PROIECT ECOTURISM-Parcul Naţional Munţii Rodnei
PROIECT ECOTURISM-Parcul Naţional Munţii Rodnei
PROIECT ECOTURISM-Parcul Naţional Munţii Rodnei
ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA-
STUDIU DE CAZ:PARCUL NAŢIONAL MUNŢII RODNEI
ANUL III
CUPRINS
DE TURISM DURABIL:
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I. ECOTURISMUL.CONCEPT ŞI DEFINIRE
Parcul Național Munții Rodnei înființat în anul 1932 prin Jurnalul Consiliului de
Ministri nr. 1949 / 1932, reconfirmat prin Legea nr. 137 / 1995 si prin Legea nr. 5 / 2000 este
arie protejată de interes național și international, fiind încadrat conform clasificării I.U.C.N.
( Uniunea Internaţionalî pentru Conservarea Naturii) în categoria a II-a – Parc Național –
Rezervație a Biosferei.
Parcul Național Munții Rodnei este cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților
Orientali, având o suprafață de 46.399 ha, din care 3.300 ha au fost declarate rezervație a
biosferei în anul 1979.
Importanța acestei arii protejate se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților,
cât și prezenței a numeroase specii de faună și flora, endemite și relicte glaciare. Majoritatea
localităților situate în vecinătatea parcului sunt atestate documentar din secolelel XIII – XV:
Rodna, Moisei, Năsăud, Borșa, Rebra, etc. Din punct de vedere etnografic se diferențiază 2
zone: Maramureșul la nord și Năsăudul la sud, zone ce conservă tradiții, obiceiuri străvechi și
elemente de arhitectură tradițională. În partea de sud a parcului se găsesc izvoare minerale cu
proprietăți terapeutice (stațiunea Sangeorz Băi).
Din punct de vedere administratic parcul se întinde în județele Maramureș și Bistrița
Năsăud. Parcul Național Munții Rodnei nu include întregul lanț al munților Rodnei ci numai o
parte a acestora. De la vest la est, pe o lungime a crestei principale de aproximativ 55 km (de
la Pasul Setref până la Pasul Rotunda), iar de la nord la sud, pe o lungime de 25 km, de la
Pasul Prislop până în localitate Valea Vinului – județul Bistrița-Năsăud.
Prin poziția geografică, acest masiv se află la contactul a doua arii de influență: baltică
și oceanică, cu diferențieri între versanții nordici și cei sudici.
Regimul și repartiția elementelor climatice sunt supuse etajării determinate de
diferența de altitudine între cota maximă de 2.303 m (Vf. Pietrosu) și zonele periferice
parcului, situate la circa 700 m altitudine.
Temperatura medie anuala a aerului scade odată cu altitudinea, fiind de 7-8º C la
poalele muntelui, respectiv negativă (-1,5º C) la înălțimi de peste 2.200 m. În luna ianuarie
temperatura medie a aerului este de -3º C la altitudini mici și -9º C în zona somitală. În luna
iulie temperatura medie a aerului variază între 7º C (în zona crestei) și 18º C (la baza
munților) iar precipitațiile depașesc valoarea de 1.200-1.300 mm / an.
Flora şi fauna:
Flora parcului național este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu
structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.
Referitor la arbori si arbuşti, există conifere cu specii arboricole de: brad (Abies alba), molid
(Picea Abies), pin (Pinus), larice (Larix decidua), zâmbru (Pinus cembra), zadă (Larix), tisă
(Taxus baccata), respectiv Specii de foioase cu arboret de: gorun (Quercus petraea), stejar
(Quercus robur), fag (Fagus sylvatica), carpen (Carpinus betulus), paltin de munte (Acer
pseudoplatanus), tei (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), castan sălbatic (Aesculus
hippocastanum), ulm (Ulmus glabra), arțar (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre),
mesteacăn (Betula pendula), cireș (Prunus avium), plop tremurător (Populus tremula), arin de
munte (Alnus viridis), arin negru (Alnus glutinosa), salcie albă (Salix alba), salcie căprească
(Salix caprea). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (unele foarte rare și
protejate prin lege, altele endemice pentru această zonă) cu specii de: bujor de munte
(Rhododendron kotshyi), floarea de colț (Leontopodium alpinum), angelica (Angelica
archangelica), narcisă (Narcissus stellaris), bulbuc de munte (Trollius europaeus), crucea
voinicului (Hepatica transsilvanica), ghințură galbenă (Gentiana lutea), laleaua pestriță
(Fritillaria meleagris), brioală (Ligusticum mutellina), talpa ursului (Heracleum palmatum),
albăstriță (Centaurea kotschyana), arnică (Arnica montana), floare-de-perină (Anthemis
tinctoria ssp. fussii), mirodea (Hesperis nivea), clopoței (Campanula patula ssp. abietina),
garofiță de munte (Dianthus tenuifolius), opaițul Munților Rodnei (Lychnis nivalis), iarbă
roșioară (Silene acaulis), roua cerului (Drosera rotundifolia), vuietoare (Empetrum nigrum),
verzișoară de munte (Sempervivum montanum), sămânța-soarelui (Silene pusilla), foaie-grasă
(cu specii de Pinguicula vulgaris și Pinguicula alpina), trifoi de baltă (Menyanthes trifoliata),
ranunculus (Ranunculus thora), omag vânăt (Aconitum toxicum), țâța-vacii (Primula elatior
ssp. leucophylla), degetăruț (Soldanella hungarica ssp. hungarica), ochiul găinii (Primula
minima), laptele-stâncii (Androsace chamaejasme), splină (Chrysosplenium alpinum),
paroinic (Orchis ustulata). În arealul parcului a fost redescoperită după mai bine de 100 de ani
o planta rară cunoscută sub denumirea de păiușul lui Porcius (Saussurea porcii - endemism
pentru Munții Rodnei), element floristic colectat aici ultima dată în anul 1902 de botanistul
Florian Porcius, membru titular al Academiei Române.
Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate
prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni.
Animale ocrotite: capră neagră (Rupicapra rupicapra), marmotă (Marmota marmota), ursul
carpatin (Ursus arctos), vidra de râu (Lutra lutra), râsul (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis
silvestris), jder de copac (Martes martes), jder de piatră (Martes foina), nevăstuică (Mustela
nivalis) vulpe roșcată (Vulpes vulpes), căprioară (Capreolud capreolus), cerb (Cervus
elaphus), mistreț (Sus scrofa), veveriță (Sciurus vulgaris), șoarecele de Tatra (Microtus
tatricus), șoarecele săritor de pădure (Sicista betulina), șoarecele de pământ (Microtus
agrestis), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), cârtiță (Talpa europaea), liliacul cu urechi de
șoarece (Myotis blythii), liliacul comun (Myotis myotis). Cu privire la pasari in arealul
parcului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a
Directivei Consiliului European 147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor
sălbatice); printre care: acvila de stâncă (Aquila chrysaetos), potârniche de tundră (Aegolius
funereus), ieruncă (Tetrastes bonasia), caprimulg (Caprimulgus europaeus), ploier de munte
(Charadrius morinellus), barză neagră (Ciconia nigra), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos
leucotos), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare de munte (Picoides
tridactylus), muscar (Ficedula parva), muscar-gulerat (Ficedula albicollis), ciuvică
(Glaucidium passerinum), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), viespar (Pernis apivorus),
cocoșul de munte (Tetrao urogallus) și huhurezul mare (Strix uralensis) care viețuiesc alături
de acvila mică (Hieratus penatus), ciuful pitic (Otus scops), bufniță (Bubo bubo), cucuveaua
(Athene noctua), barză albă (Ciconia ciconia), stârcul cenușiu (Ardea cinerea), corbul (Corvus
corax), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tetrix). Șopârlă de câmp (Lacerta agilis), gușter
(Lacerta viridis), năpârcă (Natrix tessellata), șarpele de alun (Coronella austriaca), șarpele lui
Esculap (Elaphe longissima), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), șarpele orb (Anguis
fragilis), năpârcă (Natrix natrix), vipră (Vipera berus), ivoraș-cu-burta-galbenă (Bombina
variegate), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul de munte (Triturus alpestris),
tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina),
broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria), brotacul verde de copac (Hyla arborea) sau
salamandra de foc (Salamandra salamandra).
Aspectul reliefului modelat în cea mai mare parte în roci cristaline reflectă puternic
structura geologică. Supranumiți și “Făgărașul Nordului”, muntii Rodnei prezintă o
configurație asimemetrică cu văi abrupte și scurte spre nord, lungi și sălbatice spre sud, o
creastă principală lungă și continuuă orientată nord-vest, numeroase circuri glaciare, custuri și
vârfuri abrupte, semete. Toate aceste caracteristici conferă frumusețe si originalitate acestui
masiv montan deosebit de apreciat de către iubitorii de alpinism si drumeții montane.
Relief glaciar: Valea Lala cu circul glaciar Lala; Valea Negoiescului cu circul glaciar
Negoiescu; Valea Putredă; Valea Bistricioarei; Circul glaciar Buhăescu (cel mai mare din
munții Rodnei care adapoșteste Taurile Buhăescului); Circul glaciar Izvorul Cailor; Circul
glaciar Puzdrele; Valea Bila; Valea Bistricioarei.
Relief carstic:
Peștera Izvorul Tăușoarelor: (lungime 16.107 m) – face parte din complexul carstic
Tăușoare – Zalion (monument al naturii), se află pe versantul stâng al pârâului Izvorul
Tăușoarelor, pe partea Nordică a vf. Basca, în bazinul superior al râului Gersa.
Peștera Jgheabului lui Zalion (lungime 4.513 m) este situată la obârșia pârâului Izvorul
Orbului, afluent al pârâului Valea Seacă pe versantul sudic al vârfului Valea Seacă (1.002 m
alt.).
Peștera Zânelor (lungime 4.368 m) situată în bazinul superior al râului Rebra, pe versantul
vestic al Tarnitei Prelucii.
Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei se întinde pe o suprafață de 100 ha, făcând parte
din categoria a III-a I.U.C.N., fiind situată în partea de est a munților Rodnei, pe versantul de
sud al muntelui Măgura.
Chei și defile:
Cheile Bistricioarei, defileele Strâmba, Rebra, Cormoaia, Anieș, Izvorul Băilor (Baia),
Someșul Mare (Ilva Mica – Sângeorz – Băi – Maieru), “Ulița de Piatră”.
Forme de relief: “Poarta lui Beneș” (Poarta Corongișului) este situată între fluviul dintre
văile Izvorul Băilor și Anieș.
Cascade: Izvorul Cailor (cu o cădere de peste 80 m), Guset, Cormaia, Anieș, Cascada
Puzdrele (la 1.520 m alt.).
Abrupturi: Abruptul calcaros Piatra Rea, creasta Piciorul Moșului; cresta Turnu Roșu.
Rețeaua hidrografică este bogată, având văi înguste și pâraie repezi, lacuri glaciare de mare
altitudine.
Pasuri: Pasul Prislop (1.416 m alt.); Pasul Rotunda (1.277 m alt.).
Punte pitorești (Belvedere): Vf. Pietrosul (2.303 m alt.); Vf. Ineu (2.279 m alt.); Vf. Rebra
(2.225 m alt.); Vf. Puzdrele (2.188 m alt.); Vf. Bătrâna (1.710 m alt.), etc.
2.1.2 Peisajul turistic antropic al Parcului Național Munții Rodnei
Sub aspectul elementelor de cultură materială și spirituală, aria limitrofă parcului dispune de o
serie de obiective, care prin conținutul lor artistic sporesc valoarea turistică a acestui teritoriu,
permițând o mai largă valorificare a ofertei sale turistice. Printre obiectivele turistice de natură
antropică din zona Munților Rodnei se impun muzeele și ansamblurile memoriale din
localitățile Coșbuc, Moisei, Maieru, bisericile din lemn, de o deosebită bogație ornamentală
din Borșa, Sângeorz-Băi, Salva, monumentele comemoretive din Moisei, Borșa, Rebrișoara.
Elementele etnografice, manifestările folclorice locale, foarte raspandite, completează
valoarea turistică a zonei, acestea putând fi valorificate cu success în cadrul unor programe
turistice.
Vestigii arheologice:
•Comuna Rodna, sat Rodna: ruinele cetății medievale, cetate construită în secolul X;
ruinele bazilicii dominicane, construită în secolul XIII, din care se mai pastrează un portal și
două turnuri.
•Comuna Maieru, sat Anieș: ruinele cetății medievale, construită în sec. XVII, având drept
scop supravegherea împrejurimilor.
Pietrosul Mare
C. Restul suprafeței – din Parcul Național Munții Rodnei de 42.942 ha, cu regim de
protecție specială, în care sunt premise turismul controlat, activități de natură educativă și
recreativă precum și activități tradiționale ele comunităților locale, în condițiile stabilite de
Regulamentul și de Planul de Management al Parcului.
Zonele de protecție integrală se constituie din suprafețele acoperite cu vegetație
forestieră, jnepeniș și alți arbuști, stâncării și grohotișuri din zona de protecție specială,
precum și alte suprafețe, delimitate și aprobate conform prevederilor Planului de
Management.
Pentru valorificarea cât mai eficientă a bogatului patrimoniu turistic al acestei zone
unice în țară prin diversificarea resurselor (cadrul natural de excepție, monumete religioase și
laice, tradiții și obiceiuri, etc.), dezvoltarea activității turistice trebuie să respecte principiile
dezvoltării durabile, având în vedere armonizarea activităților turistice în contextul dezvoltării
economice regionale și locale colaborate cu cerințele legislației privind protecția mediului.
Dezvoltarea durabilă, viabilă și susținută din punct de vedere ecologic este considerată
acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor
viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Dezvoltarea durabilă presupune atingerea a trei
obiective și anume: creșterea economică, bunăstarea socială și protecția mediului.
1. WWW.WIKIPEDIA.ORG
2. WWW.PARCRODNA.RO
3. WWW.ROMANIASALBATICA.RO
4. WWW.BISTRITATURISTICA.RO
5. WWW.NUVEICREDE.RO
6. WWW.ENCICLOPEDIAROMANIEI.RO