embrionar didermic

- creste pe masura cresterii corpului embrio-fetal, ajungand sa inconjoare
complet embrionul,
jonctiunile amnioectoblastice, devenind inel ombilical.
- amnioblastele secreta lichidul amniotic, rata de schimb a lichidului este
de 3h.
- cantitatea de lichid amniotic este maxima in apropierea sarcinii 800-
1000 mL (pana chiar la 2L)
- variatii ale acestei cantitati : oligohidramnios (cantitate insuficienta)
polihidramnios (cantitate mare 10L)
- ambele denota ca exista posibile malformatii fetale.
- functii:
- de protectie (preia socurile suferite de peretele abdominal matern)
- nutritie
- rol la nastere (faciliteaza aluneacarea fatului prin canalul obstetrical)

21. Anexe embrionare: cordonul ombilical, vezicula vitelina, alantoida

- insotesc dezvoltarea produsului de conceptie de la inceput pana la

nastere
- mare parte dintre ele sunt eliminate din corpul matern la momentul
nasterii odata cu delivrenta (dezlipirea) placentei.
- parti din unele anexe pot ramane in interiorul corpului noului-nascut
cum sunt alantoida, canalul vitelin
Vezicula vitelina
- evolueaza in doua stadii : primara si secundara (definitiva) ambele in
saptamana 2.
- fata ventrala a discului embrionar
- pe masura cresterii corpului embrio-fetal, vezicula vitelina se
micsoreaza, ramane in legatura
temporara cu intestinul primitiv prin canalul vitelin.
- persistenta canalului vitelin o intalnim in doua ipostaze:
 diverticulul Meckel: prezenta unui diverticul de forma unui apendice
pe peretele ileonului la 40-80 cm de valva ileo-cecala. El poate sa
mimeze prin inflamatie o apendicita sau se poate transforma malign.
 fistula intestinala: canalul vitelin ramane deschis la omblic, iar secretia
intestinala se exteriorizeaza. Diagnostic diferențial cu hartie de turnesol –
pH alcalin .

Alantoida
- apare in ziua 16.
- in urma curbarii cranio-caudale o sa ajunga anterior de metenteron si
este la originea vezicii urinare si uretrei cu exceptia : extremitatea
superioara a alantoidei care se inchide pana la omblic formand uraca sau
ligamentul ombilical median.

- persistenta lumenului la nivelul uracăi: fistula urinara. Urina se

exteriorizeaza, diagnostic diferential, hartie de turnesol – pH acid.

Cordonul ombilical
- se formeaza pe locul pediculului de fixatie, avand doua extremitati:
- extremitatea embrio-fetala marcata de inel ombilical
- extremitatea distala, placentara ( locul unde continua placenta central
sau periferic)
- 50-60 cm lungime , 1 cm grosime.
- poate prezenta pe lungimea lui noduri
- false (ingrosari)
- adevarate: riscul strangularii cordonului ombilical si oprirea circulatiei
feto-placentara.
-variatii de lungime :
- cordon scurt (20-30cm) risc de dezinserție a placentei
- cordon lung (1-2m) faciliteaza formarea nodurilor adevărate/formarea
circuralelor de cordon (in jurul unui membru, in jurul gâtului, in eșarfă)
- structura :
- membrana amnioblastică
- într-o masă de mezenchim extraembrionar din dreptul pediculului de
fixație se găsesc: canalul
vitelin (temporar), vârful uracăi (temporar), vase viteline/ombilicale.
- mezenchim extraembrionar – gelatina Wharton
- vasele din jurul canalului vitelin sunt inițial doua vene viteline si doua
artere ombilicale

- la naștere in urma ligaturii si secționării cordonului ombilical, circulația

feto-placentara este
intreruptă, iar vasele feto-placentare au urmatoarea evoluție:
- din cele doua vene viteline, cea dreapta dispare complet,cea stanga
formeaza ligamentul rotund al ficatului
- arterele ombilicale se oblitereaza intre ombilic si vezica urinara – devin
ligamente ombilicale (ridică plicile ombilicale mediale)

22. Placenta – formare, configuratie externa

- se formeaza in urma unui proces lung de placentație (stadiu lacunar,

trabecular, vilozitar primar
trofoblastic, secundare, terțiare coriale).
- stadiul final este cel al vilozităților coriale crampon. Se formeaza in
urma aderării mai mari a vilozităților terțiare la decidua bazala. Vârful
vilozităților terțiare degenereaza fibrinoid si formeaza intre decidua si
citotrofoblast stratul Nitabush. Citotrofoblastul trece astfel ca o punte
intre vilozitățile vecine formând asa numita coajă citotrofoblastica.
Vilozitățile crampon ajung sa delimiteze intre ele spatii lacunare mai largi
acoperite de sincițiotrofoblast.
- sangele matern adus de arteriole helicine cu orignea in plexul vascular
intramiometrial traverseaza placa bazala formata din decidua bazala, strat
Nitabush, coaja citotrofoblastica.
- nutrienții si gazele ajung in vasele proprii embrio-fetale din axul
mezenchimatos prin bariera hemato-placentara formata din
sincitiotrofoblast, citotrofoblast si mezenchim extraembrionar.

23. Placenta – structura !!!!

- prezinta doua fețe:
 placenta acoperita de amnioblaste, este neteda, lucioasa.
 materna spre decidua, este catifelata, moale.

Placenta se alipeste pe endometru, pe mucoasa uterina. Endometrul nu are

submucoasa, iar acesta este aplicat direct pe miometru.
Structural este organizat prin suprapunerea a 3 straturi:
1) Stratul bazal in care se gasesc glandele uterine pe seama carora se
reface endometrul dupa menstruatie (acest strat nu sufera modificari
ciclice)
2) Stratul spongios - contine glande uterine si ramificatiile lor, contin si
vase de sange. Sufera modificari.
3) Stratul compact care contine orificiile glandelor uterine si sufera
modificari ciclice.
In saptamana a 3-a apar vilozitati coriale primitive. Trofoblastul trece
prin 2 satii:
=> Stadiul lacunar - in ST apar lacune
=> Stadiul trabecular, cand vilozitatile se aseaza in jurul oului si erodeaza
peretele, ceea ce permite intrarii saingelui mamei in lacune.
Nutirita histototrofa se transforma in nutritie hemotrofa (pe baza sangelui
matern)
Trabeculele au dat nastere vilozitatilor primare, secundare si tertiare, cand
apar vasele de sange in lacune.
CT+ST+mezenchim extraembrionar = chorion
Intre sangele fetal si matern se interpun mai multe straturi, care formeaza
bariera placentara: Chorion (CT+ST+mezenchim extraembrionar),
membrana baza a capilarului si endoteliu capilar. Prin bariera placentara
au loc schimburile de substante nutritive. Placenta umana este de tip
hemocorial.

24. Placenta – functii

- de transport pentru nutrimente, gaze, electroliți, anticorpi

- functie endocrina secrata progesteron incepand cu luna 3-4, estrogeni,
coriogonadotrofine (stimuleaza cresterea corpului galben, se secreta
timpuriu, ajungând in urina. Diagnostic de sarcina).

25. Dezvoltarea membrelor si malformatii

Dezvoltarea membrelor
- incepe dupa saptamana 4 cand pe fetele laterale ale corpului embrionar
apar proeminente ectodermale ( crestele membrelor ).
- din acestea in dreptul somitelor C5-T1 si L1-S3 apar mugurii
membrelor superioare si respectiv inferioare.
- un mugure prezinta un invelis ectodermal si un ax mezodermal.
- din ectoderm se formeaza epidermul membrelor, din axul mezodermal
se formeaza dermul, hipodermul, musculatura, oasele.
- muschiul isi trage nervul (orig ectodermala).
- evolutia mugurilor are loc cu un avans de 48 de ore pentru membrul
superior.
- la nivelul mugurilor apar niste santuri respectiv santul pumnului, al
gleznei si apoi santul cotului respectiv al genunchiului.
- in saptamana 7 la nivelul partilor distale apar proeminente digitale unite
prin membrane interdigitale.
- in saptamana 8 aceste membrane dispar, membrele se apropie in unghi
ascutit de trunchi.
- la inceputul lunii 3 membrul superior face o rotatie antero-laterala, iar
membrul inferior postero-mediala.
- la nivelul mugurilor apar centrii de condrificare care din luna 3 incep sa
se osifice.

Malformatiile membrelor
- amelia (lipsa membrelor)
- hemimelia (membrele mai scurte)
- focomelia (absenta segmentului proximal)
- eleuteriomelia (genunchi rasucit invers , regiunea poplitee anterior)
- sirenomelia (picioare lipite)
- polidactilie (mai multe degete)
- adactilie/hipoadactilie
- amputatie congenitala a unui membru (se produce in circulare de
cordon)
-luxatie congenitala de sold

Articulatii
26. Clasificarea articulatiilor. Articulatii fibroase, articulatii
cartilaginoase
→ Articulatii fibroase (sinartroze) sunt fixe, imobile
→ Articulatii cartilaginoase (amfiartroze) sunt semimoblie
→ Articulatii sinoviale (diartroze) sunt mobile

I.Articulatiile fibroase (sinartroze)

1. Sindesmoze – capetele osoase sunt unite prin membrane interoasoase si
ligamente interosoase (coraco-claviculara)
2. Suturi – la nivelul craniului, in functie de forma pot fi dintate,
denticulate, scuamoase, drepte.
3. Gomofoze – articulatia dintre radacina dintelui si alveola dentara.

II.Articulatii cartilaginoase (amfiartroze)

-unite prin tesut cartilaginos
1.Sincondroza (ex. articulatia manubrio-sternala) prezinta tesut
cartilaginos hialin (tesut de legatura).
2.Simfize (ex. pubiana, discurile intevertebrale) prezinta cartilajul de
unire e fibrio-cartilaginos.

27. Alcatuirea unei articulatii sinoviale. Lichidul sinovial

- pot fi simple (se unesc doua oase) sau complexe (se unesc mai multe
oase ex articulatia cotului).
STRUCTURA - se studiaza fetele articulare, mijloace de unire, mijloace
de alunecare.

1. Fete articulare
-au forme diferite: plane, concave/convexe, trohleare, trohoide.
- acoperite de cartilaje articulare care asigura amortizarea miscarilor si
atenuarea frecarii dintre capetele oaselor, are structura poroasa, este lipsit
de vase de sange (nutritie prin imbibiție din lichidul sinovial)
- cartilajele si fetele articulare asigura si completeaza congruenta dintre
capetele osoase
- daca nu exista congruenta, se dezvolta fibro-cartilaje. Acestea sunt de
doua tipuri
- fibro-cartilaj de marime – extensa periferice ale cartilajelor articulare in
afara fetelor articulare formand un labru articular/ cadru articular.
-fibro-cartilaj interosos/intraarticular (meniscurile genunchiului si
discurile intraarticulare)

2.Mijloace de unire sunt capsula articulara , ligmanete articulare, muschii

din jur, presiunea atmosferica.
Capsula articulara
-membrana fibroasa de forma unui manson care inconjoara articulatia si
se insera la periferia fetelor articulare
- poate fi mai subtire si mai laxa, lunga (articulatia membrului superior)
- poate fi mai groasa si mai scurta (membrul inferior)
- cu cat capsula este mai subtire si mai laxa, cu atat articulatia este mai
mobila
- are vascularizatie si inervatie proprie cu receptori de presiune si durere
Ligamente articulare
- sunt ligamente capsulare (ingrosari ale capsulei), ligmante interosoase
(intraarticulare si extraarticulare), ligamente la distanta (coarda oblica)

3.Mijloace de alunecare
- sunt cartilajul articular, membrana sinoviala, lichid sinovial
Membrana sinoviala
- conjunctiva, seamana cu seroasele
- neteda, lucioasa
- tapeteaza fata interna a capsulei
- la nivelul ei se formeaza lichidul sinovial care este un transudat
( extravazarea serului sanguin din vasele sanguine din jur). Este format
din 95% apa, restul proteine, lipide, glucide, mai ales mucopolizaharide
din resturile celulare ale membranei sinoviale. Este usor filant, galbui.

28. Miscarile in articulatii. Conducerea miscarii in articulatii. Axul

miscarii. Clasificarea functionala a articulatiilor (dupa numarul
axelor)

1.Conducerea in articulatii
- miscarile si amplitudinea acestora sunt determinate de mai multi factori,
dupa care articulatiile se impart in trei grupe :
1. Articulatii cu conducere osoasa – forma fetelor articulare determina
miscarile si amplitudinea lor (articulatia cotului)
2. Articulatii cu conducere ligamentara – capsula si ligmanetele articulare
impun miscarile (articulatia genunchiului si a soldului)
3. Articulatii cu conducere musculara – muschii din jurul articulatiei
impun miscarile (articulatia umarului)

2.Axul miscarii – linia imaginara in jurul careia se executa un cuplu de

miscari
- flexie/extensie – ax transversal
- abductie/adductie – as sagital (antero-posterior)
- rotatie – ax vertical
- ax de compromis inseamna suma axelor precedente.
3.Clasificarea articulatiilor dupa numarul de axe
- articulatie uniaxiala: trohleare (cot), trohoide/ in pivot (atlanto-axoidian
median).
- articulatii diaxiale: in șa (trapezul cu I metacarpian), elipsoidale
(articulatia pumnului, radio-carpiana).
- articulatii triaxiale: sunt cele mai mobile (umar si sold).

29. Articulatia atlantooccipitala – anatomie (notiuni generale). Articulatia

atlantoaxoidiana mediana – anatomie (notiuni generale). Biomecanica
articulatiilor craniovertebrale (notiuni generale; comportamentul in
accelerarea si decelerarea brusca)

1. Articulatia atlanto-occipitala este o articulatie sinoviala (diartroza),

dicondiliala, uniaxiala.
- Structura
Fetele articulare :
-> fetele articulare superioare ale atlasului (usor concave, elipsoidale)
-> condilii occipitali (convecsi)
Mijloace de unire:
-> Capsule articulare
-> Doua membrane atalnto-occipitale anterioara si posterioara

- Biomecanica
Flexie/extensie cap in jurul unui ax transversal ce trece posterior de
meatul acustic extern.
Flexie – amplitudine 20o, agenti motori muschii lungi ai capului si
muschii hioidieni. Extensie – amplitudine 30o, agenti motori muschii
cefei, muschii trapez, semispinali, suboccipitali.
2. Articulatiile atlanto-axoidiene
a. 1 mediana
Articulatia atlanto-axoidiana mediana este o articulatie sinoviala,
tropoida, uniaxiala.
- Structura:
Fete articulare :
-> fovea dentis
-> fata anterioara a dintelui axisului
Mijloace de unire:
-> capsula articulara
-> ligamente :
1. ligamentul transvers al atlasului – leaga dintele de arcul anterior al
atlasului
2. ligamentul varfului dintelui
3. ligamentele alare
4. ligamentul cruciat cu un brat transversal (ligamentul transvers) si un
brat
longitudinal/vertical
Toate acestea sunt acoperite de o membrana fibroasa, membrana tectoria.

b. 2 articulatii atlanto-axoidiene laterale sunt articulatii sinoviale, plane,

uniaxiale.
- Structura:
Fetele articulare :
-> fetele articulare ale atlasului
-> fetele articulare ale axisului
Mijloace de unire:
-> capsule articulare
- Biomecanica: Rotatia capului in jurulul unui ax vertical ce trece prin
dintele axisului, amplitudine de 30o, agenti motori muschii SCM de parte
opusa.

30. Articulatiile intervertebrale. Discul intervertebral. Biomecanica

coloanei vertebrale; structurile implicate in hernia de disc. Palpari si
repere anatomice la coloana vertebrala.

Articulatii intervertebrale sunt amfiartroze (simfize).

- Structura:
Fetele articulare: fetele articulare superioare si inferioare ale corpurilor
vertebrale (usor concave).
Discurile intervertebrale sunt formatiuni fibro-cartilaginoase discoidale,
de forma corpului vertebral (usor biconvex). Este format din doua parti :
1. Inel fibros periferic – format din fibre concentrice fibro-conjunctive
periferic si fibro-cartilaginoase spre interior.
2. Nucleul pulpos – ocupa partea centrala a discului. Este format din fibre
conjunctive ce se intersecteaza delimitand lacune umplute cu un tesut
mucos.
Discul este inextensibil, incompresbil, usor deformabil, hidrofil.
Mijloace de unire:
-> ligament longitudinal anterior si posterior pe fetele anterioare respectiv
posterioare ale vertebrelor.
Implicatii practice:
1. protuzia discala – bombarea discului mai ales spre posterior prin
migrarea nucleului pulpos.
2. Hernia de disc – ruperea inelului fibros si ligamentului longitudinal
posterior cu migrarea nucleului pulpos in canalul vertebral.
3. Hernia intraspongioasa – migrarea nucleului pulpos spre corpul
vertebral.
Articulatiile intervertebrale dintre corpurile vertebrale sunt completate si
de articulatia arcurilor vertebrale. Acestea sunt sindesmoze :
-> Ligamentele galbene
-> Ligamentele intertransversale
-> Ligamentele interspinoase
-> Ligamentele supraspinoase
Articulatiile proceselor articulare sunt articulatii sinoviale (diartroze)
planiforme in regiunea cervicala si toracala, concav-convexe in regiunea
lombara.
Mijloacele de unire sunt capsulele fibroase.
- Biomecanica: miscarile posibile la nivelul articulatiilor intervertebrale,
miscarile minime intre doua vertebre, miscari mai ample pe regiuni,
maxime pe coloana in ansamblu sunt flexia/extensia (ax transvers), flexia
sau inclinarea spre lateral (ax sagital), rotatie (ax vertical), circumductia
(ax de compromis).
Amplitudinea difera in urmatoarea ordine : cervicala (cea mai mobila),
lombara, toracala.
Amplitudinea este determinata de:
1. Prezenta coastelor in regiunea toracala
2. Grosimea discului intervertebral direct proportionala cu amplitudinea
miscarii. Raportul dintre grosimea corpului si a discului este diferita: disc
cervical si toracal 5-6m grosime, lombar 9mm ( discurile din reg
cervicala si toracala au raportul egal cu 1/5, iar din reg lombara 1/3)

3. Forma si orientarea proceselor articulare:

- vertebre cervicale: fete plane, oblice
- vertebre toracale: fete plane, verticale
- vertebre lombare: fete concav-convexe – favorizeaza rotatia.

Biomecanica coloanei vertebrale

Agenti motori regiunea cervicala
- flexie: m SCM, m scaleni, m paravertebrali bilaterali.
- extensie: m cefei.
- flexie laterala: m flexori si extensori de aceeasi parte.
- rotatie: m flexori si extensori de parte opusa.
Agenti motori regiunea toracala si lombara
- flexie: m drepti si m lati abdominali, m psoasi.
- extensie: m migrați (partial), erectori sau ai jgheaburilor vertebrale.
- flexie laterala: m flexori si extensori de aceeasi parte.
- rotatie: m flexori de parte opusa.

31. Articulatiile costovertebrale si costosternale, sternul si rebordul

costal. Biomecanica articulatiilor costovertebrale si costosternale.
Numaratoarea coastelor. Liniile de reper toracale, repere osoase
nevertebrale pentru nivelul vertebral.
32. Articulatiile sternoclaviculara si acromioclaviculara – structura si
biomecanica. Palpari si repere anatomice.
33. Articulatia umarului – anatomie si notiuni de biomecanica.
Determinismul anatomic pentru periartrita scapulohumerala. Punctia
articulara- repere anatomice. Palparea elementelor articulare.

1. Articulatia umarului este o diartroza sferoidala, triaxiala, cu conducere

musculara. Este cea mai mobila articulatie din organism.
- Structura
Fetele articulare:
- Cavitatea glenoida (usor concava)
- Capul humeral (convex)
Fetele articulare sunt congruente, congruenta fiind perfectata de un labru
sau cadru articular.
Mijloace de unire:
- Capsula usor tronconica, prinsa la distanta de cartilajul articular, este
subtire si laxica. Prezinta muschi tensori supraspinos si subscapular.
- Ligamentele gleno-humerale superioare, mijlocii si inferioare –
ingrosari ale capsulei pe fata anterioara.
- Ligamentul coraco-humeral trece pe deasupra articulatiei spre tuberculul
mare humeral.

- Biomecanica
Se executa trei cupluri de miscari +circumductie.
- flexia si extensia bratului in jurul unui ax transversal. Flexia este mai
ampla.
Agenti motori pentru flexie: m. pectoral mare, deltoid (fibre anterioare
claviculare), biceps brahial, coracobrahial.
Agenti motori pentru extensie: marele dorsal, rotund mare, triceps brahial
(cap lung), deltoid (fibre posterioare).
- abductia si adductia in jurul unui ax sagital antero-posterior.
Agenti motori pentru abductie: m. supraspinos si deltoid.
Agenti motori pentru adductie: pectoral mare, marele dorsal, rotund mare,
subscapular, coracobrahial,
biceps (cap scurt).
- rotatiile interne si externe in jurul unui ax vertical.
Agenti motori pentru rotatia interna: m. pectoral mare, marele dorsal,
rotund mare, subscapular, deltoid fibre anterioare.
Agenti motori pentru rotatia externa: m. infraspinos, rotund mic, deltoid
(fibre posterioare).

34. Articulatia cotului – anatomie si biomecanica. Palpari si repere

anatomice.
Articulatia cotului este o diartroza trohleara, uniaxiala cu o conducere
osoasa.
- Structura
Este o articulatie complexa formata din trei articulatii:
- Humero-ulnara
- Humero-radiala
- Radio-ulnara proximala
Fetele articulare:
- Trohleea humerala
- Capitulum humeral
- Incizura trohleara a ulnei
- Cap radius fata superioara
Articulatia radio-ulnara proximala este intre incizura radiala a ulnei si
circumferinta capului radiusului.
Mijloace de unire:
- Capsula articulara are o insertie complexa, lasand extraarticular
epicondilii humerali si olecranul.
- Ligamentele colaterale ulnar si radial
- Ligamentul inelar al radiusului (prinde capul radiusului intr-un inel
osteo-fibros)
- Ligamentul patrat

- Biomecanica
Flexie si extensie in jurul unui ax transversal.
Agenti motori flexie: m. epicondilieni mediali, biceps brahial, brahial.
Agenti motori extensie: m. triceps brahial, m. anconeu.

35. Articulatia radiocarpiana - anatomie si biomecanica. Palpari si repere

anatomice

Articulatia radio-carpiana (a pumnului) este o articulatie sinoviala,

biaxiala. Cu conducere ligamentara, de forma elipsoidala/condiliana.
- Structura
Fetele articulare:
- Fata articulara inferioara a radiusului prelungita lateral cu fata articulara
a procesului stiloid.
- Disc articular interpus intre capul ulnei si oasele carpiene
- Fete articulare superioare ale oaselor carpiene scafoid, semilunar si
piramidal.
Mijloace de unire:
- Capsula articulara
- Ligamentul colateral carpian radial
- Ligamentul colateral carpian ulnar
- Ligamentele radio-carpiene palmar si dorsal
- Ligamentul ulno-carpian palmar
- Biomecanica se executa doua cupluri de miscari
Flexia si extensia mâinii in jurulul unui ax transversal.
Agenti motori flexie: m. flexori ai carpului si degetelor.
Agenti motori extensie: m. extensori ai carpului si degetelor.
Abductia si adductia in jurul uni ax sagital.
Agenti motori adductie: flexor ulnar al carpului si extensor ulnar al
carpului.
Agenti motori abductie: flexor radial si extensor radial ai carpului.

36. Articulatia soldului - anatomie si biomecanica. Palpari si repere

anatomice .
Luxatia congenitala de sold- notiuni generale.

I. Articulatia soldului – articulatie sinoviala (diartroza), sferoidala

(enartroza), triaxiala cu conducere ligamentara.
- Structura
Fete articulare
-> capul femural forma a 2/3 de sfera, suprafata acoperita de cartilaj
hialin, cu exceptia fosetei capului femural.
-> acetabulul coxalului prin fata semilunara acoperita de cartilaj hialin,
este o doime (hemisferic)
Suprafata articulara este marita de un cadru/labru articular, mai bine
reprezentat la nivelul sprancenei articulare.
Mijloace de unire
→Capsula articulara
- forma tronconica
- baza mare inserata pe marginea acetabulului
- baza mica pe colul femural: anterior pe linia intertrohanterica si
posterior la 1 cm medial de creasta intertrohanterica
- este groasa, solida si intinsa, limitand astfel amplitudinea miscarilor.

→ Ligamente
1. Ligamentul ilio-femural
- insertie mediala pe spina iliaca antero-inferioara
- 2 insertii laterale:
·brat oblic, anterior de trohanterul mare
·brat vertical, anterior de trohanterul mic
2. Ligamentul pubo-femural
- insertie mediala larga pe eminenta ilio-pectinee si creasta pectineala
- o insertie laterala inferior de trohanterul mic
Aceste doua ligamente dau forma literei „N” culcat – Welcher.
3. Ligamentul ischio-femural
- pleaca de pe marginea postero-inferioara a acetabulului si se imparte in
2
fascicule/brate :
· ischio-supracervical (ajunge anterior in fosa trohanterica)
· ligamentul ischio-zonular/ ligamentul inelar Weber care sfarseste in
partea mijlocie a capsulei – zona orbiculara .
Zona orbiculara – ingrosare a capsulei in partea ei mijlocie, in dreptul
colului femural
4. Ligamentul capului femural
- intraarticular fata de capsula fibroasa
- extraarticular fata de membrana sinoviala
· se intinde intre fosa acetabulara si foseta capului femural

Biomecanica (3 cupluri de miscari)

Flexie/extensie in jurul unui ax transversal
- Felxia are amplitudinea de 90o cu gamba in extensie si de 130o cu
gamba flexata
→ Agenti motori
- Muschiul ilio-psoas
- Muschiul tensor al fasciei lata
- Muschiul croitor
- Muschiul drept femural
- Extensie – amplitutine 30o
→ Agenti motori
- Muschiul fesier mare
- Muschii posteriori ai coapsei.
Abductie/adductie in jurul unui ax sagital
→ Adductie amplitudine 10o
- Agenti motori puternici
- Muschiul adductori
- Muschiul pectineu
- Muschiul ilio-psoas
- Muschiul gracilis
- Muschii gemeni
- Muschiul patrat femural
- fibre inferioare din muschiul fesier mare

- Amplitudine 140o cu gamba flexata (pozitie ginecologica)

- Agenti motori slabi

- Muschiul fesier mijlociu si mic

- Muschiul tensor al fasciei lata
- Muschiul croitor

Rotatie laterala/mediala in jurul unui ax vertical

- Rotatie laterala

→ agenti motori mai bine reprezentati

- Muschii adductori
- Muschiul pectineu
- Muschiul ilio-psoas
- Muschii pelvitrohanterieni cu exceptia piriformului

- Rotatie mediala
→ agenti motori mai slab reprezentati
- Muschii fesier mijlociu si mic
- Muschiul tensor al fasciei lata
- Muschiul drept femural

37. Articulatia genunchiului – fete articulare, meniscuri, capsula,

ligamente. Biomecanica articulatiei genunchiului. Palpari si repere
anatomice. Repere pentru punctia articulara.

Articulatia genunchiului – sinoviala (diartroza), trohleara, trohoginglem/

bicondiliana, uni/biaxiala cu conducere ligamentara
- Structura
Cea mai complexa articulatie din organism
Fetele articulare
 Condilii femurali
 Medial – ingust si coborat
 condilii sunt divergenti posterior

 raza de curbura privita din profil a condililor e diferita – anterior se

inscrie intr-un cerc cu raza de 45 mm posterior intr-un cerc cu raza de
15mm
 Fete articulare superioare ale condililor tibiali – plane, usor concave
 Fetele articulare patelare posterioare
Articulatia este femuro-tibiala. Datorita formei fetelor articulare
incongruente, este completata prin 2 fibro-cartilaje – meniscurile
genunchiului.
In sectiune, un menisc are trei fete:
- superioara (concava)
- inferioara (plana)
- externa/laterala (adera la capsula)

Privit in suprafata, meniscul medial este mai deschis forma literei „C”, iar
cel lateral mai inchis, aproape inelar de forma literei „O”.
Extremitatile meniscurilor sunt unite anterior prin ligamentul transvers al
genunchiului , in rest aceste extremitati adera la ariile intercondiliene
(anterior si posterior).

Mijloace de unire
 Capsula articulara groasa, solida, prezinta o insertie complexa, lasand
extraarticlar condilii femurali, fata anterioara a rotulei si capul fibulei.
 Ligamente pe toate fetele articulare
- Pe fata anterioara: ligamentul rotulian – cel mai gros, forma trapezoidala
cu baza mare ce se insera superior pe varful rotulei si baza mica se insera
inferior pe tuberozitatea tibiala

De pe marginea acestui ligament pornesc fibre conjunctive spre condilii

mediali – retinaculele/ariile rotulei.
- Pe fetele laterala si mediala: ligamentele colaterale fibular si tibial
- Pe fata posterioara
 Ligamentul popliteu oblic/ tendonul scurt al muschiului
semimembranos – fibre cu originea in tendonul acestui muschi care au
traiect recurent spre
condilul femural lateral.
 Ligamentul popliteu arcuat – fibre cu originea in acelasi tendon
semimembranos, care formeaza o curbura concava inferior peste
muschiul popliteu ajungand pe condilul femural medial.

- Ligamente intraarticulare
 Ligamente incrucisate anterior si posterior
 Denumirea e data de insertia inferioara a ligamentelor pe ariile
intercondiliene.
 Ligamentul incrucisat anterior: intre aria intercondiliana anterioara si
condilul femural lateral.
 Ligamentul incrucisat posterior: se intinde intre aria intercondiliana
posterioara si condilul femural medial.
 Ligamentele sunt usor torsionate in partea lor mijlocie.
 Sunt considerate intraarticulare fata de capsula.
 Extraarticulare fata de membrana sinoviala .

-Biomecanica (2 cupluri de miscari)

Flexie si extensie gamba
- Felxia amplitudine maxima 50o din care 20o se parcurg prin miscare de
rostogolire a condilului femural pe platoul tibial. Restul de 30o prin
miscare de alunecare (lungimea fetei articulare a condilului femural este
mai mare decat cea a platoului tibial).
 Agenti motori
 Muschii posteriori ai coapsei
 Muschii gastrocnemieni
 Muschiul croitor
 Muschiul gracilis
 Muschiul popliteu
- Extensia revenirea la normal 180o
 Agent motori puternici
 Muschiul cvadriceps
 Muschiul tensor al fasciei lata

Rotatie interna/externa numai cu gamba usor flexata

Agenti motori pentru rotatia interna: muschii semitendinos, gracilis,
gastrocnemian medial
Agenti motori pentru rotatia externa: muschii biceps femural,
gastrocnemian lateral.

38. Articulatiile tibiofibulare, talocrurala, subtalara,

talocalcaneonavicularanotiuni generalesi elemente de biomecanica.
Palpari si repere anatomice.

Articulatia tibio-fibulara
 superioara – diartroza planiforma
 mijlocie – membrana interosoasa (sindesmoza)
 inferioara – sindesmoza tibio-fibulara. Intre capetele osoase ale acestei
articulatii nu trebuie sa fie un spatiu mai mare de 1-2 mm – diastazis
tibio- fibular.
Articulatiile piciorului
I. Articulatia talo-crurala – articulatie sinoviala, trohleara, uniaxiala, cu
conducere ligamentara.
- Structura
Fete articulare:
 superior
- fata articulara inferioara a tibiei
- fata maleolara fibulara si tibiala
 inferior
- trohlea talusului
- fetele laterala si mediala ale corpului talusului

Mijloace de unire:
 capsula articulara rezistenta, solida
 ligamente
- pe fata mediala: ligamentul medial (deltoidian) cu 4 componente –
tibio-navicular, tibio-talar anterior, tibio-calcanean, tibio-talar posterior.
- pe fata laterala: ligamentul lateral cu 3 componente – ligamentele talo-
fibulare anterior si posterior, ligamentul calcaneo-fibular (fata articulara
cu forma de triunghi).

- Biomecanica
Articulatie uniaxiala cu conducere ligamentara. Executa un cuplu de
miscari.
Flexie dorsala si flexie plantara a piciorului. Axul este trasversal.
Flexia dorsala 15o-20o amplitudine. Agenti motori – muschii lojei
anterioare a gambei.
Flexie plantara 45o amplitudine. Agenti motori – muschii posteriori ai
gambei (mai putin muschiul popliteu)

II. Articulatia subtalara – 2 componente:

 articulatia talo-calcaneana posterioara
 articulatia talo-calcaneo-naviculara
Articulatia talo-calcaneana posterioara este diartroza planiforma intre
fetele articulare corespunzatoare posterioare ale talusului si calcaneului.
Mijloace de unire: capsula si trei ligamente talo-calcaneene medial,
lateral, interosos.

Articulatia talo-calcaneo-naviculara este o diartroza condiliana uniaxiala

cu conducere ligamentara.
- Structura
Fete articulare:
 fata articulara anterioara convexa a capului talusului
 fata articulara posterioara concava a osului navicular
 fetle articulare corespunzatoare anterioara si mijlocie ale talusului si
calcaneului
Prin aceste articulatii talo-calcaneene posterioara, mijlocie si anterioara,
cele doua oase se solidarizeaza intre ele actionand ca un tot unitar.

Mijloace de unire:
 capsula articulara
 ligamente
- talo-calcanean interosos
- calcaneo-navicular plantar
- talo-navicular
- ligamentul bifurcat care pleaca din sinus tarsi de pe calcaneu, avand
doua brate: ligamentul calcaneo-navicular si calcaneo-cuboidian.

Intre talus si navicular pe de-o parte si calcaneu cu cuboid se realizeaza o

articulatie de forma literei S culcata – articulatia medie a piciorului
Chopart, folosita ca interlinie articulara in amputatia de picior (ligamentul
cel mai profund este ligamentul bifurcat care trebuie sectionat).
- Biomecanica
Un cuplu de miscari in jurul unui ax de compromis care trece prin colul
talusului, sinus tarsi si iese prin fata laterala a calcaneului.
Miscarile sunt inversiunea si eversiunea piciorului.
Inversiune: supinatie, adductie, flexie plantara picior. Agenti motori –
muschii posteriori ai gambei mai putin muschiul popliteu.
Eversiune: pronatie, abductie, flexie dorsala a piciorului. Agenti motori –
muschii anteriori si laterali ai gambei (lateral de axul miscarii).
Muschiul tibial anterior ajuta ambele miscari.

39. Bolta plantara. Notiuni generale.

Articularea oaselor piciorului este determinata de forma oaselor si

mijloacelor de unire ale oaselor. Fetele plantara si dorsala au forme
diferite datorita unor bolti: o bolta longitudinala si una transversala.
Bolta plantara longitudinala – 2 arcuri plantare:
→arc plantar longitudinal medial: boltit, dinamic, de miscare, format din
talus, navicular, cuneiform, primele 3 metatarsiene, falange degete 1,2 si
3.
→arc plantar longitudinal lateral drept, de sprijin pe sol, format din
calcaneu, cuboid, ultimele 2 metatarsiene, falange degete 4 si 5.

Bolta plantara transversala – 2 arcuri:

→arc transversal posterior boltit, dinamic, format din talus si calcaneu.

→arc transversal anterior de sprijin pe sol, format din capetele
metatarsienelor.