Salmoneloza porumbeilor

Este o boală infecțioasă bacteriană, cu contagiozitate ridicată care apare la porumbei cu o

frecvență crescută. Apare preponderent în perioada tomnă-iarnă, afectând întregul efectiv de
păsări.

Etiologie

Genul Salmonella face parte din familia Enterobacteriaceae, fiind o bacterie gram
negativă de formă bacilară sau cocobacilară, mobilă, nesporulată, necapsulată, aero-anaerobă și
lactozo negativă. Cel mai frecvent tip de infecție este statusul purtător, în care păsările infectate
transportă agentul patogen pentru o perioadă variabilă de timp, fără a prezenta semne clinice.
Boala clinică se caracterizează prin două sindroame majore: cea de septicemie sistemică (de
asemenea, numită ca tifoidă) și cea de enterită. Agentul cauzal pentru salmoneloza porumbeilor
este Salmonella typhimurium var. Copenhagen.
Transmiterea

Salmoneloza este o boală comună și larg raspândită și poate fi introdusă în crescătorie și

transmisă prin diverse căi. Transmiterea se poate realiza pe cale verticală, prin reproducere astfel
oul devenind infectat și pe cale orizontală: prin materii fecale, prin hrănire (,,laptele de
porumbel”), prin porumbeii clinic sănătoși dar purtători și eliminatori de Salmonella, prin
inhalarea prafului din volieră datorită ventilației deficitare, prin alimente/ apă contaminată..

Tablou clinic

Tabloul clinic este diferit, în funcție de vârstă, de starea sistemului imunitar, în general de
starea de sănătate a păsărilor cât și a organelor afectate. S-au putut observa următoarele semne
clinice:
 pierdere rapidă în greutate,
 apatie,
 lipsa poftei de mâncare,
  pene zburlite,
 gasto-enterită cu excremente apoase verzui,
 îngroșarea articulațiilor,
 dificultăți respiratorii,
 moarte în a 2-a săptămână de incubație,
 eclozabilitate slabă a ouălor,
 tulburări ale SNC, performanță slabă, etc.
Datorită transmiterii transovariene apare decesul embrionar -,,pui morți în coajă’’. La tineret
apare forma acută manifestată prin: diaree, emanciere, deshidratare datorită enteritei, moarte
între 12 și 48 de ore. De multe ori moartea poate să apară doar la unul din porumbeii din cuibul
respectiv.
La adulți apare forma subacută cu următoarele:
 performanțe de zbor diminuate,
 horiplumație,
 inapetență,
 tulburărări de comportament,
 abatere.

În forma cronică întâlnim:

 articulații tumefiate calde și dureroase ale cotului (humero-radio-ulnar),
 ale umărului (coracoacromial humerale)
 sau ale picioarelor.
Caracteristic, semn aproape patognomonic in salmoneloză fiind articulația cotului cea mai
des întălnită. Inflamația ovarelor (ooforită) sau a testiculelor (orhită) sunt de asemenea comune,
bacteria având tropism pentru organele genitale masculine cât și cele feminine.
În forma articulară Salmonella prin intestinul subțire pătrunde în fluxul sangvin unde
ajunge la articulație provocând artrită dureroasă sau sinovită. Pierderea în greutate este
consecința epuizării energiei ridicând piciorul afectat pentru a calma durerea.
În forma intestinală, putem observa la necropsie plăci ovale mici albicioase crescute în raport cu
mucoasa intestinală, fiind ulcere date de Salmonella.
 Acestă modificare determină diaree cât și slaba absorbție a nutrienților, ajunând la scăderea
în greutate și folosirea rezervelor proprii pentru a supraviețui.
În forma viscerală, prin necropsie se evidențiază din diferite organe vitale, noduli de culoare
gri-gălbui, uneori cazeioase care conțin bacteria.
În forma nervoasă, apare paralizia, torticolisul sau perturbarea echilibrului prin
imposibilitatea de a menține poziția bipodala rezultat al afectării de către bacterie a SNC cât și a
urechii interne.
În forma genitală la masculi poate duce sterilitatea permanentă, în cazul afectării testiculelor
și poate transmite în timpul împerecherii femelei cât și oului. La femele infecția tractusului
genital integral sau ovarian poate duce la sterilitate. În cazul în care leziunile sunt reduse, oul
poate fi pus, dar acesta va fi contaminat. S-a dovedit că varietatea de Salmonella typhimurium
var. Copenhagen este capabilă să pătrundă, de asemenea coaja de ou. În cazul în care materiile
fecale sunt contaminate cu Salmonella acestea pot în cloacă sau în cuib, prin coajă, contamina
oul. Contaminarea întărziată a oului duce la moartea în ou sau moartea puilor imediat după
incubație.
Tratament
Tratamentul infecțiilor cu Salmonella se bazează pe testele de laborator, alegerea
antibioticului potrivit în urma efectuării antibiogramei. Tratarea porumbeilor se face pe perioadă
de 5-7 zile cu antibiotic urmată de o pauză de 5 zile, timp necesar pentru refacerea florei
intestinale cu Entrobac, Probiac, iar pentru protecție hepatică cu Sedochol. După pauza de 5
zile se administrează tot 5-7 zile antibiotic. Tratarea porumbeilor pe o perioadă scurtă de timp
este inutilă chiar dacă simptomele s-ar putea să scadă și pe cele din urmă să devină purtători și
eliminatori de germeni.
Enrofloxacina/ Trimetoprim/ Nifuramicyn/ Baytril/Salmonella mix extra 4 in 1sunt deobicei
prescrise pentru tratarea infecțiilor cu Salmonella.
Diagnosticul diferențial se poate face fața de: paramixoviroză, ornitoză, coccidioză,
trichomonoză și alte boli cu tablou clinic asemănător.
Profilaxie
Măsurile generale cuprind: dezinsecții și dezinfecții curente, respectarea normelor de igienă,
evitarea achiziționării porumbeilor cu situație sanitară veterinară necunoscută.
Prevenirea bolii se poate realiza printr-o igienă și o ventilație corectă a volierei cât si prin
evitarea supraaglomerării.
Scăderea pH-ului apei de băut cu Avidress Plus poate controla boala, inhibând creșterea de
Salmonella, E.coli cât și alte organisme patogene.
Profilaxia specifică
Datorită varietăților de tulpini de Salmonella, având și o rezistența anume, testele de laborator
confirmă tulpina reală necesară pentru a trata boala. Cea mai sigură protecție contra infecției cu
Salmonella reprezintă vaccinarea preventivă. Fiecare porumbel sănătos poate fi vaccinat. Nu pot
fi vaccinaţi porumbeii bolnavi şi cei puşi în carantină.
Înaintea vaccinării se efectuează un tratament cu antibiotic pentru a preveni mortalităţile
cauzate de eventualele boli nerecunoscute.

TRICOMONOZA – PREVENȚIE, CONTROL ȘI TRATAMENT

Natura bolii

Tricomonoza este cauzată de protozorul Trichomonas columbae. Este un organism unicelular care
trăiește în tractul digestiv al porumbeilor, în special în gât și gușă. Microbul este sensibil la mediul
exterior, supraviețuind doar câteva minute în afara corpului porumbelului. Asta ajută la controlul bolii și
înseamnă că pasărea nu se poate infecta din crescătorie sau mediul înconjurător cum se întămplă în
cazul altor boli (viermi sau paratifoză). Organismul tricomonad necesită contact între păsări pentru a se
răspândi de la o pasăre la alta, de obicei fiind transmis prin salivă sau lapte de gușă. Saliva contaminează
mâncarea și apa. Când porumbelul bea, microorganismul se eliberează prin cioc și, când un alt porumbel
vine să bea apă ingerează și organismul tricomonad. Când un porumbel caută prin mâncare, fiecare
boabă pe care o atinge este infectată cu acest microrganism care apoi se transmite automat la
următorul porumbel. Boala se mai transmite prin atingerea ciocurilor cu un porumbel infectat sau când
părinții iși hrănesc puii.

Controlul tricomonozei în timpul sezonului de reproducere

O medicație corectă este vitală în timpul perioadei de împerechere, doar așa nivelul de imunitate al
puiului înțărcat este cât se poate de ridicat. Deoarece severitatea bolii variază de la o crescătorie la alta,
nu există un program de tratament standard. Nu există un medicament care doar prin natura lui să
elimine tricomonoza dintr-o crescătorie. Medicația trebuie folosită corect astfel încât pasărea să
dezvolte o imunitate naturală puternică împotriva bolii. Această imunitate naturală este cea care, pe
termen lung, protejează porumbeii impotriva bolilor.

De ce apare tricomonoza în timpul sezonului de reproducere?

De fiecare dată când porumbelul își hrănește puii, acesta le transmite o parte din tricomonadele ce se află în
organismul lui. Astfel, puii sunt expuși controlat și gradual la acest microorganism, ceea ce perimte sistemului
lor imunitar să dezvolte o protective naturală împotriva bolii. Boala se instalează la pui atunci când porumbelul
elimină prea multe tricomonade într-o perioadă scurtă de timp.

O eliberare mare de tricomonade se poate întâmpla dacă:

• lotul de reproducție este stresat – orice motiv de stres va duce la o rată mai ridicată a transmiterii de
trichomonade și include printre altele o crescătorie greșit gândită, obiceiuri greșite, hrănire incorectă sau alte
boli
• imunitatea naturală a lotului de reproducție nu e destul de ridicată – păsările din lotul de reproducție pot
elibera un număr mai mare în momentul împerecherii dacă propria imunitate față de patogenul din crescătorie
nu este încă bine dezvoltată. Asta se întâmplă dacă în lot au fost introduse păsări noi, putrătoare de tulpini
diferite de tricomonade, în timpul perioadei de repaos. Toate păsările dezvoltă un anumit grad de imunitate față
de tulpina de tricomonad rezidentă în crescătorie. Când păsări din diferite crescătorii se amestecă, ele fac
schimb de tulpini. În timpul perioadei de repaos, păsările mature de reproducție nu sunt stresate și nu sunt
afectate de introducerea de păsări noi în crescătorie, și astfel, de tulpini noi de tricomonad. Nu năpârlesc, nu se
reproduc, au destulă mâncare, iar boala nu se instalează. Totuși, cand se împerechează, dacă imunitatea lor
naturală nu e destul de puternică la noile tulpini, stresul hrănirii le face să cedeze și să elibereze un număr mare
de tricomonade. În același fel, și păsările noi introduse trebuie să dezvolte imunitate față de tulpina rezidentă în
crescătorie. De aceea tricomonoza reprezintă o problemă în crescătoriile unde sunt introduse păsări din diferite
crescătorii. Pe măsură ce trece timpul, și tot mai puține păsări noi sunt introduse, iar riscul de a apărea o tulpină
nouă de tricomonad sunt tot mai mici. Imunitatea crescătoriei este puternică astfel că riscul de a se instala
boala este redus.
Mulți crescători sunt frustrați atunci când boala apare în crescătoria lor unde se oferă îngrijire bună și spatiul
este amenajat corespunzător. Cu siguranță, gândirea lor este una corectă, deoarece într-o crescătorie curată,
îngrijită, e puțin probabil ca păsările să elibereze un număr mare de tricomonade. Totuși, unele tulpini sunt atât
de active, încât probleme pot apărea indiferet de cât de bine sunt îngrijite păsările.
Cum să controlezi un focar de tricomonoză în timpul perioadei de reproducție

Atunci când apare tricomonoza în timpul sezonului de împerechere avem următoarele două abordări:
1. Tratăm puii bonavi – în crescătoriile cu probleme de tricomonoză, toți puii ar trebui verificați zilnic. Dacă
un pui este observant ca fiind bolnav, poate fi tratat cu success iar apoi chiar să devină campion. Pot fi folosite
medicamente pe bază de carnidazol. E indicat ca acest tratament să fie aplicat atât puiului cât și părinților.
Dacă puiul bolnav răspunde greu la tratament e mai bine să fie eliminat. Perechile care scot pui cu tricomonoză
e mai bine să fie împerecheate cu păsări diferite, mai multe ori la rînd.
În același timp, este important:
2. Scăderea numărului de tricomonadee – asta se realizează prin verificarea numărului de tricomonade pe
care păsările de prăsilă le eliberează. Prin administrarea periodică de ronidazol timp de 2 zile consecutive.
Frecvența depinde de numărul de incidente cu tricomonoză, dar în general e indicat la 1-3 săptămâni.
Tratamentul trebuie să fie eficient astfel încât să se limiteze numărul puilor care dezvoltă boala dar în același
timp să se evite supradozarea iar noii pui să beneficieze de o anumită expunere la microorganism. Trebuie
găsit un echilibru între aceste două extreme.
Lucrul important de amintit este că tricomonoza nu poate fi controlată doar din medicație. Ceea ce protejează
porumbelul pe termen lung este un sistem imunitar puternic. Medicația trebuie folosită în așa fel încât să
mențină pasărea sănătoasă dar să nu interfereze cu dezvoltarea sistemul ei imunitar.
Programe preventive pentru sezonul de împerechere
În lotul de prăsilă care a dezvoltat tricomonoza și sezonul trecut

Tratează lotul de prăsilă timp de 5-7 zile înainte să le împerechezi, iar după împerechere tratament timp de 2
zile la fiecare 1-3 săptămâni. Frecvența tratamentului depinde de severitatea problemei. E bine ca aceste doua
zile să coincidă cu perioada în care puii eclozează deoarece atunci sunt eliberate cele mai multe tricomonade.
Dacă tricomonoza persista să fie o problemă la unele perechi, încearcă să tratezi doar acele perechi. De
asemenea ajută și despărțirea perechii și reîmperecherea cu alte păsări.

Păsărilor de prăsilă li se poate face examen de gușă înainte de împerechere pentru a identifica exemplarele
purtătoare de tricomonade în număr prea mare. Aceste păsări vor elibera în mod excesiv tricomonade după
împerechere și vor transmite puilor, prin bagajul genetic, predispoziția către tricomonoză. Pe termen lung, e
mai bine să eliminați aceste păsări, o dată identificate. Unele din aceste păsări pot fi chiar campioni și atunci e
o mare provocare pentru crescător: să reproducă păsări rezistente la boală care să devină campioni.
În lotul de prăsilă care nu a dezvoltat tricomonoză sezonul trecut

Nu e necesar niciun tratament. Dacă nu a fost o problemă cu tricomonoza în lotul de prăsilă de anul trecut, e
bine să nu fie administrat niciun tratament. Orice medicație va face perechea să nu mai elibereze treicomonade
și astfel puiul nu va mai fi expus microorganismului și nu va mai dezvolta imunitate. Asta va genera la pui o
imunitate naturală slabă și îl va face vulnerabil la boală după perioada de înțărcare.

În lotul de prăsilă care nu a dezvoltat tricomonoză sezonul trecut dar în care au fost
introduse păsări noi de prăsilă

După cum a fost menționat mai devreme, toate păsările poartă în organismul lor tulpina de tricomonade care e
rezidentă în acea crescătorie și față de care au dezvoltată o imunitate puternică. O pasăre de prăsilă nou
introdusă aduce cu ea tulpina care era rezidentă în crescătoria de unde provine. Această tulpină nouă de
tricomonad poate să nu mai fi fost întâlnită de păsările din crescătoria ta, iar același lucru să fie valabil pentru
păsările nou introduse. Ambele loturi de păsări trebuie ca, în timp, prin expunere, să dezvolte imunitate față de
tulpinile noi ale fiecărui lot. Dacă asimilarea se face în perioada de repos, cand păsările nu sunt stresate, au
destulă mâncare, nicio boala clinică nu va fi observată. Dar stresul creșterii puilor va face ca orice imuniate
dezvoltată să fie supusă testului. Dacă imunitatea nu este puternică în momentul reproducției, un număr mare
de tricomonade va fi eliberat iar noii pui pot dezvolta tricomonoză. Din acest motiv noile păsări, în special
dacă sunt introduse înainte de împerechere, ar trebui să fie împerecheate în compartimente individuale iar puii
monitorizați. Dacă puii din compartimentul individual încep să dezvolte tricomonoză ar trebui aplicat planul
discutat la secțiunea ”Cum să controlezi un focar de tricomonoză în timpul perioadei de reproducție”
Control la înțărcare

În crescătoriile care au probleme cu tricomonoza toți puii pot fi tratați cu medicamente cu ronidazol timp de 2-
3 zile la înțărcare. Pe termen lung, doar puii care dezvoltă tricomonoza ar trebui tratați pentru a nu afecta
dezvoltarea naturală a imunității. Păsările afectate ar trebui separate și tratate timp de 1-3 zile cu medicamente
pe bază de carnidazol. Grupul de pui trebuie tratat doar dacă mai mult de 10% dintre pui dau semne de
tricomonoză. În această situație cel mai bine este să vă adresați unui medic veterinar.
Control în timpul sezonului de concurs

Dacă tricomonoza a fost o problemă în timpul sezonului de reproducție, înseamnă că păsările au tenzința să
dezvolte tricomonoză ca răspuns la stres și asta va fi o problemă și în timpul sezonului de concursuri. Stresul
concursurilor va pune orice sistem inunitar la test. În funcție de gradul de stres, nivelul tricomonadelor crește și
scade. Când nivelul este ridicat porumbelul poate dezvolta și infecții secundare, în special infecții respiratorii,
ceea ce va duce la compromiterea performanței în concursuri. De asemenea, se mai produce o toxină care va
face ca pasărea să nu se simtă bine. Păsările cu nivel de tricomonade ridicat se spune că au ”tricomonoză
umedă”. Semnele de boală sunt subtile și variate. Semnele tipice care alertează orice crescător sunt:

 Postura 'Pinguin' – asociată cu stomac glandular și dureri în gușă. Păsările se sprijină pe coadă și
înghit. Se observă mai ales după ce păsările mănâncă și beau.
 Pene uscate– datorită efectelor bolii.
 Senzație de ”plumb”– păsările afectate se simt greoaie în mână.
 Excremente umede – inflamația din tractul digestiv produce sete, porumbelul bea multă apă și produce
multă urină. Se va putea observa o margine clară și apoasă în jurul excrementelor.
 5. Excremente verzi – datorită iritației tractului digestiv iar la unele păsări scade pofta de mâncare
 6. Inflamație în gât – amigdalită și mucus de culoare transparent spre gri
 7. Repercursiuni în funcționarea normală a gușei – golire întârziată a gușei porumbelului și câteodată
și vărsături
  Consum mărit de mâncare per lot
 Tricomonoză uscată galbenă – la porumbeii de orice vârstă, asta înseamnă că multe alte exemplare au
un nivel ridicat de tricomonade care încă n-au trecut pragul pentru a forma material galben
 10. Semne indirecte- ezitarea de a zbura, apatie, probleme respiratorii ce răspund greu la tratamente
sau reapar.

Totuși, un diagnostic precis se poate da numai după o analiză microscopică din gușă. La fel de bine se
pot analiza microscopic și excrementele.
Crescătoriile sunt împărțite în 1 sau 2 grupe pentru a controla mai bine tricomonoza:
1. Crescătorii fără tulpină rezidentă de tricomonoză.
O data cu răspândirea rapidă a tulpinilor de tricomonoză umedă în sportul columbofil începând cu 1990 nu
multe crescătorii se încadrează în această categorie. În aceste crescătorii tricomonoza nu reprezintă o
problemă, iar testele din gușă vor fo tot timpul negative. Efortul îl reprezintă încercarea de a evita aducerea de
astfel de tulpini odată cu întoarcerea porumbeilor din concursuri. La concursurile în care păsărilor li se oferă
apă de băut, la întoarcere vor primi medicație împotriva tricomonozei.
2. Crescătorii cu tulpină rezidentă de tricomonoză.
În aceste crescătorii tricomonoza poate fi o problemă în sezonul de împerechere. Aici focusul nu este pe
păsările care se întorc din concursuri, deoarece tulpina se află deja în crescătorie, ci pe păstrarea unui număr
cât mai jos de tricomonade astfel încât să nu afecteze forma de zbor a porumbeilor. Asta se obține
administrând timp de 2 zile tratament specific. Durata și frecvența fiecărui tratament este variabil de la o
crescătorie la alta. Totuși, în majoritatea crescătoriilor, o frecvență de tratament de 1-2 zile la fiecare 1-3
săptămâni va menține scăzut nivelul tricomonadelor. În absența unor teste, un tratament de 2 zile la fiecare 3
săptămâni este indicat. Acesta este administrat de obicei luni și joi. Este de preferat o testare a numărului de
tricomonade înainte de tratament. Zilele în care apar eliberări mari de tricomonade în urma controlului va da
ritmul pentru un tratament preventiv ulterior, pentru a reuși menținut un nivel cât mai scăzut al tricomonadelor.
În general, pe măsură ce păsările devin mature, condiția lor fizică și imunitatea cresc.
Alte locuri cu tricomonoză

Cele mai multe leziuni se găsesc în gâtul porumbelului și sunt de cele mai multe ori asociate cu amigdalele.
Totuși, tricomonoza poate afecta o multitudine de alte locuri.

Tricomonoza ombilicală
Dacă laptele de porumbel se varsă în cuibar și contaminează ombilicul încă nevindecat al puiului, poate duce la
dezvoltarea unui nodul de tricomonoză la nivelul ombilicului. Tratați puiul cu doza corectă zilnic (de obicei 1-
4 zile). Antisepticele (Betadina) se poate aplica pe zona ombilicală zilnic până aceasta se vindecă. După câteva
zile nodulul poate fi îndepărtat. Observată din timp, boala poate fi ușor tratată și porumbelul să nu-și piardă din
valoare. De obicei această situație apare atunci când condițiile din cuib sunt precare și zona ombilicală se
vindecă greu iar părinții eliberează un număr ridicat de tricomonade. Un plan de tratament ar putea fi
următorul:
- tratați puii și ambii părinți.
- tamponați zona ombilicală zilnic cu Betadină
- curățați cuibarul
- tratați părinții împotriva tricomonozei când cuibarul este umed
- îmbunătățiți condițiile din cuib
Tricomonoză internă în gușă și stomac
La porumbeii cu tricomonoză internă, cel puțin 90% prezință noduli interni de tricomonoză localizați la baza
gușii sau la nivelul stomacului glandular (proventricul). Pe măsură ce noduluii se dezvoltă, aceștia strivesc
trahea porumbelului, îngreunând respirația și blocând descărcarea gușii. Asta interferează cu procesul de golire
a gușii ducând la infecție bacterială iar apoi la deshidratarea și înfometarea porumbelului. Din păcate, în
momentul în care se observă aceste simptome, boala este deja instalată și șansele sunt slabe ca porumbelul să
răspundă la tratament. Intervine moartea, nodulii crescând prin peretele stomacal și conținutul stomacului se
varsă în piept. În paralel, nodulii pot afecta inima sau vase mari de sânge cauzând o hemoragie puternică.
Păsările astfel afectate sunt găsite moarte pe podea, cu sândele ieșind pe cioc. Puteți încerca următorul
tratament pentru păsările considerate valoroase:
• Goliți manual gușa
• Puneți electroliți în apă
• Tratați porumbelul cu 3 picături Baytril de două ori pe zi
• Tratați porumbelul cu 1 tabletă cu Carnidazol sau Ronidazol o data pe zi
• Separați porumbelul afectat de restul lotului
Tricomonoza cloacală

Cloaca reprezintă fundul porumbelului. În peretele cloacăi există o glandă care se numește Bursa lui Fabricius.
Această glandă e parte importantă a sistemului imunitar al puiului. Dacă laptele de gușă care conține
tricomonade infectează cuibul, atunci puiul poate dezvolta noduli tricomonazi în cloacă. Păsările afectate pot fi
observate ca fiind tăcute iar dezvoltarea lor ușor întârziată, comparat cu alți pui sănătoși. La examinare, se
poate simți sub piele un nodul ferm deasupra cloacăi. Sunt cazuri când acești noduli sunt aparenți doar după
înțărcare. Porumbeii bolnavi ar trebui tratați zilnic timp de 3-4 zile timp în care moduli sunt deja localizați și
pot fi simțiți la o atingere fermă.
Noduli specifici la nivelul gâtului sau gușii

Dacă nodulii sunt localizați în gât, aceștia pot fi observați vizual sau dacă sunt în peretele gușii aceștia pot fi
simțiți ca niște noduli fermi, mobili cu diametru între 0.5-4 cm. Păsările afectate trebuie tratate zilnic, de obicei
1-4 zile. Leziunile din gât pot fi îndepărtate cu un bețișor cu bumbac. Ocazional e necesară îndepărtarea
chirurgicală. Încercările de îndepărtare premature pot duce la sângerare excesivă.

Tricomonoza internă

Tricomonoza poate infecta porțiuni interne asociate cu tractul digestiv, în special ductul biliar care drenează
bila dinspre ficat către intestine. Păsările cu noduli interni de tricomonoză de obicei nu arată semne specifici de
boală, printre acestea fiind scăderea în greutate, letargie, lipsa poftei de mâncare și diaree verzuie. Diagnosticul
final se pune de obicei la autopsie.
Tricomonoza sinusurilor

Sunt situații când tricomonoza invadează sinusurile prin deschizătura din cerul gurii unde se formează un
nodul. Pasărea prezintă o umflătură fermă de-a lungul frunții. Medicația este dată timp de 4-5 zile pentru a
stopa infecția. Printr-o incizie prin cel mai proeminent punct al nodulului acesta se poate extrage. După ce este
extras trebuie continuat tratamentul pentru tricomonoză. Vindecarea este rapidă și fără alte probleme.
Alte părți ale corpului

Este important să nu se confunde infecțiile din alte părți ale corpului cu tricomonoza. Tricomonadele
infectează tractul digestiv și structurile asociate. Porumbeii sunt destul de restricționați în lupta cu infecția.
Celulele lor albe sunt lipsite de multe enzime (lizozomi) care se găsesc la mamifere și astfel nu produc puroi.
Din acest motiv, indiferent de localizarea infecției, aceasta arată ca o infecție cu tricomonoză. Infecțiile
bacteriene (dar nu numai) ale pielii, ochilor sau picioarelor sunt de multe ori confundate cu tricomonoză.
Medicație disponibilă

Sunt patru medicamente în uz:

1. Dimetradazole – acesta a fost primul nitro-imidazol disponibil pentru tratarea bolii disponibil pentru
dizolvarea în apa de băut și încă are efect. Totuși există zone unde folosirea excesivă a dus la rezistență la
tratament, de aceea se recomandă folosirea cu prudență. Supradozarea duce la simptome ca: pierdera
echilibrului, a coordonării, și în cazul unor doze foarte mari duce la moarte. Totodată, interferează cu
producerea spermei și ca atare se va folisi mai rar la reproducție. Pentru pui, reproducție și perioada de vară
când este cald și se bea multă apă se recomandă o doză micșorata de dimitridazol.
2. Carnadazole – datorită prețului ridicat se găsește doar sub formă de tablete. Este sigur din punct de vedere al
rezistenței și foarte util în tratamentul individual. Doza este de 10 mg/porumbel/zi.
3. Metronidazole - este disponibil atît ca pudră solubilă cât și ca tablete. Este ieftin și rentabil economic.
4. Ronidazole – este cea mai folosită substanță activ din lume împotriva tricomonozei. În general se folosește
în concentrație de 10% în medicamente, caz în care doza este de 5 grame/2 litri de apă. Este un bun
medicament pentru porumbeii de reproducție, pui și concurs. În anumite țări nu este permisă utilizarea lui
pentru că autoritățile consideră că poate duce la crearea rezistenței la produs.
Orice tratament ați administra, este bine să rotiți între două medicamente pentru a evita rezistență din partea
tulpinei de tricomonad. Momentan, medicamentele pe bază de ronidazol sunt folosite ca tratament principal
datorită eficacității și deoarece sunt considerate destul de sigure.
- traducere și adaptare M.M.
sursa : Columbo.Vet