Electrotermie
Electrotermie
Electrotermie
INDICATORI ENERGETICI
Caracterizarea din punct de vedere energetic a instalaţiilor electrotermice se face prin
randament, factor de putere, puteri absorbite, consum specific de energie şi
productivitate.
Pu Pu
ηtotal = ⋅100 % = ⋅100 %
Ptotal Pu + ∆Ps + ∆Prs + ∆Pe + ∆Pt
ηtotal = ηc ⋅η s ⋅ηrs
m ⋅ c ⋅ (θ f − θi )
Pu =
ti
Bilanţul energetic
Pu Pu
η= ⋅100 % = ⋅100 %
P Pu + ∆Pt + ∆Pe
η = ηt ⋅ηe
Randamentul electric - arată ce parte din puterea transmisă încărcăturii din cuptor de
către elementele încălzitoare contribuie la încălzirea acesteia şi poate fi exprimat prin
relaţia:
Pu
ηe = ⋅100 %
Pu + ∆Pt
Pu + ∆Pt
ηt = ⋅100 %
Pu + ∆Pt + ∆Pe
P = R⋅I2
Puterea activă a instalaţiei electrotermice este dată de relaţia:
Pu
Ptotal =
ηtotal
Q = X •I2
unde: X - reprezintă reactanţa totală formată din reactanţa elementelor încălzitoare şi
a încărcăturii.
X = Xe +Xî
Qtotal = Q + Qrs + Qs − Qc
S = P2 + Q2
Stotal = Ptotal
2
+ Qtotal
2
Ptotal ⋅ t i
wtotal = =
m ηtotal
MATERIALE TERMOIZOLANTE
Materialele termoizolante au conductivitate termică şi căldură specifică mică,
refracteritate şi rezistenţă mecanică satisfăcătoare, sunt materiale uşoare a căror
densitate este cuprinsă între 0,15...0,7 kg/dm3. Sunt folosite de cele mai multe ori ca
strat exterior la zidăria cuptoarelor electrice. Zidăria cuptorului se dimensionează
astfel încât temperatura suprafeţei exterioare să nu depăşească 350 K.
MATERIALE REZISTIVE
REZISTIVE
Sunt utilizate pentru realizarea elementelor încălzitoare. Aceste materiale se
caracterizează prin rezistivitate ridicată, coeficient de temperatură redus al rezistenţei
electrice valoarea acesteia în stare caldă diferă foarte puţin faţă de cea în stare rece,
durată mare de viaţă (10 000...20 000 ore), stabilitate mecanică şi chimică mare la
temperatura de lucru, coeficient redus de dilatare liniară.
7.Instalaţii
7.Instalaţii pentru încălzire directă cu acţionare continuă
Acţionarea continuă se utilizează la încălzirea sârmelor, benzilor sau tablelor din oţel
sau cupru. Acestea se deplasează cu viteză constantă, astfel încât prin intermediul
unor contacte alunecătoare, porţiunea din semifabricat cuprinsă între cele două
sisteme de contacte este încălzită datorită trecerii curentului electric.
8.Cuptoare
8.Cuptoare cu încălzire directă
Din această grupă fac parte cuptoarele pentru grafitare, pentru producerea
carborundului, pentru menţinerea în stare topită a sticlei, pentru realizarea de
tratamente termice în băi de săruri şi cele pentru încălzirea apei.
-1 - cuvă din oţel căptuşită cu cărămizi refractare; 2 - bloc catodic (cărbune sau
grafit); 3 - bară catodică din oţel; 4 - aluminiu topit; 5 - electrolit; 6 - anod precopt; 7-
bară anodică din aluminiu
Extragerea şi rafinarea aluminiului este posibilă datorită electrolizei termice, care
constă în încălzirea directă (în c.c.) a unui electrolit format din alumina dizolvata intr-
o sare topita vascoasa sub numele de criolit urmat de un proces chimic de electroliză
sau rafinare.
-La temperatura de 950 oC, alumina se descompune şi formează o baie de aluminiu de
cca. 20 cm grosime. Tensiunea pe cuvă este de 5 V, iar curentul între 10…100 kA.
-Cuvele sunt legate în serie şi alimentate de la redresoare cu diode de siliciu, având
tensiunea reglabilă (5…20 V pe cuvă), pentru a menţine constant curentul. Consumul
specific de energie electrică este în limitele 16500…22000 kWh/t.
-Electroliza aluminei este unul dintre cele mai energointensive procese tehnice.
-Consumul 16500-2200 kWh/t.
10. Instalatii cu rezistenta electrica cu incalzire indirecta cuptoare pt. tratamente
termice
În aceste instalaţii materialul ce urmează a fi încălzit nu este parcurs de curent
electric, căldura necesară încălzirii fiind preluată de la elementele încălzitoare plasate
în apropiere. Transmiterea căldurii are loc prin radiaţie, radiaţie şi convecţie liberă sau
convecţie forţată.
Clasificarea acestor instalaţii se face în funcţie de :
- modul de lucru;
- temperatura medie de funcţionare.
a) În funcţie de modul de lucru, instalaţiile cu încălzire indirectă pot fi:
- cu funcţionare discontinuă;
- cu funcţionare continuă.
În cuptoarele cu acţiune discontinuă, materialul care urmează a fi încălzit nu îşi
modifică poziţia în timpul încălzirii.
În cuptoarele cu funcţionare continuă, materialul care urmează a fi încălzit se
deplasează în mod continuu în interiorul cuptorului.
b) În funcţie de temperatura medie de funcţionare, cuptoarele cu încălzire indirectă
sunt:
- de temperatură joasă (sub 600 oC);
- de temperatură medie (600…1200 oC);
- de temperatură înaltă (peste 1200 oC).
4.3.1. Cuptoare electrice industriale cu rezistoare cu încălzire indirectă
Aceste tipuri de cuptoare sunt utilizate pentru tratamente termice şi încălziri, pentru
topirea metalelor şi aliajelor, cuptoare de laborator, aparate electrocasnice şi aparate
pentru încălzirea electrică a spaţiilor de locuit.
4.3.1.1. Cuptoare electrice cu rezistoare pentru tratamente termice
Acestea sunt utilizate pentru călirea şi revenirea, recoacerea, cementarea şi
nitrocarburarea, precum şi îmbătrânirea metalelor.
În funcţie de modul de desfăşurare al procesului tehnologic aceste cuptoare pot fi cu
acţiune discontinuă sau cu acţiune continuă.
În figura 4.11, sunt prezentate principalele tipuri de cuptoare cu rezistoare cu încălzire
discontinuă.
În cuptoarele tip cameră cu temperaturi de până la 700 oC, transferul termic se face
prin radiaţie şi prin convecţie, datorită circulaţiei aerului în circuit închis. În cazul
cuptoarelor cu temperaturi de peste 700 oC, transferul termic se face numai prin
radiaţie.
Cuptoarele de tip cameră sunt utilizate în special numai pentru încălzirea pieselor de
dimensiuni mari. Aceste cuptoare au o construcţie simplă, pot fi utilizate în diverse
procese tehnologice şi au posibilitatea realizării în cuptor a unor regimuri termice
variate.
Cuptoarele verticale, au formă cilindrică şi sunt utilizate pentru efectuarea de
tratamente termice: călire, cementare, detensionare, etc.
Cuptoarele cu elevator sunt utilizate pentru încălzirea pieselor din oţel sau fontă, în
atmosferă controlată ca şi în procesul de cementare în cazul pieselor de dimensiuni
mari
Fig. 4.11. Cuptoare cu rezistoare cu încălzire indirectă cu acţiune discontinuă: a)
Cuptor tip cameră; b) Cuptor tip vertical; c) Cuptor cu elevator; d) Cuptor tip clopot;
1 – izolaţia termică; 2 – material refractar; 3 – elemente încălzitoare; 4 – uşă de acces;
5 – suport; 6 – semifabricat; 7 – dispozitiv pentru ridicarea semifabricatului
Cuptor de tip creuzet; b) Cuptor de tip cuvă 1 – izolant termic; 2 – material refractar;
3 – elemente încălzitoare; 4 – creuzet; 5 – metal; 6 – capac
Curentul trece de două ori prin valoarea zero în timpul unei perioade de variaţie a
tensiunii, fapt c determina aprinderea , respectiv stingerea arcului in timpul unei
perioade in cazul arcului de curent alternativ fiecare electrod este alternativ , catod si
anod.
16. CUPTOARE CU ARC ELECTRIC CU ACŢIUNE DIRECTĂ PENTRU
TOPIREA OŢELULUI
S1,S2,S3 – separatoare
Q1,Q2,Q3,Q4- intrerupatoare
TT, TC – transf. pentru masurarea tensiunii , respectiv a curentului
B- bobina care asigura funct. stabila a arcului electric in faza de topire a incarcaturii
din intensitatea cuptorului , in celelalte faze bobina este intrerupta.
T1 – transformator pentru alimentare cuptorului
RS – reteaua scurta
CA- cuptorul cu arc
AI – agitatorul inductiv care asigura o omogenizare a temp. din interiorul cuvei de
topire; este realizat dintr-o infasurare bifazata alimentat la o tensiuni alternativa de
frecventa redusa 0,2-2HZ
SRA – sitemul de reglare automata a temperaturii
BC – bateria de condensatoare
L1,C1,L2,C2 – filtrele de armonici
Agitatorul termic are dezavantajul ca prezinta o uzura rapida a vatra cuptorului
Randamentul total al cuptoarelor cu arc este cuprins intre ηt = 0,5 − 0,73
Elementele retelei scurte pot fi conectate in serie in cazul cuptoarelor cu capacitati
mai mici de 10 tone in triunghi nesimetric pentru cuptoarele cu capacitati n=50-100
tone sau in triunghi simetric pentru cuptoarele mai mari de 100 de tone.
Alegerea elementelor retelei scurte se face in functie de densitatea de curent care trece
prin acesta , astfel :
- pentru cablurile de cupru : densitatea de curent admisibila este J<1[A/mm2]
- pt. barele din cupru racite cu aer : j<1,5 [A/mm2]
- pt. barele din cupru racite cu apa : j<=3,5 [A/mm2]
c) triunghi simetric
1- transformator
2- electrozi
3 – legaturi electrice
η = 0, 75 − 0,85
cos δ − factorul _ de _ putere
Cos=0,85-0,93
Puterea aparenta a acestor cuptoare:S=3-100[MVA]
Curentul electric I, prin electrod, rezultă în funcţie de puterea aparentă S şi tensiunea
de la ieşirea transformatorului U2 (tensiune între faze).
S
I=
3 ⋅U 2
rotH = J
∂B
rot E =−
∂t
divH = 0
B = µ ⋅H
1
J =σ ⋅E = ⋅E
ρ
S&= & & [VA/m
E ×H 2
] -vectorul poynting
Călirea la suprafaţă
Călirea la suprafaţă are scopul de a mări duritatea unui strat superficial al pieselor din
oţel, păstrând proprietăţile maleabile ale miezului. Grosimea stratului călit este cu atât
mai mică cu cât frecvenţa are valori mai ridicate.
Pentru cea mai mare parte a aplicaţiilor domeniul de frecvenţe este cuprins între
300…400 kHz, puterea variază între 10…50 kW.
În cazul pieselor de dimensiuni mici, frecvenţa utilizată este de 300…500 kHz, la o
putere de 25…50 kW.
Procedeele de călire se clasifică astfel:
- călire simultană, care constă în încălzirea simultană a suprafeţei piesei la
temperatura de călire, urmată de răcire; la acest procedeu piesa este fixă (procedeul se
aplică lagărelor, capetelor sau a anumitor porţiuni ale bolţurilor, pieselor mici etc.),
sau are o mişcare de rotaţie în jurul axei de simetrie (călirea arborilor cotiţi, arborilor
cu came, orificiilor etc.). Puterea specifică are valori cuprinse între 0,2…2 kW/cm2;
- călire succesivă, care constă în încălzirea succesivă pe porţiuni a suprafeţei piesei,
între aceasta şi inductor existând o deplasare relativ longitudinală; la acest procedeu
există fie numai o mişcare de translaţie a piesei sau inductorului (călirea axelor sau
ţevilor lungi), fie o combinaţie a acesteia cu o rotaţie a piesei (călirea axelor lungi,
cilindrilor de laminor, bielelor, pieselor de motoare, roţilor dinţate etc.) (figura 6. 32).
Puterea specifică are în acest caz valori superioare cuprinse între 2…4 kW/cm2.
Fig. 6.32. Călire succesivă: a) inductor cu mai multe spire; b) inductor cu o singură
spiră
Echipamentul electric al instalaţiei de călire superficială constă din sursa de medie sau
înaltă frecvenţă, care alimentează inductorul prin intermediul unui transformator de
adaptare; acesta are rolul de a transmite puterea de la sursă la sistemul inductor-piesă,
cu un randament cât mai bun, transformând impedanţa sarcinii într-o impedanţă
corespunzătoare sursei.
Tensiunea surselor de medie frecvenţă (750…500 V) sau înaltă frecvenţă (10…15
kV) este redusă la tensiunea joasă de 20…50 V, necesară călirii, transformatorul de
adaptare având raportul de transformare variabil va permite şi utilizarea diferitelor
tipuri de inductoare.
Avantajele călirii la suprafaţă prin inducţie sunt următoarele:
- grosimea stratului călit este controlabilă;
- timpul de călire este redus şi stratul de ţunder este foarte mic;
- regimul termic poate fi controlat în cazul formelor variate ale pieselor;
- procesul poate fi automatizat total sau parţial.
27)ÎNCĂLZIREA CAPACITIVĂ
În instalaţiile de încălzire capacitivă, materialul ce urmează a fi încălzit (dielectricul)
se introduce între armăturile unui condensator de lucru, alimentat de către un
generator de înaltă frecvenţă în limitele 0,3...100 MHz.
Avantajele încălzirii capacitive sunt următoarele:
- căldura se dezvoltă în întreaga masă a dielectricului, rezultând o distribuţie uniformă
a temperaturii;
- căldura dezvoltată în alte elemente ale instalaţiei de încălzire este neglijabilă faţă de
energia transferată materialului de încălzit;
- densitatea de putere în material este ridicată 300…5000 kW/m3;
- randament total al procesului de circa 50…60%
- timpul necesar încălzirii este redus, rezultând o productivitate ridicată a procedeului;
- instalaţiile de încălzire sunt simple şi au un gabarit redus.
Dezavantajele sunt de ordin economic, costul iniţial al unei instalaţii de încălzire
capacitivă este de 4…6 ori mai mare decât al unui cuptor cu rezistoare de aceeaşi
putere.