BC

U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
R
Universității lași SI
Proprietatea Bibliotecii
VE

îl-1613
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
n

D. C. MORUZI

RY
RA
LIB
TY
Rușii și Romînii R SI
VE
NI

Cu o prefață de N. Iorga
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC

Editară Institutului de Arte

Grafice «MINERVA» 7,

6, STRADA REGALĂ, 6.
1906
BC
U
IA
S I/

■
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
 biblioteca

RY
| UNIVERSITĂȚII |

RA
LIB
PREFAȚĂ

TY
Acum doi ani, scriind cîteva pagini de informație

SI
despre războiul din Extremul Orient și căușele Iul,
R
îmi arătam credința că a venit și pentru noi vremea
VE
să cunoaștem potrivit cu firea, nevoile și interesele
ncastre, lucrurile și prefacerile mari care se petrec
NI

pe lume, dezrobindu-ne și astfel de stăpînirea tira­

LU

nică a străinătății, care ni nimicește sufletul, furi-

șîndu-ne zi de zi elemente, materiale și sufletești, de
RA

cucerire. Credința aceasta a putut să pară încă ne­

îndreptățită și pornită dintr'un patriotism, dintr’un
NT

naționalism prea îndrăzneț. în adevăr, biata cărti­

CE

cică în care pusesem rodul multor cetiri, nouă și vechi,

și o parte din sufletul mieu, pe care nu pot să nu mi-l
cobor în tot ce scria, spun saii fac, biata cărticică
I/

n’a fost de loc ținută în samă. Alte scrieri roma­

S

nești despre acele groaznice frământări sîngeroase pe

IA

țermul și pe luciul mărilor depărtate n’ati avut nici

U

atîta noroc, și ele zac în cimitirele librăriilor. în

BC

schimb, s’aă cetit cu patimă lucrări înjghebate în

pripă, fără știință și fără simț de răspundere, de
cine știe ce scriitoraș saă gazetăraș din Parisid ado­
rației noastre.
 VT PREFAȚĂ

în ultimele timpuri s’a hotărît insa tot mai mult

o schimbare în bine. Parca înțelegem din ce în ce

RY
mai deslușit că avem și menirea noastră și tradițiile
noastre și puterile noastre, oamenii noștri, pe cari ne

RA
deprinsesem a-i prețui puțin numai după ce străină­
tatea începuse a-i prețui mult. înțelegem astăzi prețul

LIB
informației noastre asupra noastră și chiar al infor­
mației pe care scriitori și cugetători romîni o pot da

TY
cu privire la viața de pe alte tărîmurl, apropiate saă
depărtate.
R SI
De aceia, cînd am cetit într'un ziar bucureștean
care nu merita această cinste, într'un biet ziar de
VE

speculație puțin cetit și lipsit de orice prestigiu, fru­

NI

moasele pagine, gîndite și simțite, pe care le tiparia

cu privire la mișcările din Rusia și la felul cum se
LU

cuvine să le judecăm, d. D. C. Moruzi, cunoscut mie

prin calda-i scriere mică despre Basarabia, l-am în­
RA

demnat să nu le lase în uitarea ce cuprinde neapărat

NT

vechile colecții de ziare și să le adune în volumul

care este astăzi în ființa.
CE

Poate că această încercare noua de a ne lumină

între noî despre tot ce trebuie sa ceară interesul
I/

nostru, să aibă mai multă izbîndă decît celelalte.

S

*
IA

D. Moruzi e un om în vrîstă, cu multe năcazuri

U

și cu puțini prieteni, isolat prin boala și bătrînețele

BC

sale de aproape orice înrîuriri și sfaturi, așa încît

sufletul săîî se poate întoarce asupra lui însuși, pentru
a înțelege mai adînc și a simți mai tare, pentru a
găsi cuvinte duioase și a prinde ici și colo cîte un
 PREFAȚĂ VII

mărgăritărel de poesie. Astfel, adunîndu-șl puterile,

RY
care nu se cheltuiesc în vălmășagul și zbuciumul lumii
din afara, el a fost .în stare a da o carte scriind

RA
articole de ziar, pe cînd destul alții dail numai arti­
cole de ziar în ceia ce se chiamă cd este o carte.

LIB
Dintr’un neam care a dat Domni Moldovei — doi
Domni, dintre cari unul, Alexandru-Vodă, vrednic

TY
de cele mal mari laude, — d. Moruzi a copilărit în
Basarabia, unde a și trăit o bună parte din tinereța

SI
sa, pănă după războia. Astfel, împrejurările basara-
R
bene și chiar viața rusească întreagă, în principiile,
VE
apucăturile și moravurile el, îl sînt foarte bine cu­
NI

noscute. Dacă n’a avut a face cu generația cea mal

nouă, tot el o poate înțelege mal bine decît noi fiindcă
LU

știe supt ce înrîurirl a fost ea formată și în ce mediu

trebuie să trăiască.
RA

Vorbind numai despre lucruri și oameni, a căror

cunoștință o are pe deplin, autorul acestui volum —
NT

un autor fără nicl-o altă pretenție, de alminterea,

CE

decît aceia de a spune adevăruri folositoare — nu e,

ca atîția alțl bătrînl, un înșiruitor sad mal bine un
I/

răspînditor de amintiri, mal mult sad mal puțin bine

păstrate. Pe de o parte, e un spirit rînduit, care
S
IA

știe să clădească acolo unde alții ar fi răsturnat

numai, claie peste grămadă, piatra, cărămida și
U

lemnăria lor. E unul dintre oamenii cari-șl văd su­

BC

biectul întreg, cari-șl pot descoperi cel mal bun punct

de vedere al lor față de dînsul și cari știti să-l în­
fățișeze în categorii firești, cu legătura strînsă. Fiind
apoi un suflet simțitor și delicat, cu înțelegere pentru
 VIII PREFAȚĂ

literatură, pentru musică — s’a încercat și în com-

RY
posițil, în teatru —, el știe, fără sa caute și sa potri­
vească, a nu întuneca priceperea și sinceritatea sa

RA
prin greșelile construcției stilistice. De și n’a -făcut
școală romanească, de și are cultura unul autodidact

LIB
și trebuie să-șl caute lămuririle istorice pentru anume
capitole care ar putea să și lipsească, în cîte o cărti­

TY
cică rusească a d-lul Zamfir Arbure, d. Moruzi are
un scris sigur, limpede, un rost convingător și găsește
R SI
chiar din cînd în cînd comparația aleasă, adiectivul
care scînteie, întorsătura care înduioșează.
VE

*
. Cartea sa se desface în două părți.
NI

Cea d'intăiu vorbește despre Rusia de astăzi privita

LU

față de revoluția care ardea dăunăzl așa de puternic

și care mal pufăie încă printre ruine. D. Moruzi
RA

îșl permite — se vor găsi oameni, fanatici sau de rea

credință, cari să-l critice pentru aceasta — îșl permite
NT

a nu crede în putința înnoirii unei Rusii unitare

CE

prin sfînta constituție saă venerabilul parlament. Lui

i se pare că nevoi organice despart și vor despărți
I/

totdeauna acest ciudat conglomerat uriaș al împără­

ției «tuturor Rusiilor» care în cea mal mare varte
S
IA

nu sînt de loc și nu pot fi Rusii, în ființe naționale

ce nu se pot sfărîma, nici prin puterea de ieri, nici
U

prin teoria de astăzi. Nici rațiunea prtră, nici tirania

BC

brutală nu sînt în stare a stînge flacăra, veche și veșnică,

a sufletelor atîtor neamuri care nu pot uita. Tot ce se
face, de Rusul vechia, răzimat pe stîlpul de aramă
al Țarismului, sati de Rusul noii, care flutură stegu-
 PREFAȚĂ IX

lețul reformei liberale sad utopiei socialiste, nu poate

RY
aduce contopirea sufletelor, menite să trăiască deosebi,
ci pregătește mal curînd avintui biruitor al sufle­

RA
telor acestora, răsărirea nouălor ramuri înflorite și
roditoare din vechiul truncliiti rămas vili în adînci-

LIB
mile sale.
Pentru aceasta, vioizl totdeauna — ca un tînăr —,

TY
umorist dese ori, chiar spiritual mal mult decît odată,
d. Moruzi cercetează deosebitele clase sociale, politice

SI
și naționale din Busia, întruchipînd din fiecare o
R
ființă într'adevăr vie, botezată cu un nume carac­
VE
teristic.
Urmează, ca parte a doua, acel studiu asupra îm­
NI

prejurărilor vieții romăneștl în Pusia pe care l-am

LU

analisat în cartea mea * Neamul romanesc în Ba­

sarabia».
RA

Și una și alta, cu toate greșelile de istorie și atîtea

NT

lipsuri, formează totuși cea mal bună lucrare pe care

a dat-o pănd astăzi un Bomîn despre Împărăția ve­
CE

cină, și mal mult decît o pagină va trăi în literatura

noastră chiar.
I/

N. Iorga.
S
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
TY
R SI
Lucrarea pe care o presint astăzi publicului, nu a
VE
fost concepută după un anumit plan, spre a lua chipul
unei cărți; căci partea a doua apăruse încă din Ianuarie
NI

1905 supt titlul de «Basarabia și Viitorul ei», pe cînd

partea întîia fu publicată abia în toamna aceluiași an
LU

într’altă serie de articole, ambele în ziarul Cronica.

în asemenea întocmiri, e bine înțeles că această
RA

carte era menită d’innainte să aibă oarecare lipsuri,

nedesăvîrșiri și mai ales repețirî, provenite toate din
NT

pricina cadrului, une ori restrîns, de care dispuneam

în ziar, din graba la care eram silit pentru a fi zilnic
CE

gata la timp și a nu întrerupe seria, în fine, din nevoia

de a împrospăta necontenit memoria cetitorului asupra
I/

celor scrise în ajun, sau cu mai multe zile în urmă.

S

Astfel, multe părți au rămas neîndeajuns desvoltate

IA

și multe... foarte multe ar mai rămînea de zis, pentru

alcătuirea unei lucrări cu adevărat desăvîrșite.
U

Și stilul chiar se resimte poate de zguduirile ce

BC

mi le aduceau știrile despre cele întîmplate zilnic

într’o țară unde am rude și prieteni, văzînd mai cu
seamă cum se desfășoară cu o logică de neînlăturat și
cum se apropie tot mai mult idealul ce l-am fost visat
 XII PRECUVÎNTARE

încă din tinerelele mele. Mă tem dar ca în unele

locuri, unde mi-am vărsat tot entusiasmul și întreaga
mea inimă, să nu fiu socotit drept un iubitor de trase

RY
sforăitoare. Aceia, însă, cari vor fi purtat în sufletul un

RA
dor atît de sfînt și de înnalt, încît ei singuri nu mai
puteau crede în îndeplinirea lui și au văzut de o dată

LIB
stavilarele cele mai puternice prăbușindu-se într’un
potop de sînge și de flăcări, iar dorul lor din tine-
reță reivindu-se falnic,, de și încă depărtat, mă vor

TY
pricepe și-mi vor ierta cusurul.
Nici n’aș fi îndrăznit, de altfel, a reveni asupra

SI
celor două serii de articole, dacă un istoric eminent,
R
o inimă mare de Romîn și de patriot, d. Nicolae Iorga,
VE
nu m’ar fi îndemnat la aceasta, pe cînd încă nu aveam
onoarea de a-1 cunoaște personal, reservîndu-mi un ca­
NI

pitol întreg în frumoasa lui carte despre Basarabia.

LU

Văzînd lucrarea mea prețuită de un astfel de spirit,

văzînd că, după mai bine de un an, adevărurile arătate
de mine nu s’au desmințit nici o clipă, cu toată min­
RA

cinoasa liniște ce pare a domni astăzi în împărăția

NT

vecină și care seamănă mai mult cu focul care moc­

nește supt cenușă, m’am hotărît să pun, încă o dată,
CE

supt ochii concetățenilor miei celea ce le-am putut afla

în cursul zbuciumatei mele vieți, pentru ca să poată
judeca în deplină cunoștință cele ce se vor mai în-
I/

tîmpla, să nu se mai lase înșelați de aratări minci­

S

noase și, statornicindu-și o nestrămutată credință, să

IA

privească cu bărbăție în față viitorul spre care vor

ști de sigur să ne îndrumeze conducătorii noștri, răzi-
U

mați puternic pe vroința neclintită a neamului !

BC

Copilărit-am în zilele Căimăcămiilor din Moldova,

învrednicitu-m’am să văd Unirea și falnicul Regat
romîn ; nu-mi va fi oare dat să mă bucur o clipă măcar
 PRECUVÎNT A.RE XIII

de reîntregirea neamului, odihnindu-mi appi joasele,

alăturea de părintele mieii, în bisericuța de lajjanuțeni,
învălit în neagra și mănoasa țărînă a Basarabiei rede­

RY
venită și ea pămînt românesc?!

RA
Dumitru Constantin Moruzi.

LIB
TY
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
Capitolul I.

TY
Peste Prut

R SI
a Prut,... la hotarul Țărei,... ce sgomot
VE
surd s’aude? Ce raze roșietice luminează,
NI

ca un început de zori, marginele norilor

negri și îndesați, colo,... în depărtare, înspre
LU

bătrînul Nistru... și mai departe încă, înspre

RA

țara Crivățului, a întunerecului și a jalei ?...

Vre-un neam nou, tînăr și puternic, mai numeros
NT

de cît nisipul mărei, ne mai încăpînd în nemă­

CE

suratele sale hotare, se pregătește, oare, a în-

neca prin mulțimele sale, toate neamurile cele­
I/

lalte și toate limbele, supunîndu-le unei singure

S

voințe, unui singur om ? Ori o fi răsăritul unui

IA

nou soare, mai strălucitor de cît cel vechiu;

U

soare de desrobire, de înfrățire și de dreptate,

BC

menit să reînvieze, să încălzească și să lumineze,

acea parte desmoștenită a omenirei, care zace
din vremuri, în lanțurile robiei și ale asuprire!?!
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînil. 1
 2 D. C. MORUZI

Oare de acum,... lumina, o să ne vie tocmai de

la miază-noapte ? ! !

RY
O nu! Priviți mai bine,... mai de aproape :
norii aceștia, negri și îndesați, sunt făuriți nu­

RA
mai din fumul incendiilor; văpaia sîngelui nevi­

LIB
novat, înroșește singură flăcările care mistue sate
și orașe întregi; iar surdul zgomot, e bocitul

TY
victimelor, prăbușiri de colibe, de palate și de
temnițe ! Noroade multe, de diferite seminții și

SI
limbi, deprinse, de mult, a purta acea haină în­
R
tunecată a cuceriților prin spadă, acea denumire
VE
obștească, dar mineiunoasă, de Popor Rusesc, acea
NI

tăgăduire a tot ce are omul mai sfînt și mai

LU

curat în suflet, adică dragostea de neam și de țară

unde s’a născut, noroadele acestea, râvnind la
RA

drepturile și libertățile popoarelor omogene, vi­

NT

sează acele drepturi și pentru dînsele, dar prin

alcătuirea unei Rusii mare, liberă, constituțio­
CE

nală, ba chiar republicană,... uitîndu-și trecutul

și obîrșiele lor!
I/

Inconștiente și zăpăcite, la prima licărire de

S
IA

libertate, ele o amestecă cu ideia de estindere,

ideia de dreptate cu ideia de asuprire, vor să
U

răstoarne pe împărat, dar să-și păstreze împă­

BC

răția, să distrugă despotismul autocrației, înlo-

cuindu-1 cu despotismul demagogiei! Abia au
 RVȘII ȘI ROMÎNIÎ 3

căpătat făgăduinți, nedeslușite încă bine și urile

sălbatice dintre neamuri și clase sociale, tot mai

RY
înverșunate și mai năstrușnice, dărîm, ard, ucid,

RA
făcînd să izvorască pretutindeni, păraie de sînge
care, adunate la un loc, ar alcătui o Dunăre,

LIB
dacă nu o Marel
E o încîlcire spăimîntătoare de uri, de patimi

TY
și de năzuințe; e o amestecătură de idei streine

SI
și de mizerii locale; utopiile sterpe ori ne­
R
sănătoase, eșite din circulație în Occident, al­
VE
toite, la întîmplare, pe nevoile, neștiința și ne­
NI

vinovăția popoarelor crescute în întuneric; iar

LU

din această groaznică învălmășeală, apare numai

în ochii îngroziți ai lumei civilizate, lupta în­
RA

verșunată ce o dă studențimea, cu idealurile sale

mîndre și neprihănite, împreună cu așa zisa in-
NT

tellighenstva, cu patimele și urile sale scîrboase,

CE

în contra biurocrației murdare, samovolnice și

hrăpitoare, pe spinarea maselor inconștiente și
I/

suferinde; luptă crîncenă, pe viață și pe moarte,

S

dată numai pentru pradă; iar prada... eterna pradă,

IA

care poate fi alta de cît acele mulțimi oarbe și

U

desmoștenite, însetate de libertate, flămînde de

BC

dreptate, care mor cu miile împreună cu stu­

denții, pentru a înlocui pe asupritorii lor de as­
tăzi, prin asupritorii lor de mîne?!
 4 D. C. MORUZI

Iată jalnica priveliște ce o înfățișază uriașul

nostru vecin înaintea lumeî îngrozite, care, ipno-

RY
tizată de mărimea colosului, se îndărătnicește a

RA
vedea, în cele ce se petrec astăzi, redeșteptarea
unui neam imens, care redevenind conștient de pu­

LIB
terea sa, prin libertate, va îneca popoarele cele-
l’alte prin mulțimile sale. Știrile ce ne sosesc de

TY
acolo sunt atît de contrazicătoare, atît de neîn­

SI
țelese pentru acei ce nu cunosc temeinic Rusia,
R
în cît lumea stă în nedumerire și nimeni nu pare
VE
a îșî da seama, de ce ne poate aduce ziua de
mîine.
NI

Fapt e că la hotarele noastre fumul se înte­

LU

țește, flăcările se ridică tot mai înalte, iar sîngele

RA

tot curge..., curge mereu! Suntem prea aproape

de locul sinistrului, pentru ca să ne fie îngăduit
NT

a rămînea în nepăsarea de pînă acum și datori

CE

suntem a ne da bine seama de ceea ce se pe­

trece acolo. Să cercetăm și să ne încredințăm cu
I/

tot dinadinsul, dacă în adevăr e vorba de re­

S

deșteptarea unui popor de 150 milioane, sau de

IA

reînvierea falnică a zecimi de neamuri, cu lim-

U

bele, moravurile și credințele lor deosebite, re-

BC

născînd setoase de lumină și de dreptate, ge­

loase de neatîrnarea lor națională, precum și de
mîndria lor trecută. Să nu uităm că numai o apă
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 5

ne desparte de două milioane de români sînge

RY
din sîngele nostru, legați de noi de la descăli-
cătoare și pînă la începutul veacului trecut. Nu

RA
avem dreptul a-i lăsa în gura morții și nici moș­
tenire vre-unui nou cuceritor. Cînd vor întoarce

LIB
privirile lor spre noi, va trebui să le sărim în

TY
ajutor și să cunoaștem bine atuncea pe cine vom
avea în față.

SI
Trecut-a ora sfielei și a prudențelor diploma­
R
tice. Mai curînd poate de cît ne putem aștepta,
VE

vom fi tărîți de împrejurări, unde nici nu gîndim.

NI

E, dar, timp ca poporul romăn, conștiințe de sine,

LU

să-și cunoască vecinul și să nu rămîie ca alții,

ipnotizat de această frumoasă denumire de popor
RA

rusesc care, astăzi încă, poate fi întrebuințată ca

expresie geografică, dar nu va mai aminti mîine
NT

de cît un trecut glorios.

CE

*
* *
Atunci cînd întemeietorul dinastiei actuale
I/

fu rugat, de către poporul muscălesc, să pri­

S
IA

mească coroana Moscovei, el respinse în două

rînduri această onoare ; a treia oară însă popo­
U

rul se puse în genunchi și îi spuse următoarele :

BC

«Tu sa fii Țarul nostru; viețele și bunurile noas­

tre sa fie ale Tale; unde vel merge Te vom urma;
cuvîntul și voința Ta va fi, pentru noi, lege».
 6 D. C. MORUZI

Iată dar temelia pe care s’a clădit această

uriașă împărăție care, de la Marea înghețată se

RY
întinde pînă la Marea Neagră, de la Marea Bal­

RA
tică la Marea Galbenă, de la poalele munților Scan­
dinavi, pănă lîngă poalele munților Indiei En­

LIB
gleze : unde vel merge te vom urma!
Și mers-au Țarii de la Moscova, tot înainte

TY
prin veacuri, peste neamuri și peste limbi, prin

SI
valuri de sînge și de lacrămi spre mărire; aceasta
R
le-a fost menirea și rațiunea lor de a fi : mări­
VE
rea necontenită a Imperiului.
Cuvintele acestea rostite de un neam întreg,
NI

se rostesc și astăzi, la fie-care nouă încoronare,

LU

coborîtorului Romanovilor, care stă trei zile în­

RA

chis în monastirea S-tei Treimi de lîngă Moscova,

în amintirea celor trei chemări ale poporului și
NT

de acolo, în fruntea oștirei sale, își face intra­

CE

rea solemnă în Capitala Sfîntă, leagănul Rusis­

mului, în străvechiul Kremlin, leagănul Țarismu­
I/

lui, unde primește S-tul mir, încoronîndu-se el

S

singur cu coroana de Monomach, luînd sceptrul

IA

și globul!
U

Nu. am de gînd să fac aicea istoricul luptelor

BC

și împrejurărilor care au preschimbat le grand

ducht de Moscovie, cum îl numiau cronicarii Occi­
dentului de acum patru veacuri, în colosala îm-
 RUȘlî ȘI ROMÎNIÎ 7

părăție de astăzi, căci ar trebui reamintit citito­

RY
rilor, istoria tuturor popoarelor subjugate de către
Țarii Muscălești; iar pentru aceasta, o bibliotecă

RA
întreagă n’ar ajunge.

LIB
Am pomenit episodul istoric, de mai sus, nu­
mai pentru că el alcătuește piatra unghiulară a

TY
Statului Rusesc. Nu este în toată Rusia, o sin­
gură autoritate constituită, unde pe postavul

SI
verde al mesei de ședință, să nu găsești așa zi­
R
sul zertzal; adică un postament de aur în formă
VE

triunghiulară, dominat de pajura cu două capete

NI

și cu aripile întinse, avînd, pe fie-care față a pos­

LU

tamentului, tipărite legile fundamentale ale Im­

periului; iar mai presus de legi și pe fie-care
RA

latură, stau săpate acele memorabile cuvinte,

prin care un neam întreg își abdică voința, bu­
NT

nurile și viața, în favoarea unui singur om.

CE

Apoi, dacă pentru aplicarea unor legi cunos­

cute de dînsul, îi este neapărat cinovnicului îm­
I/

părătesc, a avea pururea sub ochii săi aceste cu­

S
IA

vinte, cu cît mai mult streinul, care vrea să-și

dea seama de acest haos de neamuri închiegate
U

cu sila la un loc pentru a produce iluzia unei

BC

unități, nu trebue să le aibă pururea în vedere,

de cîte ori vrea să judece unele stări, care la
 8 D. C. MORUZI

prima vedere i se par neînțelese, ba chiar mon­

struoase.

RY
Bazele sociale ale celor-lalte națiuni sunt

RA
cu totul altele, prin urinare și criteriul nos­
tru, cînd judecăm cele rusești, trebue să fie al­

LIB
tul. Altele sunt obligațiunile cetățenilor către
stat și altele obligațiunile supușilor ruși către

TY
Țar; căci strămoșii lor, de bună voe, au abdi­

SI
cat pentru dînșii și pentru urmașii lor, dreptul
R
la viață, la voința proprie și chiar la proprietate.
VE
Un exemplu. După lege, ori-ce funcționar are
dreptul, după trei ani de slujbă, să primească
NI

după bunul său plac și alegere, sau înaintare,

LU

sau decorație, sau o recompensă bănească. Să

RA

presupunem acum că un funcționar a pierdut

un proces din cauza unor sorociri de termine
NT

sau alte împrejurări. Ce va face dacă e convins

CE

de dreptatea cauzei sale ? Renunțînd în trei rîn-

duri, la recompensele ce i se cuvin, după nouă
I/

ani, va petiționa împăratului, cerînd revizuirea

S

procesului, arătînd și împrejurările cauzei după

IA

convingerea sa ; iar după nouă ani de stăpînire

U

legală, adversarul său se va vedea din nou silit

BC

să se apere, lovit în creditul său și oprit în toate

afacerile și transacțiunile sale; ba de multe ori
sentința justiției este înlocuită prin o rezoluție
 RUȘII ȘI RQMÎNlI 9

împărătească. E mons nu e așa? Ei bine

RY
nu! Citiți zertzalul și ve1 vedea că «bunurile
»3T
noastre stl fie ale tale-». Cd tecința? ce este al meu

RA
pot dărui cui îmi placț.-Exemple ? Cîte vroiți; J ?
e cunoscute

LIB
și pot chiar cita numț în țara
noastră.
&
TY
Țin să stabilesc de la început, că nu viu să
critic instituțiunile Imperiului vecin, ci să fac un
R SI
tablou, adevărat și amănunțit, de starea sufletească
de peste Prut. Nu sunt nici dușman neîmpăcat,
VE

nici admirator orb a nici unuia din elementele

NI

astăzi în luptă. Deși am părăsit Rusia de mai

LU

bine de un sfert de veac, o cunosc temeinic și

mă cred dator a împărtăși concetățenilor mei,
RA

cunoștințele ce le-am căpătat, fără ură, fără păr-

NT

tenire și fără prejudecăți, ca puținul ce-1 vor afla

de la mine, să le folosească pentru mărirea Pa­
CE

triei și reîntregirea Neamului. Rog însă cu tot

dinadinsul pe acei ce vor bine voi să mă urmeze
I/

în acest studiu, ca să aibă în tot timpul în ve­

S
IA

dere cuvintele săpate pe zertzal, că mult le vor

fi de folos, întru deslegarea unor lucruri și unor
U

întîmplări sau descrieri ce ar putea să le pară

BC

paradoxale, sau chiar exagerate.

 RY
RA
LIB
Capitolul II.

TY
Poporul Rus
R SI
VE
m stabilit că denumirea de Popor Rus se

a poate aplica, numai unuia din numeroa­

NI

sele neamuri ce locuesc marea împărăție,

LU

si care amestecate la un loc și împărțite dea

valma în trepte sociale și partide, sînt departe
RA

d’a fi uitat obîrșiele lor și dragostea de neam \

NT

prin urmare, generalisarea acestei denumiri la

toți locuitorii statului rusesc, nu poate fi privită
CE

de cît ca o minciună convențională, sau o iluzie.

I/

Cum se poate ca o asemenea iluzie să fi amă­

S

git o lume întreagă ? Din ce causă atîția scrii­

IA

tori de valoare, atîția distinși călători, se încă-

U

păținează a nu vedea acolo, decît un uriaș popor,

BC

care se trezește acuma, cerînd drepturi căpătate

de mult de celelalte popoare ? Pentru că au pier­
dut din vedere, piatra unghiulară pe care s’a
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 11

clădit această uriașă domnie, care a întrecut prin

RY
îndelungata sa dăinuire, dar maî ales prin necur­
mata sa estindere, tot ce ne-a arătat păn’ acum

RA
istoria. Ei au privit Rusia prin mijlocul prismei

LIB
ideilor Occidentale și, pentru judecarea celor
rusești, au întrebuințat criteriul din țările lor,

TY
acolo unde trebuiau să se pătrundă de cuvintele
• săpate pe Zertzal: viețele și bunurile noastre sa fie

SI
ale tale, unde vel merge te vom urma, cuvîntul și
R
voința Ta va fi pentru noi lege. Pornind de la o
VE

bază greșită, greșit au judecat și lucrurile, și

NI

faptele și oamenii; învinuind pe nedrept cînd pe

LU

ocîrmuitori, cînd pe cei ocîrmuiți.

Amăgirea e cu atît mai ușoară și ilusia mai
RA

permisă, că făcînd abstracție de tot ce s’a scris

despre Rusia, streinului, doritor de a se încre­
NT

dința personal despre Poporul Rus, i s’ar putea

CE

întîinpla să străbată întregul Imperiu, să vizi­

teze autoritățile publice, societatea înaltă, să
I/

viețuiască prin oteluri, să cutreiere prăvăliile,

S
IA

restaurantele, cafenelele, teatrele, să călătorească

pe căile ferate, fără ca să auză, afară de rare
U

excepțiuni, altă limbă decît limba rusă, mai bine

BC

sau mai rău pronunțată, după obîrșia celuia care

o vorbește. Pretutindene aceleași clădiri monu­
mentale și triste în uniformitatea lor; pe străzi,
 12 D. O. MORUZI

prin gări, pe drum, aceleași figuri bărboase și

posomorite, aceleași șăpci și mantale largi, ca

RY
tot ce te încunjoară, aceiași viață largă Ru­
sească, Ruskaia șirocaia jizril, cum zic ei, care

RA
începe cu lărgimea exagerată a străzilor și a

LIB
șinelor drumului de fier, pentru a se isprăvi cu
imensa cameră ce o capeți la otel. Ești izbit de

TY
proporțiunile uriașe a tot ce te înconjoară, fără

SI
a simți însă că respiri mai liber; tot e mare,
R
tot e prea mare, pănă și porțiile de bucate de
VE
pe la birturi! Se simte că o singură și necur­
mată voință a combinat totul, din vremuri, pentru
NI

a arăta mărimea Imperiului și a da prin uni­

LU

formitate, ilusia de unitate. în saloane se va

vorbi străinului indiferent: nemțește, franțu­
RA

zește sau englezește, după cultura cercului unde

NT

va fi nimerit; dar convorbirele generale vor avea

loc totdeauna și mai ales în fața unui strein, în
CE

limba rusă.
I/

Streinul se va reîntoarce dar la dînsul, cu

S

convingerea făcută și, în curățenie de cuget, va

IA

scrie și va vorbi despre poporul Rus, despre

U

revendicările lui, despre constituționalismul în

BC

Rusia și despre înrîurirea emancipărei acestui

popor de 150 de milioane, asupra celorlalte state;
iar cînd va auzi de mișcări naționaliste în Po-
 RUȘII ȘI ROMÎNli 13

lonia sau Basarabia, le va lua drept înscenări

de ale revoluționarilor sau de ale reacționarilor,

RY
după cum va fi și el, liberal, conservator sau

RA
socialist în țara lui. Mă rog, a stat omul mai
bine de 15 zile la hotel de Saxa în Varșovia și

LIB
10 zile la Șveitarkaia Gostinitza din Kișinău,
și n’a auzit, o vorbă măcar, Leșească sau Mol­

TY
dovenească; toți chelnerii erau Muscali neaoși,

SI
Armeni sau Evrei. Cu aceiași convingere și cu­
R
rățenie de suflet ar fi scris de sigur și vorbit
VE
acum 30 de ani, streinul călător care ar fi cu-
NI

treerat Bulgaria, în timpul constituțiunei lui

Midhat Pașa; căci n’ar fi auzit în drumul său
LU

decît turcește și n’ar fi văzut decît oameni pur-

RA

tînd șalvari și fesuri.

Călătorind prin Rusia, multe anomalii, ne­
NT

dreptăți și cruzimi întîlnește streinul; dar nu-și

CE

dă seama că, acestora numai, se datorește sta­

tornicia și necurmata mărire a statului; și deci
I/

e nedrept cu ocîrmuirea, care nu face alta decît

S

să aplice o stare consimțită de veacuri. Izbit de

IA

uniformitatea ce o constată în toate, conchide

U

la unitate și aci greșește încă, fiindcă nu poate

BC

pătrunde sub mulțimea aceasta de șăpci și de

caftane, pănă la creerii care speră și inimile care
bat pentru idealuri, ce ar îngrozi poate pe ade-
 14 D. C. MORUZI

văratul popor Rusesc dacă ar putea să le pă­

trundă. Chiar limba aceasta oficială, atît de vor­

RY
bită și de întrebuințată, cei mai mulți din su­
pușii Țarului o iau cu ei odată cu șapca și cu

RA
caftanul, adică numai cînd ies de acasă și o

LIB
leapădă odată cu caftanul și cu șapca la reîn­
toarcere. Adevărata limbă însă, scumpa limbă

TY
părintească, învinsul, sclavul, o păstrează cu ge­

SI
lozie, ca pe moaștele cele sfinte și curate, pen­
tru acei ce-i sînt dragi, pentru familie, rude și
R
VE
prieteni încercați, pentru rostirea rugăciunelor
credinței strămoșești, pomenirea trecutului, șop-
NI

tirea speranțelor pentru viitor; căci pentru ne­

LU

voile și agonisirea traiului, pentru josnicele in­

terese, tăinuirile gîndului și plăsmuirile fățarnice
RA

și viclene, ajunge limba cuceritorului.

NT

Cunoașteți oare ceva mai atingător, mai duios

și totodată mai puternic, decît smerenia cinstei,
CE

curățenia geloasă și evlavia înălțătoare cu care

I/

toate neamurile acestea, luate pe nedrept ca

S

popor Rusesc, păstrează cu zgîrcenie, cel mai scump

IA

și cel mai sfînt din odoarele lor, adică limba,

U

care e totodată zălogul cel mai sigur de reîn­

BC

viere ?
O voi ce în liniște și fără teamă vă grăiți
graiul străbunilor, voi care învățați alte limbi
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ

streine ce vă par mai bogate sau mai fru­

moase, popoare libere și născute în libertafe/riu

RY
puteți înțelege, ce dulce, scump și neprețuit odor

RA
este limba maternă, pentru popoarele ce zac în
asuprire; facă Domnul, ca nici odată să nuntiți

LIB
chemați a o înțelege !
De și împărăția Rusească, înfățișează călăto­

TY
rului acea uniformitate în clădiri, port și limbă,

SI
rusificarea n’a avut însă înrîuriri de cît asupra
R
orașelor clădite din nou și asupra părților noul
VE
ale orașelor vechi. Cu multă dibăcie, înțelepciune,
NI

stăruință și răbdare au putut Țarii Moscovei să

LU

dea cuceririlor lor această uniformitate înșelă­

toare.
RA

Pe măsură ce-și alipeau un alt neam, departe

de a se lua după cei-lalți cuceritori, ei deschi-
NT

deau largi porțile rusismului la toți acei care

CE

se lepădau de obîrșie și erau gata să-i servească.

Credințele, legile și moravurile locale, erau
I/

respectate cu sfințenie, fălindu-se cuceritorii de

S

această mărinimie, pentru a-și atrage mai bine

IA

recunoștința cuceriților. Acolo unde erau popoare

U

mai culte sau mai importante, Țarii nu prege­

BC

tau a lua titlurile de Mare Duce a Finlandei,

Rege al Poloniei etc., par’că n’ar fi trebuit să
existe nici odată altă legătură între dînsele și
 16 D. C. MORUZI

poporul rus, de cît o unire personală. Pînă la

1830 Polonia avea Dieta ei constituțională, le­

RY
gile și armata ei; iar regimentele finlandeze, au
dăinuit pînă la începutul resbelului Ruso-Japonez.

RA
Familiile mari, de ori-ce neam, îmbrățișate căl­

LIB
duros de către aristocrația rusă, erau îndemnate
de dînsa ca să primească slujbe: garda, flota,

TY
înaltele demnități civile și militare, dar mai cu
seamă diplomația, erau împănate cu cele mai

SI
frumoase nume germane, scandinave, poloneze,
R
VE
georgiane și chiar romîne, precum prinții Can-
tacuzinești și Abaza (cel din urmă, venit în Ru­
NI

sia odată cu Cantemir). Ori-ce treaptă socială

LU

putînd ajunge la nobleță, numai dacă membrii

săi intrau în serviciul Țarului, iar nobilii pier-
RA

zînd titlurile și privilegiile lor de nu intrau în

NT

slujbă, mica nobleță nevoiașă, precum și nobleță

mare și avută, fură constrînse a învăța rusește, a
CE

cere și a primi funcțiuni, a-și părăsi vetrele, în-

dreptîndu-se încotro le chema slujba împără­
S I/

tească. După un timp oare-care, unii din acești

IA

pribegi se întorceau pe la vetrele sau moșiile lor,

iar alții se stabileau prin provinciile unde își is­
U
BC

prăviseră slujba, însurîndu-se mai în tot-deauna

în legea și neamul lor: copiii și urmașii rămî-
neau și ei pe unde se stabiliseră părinții, fie ca
 RUȘII ȘI R0MÎN1I 17

cinovnici, medici, arhitecți, ingineri sau advo-

RY
cați, păstrînd însă, cu sfințenie credința, limba,
tradițiunile și speranțele părinților. Tot așa se

RA
întîmplă cu corn erei anții, negustorii și meseriașii

LIB
vehiți din toate unghiurile împărăției: Toți știu
rusește, dar nimeni nu uită graiul neamului său.

TY
Astfel veți găsi patrioți polonezi la Moscova,
ruși la Varșovia, finlandezi și germani în Ba­

SI
sarabia sau Caucaz, fără ca nimeni să se fi lepă­
dat de obîrșie.
R
VE
Politica Țărilor rusești a fost dar, în totdeauna
NI

mărinimoasă și îngăduitoare, față de neamurile

LU

cucerite. Lăsîndu-le de o cam dată, legile mora­

vurile și credințele neștirbite, ba chiar onorate,
RA

ea și-a îndreptat mai mult înrîurirea, asupra inte­

NT

reselor materiale și patimele omenești: ambițiunea

și lăcomia. Nimeni nu era nici rugat, nici silit
CE

să intre în slujbele statului.... numai acei ce nu

intrau, erau pasibili de pedepsele corporale, prin
I/

pierderea titlurilor și privilegiilor lor. Nimeni nu

S
IA

era silit să învețe rusește și ori cine putea să

intre în slujbă... însă bine înțeles dacă știa ru­
U
BC

sește, căci altfel cum ar fi putut sluji ? Ce a fost

vinovat Țarul, că s’au resculat polonezii călcînd
jurămîntul lor de credință? Oare nu-i sîngera
inima văzînd cum curge inai mult sînge rusesc
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînil. 2
 18 D. C. MORUZI

de cît polon la asaltul Varșoviei? Ce era să facă?

Nu era dator să restabilească ordinea? Și a res­

RY
tabilit-o așa de bine... că nu mai rămăsese cine
s’o poată turbura! Vinovatul?... Apoi tot hoțul

RA
de păgubaș. Nu se face între slujbași nici o deo­

LIB
sebire de neam sau de credință; Doamne ferește!...
dar nu știu cum se întîmplă, că cei al căror nume

TY
se termină în s/cil în loc de ski, acei ce merg

SI
să se închine în Sobor la zile împărătești, sunt
R
avansați mai repede. Apoi tot Țarul e de vină
VE
dacă catolicul Iasinski, născut în Polonia, de pă­
rinți polonezi, devine deodată pravoslavnicul, la-
NI

sinskil? Și amarnic mai e de rus Iasinskii! Fe-

LU

rește-mă Doamne de soarta bietului polonez rămas

statornic legei și obîrșiei sale, cînd va cădea în
RA

mîinile lui Iasinskii! De am luat ca pildă pe un

NT

polonez oare-care, n’arn vrut să dau a înțelege

că acest neam valoros, care a strălucit în istorie,
CE

ar fi aplecat spre trădare și apostăzie, din contră ;

I/

alegînd pe un catolic, care, pentru a se ruși cu

S

totul, e silit să se lepede și de Biserica lui, am

IA

vrut să arăt cît mai ușor s’ar ispiti românul or­

U

todox, care nu are de cît a-și schimba porecla.

BC

Așa dar, iată din ce se compune acest faimos

popor rusesc care acopere a cincea parte a usca­
tului: Muscălimea întreagă, aristocrația țărilor
 RUȘII și ROMÎNII 19

subjugate, cinovnici în slujbă sau în retragere,

RY
veniți din toate părțile și stabiliți cu urmașii lor
în toate provinciile, comercianți, negustori, me­

RA
seriași adunați tot ca cinovicii, și cu aceleași

LIB
simțiri și tainic respect de obîrșie ; și ........
Iasinskii!

TY
Dar neamurile autoclitone? Mulțimea cea de
neamuri? Unde e?

SI
Acei de care am vorbit pănă acum sunt vene­
R
tici acolo unde să aflu; pănă eri erau împărțiți
VE
în clase, iar astăzi în partide de luptă. Profe-
NI

siunele libere, studenții, meseriașii și ovreii sunt

LU

revoluționari, nobleță, burghezimea, parte din

neamul muscălesc, cinovicii și.... Iasinskii, sunt
RA

reacționari; dar poporul, sau mai bine zis po­

NT

poarele? Ce fac? Ce gînd au?

Ele fierb încă... clocotesc și chiar au început
CE

a se mișca. Crescute în întuneric, au încă men­

talitatea veacurilor trecute, blîndețea și curățenia
I/

de suflet, cînd sînt liniștite. Ele nu înțeleg încă marele

S
IA

probleme sociale, urăsc tot ce e străin de dînsele,

de credința și de neamul lor, rîvnesc la păinîn-
U

turile ce le-ar putea hrăni mai bine, ca ori-ce

BC

muncitor de pămînt. Vai însă de inconștienții

din ambele partide, care se încearcă a răscoli pa-
timelele cele rele, care ațîță și îndîrjesc păturile
 20 D. C. MORUZI

acste adînci ale neamurilor crezînd că le vor face

unelte! îngrozitoare va fi ora cînd, de pe țărîna

RY
străbunilor, ele vor arunca adevăratul strigăt de
alarmă: Jos cu veneticii și trădătorii de neam ! Re-

RA
dați-ne Țara, limba și credința și vom vedea, în urmă

LIB
cum să ne administrăm. In ce gaură de șarpe, in­
tra vor atuncea asupritorii de neamuri și amăgi­

TY
torii de conștiințe ? Cine știe ce ne-or mai vedea
ochii, cînd mulțimile acestea oropsite își vor îneca

SI
lanțurile într’un potop de sînge pentru a reînvia
R
VE
mărețe și liniștite, întinerite și mîndre, cu lim-
bele, moravurile, credințele lor și toate gloriile
NI

strămoșilor! ? ?
LU

Și nici că se poate alt-fel! Nici nu pot viețui

împreună atîtea neamuri care pentru a se înțe­
RA

lege între dînsele trebue mai întîiu ca să se lepede

NT

de graiul lor strămoșesc. Nu se pot aduna de

bună voe, în cuget curat și într’un scop obștesc,
CE

oameni cu firi și apucături atît de diferite ca

Cerchezii și Polonii, Tătarii și Românii, Rutenii
S I/

și Germanii, Armenii și Finlandezii, pentru ca

IA

împreună și în graiul mus călesc, să facă legiuiri

uniforme și să impue dări comune. Cu toată sila,
U
BC

puterea și prestigiul Imperial, vedem ce ieasă

astăzi din această amestecătură ; apoi prin liber­
tatea constituțională, sau chiar republicană, să se
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 21

mai poată încă, încătușa noroadele? In istoria

RY
sacră, vedem că s’a mai încercat omenirea a porni
o clădire mai presus de puterea sa, de logică

RA
și de bunul simț, și clădirea aceasta nu s’a putut

LIB
isprăvi nici odată, lăsîndu-și prin veacuri, numai
numele de Turnul lui Babei sau amestecarea lim-

TY
belor. Oare această frumoasă legendă să nu fie
o prevestire a Dumilor Rusești ? !

SI
Lovesc în multe convingeri și multe prejude­
R
căți, dar cititorilor mei le cer răbdare ca să le
VE
pot dovedi toate spusele și arătările mele.
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul III.

TY
înalta aristocrație si curtenii

R SI
tru a convinge mai bine pe cititori des-
VE
re adevărul spuselor noastre de pin’ acum,
îi voi ruga să mă urmeze în studiul fie­
NI

căreia din treptele sociale care alcătuesc între­

LU

gimea supușilor Țarului, după cum o vom face-o

RA

și pentru poporul din Basarabia. Odată că ’și

vor fi dat seamă de starea sufletească a fie-cărei
NT

trepte în parte, le va fi lesne a hotărî: dacă

CE

țarismul se mai poate rezema astăzi pe cuvin­

tele săpate pe zerteal] dacă o constituție e cu pu­
I/

tință pentru acest potop de neamuri; sau dacă

S

federalismul cu legi și constituții deosebite, le-ar

IA

putea ține închegate la un loc.

U

Avînd a răspîndi privirile noastre asupra în-

BC

tregimei fie-cărei trepte, unită în elementele sale,

așa precum este, sau pare a fi, vom începe, de
astă dată cu treapta cea mai înaltă a societă-
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 23

ței Rusești, adică nobleță titrată sau de neam,

RY
curtenii care înconjoară tronul.
Făcînd abstracție de ordinea chronologică, vom

RA
așeza în frunte și după însemnătate, familiile în­

LIB
rudite cu casa Domnitoare, purtînd sau nu, ti­
tlurile de Altețe Imperiale, adică Oldenburg Leich*

TY
temberg Strogonof, etc. După ele îndată, vom pune
pe acele purtînd titlul de Altețe Serenisime, ca

SI
prinții de (de neam) Dadzian de Mengrelia
R
(domnitorii mediatizați a Principatului Mengrelian)
VE
Gortciakoff (cvetây, după eivincoborîtoriilui Riurik,
NI

precum familiile Sviatopolk-Mirski, Obolenski, Ga*

LU

garin, Mescerski, care tratează familia imperială

de Holștein-Gotiorp și de parveniți. Să mai însem­
RA

năm aci familiile adevărate muscălești, ca Dol-

NT

goruki, Tolstoi, Orlof. Stalipin Suvalof, etc. Apoi

emigrații francezi din timpul revoluțiilor din 1789>
CE

și 1870 precum Richelieu, De Ribas, Colincourt, Jo-

mini, Langeron, Bopaparte, cîte-va familii italiene
I/

sau corsicane, ca marchizii Paulucci; cîte-va fa­

S
IA

milii grecești, ca Ipsilanti, Vlangali, dar care mai

toate s’au reîntors pe la obîrșiele lor, după o în­
U

delungată ședere. Mai statornice au fost familiile

BC

germane, venite cu diferitele împărătese și Mare

Ducese, deținînd din neam în neam înaltele dem­
nități ale Curței, ca Adlerberg, Friederiks, Tiezen-
 24 D. C. MORUZI

hausen; apoi nobleță Baltică, precum Liiders,

Budberg, Oesten-Saken, Keller, Offemberg etc. ; fa­

RY
milii armene, ca Lazareff, Mellikof, Tzeretelli etc.,

RA
în fine, după demembrarea Poloniei, înalta no­
bleță Poloneză (Carmazinowa Șleahta) ca Czar-

LIB
toricki, Branicki, Potocki. Lubomirski, Poniatowski și
multe altele. Nu vom aminti de cît în treacăt

TY
familiile Romînești precum : Abaza, Sturdza-Ga-

SI
garin și Cantacuzino-Speranski.
R
Nu caut să fac aicea cartea de aur a nobi­
VE
lime! împărăției; am arătat numai cîte-va nume
din fie-care categorii și neamuri din sferele
NI

înalte, pentru a învedera cu cît întreceau la

LU

număr, nobilii de neam strein, pe adevărații no­

RA

bili Ruși. Ei bine, toate familiile acestea: orto­

doxe sau catolice, protestante, calvine sau de
NT

rituri armenești, deși de lealismul cel mai sincer

CE

către Țar, de și lucrau cu rîvnă în ideile pan­

slavismului, nu-și uitau însă nici odată obîrșiele
I/

și credința, din două pricini temeinice: întîiu,

S

pentru că erau nobile; iar nobleță rezemîndu-se

IA

pe vechime, lepădîndu-se de trecut, ar fi devenit

U

de-opotrivă cu Dvorenii sau nobilii creați, lucru

BC

care l’ar fi privit ca o înjosire ; a doua pricină

era credința, căreia trebuiau să rămîe statornici
pentru a nu trece în fața propriei lor conștiințe
 RUSII SI ROMÎNlI

și în ocliiî semenilor lor, drept niște apostați. Ei

RY
păstrau dar cu trufie credința și tradițiile tre­
cutului.

RA
Mi se va zice că, avînd asemenea simțiri, nu

LIB
puteau lucra în cuget curat, la rusificarea pro­
priului lor neam. Pare într’adevăr o dilemă :

TY
•ori rămîi credincios neamului, ori împăratului.
Ei bine nu. Ei împăcau foarte lesne în cugetul

SI
lor aceste două părți opuse ale dilemei: Cre­
R
VE
dincioși rămîneau împăratului, pentru că îi ju­
raseră credință și îi primise darurile, onoarea
NI

lor de nobili fiind legată prin aceasta ; lucrau

LU

însă, la rusificarea foștilor lor vasali și servi pe

același temei de drept, pe care coloniștii din
RA

America de sud se serveau odinioară, pentru a

NT

hotărî asupra soartei și vieței negrilor pe cari

îi cumpăraseră sau îi moșteniseră de la părinți:
CE

și aceasta mai vîrtos, pentru că credeau poate

I/

că asigurau fericirea viitoare ale acestor neamuri

S

prea slabe pentru a se împotrivi Rusiei, silin-

IA

du-le a se contopi în obștia imperiului.

U

Cu toate acestea însă, sângele apă nu se face

BC

și singura licărire de dragoste pentru ai lor, se

putea întrezări din faptul că înrîurirea de care
dispuneau și sprijinul lor, se revărsau mai mult
asupra celora de un neam și de o limbă cu dînșii:
 26 D. C. MORUZI

nu că păstrau în gînd vre-un scop ascuns, dar

așa cum aî da un mijloc de hrană sau de căpă­

RY
tuială, vre-unuî vechiu slujitor.

RA
Urmarea acestui fel de a gîndi, fu că fiind
streină de neamul Rusesc, această aristocrație,

LIB
ridică un zid de nepătruns între Țarul Moscovei,
așezat acum la Petersburg și Muscalii săi, insu-

TY
flîndu-i acestuia ideile medievale ale germanilor

SI
și francezilor de pe acele vremuri, cari nu co­
R
respundeau de loc nici evului mediu rusesc, nici
VE
ideilor moderne ale francezilor și germanilor de
astăzi.
NI

Apoi toate demnitățile și slujbele înalte erau

LU

cuprinse de dînșii, nu numai prin favoarea ța­

RA

rilor, dar și prin merite, de oarece aparținînd

unor seminții mai vechi și mai luminate, erau și
NT

ei mai destoinici și mai vrednici. Un Richelieu,

CE

întemeiază Odesa, un De Ribcis și un Langeron o

înfrumusețează: iar cercetînd istoria, găsim pa­
I/

ginile cele mai frumoase iscălite de nume ru­

S

sești și străine, în măsura ce am arătat-o mai sus.

IA

Această covîrșire în toate, nu putea fi pe pla­

U

cul neamului care dăduse nu numai sîngele dar

BC

și numele său cuceririlor Țarului. Văzînd că pe

hartă, aceste cuceriri purtau numele obștesc de
împărăția rusească, rușii, inferiori în civiliazație
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 27

și chiar la număr, față cu întregul acest con­

RY
glomerat, se credeau în drept ca să domnească
și eî împreună cu împăratul lor asupra tuturor

RA
acestor popoare, uitînd că și ele ajutase cu sîn-

LIB
gele și capacitățile lor, ba chiar în măsură poate
maî mare, la gloria și estinderea împărăției.

TY
De acolo pornește ura înăbușită a Muscalului,
în potriva conaționalilor săi de altă obîrșie, ura

SI
cu care și aceștia nu pregetă a’l răsplăti cu pri­
R
VE
sosință ; de acolo starea sufletească pe care am
întîlnit-o pănă acum 5—6 ani și care de sigur
NI

dăinuește și astăzi: cînd nu puteai întîlni zece

LU

supuși de ai Țarului la un loc și întrebînd pe

unul despre ceilalți 9, să nu-ți răspundă cu dis­
RA

preț : Moscali, Poliac, Niemeț, Ciuhna, Hohol, Mal-

NT

davan, Armeanin, Jld, Tatar, Bașkir! Această stare

sufletească precum și aceste apucături, cari le
CE

întîlnești obștește în toate treptele societății ru­

I/

sești, nu odată voiu avea a le însemna în de­

S

cursul acestei lucrări; ele însă vor apărea și

IA

mai vădite cînd voiu vorbi despre Dvorianstva și

U

mica nobleță.
BC

Scopul meu fiind mai cu seamă de a pune în-

naintea ochilor cetitorului adevărata și nepărti-
nitoarea vedere asupra stărei sufletești de care
sînt stăpînite diferitele trepte ale societăței im-
 28 D C. MORUZI

periului, nu trebue ca să las nimic nedeslușit,

oii care i-ar putea da închipuiri greșite asupra

RY
lor. înainte dar de a păși mai departe, sunt da­

RA
tor să spun că cele ce am arătat despre înalta
aristocrație rusă, străină de neamul rusesc, nu

LIB
se potrivește decît în parte înaltei aristocrații
poloneze, de și urmările aă fost aceleași pentru

TY
neamul ei ca pentru celelalte.

SI
Se știe, că desființarea regatului Polon nu se
R
datorește numai poftelor celor trei vecini cari
VE
’l înconjurau, dar mai mult neînțelegerilor, am­
NI

bițiunilor și luptelor înverșunate dintre partidele

LU

politice, conducătorii lor nepregetînd a chema

străinul în ajutor, pentru a lupta cu dînsul în
RA

contra acelora de un neam cu ei. Se știe de

asemenea, că după constituția regatului, hotă-
NT

rîrile dietei (adunare legiuitoare), trebuiau luate

CE

în unanimitate de voturi și era de ajuns ca cel

mai neînsemnat dintre nobilii deputați să-și scoată
I/

sabia și înfigînd-o în jos să pronunțe cuvîntul

S

de: veto, pentru ca să zădărnicească măsurile cele

IA

mai grabnice și mai neapărate siguranței statului.

U

E lesne dar de înțeles cum poporul Polonez, de o

BC

civilizație mai veche și mai înaintată, avînd o limbă

și o literatură mai cultă și mai desvoltată decît
literaturile și limbile celorlalte popoare slave,
 RUȘII ȘI ROMÎNII 29

cunoscut și însemnat în istorie prin vitejia, avîn-

RY
tul și cunoștințele sale ostășești, s’a văzut sfî-
șiat și împărțit în trei bucăți, de către vecinii

RA
săi; dintre cari numai doi poate îi erau deopo­

LIB
trivă în privința vechime! și a culturei.
Nu intră în cadrul acestei lucrări să descriu

TY
uneltirile diplomațiilor austriace, prusiene și ru­
sești, prin cari au știut să învrăjbească între ele

SI
strălucitele căpetenii ale acestui nobil și nefericit
R
popor; asmuțind și întărîtîndu-le patimele, pănă
VE

a le orbi într’atît, ca să jertfească pornirilor lor

NI

nesăbuite, obîrșia, limba și neatîrnarea neamului

LU

întreg, ființa chiar a statului și a numelui polon,

ei, cari din moși strămoși vărsaseră atîta sînge și
RA

împrăștiaseră atîta lumină și glorie în jurul acestui

nume! Destul că de atunci își ispășesc păcatul
NT

și în curînd poate îl vor fi ispășit!

CE

Dar, în sfîrșit! Făptuitu-s’a și această fără­

delege. împărăția austriacă se mai împestrița cu
I/

două neamuri mai mult: polonii și rutenii, prin

S
IA

alipirea marelui ducat al Cracoviei și Galiției;

Prusia omogenă, germana Prusie, menită în
U

viitor a închega tot ce cugetă, simte și vorbește

BC

nemțește, nu s’a sfiit a silui un neam străin de

dînsa, prin alipirea marelui ducat de Posen, pe
cînd visa unirea tuturor germanilor. In fine,
 30 D. C. MORUZI

sîmburele și inima acestui mare neam, Varșovia,

Regatul și Lituania căzură pradă Țarilor rusești.

RY
Ce crudă bătae de joc a soartei pentru acești

RA
oameni, cari după ce și-au făptuit o legiuire
atît de ocrotitoare a libertăței lor individuale

LIB
încît a nimicit-o pe cea națională, să se vadă
puși acum sub oblăduirea cuvintelor de pe zer-

TY
tzal: voința și cuvîntul tdtl ne va fi lege!

R SI
Cea mai mare parte a fostului regat Polon
VE
trecînd sub oblăduirea țarului, era firesc ca în-
NI

nalta aristocrație poloneză să treacă în număr

mai mare acolo unde ’și avea domeniile mai în­
LU

semnate. După obiceiu ea fu primită strălucit la

RA

curtea împărătească, îmbrățișată călduros de aris­

tocrația imperiului și înrîurirea sa fu multă vreme
NT

din cele mai puternice acolo.

CE

încredințați de superioritatea neamului lor

asupra celui muscălesc, aristocrații polonezi în­
I/

trebuințară înrîurirea lor pentru a face să pă­

S

trundă în slujbele statului, prin toate provinciile

IA

împărăției și în număr cît mai mare, mica no­

U

bleță poloneză, șleahtura cum o chemau ei cu

BC

dispreț, cu gîndul poate, văzîndu-se cuceriți, a

poloniza imperiul cuceritorilor, sau cel puțin a’l
8tăpîni de fapt. Prin aceasta s’ar putea tălmăci,
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 31

cum de nu s’au împotrivit mai energic, măcar la

RY
început, ca micele slujbe din Polonia să fie lăsate
în mare parte pe seama Rușilor. Sperau, de sigur,

RA
că departe de a fi un pericol,acești slavi se vor
amesteca lesne prin convertire la credința cato­

LIB
lică. Socoteala aceasta nu era tocmai greșită,

TY
că deși cazurile de convertire și de contopire a
funcționarilor ruși din Polonia sunt foarte rare,

SI
totuși e fapt că nu s’ar găsi în tot imperiul oraș
R
de oarecare însemnătate, care să nu aibă o nu­
VE
meroasă și puternică colonie poloneză cu biserica
NI

ei catolică (kostiol).
LU

Dar să revenim la felul de viețuire al acestor

căpetenii îndată după desmembrarea neamului
RA

lor. Ele trăiau mai mult în bogatele lor caste-

luri, unde se uneau fastul Orientului și dărnicia
NT

slavă cu luxul și cultura cea mai rafinată ale

CE

Occidentului, primind și ospătînd chiar pe țar

cînd trecea prin apropiere și căruia îi ziceau cu
I/

trufie Majestatea Voastră Regala; sau la Var­

S
IA

șovia, unde în timpul umbrelor de diete cari se

mai țineau dădeau baluri și petreceri străluci­
U

toare în palatele lor. Rar le întîlneai la Peter-

BC

sburg, unde apăreau mai mult ca prieteni per­

sonali ai Țarilor și a Țarinelor decît ca supuși,
privind de sus pe ceilalți nobili.
 32 D. C. MORUZI

Această stare însă nu dăinui mult și la primul

semn dat de Napoleon Bonaparte, pentru redeș­

RY
teptarea neamului Polon, lăsară tot, familii și

RA
avuții, pentru a spăla greșalele trecutului cu
sîngele lor cel mai curat. Se știe cum se isprăvi

LIB
această epopee strălucitoare încheiată prin moar­
tea lui Poinatowski în apele noroioase ale Be-

TY
rezinei. Dela 1815 la 1830 fu un necontenit șir

SI
de suferințe, de prigoniri și de umiliri, de tot felul,
R
răsplata unei clipe de înfocare !
VE
Apoi veni măreața răscoală din 1830, minunile
de vitejie a țăranilor lui Kosciusko, încurajată și
NI

susținută de tot ce avea neamul Leșesc mai mîn-

LU

dru și mai însemnat. Luptele dela Ostrolenka, din

RA

suburbia Praga, asaltul și incendiarea Varșoviei

și în urmă... spînzurători... confiscări de avuții... și
NT

lungi șiruri de robi, îndreptîndu-se spre crivățul în­

CE

tunecos... spre Siberia înghețată... pohod na Sibir!..

Iar după patruzeci și opt de ani, la 1863, tot la
I/

îndemnul unui alt Napoleon... altă clipă de re­

S

deșteptare... altă desamăgire.. alte vărsări de

IA

sînge, alte dărîmări și spînzurători, cu alte șiruri

U

noui de robi... alt pohod na Sibir !...

BC

Cei cari mai aveau ceva neconfiscat și nu lua­

seră drumul Siberiei, se desfăcură de toate și
luară drumul Genevei și al Parisului. Căci pare
 RUȘII ȘI ROMÎNli 33

a fi unul și singur, drumul ce’l apucă asupriți!

țarismului rusesc. Branicki și Krapotkin, Czar-

RY
toricki și Neceaief iau drumul Parisului și al

RA
Genevei! Oare sîngele soldaților lui Cutuzof și
a lui Suvarof, vărsat pe pămîntul libertăței pentru

LIB
menținerea robiei, nu cumva atrage pe acești
robi de același sînge, atunci cînd se avîntă spre

TY
libertate ? !

SI
Cu drept cuvînt dar se poate zice, că din toată
R
aristocrația eterogenă, eterodoxă și chiar etero-
VE
glotă, care a înconjurat pe țar, una singură a
NI

rămas statornică credinței sale și neamului ei:

LU

aceasta este înalta aristocrație poloneză !

Or fi, nu e vorbă, apostați și iscarioți în rîn-
RA

durile sale; am cunoscut chiar personal un fel

de... Iașinski, purtînd coroana de conte și ajuns
NT

sus de tot; dar excepțiunile acestea sunt foarte

CE

rare și nu vor întuneca întru nimic judecata ci­

titorului, asupra stărei sufletești a celei dintîiu
I/

și mai înalte trepte a societăței rusești, pe care

S

o poate cuprinde acum cu privirea în între­

IA

gimea ei.
U
BC

D. C. Moruzi. — Rușii și Romînii. 3

 RY
RA
LIB
Capitolul IV.

TY
Dvorianstva si mica nobleță de neam

R SI
cum că ne-am dat seama de starea sufle­
VE
tească a primei trepte, singura care s’a
bucurat de o înrîurire precumpănitoare
NI

în mersul treburilor, să cercetăm treapta a doua

LU

ce poartă obșteasca denumire de Dvorianstva adică

nobleță, fie căpătată din naștere, fie căpătată
RA

prin slujbă ; mai lămurit voiu spune, reamintind

NT

așezămintele noastre din cele două veacuri din

CE

urmă, ca cunoscînd starea de suflet a Protipen­

dadei rusești vom cerceta astăzi boierimea ei de
I/

mîna a doua, boeranașii și boeriții.

S

într’o țară unde cuceritorul silea pe fruntașii

IA

neamurilor cucerite a sluji pe Stat, sub amenin­

U

țarea de a-și pierde drepturile cîștigate din vre­

BC

muri, și deschidea calea cinstei și a mărirei tu­

turor acelora care primeau să slujească pe țar,
ori din ce stare socială ar fi eșit, acolo unde o
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 85

asemenea întocmire, care ar părea frumoasă și

RY
îngăduitoare, nu avea alt scop decît a îndepărta
de la locurile lor de obîrșie, pe toți acei ce ar

RA
ii putut să aibă vre-o înrîurire asupra celora de

LIB
un neam cu dînșii, iar împrăștiindu-i pe toată
întinderea uriașei stăpîniri rusești, să-i aducă

TY
cu încetul la uitarea limbei și a moravurilor,

SI
nimic nu trebue să ne mire, ori-care ar fi ur­
R
mările pe care le vom descoperi.
VE
Cartea de aur a Dvoranstvei, sau Zolotaia
Kniga, cuprinde pe toți slujitorii Statului înce-
NI

pînd cu stăpînul, țarul singur stăpînitor (samo-

LU

derjeț) și isprăvind cu cel mai nou boierit ; în

ea era înscrisă și întâia treaptă de care am vorbit,
RA

dar în chipul și întocmirile ce le-am arătat. Acei

NT

de o spiță mai înaltă sau înrudiți cu ea, se vedeau

înscriși în mod onorar de către părinții lor și
CE

adesea fără măcar să o bănuiască, în niște can­

I/

celarii pe care erau meniți a nu le vedea nici

S

odată. Începînd de la gradul cel mai mic : Ko-

IA

lejski reghistrator, cînd ajungeau la cel de nad-

U

rornil sovetnic, intrau, tot în mod onorar, în ser­

BC

viciul curței, cu denumirea de kamer-junker (gen­

tilom al camerei); apărînd la vre-o mare serbare
în alaiul împărătesc cu niște uniforme străluci­
toare ca a mareșalilor Francezi din vremea lui
 36 D. C. MORUZI

Napoleon III. Nici leafă nu primeau, dar nici

RY
treabă nu făceau, iar timpul ce le rămînea ne­
împovărat de această grea sarcină, îl întrebuin­

RA
țau a-și vedea de moșii și de petreceri.

LIB
Acei însă mai bogați în titluri de nobleță de
cît în bani și moșii, apoi fiii militarilor și cinov-

TY
nicilor decorați cu crucea S-tului Vladimir, care
dădea nobleță ereditară (patomstvennaia Dvo-
R SI
rianstva) în fine, numeroasa șleahtiură Poloneză,
intrau în oaste saii în slujbele civile pentru leafă
VE

și pentru carieră.
NI

în sfîrșit, acei ai căror părinți nu căpătaseră

LU

patomstvennaia Dvorianstva, fiii de militari, de

cinovnici, de preoți și chiar de negustori, slujau
RA

numai pentru leafă... și procopseală, așteptînd

NT

vre-o întîmplare fericită ca să le aducă vestita

cruce a S-tului Vladimir și nobleță ereditară.
CE

Aceste două din urmă feluri de slujbași, foarte

numeroase, nu erau lăsate nici odată în țările lor
I/

de obîrșie, ci trimese, sistematic, cît mai departe

S
IA

după trebuințele serviciului. Rămîneau pe loc,

numai acei care știau să insufle destulă încre­
U
BC

dere șefilor, prin ura sălbatecă ce o capătă orice

lepădat de neam, în potriva fratelui sau neclintit
și statornic.
Și iată cum se scurgea această vlagă, această
 Rușii ȘI ROMÎNlI 37

măduvă a popoarelor cucerite de către țar. Pen­

RY
tru o bucată de pîine și visurile unui viitor în-
doelnic, ea lăsa în urma-i pe desmoșteniții și pe

RA
întunecați! neamului, în prada veneticilor aduși

LIB
ca s’o înlocuiască! Dar, ori cît ar fi de nemăr­
ginită uriașa împărăție, tot nu e destul de în­

TY
tinsă ca să nu se poată întîlni pribegii prin ne­

SI
măsuratele îndepărtări, pentru ca să nu se poată
R
aduna după obîrșii, să nu să se înțeleagă tainic
VE
în graiul neamului, amintindu-și împreună ve­
trele lor părăsite, poveștile din copilărie, faptele
NI

mărețe ale trecutului, cu jalea și dorul pe care

LU

numai le pot cunoaște, acei ce sînt departe de

toate dragostele, de toate amintirile dispărute, de­
RA

parte pănă și de mormintele celor iubiți!

NT

Ajuns acolo unde-1 chiamă datoria, rîvna și

nevoia, slujbașul de orice treaptă, militar sau
CE

civil, găsește în orașul unde a fost trimis, Bise­

I/

rica lui clădită și limba lui grăită de cei mai

S

dinainte sosiți; el întîlnește ființa de un sînge

IA

și de o credință cu dînsul, cu care va întemeia

U

o familie nouă, un nou streșin ; copiii lui, de și

BC

născuți pe pămînt străin, vor avea chipul și cre­

dința neamului, aceea ce a văzut el și resimțit
în patrie, le vor cunoaște, le vor resimți și ei,
mai frumoase și mai adine, pentru că tata i le
 38 D. C. MORUZI

va fi povestit printre lacrimi și cu tot focul ce-1

RY
arde în suflet. Dar știe el, dar știu și ei, că de
nu l’au lăsat cei mari acolo, e pentru ca să uite

RA
de neam și de limbă ; căci împăratul le-a răpit

LIB
țara..., care de acum trebue să fie rusească...
Rus trebue să-și zică și el, și ei Ruși trebue să

TY
se cheme...; altfel..., de nu Siberia..., cel puțin
darea afară!... El rămas fără slujbă..., iar ai lui
SI
rămași cu mizeria, frigul și foamea! Atunci..., și
R
VE
el și ei... se deprind a avea două limbi și două
cugete: o limbă și un cuget, ascunse amîndouă,
NI

pentru cele frumoase și sfinte ; o limbă și un

LU

cuget, amîndouă pe față, pentru cele urîte și

blestemate !
RA

Bătrîn și istovit cînd isprăvește slujba, nu se

NT

mai reîntoarce nici odată la obîrșie ! Ce ar mai

căuta acolo ? Schimbatusau desigur și oamenii,
CE

poate și locurile: iar cei care’l iubeau, de mult

au adormit de veci! Să stabilește dar în partea
I/
S

unde pribegisă, strein de ea, strein de neam, dar

IA

mai strein încă de Ruși, care l’au făcut strein pre-

tutindene. Copii? De n’a știut tata ce să mai
U
BC

caute în patrie, dar ei ce ar mai căuta? De au

vr’o carieră liberală ca doctori, avocați, arhitecți,
sau hotărnici, vor rămîne pe lîngă cunoscuții și
rudele mamei sau a nevestei. De nu, vor lua și
 RUȘlI ȘI ROMÎNIÎ 39

ei drumul pribegiei înimerind după cum îl vor

RY
împinge slujba și soarta în altă provincie, unde

RA
ca și părintele lor, își vor lăsa oasele, după ce
vor fi trăit străini între străini, dînd naștere la

LIB
alți pribegi, cărora le vor trece focul și sfintele
comori ale neamului, așa precum le au moștenit;

TY
iar acest al treilea rînd de pribegi se va simți

SI
strein și el, pribeag, nenorocit, dar Rus... niciodată t
R
Cel mai oropsit neam, în privința aceasta e
VE
Românul Basarabean. Neînsemnat la număr, el
NI

nu întîlnește nici Români, pe unde umblă, nici Bi­

serici în limba lui; ceeace de alt-fel îi lipsește
LU

și la dînsul. In asemenea împrejurări și fiind de

RA

o credință cu Rușii, s’ai părea că trebue să se

piarză în mulțime ; cu toate acestea el se reîn­
NT

toarce în totdeauna la obîrșia lui. Am cunoscut

CE

un ofițer, care voind a se însura cu o fată de

cazac, a fost silit să primească legile Donului,
I/

(sau a cazacilor de la Don) un fel de împămîn-

S

tenire în partea locului. După mulți ani trăiți

IA

acolo, s’a reîntors la vatră, mai bun Romăn și

U

mai patriot, decît la plecare.

BC

Să mai aruncăm o privire asupra mentalităței

sau modului de a gîndi, al acestei a doua treaptă.
Bine înțeles că e vorba de mentalitatea vădită
căci n’ați uitat că sunt două: una tainică, greu
 40 D. C. MORUZI

de aflat, care se rostește în limba neamului, și

RY
alta care se rostește pe față, în limba Rusească,
sau în limbi streine pentru călători.

RA
Mentalitatea aceasta din urmă, se deosebește

LIB
și ea, după mintea și învățătura celuia care o are.
Cei mai săraci de duli, de carte, și... de leafă,

TY
nu au în gură de cît pe împărat, mărirea Impe­
riului, nebiruita armie Rusească, viața largă și
SI
obiceiurile Rusești, (de și, la ei acasă, găsești cu
R
VE
totul alte obiceiuri.) Apoi în alt ordin de idei,
fac, pe șefii și camarazii lor de alt neam, bețivi,
NI

proști, tîlhari; sau catolici fanatici și înguști, pro­

LU

testanți fără de lege, armeni spurcați, și așa mai

departe... chiar foarte departe.
RA

Unul mai învățățel, nu-ți laudă la început, de

NT

cît știința Rusească, literatura, pictura, sculptura

Rusească, susține, cu probe, că Rosini a luat mo­
CE

tivele Bărbierului din Sevilla, tocmai din guber­

I/

niile, Viatka, Poltava, și Tambov: apoi dacă’i

S

ai cîștigat încrederea, o pornește mai întîiu pe

IA

terenul consituției căreia îi zice Kanstituția, trece

U

prin socialism căruia iarăși îi spune sațialism, îți

BC

aduce de martor pe Bebel și pe Karl Max tocmai

din fundul nemției și o ia razna de acolo prin
Elveția și Franța, se leagă și de bieții Englezi,
după care reîntorcîndu-se neobosit în patrie, îți
 RUȘII ȘI R0MÎN1I 41

plămădește, pentru uzul ei, niște teorii atît de

RY
strălucite, atît de înalte, că nu mai înțelege nici
el nimica.... dar mite de al de noi!

RA
Acela însă de o adevărată cultură, departe de

LIB
a te ameți cu asemenea prostii, te va interesa
și instrui tot odată, fără a te lăsa, nici măcar

TY
o clipă, să’i întrezărești gîndul, sau taina inimei.

SI
Acest tainic gînd însă, cetitorii mei l’au pătruns
R
desigur; căci e unul și singur, pentru toți aceia
VE
de peste Prut, cînd le vorbește de constituție și
de Poporul rus: «Ce să ne mai gîndim acuma,
NI

cum vom îmbrăca copilul, care încă nici nu s’a

LU

născut?» Iar copilul la care el visează, nu e Im­

periul consituțional de care îi vorbești, nu e nici
RA

Republica Federalista de care vorbesc alții, în scop

NT

de a’și ascunde rîvnirile lor adevărate. E țarina

sfîntă unde dorm străbunii, e limba și credința,
CE

moravurile și trecutul,... e viitorul neamului reîn­

I/

viat, pe care îl simte cum se apropie tot mai

S

mult,... din ce în ce mai mult. Iată, pentru dînsul

IA

Crăciunul cel mare, iată Pruncul din Peșterea

U

sfîntă, iată copilul pe care el l’așteapt.ă să se

BC

scoale dintre cei morți! Iar în ceasul reînviere!,

al renaștere!, fiți bine încredințați, că va ști să’i
croiască scutecele după trup și măsură. Durerea
cumințește iar nevoia învață!
 RY
RA
LIB
TY
Capitolul V.

SI
Grajdanstva șd Mescianstva
R
VE

Omul banuluî
NI

ceastă a treia treaptă socială cuprinde :

LU

finanța mare sau mică, marii și micii ne­

RA

gustori și meșterii breslași (patroni); din

ea face parte ori-ce supus al țarului răspunzînd
NT

acestor întocmiri, de ori-ce neam sau credință ar

CE

fi el, născut în țară sau venetic, din ceasul unde

s’a lepădat de protecția străină și a jurat credința
I/

pentru el și urmașii săi. Ea să alcătuiește nu numai

S

din toate neamurile împărăției, dar și din Ovrei»

IA

Francezi, Germani, Italieni etc. Mai trebue adă-

U

ogat însă și profesiunile libere ca advocați, me­

BC

dici etc. cînd aceștia nu aparțin Dvorianstvei.

Această treaptă împărțită în Gliildti adică clasă»
după patenta ce o plătește fiecare, a avut în
totdeauna driturile sale deosebite. De pildă erau
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 43

aleși și numiți în sfatul orășenesc, Duma, tri­

RY
meteau deputați în sînul adunărei Zemstvourilor,
iar înainte de promulgarea legei asupra recru-

RA
tărei, erau scutiți de darea sîngelui.

LIB
Streinul, totdeauna aplecat ca să asemene a-
șezămintele din țara Rusească cu acelea ce le

TY
are la dînsul, amestecă adesea Dvorianstva, Graj-

SI
danstva și Mescianstva supt denumirea obștească
R
de Burghezime, ceea ce este un neadevăr. El îți
VE
va susține cu tărie și convingere : că Burghe-
zimea rusească supt denumirea de intelighenstva
NI

s’a pus în fruntea muncitorime! pentru a răs­

LU

turna autocrația și a lua în stat locul și înrîu-

rirea căpătată de Burghezimea franceză prin
RA

revoluția din 1789. Va mai spune că reacțiunea

NT

e o înscenare a guvernului autocratic și a no­

bilime! biurocratice, ridicînd, în potriva inteli-
CE

ghenstvei, pătura adîncă a întunecaților, iar aci

I/

streinul e încă mai departe de adevăr. Este

S

adevărat că intelighenstva să compune din Graj -

IA

danstva și Mescianstva Rusească, dar și din

U

Dvorianstva și Mescianstva din toate neamurile,

BC

căci în fruntea mișcărei vei găsi nobili de neam

mare și mici dvoreni, de toate obîrșiele, alăturea
cu negustori și breslași, ovrei, polonezi, ruteni,
muscali etc. încît nici o asemănare nu să poate
 44 D. C. MORUZI

face între revoluția Rusească și aceea a omo­

RY
genului popor francez.
Mi se va întâmpina ca nici poporul Francez

RA
nu erea omogen pe acele vremuri, de oarece

LIB
cuprindea în sînul luî două provincii curat ger­
mane, Alsacia și Lorena ; iar locuitorii acestor

TY
provincii, s’au bătut cu înverșunare în rîndurile
republicane în potriva celora de un sînge și de
R SI
o limbă cu ei. Voi răspunde că cu toate acestea
și după două veacuri de alipire la statul Francez,
VE

ei nu-și pierduse încă la 1870 nici limba, nici

NI

moravurile, nici caracterul etnic, nici portul și

LU

în ciuda lor, nici accentul. Apoi în jurul acestor

germani de neam, domnea pe acele vremuri pretu-
RA

tindene feodalitatea și nu găseau, decît la cuceri­

NT

torii lor, drepturile omului proclamate. Resvrătiții

din Rusia din potrivă, văd drepturile acestea cons-
CE

ființite de mult la toate popoarele megieșe, de o

limbă și de o tulpină cu cei mai mulți dintr’înșii, pe
I/

cînd la ei simpt numai întunericul, samovolnicia

S
IA

legiuită și cea mai crudă dintre apăsări, aceea

care siluește, pe lîngă individ, limba și caracterul
U

lui etnic.
BC

Dar să revenim. Această treaptă odată lămu­

rită și bine țărmuită, voiu arăta cititorilor că de
vreme ce este avută și cu deosebite drituri, ur-
 RUȘII ȘI R0MÎNIÎ 45

mează de la sine că și din naștere și din fire să

RY
fie tot atît de conservatoare și de legată cu
așezămîntul vechiu, ca și înalta aristocrație de

RA
neam și că, prin urmare, e mult maî puțin por­

LIB
nită spre schimbări și resvrătiri decît sărăcă­
cioasa breslă a micilor dvoreni, care nu prea

TY
are ce pierde. Nici dragostea de neam, nu poate
avea pentru ea acel farmec, acea tărie, ca pentru

SI
alții fiind că banul mînuit zilnic, ca singurul scop
R
al vieții și al muncei, tocește avînturile înalte
VE

și frumoase. Cere-i viața pentru a scăpa moște­

NI

nirea copiilor, ți-o va dao de sigur; cere-i însă

LU

banul muncit, pentru a-i scăpa neamul, te va

lua cu parul la goană. Ubi bene ibi patria. Apoi
RA

banul mai are și altă însușire: object de schimb

NT

și de prefacere, el insuflă în minte idei cosmo­

polite : și atunci mînuitorul de bani mai zice
CE

ubi bonum ibi patria; iar fiindcă bonum prefăcut

în ruble în trate sau în mărfuri e încurcat în
I/

negustorii care cer liniște și statornicie, el să

S
IA

opune schimbărilor și tulburărilor, de și poate,,

în adîncul sufletului, s’ar bucura de reînvierea
U
BC

neamului, dacă aceasta s’ar putea întîmpla fără

scandal și mai cu seamă fără a-i strica rostul
trebilor.
Cum se face dar, că avînd asemenea gîndiri
 46 D. C. MORUZI

și porniri, găsim un așa mare număr de grajdani

RY
și inesceani printre răsvrătiții care se luptă în
potriva așezămîntului de astă-zi? Cred că vom

RA
deslega această problemă cercetînd starea sufle­

LIB
tească a feluritelor elemente etnice, care alcă-
tuesc această numeroasă treaptă; ba sperăm să răs­

TY
pundem chiar și la altă întrebare, anume : cum în
rîndurile celor mai însemnați nihiliști și revoluți­

SI
onari, vedem atîtea odrasle a celei mai înnalte
R
VE
aristocrații de naștere ?
Să luăm mai întîiu pe Muscali.
NI

Negustorimea a fost întotdeauna premergătoa-

LU

rea cuceririlor azitice ale Tarilor. Mai întîiu venea

negustorul ca cercetaș care descoperea comorile și
RA

bogățiile vre-unui neam sălbatec dar răsboinic, co-

NT

pleșindul cu mărfurile și civilisația rusească ; apoi

veneau consulii, ocrotitorii comerțului și supușilor
CE

Ruși de o cam dată, iar în curînd ocrotitorii popo­

I/

rului în potriva altor năzuință streine și puțin

S

mai pe urmă, din împrejurări neașteptate dar

IA

bine pregătite, soldatul Rus și Țarul ca protector ;

U

iar la urma urmei ca stăpîn. Bogățiile cîștigate

BC

de către negustor erau dar, nu numai răsplata

muncei sale, dar și a dragostei lui de neam.
Pe de altă parte, întinzîndu-se Imperiul spre
miază-zi și apus, cîmpul lor de afaceri se întin-
 RUȘIÎ ȘI R0MÎN1I 47

dea și el pănă la mările închise, năzuind și la

RY
marea cea deschisă. Ideea de patrie se unea dar
cu ideea de cîștig. Coroana de Monomach și ți-

RA
fra înscrisă pe rublă, erau încă și mai nedes­

LIB
părțite una de alta în cugetul și inima negus­
torului muscal.

TY
Fără a ieși din teapa lui, păstrîndu-și barba și
caftanul, aducea pentru odreslele lui, guvernante

SI
și guvernori din apus; iar elevii acestor streini, erau
R
VE
crescuți în ideile cele mai înnaintate ale veacu­
rilor XVIII și XIX. Aceștia precum și acei de
NI

o vîrstă cu dînșii, dar eșiți din înnalta aristo­

S
LU

crație de neam muscălesc, priveau cu jind cele ce

se petreceau peste graniță și jigniți erau că numai
RA

neamul lor era lipsit de drepturile de care se bu-

NT

curau celelalte popoare, dintre care unele năs­

cute de ieri, din sîngele vărsat de către soldațil
CE

ruși, ca de pildă poporul Bulgar. Vedeau cu

ură niște venetici sau cuceriți, trecîndu-le peste
I/

cap, nu numai prin protecție, dar și prin merite

S
IA

și înțelepciune, ceea ce era pentru Muscali o

ocară mai mare și mai crudă. Vedeau însă tot­
U
BC

odată că din pricina acestor cuceriți, mai nu­

meroși în întregimea lor, mai vechi în civilizație
și mai capabili, nu le mai rămînea decît să aleagă
într’o Rusie mare și autocratică, ori înt’o țară
 48 D. C. MORUZI

sadea muscălească, constituțională, dar neînsem­

nată, înfundată în stepuri, fără nici o ieșire la

RY
mare.
Atunci cea mai mare parte împreună cu

RA
Țar și aristocrație, se aruncă in ideile Pansla-

LIB
viste, visînd marea Galbenă, marea Egea și chiar
Adriatica. Cei mai puțini și cei mai focoși din

TY
aristocrație, în nihilismul cel mai înverșunat.

SI
Școlile și Universitățile înmulțindu-se și îmbută-
R
țindu-se, el nu mai dădură, ca părinții lor copiii
VE
pe mîna streinilor și studențimea rusă se născu,
crescută în dragostea de neam muscălesc, de
NI

limba muscălească și cu teoriile Panslaviste, în­

LU

temeiate pe puterea oarbă, robiri și înstrăinărei

RA

de neamuri. Ea făuri atunci un ideal măreț

pornit din avîntul sufletelor curate și tinere,
NT

de o Rusie mare, strălucitoare de lumină și li­

CE

bertate, unde toate neamurile din ea izbite de

frumusețele limbei, moravurilor și mărimei Mus-
I/

călești, s’ar lepăda cu scîrbă de limbele lor stră­

S

bune, de credințele și moravurile lor învechite

IA

și, de bună voe, ar veni să se alipească cu inima

U

și cu gîndul de Patria cea mare !

BC

Cred că am răspuns în chip destul de lămu­

rit la cele două întrebări de maî sus, să urmăm
dar maî departe.
 RUȘII ȘI ROMÎNlI 49

Pe Poloni și pe Ruteni îi vom amesteca și

cuprinde într’o singură privire, de și au limbi,

RY
literaturi, moravuri și mai cu seamă credinți

RA
deosebite, unii fiind catolici iar alții ortodocși
uniați, de și trecutul lor e plin de vrajbe, de

LIB
uri și războaie, și mult sînge vărsat le des­
parte.

TY
E aproape de înțeles că negustorii din Polo­
R SI
nia și Ukrania, nu au putut vedea cu ochi buni
pe Grajdanii și Meșcianii muscălești, abătîndu-se
VE

la dînșii spre a le face o concurență, cu atît

NI

mai nedreaptă, că era sprijinită de guvern. Ura

LU

dar s’a născut de la început în inima lor și

nu se putea stinge, nici se putea arăta fățiș ;
RA

că la cea d’întîiu ivire ar fi fost loviți în cea

ce pentru omul banului e mai scump de cît
NT

viața: în interes. . în bumașca sau rubla de

CE

hîrtie. Dar ne mai avînd țară, nu mai aveau

nici graniți și nici vămi în apropiere. Atunci,
I/

acei dintre ei care nu se puteau menține la

S

dînșii, plecau în întinsul împărăției, stabilin-

IA

du-se prin orașe și prin porturi: Ubi bene ibi

U

patria.
BC

Iar acolo, pe pămîntul pribegiei, patria nouă

unde ’și are de acum bunurile, omul banului
care întrece cu mult în cultură pe meșcianul și
D. C. Moruzi. — Rușii și Rominil. 4
 50 D. C. MORUZI

graj danul muscal, capătă cam aceea-și stare su­

fletească pe care am întîlnit’o la conaționalii săi

RY
cinovnici și ofițeri. Mai mult ca dînșii însă e

RA
conservator pentru c’așa îl povățuește interesul,
iar fiul lui intră în universitate, unde chiar și

LIB
dacă îmbrățișează în focul tinerețe! idealurile
mărețe ale camaradului său muscal, ceea-ce e

TY
foarte rar, își revine curînd în fire și se reîn­

SI
toarce cu duioșie către visurile și idealurile
R
neamului.
VE

Comerciantul și negustorul Baltic și Scandi­

NI

nav rar se depărtează din locul său de naștere

LU

și aceasta nu cu mult. El rămîne în patrie pen­

tru că luptă cu bună izbîndă în potriva cupe-
RA

țulut muscal, marfa lui fiind mai de seamă și

duhul său de negustorie mai desvoltat. Fiind
NT

mai cumpătat, srînge mai mult de și trăește mai

CE

curat și mai omenește. Apoi e mai conștient de

neam și e destul să spun că fiul său urmează
I/

cursurile Universităței din Helsingfors ori din

S

Dorpat unde corpul studențesc e după chipul și

IA

croiala corpurilor studențești din Germania.

U

Veneticul, fie supus rusesc fie strein, a venit

BC

strein, rămîne tot strein și pornește cînd se re­

întoarce în țara lui fără a învăța nici o boabă
din limba rusească sau îndrugînd’o deandoasele
 RUȘII ȘI R0MÎN11 51

spre mai marele haz al rușilor. El s’a îndreptat

spre Rusia, cum s’ar fi îndreptat spre Egipt,

RY
California sau alte țări mănoase și odată bogat,

RA
se reîntoarce în patrie, unde istorisește prăpăstii
desprea cele ce a văzut, fără ca să le poată

LIB
pricepe. Se socoate mai deștept de cît ori care,
batjocorește tot ce este rusesc și își face opinia

TY
după jurnalul scris în limba sa și autorizat de
R SI
censură. Cu drept cuvînt ar putea parodia pe
veni vidi viei, ale lui Cesar zicînd: am venit, am
VE

văzut... dar să mă ia naiba de am înțeles ceva!

NI

Cînd am aflat că s’au făcut baricade la Odesa,

LU

mi-am zis îndată că Totlebenul acestor întăriri,

trebue ca să fi fost vre-un coafor francez.
RA

Mentalitatea Armeanului din treapta asta, e

cu totul alta. Țara lui fiind împărțită între Tur­
NT

cul Musulman și Rusul creștin, e firesc să fie

CE

mai alăturat de Rușii mai civilizați, de cît de în­

chinătorii lui Mahomet. Cu toate acestea mulți
I/

vorbesc turcește în familie. Nu e unul să nu

S

viseze reîntregirea neamului, dar în chip ne­

IA

deslușit, legănîndu-și gîndul între neatîrnare sau

U

autonomie, sub ocrotirea țarului liberator de

BC

neamuri.
Iertați-mă iubiți cetitori dacă nu vă spun ni­
mic de jupîn Costaki, pe care l’am întîlnit acum
 52 D. C. M0RUZI

o jumătate de veac șezînd turcește pe taraba

cinstitei sale dugheni din vechiul Kișănău, îm­

RY
brăcat cu giubea, antereu, cu șapca cu cozoroc

RA
lung lăsat peste ochi. Mi s’a spus că e îngropat
chiar în curtea S-tului Ilie; dar ce i s’o fi făcut

LIB
odrasla..., zău nu vă pot spune. Cinovnici, dvo-
reni sau preoți... dar știu că s’au lăsat de ne­

TY
gustorie.

SI
Iată dar starea sufletească a numeroasei trepte
R
a treia. Ele ne tălmăcesc destul cele ce le ve­
VE
dem desfășurîndu-se și putem să ne dăm seama
care e partea din elementele sale ce tinde spre
NI

ideile noui și schimbarea vechiei stări de lu­

LU

cruri, care parte îmbrățișează reacțiunea cerînd

RA

statornicia și care sunt interesele în joc care le

împing pe căi opuse avînd în inimă același ideal.
NT

Cred că nimene nu va amesteca de acuma Bur-

CE

(jliezimea cu intellighenstva, nici răsvrătirea Ru­

sească cu marea revoluție Francesă.
I/

Cu scop am trecut cu vederea pe Ovrei; ele­

S

ment foarte însemnat și numeros, care ea o

IA

parte mare în mișcarea actuală, și e înscris în

U

treapta pe care o studiăm.

BC

Acest element trebue studiat a parte și îl

voiu trata amănunțit chiar în capitolul viitor.
Ori cîts’ar părea de paradoxal, dar eu pretind
 RUȘlî Șl R0MÎN1Î 53

că nu Ovreul e omul banului, ci banul e mijlo­

RY
cul prin care ovreul tinde spre un ideal tot atît
de înalt, tot atît de sfînt, ca și a ori cărui om

RA
de inimă și, prin urmare, nu se poate desaproba
și urî, tocmai de către oamenii de inimă, de cît

LIB
mijloacele ce le întrebuințează mare parte din
ovrei pentru a cîștiga banul.

TY
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul VI.

Ovreul.

TY
SI
lIHJ) og Pe antisemitul cel mai înverșunat, pe
R
Ovreul cel mai cult și pe cel mai îndîrjit
VE

habotnic să citească aceste rînduriîn liniște,

cu sînge rece și fără patimă, pentru că am credința
NI

că la sfîrșit, cu toții îmi vor da dreptate. Nu

LU

vin să aduc nici laudă, nici ocară, dar să dau

RA

numai seamă de starea sufletească a unui neam,

fără părtenire nici prejudecăți, întemeiat pe cele
NT

ce le am putut afla și cunoaște prin mine însumi,

CE

încep prin a stabili o mare asemănare în is­

toria noastră națională de la descălicătoare și
I/

istoria poporului Ovreu de la împrăștierea lui

S

din urmă și pînă astăzi; aceasta bine înțeles în

IA

ceea ce privește nețărmuita statornicie în cre­

U

dința și nebiruita putere de îndurare și de dăi­

BC

nuire etnică, la aceste două neamuri. Găsesc

chiar că dreapta cumpănă a judecăței, atîrnă mai
mult din partea poporului Ovreesc.
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 55

Ne fălim că, mic la număr, dar mare la suflet,

Romînul a știut să se împotrivească valurilor de

RY
barbari care treceau adesea peste dînsul, dar în

RA
totdeauna se retrăgeau ca valurile mărei, fără
a izbuti să’i știrbească nici credința, nici limba,

LIB
nici moravurile, ocrotite ce erau de Biserica lui
Dumnezeu, de statornicia fireî sale și de vred­

TY
nicia sîngelui moștenit de la strămoși... Și dreaptă

SI
ne este fala ; căci pentru a rămîne cu o parte
R
de moșie de sine stătătoare, cu conștiința de
VE

neam, limbă și credință, cu un nume cinstit și

cunoscut în lume, ne-a tribuit o nemăsurată în­
NI

durare în suferințe, o neînvinsă statornicie și o

LU

credință neperitoare în viitorul nostru și în drep­

RA

tatea Celuia de sus.

Dar această moșie apărată de neam, nu ne-a
NT

fost răpită nici odată întreagă și nici n’am fost

CE

alungați de pe ea; pentru dînsa mureau stră­

moșii, dar în ea să și îngropau. Ce s’ar mai fi
I/

ales de noi, după 1900 de ani de pribegire printre

S

neamuri dușmane nouă și dușmane credinței

IA

noastre ? Ei bine, împrăștiat de cele patru vîn-

U

turi, Ovreul nu mai are țară de 19 veacuri! în­

BC

cercuit în Getto-urile apusului, ars pe rug de

către inchiziție, bajocorit, ocărit, alungat de pre-
tutindene, el poartă însă cu sine, credința lui,
 56 D. C. MORUZI

moravurile sale, chipul și însușirele neamului;

fiindcă legea lui îi arată ce să creadă, cum să

RY
se înmulțească și cum să se hrănească, pentru

RA
ca să rămîe tot Ovreu.
Iată dar că caracterul etnic al Ovreului e cel

LIB
puțin de o potrivă de statornic și de neînvins
ca al Romînului ; iată dar că credința lui, deși

TY
opusă credinței noastre, n’a fost mai puțin pentru

SI
el de cît Ortodoxia pentru noi, nebiruita pavăză
R
a neamului. Nouă, biserica ne-a mai păstrat și
VE

limba ; lui în schimb, legea i-a păstrat chipul,

NI

sănătatea și înmulțirea neamului, prin felul de

a se hrăni, de a trăi și prin căsătoria de tim­
LU

puriu care l’a ferit de boli și de molipsiri. Numai

RA

credinței lui, Ovreul datorește dăinuirea neamu­

lui ; iar fără ea îi ar peri și numele, înainte de
NT

200 de ani.
CE

Cusururile și bunele sale însușiri sunt urmărite

atavice și oglindirea restriștelor îndurate. Așa
I/

de pildă :
S

Să susține că Ovreul ar fi fricos ca individ și

IA

ca soldat. Pentru ce ar fi altfel ? In viața civilă

U

tot el e bătutul și tot el e osînditul; ca militar

BC

se expune fără ideal, nici speranță de înaintare,

luptîndu-se adesea împotriva unor neamuri de o
seminție cu dînsul : ca în resbelul Romîno-Ruso-
 RUȘII Șl R0MÎN1Î 57

Turc. Cu toate acestea, sâ ne spue ofițerii noștri

care au avut Ovrei în comenzile lor, dacă au

RY
întîlnit numai lași printre ei ? Ba de un timp,

RA
îmi par chiar prea rezboinici, mai ales în Rusia;
căci din dările de seamă a ziarelor noastre și

LIB
străine, care nu pot fi taxate de antisemite cînd
vorbesc din ororile din Odesa, reiese că tot ei

TY
au început buclucul.
R SI
Să mai spune, că Ovreul nu se pricepe în ale
gospodăriei, neplăcîndu-i munca cîmpului; dar
VE

cînd de 19 veacuri nu ți-a fost îngăduit a stă-

NI

pîni nici măcar un parmac de pămînt, e greu

LU

să dovedești însușirile tale de agronom iscusit.

Mai sunt învinuiți că ar fi cămătari; că me­
RA

seriașul sau negustorul Ovreu înșeală lumea cu

mărfuri falsificate sau lucrări proaste. Or fi astfel
NT

de oameni printre ei. Adevărul e însă ca Ovreul

CE

va cheltui mîine, abia jumătate din cîștigul lui

de alaltăerî, pe cînd noi am si cheltuit de eri
I/

ceea ce avem de gînd să cîștigăm poi-mîine : e

S

netăgăduit dar că el este prevăzător, econom,

IA

și aplecat spre tovărășie. Apoi dă Doamne și

U

mie și neamului meu aceste însușiri și ajută pe

BC

acei ce caută a ne îndruma spre ele. Repet, că

nu tăgăduesc de loc, că printre Ovrei sunt mulți
răi și cămătari... Admit chiar să fie foarte mulți;
 53 D. C. MORUZI

dar puțin e oare numărul creștinilor care trăesc

din camăte ? De încapi cum-va în ghiarele acestor

RY
drept credincioși, apoi să te ții, că întrec pe

RA
Ovrei, de nu se mai vede; mai cu seamă cînd
s’au sindicat în vre-un așezămînt, menit a ocroti

LIB
pe bietui creștin de camăta Ovreiască !
Acolo unde nu’l pot aprota pe Ovreu, nici

TY
pricepe, e cînd îl aud numindu-se Francez, En­

SI
glez sau Romîn de religiune Mozaica. Eu nu’l pot
R
aproba pentru că făptuește o fățărnicie, nu’l pot
VE

pricepe pentru că se leapădă de un neam de

NI

care nu are a se rușina. Aibă mîndria de a se

zice Ovreu-Francez, Ovreu-Englez sau Ovreu-
LU

Romîn, și’l voiu aproba și pricepe, pentru că ar

RA

însemna că’și cinstește mai întăiu neamul și apoi

țara în care își are rudele și averea ; altfel să
NT

bagă slugă la doi stăpîni și nu poate fi credin­

CE

cios unuia fără a trăda pe cel-l’alt.

înțeleg că de vreme ce plătește bir și împăr­
I/

tășește sarcinile celor-l’alți cetățeni din țara lui

S

de stabilire, să fie primit, în locașul unde să

IA

făuresc acele dări și sarcini; nu însă ca trimis

U

de cutare sau cutare județ, ci ca alesul neamului

BC

său și în măsură cu numărul de Ovrei stabiliți

în acea parte. Nici darea sîngelui nu e drept
ca să se ceară de la Ovreu, pentru că-1 pui să
 RUȘII ȘI ROMÎNII 59

omoare pe fratele său, stabilit în țara vrășmașă;

dar fiindcă pornirile sufletești nu trebuesc opiite,

RY
să se primească voluntari, cu dreptul la înaintare
pănă la gradul corespunzător cu numărul Ovrei­

RA
lor înscriși în controalele oastei și împrăștiați

LIB
în întreaga oștire, lntr’un cuvînt, poporul Ovreesc
recunoscut ca atare în cartea neamurilor, tocmai

TY
pentru că e lipsit de teritoriu și de ființă de stat,

SI
trebue să aibă, ori unde se stabilește, dreptul
R
la viață, la foloase și la ocrotirea legilor, pe
VE
cit timp nu jignește nici nn vatăml interesele și
siguranța neamului care Va primit. Nu trebue
NI

dar nici să dorească aceleași drepturi cu neamul

LU

pămîntean, făgăduind o asmiliare la care se opune

și conștiința și legea și firea lui, fiindcă: ori
RA

devine un apostat, ori înșeală neamul care pri­

NT

mește să’l înfieze. O singură îndatorire ași pune-o

Ovreilor: ca să-și clădească școli multe și bune,
CE

de toate treptele și în toate ramurile, unde, sub

I/

controlul statului, să învețe copii lor, inai întîiu

S

cinstea și iubirea neamului și credinței lor, apoi

IA

să fie din inimă iubitori, devotați și recunoscă­

U

tori, neamului care îi oploșește.

BC

Unde însă, departe a’i aproba eu îi combat

pe Ovrei, e atunci cînd îi văd că din răzbunare
pentru că li s’a luat pămîntul, să aruncă în cos-
 60 D. C. MORUZI

mopolitism, propovăduind desființarea hotarelor,

a limbelor și a moravurilor; făcînd din om, cetă­

RY
țeanul omenire], cu vițelul de aur în fruntea eî, aș­

RA
teaptă de sigur de la noul stăpîn, un loc de frunte
în plutocrația conducătoare ! Ne maî avînd țară

LIB
de stăpînit, năzuesc a stăpîni lumea întreagă ;
slujindu-se de internaționala Roșie să încearcă

TY
a ridica o internațională Galbenă, uitînd de in­
R SI
ternaționala Neagră care-î ardea pe rug.
Măreț și amețitor e visul acesta, dar șubred
VE

la temelie, rezemîndu-se pe o nedreptate ; căci

NI

cosmopolitismul nu e altceva de cît o nedrep­

LU

tate. Aducînd pe om a se lepăda de credință,

de neam și de limbă, îî răpește odoarele sale
RA

cele maî duioase, comorile speranței și mîngîe-

reî, moravurile și vatra, locul de naștere și
NT

mormintele scumpe, duioșia limbeî și mîndria

CE

neamului !
Apoi maî uită un adevăr istoric cosmopolitul.
I/

Fie în ideî, fie în credință, fie în înființări de

S

state, o prea mare estindere aduce neapărat

IA

maî întîiu asuprirea, apoi resvrătirea, iar la urmă

U

peirea ! Ce-a rămas din imperiile lui Carol cel

BC

mare, și Napoleon Bonaparte? O luminoasă amin­

tire de glorie ! Ce va rămîne mîine din uriașea
împărăție rusească? Amintirea întunecoasă a unui
 RUȘIÎ ȘI ROMÎNII 61

lung zuruit de lanțuri ! Ce a adus omeniri Bise­

rica Universală a Romei, de și întemeiată pe cel

RY
mai înalt și mai sublim adevăr moral! Resvră-

RA
tirea conștiințelor siluite, adică protestantismul,
tăgăduirea adevărurilor destăinuite, adică ateis­

LIB
mul! Ce ne-ar aduce oare cetățenia Lumei? După
desființarea Internaționalei Negre, jefuirea și pei-

TY
rea Internaționalei Galbene, de către fosta sa

SI
uneltă, Internaționala Roșie! R
Sper însă că puținii ovrei ce făuresc asemenea
VE

visuri sunt împinși de simțul de răzbunare care-i

orbește, de focul și nerăbdarea tinereței, care-i
NI

amețește. Am prea multă încredere în statornicia,

LU

înțelepciunea și pătrunderea neamului evreesc, ca

RA

să bănuesc măcar că n’ar pricepe zădărnicia și

primejdia unor uneltiri care tot pe el l’ar face
NT

victimă. Sionismul e pentru mine cea mai stră­

CE

lucită probă, că convingerea e făcută cum că

viitorul și menirea neamului ovreiesc stă scris
I/

întreg în cartea legei; iar puterea acestui neam,

S

în moravuri și credință. Pănă însă la renașterea

IA

patriei sale, ovreiul trebue să trăiască ovreu în

U

mijlocul popoarelor, legat numai de neamul pe .

BC

pămîntul căruia trăește.

Acestea toate eram dator să le spun spre a
învedera mai limpede, nu numai starea sufle*
 62 D. C. M0RUZI

tească a ovreului din Rusia, dar și de unde acea

stare provine.

RY
Ovreii care locuesc în întreaga împărăție Ru­

RA
sească, fie în Rusia Europeană, sau Asiatică, nu
întrec numărul de 6 milioane ; față dar cu 120

LIB
milioane supuși dintre care peste 80 milioane
de creștini de diferite religii, ei apar, pentru a

TY
mă sluji de o rostire obicinuită, ca o picătură

SI
de apă în mare. R
Cu toate acestea, toate orașele, orășelele și
VE

tîrgusoarele cele mai însemnate din Basarabia, si

NI

Ukrania, dar mai cu seamă Polonia, par ticsite

LU

de șepci de catifea acoperind o tichiuță neagră,

din care apar sistematic doi pierciuni, și hala­
RA

tul! negre reținute de cîte un brîu de aceiași

coloare ; prin toate gările și în toate trenurile
NT

nu te întîlnești de cît cu cîte un caftan rusesc

CE

sau o manta de uniformă, civilă sau militară, la

100 de halaturi mai mult sau mai puțin soioase ;
I/

iar urechile nu aud de cît sunetele armonioase

S

ale jargonului, întrerupte din cînd în cînd de

IA

vre-o energică înjurătură muscălească. Nu amin­

U

tesc de cît în treacăt de ovrei civilizați îmbră-

BC

cîndu-se după gradul lor de cultură și de avere,

vorbind rusește aproape fără accent, cunoscînd
limbi străine și care se încearcă a trece drept
 RUȘII ȘI ROMÎNll 63

ruși, nu numai prin croiala hainei și a părului,

dar zicîndu-se chiar Alexandru Mihalovici pe

RY
cînd în Gildie sunt trecuți sub numele de Avram

RA
sin Moise.
Cum se poate tălmăci această nepotrivire între

LIB
adevărata mulțime ce apare atît de nenumeroasă
în ochii străinului și micul număr ce pare a co-

TY
vîrși mulțimea cea mare ?
R SI
E foarte lesne de priceput. Intr’un neam, că­
ruia nu-i este îngăduită altă îndeletnicire de cît
VE

negustoria și meseria, nici altă proprietate de

NI

cît cea urbană sau valorile mobile de portofoliu,

toată partea care în alte neamuri alcătuește
LU

marea mulțime statornică și legată de loc și de

RA

pămînt, e silită să-și caute hrana și întrebuin­

țarea muncei sau a capitalului, ori unde găsește.
NT

Ovreul din această categorie începe dar a des­

CE

chide prăvălii, sau a se îndeletnici cu meserii,

în locul său de naștere. Alungat însă de con­
I/

curență pleacă să caute a cîștiga aiurea ca me­

S

seriași, negustor ambulant, misit, mijlocitor de

IA

grîne, vinuri, mărfuri etc. Cu locuința vremel­

U

nică, acolo unde ’și a găsit de lucru, o are pe

BC

cea statornică, mai în tot-d’auna în orașul, oră­

șelul, sau chiar satul unde s’a născut. Călăto­
rește dar mult mai des ca altul, pe unde ’l chem
 64 D. C. MORUZI

interesele, avînd portul neamului, iar în gea­

mantan cartea sfîntă si cele trebuincioase cul­

RY
tului. Hrana lui? pîine, brînză, ouă resferte și

RA
ciaiul atît de eftin și de răspîndit pe la gări și
la oteluri; acolo unde e menit să stea, tot ast­

LIB
fel trăește și la otel deocamdată, pînă găsește
un coreligionar unde va sta în legea și obiceiu­

TY
rile lui, și-și va face cuibul, sau să va întoarce

SI
acasă. R
Să nu credeți că trăește ast-fel din economie
VE

sau sgîrcenie. Am avut prilejul a vedea ne­

gustori bogați din Kișinău, plecînd pentru pro­
NI

cese mari la Odesa, plătind advocatului lor clasa

LU

l-iu, locuința și supeuri extra fine, la primele

RA

oteluri: iar ei luînd bilete de clasa 3-a si măn-

cînd ouă fierte și brînză cu ceaiu. De se căsă­
NT

torește cu o Ovreică din altă parte. Ovreul tră­

CE

ește cu familia, trei ani în casă și pe socoteala

lui tată-său și trei ani în casă și pe socoteala
I/

lui socru-său ; iar numai după acest termen își

S

stabilește gospodăria a parte și acole unde-1 po-

IA

vățuesc interesul și afacerile.

U

Să nu credeți de asemenea că are vre-o dra­

BC

goste deosebită pentru localitatea unde s’a născut

sau pentru căminul său părintesc. își iubește pă­
rinții, rudele și neamul; trăește printre cei de
 RUSII SI R0M1NII 65

un neam și de o credință cu dînsul cu dragos­

tele și urile nedespărțite de ori-ce îngrămădire

RY
de oameni de aceiaș obîrșie, limbă și interese.

RA
Și printre creștini are dușmani și prieteni; în ochii
lui însă, dușmanul său ovreu, va sta tot-d’auna

LIB
mai presus de prietenul său creștin, care l’în-
jură sau îl bate, dar, în totdeauna, se lasă

TY
amăgit sau cumpărat de el, și cu dreptul îl ju­

SI
decă ori de prost, ori de mișel. în așa împre­
R
jurări, nici locul nici casa nu pot să fie cuprinse
VE

în dragostele lui, de asta el o schimbă sau o

NI

vinde iară părere de rău; nici nu pricepe chiar

ca o îngrămădire de piatra și lemnele unei case,
LU

un scaun stricat sau o linguriță de argint, pot

RA

avea prin sine, alt preț de cît acel din piață.

E oare pentru că e lipsit de dragostea amin­
NT

tirilor și de ideal ? De nu ar prețui amintirile

CE

nu și-ar fi păstrat moravurile pănă astăzi; iar

idealul său și-l pune în altele după cum vom
I/

vedea îndată.
S

Tot din acest fel de a simți și a judeca, pro­

IA

vine că nu se va făli nici odată că e Basara­

U

bean, Rutean sau Polonez, de-și printre eroii

BC

lui Kosciusko și a lui Langhievici erau și ovrei,

care s’au luptat cu bărbăție în rînd urile insur­
genților și că ovreii încunoștiințau pe acești doui
D. C. Moruzi. — Rușii și Rominil. 5
 66 D. C. M0RUZI

generali de toate mișcările soldaților ruși; de

se expuneau gloanțelor și spînzurătoarelor, era

RY
la unii interesul bănesc, iar la alții credința că

RA
vor căpăta prin jertfirea lor, recunoștința nea­
mului Polon ; așa că amorul sfînt de patrie în­

LIB
născut în om și care singur îl îmbărbătează, se
traducea la ei prin binele și folosul ce vor aduce

TY
prin jertfa lor neamului ovreesc, iar nici cum

SI
patriei Poloneze. R
Pe copiii lui, Ovreiul îi trimite pe la școlile
VE

secundare și universități, spre a deveni medici,

NI

bancheri, advocați, nu cu gîndul de a ieși din

teapa lui, căci este încredințat în suflet că e de
LU

neam mult mai vechiu și mai cinstit de cît Îm­

RA

păratul Cinovnicilor care’l despoae ; dar o face

ca să aibă cine’l căuta și apăra în daraveri,
NT

cîștigînd tot de odată bani și înrîurire. Cu du­

CE

rere vede pe copilul lui schimbîndu-și portul și

mai ales hrana, simțind că se înstrăinează de
I/

neam; dar speră că o face numai cînd nu poate

S

altfel, dar că va rămînea statornic în credință.

IA

Iar cît de sus ar fi ajuns fiul său și cît de să­

U

rac ar fi el, de’l simte că se leapădă de lege, îl

BC

blastămă și nu’l mai recunoaște.

Aceasta este mentalitatea Ovreilor de peste
Prut, a întunecaților care alcătuiesc talpa nea-
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 67

inului, care de ar fi avut o țară, ar fi fost tăria

ei, cari ar fi apărat cu îndîrjire ogorul care ro­

RY
dește hrana, vatra care îi încălzește pe ei și a
încălzit pe părinții lor Nimic nu le-a mai rămas

RA
de iubit de cît credința, neamul și banul, cu care

LIB
cumpără dreptul de a trăi și a desprețui nea­
murile care au păinînt de apărat, sunt mai tari

TY
și mai numeroase de cît ei și se pleacă sub asu­
pritorul obștesc, unindu-se cu el, pentru a-i împila
SI
pe dînșii, a-i jefui, umili și bajocori ! Și cum
R
VE
vroiți să fie alt-fel ? Priviți ce se petrece la gra­
nițele noastre.
NI

După legile Rusești, Ovreul nu are drept să

LU

se stabilească mai aproape de 50 de virste de

graniță: Ei bine, dăinuesc de 30, 40, 50 de ani
RA

și mai mult, tîrgușoare ca Unghenii, Sculenii,

NT

Foleștii, Nemțenii și altele, chiar pe malul Pru­

tului și locuite numai de Ovrei, îndeletnicindu-se
CE

în mere parte cu contrabanda. De cîte ori trece

I/

stanovoiul (sub-prefectul) sau ispravnicul, oră­

S

șelul rămîne pustiu, căci toți locuitorii lui o iau

IA

rasna pe cîmp, sau se ascund în satele din ve­

cinătate ; acestea însă pănă ce se ung osiele de
U
BC

la trăsurile acestor cinstiți cinovnici, cu cîte 25

pănă la 50 de ruble, de către fie-care cap de
familie Ovrească: după care se reîntorc și trăesc
 68 D. C. MORUZI

nesupărați în belșug. Și ini se va susținea poate,

că guvernatorul provinciei și guvernatorul general,

RY
nu au cunoștință despre aceste localități și de către

RA
cine sunt ele locuite ? Mai cu seamă Unghenil,
pe unde a trecut Rusia întreagă, cu împăratul

LIB
ei cu tot, cu prilejul resbelului de la 1877 !
lată din ce împrejurări banul e singura țintă

TY
a Ovreului; pentru că banul pe lîngă îndestu­

SI
larea cerințelor vieței, este, pentru Ovreu, sin­
R
gura apărare împotriva tuturor lirăpirilor, tu­
VE

turor prigonirilor, mijlocul de a’și apăra viața,

NI

avutul și neamul! Nu dar Ovreul e omul banu­

lui, ci banul e mijlocul prin care Ovreul cum­
LU

pără dreptul a urî și a desprețui pe rușii pra­

RA

voslavnici.
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul VII.

TY
Alexandru Mihailovici

SI
ă cercetăm acum și starea sufletească a lui
R
VE
Alexandru Mihailovici, de care am vorbit
mai sus.
NI

Ea se schimbă după firea individului, după

LU

cum a luat numele de Alexandru Mihailovici Rot-

temberg, sau Krasnogorskii; începuturile însă
RA

sunt aceleași.
NT

In copilărie, el urmează școala Ovreiască, îm­

brăcat în niște hăinuțe, unde pieptarul este una
CE

cu pantalonașii încheiați dinapoi și lăsînd uneori

I/

să treacă poalele cămășuței albe, ca un symbol

S

de pace, nu însă în totdeauna neprihănit. După

IA

ce s’a pătruns bine de tainele și isteți mele li­

U

terei Alîf și a celorlalte din alfabetul Ovreesc,

BC

tata îi cumpără o uniformă albastră cu nasturi

de argint, manta și șapcă la fel, plătește oftînd
taxa cuvenită și-l trimite să învețe carte rusească
 70 D. C. MORUZI

la Ghimnaziict. Acolo pentru a-1 înscri în cata­

log, uciteliHi (profesorul) îl întrebă cum se nu­

RY
mește și el răspunde sincer : Avram sin Moise

RA
Rottemberg; iar camarazii încep a rîde cu sgo-
mot. Atunci uciteliu, pentru a preîntîmpina alte

LIB
scandaluri, îi spune că de-acum se numește Alec-
sandr Mihailovici Rottemberg, înscriindu-1 sub

TY
acest nume, după cum face de altfel și Domnul
R SI
învățător de la noi, care schimbă porecla lui
Gheorghe Brînzoi în Georgescu. Pe cît timp e
VE

la Gimnaziu, trăește la tata, la o rudă, sau la

NI

un prieten, unde își urmează legea și mănîncă

LU

cușer; rar se trifnește, dor de lăcomie, sau fiind

poftit la vre-un camarad creștin.
RA

Ca student, i se deschid patru căi deosebite

și după firea lui, apucă de pe atunci drumul care
NT

va hotărî de întreaga sa viață, precum și de

CE

starea sa sufletească în viitor.

1) Va răinînea statornic credinței și neamului,
I/

trăind cu ouă, brînză și ceai, găzduit la un co­

S

religionar, zicîndu-și între ai săi Avram sin Moise

IA

și dîndu-și numele de Alexandr Mihailovici Rot­

U

temberg, numai în diplomă și ca reclamă pentru

BC

afaceri și legăturile de societate.

2) îmbrățișează secta izraeliților înaintați, care
îi permite a rîde de eresurile bătrînilor și, re-
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 71

mănînd Rottemberg, să poruncească chelnerilor,

de pe la restaurante numai raci, șuncă și vîna-

RY
turi. Aceștia însă, de nu rămîn credincioși mo­
ravurilor, să socot tot atît de statornici credin­

RA
ței neamului și banului ca cei d’întăiu și dacă,

LIB
în focul tinerețe!, îmbrățișează ideile cosmopo­
lite, își revin curînd în fire, sub forma de sio-

TY
niști. Se îmbracă în totdeauna după ultima modă

SI
și adesea mai presus de mijloacele lor.
3) Alexandr Mihailovici Krasnogorskii însă, își
R
VE
taie barba în furculiță, vorbește gros, e mai rus
decît cei mai neaoși muscali și sfîrșește prin a
NI

se boteza, ajungînd cinovnic și... cine mai știe

LU

pănă unde nu se mai urcă ; desprețuit de creș­

tini, blestemat de neamul său, pe care îl prigo­
RA

nește mai aprig decît ori cine. Acela e pierdut

NT

pentru neam și se pierde la a doua lui spiță.

4) în sfârșit, mai este un Krasnogorskii îm­
CE

brăcat și tuns la fel cu cel d’întăiu, însă purtând

I/

ochelari, prin care nu prea vede bine și luînd

S

mersul tainic și apucăturile nihiliste. Acela este

IA

întru adevăr primejdios, căci în sufletul lui, nu

U

locuesc decît ura și răzbunarea! Insuflînd stu-

BC

dențimei și inteligenstvei Ruse, socializmul cos­

mopolit, care nu-i în firea slavului, neputînd fi,
cel mult decât național socialist, nici a popoa-
 T2 D. C. MORUZI

relor neslave, care doresc maî întăiu individua­

litatea persoanei și a neamului, negîndindu-se

RY
încă la forma de ocîrmuiri. Precum popoarele
neruse se uneau altă dată cu muscalii pentru ca

RA
să-i iinpileze neamul, tot astfel și el acuma, se

LIB
unește cu muscalii pentru a impila neamurile,
sub cuvînt de libertate, de drepturile omului și

TY
de liberă cugetare; dovedind aliaților săi de as­

SI
tăzi, că prin aceste drepturi numai, pot păstra
R
domnia lor, asupra neamurilor cucerite și satis­
VE
face năzuințele lor atavice, moștenite de la dom­
nia Țaristă ; pe cînd în fundul cugetului țintește
NI

un ideal și mai mare : Domnia lumei, sub scep­

LU

trul Vițelului de aur și a plutocrațieî Ovreești!

Dar ce se întîmplă însă ?
RA

Alexandru Mibailovici Krasnogorskii a agitat,

NT

dar, toate patimele și năzuințele frumoase a ti­

CE

neretului înflăcărat și lesne crezător și mai cu

seamă pe acele ale Velico-Rușilor, adică a Mus­
I/

calilor. Aceștia la rîndul lor asmuță pe lihniți!

S

în potriva avuților, nu ca scop, ci ca uneltă.

IA

Țarismul, în destul de cunoscut, că nu-și prea

U

alege mijloacele de atac, dar mi-te de apărare,

BC

a ridicat și el alte gloate de întunecați, în nu­

mele Țarului ortodox, a credinței și a mărireî
patriei rusești, în potriva intelighenstvei tulbu-
 RUȘII ȘI R0MÎN11 73

rătoare a ordine!, a liniște! și a intereselor. Din

aceste asmuțări paralele, s’au născut îngrozitoa­

RY
rele măceluri de pănă acum, care sunt numai pre­
mergătoarele, unor măceluri și mai mari, atunci

RA
cînd talpa tuturor neamurilor, asuprite sau asu­

LIB
pritoare, se va pune cu adevărat în mișcare,
răsturnînd și sdrobind sub picioarele sale tot ce

TY
poartă un titlu, sau o coroană, dar totodată,
și tot ce poartă un surtuc, are o moșie, o casă,
SI
o prăvălie sau o pungă. Și cine credeți că a pi­
R
cat pănă acum și va pica mai întăiu, sub toporul
VE

huliganului? Alexandru Mihailovici Krasnogor-

NI

skii ? Ferească Dumnezeu, că el poartă ochelari

LU

și barba în furculiță ! Bietul Rottemberg care

stă cuminte, apărîndu-ș! avutul, iar cu el halatul
RA

și perciunii, talpa neamului Ovreesc, tot atît de

NT

nevinovat și de urît ca dînsul. Ei sunt bătuții,

jefuiții și omorîții de ieri și tot ei și mîine își
CE

vor pierde viețele și avutul în timp ce Krasno-

gorskii ne va vorbi de înfrățirea popoarelor, de
I/

dragoste, de pace și de cetățenia lumei! Ce n’au

S
IA

putut face 19 veacuri de prigoniri și suferințe,

o va face în scurtă vreme Alexandru Mihailo­
U
BC

vici Krasnogorskii, învrăjbind Ovrei în potriva

Ovreilor și aruncîndu-și neamul în ghiarele mul-
 74 D C. M0RUZI

țimilor orbite de furie și asmuțite tot de dînsul

de Ovreiul Alexandru Mihailovici Krasnogorskii!!

RY
Ați văzut din cele de mai sus, cît e de mic nu­

RA
mărul acestor descreerați, primejdioșii, chiar nea­
mului lor, pe lingă numărul cel mare de Ovrei

LIB
pacinici cari sufăr și mor cu sutele și cu miile,
din pricina unor inconștienți sau lepădați de neam.

TY
Nu amintesc de cît în treacăt pe medici, ad-

SI
vocați sau financiari de frunte, oameni de o cul­
R
tură înaltă și filantropi însemnați, ca Brodski,
VE

Sclioorștein și alții: apoi Ephrussi, Rafalovici,

Gtinsburg ajunși în marea elită mundială, ală­
NI

turea cu frații Rothschild și alții; aceștia sunt

LU

atît de departe, că nu mai împărtășesc durerile

RA

neamului, decît prin ajutoarele bănești ce le

aruncă, din cînd în cînd, ca o pomană. Aceasta
NT

nu le va împiedica de sigur, a cere un loc de

CE

frunte, în ziua de renaștere a patriei Ovreești.

Așa dar, poporul Ovreesc, care întreg face
I/

parte din treapta a treia pe care am studiat-o

S

pîn’acum, are și el aceleași simțiri și porniri cu

IA

cele-lalte popoare ale împărăției: adecă ura și

U

desprețul în potriva celor ce nu sunt de un neam

BC

și de o credință cu el, păstrîndu-și dragostea

pentru ai lui. Sunt întemeiat dar a crede, că în
ziua desfacere! imperiului Țarist și reînființărei
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 75

statelor cucerite, Ovreiul nu se va prăpădi cu

firea, de dorul muscalilor; ci va rămîne în păr­

RY
țile unde se află stabilit. Iar dacă în acele părți
va găsi garantat dreptul la viață, la folos și la

RA
ocrotirea legilor, sub o cîrmuire dreaptă și cin­

LIB
stită, va ști să cinstească și să iubească sincer,
pe cetățenii acelor state noui, ceea ce nu putea

TY
face sub oblăduirea destrăbălată și hrăpitoare,

SI
a biurocrației rusești. Nu va mai avea a-și schimba
numele, pentru că va fi mai mîndru și mai cin­
R
VE
stit de toți sub numele de Avram Rottemberg
de cît sub acela de Alexandru Miliailovici Kras-
NI

nogorskii.
LU
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul VIII

Ochire istorică asupra Poporului Polonez

TY
SI
COV jung acuma la ultima treaptă, la marea
R
mulțime care locuește uriașa împărăție
VE

vecină și care, mulțumită părintește! și

NI

precugetatei oblăduiri ai Țarilor, se mai poate

chema și clasa întunecaților, a tăcuților și a în­
LU

delung răbdătorilor.
RA

Căutînd de aproape, apare învederat că în ori­

care din numeroasele neamuri, cari alcătuesc acea
NT

mulțime, starea materială, economică, intelectuală

CE

și morală, e cam aceași, deosebindu-se, foarte pu­

țin, numai după vecliimeacivilizației fie-cărui neam
I/

și religia lui. Pretutindene aceiași nețărmuită

S

îndurare în lipsă și suferințe, aceiași nepăsătoare

IA

neîngrijite a avutului, aceiași neclintită și oarbă

U

credință în legea strămoșilor, pe care nu o des­

BC

parte de dragostea de neam, în cît biserica în­

trupează pentru popor, și neamul și legea, de și
iubirea de neam precumpănește une ori credința.
 Rușii ȘI ROMÎNII 77

Așa de pildă: a fi Catolic însemnează pentru

poporul din Regatul Polon a fi Polonez; a fi

RY
pravoslavnic cristian (adică creștin ortodox) însem­

RA
nează pentru muscal a fi Rus; însă, pentru ță­
ranii noștriî din Basarabia, a fi creștin înseamnă

LIB
a fi Moldovean, de o lege cu împăratul, iar nu
Rus, căci rușii sunt creștini ca împăratul, însă

TY
nu pot fi Moldoveni. Dar mai nostim e cu men­
SI
talitatea poporului Rutean care, după cum se
R
știe, e parte catolic, parte ortodox și parte Uniat,
VE

fără a se zice nici polonez, nici rus; iar de-i

NI

vorbești rusește îți răspunde mîndru: ia po gos-

LU

podscu nerozumiu, adică eu nu înțeleg limba stă-

pînirei. Ori cît de amestecată e dragostea de neam
RA

cu credința, tot neamul are precumpănire în su­

fletul poporului.
NT

Lucrarea mea neurmărind alt scop de cît a

CE

pune pe cititor în putință de a-și da seama de

starea sufletească a Rusiei de astăzi, a-și trage
I/

singur închierile sale asupra celor întîmplate, și

S

a putea întrezări viitorul, îl voiu ruga să mă ur­

IA

meze în întunericul veacurilor trecute, pentru a

U

se încredința că nu mi-am întemeiat arătările nu­

BC

mai prin cele ce am putut vedea și judeca sin­

gur, și poate în chip greșit, dar că mi-am ră-
zemat judecata din cele ce reese din istoria
 78 D. C. MORUZI

acelor popoare, ca urmare logică, de cele petre­

cute și îndurate de dînsele.

RY
De și în cursul acestei lucrări, am socotit că

RA
numărul locuitorilor Imperiului se urcă la 120
de milioane, avînd printre ei numai 80 milioane

LIB
de creștini, statistica din urmă mă desminte, ară-
tînd aproape una suta doud-zecl și șease de mili­

TY
oane, dintre cari nouă-zecl și trei de milioane de

SI
creștini, aparținînd diferitelor biserici și rituri.
R
Asupra acestor 93 de milioane numai, voi atrage
VE

bine-voitoarea luare aminte a cetitorilor, de oare

NI

ce ele singure sunt în cădere de a juca un rol

în menirile unui apropiat viitor. Dacă din acest
LU

număr scădem pe germanii, scandinavii și 2 mili­

RA

oane de romîni, ale căror obiceiuri, moravuri și

însușiri ne sunt bine cunoscute, ne rămîne a stu­
NT

dia o singură seminție, adică pe slavi, care al-

CE

cătuesc marea și precumpănitoarea mulțime, îm­

părțită în trei nații deosebite ca limbă, moravuri
I/

și credință și care luîndu-le după vechime sunt:

S

Polonii, Veliko Rușii sau muscalii și Malo Rușii

IA

sau Rutenii.
U

Un mare număr de istorici, a așezat leagănul

BC

slavismului pe culmele Carpatine ale Galiției, de

unde această seminție s’ar fi împrăștiat, de o parte
pănă la Adriatica și Egea, iar de alta pănă la
 RUȘIÎ ȘI ROMÎNIÎ 79

Baltica și Marea Albă sau înghețată. O aseme­

nea încredințare nu se poate susține însă, de cît

RY
cu ajutorul teoriei Generațiunelor spontanee, recu­

RA
noscută pănă acum numai în Istoria Naturală și
pentru anume gîngănii. Eu unul, de și cred că

LIB
în adevăr Slavii erau stabiliți în acea parte a Car-
paților în acele vremuri descrise de istoricii Ruși

TY
și Poloni, socot că au venit și ei din acea parte
SI
de unde s’au coborît și cele-lalte seminții Cau­
R
caziene, de nu cum-va au venit ca cei-lalți nă­
VE

vălitori barbari, de pe podișele Asiei Centrale.

Ceia ce mă întărește în această părere, e că nu se
NI

poate înțelege bine o emigrare a unor autoctonl,

LU

plecînd de la miază-zi, spre crivăț, pe cînd pre-

RA

supuindu-i venetici în Europa, se poate tălmăci

mai lesne că simțindu-se inferiori semințielor sta­
NT

bilite de mai înainte, s’au retras pe un drum cu­

CE

noscut și unde știau că vor găsi locuri pustii,

stepe întinse și roditoare. Mai cred însă, că nu­
I/

mai o oare-care asemănare, care e netăgăduită,

S

între însușirile ploditoare ale seminției slave, cu

IA

semințiile generațiunei spontanee, a fost în stare

U

să pue în nedumerire niște învățați distinși. Alt­

BC

fel teoria aceasta neavînd pentru noi nici o în­

semnătate, s’o admitem fără ceartă.
Așa dar prin ajutorul unor împrejurări feri-
 80 D. C. MORUZI

cite ale naturei, de sub stîncele și brădișurile

Carpaților Galițieni, începu a mișuna nenumărata

RY
seminție slavă. Ne mai încăpînd, o parte începu

RA
a se coborî la vale, primind numele de Poliani,
apoi Poliacci sau Poliaki adică Văleni. Întîlnind

LIB
de îndată în calea lor izvoarele Vislei sau Vis­
tula se respîndiră departe pe ambele maluri ale

TY
acestui rîu și urmînd cursul apei ajunseră cu ea
R SI
pănă la Baltica, acoperind pămînturile marelui
Ducat al Cracoviei, acele ale așa numitului fost
VE

Regat Polon, apoi Posnania și Lituania.

NI

Fiind în hotar cu apusul catolicizat de mult,

LU

e lesne de înțeles că Polonii primiră de la mi­

sionarii Romei Catolice credința ; însă odată cu
RA

ea, mai primiră și alfabetul latin, atît de nepo­

trivit cu sunetele unei limbi slave. De acolo acea
NT

îngrămădire de consonante, îngreuind, nu numai

CE

scrisul, dar și cititul și pricina poate că cugetă­

torii Poloni au scris mai mult timp în latinește,
I/

de cît acei de la alte neamuri catolice.

S

Apoi vecinătatea feodalităței germane, îi făcu

IA

poate să împămîntenească, și la ei, feodalitatea

U

sub forma însă a unei oligarchii aristocratice,

BC

mai mult decît ale unei monarchiî de drept di­

vin. In așa chip boerul avea spada, preotul
avea cartea, iar poporul lipsit de carte și de
 RUȘII ȘI ROMÎNII 81

spadă, avea menirea să muncească pentru în­

destularea și îmbogățirea celor doi d’întîiu. în

RY
curînd mai apăru și Ovreul care îi speculă pe
toți, iar poporul, care atunci cînd nu poate altfel

RA
să răzbună măcar cu gluma, îi împreună într’o

LIB
singură zicătoare Pan, Cionzi Jid, adică boerul,
popa și jidovul ; ca o altă treime nedespărțită,

TY
însă tot atît de urîtă de dînsul, pe cît o cins­
tește pe cea-laltă.
SI
Cu toate păcatele celor mari și suferințele
R
celor mici, măreț și cavaleresc a fost acest neam
VE

în Istorie ! Războinic, neastîmpărat chiar une-ori,

NI

Panul Polonez își împărțea viața între cortul

LU

ostășesc și palatul plin de bogății și petreceri,

între luptă și mazurcă; nu trebue să uităm, noi
RA

Romînii, că și el a scăpat creștinătatea și civi­

NT

lizația sub zidurile Vienei, cum o scăpase mai

înainte, domnul nostru cel mare: Ștefan-Vodă.
CE

în artă și în literatură erau la înălțimea popoa­

relor celor mai culte de pe vremuri; chiar în
I/

restriștele de astă-zi, au harizit omenire!: poeți,

S
IA

muzicanți, pictori și scriitori de frunte, pe cari

asupritorii lor nu-i vor putea întrece nici odată»
U

cu toată reclama franceză. Iar poporul..., bietul

BC

popor, atît de obijduit de ai lui, ca de altmin­

trelea în toate statele feodale, a rămas chiar
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînii. 6
 82 D. C. MORUZI

sub cuceritorii de altă lege și care căutau a’l

înăspri în potriva foștilor săi stăpîni, credincios

RY
bisericei sale catolice, pentru că ea singură îi
mai înfățișează încă dragostea neclintită de neam.

RA
Aduși cu sila și în toate chipurile a îmbrățișa

LIB
credința învingătorilor, a fost deajuns un singur
Ukaz împărătesc, pentru ca țăranii polonezi să

TY
se reîntoarcă cu miile la vechia lor biserică.
Conștient că nobleță i-a nimicit ființa de stat,
SI
de’l întrebi pe polon, pe cine ar lua de rege de
R
VE
i-ar scăpa țara de sub jug, răspunde : «de sigur
nici Muscal, nici Neamț, dar nici un Pan de ai
NI

noștrii. Atunci pe cine ? Matca Bosca Czenslohowika

LU

răspunde el oftînd adînc : adică Maica Domnului

de la Czenstohow !
RA

Simțiți oare, cît de adînci sînt cuvintele a-

NT

cestea ? în ele se oglindește toată starea sufle­

tească a poporului Polonez. Neclintita credință
CE

în Biserica lui Catolică care îi închipue patria

reînviată și nemuritoare! Știe că neamul lui are
S I/

dreptul la viață și la ființă de stat; se știe ne­

IA

dreptățit, dar nu poate admite, că Maica Dom­

nului din Czenstohov, inima Poloniei, care e su­
U
BC

părată și pedepsește acum pe Panii săi, nu va

erta Polonia și atunci, odată cu neatîrnarea, tot
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 83

ea, îi. va arăta în ce chip și prin cine o să se

ocîrmuiască.

RY
O voi, viitorii cetățeni ai Omenirei, voi care

RA
desființați hotarele, limbele și neamurile, încer­
cați, de vă simțiți în număr și în putere, să in-

LIB
suflați gîndurile voastre nesăbuite, acestor nouă
milioane de ființi, pe cari voi le credeți întu­

TY
necate, pe cînd stau rezemate pe o credință mai
R SI
veche, mai înaltă și mai omenească, de cît a
voastră: dragostea căminului, a limbel și a nea­
VE

mului, apărate, pentru ele, de Maica Domnului

de la Czenstohov!
NI

Cred că din cele arătate pănă acum, precum

LU

și din capitolul unde tratam despre nobleță po­

RA

loneză cetitorul își dă de acuma, bună-seamă de

starea sufletească a națiune! poloneze din Rusia
NT

și cît ar fi ea de dispusă a primi o constituție

CE

rusească, sau a se federaliza cu asupritorii de

pîn’acum. Că în momentul de față ar primi nu
I/

numai federalizarea sau Constituția Rusească,

S

dar chiar o searbădă autonomie, o cred ; însă

IA

așa cum primește și soldatul rănit, îngrijirile

U

medicale ale dușmanului, adică pentru ca să nu

BC

moară și pănă ce s’o ’ntrema; dar că acel soldat

după întremare și simțindu-se în putere de a-și
 84 D. C. MORUZI

apăra și răzbuna neamul, va veni de bună voe

să se lupte alăturea și în apărarea dușmanului

RY
său... aceasta s’o crează, dacă vor, viitorii ce­

RA
tățeni ai omenirei.

LIB
TY
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul IX

TY
O ochire asupra istoriei Velico-Rușilor
R SI
j|I[u putem înainta în lucrarea aceasta pănă
VE

nu vom arunca, împreună cu cetitorii, o

NI

privire asupra istoriei acelei părți ale se­

LU

minței slave, care viețuește în locurile ce se în­

tind de la hotarele fostului regat Polonez și
RA

pănă la poalele Uralului. Cunoscînd împrejură­

rile prin care a trecut, diversele stări anterioare,
NT

și împrejurările ce au desbinat’o în două po­

CE

poare deosebite prin limbi, moravuri și ideal

național, ne va fi mai lesne a studia în parte
I/

aceste două ramuri dintr’o tulpină, și a ne da

S

seamă de starea lor sufletească cum am făcut’o,

IA

cred, pentru ramura cea d’întîiu, adică Polianii

U

sau Polonii.
BC

Țin a face cunoscut mai întîiu, că din toate

cărțile de istorie scrise, în limba rusă, și cunos­
cute de mine, cea mai clară, mai luminoasă și
 86 D. C. MORUZI

care tălmăcește mai bine firea Rușilor din ve­

chime, precum și obîrșia și însușirele Țarismului,

RY
este opera unui Romîn Basarabian, bine cunos­

RA
cut și popular chiar la noi, domnul Zamfir Ar­
bore. Sub modestul titlu de : Povestiri din Istoria

LIB
Ruseasca» îndepartînd fără milă din opera sa,
tot ce aparține legendei, tot ce nu se poate re­

TY
zema pe documente netăgăduite, el arată po­
R SI
porului Rus ce a fost, ce este, pentru ce e ast­
fel și ce ar putea fi ; și acesta într’un stil con­
VE

cis, o limbă simplă și frumoasă, dar mai cu

NI

seamă cu o logică și argumente de neînlăturat.

LU

Din nenorocire pentru publicul Romînesc, cartea

aceasta e scrisă în limba rusă și pentru Ruși;
RA

ast-fel că sunt sigur, că scriind’o d-nul Arbore

nu și-a deschis de cît pe jumătate inima. Multe
NT

adevăruri, prea crude pentru publicul Rusesc,

CE

trebue să stea încă ascunse în cugetul atît de

limpede și de pătrunzător al eminentului meu
I/

compatriot. Am convingerea, că dacă ne-ar hă­

S

răzi un ast-fel de studiu în limba neamului, ar

IA

da drum deplin cugetărei și inimei sale româ­

U

nești și pe lîngă că ar face o lucrare de mare

BC

valoare, tradusă în curînd în multe limbi, ar

schimba mult părerile Apusului; iar noi ne-am
cunoaște mai bine vecinul. De asta’l rog a’mi
 RUȘ1Î ȘI R0MÎNI1 87

încuviința să mă slujesc cu eminenta sa lucrare,

RY
mărturisind aicea că prin ea ’mi am îndreptat
multe păreri greșite pe care le aveam înainte

RA
de a o fi cetit.
Acestea zise, să ne reîntoarcem în Carpații

LIB
Galițieni și să pornim cu acea parte a seminției

TY
slave, care la începutul veacului al VIII veni să
se stabilească pe partea dreaptă a Dniprului.
SI
După cum dovedesc săpăturile făcute în zilele
R
noastre, ea trăia în nenumărate sălașe răslețite,
VE

la depărtări de 4 și pănă la 6 kilometri una de

NI

alta ; știa să lucreze fierul, iar mijloacele sale de

LU

viețuire constau mai mult în creșterea vitelor,

pescuitul, și vînatul, de cît înplugărie; ca meș­
RA

teșug, argăsitul pieilor și a blănilor. Pentru noi

Românii iată o probă strălucită, că nu slavii ne
NT

au dat nouă cuvintele de plug, brazdă, boronă și

CE

alte unelte agricole, după cum se laudă unii ruși,

ci mai de grabă ei le-au împrumutat de la noi
I/

ori de la Daci, căci tot cam pe atunci s’a în-

S

tîmplat și colonizarea Romană în Dacia și mai

IA

înainte chiar de așezarea noastră definitivă, să

U

știe că numeroase colonii latine erau așezate pe

BC

amîndouă malurile Dunării.

Dar să revenim. Peste apa Dniprului, slavii
întâlniră un popor cu aceleași apucături pacinice
 88 D. C- M0RUZI

și negustorești: llazaril. Abia ieșiți din starea

RY
pribeagă, ei aveau capitala lor Itel la gurile rîului
Volga. Departe de a se război între ele, aceste

RA
două seminții intrară în daraveri de negustorie.

LIB
Pe malurile apelor, la anumite puncte, aveau bîl-
ciuri, unde se adunau schimbîndu’și mărfurile și

TY
produsele; cu timpul acele bîlciuri se prefăcură
în bogate și mari Orașe comerciale, precum Kiev,
SI
Cernigov, Smolensk, Polotzk, Novgorod și altele,
R
VE
unde se îngrămădeau mărfurile menite să ajungă
deoparte pănă în Persia, iar de alta pănă în Grecia
NI

Byzantină. In jurul fie-cărui oraș mare, într’o

LU

anumită rază, după interese și ușurarea comu­

nicațiilor, satele și orășelile se uneau cu el, al­
RA

cătuind un stat sau Oblaștie aparte.

NT

Cînd însă, în veacul al IX se abătu, din creierii

munților Uralî, războinica ordie a Peceniegilor
CE

care după ce respinse spre Nord pe Hazari, își

stabili sălașurile prin stepele sudice și vecine cu
S I/

marea, ei tăiară, ori-ce cale mărfurilor Rusești,

IA

atît spre Persia, cît și spre Bizanța, îngrozind

chiar norodul acela nedeprins cu armele, prin dese
U
BC

și sîngeroase năvăliri.
Atuncea, se făcu o schimbare desăvîrșită în
moravurile slave : pacinicile orașe se îngrădiră
cu ziduri groase și turle înalte, poporul se înarma;
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 89

însă simțind neobișnuința sa în ale războiului,

trimisă după Prinții Variagl care erau niște pri­

RY
begi din Suedia și Danemarca, cutreerînd mările

RA
în corăbiile lor și cunoscuțî prin vitejia și iscu­
sința lor militară, și îî rugară să vie cu oamenii

LIB
lor, să-î apere împotriva dușmanilor și să dom­
nească asupra lor, după anumite întocmiri. Ast­

TY
fel veniră variagii Sviasoslaw, Riurick și alții,
SI
iar statele de odinioară, oblastiile, se preschimbară
R
în Knejii deosebite, avînd Kneazul lor fie-care:
VE

iar ostașii veniți cu el și plătiți de dînsul, în

NI

schimbul altei plăți ce o percepea ca dare, luară

LU

numele de Dvoreni, de la cuvîntul dvor, curte,

adică curteni. Am văzut cuvintele de pe zerzal,
RA

impuse de Rurick pentru a primi Knejia; dal­

ele rămaseră multă vreme literă moartă și nu
NT

luară ființă, de cît sub domnia primului Romanof.

CE

învoiala între Kneaz și popor se făcea prin bună

înțelegere. In fie-care capitală, era un anume
I/

clopot mare, care suna în caz de primejdie, pentru

S

a aduna poporul. Kneazul nu putea face rezbel

IA

fără voia poporului și era dator să-l declare dacă

U

poporul găsea de interesul lui să o ceară; iar

BC

atunci cînd Kneazul calcă făgăduințele sale, po­

porul suna clopotul cel mare, trăgea pe Kneaz
la răspundere, și nu odată s’a întîmplat să-i spue:
 90 D. C. MORUZI

Kneazule, pleacă dintre noi că nu te mai vrem, sau

de nu pornim cu toții împotriva ta și te alungăm,

RY
Kneazul atunci pleca de bună voe, în căutarea

RA
unei alte Knejii și împreună cu el, plecau și Dvo-
renii lui.

LIB
Sub ocrotirea knezilor variagi, de și comerțul
nu-și recăpătă vechea lui splendoare și bogăție,

TY
totuși legăturile cu Byzanța, Țarigradul cum îi
R SI
ziceau, fură reluate. Mulți slavi intrau în sluj­
bele împărătești și primeau botezul. Reîntorși pe
VE

la vetrele lor, răspîndeau credința ortodoxă a

NI

bisericii de la răsărit. Sfînta Olga Kniaghina

LU

Kiovei era bunica Kneazului Vladimir, care fusese

botezat. Găsind însă că credința cea adevărată
RA

se răspîndea cam anevoe în popor, puse, zice

legenda, pe un număr de preoți să sfințească apa
NT

Dniprului, chemă poporul la mal și puse drujina

CE

lui de dvoreni să-i împingă supușii în apă. Care

nu se îneca ieșea desigur la malul cel-l’alt bun
I/

creștin, curat la suflet ca și la trup, nu știu însă

S

pînă întru cît, era bine luminat într'ale domnului.

IA

Dar asta rămînea în căderea preoților, iar Vla­

U

dimir căpătă de la împărat coroana de Monomach

BC

și de la biserică un loc în calendar. Această

creștinizare cu hurta, avu loc în anul 988, și
probabil în timp de vară.
 Rușii ȘI ROMÎNli 91

Kievul e privit și astăzi ca leagănul Ortodo­

xiei slave, iar biserica ortodoxă, prin măreția sluj­

RY
belor sale, prin faptul că întrebuința o limbă

RA
pricepută și vorbită de toți pe acele vremuri,
mai cu seamă prin neclintirea dogmelor sale simple

LIB
dar care nesuferind schimbări nici adăogiri, nu
siluesc conștiințele și nu admit a se atrage la

TY
ea pe cei ce au primit botezul creștin în altă
R SI
biserică, fu îmbrățișată de cea mai mare parte
din seminția slavă, puind stavilă de neînvins,
VE

bisericei catolice, care rămase numai cu Polonii,

NI

cu toate silințele misionarilor și a propagandei

LU

Romane.
Iată starea blajină, întunecată poate, dar pa-
RA

triarclială și liberă, a slavilor împărțiți în atîtea

knejii. Sărăciți însă, căci li se tăiase drumurile
NT

comerciale, amenințați nu numai de Peceniegi,

CE

dar încă de năvălirile necurmate a diferitelor

ordie venite tot dinspre Urali, knejii Kivoei fură
I/

siliți, împreună cu poporul lor să se retragă tot

S

mai la Nord, părăsind bogatele și roditoarele

IA

cîmpii ale Dniprului pentru nisipoasele păduri

U

ale Suzdaliei și pămînturile sterpe ale Vladi-

BC

mirului, în care se ridică și Moscova și zidurile

înalte ale Kremlinului.
Dar nici starea asta oare cum de suferit, dacă
 92 D. C. MORUZI

nu fericită, nu dăinui de cît pănă pe la începutul

veacului al XII-lea. Să vedem acum prin ce lung

RY
șir de suferințe și de umiliri, aceste neamuri care

RA
porunceau domnitorilor lor și’i alungau ca pe
niște slugi necredincioase, au ajuns sub oblă­

LIB
duirea cuvintelor de pe zertzal.

TY
Pe cînd pacinicul și blajinul popor Rusesc, se
R SI
retrăsese tot mai spre Nord părăsind Kiovia, o
năvălire mai strașnică se pregătea, menită a-i
VE

desființa, timp de 200 de ani, ființa de Stat și

NI

lipsind de zile, a zecea parte din el.

LU

La anul 1224 d. C. vestitul Tfemwcm, supranu­

mit Cenghiz-Han, adică Marele Han a Tătarilor
RA

Mongoli, după ce supune pe toți ceilalți Hani de

acelaș neam și* multe alte neamuri asiatice, să
NT

năpusti pentru prima oară, în stepurile Rusiei,

CE

actuale despre miază-zi, locuite pe atunci de un

neam numit Polovți care urmase Peceniegilor.
I/

Polovții cerură ajutor Rușilor și împreună în-

S

tîmpinară pe Tătarii lui Cenghiz-Han; dar fură în-

IA

frînți cu desăvîrșire. învingătorul însă nu se folosi

U

atunci de izbînda lui, și după ce își dădu numele

BC

de stăpînitor al întregel lumi, se reîntoarse mul­

țumit în părțile sale; înainte însă de a muri, lăsă
ca moștenire nepotului său Bota* toate pămînturile
 RUȘII ȘI ROMÎNII 93

de la munții Urali și Marea Caspică, înainte spre

Apus. Așa dar, abia după 13 ani de la înfrîngerea

RY
lor, în iarna anului 1237, Rușii se pomeniră, pe

RA
neașteptate, copleșiți de nenumăratele Ordii ale
lui Bați, care venea să-și ia moștenirea în stă-

LIB
pînire. Și o luă, prin fier și foc, că măcelurile
ținură patru ani în șir; iar după ce-și stabili ne­

TY
tăgăduita stăpînire asupra pămînturilor rusești,

SI
după ce căzură și Moscova și Suzdalia și Vladi-
R
mirul, după ce Kievul se prefăcu într’un morman
VE

de dărâmături, Bați se reîntoarse în stepuri, iar

în apropierea gurilor rîului Volga, pe locul unde
NI

se află astăzi, orașul Tarev, își statornici scaunul

LU

Hanatului Ordiel de Aur, și lui, mai întăiu, i-au

RA

zis Rușii Țar.

«Iată cum zice d. Z. Arbore, să «făptui su-
NT

«punerea Rusiei de către Mongoli. Din țară li-

«beră ajunsese roaba țarilor Tătărești. De laKniaz
CE

«pănă la cel din urmă lucrător, nu mai erau cu

I/

toții de cît niște robi. Viața liberă de pănă

S

«atuncea dispăruse, începu o stare nouă». Și

IA

această stare nu dăinui numai două veacuri,

U

adică cit ținu domnia tătărească, ci șease vea­

BC

curi pline, după cum vom dovedi-o mai departe.

Knejii cari primiau înnainte puterea de la po­
por, înțeleseră că nu mai puteau s’o primească
 94 D. C. MORUZI

decît din mila Țarului Tătar: și se îndreptau

spre Ordia de Aur, să-și facă supunerea cu ge­

RY
nunchii plecați, cu fruntea la pămînt. Iar Țarul

RA
Mongol se milostivea cu dînșii, dăruindu-le pen­
tru ei și urmașii lor deplina stăpînire a unor ți­

LIB
nuturi, ce nu le stăpînise nici odată decît ca niște
cîrmuitori aleși de către acei cari li se dăruiau

TY
acum de robi. în schimb cuceritorul cerea de la

SI
dînșii plata unui harac anual odată statornicit
R
și cea mai oarbă supunere, sub amenințare de
VE

moarte. Alunei nouii stăpîni, pentru a-și asigura

NI

plata haraculul și a se scuti de cheltuelile lor

de întreținerea Dvorianilor, dăruiră acestora
LU

moșii întinse, unele sterpe, altele locuite, iar po­

RA

porului, îi mai rămăsese numai dreptul de a

trece de la un stăpîn 1a. altul.
NT

Pentru a-și asigura mai bine perceperea Ha-

CE

racului și supunerea Knejilor, Hanului îi era

neapărată o privighere strașnică și neadormită și
I/

se gîndi a face chiar pe unul din Kneji, mai

S

mare asupra celorlalți; răspunzător față de dîn-

IA

sul, dînd acestuia dreptul de a le porunci și

U

destulă oaste tătărască pentru pedepsirea Kne­

BC

jilor care nu i s’ar supune. Atunci începu o goană

nerușinată după iarlâc, adică decretul de întărire
ca Mare Kneaz ; luau de soții fete de ale hanului,
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 95

acopereau cu daruri pe cei cu trecere la curtea

lui și cîte umiliri toate ; însă cei mai dibaci, mai

RY
șireți și mai umiliți dintre toți, se arătară Knejii

RA
Moscovei. «Tu ești Țarul cel cu voință, spuneau
ei Tătarului; voia Ta este de-asupra robilor tăi;

LIB
pe cine vrei, pe acela ’l și miluești». în așa chip
și prin asemenea cuvinte și uneltiri, căpătară

TY
Knejii Muscali Iarlîcul de la hanul Ordiei de Aur

SI
după multe intrigi în potriva Knejilor de la Tver,
R
care hrăneau aceleași năzuințe.
VE

Odată iarlîcul căpătat, începură să impue dări

mai mari de cît haracul, făcîndu-și partea leului
NI

cumpărînd sate și pămînturi de la Knejii scăpă-

LU

tați și prin aceasta întinzîndu-și mereu hotarele.

RA

Alte ori hrăpeau cu sila Knejii întregi; dar cine

le putea sta împotrivă? Nu se bucurau ei oare
NT

de sprijinul hanului, singur stăpînitor ? Creștini

CE

nu se sfiau s’aducă tătărimea pentru a jefui avu­

tul Rușilor creștini; prin bani, sau ajutorul Mon­
I/

golilor, ei se făcură stăpîni pe toate Knejiile

S

introducînd în moravurile slave atît de blînde și

IA

de omenești, pedeapsa cu moarte și Knutul Tă­

U

tarilor necunoscut de Ruși pănă la anul 1379,

BC

iar astăzi purtînd în lume numele și faima de

Knutul Rusesc. Iar după două veacuri, atunci cînd
Ordia de Aur slăbi cu totul, împăițindu-se prin
 96 D. C. MORUZI

moșteniri, în locul Țarilor păgîni, cuceritori prin

spadă, veniră foștii lor robi, ajunși prin josnice

RY
lingușiri. Țari creștini rezemați numai pe silă,

RA
viclenie și cuvintele de pe zerțal; Țari creștini
ortodoxi, care nu s’au sfiit a înființa patriarchie,

LIB
a numi un patriarch ca pe un cinovnic oarecare,
de și se știe că acest drept nu se poate da decît

TY
scaunelor pe care au stat apostolii sau părinți,

SI
Bisericii. R
Ar fi obositor pentru cititori, ale reaminti
VE
aicea numărul Knejiilor dispărute și hrăpite, pre­
cum și pe toți marii Kneji muscălești, Țari mai
NI

pe urmă, care au urcat treptele tronului din

LU

Kremlin și s’au rostogolit apoi în moarte, prin

RA

secure, gloanțe, sau otravă. E destul să arătăm

schimbările sufletești și de moravuri ivite treptat,
NT

dar pe care le vom arăta grămadă aicea, pen­

CE

tru a ne da seama de starea treptei sociale pe

care o studiăm în capitolul de față.
I/

Mai întăiu Rusia devine prin dreptul de cu­

S

cerire, avutul Hanilor Mongoli și de la ei cade

IA

prin josnicie și intrigi prada Knejilor capi de ți­

U

nuturi, care la rîndul lor, hărăzesc din acele pă-

BC

mînturi, curtenilor lor sau Dvoriani; iar popo­

rului, adineoare încă stăpînul soartei sale, nu-i
mai rămîne decît dreptul de pribegie. Nici de
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 97

ultimul acest drept însă, nu avu poporul a se

bucura vreme îndelungată : îndată după alipirea

RY
celorlalte Knejii, de marea Knejie de Moscova,
îndată după slăbirea și stingerea stăpînireî tă­

RA
tărești, și înlocuirea eî prin Țărismul Muscălesc,

LIB
marii Țari, pentru a-și face un sprijin din Dvo-
riwanstva, legărâ pe popor de pămînt, dîndul rob

TY
pe mîna stăpînilor de moșii; și el care odinioară,
trăgînd clopotul cel mare, îndepărta pe Kneazul
SI
ce și-1 alesese și-l alunga cu Dvorenii lui cu tot,
R
iată că se văzu de-odată, făcînd parte din ave­
VE

rea Dvorianului care-1 putea după plac: dă­

NI

rui, vinde, sau cumpăra; însura despărți sau

LU

înstrăina; pedepsi cu Kuntul și chiar cu moarte,

fără grije sau altă răspundere. Și nici cre­
RA

dință, nu-i mai rămăsese neștirbită, bietului

popor, după cum am văzut puțin mai sus ;
NT

căci acea religie neclintită, care pentru noi a

CE

rămas întreagă cum am primit-o de la vechea

Biserică Răsăriteană, care ne-a păstrat limba și
I/

ființa neamului nostru cel Romînesc, Ortodoxia

S
IA

aceasta curată, pentru care moare și astăzi, cu

atîta fanatism eroic, bietul soldat Rusesc, nici
U

ea n’a rămas nepîngărită de trufia nesățioasă a

BC

Țarilor Rusești! Inființînd patriarchii anticano-

nice, din trufie, tot din trufie le și desființau,
D. C. Moruzi. — Rușii *i Romînil. 7
 98 D. C. MORUZI

pentru a nu fi siliți a da precădere patriarcliului

Ia serbările cele mari; sărutînd mina preoților

RY
și mitropoliților pretindeau ca și aceștia să sărute
mina Țarului și al întregului neam împărătesc.

RA
De s’ar fi oprit numai întru atît! Dar au lovit

LIB
chiar în ființa credinței noastre. Biserica aceasta,
neprihănită și neclintită pîn’acum, unde nu se

TY
admite, nici gîndul măcar de prozelitism asupra

SI
celor botezați în Christos și care pune chiar
unele stavile și la botezarea necreștinilor, dogma
R
VE
aceasta sfîntă și liberală, podoaba credinței noa­
stre, care o ridică mai presus de toate de cele­
NI

lalte, a trebuit ca Țarii să se atingă de ea. Au

LU

introdus în Biserica Rusească prozelitismul cel

mai întunecat, mai varvar și mai josnic, acela
RA

ce se razămă ori pe bani, ori pe frica de Kunt

NT

și de Siberia, siluind conștiințele Catolicilor Po­

lonezi, sau a Uniaților Ruteni! ! E asta oare
CE

legea noastră ? Biserică ortodoxă e aceea, care

I/

nu mai dispune de suveranitatea duhovnicească

S

a căpeteniilor sale ? Dacă un mirean poate po­

IA

runci în ea în potriva dogmelor, apoi acea Bi­

U

serică e mai aproape de catolicism de cît noi;

BC

căci noi, n’am admis precăderea celui mai vechi

episcop a creștinătății asupra dogmei și aceasta
a pricinuit desbinarea bisericelor și neclintita în-
 RUSII SI ROMÎNri 99
............................... ..................................................
grădire ce ne desparte de Romja; pe cînd, între
bisericile Ruse și Catolice deosebirea este urmă­

RY
toarea : O față bisericească care tinde la puterea

RA
lumească adică temporală ; și un mirean care tinde.
la puterea Bisericească, adică spirituală. Intr’una

LIB
se pot adăoga dogme nouî prin puterea Biseri­
cească, în alta se pot nesocoti acele vechi, prin

TY
voința unui mirean. De și punctele de plecare

SI
par opuse, ambele căi ajung la aceeași rătăcire:
R
nestatornicia în credință, nesocotirea canoanelor,
VE

siluirea conștiinței!
Să pretinde că Petru cel Mare ar fi europe­
NI

nizat pe ruși, răzîndu-le barbele și scurtîndu-le

LU

caftanele ; este o părere greșită cu desăvîrșire.

RA

După mine el a fost urmașul logic a lui Temucin

sau Cenchiz-Han, care năzuia la stăpînirea lumei ;
NT

iar coborîtoni lui Petru, n’au fost și nici nu sunt

CE

decît niște Bați care urmăresc prin veacuri, moș­

tenirea întemeietorului Petersburgului. Ei s’ar
I/

mai putea asemîna cu un neam de buni gos­

S

podari, unde fiecare urmaș mai adaogă vre-o

IA

încăpere la casa părintească, o spoește, o mobi­

U

lează după ultima modă, dar fără a se atinge

BC

de temelie, adică de cuvintele de pe zertzal. Cine

se încearcă a se atinge de această temelie este
 100 D. C. MORUZI

zdrobit și ei trebue să i se închine pană și ca­

noanele Bisericești.

RY
Ca dovadă, să luăm domnia țarului care a dat

RA
lumei nălucirea unei îndrumări spre libertate,
lunga domnie a lui Alexandru II, dezrobitorul

LIB
țăranilor, îndreptătorul legelor, mîntuitorul creș­
tinilor de la răsărit, pregătitorul unei constituții

TY
rusești, pe care numai moartea l’a împiedicat s’o
proclame. R SI
Dacă îi ardea de libertatea și de buna stare a
VE

poporului, de ce, în loc de a da această liber­

NI

tate pe deplin, a învrăjbit numai stările între

LU

ele, răspîndind credința ce o are și astăzi po­

porul : că Țarul ar face multe,, dar cd nu'l lasd
RA

Boeril! De ce n’a liberat și miile de robi politici

trimiși în Siberia s’au putrezind în temnițe fără
NT

judecată și pe cale administrativa? De ce, el,

CE

omul libertăței și a dreptăței, să temea oare de

lumina deplină ? De ce impunea limba rusească
I/

în Bisericile de orice credință, fie chiar ortodoxe?

S

De ce izgonea limbile de prin școli ? De ce siluia

IA

conștiințele uniate și catolice ? De ce nu învoia

U

pe Polonezi a’și vinde moșiile decît numai la

BC

Ruși și îi împiedica să cumpere moșii în Polonia?

Pentru că la urcarea sa pe tron, Alexandru
II găsise Rusia fierbînd în clocote, după înfrîn-
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 101

gerea de la Sevastopol și că îmbrăcînd atunci

peste mantia autocratismului, cojocul populari-

RY
taței, încercă să îndrumeze năzuințele de redeș­

RA
teptare ale popoarelor sale, către acea unifor­
mitate pe care am constatat-o de la început,

LIB
umbră mincinoasă al unei unități naționale ce
nu există și rezămată, tot pe cuvintele de pe

TY
zertzal.
R SI
Dacă numai blîndeța fire! sale îl făcu să jărt-
fească atîta oștire muscălească pentru liberarea
VE

creștinilor de sub jugul turcesc, pentru ce înneca

NI

în sînge și cu atîta furie, răscoala Polonezilor

din 1864? Oare acest neam nu avea tot atîta
LU

drept la viață și la graiul lui, decît Sîrbii și

RA

Bulgarii și nu era ca ei popor Slav ? De ce cu­

cerea Kaucazul, Taskentul... și cîte altele ? De
NT

ce în 1879 impunea congresului de la Berlin să

CE

consfințească, în dauna unor aliați, retrocedarea

unei părți dintr’o provincie românească hrăpită
I/

prin viclenie la 1812 și pierdută prin arme la 185^?

S

Pentru că dincolo de părticica noastră de Ba­

IA

sarabia, dincolo de o Bulgarie mare și recunos­

U

cătoare, dincolo chiar de o Serbie mai mare și

BC

recunoscătoare și ea, sub vremelnica domnie a casei

de Muntenegru, el întrezărise poate Marea Egea și
Adriatica; iar toate acestea, precum și Caucazul,
 102 D. C. MORUZI

Tașchentul și Batumul, nu erau de cît prelun­

girea năzuințelor premergătorilor săi: Petru-cel-

RY
Mare, Batî și Tetnucin !

RA
Acesta a fost Alexandru II, Țarul Osvoboditel
(liberator), cum îi zic lingușitorii Țarismului și

LIB
mulțimea naivilor apuseni.
Cît despre proiectul său de constituție, numai

TY
sincer nu putea fi și iată pentru ce: de și apu­
R SI
sean din partea femeiască, întreaga sa domnie
dovedește că numai naiv nu a fost; își cunoștea
VE

adînc și oamenii și țara sa. Apoi putea oare

NI

un asemenea om să conceapă, în curățenie de

LU

suflet, o constituție rusească, adică glăsuirea

voințelor și a nevoilor deosebite ale popoarelor
RA

sale? Dar presupuind chiar ca aleșii atîtor nea­

muri cu firi și însușiri deosebite, ar fi găsit un
NT

chip obștesc de înțelegere fără a vătăma nici

CE

nevoile alegătorilor lor, nici întregimea Statului,

putea oare admite cu bună seamă Alexandru II
I/

că voința acestor aleși să precumpănească voința

S

sa împărătească, întemeiată din veacuri, pe cu­

IA

vintele de pe zertzal? Pentru el, ca și pentru

U

ori ce Țar, o constituție este cu drept cuvînt,

BC

nu numai o micșorare pentru el și urmașii lui

a suveranităței moștenite, dar și părăsirea tu-
tulor cuceririlor făptuite pănă acum. In adevăr:
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 103

sub numele și voința lui și a premergătorilor

RY
săi s’au făcut acele cuceriri. Țarul dar și ur­
mașii săi alcătuesc singura legătură dintre po­

RA
porul rus și popoarele cucerite, căci nu prin
voința lor ci a Țarului și-au pierdut ele neatâr­

LIB
narea. Schimbîndu-se izvorul voinței conducă­

TY
toare, e neapărat ca și legăturile vechi ori să
dispară, ori să fie reînoite prin voința liber ros­
R SI
tită de către poporul rusesc și popoarele cucerite.
După cum vedeți dar, atît constituția lui Ale­
VE

xandru II cît și acea a Țarului actual, poate

NI

sluji Țarilor ca o momeală mai mult sau mai

LU

puțin dibace, pot fi întrebuințate drept cal de

luptă de către diferitele partide revoluționare
RA

pentru răsturnarea orînduirei de astăzi, dar nici

într’un chip, nu pot fi luate în seamă de spiri­
NT

tele serioase, care cunosc împărăția vecină, o

CE

judec prin ei însuși, nelăsîndu-se înrâuriți de

către mulțimea naivilor Apuseni.
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
Capitolul X

SI
Nichifa Ivanovici
R
VE
cum că am văzut diferitele stări și suferinți
îndurate de neamul Velico Rus, de la ivi­
NI

rea sa în carpați, să ne dăm seama despre

LU

felul de a gîndi, a judecași a simți ale lui Nikita

RA

Ivanovici căci sub numele acesta vom înfățișa pe

Muscalul din popor, cu toate curiositățile și apu­
NT

căturile sale atavice.

CE

Găsivom oare la el, acea înfățișare mîndră.

acea pătrundere fiirească care pricepe iute, acea
I/

glumă care, ori cît de sărată ar fi, rar ajunge

S

la grosolănie, ale lui Gheorghe Rață, sau Nicu-

IA

lai Ciobotă? Nu de sigur, pentru că aceștia nu

U

au fost niciodată sub robie, ba unul e mazil,

BC

altu rezeș, iar amîndoi..., cine știe..., se trag poate

din viță boerească, pe cînd boeria prucedea de
la opincă, iar nu ca astăzi de la... surtuc. Apoi
mai este că și Gheorghe și Niculai, mai au cîte
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 105

un bunic, vechi... vechi de tot..., născut pe malu­

RY
rile Tibrului, așa că nici n’ar fi cu dreptul să-i
ceri lui Nikita a le călca pe urme. Nu, el din

RA
potrivă e grosolan și la mînie și la glumă și

LIB
chiar la joc. Recunoscîndu-și singur păcatul,
cînd vrea să-l facă pe nostimul, vorbește numai

TY
în diminutive; ’ți va cere un brățișor de lemnișoare,
cît ar putea duce numai patru bouleni într’un că­
SI
rucior, după ce va fi gustat o străchinuță de bor-
R
șișor făcut numai din trei litrișoare de carne, și-și
VE

o fi udat gîtlejul numai cu o jumătățică de vedri-

NI

ifoară de vodlcă. La joc e și mai grozav; că pen­

LU

tru el mijocul cel inai potrivit ce ’l găsește

ași arăta nurii, este a se pune pe vine și în starea
RA

asta, puțin estetică dar sugestivă, aruncă cu

NT

furie cîte un picior înainte de crezi că acu . .

acu .. să rostogolește pe spinare. Altfel, să nu
CE

credeți că e prost; are șeretenia neamurilor

primitive și trăite în robie. O știe și se laudă
I/

chiar, că trebue trei armeni ca să înșale pe un

S
IA

■ovreu, dar patru ovrei nu pot înșela pe un

Muscal.
U

Nikita Ivanovici are inima largă și nu prea se

BC

uită la cheltuială. Nu lasă, doamne ferește, să-i

treacă vre un prieten sau cunoscut pe dinaintea
circiumei unde petrece, fără să-l cinstească, mai
 106 D. C. MORUZI

ales cînd are parale ; însă cînd n’are.... atunci

RY
găsește! Cînd dispune, mănîncă atît cît ar mînca
3 de ai noștri și bea cît șease; cînd nu dispune,

RA
atunci. . . iar găsește și de ciudă mănîncă cît 6

LIB
și bea cît 12.
Nikita Ivanovici e foarte evlavios. Ține toate

TY
posturile, cu pește sărat bine înțeles, așa cum
îi este lui iertat încă din vremuri de Patri­
SI
arhul de Țarigrad ; dar fiindcă peștele e foarte
R
VE
sărat e silit ferește să bea mai multișor și
atunci o nimerește în sfînta Biserică cam tul­
NI

burat. Dumnezeu însă îl iartă pe Nikita pentru

LU

că știe că e Rus... Dor Gerodovoiul, adică gardis­

tul, de i zice cîte ceva, dar și asta cu măsură;
RA

că și gorodovoiu nu e tot rus? Nu e sărbătoare

NT

și pentru el? Nu totdauna Nikita intră în Bi­

serică în stare... veselă: atunci se roagă din
CE

toată inima, oftează adînc și îndeasă niște cruci,

tocmai din creștet pînă la buric, apoi la dreapta
I/
S

cît poate îndoi brațul și pe urmă la stînga cît

IA

îl poate întinde. Și nici odată nu’și face crucea

cu stînga Nikita Ivanovici; una că n’ar fi lucru
U
BC

pravoslavnic, apoi mîna acea îi mai trebue omului

pentru a’și scoate batista sau punga din buzu­
narul... altuia. Cînd iese de la leturghie, se miră
și el de unde le-a găsit; dar fiindcă mai găsește
 RUȘII ȘI ROMÎNII 107

și altele multe pe drum, nule mai bagă în seamă,

ci le pune pe toate sub caftan.

RY
Adică credeți să fie hoț Nikita Ivanovici ?

RA
Doamne păzește! Hoț e cinovnicu, care vine Du­
minica la biserică pentru ca să’și spele păcatele

LIB
din săptămîna trecută și se apucă de furat chiar
de Luni dimineața. Nikita nu e așa om. Ca probă:

TY
de-ți găsești cumva punga sau batista la el, cea
R SI
ce e foarte rar, apoi îți spune: «Cum frate? E
a ta? Apoi iațî-o degrabă! Bine că m’a ferit
VE

Dumnezeu de un păcat!» Și se crucește cu evla­

NI

vie. Ce e vinovat sărmanu că are noroc la găsit?

LU

Parcă împăratu n’a găsit și el Basarabia, Finlanda,

Dkrania și cîte altele, ba chiar și pe Nikita Iva-
RA

novici ? Ce are a face ? Pe rusește, a găsi, în­

semnează a stăpîni ceva pe... necumpăratele. Fie­
NT

care cu găsitul lui mă rog!

CE

Nikita Ivanovici e de o îndurare la muncă,

la frig și la osteneală, neîntrecute. Tot așa e și
I/

în vitejie, însă nu pe inima goală. Cînd pornește

S

Nikita, pe două cărări, în potriva vrăjmașului,

IA

apoi se miră o lume și chiar el singur, de is­

U

prăvile sale. Nu credeți că-i trebue mult pentru

BC

a se umple de... glorie. Trei cruci bine îndesate

trei păhăruțe de cîte o litrișoară de vodka și...
a lui e izbînda!
 108 D. C. MORUZI

Cuin privește. Nikita lumea clin jurul său ? Iată:

RY
Țarul singur stăpînitor, i-a dat pămînt, dar în
schimb îi ia prea mulți bani, deci îl înșală pe

RA
Nikita; Boerul îl înșală mai rău ca Țarul; Ci-

LIB
novnicul mai rău ca boerul; iar Ovreiul mai rău
ca Cinovnicu. De asta ar fi bine să-l îngădue

TY
Țarul, să se înțeleagă frumușel și cu securea în
mînă: și cu Boerii și cu Cinovnicii și cu Ovreii.
SI
De alt-fel slavă Domnului, zice Nikita crucindu-se,
R
Tatucul nostru Nicolai Vtoro'i a cam început să
VE

ne învoiască; numai că nu ne dă încă sloboze­

NI

nie în potriva Cinovnicilor; dar o veni și asta,

LU

ori de nu, o facem de la noi! Cît despre păre­

rea lui Nikita Ivanovici, asupra celor-lalte nea­
RA

muri și seminții e cam următoarea: Maldai-anil

NT

sunt niște boi care nici vor, nici pot învăța ru­
sește; Hohotii, adică Rutenii, niște proști care
CE

vorbesc stricat, Poliacii niște trădători catolici,

Ciuhna și Niemeți adică finlandejii și germanii,
I/

niște șarlatani sgîrciți și de o limbă cu jidanii.

S
IA

Mai bine toți dușmanii ăștia nu ne-ar mai în­

curca de geaba, și s’ar duce peste graniță unde
U
BC

au rude, lăsînd pe Tătucu nostru Țarul să ne

milostivească cu pămînturile lor, ca să trăim în
belșug, să ne împăcăm și cu boerii și să avem
ce da și cinovnicilor.
 RUȘII ȘI ROMÎNli 109

Nu știu întru cît această dezlegare drastică,

nu s’ar găsi ascunsă și în inimile muscălești din

RY
toate treptele și chiar în sferele înalte adică:

RA
Țara, casa sau moșia ta a devenit lucru rusesc
pe... necumpăratele; noi te îngăduim pe ea; de

LIB
nu-ți plac însă întocmirile noastre... poftim la
neamurile tale, că ne vom pricepe ați stăpîni

TY
avutul. De! Ce să le zici? Fiind din moși stră­

să tot găsească!
R SI
moși deprinși cu gClsitul, caut și ei, din atavisin
VE

Așa dar întîlnești la Nikita, sub altă formă,

NI

starea sufletească a celor-l’alte neamuri convie­

LU

țuitoare adică: ura și disprețul împotriva a tot

ce nu e de limba și credința lui, la care se mai
RA

adaugă o ură mai grosolană în potriva Boerului.

Cinovnicului și al Ovreilor, purcese din atavis-
NT

mul dorului de a-și găsi ceace nu-i aparține,

CE

moștenită și aceasta de la soldații lui Temu cin.

Cît mai are o izbă]) și un ogor Nikita se as-
I/

tîmpără ; cînd nu mai are nimic pleacă să găsească

S

și se face huligan! Vă închipuiți cît de plăcută

IA

ar fi Constituția unui asemenea om, cînd neamul

U

său ar fi în minoritate și interesele sale silite

BC

să se plece une-ori, în fața celora pe care i-ar

J) Izbă, casa țăranului Rus.

 110 RUȘII ȘI ROMÎNlI

trimete cu dragoste peste hotare pentru a le

RY
stăpîni el avutul. Priviți numai ce înțelege as­
tăzi Nikita Ivanovici prin Svoboda adică liber­

RA
tatea : Slobozenia de a ucide pe cine vrea, a
lua ce nu e a lui, a strica ce nu poate duce

LIB
.și... a găsi mereu... a găsi! ! !.

TY
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul XI.

TY
Rutenii sau Malorosienil.
R SI
m arătat nu de mult, pe cînd tratam despre
VE

Velico-Ruși sau Muscali că, din pricina

NI

deselor năvăliri, ei fură siliți a se retrage

mai la nord, că puțin în urmă adică între anii
LU

1237 și 1241, Tătarii Mongoli pustiiră cu desă-

RA

vîrșire ambele maluri ale Dniprului, prefăcînd

Kievul într’un morman de ruine, și că robiseră
NT

pe Muscali chiar în părțile unde se retraseră de

CE

curînd adică Suzdalia, Vladimirul, Moscova, Tve-

rul, Riazan s. a. Am văzut de asemenea că Tă­
I/

tarii încă în stare de pribegie pe acele vremuri

S

și mai prejos de Ruși, care pe atunci să bucurau

IA

de niște așezăminte mult mai înaintate chiar de

U

cît acelea pe care le-au acuma, n’au izbutit de

BC

cît a le opri pe calea propășire! și a le insufla

oare-care însușiri rele pe care nu le aveau înainte..
Robindu-i îi au deprins cu robia, osîndirea la
 112 D. C. MORUZI

moarte și knutul. Jâfuindu-i mereu, au stins în

ei închipuirea dreptăței precum și a cruțărei da­

RY
torite avutului străin. Plecîndu-i supt nețărmu­

RA
rita voință al unui singur om, îi au deprins a
se pleca tară cîrtire, chiar atunci cînd acea voință

LIB
nu mai izvora de la Țarul Tătar ajuns prin vi­
tejie ci de la Țarul Rusesc, ajuns prin viclenie.

TY
In sfîrșit am dovedit pe deplin că puterea și
R SI
denumirea lui Petru, Alexandru și Neculai pur­
cede de la Bați și Temuciu, iar că Nikita Iva-
VE

novici și-a luat cusururile și norocul la găsit

tocmai de unde Tătucul sau Țarul și-a moștenit
NI

și puterea și denumirea.
LU

Dar acele maluri ale Dniprului care văzuseră

RA

creștinizarea rusimei, acele cîmpii care îmbelșu-

gaseră un neam pacinic, liber și muncitor, cum
NT

rămăseseră oare ? O bejenie fie chiar adusă din

CE

interes și urmată de cea mai cumplită năvălire,

este oare de ajuns pentru a șterge și urmele
I/

unei viețuiri atît de îndelungată ? Să întîinplă

S

une-ori ca două popoare, unul cuceritor iar altul

IA

cucerit să se contopească alcătuind un nou ele­

U

ment etnic, dar atunci numai cînd cuceritorul

BC

stă mai sus de cît cuceritul și ca lumină și ca

așezăminte ; apoi mai este neapărat ca cuceri­
torul să se așeze pe pămîntul cucerit: bună-oară
 RUȘII ȘI ROMÎNII 113

ca Romînii stabilindu-se în Dacia și, prin ames­

tecarea lor cu Dacii, dînd naștere neamului nostru

RY
Romînesc. In Ukrania însă întocmirile erau cu

RA
totul altele. Năvălitorii, una că erau mult mai
prejos de elementele rezlețe ce nu-șî părăsiseră

LIB
vetrele, dar nici gînd n’au avut măcar a se sta­
bili printre ele. Asemenea cu puhoiul de munte

TY
care restoarnă tot ce-i stă în cale și dispare
SI
apoi, tot așa mongolii nimiciră prin foc și sabie
R
tot ce întîlniră și dispărură apoi îndreptîndu-se
VE

spre Volga. Puținii locuitori rămași cu zile după

NI

scurgerea puhoiului, urmară a trăi rezleți dar

LU

liberi, păstrîndu-și moravurile și bunele însușiri,

despărțindu-se din ce mai mult de frații lor de
RA

la Nord, pe măsură ce aceștia își părăseau așe-

zămintele,întocmirile și însușirile neamului pentru
NT

a lua năravurile și nelegiuirile păgînești.

CE

Acești răzleți, se hotărau la Apus cu frații

lor Poloni, de altă lege și de altă limbă, unde
I/

în acelaș neam, om și om nu avea aceleași drep­

S

turi, unde unul era Pan iar altul Hlop, unde

IA

lilopul era robul Panului. La nord, alți frați din

U

ai lui, de aceiași lege creștină, primiseră așeză-

BC

mintele paginilor: robia, kuntul și tăierea ca­

pului. Numai la ei și la răsărit de ei, era liber­
tatea, că într’acolo se întindea stepa... măreața
D. C. Moruzi. — Rușii și Rominil. 8
 114 D. C. MORL'ZI

și nemărginita stepă, unde plămînii răsuflu în

voe, unde ochiul și gîndirea pătrund neîmpedi-

RY
cați departe, unde cîntul și poezia izbucnesc din

RA
fire după cerința sufletului sau a gîndului, unde
omul nu mai vede în om pe dușman, dar pe

LIB
ajutorul, sau tovarășul său firesc.
Acolo, în aceste locuri o dată înfloritoare și

TY
redevenite aproape și ele stepuri, se oploșea și
R SI
lilopul catolic fugit de la urgia Panului și Pra­
voslavnicului Krepost-nol fugit de la kuntul Dvo-
VE

rianului; toți urgisiții, toți chinuiții, toți rez-

NI

vrătiții, acolo își găseau adăpostul, fără ca ni-

LU

mene să-i întrebe de unde vin, în ce chip se în­

chină, nici cu ce drept se folosesc de pămîntul,
RA

apa și soarele lui Dumnezeu !

Și din amestecul acestor oameni, unii născuți
NT

în voie și alții sătui de robie, s’a alcătuit un

CE

neam nou, o limbă nouă : Poporul Rutean, limba

Ruteană.
I/

Poporul a crescut s’a înmulțit, acoperind tot

S

drumul cutreierat odată de seminția sa, adecă

IA

de la Dnipru la Carpații Galiției, apărîndu-și

U

neatîrnarea, astăzi în potriva Tătarilor, mîine

BC

în potriva celora de o seminție cu dînsul, fie ei

Poloni sau Muscali; iar capii lui de oaste, au
strălucit în istorie !
 Rușii ȘI ROMÎNlt 115

Limba, a hărăzit omenire! o literatură de soiu,

poeți și muzicanți de frunte.

RY
Să vedem acum prin ce încercări a trecut acest
popor Rutean, dacă a putut străbate neatins

RA
prin ele și dacă e și astăzi o unitate etnică de­

LIB
osebită și trainică.
*
* *

TY
Acest nou element etnic, care trăia rezlețit în
vechile knejii părăsite ale Kievului, Cernigovului,
SI
Voliniei și Galiției, nu se putea împotrivi deselor
R
încălcări ale tătarilor din Crimeea, cu care, și noi
VE

am avut a ne lupta de atîtea ori. El se puse

NI

dar sub ocrotirea regatului Polon, care îi dădu un

LU

așezămînt ostășesc după chipul cazacilor de la Don:

fiecare casă trebuia să dea, în timp de luptă o
RA

lancie, adică un călăreț cu calul și armele sale ;

NT

fiecare sută de lănci își alegea căpeteniile, numite

IsauVl, Atamanl și pe Hatmanul cel mare care domnea
CE

asupra lor. Aceasta fu cu atît mai ușor că dincolo

de urlătoarele Dniprului (pe rusește porog) se ivise
I/

în asemenea întocmiri, vestiți! cazaci Zaporojenl,

S
IA

alcătuiți din aceleași elemente de fugari, ori de

voinici, doritori a respinge și a încălca la rîndul
U

lor, pe tătari și pe turci și a căror urmași se

BC

pot găsi și astăzi în bălțile noastre dunărene.

Polonejii însă nu cruțară multă vreme libertățile
 J16 D. C. MORUZI

rutenilor ; Regele dărui nobleței sale toate pă-

mînturile uAratmeț, (cuvînt ce însemnează țară

RY
mărginașă.) Panii la rîndul lor încercară a reduce
pe ruteni în stare de robie ca pe țăranii lor și

RA
a catoliciza pe aceia care aparțineau bisericei
ortodoxe. De acolo a pornit o ură între aceste

LIB
două neamuri și care nu s’a stins nici astăzi;

TY
încît sub domniele lui Alexandru II și al III pe
cînd se luau acele scîrboase măsuri în potriva
SI
Polonezilor și a Rutenilor Uniați, auzeam chiar
R
ruteni zicîndu-mi «bine le face muscalu ; e răs-
VE

«plata lui Dumnezeu, pentru că unii ne asupria

NI

«moravurile și credința, iar ceilalți s’au lepădat

LU

«de lege».
Nu o dată se răsculară Rutenii, făcînd pe
RA

Panii Leșești să tremure în castelele lor; pănă

ce marele Hatman Bogdan Hmelnițki, în anul 1662
NT

bătu oștirea Poloneză și liberă ukrainia de jug.

CE

De și învingător, Hmelnitzki simțea rutenia prea

slabă pentru ași putea menține neatîrnarea. Ceru
I/

dar Țarului ortodox Alexei Milialovici să’i vie

S
IA

în ajutor. Acesta primi bucuros, făcu rezbel Po­

lonilor, îi birui și le răpi tot ce le mai rămăsese
U

din Ukrainia. Apoi neplăcîndu-i libertățile prea

BC

mari ale Rutenilor, se împăcă cu Polonii în dauna

lor și împărți pămîntul Rutenesc cu Leșii. Tot
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 117

malul drept al Dniprului fu alipit de împărăția

RY
Muscălească, sub denumirea de Mica Rusie sau
Maiorosia, iar kazacii, de și păstraseră dreptul

RA
de așî alege pe marele lor Hatman, acesta tre­

LIB
buia de acum să fie întărit de țar. Orașele pri­
miră voevozi ruși și încetul cu încetul se perdu

TY
și urma vechilor așezăminte liberale. O spoială
de unificare se întinse asupra acestui popor deo­
SI
sebit și prin fiire și prin limbă și prin moravuri,
R
iar peste el domni de atuncea rusescul țarism
VE

așezat mîndru pe zertzal.

NI

Liberul Zaporojan însă, decît a se supune

LU

jugului Rusesc, se lipsi mai bine de vatra lui și

o porni înainte, să se adăpostească la foștii săi
RA

vrăjmași Turci muzulmani, pe care îi știa mai

NT

cinstiți la cuvînt, de cît Țarul creștin. Acolo trăi

multă vreme în așezămintele sale și nu odată,
CE

pe malurile Dunărei, scoase din teacă ruginita

lui șașca (sabia căzăcească) pentru că, alăturea
I/

cu alt năpăstuit de a Țarului, Cerchezul, să lupte

S
IA

în potriva acelor Muscali care voiseră să’l ro­

bească. In anul 1895 cînd M. S. Regele, veni să
U

inaugureze canalul de pe brațul Sulinei, găsi ca

BC

primar al acestui oraș, pe un bătrîn Zaporojan,

coborîtor a vitejilor cazaci. Cu toate că era îm­
brăcat în frac și cu capul gol, cînd văzu pe Su-
 118 D. O. MORUZI

veran apropiindu-se de dînsul, nu se putu stă-

RY
pîni de a nu-1 saluta militărește, făcînd drepți și
așezîndu-și dosul minei la tîinpla dreaptă ! Era

RA
atavică și mișcarea asta !

LIB
Asemenea^cu broasca mărilor, care se ascunde
în țeasta ei și de acolo își rîde de toate lovitu­

TY
rile și poverele cele mai grele, și Ruteanul ră­

SI
mas pe loc, tot neatins este și astăzi, păstrîn-
R
du-și limba, moravurile, dorul de libertate, și în
VE

suflet două uri: una veche în potriva Leahului

care a căutat să-1 robească, alta mai nouă, dar
NI

nici cum mai slabă, în potriva Muscalului care

LU

caută să le rusească.
De o seminție cu rușii și polonezii, el îi urăște
RA

pe amîndoi de o potrivă, cu acea ură năstrușnică

NT

și neîmpăcată ce o întîlnești, cîte odată, între

CE

frați și care se arată la cel mai slab prin cea

mai crudă bătae de joc. Așa Ruteanu zice cu
I/

umilință că el nu e decît un om, pe cînd Ru­

S

sul și Polonul sînt sau au fost stăpîni; adică

IA

stăpînul poate fl orice, dar numai om nu poate

U

fi nici odată ; tot așa și cu graiul: ăilalți, vor­

BC

besc boerește, pe cînd el sărmanul vorbește nu­

mai omenește !
Să ne încredințăm mai amănunțit de starea
 RUȘII ȘI ROMÎNlI 119

sufletească a țăranului Rutean, căruia îi vom zice

cu învoirea cetitorilor Griciko Golubenka. De și

RY
o întrezărim de pe acum, dar această stare e

RA
vrednică de a fi cercetată mai de aproape.

LIB
TY
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul XII

Griciko Golubenka

TY
R SI
as pe Ia tîmple, cuplete lungi, cu ochii vi-
sătorirăsfrîngînd în lumina lor poezia și ne­
VE

mărginitul stepelor ukraniene, cu cămașa

NI

albă, deschisă la piept, purtînd ciobota moldovanu-

luisau opinca de coajă de brad, căreia îi zice lapti.
LU

mult mai aduce Griciko Golubenka, și la port

RA

și la suflet, cu tovarășul său Ion, de dincoace

de Nistru, cu care rar se învrăjbește și cîte
NT

odată chiar se încuscrește de la un mal la altul.

CE

Vedeți d-voastră că în mintea lui Griciko, Ion

e numai un om ca și el, pe cînd frații lui de
I/

seminție sînt sau au fost stăpîni. Chiar vrajba

S

cînd se ivește între Ion și Griciko, nu pornește

IA

deadreptul de la dînșii, ci de la popii lui Gri­

U

ciko, care ’l întărită în potriva lui Ion, ademeniți

BC

și ei de frații muscali, de Panii Leșești, sau de

Nemți în Bucovina, unde chiar Griciko singur
se știe venetic.
 RUȘII ȘI ROAIÎNIÎ 121

în neamul lui, Griciko Golubenka are rude

bune și de cîte ori și-a lăsat coasa și pălăria lui

RY
de pae, țuguiată și cu marginele late, a neme-

RA
rit’o bine, ajungînd departe de tot. Așa de pildă ;
în literatură are de văr pe Gogol a cărui romane

LIB
rusești sunt universale, dar a cărui poezii scrise
în limba neamului îl fac, cel mai dulce și cel mai

TY
fermecător dintre poeții ruteni. D’apoi Koro-
SI
lenko ? Cine nu îl cunoaște la noi ? In muzică are
R
pe Glinka, asemenea cunoscut în lumea întreagă.
VE

Iar în oaste, afară de Hatmanul Hmelnitzki de

NI

care v’am vorbit, între mulți alții, mai are și pe

LU

Gurko, pe care mulți din noi, l’au cunoscut pe

cîmpiile Bulgariei și chiar aicea în București.
RA

Foarte frumos, nu e vorba... dar, în mintea lui

Griciko, toți aceștia au eșit din rîndul oame­
NT

nilor.... s’au boerit !

CE

Cînd culcat pe spate, cu ceafa răzămată de

mîni, cu ochii perduți în albastru cerului sau
I/

în verdeața stepei, Griciko face și el cîte un

S

cîntec, sau un viers, nu le scrie nici odată, dar

IA

viersul sau izvorît din sufletul lui visător, va

U

porni pe aripele melodielor sale duioase, spre

BC

vecinicie, trecînd din gură în gură, peste tim­

puri și peste veacuri, răsunînd încă tinere, atunci
cînd scrierile lui Gogol, Korolenko și Glinka
 122 D. C. MORUZI

vor fi acoperite de mult în vre-o bibliotecă, de

RY
praful uitărei! Căci Gogol, Korolenko, sau Glinka,
au căpătat darul poeziei și a muzicei prin în­

RA
vățătura artei, pe cînd Griciko, a sorbit darul

LIB
viersului și a cîntecului, din însuși izvorul artei,
vecinica și strălucitoare făptură! Ei sunt boerii

TY
artei, el însă este omul ei.
Cît de duioase, dulci și nevinovate sunt cîn-
SI
tecele lui mai mult în tonurile minore, unde tot
R
dorul și năzuința neamului, tot jalnicul farmec
VE

a stepei, se oglindesc! Apoi chiar atunci cînd

NI

se tînguește de sărăcia lui, o face fără ură, sau

LU

pismuire, o descrie dureros, dar cu inimă curată

și fără a râvni la lucrul altuia, lată de pildă un
RA

cînticel pe care îmi permit a’l traduce aicea, cu-

NT

vînt în cuvînt, fără a mă uita prea mult la re-

gulele prozodiei, pentru a nu’i strica ciudățenia
CE

și gingășia.
La vecinul este casă,
I/

Rufe multe și nevastă ;

S

Iar la mine nici cămașă,

IA

Nici soție și nici casă!

Ia, mă rog, poftiți de ’i spuneți și lui Nikita
U
BC

Ivanovici, că la vecin sunt atîtea bunătăți și să

priviți numai, ce iute ar găsi și casa vecinului
și nevasta și rufele, ba poate și săpun pentru
a le putea spăla.
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 128

Griciko e mai măsurat la mîncare și la băutură

RY
de cît fratele său de obîrșie Nikita, fără ca să’l
pot da însă ca pildă de om cumpătat. Destul

RA
că e harnic, priceput și fără harțag la beție.

LIB
Gluma lui e posomorită, dar nu este grosolană :
și apoi nu să așează pe vine cînd vrea să’și

TY
arăte nurii la joc. De’l chiamă stăpânul să-i mun­
cească peste datorie, să duce tăcut, însă gîndind
SI
că tot stăpînul nu e ca omul; dacă i se întîmplă
R
VE

să plătească birul de două ori, tace, dar gîndește

că nici ispravnicul nu e om. Numai de lege și
NI

de casă să nu te atingi, că dă atunci cu coasa

LU

pe nemiluitele. Altfel, cel mai mare dispreț și

nepăsare pentru tot ce nu e om ca el; începînd
RA

de la arendaș și pănă la Țar.

NT

Pe cînd se împărțeau pămînturile sătenilor, un

prieten îmi povestea că nimerind într’un sat rutean,
CE

întreabă pe oameni de sunt mulțumiți și dacă ’l

iubesc acum pe Țar care le dă cîte 8 disiaține de
I/
S

fiecare. «Apoi d-le, răspunseră ei, numai ispravnicu

IA

«să fie om de treabă și să nu ne jăfuiască, că

U

despre dZa, ce avem noi cu el?!» Iată dar ce

BC

este Țarul pentru Griciko... un fel de fila, care

ia jefuit așezămintele, îl lasă jefuit de stăpîni
și pentru cinstea căruia se duce ca să moară
 124 D. C. M0RUZI

eroic, tăcut și desprețuitor, pe cîmpurile Bulga­

RY
riei sau în pustiurile Manciuriei !
Și tocmai Griciko Golubenka o să meargă,

RA
sau o să trimeată pe aleșii lui la Duma lui...

LIB
ăla! Se va folosi și mult de constituția Ru­
sească! Ori se va federaliza de dragostea ce ’l

TY
arde pentru Muscali și pentru Leși! Eu unul nu
o prea văd aceasta lămurit.... dar d-voastră ?
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul XIII.

TY
Oștirea Rusească
R SI
itlul acesta va părea poate pretențios ceti­
VE

torului, dar să se liniștească; nu vin să fac

aicea strategie de jurnal. Nu vin să aduc
NI

nici laudă și nici critică, unei oștiri a cărei vredni­

LU

cie, disciplină și însușiri războinice, sînt îndeajuns

consfințite de istorie. Așa dar, iubiți cetitori, nu
RA

vă voi întreține nici de batalioanele de cavalerie,

NT

nici de escadroanele de artilerie, pe care le vedem

manevrînd prin telegramele și chiar unele dări
CE

de seamă despre manevre, sau bătălii; și, mai

I/

cu seamă, nu vă voi desvălui aicea, cum în locul

S

lui Kuropatkin, ași fi aruncat cu siguranță ar­

IA

mata japoneză în Ialu, ocolind astfel înfrîngerile

U

și descliizînd vederi noui cu totul asupra tac­

BC

ticei războaielor viitoare. Una, că poate nu m’ae

pricepe a îndruga vrute și nevrute, apoi mai e
că scopul urmărit, mă mărginește în a da numai
 126 D C. NOR UZI

seamă de starea sufletească a unei oști ce, pe

hîrtie, întrece numărul de cinci milioane de lup­

RY
tători, pe cînd istoria ne dovedește că, nici odată
păn’acum, nu s’a văzut nici opt sute de mii de sol­

RA
dați ruși, trecînd hotarele Imperiului.

LIB
Pare îndrăsneț a vorbi de vrednicie și de în­
sușiri războinice, după atîtea înfrîngeri; de dis­

TY
ciplină, în niște timpuri unde răzvrătirile se

SI
desfășoară pe batalioane întregi, regimente, bri­
R
găzi, divizii și chiar armate, de să adeveresc
VE

știrile din Manciuria; dacă ne vom da însă os­

teneala a cerceta diferitele stări sufletești prin
NI

care a trecut oștirea rusească, stări aduse chiar

LU

de istoria ei, apoi dacă vom estrage, din cele

cercetate pîn’acum, și starea de suflet a fie-cărui
RA

din elementele sale, ne vom încredința că jalnica

NT

priveliște pe care ne-o înfățișează astăzi, nu-i

ridică nici vrednicia militară, nici însușirea ei
CE

războinică și nici disciplina, cînd acestea toate

I/

vor porni din convingere, dragoste de neam, de

S

streșîn și de moșie.
IA

Pentru aceasta este neapărat ca, înainte de a

U

studia mentalitatea diferitelor elemente ale oș­

BC

tire! rusești, să facem cu ea, cea ce am făcut cu

treapta poporului, adică să o luăm dela obîrșie,
urmărindu-i diferitele întocmiri.
 RUȘII ȘI ROMÎNII 127

Aceasta ne va fi cu atît mai lesne, că acum

cunoaștem bine starea sufletească al acestei părți

RY
din seminția slavă care s’a întins de la Carpați

RA
spre Nordul și N.-Estul Europei, despărțindu-se
în trei neamuri, cu firi, credințe, limbi și mora­

LIB
vuri deosebite, purtîndu-și între ele, o ură mai
înverșunată, decît acea ce o hrănesc în potriva

TY
celorlalte neamuri.
R SI
Știm dorul și credința hlopulul Varșovian în
Maica Domnului de la Czenstohov, viitoarea re­
VE

gină a Poloniei; am aflat părerea ce o are

NI

despre Poliaci, ca și despre celelalte neamuri

Nikita Ivanovicl, cel cu noroc la găsit; și ne-am
LU

încredințat de tainica iubire pe care Griclko

RA

Golubenka o poartă fraților săi de sînge. Aceste

gingașe simțiri, le-am văzut împărtășite și de
NT

celelalte trepte sociale. Să mai amintim oare

CE

și de asimilarea popoarelor neslave, pe cînd în

fie-care dimineață ziarele ne pliroforisesc des­
I/

pre patriotismul rusesc în Curlanda și Livonia,

S

în Finlanda și Caucazul, și ’l vedem pe badea

IA

Ion de la Soroca, cu căciula la o parte și cu

U

bîta în mină, întrebîndu-se nedumerit: oare în

BC

cine să dea mai întîiu ’?... în ovrei ?... sau în hu­

ligani ? Ei bine vedeți: acesta este poporul ru­
sesc! Și din el se alcătuește armata rusească!
 128 D. C. M0RUZI

Un lucru maî este de stabilit înainte de a intra

în cercetări mai amănunțite:

RY
Din nepotrivirea veniturilor și mijloacelor bă­

RA
nești, cu necurmata întindere a hotarelor, armata
rusă atît de eterogenă, n’a putut nici odată

LIB
ajunge la un nivel egal de cunoștințe și de menta­
litate, în diferitele grade care îi alcătuesc cadrele.

TY
Pe măsură ce să măreau hotarele, trebuiau spo­
R SI
rite și oastea și școlile menite a mări și corpul
ofițeresc; ei bine în primi ani, nu se putea cere
VE

ca noile cuceriri să producă. Nu ajungeau noile

NI

școli a da roade, cînd noul cuceriri, impuneau

noui jertfe. Mai adăogați progresele zilnice ale
LU

științei militare, lipsa de cărți din pricina ma­

RA

rilor depărtări, împedicînd pe ofițer a se ține în

corent cu știința și nu vă veți mira că pentru
NT

un ofițer instruit și la nivelul ofițerilor din cele

CE

mai bune armate din apus, o sută, și poate mai

mult din camarazii și superiorii acestuia, n’au la
I/

activul lor de cît practica, sau în cel mai bun

S

caz, un stoc de cunoștinți învechite, care îi va-

IA

tămă mai mult de cît îi ajută. De acolo critica

U

înverșunată între acele două elemente, care

BC

aduc neîncrederea trupei; iar aceasta devenind

marele lor judecător, ajutată de elementul datorat
universităților, care petrece în rîndurile solda-
 RUȘ1Î ȘI R0MÎN1Î 129

ților, tocmai timpul trebuincios pentru a ’i ne-

RY
desciplina. Să văd astăzi urmările trufiei de a
vroi numai de cît să numeri în controle cinci

RA
milioane de numere matricole: Liao-Jang, Mukden

LIB
și... flota de la Tsushima!... Ba, eram să uit pe
Potemkin .'

TY
*
* *
SI
Știm că pentru a se putea împotrivi mai bine
R
năvălirilor dinspre Urali, pacinicii Kiovieni adu­
VE

seseră pe Knejil Variagi, cu slujitorii lor Dvo-

NI

renii. Numărul acestora fiind însă prea restrîns

LU

pentru ca să alcătuiască întregul oștirei, ei în­

fățișau în lupte cea ce se chiama în vechia stra­
RA

tegie corpul de bătaie ; iar mulțimea, carnea bună

numai pentru căsăpit, jertfa menită a înșela pe
NT

vrăjmași, a-i ascunde scopul adevărat, timpul și

CE

locul unde se va da lovitura prin care se asi­

gură izbînda, era alcătuită de așa zisa Opolcenie
I/

adică gloată. Ea avea portul național, cu mica

S
IA

secure la brîu ; iar după creștinizare, crucea or­

todoxă la pălărie și la brațul stîng, căci pe acele
U

vremuri încă, Rușii se adăposteau în lupte, după

BC

simbolul de pace, de și nu ’l întrebuințau pe

atuncea, decît ca semn de recunoaștere d’intre
păgîni. Astăzi încă, îmi pare că mai este un ba-
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînil. 9
 130 D. C. MORUZI

talion de vînători din garda împărătească, îm­

RY
brăcat la fel, spre amintire.

RA
După domnia Mongolă, pe măsură ce să des­
ființau Knejiile, se împroprietăreau Dvoreniî și

LIB
să întemeia robia, aceștia trecură în slujba Ța­
rilor, aducînd cu eî și din robii lor cei mai buni,

TY
cărora Țarii le dădură un fel de stare interme­
R SI
diară de nobleță. Ei alcătuiră primul sîmbure de
oștire statornică sub denumirea de Streltzi. adică
VE

pușcași și, în scurtă vreme, ajunseră a porunci și

Dvorianstvei și Țarului, aruncîndu-1 uneori chiar
NI

și pe el, de pe ferestrele palatului de la Kremlin

LU

și înlocuindu-1 cu altul după plac. La vrîstnicia

RA

lui Petru-cel-mare, el se desfăcu de dînșii cam

în chipul cum s’au desfăcut Sultanii de Ieniceri;
NT

după care, începu reîntocmirea oștire! rusești,

CE

după chipul celor mai bune oștiri Europene de

pe acele vremuri și a vestitei flote Olandeze.
I/

El obligă pe fiecare Dvorian a ’i trimite un oare­

S

care număr din robii săi pentru a ’i vîrî în oaste:

IA

acela se grăbea, să înțelege, a se desface în fo­

U

losul Țarului, de toți răii, stricați!, leneșii, be­

BC

țivii și hoții cari îi tulburau liniștea prin sat.

Țarul se apucă să-i tundă, să-i radă, să-i îm­
brace cu pantofi, ciorapi lungi, pantaloni scurți,
fracuri franceze și peruci; apoi sub oblăduirea
 RCȘli ȘI R0MÎN1Î 131

Knutului și așa costumați, îi duse prin praf,

RY
prin noroaie și zăpadă, să dea piept cu vitejii
lui Carol al XH-lea, regele Suediei. Biue înțeles

RA
că bieții oameni, în loc de piept, dădură dosul.
Petru însă nu se lăsa de loc prada desnădăj-

LIB
duirei. Aduse din Franța și Germania, ofițeri ins-

TY
truiți, umplu cadrele cu tineri Dvoreni, alegînd cei
mai viteji și mai deștepți și tot jertvi mereu la robi,
SI
mai îmbrăcați, mai cum putu, pînă ce, vetejii
R
Suedezi, osteniți de atîtea învingeri și copleșiți
VE

de numărul soldaților lui Petru, fură zdrobiți

NI

la Poltava. Apoi veni răzbelul în potriva Tur­

LU

cilor, bătălia de la Țuțora pe Prut, unde un ofițer

francez în serviciul rusesc, ne mai avînd de cît
RA

o singură ghiulea și o încărcătură de praf, lip-

sindu-i furtuiala, își scoase peruca, mănușele și
NT

batista parfumată, le vîrî în tun și slobozi ul­

CE

tima lovitură în dușmani.

De la Petru cel Mare și pănă la desființarea
I/

robiei, armata rusească urmă de departe progre­

S

sele armatelor străine, dar tot pe același cala­

IA

pod. Victoriile Marelui Frederic, înrudirile și

U

vecinătatea, dădură armatei rusești o oarecare

BC

spoială germană. Gradele mari se numiră general

major, general leitenant, ober feld-zeig-meister, gra­
dele inferioare unter-ofițer, gefreiter, și feldfebel.
 132 D. C. M0RUZI

Germani mulți și emigrați francezi, intrară în

serviciul rusesc; se înființă școale militare de

RY
ofițeri, numite corpul de cădeți, pentru simplii dvo-

RA
reni și corpul pagilor împărătești, pentru nobilii
mai de neam; dar fondul era același: același

LIB
chip de recrutare, aceiași dvoreni intrați în ar­
mată fără gust și numai pentru a nu-și pierde

TY
privilegiuirile, aceiași lipsă de învățătură, dar
R SI
trebue s’o spun, aceiași bărbăție, vitejie și dis­
preț de moarte. Un singur regres însă care se
VE

înrăutățea pe măsură ce se alipeau neamuri

NI

străine. Cît era de rudimentară oastea lui Petru,

ea era omogenă, neaoș Muscălească; pe cînd, de
LU

la el și pănă astăzi, nu mai crește dușmănia în­

RA

tre ofițeri și între generali. La criticele și desbi-

nările ivite din nepotrivirea cunoștințelor, trebue
NT

mai adăogat și urile de neam și de obîrșie. De

CE

asta, cu toate silințele, școlile și învățăturile, se

poate spune ca armata lui Petru, a fost mai tare
I/

decît armata Ecaterinei a Il-a; soldați! lui Cu-

S

tuzov, Suvorof și Bagrafion, mai buni decît acei

IA

a lui Paskevici, Liders și Gortceacof; în sfîrșit

U

oștirea Țarului liberator, mai presus de acea a

BC

nepotului său Nicolae II.

Și pe cînd cercetam mica și marea nobleță,
și acum în urmă, vorbind despre oștire, am și
 RUȘIÎ ȘI ROMÎNII 133

desvăluit multe părți din starea sufletească a ofi­

RY
țerului rusesc; de asemenea cunoscînd și starea
sufletească a poporului, ne va fi lesne s’o urmă­

RA
rim acea stare și sub drapel. Fiind însă ca re­
formele, atît civile cît și militare a le împă­

LIB
ratului Alexandru al II-lea, au schimbat chiar
din temelii atît starea, cît și puterea sufletească

TY
a tuturor treptelor alcătuind întregul oștirei,
SI
prin desființarea robiei și îndatorirea pentru toți
R
a sluji în oaste, vom fi siliți a lua fie-care treaptă
VE

în parte și a cerceta cum era înainte de reforme

NI

și în ce chip s’a preschimbat. Așa dar să cer­

LU

cetăm mai întîiu pe ofițeri:

Afară de cîți-va venetici, din ce în ce mai
RA

rari, ofițărimea oștirei rusești s’a recrutat în

tot-d’auna din fii de Dvoreni, care se pot și ei
NT

împărți în trei categorii : 1) bogatul, mulțumit

CE

de starea lui și fără năzuinți de carieră; 2) am­

bițiosul ; 3) Săracul.
I/

Cel de întîiu, intra în oaste, pentru ași păstra

S

drepturile și titlul, netrebuindu-i pentru asta

IA

multă învățătură; ori pentru a purta, după ave­

U

rea lui, bogata uniformă din garda împărătească,

BC

sau acea mai simplă a armatei de linie; pentru

a dansa la baluri, a curta, a juca cărțile și a bea
șampanie ; apoi pentru a se reîntoarce acasă, a
 134 D. C. MORUZI

se căsători și a pregăti Țarului alte generații de

RY
ofițeri.
Al doilea, pentru ca să ajungă, prin merite sau

RA
protecție, la gradele cele mai înalte și la bogă­
ție prin căsătorii strălucite.

LIB
în sfîrșit cel de al treilea, pentru ca să ca­
pete, deo-camdată pe sfîntul Vladimir, menit a

TY
îi ușura calea visată de cel de al doilea, dar și
R SI
pentru foloasele mai de aproape ale gradului,
dintre care leafa nu era de cît partea cea mai
VE

neînsemnată.
NI

Pentru aceștia toți, dar mai ales pentru cel

LU

din urmă, soldatul era o ființă dată lor în stă-

pînire și de care puteau dispune după plac. Nu
RA

mai vorbesc de bătae, căci era legiuită; nici de

schilodire, care să pedepsea cu arest; dar omorul
NT

chiar, se mușamaliza, pentru a întrebuința un cu-

CE

vînt romînesc de obîrșie tot muscălească (pod

suknom), spre a nu păta o stemă de nobleță.
I/

Soldatul fiind, ca pretutindene, la porunca mai

S

marelui său, acesta să credea în drept a îl între­

IA

buința la toate: unul gătea bucatele, spăla rufele

U

și vedea de casă; altul mîna cai, dregea hamu­

BC

rile și trăsurile, iar cîte odată le făcea de iz-

noavă; altul iar, croia și cosea uniformele și
 RUȘII ȘI ROMÎNII 135

cizmele, după cum fuseseră bucătari, vizitii, ha-

murari, carătași, croitori, sau cizmari.

RY
Și aceste toate nu să făceau în ascuns, ci spre

RA
lauda ofițerului, care avea sub el oameni atît de
îndemînateci. Mă rog : era de ajuns să te plîngi în

LIB
fața unui ofițer, că nu găsești oameni ca să-ți sape
grădina, ori să-ți ridice movila de băligar din

TY
curte, ca de cu zori, să te pomenești a doua zi

SI
cu 30 sau 40 de soldați care într'o clipă săpau
R
grădina și-ți predau curtea curată. De erai ga­
VE
lanton le dăruiai o vadră de rachiu, de nu, por­
neau cîntînd și cu conștiința datoriei îndeplinite.
NI

Și cînd te gîndești că pe acele vremuri sol­

LU

datul rus își iubea ofițerul pănă a se jertfi pen­

tru ell pe cînd astăzi îl alungă, de nu-1 împușcă,
RA

sau nu-1 aruncă în mare!

NT

Altfel, de la general, la cel de pe urmă pra-

porscik, ofițerul rus e de o vitejie nebună și neso­
CE

cotită. De nu cruță viețele oamenilor săi, nici pe a

I/

lui nu o cruță mai bine. Se primejduește în zadar,

S

din trufie, fără a se gîndi că, prin aceasta, com­

IA

promite une-ori izbînda. Să nu-1 dojenești, că-ți

U

răspunde: gdie nașevo nie propădaet! adică: da pe

BC

unde nu mai pier d’ai noștri! sau: mai mănînce

și pămîntul din noi, că destul îl mai călcăm cu
cizmele! Aceste însușiri, frumoase pentru ofițerii
 136 D. C. MORUZI

lui Suvarof a lui Paskevici și chiar a generali­

lor Scobelef și Gurko, ei le au păstrat din ne­

RY
norocire și astăzi, cu noua tactică și cu armele
de acum, prefăcîndu-le din daruri în cusururi vă­

RA
tămătoare și lor și armatei și patriei.

LIB
Odată cu reformele, se schimbară însă cu desă-
vîrșire și întocmirile și starea sufletească a ofițe­

TY
rului. Dvorianul fără năzuințe de carieră, intră

SI
acum la universitate, alăturea cu fiul negustoru­
R
lui, cu el își face stagiul în oaste ca soldat no­
VE
bil, plîngîndu-se de disciplină și criticînd pe șef
în fața soldaților, care îl cred pe cuvînt, pentru
NI

că în ochii lor el este un învățat care îi iubește

LU

și îi deșteaptă. Apoi după ce și-a slujit țara în

așa chip, se întoarce la moșie, așteptînd incon­
RA

știent roadele care le-a semănat, adică ziua unde

NT

țăranii lui îl vor arde ca pe un șoarec, în fru­

mosul său castel.
CE

Ambițiosul intră în școlile militare și după ab­

I/

solvire, caută a pătrunde în Academie. De acolo

S

iese în statul major, sau în scurt timp devine

IA

șeful unei unități tactice: foarte învățat, ofițer

U

de elită, dar strein cu totul de sufletul solda­

BC

tului și urît de ofițerii lui, pentru că le închide

speranța de înaintare. Apoi mai gîndiți-vă dacă
Academia militară poate umple, cu absolvenții
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 137

ei, toate statele majoare și unitățile tactice ale

unei armate ce, în timp de pace, este croită pen­

RY
tru cadrele trebuitoare la două milioane de sol­

RA
dați! Numărul cel mare e dar alcătuit tot din
elemente inferioare. De acolo ură în loc de ca­

LIB
maraderie, prăpastie între ofițer și soldat, iar
universitarii cu feldfebelii și efreiterii stăpîni pe

TY
mentalitatea trupei!

SI
Cît despre serviciile auxiliare, nici nu pot să
R
vorbesc, pentru că nu vreau să fiu învinuit că
VE

scriu aicea un pamflet în timp de grea cum­

NI

pănă, în potriva unei oștiri pe care o admir,

LU

unde am prieteni și chiar rude. Destul să spun,

că inginerii și intendenții, au luat ca dascăl de
RA

comptabilitate pe Nichita Ivanovici, care le în­

vață cam următoarea socoteală: 5-4-6=11 scriu
NT

1 în condică, rețiu 10 pe care îi.... pun binișor

CE

în buzunar!
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul XIV

TY
Stepan Ignafici Ruskii Soldat
R SI
atul în care Stepan Ignatici a văzut lumina
VE

zilei, nu era, cum ați putea-o crede, un

NI

sat oarecare! Era reședință de Voioșii, a­

dică comună, cu Golova : (primar) și proprietatea
LU

Excelenței Sale Generalului Leitnant Kniaz Ka-

RA

raboskin, intrat în slujba împărătească, încă din

timpul Țarițeî Ecaterina cea mare și acum în
NT

Ostavcd, adică în retragere.

CE

Pot spune că tinerețea luî Stepan, a fost fur­

tunoasă ; poate unde-î plăcea mai mult lucrul
I/

străin, decît să muncească; ori poate din pricina

S

unui amor înflăcărat pentru rachiul dela circiumă,

IA

care însă îî era dușman, pornindu-1 în totdeauna

U

spre toate scandalurile; așa că nu odată Volosnol

BC

Sud (adică sfatul sătesc) îi așternuse pe sub că­

mașă 25—50 ba și 75 de lovituri, pe care Ste­
pan le primea cu recunoștință, dar fără a se lăsa
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 139

de nărav. Intr’o zi Stepau să împiedecă de scroafa

Golovalei, și voi numai decît s’o facă prezent

RY
tatei, că tot era aproape de ziua lui. Tocmai

RA
această frumoasă simțire de dragoste pentru fa­
milie, aduse lui Stepan desplăcerî mai întăiu, iar

LIB
în urmă, slujba împărătească! Golovaua om rău
și proprietar a scroafei, îl legă burduf și în așa

TY
hal, îl prezentă Kneazului. Noroc că E. S., era

SI
bine dispusă și în loc să-1 schilodească în bătăi, îi
R
spuse zîmbind : Nu braț, budl praporșcikom ! adică:
VE

«Ei frate, să ajungi sublocotenent!» Aceasta era

NI

o crudă ironie, de oarece Stepan nu era decît un

LU

biet mojik; dar Golovaua pricepu îndată gîndul

stăpînului și așa legat cum era, bietu Stepan se
RA

pomeni la Polk. Acolo l’au tuns ca în palmă,

l’au îmbrăcat soldățește și l’au înfățișat rotmis-
NT

trului, adică căpitanului comandantul companiei,

CE

care-1 îmbărbătă cu următoarele cuvinte : «Să știi

«hoțule că de-acum ești Ruskii Soldat; omul ța-
I/

«rului! Cată să nu te atingi de lucru cazon, cum

S

«te-ai atins de scroafa primarului; una pentru că

IA

«ai jurat credință și apoi pentru că-ți scot dinții

U

«din gură și-ți frîng oasele! Ait marș d’aci tîllia-

BC

«rule!» Și înalta sa nobleță, d-nul Rotmistru, bine

voi a-și întări cuvintele acestea destul de ener-
 140 D. C. MORUZI

gice, pomenind-o și pe mama lui Stepan, care

rămăsese bocindu-se la sat.

RY
Greu îi mai veni lui bietu Stepan, a se ține

RA
de porunca Rotmistrului la început; că de! Ți­
nea omul și la dinți și la oasele care i le dăruise

LIB
tatul său Ignat. Și la Polk nu te întîlnești decît.
tot cu lucru cazon, iar rachiul e mai scump la

TY
oraș decît la sat. Noroc însă că în garnizoană
R SI
mai sunt și o mulțime de țivili. Aceștia sunt un
fel de oameni, la care găsești multe și frumoase
VE

lucruri, care nici pe departe nu sunt cazone. Și

NI

unde mai pui ca feldfebelul îi mai lumină mintea

lui Stepau cu o sumă de adevăruri, de pildă: că
LU

a șterpeli de la cavalerie nu-i păcat, de oarece

RA

el e în pihotă. Nu e menită oare cavaleria să

păzească pihota? De ce nu s’ar păzi și pe dînsa?
NT

De la intendență nu-i păcat nici să furi, pentru

CE

că ea mai întăiu fură pe soldat. Așa că din ade­

văr, în adevăr, Stepan, ajunse la adevărul adevă­
I/

rurilor. adică : nacealnicu pedepsește în totdea­

S

una soldatul pe care-1 prinde furînd; acum dacă-1

IA

pedepsește pentru c’a furat, ori pentru că s’a

U

lăsat să fie prins..., cine poate, mă rog, să știe

BC

gîndul nacialnicului?
De cîte ori, în marș, ca să înlăture plictiseala
drumului, d-nul Rotmistru nu punea pe Stepan
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 141

să-i povestească vre una din isprăvile sale mai

dibace! Socotiți că să supăra ? Ba făcea haz,

RY
zicîndu-i: Maladetz Stafen 1 Adevărat Ruskii

RA
soldat!
Așa a îndrăgit Stepan și polkul lui și pe ofi­

LIB
țerii săi. în marșuri, aceștia trăgeau ce trăgea
și el: ploaie, frig, vînt, lipsuri de tot felul; de

TY
se întîlniaucu vrășmașul, tot ofițerii înainte, de și
R SI
erau Dvoreni, oameni subțiri. Nu purtau oche­
lari ca acuma, că nu li erau ochii mâncați de
VE

carte, dar vedeau mai departe, și loveau al dra­

cului și cu sabia și cu knutul!
NI

Așa de mult îndrăgise polkul său bietul Ste­

LU

pan, ca după 25 de ani de slujbă, nu vroia să’l

RA

părăsească. Ajunsese și el feld-febel, cu pieptul

plin de medalii și cu vre-o 2 cruci de a S-lui
NT

Gheorghe. Vroiau să’l trimeată în gvardie; dar

CE

cura să lase polku lui unde avusese chiar pe

Polcovnicu de praporscik în roată? Mai știa el
I/

în ce Gubernie se născuse? Că era Polonez, Mus­

S

cal sau Rutean ? Era Ruskii soldat, și asta îi

IA

era de ajuns.
U

A stat și el, pînă ce au început a intra și

BC

țivili în oștire. Asta l’a dezgustat de tot! Fel

de fel de oameni mă rog, băcani, negustori,
studenți, ba și dvoreni care, în loc să-și ție ifo-
 142 D. C. M0RUZI

sul, se așezau la rînd cu soldați!! Toți mucoșii

RY
ăștia nu mai cred nici în Dumnezeu, nici în Țar,
nici în ofițerii lor și-și bat joc de toate, pană și

RA
de soția A. S. I. Marele duce răposat întru fe­

LIB
ricire Constantin, căreia îi zic ei Constituția, de
și o chiamă cu totul altfel! Apoi mai vorbesc și

TY
de svoboda, adică libertate! Ce dracu o mai fi și
asta ? Parcă n’avem laPolkși noi comanda de Volna
SI
adică slobod ? Pui un picior înaiute și te rezemi
R
pe armă; dor muzica de se așează pe iarbă ! Ba
VE

nu. D-lor vor ca fiecare să fie slobod de a face

NI

și de a lua ce-i place! Apoi Intendenții și Ci-

LU

novnicii, prin ce semn s’ar mai deosebi ? Dar

nouă, ce ne ar inaî rămînea de gdsit ?
RA

Pînă și slujba s’a schimbat ! Ofițerul cu oche­

NT

lari, caută în carte toată ziua ! Nici nu vorbește

de cît cu tinerii țivili din comanda lui; iar pe
CE

soldat, îl învață cum să se ascundă mai bine de

dușmani! Pe cînd ai noștri, ne învățau să trecem
I/

pe lîngă bateriile dușmane, sau în mijlocul gloan­

S
IA

țelor și a ghiulelor, cu muzica în frunte și stea­

gul desfășurat ca la paradă; raz dva! raz dva!
U
BC

De asta soldatul de astăzi, nu mai crede în ofi­

țer, ci în țivili și svoboda!!.
Scîrbit de tot, Stepau al nostru și cu cei cu
dînsul de o seamă au eșit în ostavcă ca și
 RUȘII ȘI ROMÎNlt 143

Kneazu Karaboșkiu. Unii sunt cerșetori la vre­

RY
un colț de stradă, iar el a avut noroc mai bun
din pricina medaliilor. A ajuns Portar într’un

RA
Otel de clasa I-a’.l

LIB
Atît în răzbelul de la 77 care, la noi, este
încă în amintirea tuturor, cît și în acela din Extre­

TY
mul Orient, am avut cu toții prilejul a constata
intrigile și zavistea care au domnit în marele
SI
comandamente ale armatei rusești. E destul să
R
VE

reamintim certele dintre Scobelef, Nepokoicinski

și Krudner, între vice Regele Manciuriei, Ku-
NI

ropatkin, Stoessel și Linievici, pentru a ne da

LU

seamă că urile acestor generali între ei, covîr-

șeau adesea simțul datoriei. Și cauzele cred că
RA

le cunoaștem acum: deosebire de neam, deose­

NT

bire de nivel moral și intelectual, rîvna de a nu

împărtăși izbînda cu altul.
CE

între generali subalterni, pe lingă aceleași

pătimi, mai trebue adăogat desprețul academiș-
I/

tilor, pentru cei numai cu școală de ofițer și

S
IA

zavistia celor din urmă, în potriva academiști-

lor; discutarea, critica și chiar neîndeplinirea
U
BC

ordinelor date în fața vrăjmașilor. Dovada ? Pri­

mul și al doilea desastru din fața Plevnei; în­
frângerea de pe Ialu.
La șefii de corpuri, aceleași patimi și zavistii;
 144 D. C. M0RUZI

iar pe de asupra și neîncrederea în șefii pe cari

RY
îi văd zilnic zădărnicindu-se unul pe altul, lo-
vindu-se în prestigiu și prin aceasta primejdii'

RA
indu-i pe dînșii și trupa lor.

LIB
Apoi cînd șeful de regiment pierde încrederea
în brigadierul său, acela în divizionar și așa mai

TY
departe pănă la generalism, ce încredere pot
avea în șeful lor de regiment, ofițerii, sub ofi­
țerii și soldați! ? R SI
Atunci și generalismul să sfiește a da unele
VE

ordine pe care știe că vor fi criticate, a lua ini­

NI

țiative care vor fi intenționat rău executate și

LU

aceași moliciune se va coborî de la dînsul, în

ordine ierarhică, pănă la sub-locotenent. Iar cau­
RA

zele vor fi aceleași: prea multe neamuri, deo­

NT

sebire de gîndiri, fire și cunoștinți, între ofițeri

de același grad.
CE

Veți întîlni fapte frumoase de vitejie, iniția­

tive fericite, veți însemna chiar victorii aduse
I/

de întîmplare și la noroc; dar planul sistematic,

S
IA

unde totul este prevăzut și socotit, unde gîndi-

rea șefului pătrunde sufletul armatei sale întregi
U

care îi dă ființă oră cu oră, minut cu minut,

BC

adevărată victorie datorită nu numai bravurei

și norocului, ci prevedere! și științei, nu mai poate
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 145

fi nici conceput nici îndeplinit nici chiar pătruns

de niște elemente cu firi și mentalități atît de

RY
deosebite.
Dela Wilhelm și Moltke, la cel de pe urmă

RA
soldat bavarez, erau Germani cu toții și nu

LIB
aveau de cît un simț și o gîndire; iar știința,
vitejia și îndurarea, nu erau de cît uneltele

TY
acestei gîndiri. Norocul nu juca nici un rol, căci

SI
biruiau Germanii pentru că totul era așa de bine
socotit și că urmau cele prescrise atît de exact,
R
VE

în cît izbînda lor era de neînlăturat și nu se pu­

tea să nu învingă. Moltke însă, cu tot statul său
NI

major, pus în fruntea unei armate cu însușirile și

LU

întocmirile armatei din Manciuria, n’ar fi făcut mai

bună ispravă de cît Kuropatkin, sau Linievici.
RA

Vedeți că ostașul german are împărat ger­

NT

man ca dînsul; are, în el, sădită dragostea de

patrie, pentru care își dă viața cu bucurie: Va-
CE

terland! Adică țara părinților! Care este oare

I/

țara părinților pentru moldoveanul de la Prut,

S

pentru recrutul de lîngă Varșovie, Riga sau

IA

Helsingfors, de lîngă Kiev, Odesa sau Tiflis ?

U

N’o fi cumva Petersburgul sau Moscova?! Va

BC

muri și el vitejește ca și eroicul german de la

70; dar fără dragoste, niciavînt; făcîndu-și nu­
mai datoria din trufie, de scîrbă, sau poate din
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînil. 10
 146 D. C. M0RUZI

beția sîngelui și a rachiului. Iar cînd se va ros­

togoli în moarte, ultimul său gînd va sbura, o

RY
dată cu sufletul său de oștean, spre vatra iubită,

RA
spre streșinul și satul părintesc de pe țărîna
neamului, spre acel Vaterland subjugat de un

LIB
țar străin și un neam de altă limbă ! Atunci va
chiema, sărmanul, dreptatea Cerului, ca sîngele

TY
său vărsat, să rodească neatîrnarea celora ca

SI
dînsul de un sînge !! Cine știe ? Poate că cerul
R
a și început să’l asculte !
VE

în asemenea întocmiri, să vă fi mirat de iz-

bîndă ; nu vă mirați dar de înfrîngere ; căci e
NI

vrednic, viteaz și bun oștean, învinsul de la Muk-

LU

den și Port-Artur! în veacul nostru unde raza

primejdioasă a focurilor începe de la 2 și pănă la
RA

10 km. trebue un nivel mai ridicat și o putere

NT

morală mai mare ca înainte ; iar aceste însușiri

CE

nu le poate căpăta de cît soldatul care știe pentru

ce moare și pentru ce sufere. E neapărat să iu­
I/

bească mai mult de cît pe sine credința ce i-a pus

S

arma în mînă. Amar de acele oștiri care, de acum,

IA

nu vor fi omogene, sau se vor lăsa molipsite de

U

așa zisele idei umanitare, sau cosmopolite! Nici

BC

Cesar, nici Napoleon, nici Moltke și nici chiar nu­

mărul covîrșitor, nu voi mai fi în stare să le ducă
la biruință!
 RY
RA
LIB
Capitolul XV

TY
Un ultim cuvînt
R SI
e hatîrul silinței ce mi-am dat-o în cursul
VE

acestei scrieri, arătînd numai adevărul în­

NI

treg, neascuns, dar nici umflat, așa precum

LU

l’am văzut prin mine însumi, sau l’am cules din

istoria nepărtinitoare, rog pe cetitorul care m’a
RA

urmat cu bună voință, să nu mă mustre pentru

nedesăvîrșirea acestei lucrări.
NT

’Mi dau bună seamă de toate neajunsurile din

CE

ea. Nu voiam să devin plictisitor prin amănute

prea numeroase și, mai cu seamă, să dau lucrărei
I/

mele însușirea sau al unei apologii, sau al unui

S

pamflet. M’am silit să fiu nepărtenitor, arătînd

IA

și răul și binelele fără perdea, lăsînd pe cetitor

U

să judece: 1) dacă locuitorii uriașei stăpîniri a

BC

Țarului, pot cu dreptul să fie cuprinși sub denu­

mirea etnică de popor Rusesc; 2) dacă se poate
alcătui pentru ei o constituție obștească; 3) dacă
 148 D. C. MORUZI

s’ar putea federaliza pe neamuri, cu legiuiri a

RY
parte, fără a aduce inai întîiu dezbinarea și apoi
dezmembrarea; 4) în sfîrșit dacă în împrejurările

RA
și întocmirile de astăzi și cu feluritele stări su­

LIB
fletești pe care le cunoaștem, o reacțiune ar
avea sorți de izbîndă și de trăinicie.

TY
Știu eă am vorbit de oștirea Rusească fără a
pomeni de cazaci; dar nu mă sfiesc a mărturisi
R SI
că am făcut acea omitere cu precugetare, ne
simțindu-mă destul de stăpîn pe materie. Aceași
VE

pricină m’a făcut să mă opresc la starea sufle­

NI

tească a lui Stepan Ignatici, în ce privește pe

LU

soldatul Rus, de oarece n’am mai fost în directă

apropiere de dînsul, tocmai de la 1879. Las sar­
RA

cina de a mă complecta, distinșilor ofițeri romîni

care l’au urmărit pe cîmpiele Manciuriei, unde
NT

l’or fi găsit, de sigur, tot atît de viteaz, de în­

CE

durători și, să sperăm, cu o mentalitate mai ridi­

cată decît în trecut. Destul ca din evenimentele
I/

petrecute și din cele ce să vor mai petrece, publicul

S
IA

îl va judeca mai cu dreptate cunoscîndu-i firea de

la izvor. N’am vorbit nici de starea sufletească a
U

lucrătorului din făbrici, pentru că unde nu cu­

BC

nosc bine și cu siguranță, îmi mărturisesc ne­

știința cu bună credință, mai bine de cît a în­
druga neadevăruri.
 RUȘII ȘI ROMÎNII 149

Am lăsat în umbră toate popoarele asiatice,

că neavînd pentru noî un interes direct. M'am

RY
silit numai a scoate maî la iveală pe acele trei

RA
neamuri a le seminției slave, pentru a dovedi
că între Nistru și Moscova, între Nistru și Var­

LIB
șovia, viețuește poporul Rutean, adevăratul nostru
vecin, cu care avem aceași nevoe de ă trăi în

TY
bună înțelegere, cum are și el de a nu se în­

SI
vrăjbi cu noi. Bine ar fi dar, ca valoroșii noștri
R
studenți din Bucovina, care îi cunosc și limba
VE

și moravurile, să îi tălmăcească lui Griciko Go-

NI

lubenka, cum că popii și surtucarii lui, caută să

LU

se facă Pani în locul Leșilor și a Nemților, în-

jugîndu-1 tot pe el. Cînd o pătrunde credința
RA

asta în capul lui Griciko..., apoi numai să pri­

viți cum știe el a da cu coasa și în ai lui!
NT

în sfîrșit, s’ar părea că n’am vorbit, de cîtîn

CE

treacăt, de cea ce avem mai scump în împărăția

Țarului; de mîndrul și credinciosul nostru Mol-
I/

dovan din Basarabia; dar am făcut’o foarte

S

amănunțit, încă din anul trecut, într’o altă lu­

IA

crare, pe care o prezint din nou în acest volum,

U

pentru că în aceași carte și sub titlul de Rușii

BC

și Romînil, cetitorul după ce ș’o fi dat seama de

starea sufletească a lui Nikita, a lui Stepan, a
lui Rotemberg și a lui Griciko Golumbenka să
 150 D. O. MORUZI

mai pătrundă în urmă și în gîndirea lui Badea

RY
Ion, rezeș a lui Ștefan-Vodă.
De și timp de aproape un veac e înstrăinat de

RA
noi, el nu și-a pierdut nimic din mîndria și în­
sușirile neamului.

LIB
Fără a vă deranja, treceți dar cu mine Prutul,

TY
iubiți cetitori, și vă veți încredința cît e de mănos,
de mîndru și de scump inimilor Românești, acest
R SI
parmac rupt din trupul țărei noastre, acest ținut
frumos ce să numește Basarabia ; unde fiecare
VE

oraș, fiecare sat, fiecare piatră pot zicea, e o

NI

amintire sfîntă a trecutului nostru falnic și unde

LU

au știut să dăinuiască în potriva tuturor asuprito­

rilor, a tuturor prigonirilor și uneltirilor, aproape
RA

două milioane dintre frații noștri cei mai apro-

piați.
NT
CE
S I/
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI

PARTEA II.
VE
R

R O M I N I I
SI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
 RY
RA
LIB
Capitolul I.
1812—1877

TY
Țarismul sub Alexandru I, Neculaî Pavlo-
vicl și Țarul Liberator
SI
R
VE

area împărăție vecină, compusă din po­

NI

poare diferite prin rasă, limbă, religiune,

LU

dar maî ales cultură, întemeiată pe au­

tocrație, sprijinită pe o aristocrație, «sui generis»,
RA

precum și pe o armată puternică maî mult prin

număr decît prin calitate, ajunse la apogeu sub
NT

domnia împăratului Alexandru I; și atunci cînd

CE

toate tronurile se clătinau, cînd vîntul libertăței

începuse a sufla ș’a reînvia popoarele, a uimit
I/

lumea prin neclintirea sa falnică și puterea ei

S
IA

covîrșitoare. îngrozită, privea Europa la această

putere uriașă ce se întindea de la Marea Albă,
U

la Marea Neagră, la acele zecimi de milioane

BC

de oameni, ce trăiau sau mureau, numai după

voința unui singur om, care îi împingea tot înna-
inte, spre noi cuceriri, spre noi izbînzi.
 D. C. MORUZI

Popoarele cucerite își păstrau la început le­

RY
gile, obiceiurile și limba; unele erau chiar scu­
tite de darea sîngelui, cu condițiunea, însă, a

RA
da precădere limbeî cuceritorilor și a lucra, ele

LIB
însăși, la desnaționalizarea lor, a’șî uita obîr-
șiele și a se contopi în mulțime. Iată pentru

TY
ce Țarul purta titlul de împărat al tuturor Ru-
sielor, Regele Poloniei, Marele duce al Finlandei,
R SI
etc.; iată pentru ce baza aristocrației, pătura
conducătoare a popoarelor, nu era, ca în alte
VE

țări, nașterea, ci serviciile aduse Imperiului.

NI

Ort-ce treapta socială putea ajunge la nobleță, ser­

LU

vind pe Țar; iar nobilul, ori cît de vechie i-ar

fi fost obîrșia, de nu intra personal în serviciul
RA

Statului, pierdea titluri și privilegiuri.

NT

Și această voință, una și nediscutată, știu să

dovedească lumei, că putea fi putere cuceritoare,
CE

fără a fi în adevăratul înțeles al cuvîntului, pu­

tere militară, Țarul cîștigînd și alipind provincii,
I/

învingînd și dărîmînd pe dușmanii săi cei mai

S
IA

puternici, chiar atunci cînd oștile sale erau bă­

tute și zdrobite.
U
BC

Astfel Alexandru I, în momentul ce teritoriul

împărăției sale era să fie năvălit de cea mai mare
și mai victorioasă armată ce o văzuse lumea, știu
să hrăpească prin dibăcia diplomației sale, Ba-
 RUȘII ȘI R0MÎNI1 155

sarabia de la Turci; adică, jumătate aproape,

RY
din țara Moldovei! Bătut în toate întîlnirile sale
cu Napoleon cel Mare, se retrage mereu înaintea

RA
lui și după ce pierde și marea bătălie dela Bo-

LIB
rodino, nu pregetă a da foc propriei Sale Ca­
pitale. Moscova sfîntă, e în flăcări, iar în focul

TY
acestor flăcări, se toarnă și se făuresc lanțurile
ce trebue ca să încătușeze de stîncile unei insule
R SI
perdută în ocean, pe cuceritorul lumei.
Dar nu trec nici patru-zeci de ani, și nepotul
VE

marelui învingător, Napoleon III, proclamatorul

NI

principatului sfînt al naționalităților, dă prima

LU

lovitură puterei cuceritoare a Țarilor Rusești.

Nu din punctul de vedere militar, resbelul dela
RA

1854 a fost fatal Țarismului, că, nu pentru întîia

NT

dată, oștile Rusești au fost învinse; din contra,

se poate spune că înfrîngerea de la Sevastopol,
CE

a fost cea mai glorioasă pagină din istoria mi­

litară a armatei rusești, căci Rusia cădea sub
I/

aureola de a fi luptat în contra celor mai tari

S
IA

și mai civilizate din armatele continentului Eu­

ropean. Pentru întîia dată, însă, în istoria ei,
U

Rusia, în loc de a’și întinde hotarele, fu silită

BC

să le restrîngă; pentru prima dată, trebui să

retrocedeze o părticică din cuceririle sale ; iar
acea părticică era ruptă și ea. tocmai din pro-
 156 D. C. MOftUZI

vincia ce ne-o răpise la 1812. Prin ea însăși,

RY
pierderea era neînsemnată ; lovitura dată prin­
cipiului fondamental al Țarismului, era însă, mor­

RA
tală 1 Calea spre mărire și predominarea sa pe

LIB
continentul European îi era tăiată; Țarismul
era învins, chiar în rațiunea lui de a fi.

TY
Atît Țarismul, cît și popoarele de sub ocîr-
muirea lui, au înțeles aceasta atît de bine, încît,
R SI
din acea zi, începe declinarea puterei lui și re­
deșteptarea lor. Neculai Pavlovici, personificarea
VE

autocrației țariste, moare la Petersburg, de scîrbă

NI

și de durere.
LU

Urmașul lui, Alexandru al II-lea, pentru a

menținea integritatea Imperiului și unificarea
RA

Rusiei, după ce înneacă în sînge revoluția po­

NT

porului Polonez, mai vechiu în civilizație și mai

cult decît celelalte, apucă pe calea concesiunilor,
CE

desființînd robia, împropietărind pe săteni, reor-

ganizînd justiția și universitățile, creînd zemstvo-
I/

urile și deschizînd nenumărate școli sătești. Toate

S
IA

aceste reforme aveau de scop, nu eliberarea cla­

selor de jos și îmbogățirea lor, nu distribuirea
U
BC

mai dreaptă și mai largă a justiției și nici lumi­

narea popoarelor; ci învrăjbirea claselor sociale
între ele, pentru a le putea mai lesne domina ;
apoi desnaționalizarea popoarelor ne-ruse prin
 RUȘII ȘI ROMÎNII 157

învățămîntul obligator al limbei rusești în școa-

lele sătești, secondare, precum și în universități.

RY
Pretutindeni se propovăduia panslavismul, care

RA
pare a fi o idee, pe cînd în realitate s’ar putea
numi mai cu dreptul Panrusismul, sau și mai

LIB
bine încă Panțarismul. Ne mai putînd străbate
prin Europa la scopul dorit și tradițional de a

TY
domina Bosforul și Dardanelele, Țarul Alexandru

SI
se năpusti cu furie asupra Asiei barbare, alipind
R
Imperiului: Caucazul, Tașkentul, Turkestanul și
VE

întinzînd granițele sale pănă la acele ale Afga­

NI

nistanului și pînă la malurile rîului Amur.

LU

După 22 de ani de o așa glorioasă domnie, pe

cînd Germanii, Polonii și Filandezii se deprinse-
RA

seră deja a-și vărsa sîngele pe cîmpiile asiatice,

pentru mărirea asupritorilor lor, pe cînd Siberia
NT

se popula de toți acei cari își iubeau neamul,

CE

limba și libertatea, pe cînd nobleță Poloneză nu

putea vinde moșiile sale de cît la ruși și nici
I/

cumpăra moșii de cît în interiorul Imperiului; pe

S

cînd numai limba rusă era autorizată prin școli

IA

și prin biserici, pe cînd nu puteai ajunge la pos­

U

turi mai înalte, de cît schimbîndu-ți numele sau

BC

dîndu-i o terminațiune rusească, pe cînd, în fine,

absolvenții acelor Universități reorganizate și
hrănite în ideile Panslaviste, cum le chemau ei,
 158 D. C. MORUZI

sau Panțariste, după cum le numesc eu, visau o

RY
Rusie mare întinzîndu-se de la Oceanul Indian
pănă la Praga și de la Polul Nord pană la Atena

RA
și Cetinie, de o cam dată, pajura cu două ca­

LIB
pete luîndu-și sborul de pe zidurile Kremlinului,
pentru a se așeza trufașe pe bolta Sfintei Sofii

TY
bizantine, Țarul care liberase și fericise atîtea
zecimi de milioane de supuși, resimți dorința cu­
R SI
cernică și părintească de a libera de sub jugul
semilunei pe Bulgari, pe Sîrbi și alți pravoslav­
VE

nici creștini; dar mai ales să șteargă pata anului

NI

1854.
LU

Care anume pată ?... Și în ce consta ? Eu

unul n’am putut pricepe nici odată, că e mai
RA

rușinos a ceda trei mizerabile județe dintr’o pro­

NT

vincie cucerită și de alt neam, decît a vinde ame­

ricanilor, pe bani gata, o parte tot atît de in­
CE

tegrantă din pămîntul sacru și inalienabil al Im­

periului, avînd o întindere de două ori cît Franța
I/

întreagă.
S
IA

Nu Turcii au înfrînt armata Țarului Nicu-

lae, ci armatele aliate ale Franței, Angliei și
U

Piemontelui. In bună logică, pata de la 1854

BC

nu se putea spăla, decît prin înfrîngerea acestor

puteri de către oștile Țarului. Să fi fost oare
clauza că i se interzicea prin tractatul de Paris
 RUȘ1I ȘI ROMÎNII 159

să-și reconstruiască flota pe Marea Neagră ? Dar

aceasta se putea obține și fără cele trei județe

RY
si nici că era un motiv suficient, pentru a se

RA
arăta ingrați față de noi și călcători de angaja­
mente luate în momente de grea cumpănă în

LIB
fața primejdiei. Nu ; așa zisa pată consista în
realitate, precum am arătat-o și mai sus : în

TY
lovitura mortală dată Țarismului, și înfrîngerea

SI
sa, chiar în rațiunea lui de a fi. R
Dar să aruncăm o privire asupra stărei morale
VE

în care se afla marele Imperiu în ajunul resbe-

NI

lului de la 1877, acest resbel, pornit cu atîta dra­

LU

goste și aprindere, de către lumea Panslavistă.

Reformele Țarului liberator avuseseră drept
RA

consecință învrăjbirea tuturor naționalităților și

a tuturor claselor societății, una în contra alteia.
NT

In Polonia, Malorosia și pănă în mica și neno­

CE

rocita noastră Basarabie, țărănimea era convinsă,

de către emisarii oculți ai Guvernului : «că împăra-
I/

«tul poruncise să se ia tot pămîntul de la boieri și

S

«să se dea țăranilor, că boierii au înșelat pe îm-

IA

«părat ca să-și păstreze moșiile și că de asta nu

U

«li s’a ajuns decît 8 disiatine de gospodar.»

BC

In justiție, judecătorii de pace (Mirovie Sudii),

ieșiți în cea mai mare parte din fii de preoți și fii de
negustori, se răsbunau în contra nobililor de cîte
 160 D. C. MORUZI

ori le sta la îndemînă și, pentru o palmă dată

RY
unei servitoare, condamnau pe principesa Mand-
velov, la trei luni închisoare. In cler, domnea cu

RA
înverșunare ideia de a rustifica, cu ori-ce preț,

LIB
popoarele ortodoxe, interzicînd de a se citi nici
evanghelia la liturghie în altă limbă decît rusește,

TY
împărăteasa Maria Alexandrovna, născută prin­
cipesă de Hessa, intervenind pe lîngă Episcopul
R SI
Pavel al Kișănăului, pentru ca să permită slujba
în limba Romînească la biserica din Danuțăni, ca­
VE

pătă acest răspuns măgulitor: «Fiind Episcop Rus,

NI

«și Rus prin naștere, sunt suveran în cele bisericești

LU

«din eparchia mea, precum, Majestatea Voastră

«Imperială, e Suverană în cele lumești»! Ofițerii,
RA

funcționarii și chiar înalții demnitari trimiși, fără

NT

distincțiune de naționalitate, ci după necesitățile

serviciului, din toate părțile imperiului și în toate
CE

provinciile, se grupau după simpatii și după na­

ționalități, făcînd numai paradă de Rusismul lor;
I/

dar în realitate și la prima neînțelegere, tratîn-

S
IA

du-se pe ascuns de Neamț, Leah, Hohol, Mol-

dovan, Tătar, Calmuk, Baskir ; și toate aceste
U

denumiri, se rosteau bine înțeles, cu batjocură,

BC

dispreț și ură.
Un fapt tipic și tot odată nostim, e că, per­
sonal, într’un salon din Odesa, am auzit tratîn-
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 161

du-se de «Moscovskiî Cupieț» adică negustor

RY
muscal, pe un înalt funcționar originar din Mos­

RA
cova, un coborîtor autentic al marelui Rurik; iar
cei ce îl tratau atît de amabil, erau și ei Muscali

LIB
neaoși, însă nu de aceiași condiție.
E natural ca popoarele împreunate cu de-a sila

TY
și cucerite de un alt popor, să se învrăjbească

SI
între ele și să urască pe cuceritor. Să vedem, însă
R
cum erau privite acele popoare cucerite, de către
VE
poporul cuceritor, de către « Velico-Ruși» cum se
chiamă dînșii, muscalii cum îi chiamă cei-lalți,
NI

singuri atașați împărăției, singurii sinceri și ade-

LU

vărați patrioți. Ei bine, pentru oamenii aceștia,

RA

celelalte popoare sunt o povară, o piedică spre

fericire, spre libertate. Ei le îngădue numai din
NT

dragostea ce o au pentru mărirea patriei și a nea­

CE

mului rusesc.
Nobleță mare, mica nobleță și în naltul co­
I/

merț, ajunși la un grad superior de cultură

S

și civilizație prin averile lor, care le permiteau

IA

luxul perceptorilor și guvernantelor străine, se

U

simțeau copți pentru libertate și în stare de a

BC

primi o constituție aristocrată, de pildă ca cea

Englesă; dar își dau perfect seama, că nu li s’ar
fi putut acorda numai lor aceasta, și că ar fi fost
primejdios, chiar pentru dînșiî și integritatea Im-
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînil. 11
 162 D. C. M0RUZI

periului Rusesc, să se dea aceleași drepturi Ger­

RY
manilor, Finlandezilor, Polonezilor, și chiar Ma-

RA
lorosienilor, mai numeroși de cît dînșii și mai
vechi ca dînșii, în civilizație și cultură.

LIB
Pe de altă parte, zilnic se loveau în interese
și în cariere, de aceste elemente ce le erau su­

TY
perioare și le treceau peste cap; Germanii mai

SI
cu seamă, se bucurau de protecția Impărăteselor,
R
toate Germane pănă atunci și, urei aceștia în
VE
contra germanilor, s’ar putea atribui căsătoria
Țareviciului cu o Daneză, precum și faimoasa
NI

alian^jfc’ranc^lfeusă, scîrboasa împerechere a

LU

Demagogiei ateiste, cu Autocrația Pravoslavnică,

RA

săvîrșită și consființită pe Altarul Vițelului de

aur, în Templul lui Baal, de către miniștrii apos-
NT

tați ai poporului lui Israil!

CE

Dar să revenim. Societatea Moscovită era dar

împărățită :
I/

1. Partea conservatoare, cum am putea-o numi,

S

care sacrifica idealurile sale de libertate și con­

IA

stituționalism, integrităței și mărire! neamului

U

Rusesc. Era dar natural ca, siliți de a renunța

BC

la un ideal, să îl^locuiască cu un altul, tot atît

de splendid pentru dragostea lor de țară, și ne-
putînd fi self-governement, deveniră Panslaviști,
ceea ce însemna pentru dînșii, panrusismul în-
 țyușii și ROMÎNii 168

năuntrul granițelor Rusești și panțarismul din­

RY
colo de aceste granițe.

RA
2. Partea cealaltă, adică elementele tinere,
energice, focoase, găsiră sacrificiul mai presus

LIB
de puterile lor și fugiră peste granițe, căutînd
a face un amalgam din ambele idealuri ce le avuse

TY
mai marii lor, adică o Rusie liberă, constituțio­

SI
nală și panslavă.
R
Dar aceeași obiecțiune care oprise pe conserva­
VE
tori a visa seJf-governement, trebue să li se fi
ivit și lor. Ei și-au zis : «Ce te faci cu elementele
NI

«ne-ruse și chiar ne-slave, de cinci ori m^i nume-

LU

«roase decît rușii? După ce au robit sub noi prin

«despotismul autocrației, să robim noi oare sub
RA

«dînșii, prin despotismul majorităților parlamen- *

NT

«tare?» Atunci se aruncară în ideile socialiste cele

mai înnaintate și de grabă le întrecură și pe acestea,
CE

cu avîntul tinereței, cu furia întemnițatului ce

I/

scapă la aerul liber, cu lăcomia flămîndului che­

S

mat la o masă îmbelșugată. «Să distrugem mai

IA

întîi societatea actuală din temelii și pănă în

U

creștet; nimic să nu rămîie, «.mhil* și odată tot

BC

distrus și nivelat, vom ch^^i în jurul nostru pe

toate popoarele fostului imperiu și, împreună cu
ele, vom făuri o Rusie nouă, atît de mîndră, atît
 164 D. C. MORUZI

de liberă și atît de mare, că lumea întreagă va

RY
veni să i se închine și să i se supuie».
«O ! atavism al veacurilor trecute, prin care

RA
acest popor, blînd și bun din fire, a domnit prin

LIB
vroința unui singur om și puterea numărului, a
cincia parte din globul pămîntesc ! Atavism al

TY
veacurilor de sclavie și de cucerire, tu induci
pe acest tînăr bun și sincer, îmbătat de liber­
SI
tate, de frăție și de dor de țară, să viseze vi­
R
VE
surile lui Alexandru Macedon și ale lui Napo­
leon Bonaparte !
NI

r- ^anslavistul e mai sincer: el visează o Rusie

LU

mare, cuprinzînd în ea toate popoarele slave,

ba și pe cele de altă obîrșie, precum noi de pildă
RA

care, aflîndu-ne în mijlocul lor, trebue să ne con­

NT

topim în masa generală. «Trebue să se rusifice

Romînii zic Panslaviștii.» La care Niliiliștii răs­
CE

pund : «N’avem nevoie de aceasta. Ne mai fiind

frontiere și fiind frați cu toții, frații Laponi vor
S I/

fi liberi să cultive ogoarele și viile Romînilor ;

IA

iar Romînii, la rîndul lor, vor pescui balene, vor

vîna urșii albi și renele fraților Laponi; unii se
U
BC

vor încălzi la soarele fierbinte din cîmpiile du­

nărene, ceilalți vor admira pustiurile de ghiață.
și aurorele Boreale!»
Dintr’o parte dar, ca și din cealaltă, acelaș
 RUȘII ȘI ROMÎNlI 165

dor atavic de estindere teritorială, de supre­

RY
mație slavă, asupra neslavilor; acelaș dispreț de

RA
adevărată dreptate, de libertatea deplină și de
fraternitate umană; aceeaș tendință de copleșire,

LIB
ieri în numele autocrației, astăzi în numele Pan­
slavismului și mîine, în numele socialismului! Ca

TY
bulgărul de zăpadă însă, atavismul acesta, care

SI
a devenit un colosal și primejdios munte de ghiață,
R
curînd se va topi sub caldele raze ale soarelui
VE
dreptăței, ne mai lăsînd în urma lui, de cît un
biet pumn de noroi, menit a se usca și el, pentru
NI

a se preface în pulbere.
LU

f
RA
NT
CE
SI/
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
Capitolul II.
1877—1905

SI
Țarul Liberator de popoare. Alexandru III,
R
VE
Neculai al II-Iea
NI

ar iată că se declară resbelul cel mare,

LU

resbelul menit a emancipa popoarele creș­

tine de sub jugul Islamului. In numele
RA

Crucei, simbolul înfrățire!, trec oștile inconștiente

NT

ale Autocratului despotic peste apa Prutului,

lăsată de Dumnezeire a scălda două maluri ro-
CE

mînești și preschimbată astăzi într’un zid-hotar

de țară. In numele dreptăței și al luminei, înain­
I/
S

tează oștile asuprire! și al întunericului; trec

IA

Dunărea Traiană și, pe cîmpiile Bulgariei, lumea

vede realizîndu-se un moment idealul Panslaviș-
U
BC

tilor: curge sîngele șiroaie, pentru mărirea ar­

matelor rusești, cad și se unesc în moarte, ruși,
germani, filandezi, poloni, sîrbî, bulgari, basara-
beni, romîni. Toți roșesc cu sîngele lor cîmpiile
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 167

transdunărene și sdrobesc trufia semilunei, sus-

RY
ținîndu-se atunci cu toții în fața primejdiei.
Trec mîndre înainte oștile Țarului, și, înaintea

RA
lor, se pleacă și Balcanul. Aceleași horde de

LIB
cazaci cari, în două rînduri, își scăldaseră caii în
apele dulci ale Senei franceze, îi scald acuma

TY
în apele sărate ale Mărei de Marmara. Tinerii
diplomați și înalții demnitari ’și aleg pe drum
R SI
«ciflicurile» turcești, pe care au de gînd să le
ceară ca recompesa serviciilor aduse, atunci cînd
VE

toate aceste locuri vor deveni gubernii rusești.

NI

Se zice chiar, că în timpul armistițiului, un grup

LU

de ofițeri a pătruns pe furiș pănă în Sfînta Sofie,

intonînd sub bolta Bizantină imnul Țarismului
RA

barbar.
Și nu i-ai trăsnit Tu Doamne Dumnezeul ade­
NT

vărului și al dreptăței, pentru-că erau sinceri,

CE

poate, tinerii aceștia, în patriotismul lor, amăgiți

și ei, după cum era amăgită, pe atuncea, omenirea
I/

întreagă !
S
IA

Turcia era sdrobită și preliminările de pace în­

cepură la San Stefano; între cine însă urmară
U

tratativele ? între reprezentanții celor două state

BC

beligerante. Dar ostașii romîni și sîrbi, nu erau

oare recunoscuți și ei ca beligeranți ? De erau
numai niște rebeli, luptîndu-se în contra suvera-
 168 D. C. MORl'ZI

nului lor, cum de Țarul primea ca comandant \

RY
al armatei sale din jurul Plevnei, pe șeful răs-
vrătiților din Romînia și, din mina acestui răsvră-

RA
tit, primea marele cordon al Stelei Romîniei, sanc-

LIB
ționînd astfel de fapt, dreptul regalian de a con­
feri decorații? Motivul e lesne de^înțeles.

TY
se Romînia de stat, din ziua
intrărei sale în luptă, s’ar fi luat acele 3 județe
R SI
de la dînsa, pe cînd așa s’au luat de la Turci,
cari le posedau de fapt la 1812. Vroiți să știți
VE

în ce chip Rusia înțelegea emanciparea popoa­

NI

relor ? Cetiți tratatul de la San Stefano și el vă

LU

va lumina. Prin delimitări fanteziste, dar foarte

bine chibzuite pentru cine ș’a dat seama de sco­
RA

pul urmărit, s’a căutat a învrăjbi, cît se poate

NT

aceste popoare între ele.

Chiar nouă ni s’a oferit Dobrogea ca compen-
CE

sațiune, socotindu-se că ni se aruncă o bucată

din carnea poporului Bulgar. Se uitase însă, de
I/

domnia lui Mircea cel Bătrîn și a lui Ștefan cel

S
IA

Mare, și că nu ni se dădea, de cît ceea-ce mai

fusese al nostru.
U

Dar în fine ; rezbelul e terminat. După tratatul

BC

de la San Stefano, tratatul de Berlin consfințește

pacea. Crucea a învins semiluna ; Romînia e inde­
pendentă ; odată cu ea și Serbia ; Bulgaria renaște.
 RUȘII ȘI ROMÎNII 169

Și toate acestea numai grație sîngelui rusesc și

RY
Țarului liberatorjU
Adevărat că și Romînii, Sîrbii și chiar Bulgarii,

RA
vărsase și ei ceva sînge pentru a cîștiga dreptul

LIB
de a trăi sub soare ; dar ce e cu asta ?!
Ei bine priviți ingratitudinea firei omenești!

TY
Aceste popoare, trăite de veacuri în sclavie, de­
prinse de veacuri a fi jefuite, schingiuite și mă­
SI
celărite de bașibuzucii islamului, în loc de a pre­
R
VE
fera blinda oblăduire a cnutului și a Siberiei, în
loc de a sacrifica cu bucurie limba, neamul și in­
NI

dividualitatea lor națională pentru fericita con­

LU

topire în masa panrusismului, au curajul a voi

să rămînă : care sîrb, care bulgar; iar Romînii
RA

strigă, ca din gura șarpelui, pentru că li s’a luat

NT

trei județe din teritoriul lor național, pe care

Țarul se angajase solemn a-1 lăsa neștirbit!
CE

Dar ce era mai trist că pata de la cincizeci

și patru, tot pată rămăsese!
I/

Adevărat că Rusia recăpătase dreptul de a

S
IA

cheltui milioane, pentru reconstruirea unei flote

pe Marea Neagră, neputînd s’o treacă în vre-o
U
BC

altă mare de cît pe calea ferată; adevărat că

prin realipirea celor trei județe basarabene se
reîntregise hotarele imperiului; dar în schimb
se dăduse Românilor independența și acces la
 170 D. C. MORUZI

mare, prin noua sa provincie, Dobrogea. Aceasta

RY
era o stavilă mai puternică în contra veleităților
de înaintare ale Rusiei, de cît aceia ce o pusese

RA
tractatul de Paris. Nu că ne-am putea opune

LIB
cu succes unei năvăliri rusești; dar, făcînd parte
din statele independente ale Europei, primiți în

TY
marea familie a statelor Europene, nu ni s’ar
mai putea năvăli teritoriul, fără o prealabilă de­
R SI
clarație de rezbel, bine și serios întemeiată; iar
astăzi asemenea declarații, nu se mai pot face
VE

cu atîta ușurință. S’ar jigni interese mari și ale

NI

altor state mai puternice și n’am intra singuri

LU

în luptă.
Cred, că la iscălirea tractatului din Berlin,
RA

nici prințul Gorceakoff, nici contele Șuvalov, nu

NT

au avut în vedere aceste împrejurări; ori și dacă

le-au putut prevedea, au trecut peste ele, împinși
CE

de voința Țarului doritor de a face, cu ori ce preț,

pe reprezentanții Franței și Angliei, să consfin­
I/

țească desființarea tratatului de Paris, măcar de

S
IA

ochii lumei. De fapt însă, tratatul de Paris știr­

bise granițele Țarismului învins în Crimeea, pentru
U
BC

a’i relua gurile Dunării și a’l depărta cu vre-o

sută de kilometri de slavii din peninsula Balca­
nică ; tratatul de Berlin redă Țarului învingător
teritoriul pierdut, însă hărăzind gurile principale
 RUȘII ȘI ROMÎNli 171

ale Dunărei, României, depărtează imperiul Ru­

RY
sesc cu peste 200 kilometri de Bulgaria slavă,
căreia, nici ei, nu’i dăruește de cît o jumătate

RA
de independență, lăsînd’o, pentru o parte din te­

LIB
ritoriul ei, sub suzeranitatea Porței Otomane.
Desamăgirea fu cuinglită, în tot imperiul; nu

TY
poate la primul moment, căci ori-cum, era destul
praf de aruncat în ochii publicului. Reîntregirea
SI
teritoriului sfînt al Imperiului, reînființarea unei
R
VE
flote destul de puternice pentru a putea nimici în
24 ore întăririle de la Kavac (intrarea Bosforului);
NI

în fine Bulgaria devenită o adevărată provincie

LU

rusească, unde alergau lacomi toți cinovniceii, toți

speculanții și toate nulitățile din armată. Prințul
RA

de Battenberg, deși nepotul împărătesei, era

NT

zilnic insultat de cel mai din urmă cinovnic sau

ofițeraș, cărora le refuza vr’un avantaj, sau vre-o
CE

sinecură gras plătită.

Cu toate izbînzile acestea închipuite ale unui
I/

război fericit, nemulțumirile erau în toiul lor

S
IA

cel mai acut. Bulgaria nu era, nici destul de mare

nici destul de bogată, pentru a satisface toate
U
BC

poftele și toate apetiturile. Reformele împăra­

tului Alexandru, care după cum am arătat mai
sus, învrăjbise naționalitățile între ele, adusese
acele învrăjbiri chiar în sînul armatei și în fața
 172 D. C. MORUZI

dușmanului. Acea disciplină de fier care fusese fala

RY
armatelor lui Alexandru I și ale lui Necolai Pa-
vlovici, nu mai era de cît o amintire a trecu­

RA
tului. Corpurile de trupă și ofițerimea se dușmă­

LIB
neau și nu se salutau de la corp la corp ; generalii
se criticau tratîndu-se de Ieși,, nemți, armeni și

TY
hoholi; refuzîndu-și și ajutorul în fața inamicu­
lui, fără ordine speciale.
SI
După înfrîngerea din fața Plevnei, generalul
R
VE
Scobelef avu curagiul să intre furios în cortul
împăratului și, în fața tuturor generalilor, a cu­
NI

tezat să-i spue : «Sire, cu Rușii mei luasem Plevna,

LU

dar Leșii și Nemții Majestăței Voastre mi-au re-

luat’o îndărăt». [Făcea aluzie la generalul Krtid-
RA

ner, care refuzase să îi vie în ajutor, fără un or­

NT

din al generalului Niepocoicinski, șeful marelui

stat major.]
CE

Se poate închipui, de ori-cine, în ce stare tre­

buiau să fie spiritele în interiorul țărei, dacă ase­
I/
S

menea uri se puteau deslănțui în fața împăra­

IA

tului, în sferele înalte militare, pe pămînt străin

și în fața vrăjmașului.
U
BC

Nihilismul un moment oprit de simțul patriotic,

atît de desvoltat la Velicoruși, reîncepu din nou
activitatea sa și seria lui de atentate care, după
 RUȘII Ș[ ROMÎNIÎ 173

nenumărate omoruri, reușiră în fine a răpi viața

RY
și Țarului liberator.
Mare și îngrozitoare fu reacțiunea la urcarea

RA
pe tron a împăratului Alexandru III; reacțiune

LIB
răzbunătoare, ce se manifesta prin temnițe și
spînzurători, sînge și deportări; ure noul și noui

TY
vrajbe, făcînd mai nesuferite și mai acute frămîn-
tările în tot cuprinsul Imperiului.
SI
Vrajbe între ocîrmuiți și ocîrmuitori, vrajbe
R
VE
între clase și naționalități, vrajbe în fine și ură
adîncă în contra popoarelor eliberate, nereușin-
NI

du-se asupra lor șantajul de recunoștință, pentru

LU

faimosul sînge rusesc ce a curs pentru emancipa­

rea lor.
RA

Văzînd că Prințul Carol de Hohenzolern pri­

NT

mise Dobrogea și titlul de Rege al Romîniei,

recunoscut de întregul concert european, și că,
CE

prin acest fapt, Romînia devenise o stavilă mai

puternică decît aceea de la cincizeci și patru;
I/

văzînd că Principele Alexandru de Battemberg,

S
IA

cu toate legăturile sale de familie, luase în serios

rolul său de domnitor bulgar, îndepărtînd din
U
BC

țara lui cinovnicii și ofițerii ruși, văzînd înfine pe

Milan Obrenovici cochetînd cu Austria, diplo­
mația rusă inaugură o nouă politică, împrumutînd
 174 D. C. M0RUZI

sistemul și armele de la Nihiliștii pe cari îi ur­

RY
mărea și îi înfiera.
Biruitorul Plevnei, salvatorul onoarei și ar­

RA
melor rusești, Regele Carol I, era condamnat să

LIB
dispară și nu datori salvarea Sa, decît dragostei
și lealităței poporului Romîn.

TY
Eroul de la Slivnița, surprins în conacul lui
din Sofia, e transportat în lanțuri pănă la Reni,
R SI
ca să priceapă mai bine lumea, de unde vine lo­
vitura; iar, după cîțiva ani, cade sub iataganele
VE

unor sbiri plătiți cu ruble, Stambuloff, cel mai

NI

mare om de stat al țărei sale, ispășind ast-fel

LU

crima de a fi readus în triumf la Sofia pe prințul

detronat și de a fi spălat în chipul acesta, onoa­
RA

rea țărei sale, de lașul atentat ce se făptuise de

NT

cîți-va nemernici, vînduți, sau trădători.

Milan Obrenovici, nu mai găsește- liniște nici
CE

în țara sa, nici în propria lui casă și silit e să depue

coroana pe capul unui biet copil. Dar și copilul
I/

acesta, cînd devine mare, începe a face umbră,

S
IA

mai ales de cînd Marii Duci ai curței imperiale,

încep a’și căuta logodnice aiurea de cît la curțile
U
BC

germane și în căutarea lor ajung^pănă în Cetinie.

Atunci, sub Nicolai al II-lea, diplomația tero­
ristă a Țarilor rusești, își atinge apogeul prin
măcelul din Conacul de la Belgrad, iar Petrea
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 175

Caragheorghevici își face intrarea triumfală în

RY
capitala Serbiei dezonorate, purtînd pe piept o
singură decorație: Marele Cordon al Sfîntulul An­

RA
dreii Rusesc!

LIB
Nu știi de cetrebue să te îngrozești maî mult:
de mișelia faptelor săvîrșite orî de sfruntarea

TY
cinică cu care Alexandru III îșî iscălește fapta
la Reni; și Nicolae II care’șî decorează compli­
cele în fața lumei îngrozite !
R SI
Și cu toate acestea, cu toate atentatele și cri­
VE

mele comise, pata de la 1854 tot pată rămîne, și

NI

astăzi stavila rămîne în picioare, mai tare și mai

LU

de neclintit, pentru că ea e cimentată de indignarea

conștinței publice și de ura justificată a popoa­
RA

relor din Orient.

NT

Taxeze-le Panslaviștii, pe aceste popoare de

nerecunoscătoare, dar ori când le vor putea
CE

răspunde: Vă datorăm libertatea și neatîrna-

rea, dar față de mijloacele ce le-ați întrebuințat
I/

față de noi, avem dreptul legitim de apărare în

S
IA

contra voastră și dreptul a vă plăti cu ură și cu

dispreț# Libertatea ce am căpătat-o cu ajutorul
U

vostru, vroim să ne bucurăm de ea, iar nu să ne

BC

întindem mîinele, lanțelor de sclavie ce ni le pre­

zintă despotul vostru, care a ridicat regicidul la
înălțimea unui principiu diplomatic.
 176 D. C. MORUZI

Iată care a fost, de la resbel încoace, politica

RY
orientală a diplomației Țariste; să privim acum
care a fost politica sa occidentală.

RA
Ce sunt oare oștirile acestea nenumărate care

LIB
s’adună pe granițele occidentale ale Imperiului?
Ce sunt orașele acestea de cazărmi, cari răsar

TY
pe cîmpiile Poloniei ? Sutimi de mii de oameni,
pe picior de rezbel, sunt gata în ori ce moment
R SI
a intra în luptă. O sută douăzeci de regimente
de cavalerie, la primul semnal, pot năvăli și în
VE

călca hotarele împărăției Germane, arzînd sate

NI

și orașe, drumurile, căile ferate și telegraful, pen­

LU

tru a împiedeca mobilizarea dușmanului! E oare

vre-o coalițiune în contra marelui Imperiu? Po­
RA

lonia să fi visînd din nou de libertate? S’a scu­

NT

lat oare Costiușco din mormântul lui, ori Napo­

leon cel mare s’o fi trezit din somnul său de sub
CE

bolta invalizilor?
Nimic din toate aceste! E dubla alianță ce se
I/

pregătește. E cel mai vast și nerușinat șantaj al

S
IA

veacului, plăzmuit de Țarismul Rusesc, în dauna

slăbiciune! politicianilor incapabili și lipsiți de dem­
U

nitate patriotică, care conduc astăzi destinele re­

BC

publice! Franceze. Un amiral Rusesc, cu vre-o cîți va

ofițeri, sînt primiți în Paris cum s’ar primi un Rege.
Vine Țarul la rîndul său în vechea Capitală
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 177

Franceză și strănepoții celora ce decapitase pe

RY
regele lor, ascult cu capul descoperit și plini de
evlavie, muzicile armatei Republicane intonînd

RA
imnul prin care se cere izbînda și victoria Im­

LIB
perială, de la un Dumnezeu în care ei nu mai cred.
Republica reîntoarce Țarismului, vizita sa de

TY
curtenie și atunci Țarul ortodox, autocratul care
personifică dreptul divin, ascultă și el descoperit

SI
și cu aceeași evlavie «Marsilieza» cîntată de pro­
R
priile sale muzici. Marsilieza glorificatoarea re­
VE

voluției! Marsileza dărîmătoare de tronuri și

NI

altare! Mîndră și strălucită împerecliiere ; unirea

LU

glorioasă a două apostazii! !!

Dormiți în liniște de acum pentru vecie, sub
RA

pulberea veacurilor glorioase, mărețe steaguri ale

gardei imperiale Ruse, care vă odihniți în bolțile
NT

invalizilor din Paris, că Țarul vostru a venit în

CE

orașul unde robiți și nu s’a gîndit măcar să vie

să vă vază! Dormiți și voi stindarde tricolore, dor­
I/

miți acvile Napoleoniene, în pulberea uitărei, că

S
IA

Franța a venit la Cronstadt și nu s’a îndurat

măcar să vă revază în trista voastră carceră din
U

Catedrala de Cazan. Incrucișatu-s’au steagu­

BC

rile Țarului cu steagurile Republice!, unitu-s’au

steagul Sf. Gheorghe cu steagul tricolor, dar
erau alte steaguri de și colorile erau aceleași;
D. C. Moruzi. — Rușii și Romînil. 12
 178 D. C. MORUZI

numai erau steagurile de la Wagram, Austerlitz,

RY
Borodino, Lipsea, Waterloo și Sevastopol. Fran­
cezii de atuncea desculți și cu stomacul gol, în­

RA
vingeau Europa coalizată, că nu știau ce e frica,

LIB
Francezii de astăzi, bogați și sătui, au luat frica
Neamțului și ’și cumpăr apărători! Alți oameni,

TY
alte steaguri! !
Să fi avut oare, strănepotul lui Alexandru I-iu
SI
și a lui Neculai Pavlovici, atîta dragoste pentru
R
VE
Francezi și atîta ură de Nemți, în cît să-și pue
spada și coroana în serviciul Republice! ? Nici
NI

pomină de așa ceva ; dar Majestăței Sale îi tre­

LU

buiau bani și bani mulți. Iată și motivul:

Rusia, caută, de la Petru cel Mare, ca să aibă
RA

neapărat acces la mare. Ne mai putînd de acum

NT

străbate, peste atîtea popoare, pănă la Dardanele,

Țarul s’a gîndit atuncea la marea Galbenă; dar
CE

pentru aceasta trebuia bani; nu milioane ci mi­

liarde ! Atunci se născoci dubla alianță, se scu­
SI/

tură frumușel buzunarele Republice! și afacerea

IA

reuși de minune, fără ca o picătură de sînge să

fi curs între soldați! Germani și soldați! Ruși,
U
BC

în 1870, după un an de luptă și de victorii unde

curseră valuri de sînge, Germanii se întoarseră
din Franța cu cinci miliarde ; ar fi interesant a
se ști cîte miliarde a costat pănă acum, pe eco-
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 179

nomul și strîngătorul popor Francez, distinsa

RY
onoare de avea de apărătoare platonică, armata
ce a comandat-o Kuropatkin în Manciuria ? Oare

RA
Port-Arthurul, Dalny, Transiberianul, flota și

LIB
chiar ultimul rezbel să fie făcute cu ruble... sau
cu franci ?

TY
Am auzit vorbindu-se pînă acum de vre-o 14
miliarde, dar cred că în această sumă, nu se cu­
SI
prinde nici ceea ce vor fi pus cinovnicii și sam­
R
VE
sarii la o parte.
In timpul războiului Anglo-Bur, valorile En­
NI

gleze scăzuseră. Treceți vă rog astăzi pe la ori

LU

ce zaraf și vă va schimba rubla hîrtie cu 2 fr.

70, pe cînd acum doi ani era 2,G5. Să fie oare
RA

Rusia mai bogată ca Anglia? Nu, dar Franța

NT

face ca ori ce creditor care s’a încurcat cu un

rău platnic și susține pe debitorul său cu spe­
CE

ranță că i se va îndrepta situația. Mi se va spune,

că și Germania nu se sfiește de a împrumuta pe
I/
S

Țar. Or mă înșel mult, or își cîștigă astfel dreptul

IA

de creditor, pentru a sechestra provinciile ger­

mane ale debitorului, în ziua falimentului și a
U
BC

prăbușirei finale !
Insă cu toate succesele diplomatice și finan­
ciare, cu totavîntul acesta strălucit către Orientul
Extrem, starea acută a societăței vastului Im-
 180 D. C. MORUZI

periu pe care am schițat-o în maî multe rîn-

RY
durî și în diferite faze, departe de a se potoli,
se înăsprește pe zi ce trece. Atentatele se în­

RA
mulțesc și se urmează nu numai în capitală,

LIB
dar și în provinciile eterogene și ețterodoxe.
LaCherson, Harcof, Helsingfors, Tiflis, Kiev, Var­

TY
șovia, pretutindeni, înalțî funcționari de ai sta­
tului, cad jertfele posturilor ce le ocup. Studen­
R SI
țimea se mișcă în toate centrele culturale. De
unde Nihilismul era pur rusesc, dă rnîna astăzi
VE

Polonezilor, Filandezilor, Armenilor și Ovreilor;

NI

iar fapt nemai pomenit în Rusia, nici războiul

LU

exterior nu mai e în stare a face diversiune.

Numai e o idee conducătoare, o tendință gene­
RA

rală către un țel anumit; e un haos și nici pa­

NT

triotismul nu mai există; Rusia nu mai e Rusia,

și frămîntările acestea, fără șir și fără scop, sea­
CE

mănă mai mult cu ultimele spasme ale morții.

Sînt ferm încredințat că un rezbel, fericit chiar,
I/

nu ar fi făcut alta, decît a prelungi această dure­

S
IA

roasă agonie ; înfrîngerea însă a grăbit momentul.

Nobleță, rusă de origină sau de interes, cere
U
BC

reacțiunea și ultimele sacrificii, pentru înfrîngerea

Japoniei, făcîndu-și încă iluzia, că prin victorii
ar mai putea galvaniza și poate chiar reînvia
cadavrul. Nobleță eterogenă și eterodoxă, stă la
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 181

o parte, făcîndu-și datoria către Țar, dar fără

RY
entuziasm, pentru a nu compromite viitorul. In­
telectualii și velicorusii cer o utopie: adică Cons­

RA
tituția, care nu ar fi decît prima etapă către

LIB
desmembrare. Studențimea și nihilismul, cer drep­
turi egale pentru toate popoarele din Rusia fără

TY
distincțiune de rase și credință, pe, cînd po­

SI
porul bate, ucide și jefuiește pe ovrei, iar Po­
R
lonezii strig «Banzai! Trăiască Mikado !».
VE
Mare este asemănarea între evenimentele ce
se petrec în Rusia și cele din 1789 din Franța;
NI

însă nu trebue așteptat pentru Rusia eterogenă,

LU

viitorul ce l’a avut după revoluția cea mare, Franța

omogenă. Nu trebue scăpat din vedere că dacă
RA

Țarismul ar redeveni victorios în afară, nici în­

NT

conjurat de razele victoriei, el n’ar mai fi cu pu­

tință și că tot atît de imposibilă ar fi o singură
CE

Constituție pentru întreaga țară. Decapitând pe

I/

regele lor, francezii au decapitat regalitatea, dar

S

Franța a rămas; desființîndu-se Țarismul, se des­

IA

ființează Rusia.
U

In adevăr: am văzut că dacă Țarismul s’a pu­

BC

tut strecura prin veacuri, alipind popoare atît

de diverse, cauza este, că a știut să le conce-
deze oare cari prerogative, lăsîndu-le intacte și
limba și moravurile la început și procedînd cu
 182 D. C. M0RUZI

încetul și treptat, la rusificarea lor, lucrînd me­

RY
reu și fără încetare pentru atingerea scopului do­
rit. Se întrebuința convingerea, interesele mate­

RA
riale și, numai la necesitatea absolută, violența.

LIB
Cu toate acestea în 93 de ani n’au reușit, după
cum vom vedea mai la vale, a desnaționaliza un

TY
mic grupuleț de 1 milion și jumătate de romîni.

SI
Apoi este oare de admis, ca atunci cînd toate
R
popoarele Imperiului vor ti chemate a lua parte
VE
la ocîrmuirea statului, vor face de bună voe ceea
ce n’au făcut de frică și de interes ? Lucra-vor de­
NI

putății Polonezi la rusificarea Poloniei, Finlan­

LU

dezii, Germanii, Romînii, etc., la rusificarea con-

RA

sîngenilor lor? Dar să zicem că s’ar adopta sis­

temul federativ, înființîndu-se parlamente și Con­
NT

stituții aparte, pentru fie-care naționalitate. Ce

CE

s’ar întîmpla atuncea? Ori poporul mai cult, mai

numeros și mai vechi în civilizație, ar predomina
I/

pe cele-lalte, ori fie-care popor ar căuta să se

S

despartă de o tovărășie necerută de dînsul și im­

IA

pusă lui din împrejurări istorice și legături tra­

U

diționale, desființate și dispărute odată cu Ța­

BC

rismul.
Ori cum dar, și din ori ce punct s’ar examina
chestiunea, pentru Rusia Țaristă numai e o sim-
 RUȘII ȘI ROMÎNli 183

plă frămîntare, ceea ce se petrece astăzi, nici re­

RY
voluție, cea ce se va petrece mîine, ci începutul...

RA
apoi sfîrșitul unei agonii, a căreia urinare de
neînlăturat este moartea!

LIB
TY
R SI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
Capitolul III

R SI
Basarabia dela 1812 pînă Ia 1905
VE

cum că am aruncat o privire generală

NI

asupra politicei și stărei sociale a ma­

LU

relui Imperiu vecin, precum și asupra

RA

apropiatului viitor ce’l așteaptă, e timp să ne

dăm seama de starea socială și morală a po­
NT

porului din Basarabia, această scumpă și neno­

CE

rocită provincie, ruptă chiar din trupul Țărei

Moldovei, sînge din sîngele nostru Romînesc.
I/

Sîntem datori a ieși din nepăsătoarea noastră ne­

S

simțire, a lăsa la o parte ori ce considerațiune de

IA

prudență exagerată, soră cu nemernicia și a ne

U

studia neamul nostru de peste Prut, cu aceiași

BC

rîvnă cu care ne interesăm de vlăstarele noastre

dela Pind, sau de cele de peste Carpați. Mai cu
seamă în împrejurările de față, e o datorie pa­
triotică de a reînnoda și a strînge legăturile
 Rușii ȘI ROMÎNlt 185

noastre etnice, ca evenimentele să nu ne sur­

RY
prindă nepregătiți.
Am spus, cam pe la începutul acestei lucrări,

RA
că apa Prutului, menită de Dumnezeire, a scălda

LIB
două maluri romînești, a fost preschimbată de
patimele lumești în ziduri de hotare. Aceasta

TY
pare o ficțiune cam îndrăzneață, pe cînd, din ne­

SI
norocire, e cruda imagine a realităței. Da! E
R
zid între noi și frații noștri Basarabeni! Zid mai
VE
puternic și mai de nepătruns decît zidul chine­
zesc, căci de și nu e clădit cu piatră și ciment,
NI

e alcătuit de o parte de neștiință și prejude­

LU

căți, iar de cealaltă de aceiași neștiință și de

cea mai rece nepăsare. E fapt, că în momentul
RA

de față, majoritatea elitei noastre intelectuale,

NT

cunoaște mai amănunțit viața și obiceiurile Bu­

rilor și a Japonezilor, decît a Romînilor Basa­
CE

rabeni. Geografii și militarii noștri cunosc de

I/

sigur topografia Kișinăului, dar aceluia de peste

S

Carpați; iar cel de peste Prut e poate ignorat •

IA

cu totul.
U

Cine la noi își face o idee, sau a-auzit măcar

BC

de Răutul poetic și acoperit cu galbenele flori

ale nufărului, cu albele corole ale crinului de
apă, curgînd în taină printre stîncele înalte și
păduroase ale Orheiului?! Cine cunoaște taini-
 186 D. C. M0KUZI

țele și ascunzătorile săpate în stînci, unde se

RY
adăposteau, pe malurile Nistrului, creștinii Mol­

RA
doveni de jaful și năvălirile Turcilor de la Hotin
și Bender? Dar Bisericuța tainică de lîngă Tri-

LIB
bujeni ? săpată într’o stîncă înaltă pe deasupra
nivelului apelor visătoare ale Răutului Basara-

TY
bian? In ea se adunau Bejanarii să asculte letur-

SI
ghia sfîntă! Dar codrii Bîcului ? Dar podgoriile
R
nesfîrșite cu viile și livezile lor?! Dar cîmpiele
VE
strălucitoare și pămîntul negru și mănos, în care
NI

poți săpa și de un stînjin fără ca să dai de lut?!

Și comoara aceasta nesecată de poezie și in­
LU

spiratoare de artă, doarme îngropată în nepă­

RA

sarea Romînului, așteptînd vre-un Pușkin, sau

vr’un Lermontof, ca s’o desgroape și s’o cînte
NT

pe Rusește ! Poeții noștrii își limitează cîntecele

CE

lor, numai de la Tissa pîn’ la Mare ! De Nistrul

care scaldă adevăratele hotare, ale moșiei stră­
I/

bune, nu vor să mai audă nimic, ori răgușesc

S

de frica cazacilor. Există însă un cîntec unde se

IA

pomenește și de Prut: dar numai pentru a’l

U

blestema, urîndu-i să se lărgească atît de tare,

BC

încît Romînul de dincoace,să nu mai poată zări,

nici malul cellalt! Și cu adevărat, par’că ar fi
ajuns la cer blăstămul poetului: căci de și malu­
rile au rămas aceleași, mult ai mai depărtat,
 RUȘII ȘI ROMÎNII 187

Doamne, unele de altele, inimele celora pe care

îi desparte 1

RY
Și cu toate acestea, avem o «ligă culturală»

RA
din care fac parte somitățile intelectuale și na­
ționaliste ale țărei: cultivăm Transilvania, și ea

LIB
ne cultivă pe noi cu prisosință; facem școli și
cheltuim milioane, pentru frații noștri de la Pind.

TY
înălțătoare a fost manifestația și pelerinajul în-

SI
tregei Romînime la mormîntul lui Ștefan-cel-
R
Mare și mi-a săltat inima de bucurie ! Dar tot
VE

atunci, am văzut cu scîrbă și cu rușine, un ser­

NI

gent de călărași, sub cuvînt că era cu mustața

LU

blondă, îmbrăcat în haine de irod, înconjurat de

vre-o 300 de neferi călări pe cai și pe șăi Ca­
RA

zoni, cu baltage de hîrtie și peruci de cîlț, de-

filînd, ziua n’amiaza mare, pe calea Victoriei. Cea
NT

ce m’a îndurerat mai mult a fost caracterul

CE

aproape oficial al acestui Vicleim, și zîmbetul,

abia ascuns și batjocoritor, al străinilor care’l
I/

priveau trecînd. O sfinte Ștefan, îmi spuneam în

S

gînd, tu Domn Romîn și Ortodox, ce ai zice oare,

IA

de te-ai vedea batjocorit, precum catolicii din

U

Spania fanatică, sau din Sicilia Italiană, batjo­

BC

coresc chipul Mîntuitorului Dumnezeesc în ziua

de Vinerea Mare, punînd o cruce și o cunună
de spini, pe spinarea și pe fruntea vre unui hamal,

.A»-. '
 188 D. C. MORUZI

plătit cu ziua, ca să’l facă pe Hristos! O Ștefane,

RY
tu, care erai Domn în Hotin, Soroca, Orhei,
Bender și cetatea Albă, precum domn erai la

RA
Iași, Vaslui sau Suceava, ce ți-ar răspunde oare

LIB
acei ce au înjghebat această mascaradă, în amin­
tirea ta, dacă trezindu-te din somnul vecinie, le-ai

TY
apărea de odată întrebîndu-i: «Ce mi-ațî făcut
neamul, ce mi-ați făcut moșia?!»
R SI
Nu cu Vicleimuri și mascarade spaniole, se
redeșteaptă în popor dragostea trecutului, a nea­
VE

mului, și a moșiei străbune; ci făcîndu-1 să-și

NI

cunoască toate lăstarele și să fie cunoscut și

LU

iubit de ele ; ast-fel ca un singur gînd să aibă

cu dînsele; să se bucure de bucuriile lor și să su­
RA

fere de ale lor dureri și suferințe !

NT

Romînii de la Pind, sunt frații noștrii, prin sînge,

origină și limbă, dar nici odată Pindul n’a fost Ro-
CE

mînesc; Transilvănenii sunt încă mai apropiați de

noi și departe de mine cuvintele rostite de Marele
I/

patriot, Ion Brătianu: «îmi place Transilvania, dar

S
IA

fără Transilvăneni». Din contră, am admirat în

totdeauna pe acești frați mai harnici și mai stă­
U

ruitori ca noi; însă nici Transilvania n’a fost

BC

unită cu noi, de cît o scurtă și neînsemnată

vreme; Basarabia însă a fost a noastră de la
descălicătoare, a împărtășit gloriile și suferințele
 RUȘII ȘI ROMÎNII 139

noastre, a avut cu noi o limbă, o istorie și o

credință. Ajunge oare vre-o nouă-zeci de ani,

RY
nici măcar un veac împlinit, ca să fie mai străină

RA
și mai necunoscută de noi, de cît Japonia? Căci
știm cu exactitate astăzi, cîte leșuri japoneze,

LIB
au umplut șanțurile de la Liao-Yang, dar nici
habar n’aveam cît sînge Romînesc, a înroșit me-

TY
teresele de la Port-Arthur! Să luăm bine aminte,

SI
că înstrăinîndu-ne atît de Basarabia, o înstrăinăm
R
și pe ea de noi, și cred că am probat destul, că
VE
nu e acum momentul.
NI

De nu cunoaștem Basarabia, putem spune, că

LU

nici noi, nu suntem cunoscuți mai bine, de dînsa.

Sunt o sumă de prejudecăți în contra noastră
RA

sădite cu multă dibăcie și exploatate de acei ce

au interes s’o depărteze de noi, pentru a o ru-
NT

sifica mai lesne.

CE

Așa de pildă, pentru țăran, cuvîntul de Ro-

mîn și de Romînia, are un înțeles deosebit. Romînii
I/

sunt un fel de Moldoveni, amestecați cu unguri

S

și bulgari, care vorbesc o limbă stricată, cu fe­

IA

lurite vorbe ungurești și turcești, — căci ce e

U

bulgarul, de cît un creștin, care vorbește tur­

BC

cește, cu unele cuvinte aduse din rusește. El se

știe, că e moldovean și că acest nume, nu e cam
de laudă, de oare ce i se aruncă, de către cu-
 190 D. C. MORUZI

ceritorii lui, ca ocară, bună-oară; ca cuvîntul de

RY
ghiaur, ce-1 aruncau Turcii, raialelor. Ce l-a în­
tărit mai mult, în prejudecata asta, e faptul că

RA
atunci cînd s’au unit Moldovenii de peste Prut

LIB
cu Romînii, s’au lepădat și ei de numele de Mol­
dovean.

TY
Apoi a mai aflat, că cei de peste Prut mai
au și un Craiu de altă lege, de și a fost gene­
R SI
ral împărătesc la Plevna, și fiind că Moldoveanu,
e de o lege cu Impăratu, apoi trebue ca și cei
VE

de dincolo, să fie de o lege cu Craiul lor, numa

NI

că nu se arată, de frica împăratului care i-ar ți­

LU

nea de rău. De asta bisericile la dînșii sunt pustii

și înjură de cruce și de lege, mai des ca Mol­
RA

doveanu.
NT

In sferele mai culte, domnește aproape ace­

iași credință, bazată pe indiferența noastră reli­
CE

gioasă. Societatea noastră este privită ca cea

mai imorală, din cauza divorțului care se obține
I/

mai lesne și e mai frequent la noi de cît la Ruși,

S
IA

unde, la nobili, se obișnuește a avea și consimți-

mîntul împăratului. Convingerea despre desfrî-
U
BC

narea femeilor din Romînia, a fost întreținută

de povestirile ofițerilor reîntorși din resbel; căci
e cunoscut de toți, că bulevardistele bucureștene,
pentru a stoarce ruble mai multe,, se dau drept
 RUȘIÎ ȘI ROMÎNIÎ 191

fiice sau neveste de ofițeri romîni plecați peste

RY
Dunăre, iar cînd știau și limba franceză, luau
nume și titluri din înalta noastră aristocrație.

RA
In fine, chiar limba noastră, care în ultimul pă­

LIB
trar de secol a trecut prin atîtea transformări
și neologisme, nu mai e bine înțeleasă de socie­

TY
tatea basarabeană.
Acestea sunt eresurile și prejudecățile Basa-
R SI
rabenilor în contra fraților lor de peste Prut;
prejudecăți scuzabile din partea lor, pentru că
VE

le-au fost inspirate, pe cînd și noi avem preju­

NI

decăți mai culpabile în contra fraților noștri

LU

Basarabeni, acuzîndu-i de a-și fi pierdut limba

și de a fi luat toate viciile cuceritorilor lor. In
RA

mintea multor romîni, basarabeanul e hrăpitor,

NT

bețiv și trădător de neam. Ei bine, susțin că e

o crimă, în potriva neamului nostru romînesc,
CE

de a nutri și împrăștia asemenea acuzări neîn­

temeiate. Prin lenea și nepăsarea noastră, nu
I/

ne-arn dat nici-odată osteneala de a studia ade­

S
IA

văratul popor basarabean la dînsul acasă; iar

partea pe care o am posedat-o de la 1856—1877
U
BC

e partea cea mai nepriincioasă pentru un ase­

menea studiu ; o voiu proba-o îndată :
înainte ca Basarabia să devie o provincie
rusească, Turcii întrețineau garnizoane în cetă-
 192 D. C. MORUZI

țile Ismail, Ackerman (Cetatea Albă), Bender,

RY
Soroca și Hotin, precum și un drum militar ce
le unea între ele. Din pricina incursiunilor ce le

RA
făceau hordele Otomane în jurul acestor cetăți,

LIB
arzînd și jefuind satele, creștinii, cari nu se putură
oploși în tainițele și pădurile Sorocăi și ale Or-

TY
heiului, se retraseră la o mare depărtare de acele
cetăți; iar cînd Rușii luară în stăpînire noua
R SI
lor curerire, găsiră în ea două întinse pustiuri:
adică Mereaua Hotinului, care se întindea cam
VE

de la Sculeni la Nistru și de la Hotin la Noua

NI

Sulița, apoi Bugeacul, ce mergea de la Bender

LU

la Reni. De alt-fel, acelaș lucru se petrecuse și

în jurul cetăței Brăila, dînd naștere pustiurilor
RA

Bărăganului. Partea unde populația autoctonă

NT

era mai deasă, se compunea din județul Cahul,

partea de peste Prut a județului Iași, județele
CE

Kișinău, Orcheiu, Soroca, Bălți și parte din ju­

dețul Bender.
I/

Mereaua Hotinului fiind în hotar cu Podolia,

S
IA

una din cele mai populate provincii a fostului

regat Polonez, guvernul imperial se hotărî a
U
BC

coloniza acest pustiu cu malorosieni din Podolia,

adecă Ruteni, cu speranța ca prin ei să ajungă
a rusifica și pe Romînii din județele centrale.
Se întîmplă însă din potrivă. In județul Hotin,
 RUȘII ȘI ROMÎNlt 193

de și se vorbește limba hoholă (malorosiană), toți

vorbesc moldovenește, iar portul la femei e mai

RY
curat ca în multe județe din Moldova, unde nu

RA
vezi decît fuste de stambă și tistimeluri, pe cînd
hotinencele poartă catrința și ștergarul.

LIB
Nu tot așa însă se întîmplă cu Bugeacul.
Acolo au fost aduse din gubernia Cherson, co­

TY
lonii germane cari fuseseră stabilite pe malul

SI
stîng al Nistrului încă din timpul împărătesei
R
Ceterina Il-a ; apoi coloniile militare ale caza­
VE
cilor de marea Neagră (cernomorskie cazaki), în
NI

fine se mai populă Bugeacul în mare parte și cu

bulgarii scăpați de peste Dunăre ; iar Romînii
LU

erau în minoritate.
RA

E greșit dar cînd se spune că am pierdut Ba­

sarabia la 1877 prin tratatul de Berlin; căci
NT

noi Bugeacul ’l-am primit prin tractatul de Paris

CE

și tot Bugeacul ’l-am retrocedat. De aceasta

poate despărțirea de la 1877 nu a fost atît de
I/

dureros simțită în țară; de aceasta prejudecățile

S

unor romîni împotriva fraților lor Basarabeni,

IA

pe care nu-i cunosc, căci n’au mai dat ochi cu

U

ei din anul mîntuirei, 1812.

BC

Ei bine, e o crimă de a învinovăți pe Romînii

basarabeni de manifestațiunile de bucurie ce le-au
făcut locuitorii Bugeacului, la realipirea lor de im-
D. C. Moruzi. — Rușii și Rominil. 13
 194 D. C. M0RUZI

periul rusesc, unii pentru că se întorceau la matca

lor, cei mai mulți, ca bulgarii și nemții, pentru

RY
a se pune bine cu nouii lor stăpîni, iar infima

RA
minoritate de romîni, de frica knutului și a Si­
beriei.

LIB
Știu că s’au atribuit acele manifestări și ad-
ministrațiunei vitrege ce am fi avut-o în timpul

TY
stăpînirei noastre ; acesta este un neadevăr ce

SI
pornește din aceeași sorginte care a inspirat
R
Basarabenilor prejudecăți în contra noastră. Că
VE

administrația noastră n’a ajuns încă la gradul

NI

de cea mai înaltă perfecțiune, aceasta nici nu

LU

se discută, că această administrațiune era încă

mai departe de ideal în 1877 și cu atît mai mult
RA

la 1856, este asemenea de netăgăduit; dar ori cît

de păcătoasă o fi fost și atunci, nu se poate
NT

compara cu administrația cinovnicilor ruși. E

CE

destulă dovadă a spune că de la 1812 la 1877

nu s'au făcut în toată Basarabia decît 715 «stîu-
I/

jeni» de șosea, pe o mlaștină de lîngă Kișinău

S

și aceasta, pentru că se înnomolise în acea mlaș­

IA

tină trăsura împăratului Alexandru I. Dacă lo­

U

cuitorii Bugeacului, au manifestat în contra func­

BC

ționarilor romîni la 1877 cu speranța unui viitor

mai bun, au avut timp pănă astăzi să fi pierdut
orice iluzie.
 RUȘli ȘI ROMÎNII 195
..................................................................................
Cred a fi dovedit în deajuns, că publicul romîn
nu are absolut nicî-o cunoștință despre Basa­

RY
rabia, că între noi și frații noștri de peste Prut

RA
se înalță cu adevărat acel zid chinezesc de care
am vorbit mai fcus. Ca să distrug prejudecățile

LIB
de pănă acum, voiu căuta să arăt Romînilor pe
frații lor Basarabeni sub adevăratul lor aspect,

TY
cu defectele și calitățile lor, descriind pe scurt

SI
aspectul locurilor unde viețuesc și studiând fie­
care treaptă socială a parte.
R
VE
NI
LU
RA
NT
CE
S I/
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul IV

TY
Despre Țăranul Basarabian, Temelia
Neamului R SI
VE

știut că Societatea rusă e împărțită prin

NI

legi și privilegiuri, în trei mari clase so­

LU

ciale: țărănimea, tîrgoveții și nobilii sau

dvoreni. Astfel se împarte deci și populația Ba­
RA

sarabiei. Vom începe studiul acesta cu temelia

NT

neamului nostru din Basarabia, adică cu Țăranul,

pe care’l vom studia cu deamănuntul în tot cursul
CE

acestui capitol.
E de neînchipuit puterea de resistență etnică
I/

a elementului românesc din satele Basarabene !

S
IA

Ce nu s’a făcut, ce mijloace nu s’au întrebuințat

pentru desnaționalizarea lui; și toate au rămas
U

zadarnice. Țăranul din 1905 e tot țăranul din

BC

1812. Neclintit a trecut prin bune și prin rele,

prin ademenirile interesului și prin urgia cnu­
tului, fără a’și perde limba nici obiceiurile.
 Rușii ȘI ROMÎNIÎ 197

Cînd s’a închis Prutul, (pentru a întrebuința

RY
frumoasa metaforă, prin care țăranul din Basa­
rabia, înțelege începutul robiei sale la străin),

RA
sau stabilit pe frontieră posturi de grăniceri, din

LIB
trei în trei kilometri, avînd, fie-care post, cîte
opt infanteriști și patru călăreți, ceia ce revine la

TY
4 oameni de fie-care kilometru. Toți aceștia în
orele libere, trăiau deavalma cu țăranii noștri de
SI
prin satele de la graniță și erau porecliți de ei cu
R
VE
numele de obieșnic, probabil prin pocirea cuvîntu-
lui rusesc «obiezd» ce însemnează patrulare.
NI

Ei bine, foarte rari sunt cazurile de căsătorie,

LU

între obieșnici și fetele Moldovenilor. «Da mai bine

o dau Prutului, de cît după obieșnic ! Acesta este
RA

răspunsul ce’l capătă mai des pețitorul care se în-

NT

cumetează să facă o asemenea căsnicie. Dar și

dacă negocierele reușesc, obieșnicul nostru cum
CE

și-a uzat mundirul și cizmele cazone, cumpără

«ciobote», brîu, mintean, și căciulă; iar așa schim­
I/
S

bat, de’l iei drept Romăn și’l întrebi: de unde

IA

ești mă?> Răspunde pe Românește curat: «apoi

U

de unde îmi este muerea, cucoane; ori mai stricat»:

BC

«.Tata rus, Mama rus, a Ivan Moldovanb

S’a făcut încercarea să se disloace cîte o com­
panie întreagă de 240 oameni, în vr’un sat mai
populat, cum e de pildă Lăpușna. Rezultatul a
 198 D. C. MORUZI

fost, introducerea a numeroase cazuri de sifilis

RY
între țărani, fără a reuși să se introducă nici

RA
limba, nici moravurile rusești. Limba a rămas tot
cea străbună și portul tot port.

LIB
Un exemplu între o mie:
Pe cînd se construia calea ferată între Un-

TY
gheni și Kișănău, s’a decis săparea unui tunel

SI
la Cornești, un sat mare romînesc de vre-o 200
R
de case. S’au adus din Hrcov vre-o 5000 de lucră­
VE
tori, care s’au stabilit acolo vre-o trei ani și mai
NI

bine. S’a săpat tunelu, lucrătorii s’au reîntors,

pănă la unu, în gubernia lor, îndrugînd cîteva
LU

cuvinte moldovenești; iar în sat limba a rămas

RA

tot limbă și portul tot port.

Deși recrutarea nu s’a început în Basarabia
NT

de cît cam pe la 1871, abia după resbel, auto­

CE

ritățile militare, convingîndu-se că recruții mol­

doveni erau mai sprinteni, mai inteligenți și mai
I/

chipeși, hotărîră să umple cu ei regimentele din

S

garda imperială. După împlinirea termenului,

IA

cînd îi am văzut reîntorcîndu-se la sat care cîte

U

cu o șapcă de husari de a împăratului, care cu

BC

una de usari de Grodno, ori a faimosului regi­

ment Preobrajenski, ’mi spuneam în gînd: în
fine au găsit și rușii un mijloc inteligent de rusi-
ficare. E imposibil ca acești țărani, luați din cocioa-
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 199

bele lor de case, învelite cu stuf și aduși în mij­

RY
locul splendorilor unei dintre marele capitale ale
lumei, luînd parte la toate părăzile, făcînd de

RA
gardă în interiorul palatelor împărătești, să nu

LIB
fie orbiți de atîta lux și mărire și să nu devie,
reîntorși pe la vetre, cei mai aprigi și mai

TY
periculoși agenți de desnaționalizare. Mi-a fost

SI
însă frică în zadar. Ca tunica obieșniculul, s’a
R
rupt și șapca gvardeițulul; iar în locul ei, căciula
VE
de oaie, sau pălăria neagră, îi sorbeau din creier,
nu numai amintirea paradelor strălucitoare, dar
NI

și înțelesul primului cuvînt al limbei lui Krilof.

LU

Și să nu se creadă că, acea putere de rezis­

tență, o găsești numai în satele depărtate de
RA

centrele orășănești. La porțile Kișînăului, în jurul

NT

orașelor de provincie, ca și în sătulețele cele mai

depărtate, pretutindeni unde a fost, sau unde s’a
CE

înființat din nou, vr’un sat romînesc, romînesc

I/

rămîne pe vecie, cu port, limbă și obiceiuri.

S

Și pretutindeni la sate, acelaș aspect. Dacă

IA

boerul e romîn de origină, vezi curtea boerească

U

cu cerdac și învelită cu șindrilă, iar biserica cu

BC

o singură clopotniță, ca în Moldova. De e pro­

prietarul rus, vezi curtea învelită cu tablă văp-
sită verde, iar biserica cu mai multe turle aco­
perite cu aceiași tablă verde. Apoi una, sau mai
 200 D. C. MORUZI

multe cîrciumi, care, pană mai ieri, aparținînd

RY
proprietarului, erau arendate pe la ovrei.

RA
în colo, satul cu căsuțele lui învelite cu stuf,
cu prispă de lut, cu tindă, vatră și cele două

LIB
odăi în dreapta și în stînga tindei; apoi curtea
împrejmuită cu gard de nuele, coșarul pentru

TY
porumb, șopron pentru care ; în dosul casei gră­

SI
dină și livadă cu pomi roditori. Toate aceste în
R
condițiuni mai bune, sau mai rele, mai mici, sau
VE
mai mari, după puterea omului. La preot, das­
NI

căli și cîțiva fruntași, găsești și case acoperite

cu șindrilă, cu stîlpi de lemn pe întreaga fațadă,
LU

cum am găsit și în Teleorman. Nimic n’arată,

RA

că ești în Rusia și te ai crede de-a binele în

fundul Moldovei.
NT

Nici nu mai vorbesc de datini, obiceiuri, mo­

CE

ravuri, la nunți, botezuri și mormîntări; povești

și legende; steaua și colindele de Crăciun; plu­
I/

gul la anul nou etc. etc.; căci n’ar avea nici un

S

interes pentru cititorul romîn, fiind absolut ace­

IA

leași ca în Moldova. Au chiar denumiri comune :

U

fie de pe malul drept, fie de pe malul stîng,

BC

țăranul de pe valea Prutului, se zice, că e Pru-

tean și Neculai a Tomei, care s’a născut la Un-
gheni, dacă se va gospodări într'un sat din județul
Sorocăi, va fi cunoscut acolo sub numele de
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 201

Neculai Pruteanu, exact cum. se întîmplâ și la

RY
noi, unde am întîlnit Pruteni și în județul Olt.
La 7 kilometri de Prut, în dreptul lașului,

RA
după ce treci pădurea, ce se zărește din dealul

LIB
Copoului, începe o serie de sate răzeșești cum
sunt: Citirenii, Vulpești, Mileștii etc., ce se succed

TY
la distanțe de 10 sau 15 kilometri unul de altul
și care ating, pe o parte apa Nistrului, iar de
SI
alta, trec de Kișinău. In ele trăesc Răzeși și
R
VE
Mazili, care posed hrisoave iscălite de Ștefan
Vodă și Vasile Lupu, Duca Duculeț Voevod și
NI

alții. In Citireni, un răzeș mi-a scos din podul

LU

casei, unde le ținea ascunse, sulițe și baltage,

care ar fi putut da Vicleimului din vara trecută,
RA

un caracter mai puțin de carnaval.

NT

Răzeșii din Basarabia sunt aceiași, ca origină și

vechime, ca cei din restul Moldovei. Mazilii însă
CE

sunt boeri maziliți de Domnii Moldoveni, pentru

cauze politice, sau chiar pentru fapte infamante.
I/
S

Intre ei am găsit Pălădești, Lățești, Costăkești, și

IA

Miclești, care mi-au dovedit cu acte, obîrșia lor.

Nu știu de li s’au păstrat pîn’acum privilegiile,
U
BC

dar pot afirma, că pînă în ajunul resbelului de la

1877, erau recunoscuți de Guvern, nu plăteau
nici un bir, dar în schimb, executau sentințele
 202 D. C. MOKLZI

și sequestrele ordonate de ocîrmuire, și anume:

RY
dacă vre’un sat condamnat prin judecată, nu
vroia să se supue la plata sumei arătată în sen­

RA
tințe, ispravnicul le trimetea unu sau două sate

LIB
de mazili, (vre-o patru sau cinci sute de oameni),
care înarmați cu reteveie și paruri din gard, du­

TY
ceau cireada vitelor satului răsvrătit pînă la re­
ședința județului, unde era vîndută la mezat,
SI
pînă la concurența sumei datorate.
R
VE
încercările de rusificare prin biserică, nu dă­
dură nici ele rezultate bune: țăranii în loc de
NI

biserică, se strîngeau la circiume; iar cînd se

LU

porunci a se închide cîrciumile în timpul letur-

ghiei, își vedeau de gospodărie prin bătătura
RA

casei, așteptînd deschiderea localului de petre­

NT

ceri. La biserică trimetea omu), doar pe măsa,

pe soacra sa, sau muierea după lăuzie, dîndu-le
CE

ceva gologani să cumpere luminări. Cu aceasta

I/

’și îndeplinea, badea Ion, datoria către Dumnezeu.

S

Chiar babele și muierele, cînd se duceau la lo­

IA

cașul Domnului, băteau metanii pe la icoane,

U

aprindeau luminările, apoi se întorceau acasă cu

BC

conștiința împăcată. Dacă satul e în apropiere

de vre-o gară, sau de vre-un orășel, biserica e
plină numai de ruși; de nu, e goală. Și ce ar
putea face în biserică bieții romîni, cînd nu pot
 RUȘII ȘI ROMÎNlI 203

înțelege nici Evanghelia zilei, nici măcar Apos­

RY
tolul !
Cu școala e și mai nostim. Copilul obligat să

RA
vie acolo de două ori pe zi, cu chiu cu vai, în­

LIB
vață a bolborosi vre-o rugăciune, sau vre-o poezie
pe rusește, fără a înțelege măcar ce spune și

TY
nici ce-i spune dascălul. Apoi iesă la recreație,

SI
unde se joacă și vorbește, cu camarazii, tot în
limba lui. Plictisit de «tîmpenia» școlarului mol-
R
VE
dovan, dascălul scurtează orele de studiu, în fo­
losul recreațiilor, pînă ce aceste recreații înlo-
NI

cuesc orele de studiu cu desăvîrșire. Se ajunge

LU

totuși la un oare care rezultat în lupta aceasta

între două limbi : învățătorul învață, mai în tot­
RA

deauna, limba vorbită de elevii săi.

NT

Spre a nu cita decît un exemplu :

Un înfocat panslavist, din nenorocire romîn
CE

de neam, dîndu-și seama de celea ce se petrec

I/

în școala de pe moșia sa și atribuind insuccesul

S

studiilor, incapacităței învățătorului, care era ba-

IA

sarabian și vorbea moldovenește, aduse cu mare

U

cheltuială o învățătoare tocmai din Moscova,

BC

crescută în ideile pur panslaviste și neștiind o

o boabă din vre-o altă limbă, decît limba rusă.
După doi ani, tînăra profesoară nu vorbea tocmai
moldovenește, ci curat romînește ; căci își cum-
 204 D. O. MORUZI

părase cărți de la Iași și ne învățase limba, pentru

RY
a putea sa rusifice pe elevii ei Rezultatul însă,
a fost încă mai prost decît acel obținut de în­

RA
vățătorul Basarabian.

LIB
Cînd Țarul liberator introduse marea reformă
a zemstvourilor, am avut un moment de îndoială

TY
mai ales aveam frică de instituția judecătorilor
de pace. Ei bine și atunci frica mi-a fost zadar­

SI
nică; toată rusificarea ce s’a putut obține prin
R
VE
acest mijloc, a fost introducerea în limba țăra­
nului a vre-o cîteva termine juridice ca : povestea
NI

(citațiune) sroc (termin) căruia țăranul îi zice

LU

soroc, Mirovoi sudia (judecător de pace), pe care

țăranul, în glumă, îl numește Mirăuță sfredeiac,
RA

pentru că nu-i dă pace și îi tot trimite la po­

NT

vești (citațiuni). In fine, de unde credeam că ță­

ranul va căuta cu rîvnă să fie ales în adunările
CE

districtuale, sau în acea provincială, pentru ași

putea apăra interesele, l’am găsit din potrivă
SI/

foarte rece, ba chiar ostil, privind ca o jpo-

IA

vară și o cheltuială zadarnică, de a fi numit

țglasni adică deputat*. «Da n’am eu destule
U
BC

nevoi pe cap, ’mi spunea un frunțaș din Flori-

țoaia, om bogat și foarte deștept, să mai bat
drumurile pe la Bălți și pe la Kișinău, ca să
privesc cum se ceartă boerii între dînșii pe ru-
 RUȘ1Î ȘI R0MÎN11 205

sește ?! Cînd mă întreabă și pe mine cîte ceva,

dau și eu din cap, sau ridic mîna odată cu cei­

RY
lalți, la întîmplare, că cine mai poate pricepe

RA
ce grăesc ei ?»
Așa dar, nici prin căsătorii, nici prin colonizări,»

LIB
nici prin biserică, nici prin școli, nici prin inte-ț
rese materiale și creare de noui interese de po­

TY
litică locală, nu s’a putut ajunge la desnaționa-

SI
lizarea țăranului basarabean. Temelia neamului
R
a rămas neatinsă; limba, portul, moravurile, da-
VE

tinele sînt neclintite și chiar aspectul general

NI

al satelor, e același ca înnăuntrul Moldovei.

LU

Acelaș lucru oare să se fi întîmplat și cu ora­

șele ? La prima vedere s’ar părea că s’a întîm­
RA

plat contrariul.
De la Ungheni, romînul care călătorește cu
NT

trenul, nu mai întîlnește decît oameni posomo­

CE

riți, purtînd niște barbe mari și vorbind numai

rusește. Ajuns la Kișnău, de la gară și pînă la
I/

otel, treci prin niște străzi lungi, drepte și de

S

o lărgime exagerată, caracteristica orașelor ru­

IA

sești. Case mari, dar cu un singur etaj, poso­

U

morite ca și acei ce locuesc în ele ; avînd curți

BC

mari împrejmuite cu ziduri înnalte și tencuite, cu

porțile închise ziua ca și noaptea și boite în vre-o
coloare cenușie sau albastră.
 206 D. C. MORUZI

Prăvălii cu deventură și etalaje, aceste po­

doabe care dau unui oraș veselie, viață și însu­

RY
flețire, nu întîlnești aproape de loc. Cazărmi,

RA
edificii publice, hoteluri cu, mult, două, trei ca­
turi, seminarul, soborul (catedrala) în mijlocul

LIB
imensei sale grădini patrate de vre-o 300 de
metri la fie-care latură și numită, nu prea știu

TY
de ce, bulvard, Palatul guvernatorului, grădina

SI
publică, la poarta căreia statuia Țarului Libe­
R
rator pare a privi cu jind spre Nord, întorcînd
VE
spatele creștinilor din Orient, liberați de dînsul...;
NI

iată Kișinăul.
LU

La plimbare, nu întîlnești decît uniforme, sau

cinovnici cu săpci cari vorbesc între ei rusește;
RA

în piață negustori cu barbe rusești, sau cu per­

ciuni ovreești, lipoveni, lipovence, cațapi, apoi
NT

pierdută în mulțime, lelița Catrina, cu o cața­

CE

veică peste o fustă de stambă cu trei benți de

catifea și cu bariș sau testemel pe capC~vinde
I/

vre-o găină ofticoasă, sau vre-o șase ouă.

S

Te întrebi atunci, dacă se poate ca, în mai puțin

IA

de 100 de ani, să se fi șters ori-ce urmă din

U

timpurile Moldovei. Doar la Ocrujnoi Sud (tri­

BC

bunalul), mai întîlnești căciula și minteanul. Căci

de ! Așa e lăsat de D-zeu, ca rezeșul să nu poată
trăi fără proces, cum nu poate trăi fără mămă-
 RUȘli ȘI ROMÎNII 207

ligă! Acolo însă dai și de un fapt îmbucurător.

Cu tot interesul ce l-ar avea, Badea Ion, nu răs­

RY
punde la întrebările președintelui, de cît prin

RA
translator. Abia au trecut 25 de ani de cînd
stăpînim Dobrogea împestrițată de atîtea nea­

LIB
muri, avem și noi acolo translatori atașați pe
lîngă tribunale, dar foarte rar îi am văzut func-

TY
ționînd în ședințe: după 90 de ani de stăpînire

SI
rusească, Badea Ion, tot nu răspunde cînd pred-
R
sedateliu, ’l întreabă de nume, sau de vîrstă, și
VE
aceasta, chiar atunci cînd știe rusește. Adevărat
că Badea Ion, cum trece Nistrul, se înțelege cu
NI

lumea și pe rusește ; dar cum s’a reîntors acasă

LU

uită tot. Badea Ion mai știe rusește (ba chiar

RA

a citi și a seri) cît timp e la «polk», adică la

regiment; dar cum scapă de acolo și pune că­
NT

ciula pe ureche, nu mai știe nimica. E stranie

CE

memoria lui Badea Ion; să aibă oare vre-o

vrajă sau un făcut în căciulă ?
I/

îmi vei spune, călătorule, că femeia cu cața­

S

veica și Badea Ion cu căciula lui, nu ne do­

IA

vedesc decît că satele au rămas romînești, iar

U

că orașele s’au rusificat cu totul, dispărînd orice

BC

urmă din Kișinăul nostru d’inaintea anexărei.

Puțină răbdare iubite călător și te vei convinge
că vechiul Kișinău există încă și că rusificarea
 208 D. C. MORUZI

lui e numai la suprafață, adusă din interes și

RY
frică, la boeri și tîrgoveți, iar nici cum din inimă.
Pentru a spulbera și lumina noianul întunecos

RA
al propriei tale neștiințe, prin care la reîntoar­

LIB
cerea ta în țară ai putea aduce idei greșite și
dăunătoare, înrîurit fiind de cele ce vezi, fără

TY
a le pricepe și de cele auzite de tine, de la cei

SI
ce au interes ca să te amăgească, trebuie să te
R
reîntorc! cu mine de unde ai plecat, adică de
VE
pe Podul de fier de peste Prut, la Ungheni.
Privește de pe fereastra vagonului : vezi, lîngă
NI

păduricea cea de lozii și sălcii, acel mic sătișor,

LU

ce pare o prelungire a satului nostru Ungheni

Romînești? Vezi? Lîngă casa de obștie, în jurul
RA

scrînciobului, s’a încins o horă. Aceiași oameni,

NT

aceleași tipuri, acelaș port, aceiaș limbă ca și

peste apa Prutului. Ei bine, aceste case, cu prispe
CE

și cu acoperămînt de stuf, sînt Unghenii din Ba­

I/

sarabia, Unghenii de dincolo cum îi chiamă ță­

S

ranii din Moldova. Acum vre-o 35 de ani, pe

IA

locul unde se înalță falnica vamă Rusească, poșta,

U

gara și micul orășel Unghenii Ruși, se întindea un _

BC

tăpșan de iarbă verde, o țelină, unde pășteau

turmele de oi. Pe acel tăpșan s’au stabilit cinov-
nici, agenți, comisionari și negustori ovrei, fără
 RUȘII ȘI ROMÎNll

nici-o legătură posibilă cu locul, decît temeliile

RY
caselor lor. Nici o căsătorie, nici o legătură de

RA
sînge și nici măcar o legătură mai trainică de
interes, între locuitorii Unghenilor vechi și ai

LIB
Unghenilor-Ruși. Ei bine, iată imaginea cea mai
exactă a rusificărei Basarabiei la orașe. După

TY
35 de ani, nici o casă din satul Ungheni nu s’a

SI
închis, nici o familie de romîni nu s’a strămutat
R
în noul orășel, plin numai de cinovnici și de ovrei,
VE
cu toată legea prohibitivă, care împiedecă neamul
lui Izrail, a locui pe frontiere. Dute la Sculeni,
NI

la Folești, la Otaki (pe malul Nistrului), acelaș

LU

lucru te va izbi.
RA

Acolo, unde, la 1812, erau orașe, precum Bălți,

Orheiu, Soroca etc., găsești cîte una sau două
NT

străzi strimte și întortochiate, prăvălii cu stîlpi

CE

groși de piatră și obloane de fier, case cu cear-

dacuri și cu ogrăzi, aruncate la întîmplare,
I/

vre-o două-trei biserici în stil moldovenesc, apoi,

S

în prelungire, sau la o margine, orașul nou cu

IA

străzile de 12 stânjeni latul, cu casele de piatră,

U

mohorîte cu vopsea și învelite cu nelipsita tablă

BC

verde; o singură biserică, în stil moscovit, avînd

în jurul ei și cîte o piață mare pentru parăzi.
Tot așa e și Kișinăul. De la biserica Sf. Ilie,
ce o zărești pe o culme cînd sosești cu trenul,
D. C. Moruzi. — Rușii și Romi nil. 14
 210 D. C. MORUZI

RY
dacă tragi o linie dreaptă pănă la orfelinatul
lui Iorgu Balș, așezat pe o altă culme în fața

RA
gărei, această linie va trece negreșit prin așa

LIB
zisă Zolotaia Ulița (strada de aur), care trebuie
să fi fost extrema limită a vechiului oraș. In

TY
adevăr, din Zolotaia ulița și pănă în apa Bâcului,)
nu dai decît de aceleași străzi strimte și întor-

SI
tochiate, de aceleași prăvălii cu stîlpi de piatră
R
și obloane de fier, aceleași brutării, măcelării,
VE

cojocării, cu taraba în afară, a la turca, aceleași*

NI

case șindrilite, cu ceardacuri și ogrăzi mari arun­

LU

cate la întîmplare, spre mai marea întortocliiare

a străzilor. De la Zolotaia în sus, pănă la cimi­
RA

tirul Mălinei de o parte și închisoarea nouă de

NT

alta, acolo unde astăzi s’a ridicat Kișinăul care

îl cunoști și te-a înspăimîntat atîta prin rusifi-
CE

carea lui, se întindea de sigur, așa numita vatra

orașului, țelină pe care pășteau vitele târgove­
I/

ților dinainte de 1812. Ce dar au rusificat rușii

S
IA

în Basarabia, timp de aproape un veac ? Vre-o

cîteva sute de fălci din vetrele orășenești... și
U

atîta tot. De la Kișinău la Prut, de la Kișinău la

BC

Nistru, te poți duce cu piciorul și cît de încet,

adăpostindu-te în casă românească, hrănindu-te
din ceaunul mămăligei străbune și fără ca să ai
prilej de a rosti nici o vorbă de o altă limbă
 RUȘII ȘI R0MÎN1Î 211

decît graiul cel dulce românesc. Pretutindene vei

RY
fi înțeles, îmbrățoșat, iubit. Ovreiul chiar, această
trăsătură de unire între ruși și romîni, vorbește

RA
tot atît de stricat și cu același accent caracte­

LIB
ristic, limba cea Moldovenească și limba lui Pușkin.
Dacă după atîtea sforțări meșteșugite, într’un

TY
veac întreg, nu s’a ajuns în Basarabia a ne

SI
zdruncina temelia neamului, apoi cu mîndrie ne
R
putem ridica sus și inimile și fruntea, zicînd și
VE
noi ca poetul : «romînul nu piere»! !
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
TY
Capitolul V.

SI
A doua treaptă: Tîrgovățul
R
VE
copul meu fiind, înnainte de toate, a arăta
NI

adevărul, ori cît de neplăcut ar putea fi,

LU

găsind tot atît de primejdios a lăsa pu­

blicului nostru românesc prejudecăți pesimiste,
RA

sau a-1 măguli hrănindu-1 cu iluzii optimiste, voi

mărturisi că guvernul rusesc, a reușit mai bine
NT

cu boierii și cu tîrgoveții în opera sa de rusifi-

CE

care, decît cu țăranii. Voi arăta rana făcută ro-

mînismului în toată adîncimea ei, însă rog pe
I/

cititor a o examina cu mine de aproape și cred

S

că se va convinge, că nu e atît de adîncă cum

IA

pare a fi, și, în ori ce cas, nu e mortală.

U

Dacă acum vre-o patruzeci de ani, mai întîl-

BC

neai, șezînd grecește pe taraba lui, vre-un ne­

gustor bătrîn îmbrăcat cu giubea, antereu, și pe
cap cu vre-o șapcă cu cozoroc mare, lăsat pe
 Rușii ȘI ROMÎNri 213

ochi, ca a lui Milo în l-olul lui Barbu Lăutaru,

RY
apoi aceștia vor fi dormind de mult somnul cel
vecinie în jurul bisericei S-tu Ilie, al cărei cti­

RA
tori erau aproape cu toții. Chiar sub domnia

LIB
moldovenească, nu au fost tocmai numeroși ne­
gustorii, pentru că romînul e mai degrabă atras

TY
spre plugărie, decît spre negustorie. Apoi Basa­

SI
rabia fiind vecină cu Podolia, chiar de pe atun-
R
cea, ovreii polonezi erau mai numeroși acolo de
VE
cît în restul țărei. Mutîndu-se la Prut granița
de la Nistru, e natural, că ne mai găsind nici o
NI

piedică, ovreii năvăliră mai numeroși în Basa­

LU

rabia. Peste ei veniră «Cațapii» adică negustorii

muscali, astfel în cît tîrgoveții moldoveni, fură
RA

copleșiți de aceste două elemente și nu mai pu­

NT

tură lupta. Unii sărăciră de tot, trăind de azi

pănă mîne pe tarabele lor lipsite de marfă și de
CE

mușterii; alții trăiau pe ceardacurile lor, din banii

I/

cîștigați altă dată și din amintirile trecute; alții

S

în fine mai avuți, luau în arendă vre-o moșioară,

IA

și la ceasul de pe urmă ; lăsau cu limbă de moarte,

U

ca să fie îngropați în curtea S-tului Ilie, între

BC

mormintele jupînului cutare și a lui jupîn cu­

tare, cu care mai avuseseră daraveri și pe lu­
mea asta.
Fiii lor, umplură seminariile și gimnaziile, care
 214 D. C. MORUZX

pe vremurile acelea începeau de la abecedar;

RY
deveniră preoți, scriitorași pe la diferitele can­

RA
celarii ale statului, doar vor ajunge și ei la dvo-
rianstva (nobilime). Rusiți pentru a-și face mai

LIB
lesne cariera, de și vorbiau foarte prost limba
rusă, se sileau a-și da accentul rusesc cînd vor­

TY
beau românește, ba unii se prefăceau chiar că:

SI
nu știu «maldavaneștie». Ba’și schimbau și nu­
mele : R
VE
Iancu fiul lui jupîn Niculae Pîine rece, deve­
nea Ivan Nicolaevici Tverdohlebov; Niță a lui
NI

Agapie Dumitriu, Nikita Agafonovici Dimitrov ;

LU

iar Gheorghe Rotaru, devenea Colesnicoff și așa

RA

mai departe. Nu mai permitea colegilor să-i spue

moldovean, ci rus de origină moldovenească (mol-
NT

davskoi proisliojdenii); iar asta, mai cu seamă,

CE

de cînd moldovenii se făcuseră roinîni. Doar cu

nevasta, de era romîncă, mai grăia moldovenește,
I/

de oarece dvorianii (boerii) nu vorbeau cu el de

S

cît rusește, iar «cupieții» (negustorii) și «izvoș-

IA

cicii» (birjarii), nici nu știau altă limbă. Dar ce

U

rusească mai îndruga bietul Colesnicoff... numai

BC

adevărații ruși cari vorbeau cu el, ar putea-o

spune. Mănîncă, bietul Colesnicoff, tot anul la
borș de sfecle și bea la ceai rusesc în samovar
de alamă, pănă zice că nu e el; astfel dovedește
 RUȘII ȘI ROMÎNli 215

chiar părților sale mai intime, că e cu adevărat

RY
rus. La zile mari însă, tot obiceiul strămoșesc,
și-1 face, cu turtele de Crăciun; și pe cînd mus­

RA
calul se înfruptă de Paști cu purcelul tradițio­

LIB
nal și cu babe') de un metru înălțime, Colesni-
coff, în amintirea tatei, se înfruptă cu miel, pască

TY
și cozonaci împletiți; iar dacă cumva nevasta sa
e rusoaică, se duce de se înfruptă la Țîțaca lui,

SI
Marghioala, (adică sora lui mai mare) care, de
R
VE
și măritată după rus, îi poartă de grijă moldo-
venește. într’o singură privință Colesnicoff, re­
NI

cunoaște că nu va putea atinge niciodată capa­

LU

citatea rușilor adevărați: nu poate ca ei suporta

rachiul; dar cine știe, dacă cu multă stăruință
RA

și multă durere de cap, nu va ajunge și la acest

NT

grad de înaltă rusificare?!

Și s’a făcut bietul Rotaru nostru, mai rus ca
CE

rușii, mai pravoslavnic de cît împăratu, și mai

ales de cît cumnatul său, soțul țîțacăi Marghioa­
I/

lei, care a început a căpăta dragoste de frumo­

S
IA

sul pămînt al Basarabiei și de locuitorii ei.

Pe cînd cumnatul, rus de naștere, încearcă, de
U
BC

bine de rău, a îndruga cîte-va vorbe moldovenești

cu țăranii, Colesnicof, tare de calitatea sa de ci-

]) Babele sunt cozonaci rusești.

 216 D. C. M0RUZI

novnic împărătesc le strigă răstit: «Ei! Maldavan

RY
cap di bou, vin acoce!» par c’ar ti chiar de la Mos­
cova și n’ar zice în toți anii țâțacăi: «Mî-ai gătit și

RA
mie vr’un cozonac de Paști? Aduini-1, «încoace!»

LIB
Eî bine dar asta o spune în casa țîțacăi, cu ușile
închise și perdelele trase, nu în gura mare, ca

TY
să-l poată auzi Nacialnicii (șefii)!
Tot pe ascuns, se ocupă și de literatură, ba

SI
chiar de literatura oprită de cenzură. A citit
R
VE
pe Tolstoi... ba chiar și pe Bacunin; dar ce o fi
înțeles din cărțile acelea, nu v’aș putea-o spune...
NI

și, tare ’mi pare, că nici el! I-o fi venit lui în

LU

minte, că odată ce țarul s’a milostivit să hără­

zească o parte din moșiile Dvorenilor, la niște
RA

țărani proști ca Moldovenii, care, pănă mai ieri,

NT

nu erau buni nici de soldați, cam de ce n’ar îm­

părți și ce a mai remas, pe la cinovnicii cari, ori­
CE

cum, sunt oameni cu carte și fac slujbă împără­

ției. Dar o fi știind el împăratul ce face; treaba
I/

lui! Colesnicof nu se bagă, nu se amestecă, că

S
IA

slujba e slujbă și necialnicu Far da afară... sau

poate și mai rău.
U
BC

Apoi Colesnicof iubește pe împărat, și iată

pentru ce: cine e mai mare după Dumnezeu?
împăratu. Apoi dacă trebue să iubești pe Dumne­
zeu, firește că trebue să iubești și pe împărat; căci
 RUȘIÎ ȘI R0MÎNIÎ 217

unul te-a pus pe lume și altul te-a pus în slujbă:

RY
unul ți-a dat viața și altul’țî dă pîine. Apoi unde
pui că împăratul e rus curat? Nu e nici hohol

RA
(maloros) nici ciuhna (finlandez) nici poleak, nici

LIB
neamț. Și mult mai urăște, doamne, bietul Coles-
nicof, toate neamurile acestea; că a avut colegi

TY
dintr’însele în cancelaria lui și știe cît plătesc,
Niște lingușitori, niște intriganți, care se pun

SI
bine cu nacialnicii, pentru a fi înaintați la cinuri,
R
VE
și ocărăsc pe ruși și pe țar, când sunt între ei.
Chiar el era s’ajungă stolonacialnic (șef de biu-
NI

rou), dar un poleak îi a luat locul.

LU

Mult s’a indignat odată, cînd a auzit că împă­

ratul ar fi și el neamț, și chiar din familia Hol-
RA

stein-Gothorp! Ia auziți mă rog așa minciună!

NT

Par’că nu știe lumea că neamțu e protestant sau

catolic, pe cînd țarul e pravoslavnic, blagoverni, se
CE

împărtășește singur, bînd chiar deadreptul din

sfîntul potir și intrînd în oltar prin ușile împără­
I/

tești. De-ar fi neamț, ar putea face așa ceva ?

S
IA

Apoi la urma urmei, ci că și Hristos s’a născut

ovreu, asta nu vrea să zică, că trebue să iubim
U
BC

pe ovrei și să le dăm pas să ne ia slujbele și

cinurile. Iată pentru ce Colesnicof urăște tot ce
nu e rus curat și iubește pe împăratul care e rus,
cum a fost creștin și domnul nostru Isus Christos.
 218 D. C. MORUZI

Colesnicof mai are și un nepot de frate : fiul

RY
părintelui Manoli Rotariu, care se chiamă Va-
sili Manoilovici Ratariof. Ala a ajuns bine de

RA
tot: e Mirovoi Sudia la Folești! E din gene­

LIB
rația nouă, cu idei nu se poate mai înaintate;
ast-fel că dacă îi cade vre-un Dvorian în cap­

TY
cană, apoi ținete. Unde pe altul l’ar osîndi la
cinci carboave ștraf, pe dvorian îl trimite chiar

SI
în pușcărie, fie el și Kniaz.
R
Iată după 93 de ani ce au devenit târgoveții
VE

basarabieni. Ce ar deveni după 10 ani de liber­

NI

tate și de cultură națională, e lesne de prevăzut..

LU

Nu numai Colesnicof, dar și cumnatul său, ar

deveni mai sinceri patrioți roinîni, de cît sunt,
RA

astă-zi credincioși supuși ai împăratului. Dupăi

NT

cum am văzut, singura legătură, între dînsul și

Rusia, este împăratul, prin biserică și slujba care
CE

îi da pîinea zilnică ; suprimați pe împărat, în-

locuiți slujba printr’o pensie și vedeți ce rămîne
I/

din rusificarea lui Rotariu a lui Dumitri u și a

S
IA

lui Pîine rece.

Să nu uităm, că de vorbește astăzi stricat limba
U

maternă, este numai de teama nacialnicului. Vor­

BC

bește rău rusește; știți pentru ce ? Pentru-că

gîndește pe moldovenește, apoi traduce ; ast-fel
că fraza lui, chiar atunci cînd e gramaticală,
 RUȘIÎ ȘI ROMÎNIÎ 219

nu e după geniul limbei rusești. E greu pentru

RY
un străin, să grăiască bine și corect limba rusă,
dar ași asimila geniul limbei rusești, e aproape

RA
imposibil pentru un neslav.

LIB
Mi se va spune, că Kișinăul nu se compunea
numai din fiii acelor vre-o cîți-va tîrgoveți ră­

TY
mași după alipire, că acest oraș numără peste
80.000 locuitori. E exact, dar în cazul unei de­

SI
zagregări a Rusiei țariste, ce s’ar întîmpla ? Din
R
VE
acele 80.000 de suflete, puneți la o parte pe
ovrei, cari ar rămînea poate pe loc, apoi scă-
NI

deți pe polonezi, germani, ruteni, cari s’ar zori

LU

a se reîntoarce în patriele lor, și vedeți ce ră-

mîne. Chiar din velicorușii stabiliți în Basa­
RA

rabia, n’ar mai rămînea de cît aceia care ar

NT

avea legături de rudenie în provincie, ori acei

ce ar prefera să ’și sacrifice naționalitatea, in­
CE

tereselor lor materiale.

Iată dar cât de puternice și cît de adînci
I/

sunt rădăcinile rusismului în Basarabia. Mult

S
IA

mai grea era realipirea alsacienilor la patria

germană, și cu toate acestea s’a făcut, nu numai
U
BC

prin forța armelor, pentru că sîngele apă nu

se face !
 RY
RA
LIB
TY
Capitolul VI

SI
A treia treaptă: Boerimea
R
VE
ă mai urcăm acum ultima treaptă socială
a societăței basarabene, ajungînd astfel la
NI

boerimea moldovenească, devenită Dvo-

LU

rianstva Basarabiei.
Se știe că boerii noștri moldoveni, aveau în­
RA

tinse moșii peste Prut, dar nu trăiau pe ele,

NT

ci le arendau, avînd reședințele lor în Iași sau

în interiorul țârei. Puțini, foarte puțini din ei,
CE

după ce s’a închis Prutul, legați de interese po­

I/

litice, sau materiale, se strămutară la Kișinău.

S

Ceilalți urmară a ’și arenda moșiile pe la mici

IA

boernași, pe la greci, armeni, sau bulgari.

U

Aceștia, cu încetul și treptat, cuinpărară de la

BC

boerii mari, moșii întinse; apoi, prin stăruințe, că-

pătarâ și hrisoave de boerie, cari, mai cu seamă în
timpul căimăcămiilor, se cumpărau cu bani peșin.
Odată hrisovul în giubea, se întorceau nouii
 RUȘIÎ ȘI ROMÎNII 221

boeri în Basarabia și se înscrieau în cartea de

RY
aur a dvorianstvei.
De și eram copil, pot spune că cunosc Kiși-

RA
năul dela 1854 și pînă astăzi. Fără a fi locuit
acolo stabil, nu a trecut, nici odată, maî mult de

LIB
patru sau cinci anî, fără ca să ’l revăd ; astfel,

TY
că mi-am putut întotdeauna împrospăta aminti-
rele și să ’mi dau seamă, mai bine ca altul, de

SI
progresele făcute.
R
Pot afirma cu siguranță că orașul nou, de la
VE
Zolotaia și pînă la Mălină, exista deja întreg, ba
NI

că avea chiar aspectul de astăzi. Afară de sta­

LU

tuia Țarului liberator, afară de vre-o cîteva clă­

diri monumentale, ce exist astăzi pe piața poliției,
RA

afară de palatul justiției, și noua închisoare, restul

exista deja. Aceeași clădire a poliției, cu șoproa-
NT

nele pentru pompe lăsate deschise în bătaia vîntu-

CE

lui, și cu foișorul de foc deasupra; soborul, bule­

vardul, seminarul, episcopia, palatul guvernato­
I/

rului, grădina publică și toate quartierele ce o

S

înconjoară, aveau absolut aceiași înfățișare ca și

IA

astăzi. Afară numai, că orașul nefiind pavat, ro­

U

țile trăsurilor se îngropau pînă în butuc într’un

BC

strat adînc de nisip, care, la prima adiere a vîntu-

lui, pătrundea prin locuinți chiar atunci cînd feres-
tele erau închise, iar la prima ploae mai repede, se
 222 D. C. M0RUZI

prefăceau în adevărate gîrle de noroiu. Bine în­

RY
țeles că nu existau pe atunci nici actualele

RA
tramvae cu cai.
lorgu Balș trăia încă ; nu odată m’am jucat

LIB
în vastul salon, cu sticle colorate, din palatul lui,
și pe locul căruia s’a clădit, de nu mă ’nșel, pa­

TY
raclisul orfelinatului zidit din banii săi. De ase­

SI
menea mai exista palatul lui Iordaki Catargiu,
R
devenit istoric astăzi, prin faptul că a fost, la
VE
1877, reședința Țarului liberator și a marelui
duce Nicolae Nicolaevici. Boerii noul și vechi, își
NI

cumpărau case clădite gata de architecți ruși sau

LU

polonezi, cari le construiau de speculă; din

RA

această cauză, lipsă de estetică și de originalitate

în locuințele orășenești ale boerilor basarabieni.
NT

lată și numele a vre-o câteva familii moldo­

CE

venești pe care le-am cunoscut pe acele vre­

muri și cu care am fost mult timp în legătură
I/

de prietenie. Le dau aci în ordin alfabetic:

S

Andrieș, Balș, Bodescu, Bantoș, Buznea, Can-

IA

tacuzino, Catargiu, Catacazi, Crupenski, Cazimir,

U

Cușu,Ciolac, Cristea, Calmutzki, Crușovanu, Cu-

BC

țilă, Caso, Cafengi, Dabija, Dicescu, Donici, Frun-

zetea, Gafenco, Glafcea, Guști, Hîjdău, Harting,
Keșku, Kiriak, Leonard, Leondariu, Lazo, Maza-
raki, Melega, Moraru, Nacu, Roseti, Rusu, Rali
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 223

(Arbore), Rișcanu, Scrivanu, Sinescu, Teodosiu,

RY
Tomuleț, Vrabie Zota, etc.

RA
Ei bine, pe toți aceștia îi am cunoscut per­
sonal și pot spune în conștiință, că se făleau de

LIB
a fi boieri moldoveni, vorbind între ei romînește,
trăind romînește în casele lor și fălindu-se cu

TY
neamul și obîrșia.

SI
Adevărat că am cunoscut și vre-o două ex-
cepțiuni: R
VE
Crupenskeștii, care nemulțumiți de a fi cunos-
cuți ca veliți boieri ai țărei Moldovei, încă din
NI

timpul lui Vasile Lupu, revendicau, trufași, ori­

LU

gina lor poloneză.

RA

Petraki Keșku, părintele Reginei Natalia, care

de cînd se însurase cu una din nepoatele lui
NT

Ioniță Sturdza Voevod, nu se mai găsea destul

de nobil și’și căuta obîrșia la Hanii Tătărești din
CE

Crimeia; pe cînd eu l’am găsit iscălit într’un

I/

hrisov domnesc, din anul 1543, printre veliți!

S

boieri ai divanului domnesc, întru întărirea vîn-

IA

zărei moșiei Bumbata din Basarabia, pentru trei

U

pungi și un cal alb. Dar chiar și aceștia erau

BC

departe a se lepăda de Moldova, de limba și de

obiceiurile ei. Mi-aduc aminte că același Petraki
Keșku, care’și urmărea obîrșia la Balici-Sarai, a
rănit în duel la Florența pe un Dolgoruki, care
 224 D. C. M0RUZI

îndrăsnise înaintea lui, a se exprima necuviincios

despre femeile romîne.

RY
Dacă și-au trimes copii prin școlile rusești, dacă

RA
au lucrat, ei însuși, la deznaționalizarea neamului
lor, a fost, după cum am arătat mai sus, pentru

LIB
a nu’și pierde prerogativa de nobili, care singură
le putea sustrage pe dînșii de la pedeapsa cor­

TY
porală, iar pe fiii lor de a fi bătuți și ghiontiți

perială.
R SI
de caporalii, sergenții și ofițerii din armata im­
VE

Așa dar, nici o altă scăpare pentru dînșii: ori

NI

să îmbrace șapca de cinovic și să’și pregătească

singuri odraslele ca să intre și ele la rîndul lor în
LU

slujba împăratalui, ori să-și piardă boeria, expu-

RA

nîndu-se a fi lungiți la scară și mîngîiați cu vre-o

25 lovituri de knut. Ar fi putut să se reîntoarcă
NT

la obîrșia lor; dar ar fi fost siliți să-și vîndă

CE

moșiile, care atunci cînd erau bine plătite, se

cumpărau cu un galben falcea. Era dar sărăcia
I/

lucie pentru ei.

S

Apoi nu trebue să uităm ce puțină încredere

IA

avea pe atuncea țara întreagă în viitorul ei. Cine

U

îi garanta că rușii, care’și mutase hotarele astăzi,

BC

de la Nistru la Prut, nu le vor muta mîine, de

la Prut la Șiret, iar poimîine pe culmele Car-
paților? Cine le garanta că odată ce Rusul a
 RUȘII ȘI ROMÎNli 225

putut ajunge la Prut, nu va ajunge și neamțu

în hotar cu dînsul? Ș’apoi chiar în țară, nu venea

RY
și cîte o băjenie înaintea Turcilor? Decît sluga

RA
neamțului papistaș, ori raiaua păgînului, mai
bine robul rusului de o lege cu noi». Nu odată

LIB
am auzit această teorie în copilăria mea și de o
parte și de alta a Prutului. Cine, pătrunzînd ceața

TY
viitorului, ar fi vorbit boerilor, de o Romînie

SI
independentă, avînd port la mare și patru cor­
R
puri de armată, ar fi fost trimis în lanțuri la vre-o
VE

monastire ca nebun, sau atins de duhul necu­

ratului.
NI

Așa dar ne avînd încotro, unii ’și trimiseră

LU

copiii pe la universitățile de la Kiew și Odesa,

care nici acelea nu erau ceva grozav pe acele
RA

vremuri; alții le înrolau ca Corneți pe la vre-un

NT

regiment de cavalerie. Ei însuși se alegeau după

influențe și averi; unul, mareșal al nobleței în-
CE

tregei provincii, alții mareșali de districte, schim-

I/

bându-se ast-fel, între ei ca toți să poată spune,

S

că au slujit împărăția. Boerănașii mai mici se

IA

prenumerau în cancelariile mareșalilor, dar bine

U

înțeles, că nici nu călcau prin ele, cei mai mulți,

BC

neștiind de cît carte moldovenească.

Tînărul Basarabean intrat în cavalerie, ajuns
cel mult la gradul de căpitan al 2-lea, în che-
D. C. Moruzi. — Rușii și Romtnil. 15
 226 D. C. MORUZI

furi, petreceri și jocuri de cărți, se pomenea re­

chemat de tatăl său, sătul de a-i plăti datoriele

RY
și care căuta mai bine să-1 ție lingă dînsul, încre-

RA
dințîndu-i administrația vre-unei moșii.
Acela care termina universitatea, intra la vr’un

LIB
minister și cum căpăta titlul de colejskii sovetnic,
era trimis, prin stăruințele părintelui său, ca atașat

TY
pentru misiuni speciale (cinovnic po osobo poru-
R SI
cenii), pe lingă gubernatorul Basarabiei. Această
înaltă funcțiune, neplătită de alt-fel, consista a nu
VE

face nimica și gubernatorul prenumera în can­

NI

celaria lui tot atîția cinovnici pentru misiuni

speciale, cîți tineri dvoreni avea sub oblădiurea
LU

lui. Ba pe unii nici nu ’I cunoștea de loc.

RA

Atunci, și aceștia, se apucau de agricultură,

ca fratele lor militarul; iar tatăl lor îi însura
NT

cu vre-o fată de dvorian și cîte odată, cu vre-o

CE

rudă depărtată din Moldova. Pentru ca o fată

de rus să intre în casa boerească, sau pentru ca
I/

o fată de boer să ia pe un rus, trebuia să fie

S

lucru mare de capul lor. Ori rusoaica era vre-o

IA

fată de general sau cel puțin de colonel, sau

U

rusu era de familie mare, ori învestit de o înaltă

BC

slujbă; și chiar atuncea, boerul bătrîn tot mai

cîrmea din nas și ofta din greu.
Netăgăduit că dacă boerii moldoveni ar fi primit
 RUȘII ȘI ROMÎNII 227

de bună voe să-și vîre copiii în slujbă, ar fi avut

pentru dînșii ambiția părintească și le ar fi lăsat

RY
să-și facă carierele. Faptul că ei îi rechemau

RA
lîngă dînși, cum împlineau termenul prescris de
lege, pentru a-și păstra privilegiile dvorianstvei,

LIB
arătă în de ajuns starea lor sufletească.
Această stare de lucruri a dăinuit în Basarabia

TY
cam pănă la instituirea zemstvourilor. Bătrînii se
R SI
și mutaseră mai toți la «Mălină», unde dormeau
somnul cel greu al uitărei, acoperiți de negrul și
VE

mănosul pămînt moldovenesc. Puțini mai rămăsese

NI

în viață; venise rîndul foștilor «cinovnici pentru

LU

misiuni speciale», și foștilor căpitani în retragere,

a-i înlocui. Ei erau acum mareșalii de județe și de
RA

gubernie; Basarabia nu mai era Oblasti (pro­

vincie) ci o simplă gubernie ; recrutarea fusese
NT

decretată. O mișcare se produse atuncea în dvo-

CE

reanstva Basarabiană, mișcare spre rusificare,

dar adusă și aceea, nu din dragoste, ci din in­
I/

teres și rîvnă.
S

Odată că se instituise adunări județene și de

IA

gubernie, care aveau dreptul să stabilească bud­

U

getul provincial și budgetele județiene, și unde

BC

trebuiau să fie reprezentate cele trei trepte so­

ciale, adică țăranul, tîrgovățul și dvoreanul ;
odată ce acele adunări, înființau funcțiuni jude-
 228 D. C. MORUZI

țene, numind și pe funcționari, decideau asupra

RY
școlilor, spitalelor, drumurilor și tuturor îmbu­
nătățirilor atîrnînd de administrație, e lesne de

RA
înțeles, că nu mai era de stat la o parte, pentru

LIB
niște oameni bogați și mari agricultori. Erai
silit să iei parte la trebile provinciei; trebuia să

TY
fii judecător onorar de pace în județul d-tale;
trebuia să fii ales glasni la Kișinău, pentru ca
SI
să-țî faci trebile cu ușurință. Dar pentru asta
R
trebuia cultură rusească, trebuiau diplome ru­
VE

sești; trebuia să lucrez cu guvernul în ideile

NI

guvernului, la stîrpirea limbei și al obiceiurilor

LU

strămoșești, la rusificarea neamului tău.

Unii tineri de inimă, preferiră a trece Prutul,
RA

pierzîndu-și averile și un viitor strălucit; alții

NT

se aruncară în ideile cosmopolite ale nihiliștilor,

și făcură de îndată cunoștință, cu plăcutele caze­
CE

mate ale fortărețe! Petro-Pavlovsk, sau cu mă­

noasele cîmpii ale Siberiei, regăsindu-se cu toții,
I/

în seara vieței, pe pămîntul Romîniei libere, cu

S
IA

ceva iluziuni pierdute, dar cu același foc în inimă

și același dor de propășire pentru neam !
U
BC

Alții, și nu sunt de condamnat nici aceștia, că

nu fiecăruia îi aparține darul jertfire! de sine,
se închinară, fie din atavism, fie din comunitatea
religiei, fie din dragostea privilegiilor nobiliare
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 229

desființate în Moldova dela 1849, fie din interesul

ce-1 are ori-ce mare proprietar, de a fi bine cu

RY
guvernul, și primiră situația ce li se impunea,

RA
lucrînd cu rîvnă la acea misiune mîrșavă de des-
naționalizarea unui neam. Rezultatul la care au

LIB
ajuns, l’am văzut din cele două capitole prece­
dente, cînd am vorbit despre țărani și tîrgovețî.

TY
O să dovedim îndată, că nici chiar asupra lor

cu mult maî strălucit.

R SI
și cu propriile lor silințî, rezultatul n’a fost
VE

Dvoreanul basarabean de astăzi, face paradă

NI

de patriotism rusesc. Cînd vorbește cu țăranii

limba strămoșească, se silește și el a-și da ac­
LU

centul de liohol; cu dragă inimă și-ar schimba

RA

și numele, dar nu o poate face de oare ce e în­

scris în cartea de aur. Ca și Colesnicof, cînd e
NT

strîns cu ușa și nu poate face altfel, convine

CE

că e rus, de origină moldovenească. Dacă cumva

mama luî a fost rusoaică și de familie mare,
I/

apoi cere autorizație de a maî adăoga și numele

S

eî de familie. Astfel avem Kneaz-Cantacuzino-

IA

Graf-Speranski, Râșcanu-Dorojinski, etc. etc.

U

Cu toate acestea, în casa lui tot mai găsești

BC

datine și obiceiuri moldovenești. Chiar acolo unde

este alianță de sînge și unde stăpîna casei e
fiică de «Ghinirall» sau Grafinia (contesă), apoi
 230 D. C. MORUZI

pe lîngă potopul de ceai, ce curge din samovarul

RY
și ciainicul de argint, dulceața este nelipsită, și
la masă tot te mai întîlnești și cu niște sărmăluțe,

RA
ori plăcincioare de brînză și smîntînă, pe care
le botează pe rusește cu numele de «Vareniki».

LIB
Acolo însă, unde nevasta e romîncă, iar soțul
rus, numai ce-1 vezi, pe Ivan Ivanovici Dolgo-

TY
nozof, mîncînd cozonaci împletiți la ceaiu, iar
R SI
la masă, strigînd servitorului cu glas răgușit,
dar puternic: «Ei! Slușai! Davai mamalîgu !»
VE

Apoi mai este încă o caracteristică la curtea

NI

dvoreanului rus, de origină moldovenească : la

LU

caii lui, pe lîngă un cațap bărbos pentru troteuri,

sau caii de lux, nu se poate să nu fie și un țigan
RA

pentru caii de rînd, îmbrăcat însă și el cu caftan,

ca și cațapul, iar pe cap, purtînd o șapcă de ca­
NT

tifea neagră. Aspectul e cît se poate de nostim

CE

șis ugestiv !
La nunți și la zile onomastice, chiar atunci
I/

cînd lăutarii noștri nu erau la modă, cum sînt

S

astăzi în împărăția țarilor, dvorenii aduceau

IA

cîte un taraf de țigani de la Iași, și nu odată,

U

am văzut pe acești patrioți ruși, cu idei pansla-

BC

viste, ascultînd vre-o doină, cu ochii plini de

lacrimi!
Ei bine, cum s’ar putea crede că aceste fa-
 RUȘII ȘI ROMÎNII 231

milii, care au întâmpinat atâtea greutăți în timp

de trei generațiunî, pentru ca să ajungă la o

RY
pseudo-rusificare, împinse la aceasta de împre­

RA
jurările mai sus arătate, unde interesele lor ma­
teriale și morale erau puse la atâtea încercări,

LIB
cum s’ar putea admite, că acest neam de oameni,
care și-a sacrificat seminția pentru a-și păstra

TY
boieria, care le scutea de knutul muscălesc, în
R SI
ziua unde îi s’ar ridica privilegiele atât de scump
plătite, s’ar unifica cu asupritorii lui și nu și-ar
VE

mai aduce aminte de obîrșie, de datine și de

NI

limba pe care n’a uitat-o încă cu desăvîrșire ?

Apoi dvorianul basarabian, e cult și inteligent;
LU

deși cultura lui e rusească, inteligența lui e

RA

însă latină, deci superioară inteligenței slave.

Prin urmare, admițîndu-se chiar pentru un mo­
NT

ment, o Rusie constituțională, nu și-ar da el seamă

CE

că micuța Basarabie nu ar cîntări nici cît un

grăunte în cîntarul intereselor nenumărate ale
I/

uriașului stat? Interesele sale cele mai vii, cele

S

mai scumpe, ar trebui să se plece neîncetat,

IA

înaintea altor interese mai mari și mai puternice.

U

După despotismul autocrației, ar da peste des­

BC

potismul majorităților parlamentare, în contra

cărora nu poți lupta de cît cu numărul. Reîn-
 232 D. C. MORUZI

torcîndu-se la matca ei, Basarabia ar reprezintă

RY
cel puțin a cincea parte a statului romîn.
Iată o socoteală pe care ori-ce dvorian e în

RA
stare s’o facă și e de sperat că o va face cît

LIB
de curînd, dacă prejudecățile ce le nutrim în
contra lor și le nutresc în contra noastră n’or

TY
veni s’o împiedice.
O! cît de ușor ar fi, pentru dvorianul rusit de
SI
astăzi, a-și relua accentul romînesc, care îi e
R
natural și a-1 pierde pe cel rusesc, care îi zgîrie
VE

gîtlejul! Ce lesne l’ar uita Rotaru,'pe Coles-

NI

nicof! Cît despre Bade Ion, romîn verde de la

LU

«ciobotă» pînă’în vîrful căciulei, n’am nimic să

îi spun alta, de cît, că pe lîngă Okrujnoi Sud, ar
RA

mai găsi, cu siguranță, tot în Kișinău, o curte de

NT

apel, pe care astăzi e silit s’o caute la Odesa.

Că de ! Badea Ion, e rezeș de a lui Ștefan Vodă,
CE

și știți, d-voastră : nu poate trăi fără judecată;

trebue negreșit să-și caute omul și dreptatea !
I/
S
IA
U
BC
 RY
RA
LIB
Capitolul VII

TY
închiere
R SI
entru a dovedi că nobleță Basarabiană, cînd
VE

s’ar vedea lipsită de privilegiile ce o leagă

NI

de țarism, s’ar reîntoarce la obîrșia ei, am

LU

admis ideea unei Rusii constituționale. In tot cu­

prinsul acestei lucrări însă, am spus și dovedit
RA

în deajuns, că înființarea unui asemenea stat

NT

este o utopie și mențin în totul spusele mele.

Nu zic că țarizmul nu va încerca a îngădui
CE

aceasta așa zisului «popor rusesc» care este și

el, o a doua utopie, scornită de presa streină,
I/

căreia și presa noastră, îi ține hangul. Dar oare

S
IA

puține îngăduiri a făcut poporului său, premer­

gătorul lui Nicolae al 2-lea care, în filozofia
U

Istoriei, nu va fi Alexandru al III, ca Ludovic

BC

al șaisprezecelea de Francia ? îngăduiri peste

îngăduiri, constituții și cocarde, pănă ce, la urma
urmei, a ajuns să îngădue francezilor ca să-i tae
 234 E. C. MORCZI

și capul cu regalitate cu tot. Acolo va ajunge

RY
netăgăduit și țarismul.
Franța, a substituit voinței Regelui, voința

RA
poporului; pentru-că era un Rege și un popor.

LIB
Ce va substitui Rusia, voinței țarului?
Dacă popoare mai culte și mai vechi în civi­

TY
lizație, ca Polonezii, Germanii, etc., sau plecat
pănă acum în fața unor datini rezemate pe dreptul
SI
celui mai tare și dreptul divin, plecasevor oare,,
R
VE
înaintea unui popor ce le este cu mult mai prejos
din acele două puncte de vedere și care, revenit
NI

la viață în numele libertăței și a drepturilor omu­

LU

lui, nu se va mai putea rezema, nici pe dreptul

divin, nici pe dreptul celui mai tare ?
RA

Atît ar putea spune Velico-Rușii, popoarelor

NT

subjugate cu dînsul de țarism:

«Fraților! Astăzi suntem liberi cu toții! Veniți
CE

«la masa noastră și vă bucurați, împreună cu

«noi, de căldura și lumina soarelui dreptăței!»
SI/

La care popoarele le-ar răspunde negreșit:

IA

«Liberi astăzi suntem cu toții Frate! Cu toții

«ne vom bucura, lumina și încălzi la acel soare
U
BC

«strălucit: tu însă la tine acasă și eu la casa mea.

«Fii liber cu adevărat; crede în ale tale, vor-
«bește-ți graiul, poartă-ți portul și-ți chivernisește
«avutul, cum crezi că e mai nemerit, înlocui unde
 RUȘII Ș£ ROMÎNll 235

<te-ai născut; apără-ți vatra și-ți vom sări în

RY
«ajutor. Liberi, și noi, ne vom ținea datinele și
«credința, ne vom grăi iar graiul și portul ni-’l

RA
«vom purta, ne vom chivernisi moșia și ne vom
«apăra vatra, iar tu să ne fii în ajutor. Am fost

LIB
«o strînsură de robi, astăzi să fim liberi ca in-
«divizi, familii și popoare. Nici tu rob la mine,

TY
«dar nici eu la tine rob. E lumea destul de mare
SI
«și de largă, pentru ca să mai trebuiască să ne
R
«împilăm și să ne dușmănim. Vecini, prieteni,
VE

«frați? Da! Supușii tăi..., nici o dată!»

NI

Iată, fără îndoială, ce vor răspunde popoarele

LU

de sub actuala împărăție a țarilor, în ziua cînd

vor fi chemate la masa mare a libertăței și a
RA

constituției rusești. ’Mi place a crede, pentru

cinstea blîndului și înțeleptului popor Velico-
NT

Rus, care a suferit și el atîta în lanțurile scla­

CE

viei, că va înțelege pe frații săi de robie și că

se va lăsa de niște idealuri de mărire, a căror
I/

bunătăți și amărăciuni, le-a gustat și le gustă

S

chiar în momentul de față.

IA

Viitorul nu mai e al cuceririlor; el aparține

U

popoarelor omogene, adică, de un sînge, de o

BC

limbă și de o cultură.
Individul, neamul, poporul, seminția; iar la
vîrf omenirea, iată societatea veacurilor viitoare !
 236 D. C. MORUZI

Nu pot avea ființa seminții fără popoare, precum

RY
nu pot fi nici popoare, fără neamuri, sau in­
divizi.

RA
Cînd neamul (sau familia) asuprește pe indi­

LIB
vid, el e vitreg, pentru că greșește în potriva li-
bertăței individului.

TY
Cînd poporul asuprește pe neam, deci și pe
individ, e despotic, fie sub ori-ce formă, rega­
SI
listă, parlamentară, sau demagocică, pentru că
R
VE
greșește în potriva libertăței individuale și a
neamului.
NI

Când seminția ’și împilează popoarele, e vino­

LU

vată și mincinoasă, pentru-că este o minciună

de a te reclama de obîrșie pentru a impiJa pe
RA

acei de o origină cu tine, și vinovată este atunci

NT

seminția față de libertatea individuală a popoa­

relor sale.
CE

în fine cînd, în numele omenirei, se respîn-

dește cosmopoltismul, se lovește în libertatea și
I/
S

individualitatea semințiilor, a popoarelor, a nea­

IA

murilor, prin urmare și a idividului. Consecința

cea mai directă, a proclamărei drepturilor omu­
U
BC

lui, este și proclamarea drepturilor neamurilor,

a popoarelor și a semințiilor, care nu sunt de
cît niște întovărășiri mai mari, sau mai mici, de
oameni, întocmind individualități tot atît de
 RUȘlt ȘI ROMÎNli 237

osebite și de sfinte, unite prin limbi, moravuri,

obiceiuri și porturi comune, după climă și lati­

RY
tudine.

RA
în secolul nostru de lumină, suntem datori,
nu numai a respecta pămîntul, avutul și individua­

LIB
litatea popoarelor precum le respectăm pe ale
individului; dar datori suntem chiar, a ajuta pe

TY
popoarele desmoștenite, întru a-și recăpăta in­
dividualitatea, țara și neatârnarea.
R SI
Iată pentru ce panslavismul, ca și cosmopoli­
VE

tismul, sunt crime în contra libertăței și a drep-

NI

tăței;
LU

Iată de ce sionismul, după mine și în asemenea

întocmiri, este o cauză dreaptă;
RA

Iată pentru care cuvînt, în ora desrobirei, nici

Germanii, nici Finlandezii, nici Polonezii, nici
NT

Rutenii, nu vor primi să se amestece și să se con­

CE

topească cu Velico-Rușii într’un singur stat

rusesc.
I/

Voiți o dovadă ? S’o căutăm chiar în noi și

S

în simțirile noastre :
IA

Ca obîrșie, suntem latini. Aceasta nu se poate

U

pune la îndoială: limba și caracterul nostru na­

BC

țional sunt probe de netăgăduit: simpatizăm în

spirit, în idei și din inimă, cu frații noștri latini;
 238 D. C. MORUZI

iar, din toți, cei mai aproape de noi, cei mai

RY
simpatici, sunt italienii.
Ce am zice oare, dacă, sau prin puterea spadei

RA
sale, sau într’alt chip, simpatica și mult iubita

LIB
noastră Italie, după ce și-ar fi alipit Spania,
Francia și toate popoarele latine de peste Ocean,

TY
ar veni să ne ceară jertvirea individualităței
noastre naționale, impunîndu-ne limba ei mai

dința ei?
R SI
cultă, moravurile ei poate mai înaintate și cre­
VE

Ei bine, pentru polonezii, mai vechi în civili­

NI

zație și în cultură, ar fi încă mai greu a jertvi

LU

Velico-Rușilor, individualitatea lor națională.

în viitoarea și neînlăturabila desmembrare a
RA

marelui imperiu țarist, văd între Velico-ruși și

Basarabieni, între Kișinău și Moscova, răsărind,
NT

cel puțin un stat mare, dacă nu două! Polonia

CE

și Rutenia, Varșovia și Kievul, despărțite sau

unite.
I/

Ce se va face atunci cu Basarabia noastră?!

S
IA

Ce va deveni acel grupuleț răzleț de 1 jum.

milion de suflete ? Trece-va oare ca moștenire,
U

la vre-unul din noile state limitrofe, cu care

BC

n’ar avea măcar nici unirea în credință, care

se află astăzi, între poporul ei și poporul Ve-
lico-Rus ?
 RUȘII ȘI ROMÎNIÎ 239

Să băgăm bine de seamă; că și această neno­

rocire, ni s’ar putea întîmpla, de vom urma calea

RY
de nepăsare ce am urmat’o pănă acum. Trebue

RA
«ă se știe, că numărul Polonezilor e destul de
mare în Basarabia și să ne amintim cele spuse :

LIB
că mereaua Hotinuluî a fost colonizată cu ruteni,
care, deși vorbesc romînește, nu ș’au uitat încă

TY
limba și obîrșia.
R SI
Departe de mine, a propovădui irredentismul
în chestia Basarabiei, sau o purtare semeață,
VE

față de guvernul rus în momentele de grea cum­

pănă prin care trece ; ar fi lipsă de cavalerism. Am
NI

avut totdeauna respectul morților și al muribun­

LU

zilor. Nu avem nevoe de o irredentă la noî acasă.

RA

Pentru moment, ea a plecat la Tokio, Peter-

sburg, Varșovia, Moscova și alte localități, unde
NT

văd că ne face destulă și îmbelșugată treabă.

CE

Rolul nostru, însă, e pe calea cea dreaptă și

leală a cultureî: frăția și comunitatea în idei
I/

și limbă. Să le piară fraților noștri de peste

S

Prut, prejudecata că am fi papistașî, sau atei;

IA

imorali și jidoviți; că sînt urîți și desprețuiți

U

de noi; iar nouă să ne piară gîndul, că Basa-

BC

rabienii s’au lepădat de noi, că sunt rusiți și

renegați ai sfintei lor obîrșii. Să învățăm a-i
 240 D. C. MORUZI

cunoaște și atunci îi vom iubi; să-i învățăm să

ne cunoască, și atunci se vor mîndri cu noi.

RY
Ora sfîntă se apropie! Auziți clopotele Krem­

RA
linului, sunînd a jale, sfîrșitul a zece veacuri de
sclavie țaristă! La muncă spornică și roditoare,

LIB
istorici, poeți, literați, pictori și artiști ai țărei.
Reînviați geniul Basarabiei! Aprindeți-vă faclele,

TY
ca să luminați trecutul, arătînd celora din întu­
R SI
neric, calea falnică a viitorului ! Grăbiți-vă ; nu
perdeți timpul, căci, în curînd poate, se vor în-
VE

plini versurile bătrînului Conachi:

NI

Cînd norocul ’șl schimbă pasul,

LU

N’aduc anii ce aduce ceasul!

RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY
 LEGATO*' A
MtlECII U- vlRSITAJI
IAȘI

18 FEB, 1942

RY
RA
LIB
TY
RSI
VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
S
IA
U
BC
BC
U
IA
S I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RSI
TY
LIB
RA
RY