Management Farmac
Management Farmac
Management Farmac
MANAGEMENTUL FARMACIEI
Cuprinde:
1. Managementul financiar
3. Managementul aprovizionarii
Managementul financiar
bilantul;
pragul de rentabilitate;
fluxul de numerar;
investitii;
plati;
credite;
managementul stocurilor;
dividende.
Bugetul este instrumentul de baza al managementului financiar si reprezinta alocarea resurselor
financiare disponibile pentru realizarea obiectivelor farmaciei, in conditii de maximizare a profitului.
Bugetul se intocmeste la sfarsitul anului, pentru anul urmator. La orice buget exista o parte de venituri si
una de cheltuieli. La urmarirea executiei bugetului trebuie sa se verifice daca “veniturile” au fost
realizate, iar “cheltuielile” nu au fost depasite. Ca o regula generala, cheltuielile firmei nu trebuie sa
depaseasca veniturile. Pentru orice eventualitate este bine ca in orice buget sa apara si “cheltuieli
neprevazute”. In construirea bugetului este nevoie de o estimare realista a volumului vanzarilor, a
incasarilor si a platilor efective ale firmei.
Bilantul. Fiecare societate comerciala este obligata, prin lege, sa intocmeasca periodic bilantul. Bilantul
are doua parti importante: Activul (care cuprinde mijloacele economice ale firmei) si Pasivul (sursele de
formare ale mijloacelor economice si datoriile firmei). Intre activ si pasiv trebuie sa fie un echilibru.
Bilantul este important pentru ca include contul de profit si pierderi, din care putem vedea situatia
economica a firmei: profitul realizat.
Pragul de rentabilitate este aspectul cel mai important al managementului financiar, pentru ca reprezinta
acel nivel al vanzarilor farmaciei la care cheltuielile sunt egale cu incasarile din vanzari. In conditiile unui
beneficiu prestabilit, se poate calcula valoarea vanzarilor care trebuie realizate pentru a obtine profitul
respectiv. Pragul de rentabilitate se calculeaza pe baza formulei:
x100
Managementul resurselor umane cuprinde acele activitati prin care se optimizeaza performanta oamenilor
dintr-o organizatie, precum si relatiile dintre acestia.
recrutarea si selectia;
integrarea noilor angajati;
pregatirea si perfectionarea personalului;
evaluarea performantelor angajatilor;
stimularea materiala si morala;
administrarea relatiilor de munca.
Oamenii sunt bunul cel mai de pret al unei organizatii. Succesul organizatiei este determinat, in primul
rand, de calitatea resurselor umane. In timp, resursele umane supuse unui management corect, cresc in
valoare, spre deosebire de celelalte tipuri de resurse.
In selectia finala se recomanda sa se tina cont de clasificarea in cinci puncte a lui Munro Fraser:
1. impactul asupra celorlalti: atributele fizice, stilul vestimentar, modul de exprimare, manierele,
reactiile la stimulii exteriori. Se recomanda sa privim persoana in cauza cat mai obiectiv.
2. cunostinte sau aptitudini deosebite: studiile, experienta profesionala si instruirea.
3. inteligenta nativa (“cap limpede”): capacitatea individului de a-si folosi inteligenta intr-o gama
diversa de situatii si care se aplica mai ales in cazul in care candidatul respectiv poseda mai
putine certificari oficiale de competenta; aspectul care trebuie sa ne intereseze cel mai mult este
potentialul individului.
4. motivatia: care ii sunt ambitiile si dorintele personale.
5. capacitatea de adaptare : calitatile emotionale ale individului sub aspectul stabilitatii afective, al
maturitatii si al capacitatii de a face fata stresului; capacitatea de adaptare reprezinta modul in
care fiecare individ reactioneaza la factorii de presiune.
Noul angajat este prezentat colectivului. Este dat in grija unui cadru cu experienta, care se va ocupa de
initierea sa, si de instalarea pe post. Evolutia noului angajat va fi urmarita cu mare atentie, iar angajatul va
fi tinut la curent cu progresele pe care le inregistreaza in activitate. La inceput va fi angajat temporar, pe o
perioada de proba. Va fi rotit in diverse posturi din unitate pentru a se vedea cum se descurca si in ce
masura se incadreaza in colectiv si manifesta “spirit de echipa”. Este important sa i se descifreze
caracterul. Daca rezultatele integrarii sunt bune, se va face angajarea permanenta, dupa care intra in
programul obisnuit de instruire si evaluare.
3. Managementul aprovizionarii
Aprovizionarea farmaciei este o activitate extrem de importanta. In farmacie trebuie sa existe stocuri
curente (pentru vanzarile zilnice) si stocuri de siguranta.
S-a constatat ca aproximativ 20% dintre medicamente reprezinta 80% din vanzarile farmaciei. Aceste
medicamente au fost trecute in lista A. Aproximativ 30% din medicamente dau 10% din valoarea
vanzarilor. Acestea au fost trecute in lista B. Restul de 50% din medicamente au o pondere de doar 10%
din totalul vanzarilor. Au fost trecute in lista C. La alcatuirea stocurilor se va acorda cea mai mare atentie
listei A, apoi listei B si in final listei C. In gestionarea stocurilor se va tine cont si de:
cererile constante;
cererile variabile.
Nu sunt de neglijat nici ofertele promotionale ale diferitelor depozite. Se va tine cont si de starea de
sanatate a populatiei, de epidemiile care apar etc.
f. aprovizionarea cu rechizite si formulare necesare activitatii din farmacie (role de casa, cartus
imprimanta, hartie, pixuri etc.);
h. plata facturilor pentru utilitati (chirie, lumina , gaz, apa, salubritate, telefon, firma etc);
j. plata salariilor;
m. arhivarea documentelor;
n. rezolvarea corespondentei;
Medicamentele trebuie sa fie sigure, eficiente si de calitate. La fel si activitatea din farmacie. In orice
activitate pot aparea erori, greseli. Erorile se pot datora sistemului sau individului.
Un studiu american arata ca in spitale, greselile cele mai frecvente se fac la utilizarea insulinelor,
heparinei, clorurii de potasiu si morfinei, iar cele mai frecvente erori ale farmacistilor sunt legate
de anticoagulante, corticosteroizi si antidiabetice.
- documentarea prealabila, atunci cand e necesar, inaintea prepararii sau eliberarii unei prescriptii
medicale;
aplicarea principiul citirii etichetei borcanului cu substanta farmaceutica de trei ori, iar a
specialitatii farmaceutice de doua ori;
scrierea neprescurtata a denumirii substantei pe eticheta borcanului sau in prescriptie;
atentie marita ori de cate ori se lucreaza cu substante sau produse de la Separanda si Venena
(culorile etichetelor trebuie sa reprezinte semnale de avertizare);
prepararea odata a unei singure prescriptii;
stabilirea unei anumite ordini de preparare si respectarea acesteia;
luarea din raft a unui singur borcan, cand se face cantarirea;
eliminarea factorilor perturbatori si concentrarea la prepararea sau eliberarea medicamentului;
repetarea din memorie, la terminarea prescriptiei, a substantelor si cantitatilor utilizate si
confruntarea cu materialul scris;
notarea operatiei la care s-a ajuns, cand intervine o intrerupere in procesul de preparare;
controlarea muncii asistentului de farmacie: felul in care face cantarirea, amestecarea, divizarea,
ambalarea, etichetarea;
verificarea finala a preparatului inainte de eliberare;
verificarea punctului zero al balantei la fiecare cantarire;
mentinerea in stare buna si verificarea periodica a mijloacelor de cantarire;
asigurarea temperaturii optime si luminii corespunzatoare pentru activitatea din farmacie.
Erorile de sistem se pot reduce prin respectarea unor reguli de buna practica farmaceutica recomandate si
aprobate de Ministerul Sanatatii prin Ordinul nr. 1552/2004.
Prezentele reguli de buna practica farmaceutica sunt aplicabile in farmacia cu circuit deschis (comunitara)
si farmacia cu circuit inchis (de spital).
Aceste reguli, elaborate prin adaptare la conditiile Romaniei, au fost intocmite pe baza:
In egala masura au fost luate in considerare prevederile cuprinse in legislatia din Romania care, de-a
lungul timpului, a reglementat domeniul farmaceutic, precum si experienta indelungata a profesionistilor
din Romania.
Practica farmaceutica are drept scop prepararea si eliberarea medicamentelor, oferirea altor produse si
servicii pentru ingrijirea sanatatii, sprijinirea persoanelor si a societatii in ansamblu pentru a le utiliza cat
mai judicios in vederea obtinerii efectului terapeutic maxim si a evitarii efectelor secundare.
In exercitarea profesiunii lor toti farmacistii trebuie sa asigure servicii farmaceutice de inalta calitate. Un
serviciu farmaceutic complet inseamna implicarea activa a farmacistului in activitatile de promovare a
sanatatii si de prevenire a imbolnavirilor.
In acelasi timp, toti farmacistii practicieni au obligatia profesionala si morala de a se asigura ca serviciile
pe care le furnizeaza fiecarui pacient sunt de calitate adecvata. Respectarea Regulilor de buna practica
farmaceutica reprezinta un mijloc de a indeplini aceasta obligatie.
Farmacistul trebuie sa fie constient de responsabilitatea pe care o are, alaturi de ceilalti profesionisti din
sanatate si de pacient, in obtinerea rezultatului unui tratament.
- farmacistul trebuie sa-si indrepte intreaga atentie atat spre binele bolnavului, oricare ar fi cadrul in
care acesta este tratat, cat si al populatiei in general;
- o parte integranta a rolului profesional al farmacistului este de a milita pentru o prescriere rationala si
economica, precum si pentru promovarea utilizarii corespunzatoare a medicamentelor;
- fiecare act al exercitarii profesiunii trebuie sa aiba un obiectiv pertinent pentru bolnav, sa fie clar
definit, transmis in mod eficace tuturor partilor implicate si acceptat de catre acestea.
- este necesara incurajarea unei relatii permanente cu ceilalti profesionisti din sanatate, in special cu
medicii. Aceasta relatie trebuie sa fie considerata ca un parteneriat terapeutic ce implica o incredere
mutuala in orice are legatura cu tratamentul medicamentos;
- intre farmacisti trebuie sa existe relatii de colegialitate si nu de concurenta, fiecare trebuind sa incerce
prin orice mijloace etice sa imbunatateasca serviciul farmaceutic;
- farmacistul trebuie sa isi exercite profesia intr-un spirit cu un caracter profesional predominant fata de
cel comercial;
- in farmaciile in care lucreaza un grup de farmacisti, farmacistul-sef va trebui sa-si asume o parte din
sarcinile privind definirea, evaluarea si imbunatatirea calitatii serviciului farmaceutic;
- farmacistul trebuie sa contribuie la toate nivelurile la promovarea unei politici in favoarea utilizarii
rationale a medicamentelor;
- relatiile farmaciei cu organismele platitoare pentru serviciile prestate trebuie sa fie, de asemenea,
bazate pe incredere mutuala, lasandu-i farmacistului suficienta libertate de decizie, astfel incat sa nu fie
ingradita in nici un fel libera exercitare a profesiei;
- farmacistul trebuie sa fie la curent cu informatia farmaceutica esentiala si, cu asentimentul
pacientului, cu informatia terapeutica a fiecarei persoane care beneficiaza de serviciile sale; cunoasterea
acestor informatii este mult mai usoara daca pacientul alege sa se adreseze aceleiasi farmacii pentru toate
nevoile sale farmaceutice;
- farmacistul are nevoie de o informare independenta, completa, obiectiva si actuala asupra terapeuticii
si medicamentelor aflate in circulatie;
- curriculele de formare initiala si continua a farmacistilor trebuie sa trateze intr-o maniera potrivita
aspectele actuale ale exercitarii profesiei de farmacist si ale schimbarilor ei previzibile;
medicamentelor
Pacientul trebuie sa aiba acces si la alte informatii utile pentru nevoile personale legate de starea sa de
sanatate.
Farmacistii, ca si ceilalti profesionisti din sanatate, trebuie sa faca eforturi continue pentru a-i convinge pe
pacienti cat este de important sa citeasca informatiile despre medicamentul pe care il vor lua si pentru a-i
incuraja sa puna toate intrebarile utile in legatura cu acesta. Farmacistul trebuie sa fie intotdeauna
disponibil sa ii ajute cu sfatul lui referitor la tot ceea ce trebuie sa faca pacientii pornind de la informatia
data.
Farmacistii trebuie sa ii sfatuiasca pe pacienti sa isi intocmeasca si sa pastreze o lista completa a tuturor
medicamentelor pe care le utilizeaza (prescrise sau prin automedicatie), pe care sa o puna la dispozitie
medicului curant, dar si farmacistului.
3.2.1. Reguli generale
Localul farmaciei cu circuit deschis (comunitara) trebuie sa fie amplasat pe strazi accesibile, la parterul
cladirilor si sa aiba toate dotarile necesare, astfel incat sa se asigure accesibilitatea tuturor pacientilor
potentiali, inclusiv a persoanelor in varsta, cu copii sau cu handicap.
Localul farmaciei cu circuit inchis trebuie sa fie amplasat in spatii adecvate, evitandu-se situarea lui in
vecinatatea sectiilor sau spatiilor care pot contamina sau influenta negativ calitatea medicamentului.
Amplasarea farmaciei se va face astfel incat sa existe o cale directa de acces pentru o buna aprovizionare
cu medicamente.
Farmaciile trebuie sa aiba aspectul exterior corespunzator specificului lor de activitate, pentru a fi usor
identificate si recunoscute.
Farmacia si in special farmaciile care asigura serviciul de noapte trebuie sa dispuna de un sistem de
securitate care sa protejeze atat medicamentele, cat si personalul.
Este necesar ca in fiecare farmacie sa se stabileasca reguli in materie de curatenie, igiena si de ventilatie.
Atmosfera de lucru din farmacie trebuie sa fie calma, sa inspire incredere si sa permita o comunicare cat
mai buna cu pacientul.
Organizarea spatiului si dotarea cu mobilier a farmaciei se vor face astfel incat sa se asigure desfasurarea
rationala a activitatii, tinandu-se seama de destinatia fiecarei incaperi, de legaturile functionale dintre ele
si de conditiile impuse de specificul si de volumul activitatii.
Spatiul destinat activitatii de preparare trebuie sa fie suficient, iar peretii, pardoseala, dulapurile vor fi
acoperite cu materiale usor lavabile.
In organizarea spatiului se va acorda o atentie speciala oficinei, in care are acces publicul.
Avandu-se in vedere ca fiecare pacient are dreptul de a discuta in particular cu farmacistul in incinta
farmaciei, se va amenaja un spatiu de confidentialitate destinat acestui scop. Spatiul va fi astfel
organizat incat sa permita desfasurarea unei discutii confidentiale, fara riscul de a fi intrerupta sau
ascultata de terti. Aceasta incapere va fi amenajata, daca este posibil, separat de oficina.
Toate produsele trebuie sa fie depozitate in ambalaje originale In cazuri particulare, cand pentru anumite
produse se impune transferarea acestora in alte recipiente, acestea trebuie etichetate corect si complet si
trebuie luate toate masurile pentru a impiedica contaminarea lor.
In farmacie se vor asigura ordine si curatenie desavarsite, stabilindu-se reguli si responsabili privind
asigurarea igienei si ventilatiei corespunzatoare.
3.2.2. Dotarea farmaciei
Echipamentele trebuie sa fie bine intretinute si sa faca periodic obiectul unei validari.
Balantele, vesela si celelalte echipamente utilizate la preparare, precum si toate documentele oficiale
trebuie sa fie conforme cu cerintele in vigoare.
Fiecare farmacie este condusa de un farmacist-sef care raspunde de activitatea farmaciei in ansamblul sau
Fiecare membru al personalului farmaciei trebuie sa aiba o fisa a postului in care vor fi clar definite
atributiile si responsabilitatile, in functie de pregatirea profesionala.
3.3.2. Competenta farmacistului
Farmacistul trebuie sa fie la curent cu noutatile in domeniul stiintific si al legislatiei in vigoare, sa isi
mentina un nivel al competentei profesionale corespunzator indeplinirii sarcinilor profesionale cu
eficienta.
Activitatile profesionale sau de formare utile si semnificative pentru cariera farmacistului trebuie sa fie
cuprinse in curriculum vitae, ce va fi actualizat permanent.
3.3.3. Personalul farmaciei
Farmacistul trebuie sa se asigure ca personalul din subordine are o pregatire corespunzatoare sarcinilor
care ii sunt incredintate.
Farmacistul trebuie sa coordoneze, sa verifice si sa evalueze fiecare sarcina incredintata personalului din
subordine.
La nivelul farmaciei se vor elabora norme care sa stabileasca, atunci cand este cazul, modul in care
farmacistul trebuie sa intervina.
Tinuta farmacistului trebuie sa fie demna, impecabila, decenta, sa inspire pacientului profesionalism,
siguranta, incredere.
O atentie deosebita se va acorda echipamentului de lucru in farmacie (halat). Acesta va fi de culoare alba.
Personalul farmaciei va purta in mod obligatoriu un ecuson pe care vor fi vizibile numele, functia si
gradul profesional.
Pentru asigurarea unei inalte calitati a activitatii profesionale, farmacia trebuie sa dispuna de un numar
adecvat de farmacisti, in functie de volumul activitatii si de programul de functionare.
Responsabilitatile unei persoane nu trebuie extinse intr-atat incat sa prezinte riscuri pentru calitatea
serviciilor.
La nivelul farmaciei se vor stabili norme de calitate care nu numai sa permita o autoevaluare a calitatii
activitatii profesionale, dar sa constituie si o baza pentru o evaluare (audit) externa.
Este recomandabil ca farmacistii sa urmeze stagii de instruire privind realizarea auditului in farmacie si sa
utilizeze cunostintele primite pentru a proceda la autoevaluarea activitatilor lor profesionale.
Fiecare farmacie trebuie sa aiba o procedura bine definita pentru activitatea de primire a prescriptiilor
medicale.
In cadrul acestei proceduri vor fi prevazute resursele umane si materiale necesare pentru a se asigura ca
prescriptiile medicale sunt eliberate cu eficienta si in securitate si, daca este necesar, intr-o colaborare
eficienta si permanenta cu pacientul.
• sa identifice pacientul, medicul care o prescrie, organismul emitent, organismul platitor;
• in cazul in care prescriptia medicala nu poate fi onorata, sa ajute pacientul sa rezolve problema
in cauza;
Dupa efectuarea acestui control, farmacistul trebuie sa stabileasca o legatura cu medicul care a emis
prescriptia medicala, pentru orice problema ivita.
Aceasta analiza poate fi facuta de farmacist prin utilizarea urmatoarelor mijloace de informare:
• intrebari adresate medicului in caz de nelamuriri sau ori de cate ori este nevoie de informatii
suplimentare;
Este de dorit ca fiecare farmacie sa dezvolte o baza de date pentru fiecare pacient, mentionandu-se
medicamentele luate; este de preferat ca aceasta baza de date sa fie pastrata si pe suport magnetic.
Bazele de date trebuie sa fie pastrate cu acordul prealabil si explicit al pacientului, pentru toti pacientii
sau numai pentru anumite categorii bine determinate.
Farmacistul trebuie insa sa asigure un sistem care sa garanteze confidentialitatea datelor individuale ale
pacientilor.
In cazurile in care substitutia este permisa sau cand exista acceptul medicului pentru ca un medicament
alternativ sa fie eliberat, farmacistul isi va utiliza toata competenta profesionala pentru a selectiona
medicamentele similare celor prescrise, intelegandu-se prin aceasta aceeasi compozitie calitativa si
cantitativa in principii active, aceeasi forma farmaceutica, aceeasi concentratie si daca bioechivalenta este
demonstrata prin studii corespunzatoare.
In consecinta, farmacistul trebuie sa dispuna de o informare precisa si pertinenta asupra calitatii si
bioechivalentei medicamentelor.
Inainte de a efectua o substitutie, daca sunt indeplinite prevederile prevazute anterior, farmacistul va
informa pacientul.
Este recomandabil ca intre medici si farmacisti sa se incheie protocoale prin intermediul carora sa se
poata transmite informatii utile de la farmacisti la medici.
In cazuri de urgenta, cand farmacistul nu are in stoc medicamentul prescris si estimeaza ca este in
interesul pacientului sa ii elibereze un medicament alternativ, iar medicul care l-a prescris nu poate fi
contactat inainte de eliberare, atunci farmacistul il va informa pe medic cat mai rapid posibil asupra
actiunii pe care a intreprins-o si asupra ratiunilor potrivit carora a actionat astfel.
Farmacistul trebuie sa isi cunoasca furnizorii si sa ii aleaga utilizand diverse criterii de calitate, in acord
cu Regulile de buna practica de distributie en gros.
Fiecare farmacie trebuie sa dispuna de echipamente adecvate pentru prepararea prescriptiilor magistrale si
a medicamentelor oficinale (galenice).
Consilierea pacientului sau a reprezentantului sau are ca scop asigurarea ca acesta primeste si intelege o
informatie scrisa si orala suficienta pentru obtinerea beneficiului maxim al tratamentului prescris .
In afara comunicarii orale, informatia sau sfatul farmacistului poate fi si sub forma scrisa sau prin
intermediul altor mijloace adecvate.
Farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul sau persoana in grija caruia se afla este in
totalitate edificata asupra urmatoarelor aspecte: actiunea medicamentului, modul de administrare
(cum, cand si cat), durata tratamentului, eventualele efecte nedorite, interactiuni si precautii de
respectat.
Farmacistii trebuie indemnati sa participe alaturi de medici la evaluarea unui tratament aplicat unui
pacient sau unui grup de pacienti prin incheierea in acest scop a unui protocol intre medic si farmacist. In
aceste cazuri, acordul pacientilor este esential atat in ceea ce priveste metoda folosita, cat si in ceea ce
priveste pastrarea confidentialitatii.
Daca pe durata tratamentului sunt inregistrate efecte adverse, acestea se declara fie de medic, fie de
farmacist, prin completarea unui formular pus la dispozitie de Agentia Nationala a Medicamentului,
numai in cadrul activitatii nationale de farmacovigilenta.
Farmacistul trebuie sa pastreze evidentele activitatii desfasurate astfel incat sa se poata efectua orice
verificare ulterioara.
Este necesar sa se pastreze la zi toate prescriptiile de medicamente psihotrope, stupefiante sau alte
medicamente, in conformitate cu reglementarile in vigoare privind aceste categorii de
medicamente.
In orice moment, la nivelul farmaciei trebuie sa se poata identifica sursa de provenienta a oricarui
medicament.
Farmacistii trebuie incurajati sa participe la nivel local sau national la cercetarea privind utilizarea
rationala a medicamentelor si a studiilor farmaco-epidemiologice.
Farmacistii trebuie sa aiba acces la surse de informatii de referinta asupra medicamentelor atat din punct
de vedere terapeutic, cat si al calitatii farmaceutice. Ei trebuie sa aiba acces, atat la nivel local, national,
cat si international, la surse de informatii care sa le permita utilizarea sigura si rapida a informatiilor de
care au nevoie in activitatea lor.
Asemenea programe vor trebui puse in practica in cooperare cu alti profesionisti din sanatate, din
universitati sau din alte organisme private ori publice, care participa la cercetare sau isi ofera serviciile in
sanatatea publica.
Farmacistii trebuie sa faca parte din echipa de profesionisti in sanatate implicati in studiile clinice asupra
medicamentelor.
3.5.2. Automedicatia
Automedicatia este permisa numai in cazul medicamentelor care se pot elibera si fara prescriptie medicala
(OTC).
3.5.2.1. Protocoale de automedicatie
Pentru fiecare problema de sanatate care poate fi tratata de pacientul insusi, la eliberarea medicamentelor
ar trebui stabilite protocoale pentru farmacist in ceea ce priveste procedura de urmat in farmacie.
Personalul format adecvat poate primi delegare in limita competentelor sale pentru a da sfaturi in ceea ce
priveste automedicatia, daca protocolul precizeaza cand trebuie ca acest personal sa se adreseze
farmacistului.
Cand este solicitat un sfat sau un medicament OTC, farmacistul trebuie sa fie sigur ca primeste suficiente
informatii pentru evaluarea problemei sanatatii individuale si specifice a pacientului, cum ar fi: natura si
durata simptomelor, actiunile deja intreprinse, medicamentele care au fost eventual utilizate etc.
Farmacistul ar trebui sa determine daca simptomele pot fi asociate cu o problema grava de sanatate. In
acest caz, trebuie sa trimita pacientul la medic pentru un aviz medical imediat. Daca este o problema
minora, va da sfaturile adecvate si nu va dispune eliberarea medicamentului decat daca este necesar.
Cand elibereaza un medicament OTC, farmacistul trebuie sa faca tot posibilul ca pacientul sau persoana
care se ocupa de pacient sa nu aiba nici un dubiu asupra:
• actiunii medicamentului;
• duratei tratamentului;