CUPRINS :

Introducere............................................................................................................... 2
1.Noţiuni generale privind executarea silită............................................................ 4
2. Modalităţile de executare silită............................................................................ 4
3. Incidentele de procedură în cadrul executării silite şi procedura soluţionării lor.
Amânarea. Suspendarea. Schimbarea modului de executare. Cauţiunea................ 6
4. Restituirea documentului executoriu................................................................... 9
5.  Încetarea procedurii de executare...................................................................... 10

5.1 Consecinţele încetării procedurii de executare....................................... 10

6. Întoarcerea executării............................................................................................10
6.1 Soluţionarea de către instanţa de apel  sau instanţa de recurs a întoarcerii  
executării................................................................................................................... 11
6.2 Cazuri de limitare a întoarcerii executării................................................. 11

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................... 12

Introducere
 Creditorul este liber să depună documentul executoriu la orice executor
judecătoresc, ţinînd cont de prevederile art. 30 din Codul de Executare. În timp de 3 zile
după primirea titlului executoriu, executorul emite o încheiere privind intentarea sau
refuzul de a intenta procedura de executare, pe care o expediază părţilor în cel mult 3
zile de la emitere, însoţită de borderoul de calcul al cheltuielilor de executare, cu
menţiunea că suma acestora care urmează a fi încasată de la debitor, se va stabili
ulterior, iar debitorului îi va expedia şi copia certificatului executor de pe documentul
executorului.
Încheierea privind intentarea procedurii de executare, poate fi contestată doar de
către debitor, în temeiul prevăzut de art. 61, lit. B şi E, din codul de executare, în
instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc
îşi are sediul. Executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare
dacă:
    
 Documentul nu ţine de competenţa sa;
 Termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat (termenul de
prezentare este de 3 ani);
 Documentul nu este întocmit în conformitate cu art. 14 din codul de executare;
 Documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective
stabilite în modul prevăzut de lege;
 Termenul de executare benevolă acordat prin lege, sau indicat în documentul
executoriu nu a expirat.
Refuzul executorului de a intenta procedura de executare, nu prezintă o piedică
pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare, după înlăturarea
neajunsurilor.
Încheierea privind refuzul de a primi documentul executoriu spre executarea,
poate fi contestată de creditor în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială
biroul executorului judecătoresc îşi are sediul. În termenul stabilit de executor, în
încheierea de intentare a procedurii de executare, părţile sînt obligate să se prezinte în
faţa executorului judecătoresc pentru a li se comunica drepturile şi obligaţiile lor,
inclusiv posibilitatea de conciliere sau de determinare modalităţii de executare şi sau a

1
consecutivităţii de urmărire a bunurilor debitorului. În cazul în care părţile convin
asupra condiţiilor de executare, executorul întocmeşte un proces verbal în care indică
aceste condiţii, ele devenind obligatorii pentru părţi.
În cazul în care părţile au convenit asupra încheierii unei tranzacţii, executorul
întocmeşte un proces verbal în care consemnează condiţiile tranzacţiei, acest proces
verbal servind drept temei pentru încetarea procedurii de executare. Acest proces verbal
serveşte ca document de executare. În cazul în care părţile sau una dintre părţi nu se
prezintă, ori concilierea nu finalizează cu încheierea unei tranzacţii, executorul
consemnează faptul printr-un proces verbal, şi continuă urmărirea patrimoniului
debitorului.
Procesele vebale menţionate mai sus, sînt semnate obligatoriu de părţi sau de
reprezentanţii acestora, sînt certficate cu semnătura şi ştampila executorului
judecătoresc şi înmînate părţilor. Procesele verbale nu pot fi contestate. Procedura de
conciliere a părţilor poate fi reluată la orice etapă a procedurii de executare la cererea
unei părţi în procedura de executare. Prevederile indicate mai sus, nu se aplică în cazul
documentelor executorii conform cărora calitatea de creditor o are statul. Măsurile
asiguratorii aplicate de executor pînă la încheierea tranzacţiei, pot fi ridicate total sau
parţial de acesta, doar la cererea scrisă a creditorului sau în baza unui proces verbal de
constatare a executării. În cazul în care, părţile, în procedura de executare, încheie pînă
la aplicarea măsurilor de executare silită, o tranzacţie, în condiţiile menţionate,
executorul judecătoresc beneficiază de un onorariu în proporţie de 50% din onorariul
stabilit pentru executarea integrală a documentului executoriu. În restul cazurilor,
mărimea onorariului poate fi mai mică de 70%.

1.Noţiuni generale privind executarea silită

2
 Procedura de executare silită reprezintă activitatea desfăşurată pe anumite etape
de către executorul judecătoresc în raport cu celelalte părţi.
Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau în
cazurile prevăzute de Codul de Executare, la demersul instanţei de judecată, cu
prezentarea documentului executoriu spre executare.

2. Modalităţile de executare silită

Executarea silită se efectuează prin:
1.    Urmărirea mijloacelor băneşti în numerar, a debitorului;
2.    Urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului;
3.    Urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestului pe bunuri şi prin vînzarea
sau administrarea lor silită;
4.    Urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;
5.    Urmărirea mijloacelor băneşti şi bunurilor debitorului care se află la terţi;
6.    Ridicarea de la debitor către creditor a obiectelor indicate în documentul
executoriu;
7.    Alte măsuri prevăzute de lege.
Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi sau din
oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea părţilor în
modul stabilit de Codul de Executare.
Motivele care stau la baza suspendării executării, nu pot servi drept temei de
amînare a executării (art. 78-79, Cod de Executare).
Dacă există circumstanţe care fac executarea dificilă sau chiar imposibilă,
executorul sau părţile în procedura de executare, vor înainta în instanţa de judecată care
a eliberat documentul executoriu, o cerere privind schimbarea modului şi a ordinii de
executare a hotărîrii. O astfel de cerere se examinează în cel mult 30 de zile.
Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea, documentul
executoriu în cazul:
1.    Încetării din viaţă a debitorului;
2.    Al declarării dispariţiei fără urmă a debitorului;
3.    Al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată
admite succesiunea în drepturi, pînă la determinarea succesorului în drepturi şi
3
admiterea succesiunii în procedura de executare;
4.    Insolvabilităţii debitorului, pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
5.    Pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu, pînă la numirea reprezentantului;
6.    Înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor a unei noi persoane
juridice, pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
7.    Contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia
depunerii cauţiunii, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat
contestarea;
8.    Anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu cu remiterea cauzei la
rejudecare, pînă la remiterea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
Instanţa de judecată poate suspenda documentul executoriu, la cererea
executorului sau a părţilor în procedura de executare, în cazul:
1.    Adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul
care a eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
2.    Aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interese de serviciu sau cu o
misiune de stat, atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
3.    Aflării debitorului într-o instituţie curativ – profilactică;
4.    Căutării debitorului;
5.    Înaintării de către ţerţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri, în
partea ce ţine de aceste bunuri;
6.    Contestării eliberării titlului executoriu – o astfel de încheire poate fi atacată cu
recurs;
Procedura de executare încetează în cazul în care:
1.    Obligaţia a fost stinsă;
2.    Între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie în condiţiile codului de
executare;
3.    După încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea
decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite
succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane;
4.    Bunurile persoanei juridice lichidate nu sunt suficiente pentru satisfacerea deplină a
creanţelor creditorului;
5.    Hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul
4
executoriu, a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
6.    Debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul
său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
7.    Creditorul a renunţat la executare.

3. Incidentele de procedură în cadrul executării silite şi procedura

soluţionării lor. Amânarea. Suspendarea. Schimbarea modului de executare.
Cauţiunea.

Amînarea. Executorul judecătoresc poate amîna executarea la cererea unei părţi

sau din oficiu, ţinînd cont de interesele primordiale ale creditorului, cu înştiinţarea
părţilor în modul stabilit de codul de executare (art. 76).
Suspendarea. Asupra suspendării sau încetării procedurii de executare, decide
executorul judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Neprezentarea lor
însă nu împiedică luarea deciziei. Pe durata suspendării procedurii de executare, orice
act de executare este interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare. Încheierea
privind suspendarea sau încetarea procedurii de executare poate fi constestată în instanţa
de judecată.
Executorul judecătoresc este obligat să suspende executarea, documentul
executoriu în cazul:
1.    Încetării din viaţă a debitorului;
2.    Al declarării dispariţiei fără urmă a debitorului;
3.    Al declarării decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată
admite succesiunea în drepturi, pînă la determinarea succesorului în drepturi şi
admiterea succesiunii în procedura de executare;
4.    Insolvabilităţii debitorului, pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
5.    Pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu, pînă la numirea reprezentantului;
6.    Înregistrării, în urma reorganizării persoanei juridice debitor a unei noi persoane
juridice, pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
7.    Contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia
depunerii cauţiunii, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat
contestarea;
5
8.    Anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu cu remiterea cauzei la
rejudecare, pînă la remiterea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
Instanţa de judecată poate suspenda documentul executoriu, la cererea
executorului sau a părţilor în procedura de executare, în cazul:
1.    Adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul
care a eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
2.    Aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interese de serviciu sau cu o
misiune de stat, atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
3.    Aflării debitorului într-o instituţie curativ – profilactică;
4.    Căutării debitorului;
5.    Înaintării de către ţerţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri, în
partea ce ţine de aceste bunuri;
6.    Contestării eliberării titlului executoriu – o astfel de încheire poate fi atacată cu
recurs;
Procedura de executare încetează în cazul în care:
1.    Obligaţia a fost stinsă;
2.    Între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie în condiţiile codului de
executare;
3.    După încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea
decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite
succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane;
4.    Bunurile persoanei juridice lichidate nu sunt suficiente pentru satisfacerea deplină a
creanţelor creditorului;
5.    Hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul
executoriu, a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
6.    Debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul
său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
7.    Creditorul a renunţat la executare.
Cauţiunea. În cazul acţiunilor cu caracter patrimonial, cînd debitorul atacă
hotărîrea judecătorească pentru suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs, el
depune o cauţiune la contul executorului judecătoresc unde se află documentul
executoriu spre executare, iar în cazul în care documentul executoriu nu este depus spre
6
executare, el depune cauţiunea la biroul executorului judecătoresc în a cărui competenţă
teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul
sau sediul debitorului. În cazul în care documentul executoriu a fost pus în executare
concomitent sau ulterior depunerii cauţiunii, procedura de executare va fi transmisă
către executorul judecătoresc la al cărui cont a fost depusă cauţiunea.
În baza documentului de plată, executorul judecătoresc este obligat să elibereze
debitorului confirmarea depunerii cauţiunii, înştiinţînd despre aceasta creditorul.
În cazul în care hotărîrea judecătorească se află în proces de executare, executorul
judecătoresc dispune, după verificarea depunerii cauţiunii, amînarea executării pentru
15 zile, termen în care partea interesată urmează să prezinte încheierea judecătorească
de suspendare a executării. În asemenea caz, executorul judecătoresc poate dispune
ridicarea totală sau parţială a sechestrului de pe bunurile debitorului.
În cazul în care încheierea de suspendare a executării nu este prezentată în
termen, executorul judecătoresc, la cererea scrisă a creditorului, poate elibera acestuia
suma depusă.
Persoana care depune cauţiunea are obligaţia de a achita taxa de primire a
cauţiunii.
Cauţiunea depusă de reclamant în condiţiile art. 182 din Codul de procedură civilă va fi
depusă la contul executorului judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de
camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul
reclamantului.
Cuantumul cauţiunii. Cauţiunea se depune în cuantum de 120% din suma bănească ce
urmează a fi încasată de la debitor sau din valoarea bunurilor pe care acesta este obligat
să le transmită în temeiul hotărîrii judecătoreşti, cu includerea cheltuielilor de judecată.
Efectul cauţiunii. În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi
hotărîri prin care acţiunea creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie
debitorului. Cheltuielile de executare efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad
din cauţiune.
În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii la
rejudecare, cauţiunea  rămîne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea unei noi
hotărîri irevocabile.

7
 Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se foloseşte în
contul executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.

4. Restituirea documentului executoriu

După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost
executat ori care a fost executat parţial se restituie creditorului în cazul în care:
a)    cere creditorul;
b)    debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru
satisfacerea creanţelor;
c)    creditorul  refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar
debitorul nu dispune de alte bunuri;
d)    debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în
documentul executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului
cînd debitorul este dat în căutare;
e)    creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea  documentului executoriu
sau nu avansează în termenul stabilit de prezentul cod cheltuielile necesare pentru
efectuarea actelor de executare;
f)    creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform
hotărîrii, urmează să-i fie predate.
În cazurile menţionate la alin. (1) lit. b)–f), executorul judecătoresc întocmeşte un
proces-verbal. Restituirea documentului executoriu către creditor nu împiedică
prezentarea lui repetată spre executare, în condiţiile prezentului cod. În acest caz, noul
termen de prezentare a documentului executoriu spre executare se calculează conform
art. 17 alin. (3) din codul de executare.
Documentul executoriu se restituie în baza încheierii motivate a executorului
judecătoresc. Încheierea poate fi contestată în instanţă de judecată.
În cazurile indicate la alin. (1) lit. a), b) şi d), măsurile asigurătorii se vor menţine
pe întregul termen de prescripţie a executării sau pînă la stingerea obligaţiei stabilite
prin documentul executoriu.
Încheierea privind restituirea documentului executoriu serveşte drept temei pentru
depunerea dosarului de executare în arhivă.
5.  Încetarea procedurii de executare
8
Procedura de executare încetează în cazul în care:
a)    obligaţia a fost stinsă;
b)    între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile prezentului cod;
c)    după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea
decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite
succesiunea de  către succesorul de drepturi al acestor persoane;
d)    bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a
creanţelor creditorului;
e)    hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul
executoriu a fost anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
f)    debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul
său a unei sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
g)    creditorul a renunţat la executare.
5.1 Consecinţele încetării procedurii de executare
După intrarea în vigoare a încheierii privind încetarea procedurii de executare,
executorul judecătoresc dispune anularea măsurilor de asigurare a executării.
Documentul executoriu, în care au fost făcute menţiunile de rigoare, se restituie
instanţei de judecată sau altor organe emitente. În cazul încetării executării pe motivele
prevăzute la art. 83 lit. b) din prezentul cod, documentul executoriu se restituie 
creditorului, cu o menţiune despre încheierea tranzacţiei.
Procedura de executare care a încetat nu poate fi reluată.

6. Întoarcerea executării
În cazul în care hotărîrea executată se anulează şi, după rejudecarea pricinii, se
adoptă o hotărîre prin care acţiunea se respinge parţial sau integral ori o încheiere de
încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol, instanţa de judecată dispune din
oficiu restituirea către pîrît (debitor), din contul reclamantului (creditorului),  a tot ceea
ce s-a încasat în temeiul hotărîrii anulate, precum şi  a cheltuielilor de executare.
Dacă restituirea în natură a bunurilor este imposibilă, instanţa de judecată prevede
restituirea contravalorii lor, stabilită la data întoarcerii executării.
Soluţionarea de către prima instanţă a întoarcerii executării
Instanţa de judecată căreia i s-a trimis pricina spre rejudecare este obligată să examineze
9
din oficiu întoarcerea executării şi să o soluţioneze în o nouă hotărîre sau încheiere, prin
care se dispune încetarea procesului în cauză.
Dacă instanţa de judecată care a rejudecat pricina nu a soluţionat întoarcerea
executării hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de prescripţie, să înainteze
în această instanţă  o cerere de întoarcere a executării în procedură în ordonanţă, fără
respectarea procedurii prealabile.
Termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămînerii definitive a hotărîrii
de respingere a acţiunii.
Părţile sînt scutite de plata taxei de stat, inclusiv pentru cererea de recurs.

6.1 Soluţionarea de către instanţa de apel  sau instanţa de recurs a

întoarcerii  
executării
Instanţa de apel sau instanţa de recurs este obligată să dispună întoarcerea
executării dacă, examinînd apelul sau recursul, anulează hotărîrea instanţei de fond cu
adoptarea unei noi hotărîri prin care respinge parţial sau integral acţiunea ori adoptă o
încheiere de încetare a procesului sau de scoatere a cererii de pe rol.
În cazul în care instanţa de apel sau de recurs nu a dispus întoarcerea executării,
pîrîtul poate înainta o acţiune în condiţiile art.158 din prezentul cod.
6.2 Cazuri de limitare a întoarcerii executării
Nu se admite întoarcerea executării în pricinile de încasare a pensiei de
întreţinere, de reparare a prejudiciului cauzat prin schilodire sau prin altă vătămare a
sănătăţii, precum şi prin pierderea întreţinătorului, cu excepţia cazurilor cînd hotărîrea
anulată a fost întemeiată pe informaţii sau pe documente false prezentate de reclamant.
BIBLIOGRAFIE:

 Aplicarea interdicției de a părăsi ţara în procedura de executare silită: condiții de drept

substanțial și de drept procedură Dumitru VISTERNICEAN, Gheorghe RENIȚĂ,

 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-executional-civil/procedura-de-
executare-silita/

 CODUL DE EXECUTARE AL REPUBLICII MOLDOVA

10
 https://monitorul.fisc.md/editorial/termenul-de-prezentare-executorului-judecatoresc-a-
documentelor-executorii.html

11