Facultatea Drept și de Științe Administrative

Referat
Elaborarea, executarea și efectele deciziei administrative

Lect. dr. Scutariu Petronela

Studentă:Dimitrenco Valeria
Specializarea:Administrație publică
Anul I

Suceava2021
 Introducere
A decide înseamnă a transforma o voință în acțiune, este elementul intermediar între gândire
și realizare, este momentul trecerii la actul în sine. Dar așa cum avem, în orice moment, o
infinitate de acțiuni posibile sau probabile, deciderii îi revine atunci să facă în mod constant o
alegere, să selecteze în orice circumstanță dată, un act necesar.
Astfel modul de funcționare și actualizare a aceastor alegeri, se numește procesul decizional.
În referatul dat voi prezinta caracteristicile și condițiile de luare a deciziilor administrative
eficiente și a procesului de luare a deciziilor, ca un proces prin care se ajunge la o alegere
informată,corectă și motivată, ce duce spre realizarea obiectivelor propuse și rezolvarea
problemelor apărute.Deasemenea voi descrie clasificările și trăsăturile în sfera administrației
publice,unde vom afla că cele mai importante decizii administrative iau forma actelor juridice.
Timpul reprezintând intervalul conştient dirijat între primirea sarcinilor şi executarea lor, el
constituind o garanţie esenţială a procedurii administrative şi determinând o acţiune raţională.
Astfel fiind necesară alegerea timpului optim de decizie, pentru diminuarea eficientă a muncii
administrative.
În prezentul referat vin cu unele sugestii privind modul şi etapele adoptării deciziilor în cadrul
sistemului administraţiei publice.
Deasemenea pe parcus vom putea observa efectele unei decizii administrative ,ele fiind
influenţate de modul de execuţie a acesteia, deoarece are loc ridicarea problemei organizării
raţionale şi eficiente a resurselor materiale, umane şi financiare.
 Cuprins
Introducere.............................................................................................2
Capitolul 1 Caracteristici ale procesului decizional..........................4
1.1Conceptul de decizii administrative..................................................4
1.2 Clasificarea şi trăsăturile deciziilor în sfera administraţiei publice.5
1.1.1 Decizii de orientare generală.......................................................................5
1.1.2 Decizii operaţionale.....................................................................................5
1.1.3 Decizii cu caracter strategic........................................................................6
1.1.4 Decizii cu caracter tactic.............................................................................6
1.1.5 Clasificarea deciziilor administrative..........................................................6
Capitolul 2 Elaborarea şi adoptarea deciziei administrative...........7
Capitolul 3 Executarea deciziei administrative................................10
Capitolul 4 Efectele deciziilor administrative……………………...11
4.1 Efectele directe…………………………………………………....11
4.2 Efectele indirecte……………………………………………..…...11
Concluzie..............................................................................................12
Bibliografia…………………………………………………………....13

Capitolul 1 Caracteristici ale procesului decizional

 1.1Conceptul de decizii administrative
Administraţia publică reprezintă un sistem care funcţionează după o serie de principii, dar
care este influenţată şi de anumite evoluţii din societatea în care este integrată. Calitatea
particulară care defineşte acest sistem constă în faptul că deciziile sunt produse în funcţie de
particularităţile stabilite de autorităţile publice şi nu de forţele impersonale ale pieţei.
Activitatea din sfera administraţiei publice se realizează prin intermediul unei multitudini
de decizii. De la cele mai mărunte sarcini şi activităţi ale unui funcţionar şi până la
documentele oficiale semnate de un ministru, conducător sau preşedinte de stat. Procesul
decizional este prezent, el se concretizează prin elaborarea şi executarea de decizii
administrative corespunzătoare atribuţiilor îndeplinite.
În general, prin conceptul de decizie se înţelege o linie de acţiune conştient aleasă dintr-un
număr oarecare de posibilităţi, iar scopul său este să ajungă la rezultatul dorit. Cât priveşte
decizia administrativă, Corneliu Manda o defineşte ca pe o manifestare de voinţă a
administraţiei, premergătoare unei acţiuni sau inacţiuni, prin care se optează pentru o variantă
în vederea realizării unui scop, deci este un act raţional.1
Unele acte decizionale pot avea caracter mixt: după obiectul sau domeniul la care se
referă, deciziile pot fi foarte variate: politice, economice, militare, social-culturale etc. Din
punct de vedere al conţinutului, decizia poate avea un caracter normativ sau individual.
  Decizia administrativă este o componentă, o specie a deciziei umane. Ea este rezultatul
activităţii funcţionarilor care lucrează în activitatea publică, dar şi o determinantă a activităţii
acestor oameni, dat fiind faptul că activitatea lor ulterioară este urmare a deciziei
administrative.
Dar, organizând executarea şi executând concret legea, decizia administrativă este o
hotărâre şi pentru persoanele care lucrează în afara sistemului administraţiei publice, atât pentru
că li se adresează influenţându-le comportamentul, cât şi pentru că înşişi cetăţenii participă în
cele mai diverse forme la elaborarea deciziei administrative.
Legea exprimă interesele generale ale cetăţenilor, iar decizia administrativă nu urmăreşte
altceva decât înfăptuirea acestor interese pe care le prevede legea. Deci, scopurile urmărite prin
decizia administrativă nu aparţin administraţiei, ele fiind valori politice pe care le exprimă
legea, astfel atunci când administraţia alege o variant din mai multe situaţii posibile, aceasta nu
priveşte niciodată scopurile pe care le urmăreşte legea, ci modalităţile de executare. Aceste
modalităţi fiind oportunitatea deciziei administrative, oportunitate care trebuie să se armonizeze
cu legalitatea acesteia.Cea mai importantă categorie a deciziilor administrative o formează
actele administrative,care include orice activitate decizională a organelor administraţiei publice,
a compartimentelor şi a actelor sale.

1
https://administrare.info/administra%C8%9Bie-public%C4%83/5964-varietatea-deciziilor-administrative-%C5%9Fi-
specificitatea-procesului-decizional
 1.2 Clasificarea şi trăsăturile deciziilor în sfera administraţiei
publice
Dintr-o perspectivă mai largă, deciziile din sfera administraţiei publice pot fi
clasificate în baza unor criterii comune ce vizează rolul specific, natura obiectivelor
urmărite etc.
Astfel, în raport cu rolul ce revine deciziilor în derularea ansamblului activităţilor din
administraţia publică, acestea se pot structura pe două mari categorii:
 decizii de orientare generală
 decizii operaţionale
1.2.1 Decizii de orientare generală
Deciziile de orientare generală marchează activităţile administrative, având un
caracter normativ general. Acestea prezintă cadrul organizatoric şi de conducere pentru
diversele părți ale administrației publice, începând cu crearea instituţiilor specializate pe
domenii şi asigurarea funcţionalităţii sistemului administrativ în concordanţă cu obiectivele
de politică generală ale guvernării. Ele se iau, în principiu, de către organele de conducere
şi, de regulă, se prezintă sub forme ale actelor juridico-administrative prin care se decide
scopurile şi modalităţile de acţiune pentru atingerea acestora, în perspectiva unei perioade
de timp mai îndelungate. Cel mai adesea, asemenea decizii se concretizează prin
reglementări, privind organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, cu posibilitate la
scara întregii ţări, dar se pot integra şi deciziile autorităţilor administrative locale, care
vizează dezvoltarea socio-economică pe termen lung sau mediu, în profil teritorial.
1.2.2 Decizii operaţionale
Deciziile operaţionale sunt caracteristice funcţionării structurilor operative şi
activităţii curente a lucrătorilor din sistemul administrativ public. Ele se referă la execuţia
propriu-zisă a lucrărilor, respectiv prestarea efectivă a serviciilor publice. Deoarece
funcţionarii publici sunt obligaţi să aplice prevederile legii şi să execute sarcinile de
serviciu ce le revin corespunzător postului ocupat, desfăşurarea activităţii oricărei instituţii
presupune şi implicare fiecărui lucrător în rezolvarea problemelor de serviciu, prin
observarea, analiza şi încadrarea corectă a fenomenelor la care se referă, inclusiv prin
sesizarea disfuncţionalităţilor şi posibilităţilor de îmbunătăţire continuă a activităţii
respective.În mod firesc, ei trebuie să aprecieze măsura în care solicitările ce li se
adresează pot fi rezolvare în conformitate cu prevederile actelor normative, luând deciziile
corespunzătoare.
Deasemenea se pot identifica și alte două categorii de decizii, şi anume:
 decizii cu caracter strategic
 decizii cu caracter tactic
 1.2.3 Decizii cu caracter strategic
Deciziile cu caracter strategic vizează angajarea unor obiective majore, de mare
importanţă şi care necesită un timp mai îndelungat de realizare, având un conţinut mai
complex şi un rol determinant în funcţionarea pe termen lung a instituţiei respective, cum
sunt cele privind construirea unor sedii adecvate, dotarea cu echipamente performante etc.
1.2.4 Decizii cu caracter tactic
Deciziile cu caracter tactic se referă, în general, la stabilirea modalităţilor concrete şi
crearea condiţiilor optime pentru înfăptuirea deciziilor strategice, ţinând de derularea
operativă a activităţilor corespunzătoare. Acestea sunt conturate cu mai multă exactitate
decât cele strategice, au durate de timp de execuţie mai scurte şi efecte imediate. Ele sunt
mai simple dar şi mai numeroase, în raport cu diversitatea situaţiilor în care se impun a fi
luate nu numai de către conducători ci şi de către participanţii la realizarea sarcinilor
instituţiilor administrative.
1.2.5 Clasificarea deciziilor administrative
Având în vedere multitudinea şi marea varietate a deciziilor generate de ansamblul
activităţii respective, în clasificarea acestora se folosesc diferite criterii specifice. Astfel,
după Mihai Oroveanu, deciziile administrative se clasifică după următoarele criterii:2
1. după importanţă;
2. după gradul lor de generalitate;
3. după gradul libertăţii de apreciere;
4. după măsura cunoaşterii probabilităţii efectelor;
5. după operativitatea lor;
1) Criteriul importanţei ţine seama de poziţia juridică pe care o ocupă instituţia sau
autorul în ierarhia administrativă: ministru, director general, director, etc. Astfel, funcţionarii
de conducere sunt preocupaţi de finalitate, funcţionarii medii de resurse şi personalul
subordonat, de executarea materială a deciziilor. Astfel se explică de ce majoritatea
deciziilor sunt concepute şi pregătite de către funcţionarii situaţi la nivelurile medii, care
stabilesc resursele adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor. O asemenea soluţie este eficientă,
deoarece funcţionarii de la acest nivel cunosc cel mai bine resursele administraţiei.
2) După gradul lor de generalitate, deciziile se clasifică în generale şi individuale.
Decizia generală serveşte drept temei pentru alte decizii şi exercită influenţe profunde
asupra realităţilor administrative, deciziile individuale au un conţinut precis şi servesc unui
singur obiectiv bine definit din administraţia publică.

2
M.Oroveanu, „Tratat de ştiinţa administraţiei", Bucureşti, 1996
 3) După gradul libertăţii de apreciere de care se exercită în cadrul şi în conformitate
cu prevederile actelor normative. Aşadar, competenţa administraţiei de a decide este stabilită
şi limitată de lege.
4) După măsura cunoaşterii probabilităţii efectelor, deciziile se clasifică în:
 decizii în condiţii de certitudine, atunci când fiecare acţiune conduce în mod
precis la un anumit rezultat specific;
 decizii în condiţii de risc, atunci când fiecare acţiune conduce la un rezultat
dintr-un ansamblu de rezultate posibile, probabilitatea fiecărui rezultat fiind
cunoscută;
 decizii în condiţii de incertitudine, atunci când fiecare acţiune este de natură să
producă un ansamblu de rezultate posibile, probabilitatea fiecărui rezultat
nefiind cunoscută.
5) După operativitatea cu care sunt luate, deciziile administrative pot fi clasificate în
spontane şi pregătite. Primele se bazează pe intuiţie, inspiraţie de moment, pregătirea
profesională şi experienţa celui care decide; ele sunt justificate în cazurile de urgenţă ca
singura procedură operativă. Este de dorit, însă, ca deciziile spontane care prezintă o
anumită importanţă pentru activitatea instituţiilor publice, să fie evitate şi înlocuite cu decizii
temeinic documentate şi pregătite.
Respectarea formelor adecvate de emitere a deciziilor administrative constituie o regulă
fundamentală în activitatea administraţiei, deoarece contribuie la funcţionarea eficientă şi
raţională a mecanismului administrativ.
 Capitolul 2 Elaborarea şi adoptarea deciziei administrative

Problema adoptării deciziilor administrative are un caracter fundamental şi esenţial nu

doar pentru sistemul autorităţilor administraţiei publice, dar şi în toate domeniile activităţii
umane.
Elaborarea şi adoptarea deciziilor administrative prezintă un proces care cuprinde toate
funcţiile managementului: planificarea, organizarea, motivarea şi controlul. Deciziile
adoptate de autorităţile publice determină nu doar calitatea şi eficienţa proceselor sistemului
administrat, dar şi posibilitatea asigurării unei dezvoltări durabile. Eficienţa activităţii
funcţionarilor publici ţine de calitatea deciziilor administrative.3
Procesul de elaborare a deciziei administrative în cadrul autorităţilor administraţiei
publice presupune respectarea unor proceduri tehnico-legale
1. Prima etapă în procesul de elaborare a deciziei constă în identificarea şi formularea
problemei. Situaţia problematică apare ca o consecinţă a devierii de la normă a obiectului, ca
urmare a unor rezistenţe interne şi externe.
2. Cea de-a doua etapă presupune constituirea grupului de lucru pentru pregătirea acesteia.
Grupul de lucru este compus din specialişti calificaţi, capabili să elaboreaze mai multe
variante de soluţionare a problemei. În funcţie de situaţie, soluţia poate fi propusă de însuşi
conducătorul autorităţii.
3. La etapa a treia, are loc acumularea şi analiza informaţiei cu privire la problemă. Aceasta
asigură cunoaşterea exactă a situaţiei reale în domeniul în care urmează a fi adoptată decizia.
În acest scop se constituie un sistem informaţional, capabil să furnizeze date complete şi
corecte privind realităţile economico-sociale, în care intervine decizia administrativă.
4. În etapa a patra grupul de lucru va elabora şi va fundamenta mai multe variante de soluţii.
Fiecare variantă va include: direcţiile principale pentru atingerea scopurilor, executanţii
concreţi ai deciziei, resursele necesare, termenele de realizare a scopurilor, efectele așteptate
în urma realizării deciziei
5. Etapa a cincea constă în selectarea şi adoptarea deciziei. Variantele deciziei administrative,
identificate cu ajutorul metodelor ştiinţifice, sunt prezentate managerului, care va efectua
alegerea finală.
După unii autori, etapa adoptării se poate diviza, în cel puţin 3 faze: dezbaterea,
deliberarea şi votarea. Etapa adoptării este guvernată de importante formalităţi procedurale
concomitente adoptării deciziei şi ulterioare acesteia, necesare asigurării valabilităţii sale sau
punerii în executare.4

3
https://administrare.info/administra%C8%9Bie-public%C4%83/7614-elaborarea-deciziei-%C3%AEn-institu%C5%A3iile-publice
4
Oroveanu M. T. Tratat de ştiinţa administraţiei. Bucureşti: Ed. Cerma, 1996 pg. 395-398
 Dezbaterea presupune activitatea de evaluare a propunerilor cuprinse într-un proiect, în
baza unei confruntări de idei în cadrul căreia se evidenţiază avantajele şi dezavantajele
soluţiilor propuse. Forma organizatorică a dezbaterii în cadrul organelor colegiale care
reprezintă o reuniune de două sau mai multe persoane ce alcătuiesc împreună un organ şi a
căror reunire are un anumit scop.
Deliberarea constă în faptul că fiecare participant la dezbatere optează, din considerente
specifice, asupra unui proiect sau variante, care se diferă în ceea ce priveşte structura
demonstraţiei sale, alegerea şi ordonarea argumentelor, modul şi momentul de prezentare.
Alegerea unei variante din mai multe, are loc în baza unei aprecieri comparative a
variantelor propuse sub aspectul diferiţilor factori, indicatori de eficienţă, prin aprecierea
unor efecte posibile ca apariţie etc., dar cu respectarea cadrului legal care delimitează
posibilităţile de opţiune.
Votarea reprezintă operaţiunea prin care se manifestă cu efecte juridice voinţa organului
colegial prin adoptarea actului juridic. Voinţa pe care o cuprinde decizia se manifestă în
realizarea puterii de stat şi se află numai la nivelul persoanelor care au un drept de vot
deliberative.
 Capitolul 3 Executarea deciziei administrative
După ce a fost adoptată, decizia administrativă trebuie executată, pusă în aplicare. Oricât de
bună ar fi decizia, dacă ea nu este executată sau este defectuos executată, întreaga muncă depusă
anterior pentru elaborarea deciziei se iroseşte.
Este important să reținem că după adoptarea sa de către organul emitent, decizia
administrativă devine obligatorie. Astfel încât, în caz de neexecutare, pot fi aplicate sancţiunile
prevăzute de lege celor care se fac vinovaţi de neexecutare.
În vederea executării, organele administraţiei publice adoptă o serie de măsuri
organizatorice, privind mobilizarea şi utilizarea mijloacelor necesare executării. Cu cât mai bine
este organizată executarea, cu atât se înfăptuieşte mai deplin scopul deciziei respective.
Un element deosebit de important al executării este oportunitatea acesteia, o întârziere în
executare putând avea uneori consecinţe deosebit de grave, ca rezultat chiar imposibilitatea
executării.
În procesul de executare, trebuie să se ţină seama cu stricteţe de competenţa fiecărui organ
în parte, în aşa fel încât să se evite suprapunerile şi paralelismele, care ar putea avea efecte
negative.
Pentru executarea corespunzătoare a deciziilor, cercetătorii propun unele recomandări, şi
anume5:
 separarea îndeplinirii unei decizii, de celelalte acţiuni ale administraţiei; - orice executare
urmează să se integreze în structura de ansamblu a administraţiei;
 buna executare depinde de experienţa şi cunoştintele în materie ale funcţionarilor publici;
 executarea operativă a deciziei, deoarece orice întîrziere poate avea efecte dăunătoare
 executarea este mai facilă, atunci când decizia se integrează în cadrul tradiţional al
activităţilor administrative sau poate fi mai dificilă dacă impune inovaţii în materie.
Important e că executarea unei decizii se împleteşte cu activitatea de control, care verifică
atât derularea procesului decizional, cât și rezultatele obţinute. Controlul furnizează informaţii
necesare în elaborarea deciziilor viitoare şi marchează dinamica deciziei administrative. Prin
urmare, o executare eficientă a deciziei urmează să fie întotdeauna completată de o verificare
obiectivă şi oportună.

5
Brezoianu D. Drept administrativ român. Bucureşti: All Beck, 2004 pg-112
 Capitolul 4 Efectele deciziilor administrative
Efectele deciziei administrative pot fi oprite, suspendate, încetinite sau accelerate, prin
politica statului, modificarea cadrului legal sau a activităţii şi structurii administraţiei. Un
factor care contribuie la blocarea dinamicii deciziei administrative îl constituie spiritul
obișnuit. Lipsa iniţiativei, absenţa operativităţii pot paraliza o decizie administrativă.
Elemente care la prima vedere par minore (lipsa echipamentelor moderne de calcul sau a
personalului de execuţie) pot afecta eficienţa şi dinamica deciziei.
Eficienţa unei decizii administrative se bazează pe prevederea şi calcularea efectelor ,pe
care le generează şi care pot fi directe şi indirecte.
4.1 Efectele directe
Din momentul în care a fost adoptată decizia, dreptul administrativ pune capăt
dezbaterilor şi clarifică problemele prin rezolvarea lor în practică. Pentru unii, decizia
adoptată reprezintă confirmarea punctului lor de vedere. Pentru alţii ea înlătură anumite
incertitudini şi îndoieli. Indiferent de situaţie, decizia este obligatorie, chiar şi pentru cei care
o consideră greşită.
Pentru ca decizia să producă efecte nu este suficientă unirea celor doua elemente,
înţelegerea şi voinţa, mai este necesar ca cei care adoptă decizia să fie convinşi că aceasta
corespunde şi satisface cerinţele vieţii sociale. Deciziile greșit concepute au efecte slabe şi
nu par aplicabile. Este de preferat să se atingă un obiectiv mai modest, decât să se eşueze
spre unul irealizabil.
4.2 Efectele indirecte
Efectele indirecte privesc pe funcţionarii care decid, autorităţile publice şi
administraţiile. Ele reflectă răspunderea asumată de cei care au luat o anumită decizie. În
calitate de autori, ei vor apăra decizia respectivă, căutând să-i asigure eficienţa pentru ca
aceasta să producă toate efectele.
Efectul indirect asupra instituţiilor publice constă în consolidarea, modificarea sau chiar
lichidarea unora dintre ele. Inpactul asupra populaţiei depinde de modul participării acestora
la procesul decizional. De gradul participării cetăţenilor la activitatea administraţiei statului,
depinde atitudinea de alăturare, colaborare, rolul lor activ sau pasiv faţă de decizia
administrativă.
 Concluzie
 Plecând de la ideea că administraţia publică, în general, este definită ca fiind activitatea ce
se desfăşoară de către autorităţile administraţiei publice în vederea organizării executării şi a
executării în concret a legii şi a celorlalte acte normative, s-a apreciat că esenţa deciziei
administrative a autorităţilor administraţiei publice o constituie voinţa naţiunii, exprimată în
diversele decizii politice cuprinse în actele normative adoptate de puterea legislativă. Această
voinţă este realizată ,atât prin executarea deciziilor adoptate de autorităţile publice chemate să
exercite puterea legislativă, precum şi a deciziilor autorităţilor publice chemate să exercite puterea
executivă, emise în scopul realizării celor dintâi.
Decizia administrativă este o manifestare de voinţă a persoanelor sau organelor
administraţiei, premergătoare acţiunilor de întreprins şi prin care acestea optează pentru o soluţie,
în vederea atingerii unui scop sau realizării unei finalităţi. Ea apare numai atunci când există, în
planul judecăţii umane, mai multe posibilităţi, metode sau variante adecvate, de a rezolva o
problemă şi urmează să se opteze numai pentru una dintre ele, şi anume, pentru aceea care pare a
fi cea mai avantajoasă.
Din momentul în care a fost adoptată, decizia administrativă este influenţată de factorul
juridic şi de cel temporal. Cele mai importante decizii administrative iau forma actelor juridice. În
plus, dreptul delimitează competenţele instituţiilor publice, precizează condiţiile în care acestea
funcţionează şi reprezintă o barieră împotriva exagerărilor birocratice. La rândul său, factorul
temporal influenţează calitatea execuţiei deciziei şi exprimă dinamica acesteia.
 Bibliografie
M.Oroveanu, „Tratat de ştiinţa administraţiei", Bucureşti, 1996
Ion DULSCHI “Procesul decizional în administraţia publică”
Prof.univ.dr. Mihaela Onofrei „Ghid de instrumente şi bune practici în procesul decizional
public”, Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi
Prof.univ.dr.Mihaela Onofrei “Caracteristici ale procesului decisional în sectorul
public”,sp. curs, Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi
Alexandru Ioan, Teoria administraţiei, Ed.Economică, Bucureşti, 2001
Manda Corneliu. Ştiinţe ale administraţiei. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004
Boldur-Lăţescu Gh. Fundamentarea complexă a procesului decizional economic.
Bucureşti: Editura ştiinţifică, 1973