DianaCulescu Teza Extenso

Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013
Axa prioritară: 1. „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie: 1.5 „Programe doctorale și post-doctorale în sprijinul cercetării”
Titlul proiectului: „Programe doctorale si postdoctorale pentru promovarea excelenței în cercetare,
dezvoltare si inovare în domeniile prioritare - agronomic și medical veterinar, ale societății bazate pe
cunoaștere”
Beneficiar: UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA
ID Proiect: 132765
Cod contract: POSDRU/159/1.5/S/132765
Elaborarea unei metode de analiză

a calității spațiilor verzi urbane
- teză de doctorat -
PhD Thesis: Development of a quality assessment method for

urban green spaces
Thèse de doctorat: Développement d'une méthode d'analyse de la
qualité des espaces verts urbains
Conducător științific: Prof. univ. dr. Dorel Hoza

Doctorand: peisagist Diana Lavinia Culescu
București
2015
cunoaștere”
ID Proiect: 132765
MULȚUMIRI
Studiul Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane a fost
realizat în cadrul Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și
Medicină Veterinară București (România), în cadrul proiectul nr.
POSDRU/159/1.5/S/132765 finanțat din Fondul Social European prin Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane
ELABORAREA UNEI METODE DE ANALIZĂ A CALITĂȚII

SPAȚIILOR VERZI URBANE
- TEZĂ DE DOCTORAT -
Cuvinte cheie: utilizare, accesibilitate, componența cadrului vegetal, interacțiunea cu vegetația,

grilă de analiză, vegetație arborescentă, cadastru participativ, Parcul Izvor, Parcul Mauer, Parcul
Görlitzer
REZUMAT
În prima parte a lucrării (Capitolul I - Introducere) este descris contextul local și

internațional în care are loc cercetarea și importanța pe care o are analizarea calitativă a spațiilor
verzi urbane în această conjunctură. În mediul urban, pe lângă stabilirea valorii fiecărui spațiu
studiat, analizarea lor calitativă are un impact direct asupra realizării unor planuri de gestionare
adaptate, care să reducă presiunea asupra bugetelor administrațiilor publice, să mențină calitatea
spațiilor vegetalizate și, nu în ultimul rând, să ofere siguranță și confort în utilizare.
Motivarea alegerii acestei teme de studiu este legată de ratificarea Conveției Europene a
Peisajului (2001) în România prin intermediul Legii nr. 451/2002, fapt ce implică generarea sau
adoptarea unor instrumente adecvate pentru analizarea peisajelor și a elementelor componente
ale acestora, care să stea la baza stabilirii politicilor pentru protecția, managementul și
amenajarea peisajelor. Un alt factor ce determină importanța unei astfel de cercetări o reprezintă
incoerențele și inconsecvențele majore în vederea stabilirii unei strategii adecvate de dezvoltare a
spațiilor verzi urbane, dificultățile provenind din chiar textul Legii 24/2007, ce ar trebui să
genereze și să guverneze astfel de demersuri.
În continuare este explicată necesitatea elaborării unei metodologii de realizare a
cadastrului verde urban, metodologie care, în contextul local actual, este recomandat a avea o
dimensiune posibil participativă, acest aspect fiind determinat pe de o parte de incapacitatea
actuală a autorităților (detaliat analizată în lucrare) de a realiza un astfel de cadastru, iar pe de
altă parte reacțiile sociale majore la această stare de fapt.
Capitolul II - Stadiul cunoașterii problematicii abordate la nivel internațional și național,
după o explicitare terminologică, abordează din perspectivă teoretică și analitică tendințele
actuale în domeniul realizării cadastrelor verzi, a metodelor folosite pe plan internațional și
importanța pe care Sistemele Informaționale Geografice o au în cadrul acestor metode. O atenție
deosebită este acordată, în acest context, modului de analizare și de evaluare a vegetației
arborescente din mediul urban. Sunt analizate tipurile curente de inventariere a vegetației urbane
și metodele și echipamentele necesare acestora. În același timp sunt definiți clar o serie de
indicatori calitativi, respectiv valoarea istorică, valoarea estetică, valoare horticolă și valoarea
ecologică, fundamentali în analizarea vegetației arborescente din perspectiva directivelor
cuprinse în Convenția Europeană a Peisajului.
În continuare este analizată practica internațională în domeniul participării publice la
procesul de planificare urbană în general și a spațiilor verzi în special. Din acest punct de vedere
sunt analizate și instrumentele specifice organizării participării publice în cadrul proceselor
formale de consultare dar și fenomenele specifice ale participării informale.
Contribuțiile proprii sunt structurate pe patru capitole mari. Primul capitol din această
secțiune lansează o serie de ipoteze de lucru legate pe de o parte de rolul social pe care îl joacă
spațiile verzi în viața și structura urbană, iar pe de alta de vegetația arborescentă din cadrul
spațiilor verzi și de rolul jucat de aceasta în definirea calitativă a acestora.
În continuarea capitolului sunt propuse o serie de metode specifice de stabilire a
criteriilor de analiză a spațiilor verzi: documentarea cu privire la contextul urban; prelucrarea și
sintetizarea datelor acumulate în raport cu obiectivele cercetărilor; documentarea scrisă și
desenată (cartografiere) a elementelor și acțiunilor observate în teren; documentarea fotografică a
activităților, spațiilor și a altor elemente observate; cartografierea comportamentală cu privire la
interacțiunea utilizatorilor cu vegetația din cadrul spațiilor verzi studiate; descrierea, calificarea
și clasificarea acțiunilor și elementelor observate. În vederea verificării acestor metode au fost
propuse și trei aplicații in situ, rezultatele acestor cercetări aplicate fiind detaliat prezentate în
capitolul V al lucrării.
O altă serie de metode de lucru propuse au privit modul de analizare a vegetației
arborescente din spațiile verzi. Metodele de analiză integrate într-o grilă de observații descrisă
detaliat în cadrul capitolului metodologic și verificată ca rezultat în teren pe două situri,
rezultatele acestor verificări au fost prezentate detaliat în capitolul VI al lucrării de față. Grila de
evaluare a vegetației arborescente este structurată pe mai multe secțiuni. O primă parte vizează
colectarea de date standard care să facă posibilă identificarea exemplarelor și să permită
încadrarea acestora în grupe de vârstă. Următoarea secțiune are în vedere colectarea de date
referitoare la caracteristicile fizice ale elementelor vegetale evaluate. Cea de-a treia secțiune
include informații cu privire la starea curentă a acestora, în timp ce cea de-a patra parte vizează
stabilirea valorii fiecărui individ după mai multe criterii. Grila cuprinde o secțiune integratoare
care urmărește posibilitatea de a departaja din punct de vedere calitativ elementele vegetale
evaluate. Instrumentul de evaluare mai are în alcătuire și două rubrici descriptive. Prima include
informații cu privire la problemele observate (defecte, răni etc.), iar cea de-a doua integrează
considerații cu privire la demersurile ce trebuie avute în vedere în continuare în cadrul

programelor de gestionare.
Ambele metodologii dezvoltate în cadrul acestei lucrări au propus utilizarea de
echipamente simple, aspect esențial dată fiind orientarea către dimensiunea participativă a acestora.
Capitolul IV - Spațiu verde: definirea conceptului și stabilirea criteriilor de analiză -
propune o clarificare terminologică în privința modului de utilizare a unor sintagme precum
spațiu verde, spații publice plantate, spații plantate atașate, structuri plantate, accesorii vegetale
sau spații succesionale.
Tot în cadrul acestui capitol sunt propuse și o serie de criterii de analizare a spațiilor verzi,
definite ca o structură urbană indepedentă, accesibilă publicului larg, în care predomină prezența
vegetației (de regulă arborescentă) dezvoltată natural și/sau plantată de om, prevăzută cu dotări și
echipamente care permit desfășurarea unei game largi de activități pentru petrecerea timpului liber,
recreere formală și/sau informală, odihnă, joc, sport etc. pentru o paletă variată de utilizatori -
diferențiați atât din punct de vedere al vârstei, cât și a apartenenței sociale, genului, intereselor,
capacităților / dizabilităților fizice etc. Aceste criterii de analiză urmăresc aspecte legate de
accesibilitate, utilizare, componența cadrului vegetal și interacțiunea cu elementele vegetale.
Capitolul V prezintă o serie de trei aplicații in situ ale acestor criterii de analiză a spațiilor
verzi, aplicații realizate în București (Parcul Izvor) și la Berlin (parcurile Mauer și Görlitzer),
abordarea spațiilor din Germania fiind posibilă datorită proiectului nr.
POSDRU/159/1.5/S/132765 cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013; Axa prioritară: 1. „Educaţia şi formarea
profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”.
Pentru o mai bună înțelegere a siturilor capitolul cuprinde și o serie de analize
documentare și istorice atât a respectivelor spații verzi cât și a contextului general-urban în care
acestea au fost create și în care funcționează astăzi.
Analizarea acestor trei spații este extrem de detaliat prezentată și susținută de un bogat
material fotografic precum și de o serie de scheme analitice. În cadrul acestor analize lucrarea
propune utilizarea unor sintagme descriptive sugerate pe de o parte de calitățile peisagere ale
spațiilor amenajate, iar pe de altă parte de modul lor de utilizare și de felul în care sunt percepute
sau numite de comunitățiile locale. La finalul capitolului este realizată o sinteză comparativă a
celor trei studii de teren. Astfel, se desprin o serie de concluzii importante privind modul de
amenajare a spațiilor verzi, modul de utilizare și necesitatea adaptării programelor și planurilor
de gestionare și management specifice. Infomațiile prezentate în această secțiune au validat în
principal unul dintre criteriile de selectare a siturilor pentru realizarea aplicațiilor in situ.
Din punct de vedere al accesibilității s-a putut constata că, în principiu, toate cele trei
parcuri studiate au calități care le fac să fie deschise oricăror persoane care doresc să le
folosească. În ceea ce privește valența de spațiu accesibil pentru orice tip de utilizator
impedimentele constatate se referă în general la aspecte legate de materiale sau elemente
constructive din amenajare. Referitor la raza de acțiune a parcurilor studiate este evident faptul
că acestea sunt poziționate în cadrul urban și conectate la infrastructura locală de transport în
comun astfel încât aria lor de deservire să se extindă la nivel de oraș.
Din punct de vedere al diferențelor în modul de utilizare s-a putut constata în primul rând
o deosebire în ceea ce privește vârsta. În timp ce Parcurile Mauer și Izvor nu par să fie favorizate
de un anumit grup de vârstă, în cazul Parcului Görlitzer este evidentă structura mult mai tânără a
utilizatorilor curenți. Referitor la diferențele în utilizare determinate de intervale de timp (în
funcție de momentul din zi sau săptămână) au fost constatate doar deosebiri cu privire la
folosirea anumitor zone sau echipamente în interiorul fiecărui parc. Trebuie observată
diversitatea sau intensitatea mai mare de utilizări în cazul parcurilor germane, aspecte ce pot fi
explicate și prin permisivitatea mult mai ridicată a administrației locale ce încurajează utilizarea
liberă a spațiilor verzi în general.
Suprapunerea cadrului fizic cu echipările specifice și modul în care utilizatorii
interacționează cu acestea au dus la realizarea unui decupaj spațial specific pentru fiecare parc.
La o privire de ansamblu, zonele evidențiate pot fi împărțite în două categorii: zone definite și
zone nedefinite. Zonele definite reprezintă spații care înglobează un echipament specific care
determină în mod esențial modul în acestea sunt utilizate de vizitatori. Zonele nedefinite sunt în
fapt elemente componente ale amenajării care au primit sau au atras una sau mai multe utilizări
specifice din partea vizitatorilor.
În urma realizării analizelor de teren pe baza criteriilor din grila de evaluare elaborată în
cadrul prezentei lucrări a putut fi conturată o imagine de ansamblu a situației fiecăruia dintre cele
trei parcuri studiate.
Astfel, în cazul Parcului Izvor se poate concluziona că situația actuală dezvăluie un spațiu
care înglobează o serie de ”insule” de activități, de cele mai multe ori limitate de elemente
constructive. O parte de spații au atmosfere și roluri similare (2 locuri de joacă, 2 țarcuri pentru
câini, 2 terenuri de sport) și nu sunt concepute în relație cu elementele vegetale. Caracterul
profilului vegetal generează o gamă restrânsă de ambianțe.
Parcul Mauer are o conformație dinamică. Varietatea de tipuri de spații și ambianțe puse
la dispoziție de acesta se reflectă și în activitățile care sunt atrase și încurajate să se desfășoare
aici. Periodic, acesta suportă o presiune mult mai mare din partea utilizatorilor în comparație cu
celelalte două spații analizate.
Parcul Görlitzer se constituie într-un creuzet verde în mijlocul unui cartier dens construit.
Și acesta oferă o multitudine de spații și atmosfere, păstrând însă un caracter mai rustic față de
cel al Parcului Mauer de exemplu.
Ultimul capitol al lucrării ce prezintă cercetările efectuate de-a lungul celor doi ani -
Detalierea analizei vegetației - descrie rezultatele aplicării pe teren a grilei de analiză a vegetației
arborescente urbane. Sunt prezentate detaliat cercetările ce au avut loc pe două situri cu
caracteristici extrem de diferite, situri ce au permis testarea grilei în contexte spațio-sociale ce
necesită lecturi distincte. Astfel, siturile abordate sunt reprezentate de o parte a Parcului
Văcărești (astăzi denumit Parcul Lumea copiilor și perceput deseori ca o extindere a Parcului
Tineretului), cu o suprafață de aproximativ 3500 mp și aliniamentul aferent Bulevardului
Aviatorilor din București poziționat între Piața Charles de Gaulle și zona Statuii Aviatorilor, cu o
lungime aproximativă de 600 m.
Aplicarea în teren a grilei de analiză a dus la desprinderea unor concluzii care sunt
prezentate în cele ce urmează împreună cu o serie de considerații menite să ducă la restructurarea
grilei de analiză, considerații descrise detaliat pentru fiecare criteriu în parte.
Concluziile lucrării evidențiază discrepanța dintre viziunea prezentă în legislația
românească, bazată pe o abordare cantitativă lipsită de valențe sociale, și viziunile exprimate de
legislațiile altor țări sau de regulementele urbane ale marilor capitale europene. O altă concluzie
ce se desprinde din studiu este necesitatea unei abordări mai puțin restrictive a spațiilor verzi din
punct de vedere al amenajării lor și a modului de realizare al dotărilor specifice. Un alt aspect ce
se desprinde din cadrul acestei lucrări este legat de modul de gestionare a spațiilor verzi în
general și a vegetației arborescente în special. Astfel, reiese în mod evident că spațiile verzi, în
contextul utilizării lor diferențiate, necesită elaborarea unor planuri de gestionare mult mai
detaliate pe termen scurt și mediu.
Este sublinaită necesitatea rafinării și adaptării metodologiei de analiză a vegetației
urbane arborescente la o utilizare și o înțelegere facilă a ei de către cetățeni, grila folosită în
cadrul lucrării având o dimensiune tehnică ridicată.
Recomandările sunt în principal legate de continuarea cercetărilor în acest domeniu, de
necesitatea unor dezvoltări metodologice privind o lectură morfologică a spațiilor verzi urbane
(analiza limitelor, clasificări dihotomice de tipul: spațiul construit și spațiul liber / spațiu deschis;
suprafață permeabilă, suprafață semi-permeabilă și suprafață impermeabilă; natural / antropic;
plantat / vegetal etc.).
Cuprins
CAPITOLUL I. INTRODUCERE .................................................................................................. 1
1.1 IMPORTANȚA ANALIZEI CALITĂȚII SPAȚIILOR VERZI URBANE......................... 1
1.2 MOTIVAȚIA ȘI SCOPUL TEZEI DE DOCTORAT .......................................................... 2
1.3 DE CE O METODĂ PARTICIPATIVĂ PENTRU CADASTRUL VERDE? ...................... 4
CAPITOLUL II. STADIUL CUNOAȘTERII PROBLEMATICII ABORDATE LA NIVEL

INTERNAȚIONAL ȘI NAȚIONAL .............................................................................................. 8
2.1 TERMINOLOGIE CURENTĂ ............................................................................................. 8
2.1.1 Cadastru verde ................................................................................................................ 8
2.1.2 Planul verde / Carta arborelui......................................................................................... 9
2.2 INVENTARIEREA ȘI ANALIZA SPAȚIILOR VERZI URBANE .................................. 11
2.3 ANALIZA VEGETAȚIEI ARBORESCENTE DIN MEDIUL URBAN........................... 14
2.3.1 Echipamente, instrumente și metode utilizate în abordarea bottom-up ....................... 15
2.3.2 Echipamente, instrumente și metode utilizate în abordarea top-down ......................... 19
2.3.3 Sisteme Geografice Informaționale .............................................................................. 19
2.4 PROIECTUL PARTICIPATIV ÎN CADRUL URBAN ..................................................... 21
2.5 CONCLUZII ....................................................................................................................... 22
CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL III. MATERIAL ȘI METODĂ .............................................................................. 24
3.1 METODA DE ABORDARE ȘI STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT ........................ 24
3.2. IPOTEZE DE LUCRU ....................................................................................................... 25
3.3 METODE SPECIFICE ȘI MATERIALE ÎNTREBUINȚATE ÎN STABILIREA

CRITERIILOR DE ANALIZĂ A SPAȚIILOR VERZI ........................................................... 26
3.4 METODE SPECIFICE ȘI MATERIALE ÎNTREBUINȚATE ÎN REALIZAREA

ANALIZEI VEGETAȚIEI ARBORESCENTE ....................................................................... 28
3.4.1 Date generale: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor

............................................................................................................................................... 29
3.4.2 Caracteristici fizice: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a

notațiilor ................................................................................................................................ 31
3.4.3 Stare: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor ............ 34
3.4.4 Valoare: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor ....... 35
3.4.5 Scor Plantă - rubrică integratoare ................................................................................. 38
3.4.6 Elementele descriptive ale grilei de analiză ................................................................. 38
CAPITOLUL IV. SPAȚIU VERDE: DEFINIREA CONCEPTULUI ȘI STABILIREA

CRITERIILOR DE ANALIZĂ ..................................................................................................... 39
4.1 SPAȚIILE VERZI PRIN PRISMA LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ................................... 40
4.2 ALTE VIZIUNI CU PRIVIRE LA SPAȚIUL VERDE URBAN ...................................... 43
4.2.1 Londra .......................................................................................................................... 44
4.2.2 Paris .............................................................................................................................. 46
4.2.3 Berlin ............................................................................................................................ 47
4.2.4 Privire de ansamblu ...................................................................................................... 48
4.3 CONCEPTE CURENTE INTEGRATOARE ..................................................................... 48
4.4 SPAȚIUL VERDE ȘI ALTE CONCEPTE CONEXE ....................................................... 50
4.5 DEFINIREA SPAȚIULUI VERDE ÎN CADRUL PREZENTEI LUCRĂRI ȘI

STABILIREA CRITERIILOR DE ANALIZĂ......................................................................... 53
4.5.1 Definirea spațiului verde și a atributelor sale ............................................................... 53
4.5.2 Concepte conexe a căror definire contribuie la delimitarea spațiilor verzi în cadrul
spațiului urban ....................................................................................................................... 55
4.5.3 Definirea criteriilor de analiză pentru spațiile verzi urbane ......................................... 59
CAPITOLUL V. SPAȚIUL VERDE: APLICAȚII IN SITU ȘI VERIFICAREA IPOTEZELOR

....................................................................................................................................................... 62
5.1 CRITERII DE SELECTARE A SITURILOR PENTRU REALIZAREA APLICAȚIILOR

IN SITU ..................................................................................................................................... 62
5.2 DEFINIREA CONTEXTULUI ÎN CARE EVOLUEAZĂ SITURILE STUDIATE ......... 63
5.2.1 București: istoric și decupaj administrativ ................................................................... 63
5.2.2 Berlin: istoric și decupaj administrativ......................................................................... 68
5.2.3 București și Berlin: considerații generale..................................................................... 70
5.3 APLICAȚIE IN SITU I: PARCUL IZVOR ........................................................................ 73
5.3.1 Evoluție și concept ....................................................................................................... 73
5.3.2 Accesibilitate ................................................................................................................ 81
5.3.3 Utilizare ........................................................................................................................ 82
5.3.4 Componența cadrului vegetal ....................................................................................... 88
5.3.5 Interacțiunea cu vegetația ............................................................................................. 92
5.4 APLICAȚIE IN SITU II: PARCUL MAUER ..................................................................... 93
5.4.1 Evoluție și concept ....................................................................................................... 93
5.4.2 Accesibilitate ................................................................................................................ 97
5.4.3 Utilizare ........................................................................................................................ 99
5.4.4 Componența cadrului vegetal ..................................................................................... 105
5.4.5 Interacțiunea cu vegetația ........................................................................................... 109
5.5 APLICAȚIE IN SITU III: PARCUL GÖRLIZER ............................................................ 112
5.5.1 Evoluție și concept ..................................................................................................... 112
5.5.2 Accesibilitate .............................................................................................................. 114
5.5.3 Utilizare ...................................................................................................................... 117
5.6 INTERPRETAREA REZULTATELOR APLICAȚIILOR IN SITU ............................... 131
5.6.1 Evoluție și concept ..................................................................................................... 131
5.6.2 Accesibilitate .............................................................................................................. 132
5.6.3 Utilizare ...................................................................................................................... 132

5.6.6 Considerații generale .................................................................................................. 138
CAPITOLUL VI. DETALIEREA ANALIZEI VEGETAȚIEI .................................................. 139
6.1 TESTAREA METODEI DE ANALIZĂ ÎN TEREN ....................................................... 140
6.2 EXEMPLIFICAREA APLICĂRII GRILEI DE ANALIZĂ ............................................ 141
6.2.1 Principii de realizare a notațiilor și relaționarea cu tabelul suport ............................. 141
6.2.2 Aplicarea grilei de analiză: considerații generale și interpretarea datelor ................. 144
6.2.3 Corelarea rezultatelor cu activitatea de gestionare ..................................................... 158
6.3 CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA RECALIBRAREA GRILEI DE

ANALIZĂ ............................................................................................................................... 161
CAPITOLUL VII. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ............................................................. 176
7.1 SPAȚIILE VERZI ȘI UTILIZAREA LOR ...................................................................... 176
7.2 ANALIZA VEGETAȚIEI ARBORESCENTE ................................................................ 179
7.3 GESTIONAREA SPAȚIILOR VERZI ȘI DIMENSIUNEA PARTICIPATIVĂ ............ 180
7.4 CONTINUAREA CERCETĂRILOR ............................................................................... 181
ANEXE ................................................................................................................................... 184
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 234
LISTA TABELELOR ............................................................................................................. 246
LISTA FIGURILOR ............................................................................................................... 247
LISTA PLANȘELOR ............................................................................................................. 262
LISTA ANEXELOR ............................................................................................................... 263

cunoaștere”
ID Proiect: 132765
ACKNOWLEDGMENT
The research Development of a quality assessment method for urban green spaces
was conducted within the Faculty of Horticulture - University of Agronomic Sciences
and Veterinary Medicine Bucharest (Romania), under the frame of European Social
Fund, Human Resources Development Operational Programme 2007-2013, project
no. POSDRU/159/1.5/S/132765
DEVELOPMENT OF A QUALITY ASSESSMENT METHOD

FOR URBAN GREEN SPACES
- PHD THESIS -
Keywords: usage, accessibility, vegetal frame composition, interaction with vegetation, analysis
grid, tree vegetation, participatory cadastre, Izvor Park, Mauer Park, Görlitzer Park
ABSTRACT
The first part (Chapter I - Introduction) of the thesis describes the local and international
context in which this research is developed and the importance of a qualitative assessment method
for urban green spaces within this frame. In the urban environment, in addition to establishing the
value of each studied area, the quality assessment has a direct impact on developing suitable
management plans, on reducing the pressure over the budgets of local administrations, on
maintaining the quality of the green areas and, last but not least, on providing a safe and
comfortable use of space.
My motivation for choosing to research this topic is related to the ratification of the
European Landscape Convention (2001) in Romania through Law no. 451/2002, which involves
the development or the implementation of appropriate tools for analysing the landscapes and their
components in order to set the base for establishing policies for landscape protection, management
and planning. Another factor that highlights the importance of this type of research is the major
incoherencies and inconsistencies that exist at present in the setup of suitable development
strategies for urban green spaces, difficulties that arise from Law 24/2007 itself, which should
generate and govern such actions.
I explain below the necessity for the elaboration of an urban green cadastre methodology, a
methodology that, in the local context, should have a possible participatory dimension. This need
for a suitable methodology is determined on the one hand by the current inability of the local
authorities to carry out such an endeavour (detailed within this paper) and on the other hand by the
major social reactions to the factual situation that are emerging lately.
Chapter II - The state of knowledge regarding the topic, after a terminological explanation,
approaches from a theoretical and analytical perspective at national and international level the
current trends in developing green cadastres, the methods used at international level and the
importance of the Geographic Information Systems in applying these methods. A particular
attention is paid in this context for the approaches used for analysing and evaluating the
arborescent vegetation within the urban environment. Current inventory types for urban vegetation
as well as the methods and the equipment used in this process are overviewed.. At the same time a
number of qualitative indicators are clearly defined, such as “historical value”, “aesthetic value”,
“horticultural value” and “ecological value”. These indicators represent an essential aspect of the
analysis of the tree vegetation in the light of the directives of the European Landscape Convention.
Hereinafter I proceed to analyse the international practice regarding the public participation
within the urban planning process in general and in developing green spaces in particular. From
this point of view I also examine the specific tools used for organizing public participation in the
formal consultation processes as well as the characteristic phenomena of informal participation.
The personal contributions are structured in four main chapters, the first of which launches
a series of hypotheses related on one side to the social role played by the green spaces within the
life and the structure of the urban environment and, on the other side, to the arborescent vegetation
embedded by those spaces and to the role played by it in defining their quality.
In the same chapter I propose several specific methods of determining the criteria for green
spaces analysis: documenting the urban context; processing and synthesizing acquired data in
relation with the research objectives; written and drawn documentation (mapping) of the elements
and the activities observed on field; photographic documentation of activities, spaces and other
observed elements; behavioural mapping of users interaction with the vegetation of the studied
green spaces; description, qualification and classification of the observed actions and elements. In
order to verify these methods, three in situ applications are proposed, the results of which are
presented in detail within Chapter V.
Another series of proposed working methods analyses how the arborescent vegetation is
embedded in the green spaces. The analysis methods are integrated within the assessment grid
described in detail in the methodological chapter and field tested on two sites. The test results are
detailed in Chapter VI of this thesis.
The tree vegetation assessment grid is divided into several sections. The first one aims to
collect data that enables identification of the specimens and allows their classification into age
groups. The next section looks at the collection of data regarding the physical characteristics of the
evaluated vegetation. The third section includes information on the trees’ current status, while the
fourth one establishes the value of each individual according to several criteria. The grid includes
an integrative section that offers the possibility of ranking the vegetation from a qualitative point of
view. This assessment tool also contains two descriptive sections. The first one gives information
regarding the problems observed on field (defects, injuries, etc.), and the second one integrates
considerations on recommended steps for future maintenance programs.
Both methodologies developed in this thesis require the use of basic equipment which
represents an essential aspect given their orientation toward the participatory dimension.
Chapter IV - Green space: concept definition and analysis criteria setting - proposes a
terminological clarification of the use of concepts such as “green space”, “planted public spaces”,
“attached planted spaces”, “planted structures”, “vegetal accessories” or “successional spaces”.
Also in this chapter I propose some criteria for analysing green spaces, defined for the
purpose of this thesis as independent urban structures, accessible for the public, where vegetation
(usually trees) developed naturally and / or planted by remains predominant, that provide facilities
and equipment for a wide range of activities for leisure, formal and / or informal recreation, rest,
play, sport etc.. There are various types of green space users and they can be differentiated by age,
social affiliation, gender, interests, physical capacities / disability etc. These analysis criteria look
at issues related to accessibility, usage, composition of the vegetal frame and interaction with the
vegetal elements.
Chapter V describes three in situ applications of the green spaces analysis criteria that were
implemented in Bucharest (Izvor Park) and Berlin (Mauer Park and Görlitzer Park). The evaluation
of the two German sites was made possible through the project no. POSDRU/159/1.5/S/132765
under the frame of European Social Found, Human Resources Development Operational
Programme 2007-2013; Priority Axis 1 "Education and training in support of growth and
development of a knowledge based society".
For a better understanding of the sites, this chapter includes documentation regarding the
history and evolution both for the analysed green spaces as well as for the general-urban context in
which they were created and they operate today.
The evaluation of the three spaces is presented in detail with the support of a rich
photographic material and a series of analytical schemes. Within these analyses the thesis uses
descriptive phrases suggested on one hand by specific landscape features and on the other hand by
their usage, perception and naming by the local community. At the end of the chapter I present a
comparative synthesis of the three field studies. Thus, a series of important conclusions emerge
with regard to the development of green spaces, the usage patterns and the need to create local and
specific maintenance and management plans. The information presented in this section mainly
validates one of the criteria used in selecting the sites for the in situ applications.
From the point of view of their accessibility to the public, in principle, all three assessed
parks show qualities that make them open to any person wishing to use them. Regarding their
attribute as a space accessible for any user, the impediments I identified generally relate to
construction materials or design issues. Regarding the coverage area of these parks it is obvious
that they are positioned within the urban context and connected to the local transport infrastructure
so that their service area can expand at the city level.
Regarding the public usage of the three parks, I have observed primarily a a distinction in
terms of users’ age. While Mauer and Izvor parks seem to be favoured by all age groups, Görlitzer
Park evidently hosts a population with a much younger structure. Regarding the differences in
usage patterns determined by time intervals (depending on the time of day or week) distinctions
emerge only in the way certain areas or equipment are used in each park. It should be noted that
the greater usage diversity and intensity that can be observed in the case of the German parks can
be explained by the very high permissiveness of the local administration that generally encourages
the free use of the green spaces.
The overlap of the physical structure with specific equipment and the manner in which the
users interact with them lead to the creation of a spatial decoupage specific for each site. For the
purpose of an overview, the resulting areas can be divided into two categories: defined areas and
undefined areas. The defined areas are represented by spaces that encompass specific equipment
that essentially determines how they are used by visitors. Undefined areas are in fact design
elements of the park that received or attracted one or more specific usages from the visitors.
Following the completion of the field analysis based on the evaluation grid proposed in this
thesis, an overview regarding the current factual situation of each of the three studied parks.
Thus, for Izvor Park we can conclude that the current situation reveals a space that
encompasses a series of "islands" of activities, most often limited by constructive elements. Some
facilities have similar roles or atmospheres (2 playgrounds, 2 enclosed fields for dogs, 2 sport
fields) and they are not designed in relation with the vegetal elements. The character of the vegetal
profile is generating a limited range of sceneries.
Mauer Park has a dynamic conformation. The variety of types of spaces and ambiences
provided by this park is reflected in the activities that it attracts and encourages to perform here.
Periodically, it undertakes a greater level of pressure from users compared to the other two
spaces analysed.
Görlitzer Park represents a green crucible in the middle of a densely built neighbourhood.
This park also offers a wide range of spaces and atmospheres, while maintaining at the same time a
more rustic character than that of Mauer Park.
The last chapter of the thesis describes the field studies carried out over the two years
dedicated for this research. Vegetation analysis detailing presents the results obtained by applying
the assessment grid developed for urban tree vegetation. This section presents the investigations
made on two sites with highly different characteristics that allow testing the assessment grid in
socio-spatial contexts that require distinct readings. The first site analysed is an area of the
Văcăreşti Park (now known as Kids’ World Park and perceived often as an extension of the
Tineretului Park), with a total surface of about 3500 square meters and the second is a segment of
the tree alignment accompanying Aviatorilor Boulevard in Bucharest that is positioned between
Charles de Gaulle Square and Aviators Statue area, with an approximate length of 600 meters.
Applying the assessment grid led to the conclusions that are presented together with a
number of considerations aiming to recalibrate the assessment grid, considerations described in
detail for each criterion.
The first conclusion of this thesis highlights the discrepancy between the vision of the
Romanian legislation that is based on a quantitative approach devoid of social meaning, and the
views expressed through other European urban laws and local regulations from major European
capitals. Another conclusion drawn from this study is the need for a less restrictive approach of the
green spaces in terms of their planning and their rigging. Another aspect that emerges from this
thesis is related to the maintenance process dedicated to green spaces in general and tree vegetation
in particular. Thus, it is clear that green spaces, in the context of their differentiated use, require the
development of more detailed maintenance plans for the short and medium term.
I also highlight the need of refining and adapting the assessment methodology
regarding the analysis of the urban tree vegetation in order to make it more easily
understandable and accessible for citizens, since the assessment grid developed within this
thesis is still highly technical.
The recommendations are mainly related to further research that can be carried out on this
topic, to the need for a methodological developments on morphological reading of urban green
spaces (boundaries analysis, dichotomous classifications such as: built space / open space,
permeable surface, surface semi-permeable and impermeable surface, natural / anthropic etc.).
Table of contents
CHAPTER I. INTRODUCTION .................................................................................................... 1
1.1 THE IMPORTANCE OF THE QUALITY ASSESSMENT FOR URBAN GREEN

SPACES ...................................................................................................................................... 1
1.2 MOTIVATION AND AIM OF THE DOCTORAL THESIS ............................................... 2
1.3 WHY A PARTICIPATORY METHOD FOR GREEN CADASTRE? ................................. 4
CHAPTER II. THE STATE OF KNOWLEDGE APROACHED AT NATIONAL AND

INTERNATIONAL LEVEL ........................................................................................................... 8
2.1 CURRENT TERMINOLOGY .............................................................................................. 8
2.1.1 Green cadastre ................................................................................................................ 8
2.1.2 The Green Plan / The Tree Charter ................................................................................ 9
2.2 INVENTORY AND ANALYSIS OF URBAN GREEN SPACES .................................... 11
2.3 TREE ANALYSIS WITHIN THE URBAN ENVIRONMENT ........................................ 14
2.3.1 Equipment, tools and methods used in the bottom-up approach .................................. 15
2.3.2 Equipment, tools and methods used in the top-down approach ................................... 19
2.3.3 Geographic Information Systems ................................................................................. 19
2.4 THE PARTICIPATORY PROJECT WITHIN THE URBAN ENVIRONMENT ............. 21
2.5 CONCLUSIONS ................................................................................................................. 22
PERSONAL CONTRIBUTIONS
CAPITOLUL III. MATERIAL AND METHODS ....................................................................... 24
3.1 METHOD OF APPROACH AND STRUCTURE OF THE DOCTORAL THESIS ......... 24
3.2. WORK HYPOTHESES ..................................................................................................... 25
3.3 SPECIFIC METHODS AND MATERIALS USED FOR SETTING THE ANALYSIS
CRITERIA FOR GREEN SPACES .......................................................................................... 26
3.4 SPECIFIC METHODS AND MATERIALS USED FOR CONDUCTING THE

ANALYSIS REGARDING TREE VEGETATION ................................................................. 28
3.4.1 General data: concepts definition and description of the principles involved in the
notation process ..................................................................................................................... 29
3.4.2 Physical characteristics: concepts definition and description of the principles involved
in the notation process ........................................................................................................... 31
3.4.3 Status: concepts definition and description of the principles involved in the notation
process ................................................................................................................................... 34
3.4.4 Value: concepts definition and description of the principles involved in the notation
process ................................................................................................................................... 35
3.4.5 Plant rating - integrative column .................................................................................. 38
3.4.6 Descriptive elements of the analysis grid ..................................................................... 38
CHAPTER IV. GREEN SPACE: DEFINITION OF THE CONCEPT AND OF THE

ANALYSIS CRITERIA ............................................................................................................... 39
4.1 GREEN SPACES THROUGHOUT THE NATIONAL LEGISLATION ......................... 40
4.2 OTHER APROACHES CONCERNING URBAN GREEN SPACE ................................. 43
4.2.1 London ......................................................................................................................... 44
4.2.2 Paris .............................................................................................................................. 46
4.2.3 Berlin ............................................................................................................................ 47
4.2.4 Overview ...................................................................................................................... 48
4.3 CURRENT INTEGRATIVE CONCEPTS ......................................................................... 48
4.4 GREEN SPACE AND OTHER RELATED CONCEPTS ................................................. 50
4.5 DEFINITION OF GREEN SPACE WITHIN THIS STUDY AND OF THE ANALYSIS
CRITERIA ............................................................................................................................... 53
4.5.1 Defining the green space and its features ..................................................................... 53
4.5.2 Related concepts that contribute to the delimitation of green spaces within urban space
............................................................................................................................................... 55
4.5.3 Defining the analysis criteria for urban green spaces .................................................. 59
CHAPTER V. GREEN SPACE: IN SITU APPLICATIONS AND HYPOTHESIS TESTING .. 62
5.1 SITE SELECTION CRITERIA FOR THE IN SITU APPLICATIONS ............................. 62

5.2 DESCRIPTION OF THE CONTEXT IN WHICH THE STUDIED SITES ARE

EVOLVING .............................................................................................................................. 63
5.2.1 Bucharest: history and administrative decoupage ........................................................ 63
5.2.2 Berlin: history and administrative decoupage .............................................................. 68
5.2.3 Bucharest and Berlin: General considerations ............................................................. 70
5.3 IN SITU APPLICATION I: IZVOR PARK ........................................................................ 73
5.3.1 Evolution and concept .................................................................................................. 73
5.3.2 Accessibility ................................................................................................................. 81
5.3.3 Usage ............................................................................................................................ 82
5.3.4 Composition of the vegetal frame ................................................................................ 88
5.3.5 Interaction with the vegetation ..................................................................................... 92
5.4 IN SITU APPLICATION II: MAUER PARK .................................................................... 93
5.4.1 Evolution and concept .................................................................................................. 93
5.4.2 Accessibility ................................................................................................................. 97
5.4.3 Usage ............................................................................................................................ 99
5.4.4 Composition of the vegetal frame .............................................................................. 105
5.4.5 Interaction with the vegetation ................................................................................... 109
5.5 IN SITU APPLICATION III: GÖRLIZER PARK ............................................................ 112
5.5.1 Evolution and concept ................................................................................................ 112
5.5.2 Accessibility ............................................................................................................... 114
5.5.3 Usage .......................................................................................................................... 117
5.6 I INTERPRETATION OF THE IN SITU APPLICATIONS RESULTS ......................... 131
5.6.1 Evolution and concept ................................................................................................ 131
5.6.2 Accessibility ............................................................................................................... 132
5.6.3 Usage .......................................................................................................................... 132

5.6.6 General considerations ............................................................................................... 138
CHAPTER VI. SPECIFICS OF THE VEGETATION ANALYSIS .......................................... 139
6.1 FIELD TESTING OF THE ANALYSIS METHOD ........................................................ 140
6.2 ILLUSTRATION OF THE ANALYSIS GRID APPLICATION .................................... 141
6.2.1 Principles of notation making and connection with the support table (Apendix VI) . 141
6.2.2 Implementation of the analysis grid: general considerations and data interpretation 144
6.2.3 Correlation of the results with the maintenance activity ............................................ 158
6.3 GENERAL CONSIDERATIONS CONCERNING THE ANALYSIS GRID

RECALIBRATION ................................................................................................................. 161
CHAPTER VII. CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS ........................................... 176
7.1 GREEN SPACES AND THEIR USE ............................................................................... 176
7.2 ANALYSIS OF ARBORESCENT VEGETATION......................................................... 179
7.3 GREEN SPACES MAINTENANCE AND THE PARTICIPATORY DIMENSION ..... 180
7.4 FURTHER RESEARCH ................................................................................................... 181
APPENDICES ......................................................................................................................... 184
BIBLIOGRAPHY ................................................................................................................... 234
LIST OF TABLES .................................................................................................................. 246
LIST OF FIGURES ................................................................................................................. 247
DRAWINGS LIST .................................................................................................................. 262
APPENDIX LIST .................................................................................................................... 263

cunoaștere”
ID Proiect: 132765
REMERCIEMENTS
La recherche Développement d'une méthode d'analyse de la qualité des espaces verts
urbains a été réalisée dans Faculté d'Horticulture - Université des Sciences
Agronomiques et Médecine Vétérinaire de Bucarest (Roumanie), en vertu du Fonds
Social Européen, Programme Opérationnel de Développement des Ressources
Humaines 2007-2013, project no. POSDRU/159/1.5/S/132765.
DÉVELOPPEMENT D’UNE MÉTHODE D’ANALYSE DE LA

QUALITÉ DES ESPACES VERTS URBAINS
- THÈSE DE DOCTORAT -
Mots-clés: utilisation de l’espace, accessibilité, composition du cadre végétal, interaction avec la

végétation, grille d’analyse, végétation arborescente, cadastre participatif, Parc Izvor, Parc
Mauer, Parc Görlitzer
RÉSUMÉ
La première partie de la thèse (Chapitre 1 - Introduction) décrit le contexte local et

international dans lequel ce travail de recherche a été initié et présente l’importance de l’analyse
qualitative des espaces verts urbains dans le contexte exposé. Dans les zones urbaines, en plus
d'établir la valeur de chaque zone étudiée, l'analyse qualitative a un impact direct sur la
réalisation des plans de gestion adaptés, le but de ces plans étant de réduire la pression sur les
budgets des administrations publiques, de maintenir la qualité des espaces végétalisées et, non le
moindre, d’assurer la sécurité et le confort de l'utilisation.
La motivation du choix de ce thème d'étude est liée à la ratification de la Convention
Européenne du Paysage (2001) en Roumanie par la Loi no. 451/2002, qui génère le besoin
d’adopter des outils appropriés à l’analyse des paysages et de leurs éléments composants. Ces
outils peuvent servir de base pour la mise en place des politiques de protection, de gestion et
d’aménagement des paysages. Les incohérences et les inconséquences majeures dans l’adoption
d’une stratégie adéquate au développement des espaces verts urbains, émanant justement du
texte de la Loi no. 24/2007, qui devrait elle-même générer et gouverner ces types de démarches,
justifient l’importance de cette étude.
La partie introductive de cet ouvrage explique aussi la nécessité de l’élaboration d’une
méthodologie pour la réalisation du cadastre vert urbain. Il est recommandé que, dans le contexte
local actuel, cette méthodologie ait une dimension, si-possible, participative, en sachant que,
jusqu’à présent, les autorités locales ont été incapables de réaliser ce cadastre vert (aspect détaillé
par la thèse) et que les réactions sociales par rapport à cet état de choses sont majeures.
Le deuxième chapitre - L’État actuel des connaissances dans la problématique abordée au
niveau international et national - après une explication de la terminologie, aborde d’un point de
vue théorique, mais aussi analytique, les tendances actuelles dans la réalisation du cadastre vert.
Le même chapitre présente les méthodes de réalisation du cadastre vert utilisées à l'échelle
internationale et l'importance des systèmes d'information géographique dans l’utilisation de ces
méthodes. Ceci étant donné, une attention particulière est accordée aux procédées d’analyse et
d’évaluation de la végétation arborescente dans les zones urbaines. Ce travail examine les
modèles actuels d’inventaire de la végétation urbaine et les équipements nécessaires à cette
démarche. En même temps, cet ouvrage définit clairement un certain nombre d'indicateurs
qualitatifs, notamment la valeur historique, la valeur esthétique, la valeur horticole et la valeur
écologique, essentielles dans l'analyse de la végétation arborescente à la lumière des directives
de la Convention Européenne du Paysage.
La thèse continue par l'analyse de la pratique internationale de participation publique au
processus de planification urbaine, en général, et des espaces verts, en particulier. De ce point de
vue, l’ouvrage analyse étudie les instruments spécifiques d'organisation de la participation
publique aux processus formels de consultation, mais aussi les phénomènes spécifiques de la
participation informelle.
Les contributions de l’auteur sont organisées en quatre chapitres principaux. Le premier
de cette section lance une série d'hypothèses sur le rôle social que les espaces verts jouent dans
vie et la structure urbaine, d’une part, et, d’autre part, sur le rôle que la végétation arborescente
joue dans la définition qualitative d’un espace vert.
En complément de ces hypothèses, le chapitre propose une série de méthodes spécifiques
destinées à la mise en place des critères d'analyse des espaces verts: la collecte de données
concernant le contexte urbain; le traitement et la synthèse des informations acquises en relation
avec les objectifs de la recherche; la documentation écrite et dessinée (cartographie) des
éléments et des activités observées sur le terrain; la documentation photographique des activités,
des espaces et des autres éléments examinés; la cartographie du comportement et de l’interaction
des utilisateurs des espaces verts étudiés avec la végétation; la description, la qualification et la
classification des actions et des éléments étudiés. Afin de vérifier la conformité des méthodes,
trois applications in situ ont été proposées, les résultats de la recherche appliquée étant détaillée
dans le cinquième chapitre du document présenté.
Une autre série de méthodes de travail proposées se concentre sur la manière d'analyser la
végétation arborescente des espaces verts, il s’agit de méthodes d’analyse intégrées dans une
grille d'observations détaillée dans le chapitre méthodologique et vérifiée sur le terrain sur les
deux sites, les résultats de ces vérifications étant présentées dans le sixième chapitre de la thèse.
La grille d’évaluation de la végétation arborescente est divisée en plusieurs parties composantes.
La première partie vise la collecte des données standards qui permettent l’identification des
exemplaires et le classement par groupes d'âge. La deuxième partie porte sur la récolte
d’informations concernant les caractéristiques physiques des éléments végétaux évalués. La
troisième section comprend des informations sur leur situation actuelle, tandis que la quatrième
partie vise à établir la valeur de chaque individu en fonction de plusieurs critères. La grille
comprend une section finale qui intègre les informations des autres quatre parties dans le but de
trouver une manière de départager qualitativement les éléments végétaux évalués. L'outil
d'évaluation comporte aussi deux rubriques descriptives. La première comprend des informations
sur les problèmes observés (défauts, blessures, etc.) et la seconde intègre des observations sur
les mesures à prendre en considération pour la suite par les programmes de gestion.
Les deux méthodologies développées dans cet ouvrage ont proposé l'utilisation des
équipements simples, aspect essentiel, étant donnée l'orientation vers leur dimension participative.
Le quatrième chapitre - L’Espace vert: la définition du concept et la détermination des
critères d’analyse - propose une clarification terminologique concernant l'utilisation d'expressions
telles que l’espace vert, les espaces publics plantés, les superficies plantées attachés, les structures
plantés, les accessoires végétaux ou les espaces dynamiques de succession écologique.
Le même chapitre propose un certain nombre de critères pour analyser l’espace vert - définit
comme une structure urbaine indépendante, accessible au public où prédomine la végétation
(généralement arborescente) développée naturellement/ou plantée, structure équipée d'installations
permettant le déploiement d'une gamme assez large d'activités - les loisirs formels et / ou informels,
repos, différents jeux, différents sports etc. pour un large éventail d'utilisateurs - différenciés à la fois
en termes d'âge, d’affiliation sociale, de sexe, d’intérêts, de capacités / d'handicaps physiques, etc.
Ces critères d’analyse visent des aspects liés à l'accessibilité, à l’utilisation de l’espace, à la structure
du cadre végétal et à l'interaction avec des éléments végétaux.
Le cinquième chapitre - L’espace vert : applications in situ et vérification des hypothèses -
présente une série de trois applications in situ de ces critères d’analyse des espaces verts,
applications réalisées à Bucarest (Parc Izvor) et à Berlin (Parc Mauer et Parc Görlitzer). Les études
réalisées en Allemagne ont été possibles grâce au projet no. POSDRU/159/1.5/S/132765
cofinancé par le Fonds Social Européen par l’intermédiaire du Programme Opérationnel Sectoriel
pour le Développement des ressources humaines 2007-2013; Axe prioritaire no.1 : "L’éducation et
la formation professionnelle au soutien de la croissance économique et du développement de la
société fondée sur la connaissance". Pour une meilleure compréhension des sites, le chapitre
comprend une série d’analyses documentaires et historiques à la fois des parcs étudiés et du
contexte général-urbain dans lequel ces parcs ont été créés et sont exploités aujourd'hui.
L'analyse de ces trois espaces est présentée de manière extrêmement détaillée et elle est
soutenue par un riche matériel photographique et par une série de schémas analytiques. Dans le
cadre de ces analyses, la thèse propose l'utilisation de certaines phrases descriptives inspirées d'un
côté par les qualités paysagères des sites, et de l'autre par la façon dont ils sont utilisés, perçus et
appelés par les communautés locales. Pour boucler ce chapitre, une synthèse comparative des trois
études in situ a été réalisée. Plusieurs conclusions importantes concernant l’aménagement des
espaces verts, l'utilisation de ces espaces et la nécessité d'adapter des programmes et des plans de
gestion spécifiques en émergent. Les informations présentées dans cette section ont validé
principalement l'un des critères de sélection des espaces pour les applications in situ.
En termes d'accessibilité, on a pu constater que, en principe, les trois parcs étudiés ont
des qualités qui les rendent ouverts à toute personne souhaitant les utiliser. En ce qui concerne la
qualité d’espace accessible à tout utilisateur, les obstacles identifiés sont généralement liés à des
matériaux ou à des éléments constructifs faisant partie de l’aménagement. Les parcs sont
positionnés dans les zones urbaines et sont connectés à l'infrastructure de transport local. Leur
zone de service s’étend au niveau de la ville.
En termes de différences dans l'utilisation, on a pu constater surtout une distinction en
termes d'âge. Alors que les parcs Izvor et Mauer ne semblent pas être favorisés par un certain
groupe d'âge, la structure des utilisateurs habituels du parc Görlitzer est évidemment beaucoup
plus jeune. En termes de spécificité de l’utilisation déterminée par les différents moments de la
journée ou de la semaine, on a pu observer seulement des différences au niveau de l'utilisation de
certaines zones ou de certains équipements appartenant à chaque parc. Il convient de noter une
plus grande diversité ou intensité de l’utilisation des parcs allemands, aspects qui peuvent être
expliqués par la permissivité beaucoup plus élevé de l’administration locale qui encourage
généralement la libre utilisation des espaces verts.
En superposant au cadre physique, avec son équipement caractéristique, la manière dans
laquelle les utilisateurs interagissent avec ce cadre, un découpage significatif a été créé pour
chaque parc. Globalement, les zones étudiées peuvent être divisés en deux catégories: zones
définies et zones indéfinies. Les zones définies sont des espaces qui englobent un équipement
spécifique qui détermine essentiellement la façon dont ils sont utilisés par les visiteurs. Les zones
indéfinies représentent, en fait, des éléments composants de l’aménagement qui ont attiré ou qui
ont reçu une ou plusieurs utilisations spécifiques de la part des visiteurs.
A l'issue des analyses faites sur le terrain sur la base de la grille d'évaluation développée dans
ce travail de recherche, la thèse donne un aperçu de la situation de chacun des trois parcs étudiés.
Ainsi, pour le Parc Izvor on peut conclure que la situation actuelle révèle un espace qui
englobe une série d’«îlots» d'activités, le plus souvent limités par des éléments constructifs.
Certains espaces à rôle et atmosphère similaires (2 aires de jeux, 2 enclos pour les chiens, 2
terrains de sport) n’ont pas été conçus en fonction des éléments végétaux. En plus, le caractère
du profil végétal génère une gamme limitée d'ambiances.
Le Parc Mauer a une conformation dynamique. La variété des types d'espaces et
d'ambiances fournies par ce parc se reflète dans les activités qui y sont attirés et incités à se
réaliser. Périodiquement, ce parc subit une pression beaucoup plus grande de la part de ses
utilisateurs que les deux autres zones analysées.
Parc Görlitzer constitue un creuset de verdure au milieu d'un quartier densément
construit. Et il offre une variété d'espaces et des atmosphères, tout en maintenant un caractère
plus rustique que celui du Parc Mauer, par exemple.
Le dernier chapitre - La particularisation de l’analyse de la végétation - décrit les résultats
de l'application sur le terrain de la grille d’analyse de la végétation arborescente urbaine. Ce
chapitre présente de manière détaillée les recherches déployées sur deux sites avec des
caractéristiques très différentes, sites qui ont permis de tester la grille dans des contextes sociaux
et spatiaux qui nécessitent des lectures distinctes. Les deux zones d’étude sont placées à
Bucarest, l’un est le Parc Văcărești (dénommé aujourd’hui « Le monde des enfants », perçu
comme partie composante du Parc Tineretului), avec une surface d'environ 3.500 m² et l’autre est
l’alignement placé sur le Boulevard Aviatorilor, entre la Place Charles de Gaulle et la Statue
Aviatorilor, avec une longueur approximative de 600 m.
L'application sur le terrain de la grille d'analyse conduit à des conclusions et à un certain
nombre de considérations visant à restructurer la grille d'analyse, les considérations étant décrites
en détail pour chaque critère.
Les conclusions de la thèse mettent en évidence l'écart entre la vision présentée par la
législation roumaine, basée sur une démarche quantitative dépourvue de toute approche sociale,
et les visions exprimées par les lois des autres pays ou par les règlementations urbaines des
grandes capitales européennes. Une autre conclusion de l'étude porte sur la nécessité d'une
approche moins restrictive au niveau des espaces verts en termes de planification et de mise en
place de l'équipement spécifique. En plus, la gestion des espaces verts, en général, et de la
végétation arborescente, en particulier, représentent un point essentiel des conclusions. Dans le
contexte de l’utilisation différenciée des espaces verts, l'élaboration de plans de gestion plus
détaillés à court et moyen terme est évidemment une nécessité fondamentale.
La thèse souligne la nécessité de raffiner et d'adapter la méthodologie d’analyse de la
végétation urbaine arborescente à une utilisation plus simple et accessible aux citoyens, la grille
utilisée dans cet ouvrage ayant une haute dimension technique.
Les recommandations finales sont principalement liées à la nécessité de continuer les
recherches dans ce domaine et de développer une méthodologie pour la lecture morphologique
des espaces verts urbains (l'analyse des limites, la classification dichotomique de type espace
construit / espace ouvert; surface perméable, surface semi-perméable et surface imperméable;
naturel / anthropique, planté / végétal etc.).
Table de matières
CHAPITRE I. INTRODUCTION ................................................................................................... 1
1.1 L’IMPORTANCE DE L’ANALYSE DE LA QUALITÉ DES ESPACES VERTS

URBAINS ................................................................................................................................... 1
1.2 LA MOTIVATION ET LES OBJECTIVES DE LA THÈSE .............................................. 2
1.3 POURQUOI UNE MÉTHODE PARTICIPATIVE POUR LE CADASTRE VERT? ........... 4
CHAPITRE II. L’ÉTAT ADTUEL DES CONNAISSANCES DANS LA PROBLÉMATIQUE

ABORDÉE AU NIVEAU INTERNATIONAL ET NATIONAL .................................................. 8
2.1 TERMINOLOGIE ACTUELLE ........................................................................................... 8
2.1.1 Le cadastre vert .............................................................................................................. 8
2.1.2 Le plan vert / La charte de l’arbre .................................................................................. 9
2.2 L’INVENTAIRE ET L’ANALYSE DES ESPACES VERTS URBAINS ......................... 11
2.3 L’ANALYSE DE LA VÉGÉTATION ARBORESCENTE EN MILLIEU URBAIN ....... 14
2.3.1 Equipement, outils et méthodes utilisées dans l'approche bottom-up .......................... 15
2.3.2 Equipement, outils et méthodes utilisées dans l'approche top-down ........................... 19
2.3.3 Systèmes d'Information Géographique ........................................................................ 19
2.4 LE PROJET PARTICIPATIF DANS LE CADRE URBAIN ............................................ 21
2.5 CONCLUSIONS ................................................................................................................. 22
CONTRIBUTIONS PROPRES
CHAPITRE III. MATÉRIEL ET MÉTHODE .............................................................................. 24
3.1 MÉTHODE D’APPROCHE ET STRUCTURE DE LA THÈSE ....................................... 24
3.2. HYPOTHÈSES DE TRAVAIL ......................................................................................... 25
3.3 MÉTHODES SPECIFIQUES ET MATÉRIAUX UTILISÉS POUR ÉTABLIR LES

CRITÈRES D’ANALYSE DES ESPACES VERTS ................................................................ 26
3.4 MÉTHODES SPÉCIFIQUES ET MATÉRIAUX UTILISÉS POUR LA RÉALISATION

DE L’ANALYSE DE LA VÉGÉTATION ARBORESCENTE............................................... 28
3.4.1 Informations générales: la définition des concepts et la description des principes de

réalisation des notations ........................................................................................................ 29
3.4.2 Caractéristiques physiques: la définition des concepts et la description des principes

de réalisation des notations ................................................................................................... 31
3.4.3 État: la définition des concepts et la description des principes de réalisation des
notations ................................................................................................................................ 34
3.4.4 Valeur: la définition des concepts et la description des principes de réalisation des
notations ................................................................................................................................ 35
3.4.5 Score Plante - rubrique intégrative ............................................................................... 38
3.4.6 Éléments descriptifs de la grille d’analyse ................................................................... 38
CHAPITRE IV. ESPACE VERT: LA DÉFINITION DU CONCEPT ET LA

DÉTERMINATION DES CRITÈRES D’ANALYSE ................................................................ 39
4.1 LES ESPACES VERTS DANS LE CADRE DE LA LÉGISLATION NATIONALE ...... 40
4.2 AUTRES VISIONS CONCERNANT L’ESPACE VERT URBAIN ................................. 43
4.2.1 Londres ......................................................................................................................... 44
4.2.2 Paris .............................................................................................................................. 46
4.2.3 Berlin ............................................................................................................................ 47
4.2.4 Vue d’ensemble ............................................................................................................ 48
4.3 CONCEPTS ET COURANTS INTÉGRATEURS ............................................................. 48
4.4 L’ESPACE VERT ET D’AUTRES CONCEPTS CONNEXES ....................................... 50
4.5 LA DÉFINITION DE L’ESPACE VERT DANS LE CADRE DE LA RECHERCHE ET

LA DÉTERMINATION DES CRITÈRES D’ANALYSE ....................................................... 53
4.5.1 La définition de l’espace vert et de ses attributs ......................................................... 53
4.5.2 Concepts connexes dont la définition contribue à la délimitation des espaces verts
dans le cadre de l’espace urbain ............................................................................................ 55
4.5.3 La définition des critères d’analyse pour les espaces verts urbains ............................. 59
CHAPITRE V. ESPACE VERT: APPLICATIONS IN SITU ET VÉRIFICATION DES

HYPOTHÈSES ............................................................................................................................. 62
5.1 LES CRITÈRES DE SÉLECTION DES SITES POUR LA RÉALISATION DES

APPLICATIONS IN SITU ........................................................................................................ 62
5.2 LA DÉFINITION DU CONTEXTE DANS LEQUEL ÉVOLUENT LES STIES

ÉTUDIÉS .................................................................................................................................. 63
5.2.1 Bucarest: historique et découpage administratif .......................................................... 63
5.2.2 Berlin: historique et découpage administratif .............................................................. 68
5.2.3 Bucarest et Berlin: considerations générales ................................................................ 70
5.3 APPLICATION IN SITU I: LE PARC IZVOR .................................................................. 73
5.3.1 Évolution et concept ..................................................................................................... 73
5.3.2 Accessibilité ................................................................................................................. 81
5.3.3 Utilisation ..................................................................................................................... 82
5.3.4 Composition du cadre végétal ...................................................................................... 88
5.3.5 L’interaction avec la végétation ................................................................................... 92
5.4 APPLICATION IN SITU II: LE PARC MAUER ............................................................... 93
5.4.1 Évolution et concept ..................................................................................................... 93
5.4.2 Accessibilité ................................................................................................................. 97
5.4.3 Utilisation ..................................................................................................................... 99
5.4.4 Composition du cadre végétal .................................................................................... 105
5.4.5 L’interaction avec la végétation ................................................................................. 109
5.5 APPLICATION IN SITU III: LE PARC GÖRLIZER ...................................................... 112
5.5.1 Évolution et concept ................................................................................................... 112
5.5.2 Accessibilité ............................................................................................................... 114
5.5.3 Utilisation ................................................................................................................... 117
5.6 L’INTERPRÉTATION DES RÉSULTATS DES APPLICATIONS IN SITU ................ 131
5.6.1 Évolution et concept ................................................................................................... 131
5.6.2 Accessibilité ............................................................................................................... 132

5.6.3 Utilisation ................................................................................................................... 132
5.6.6 Considérations générales ............................................................................................ 138
CHAPITRE VI. LA PARTICULARISATION DE L’ANALYSE DE LA VÉGÉTATION ...... 139
6.1 LA VÉRIFICATION DE LA MÈTHODE D’ANALYSE SUR LE TERRAIN .............. 140
6.2 L’EXEMPLIFICATION DE L’APPLICATION DE LA GRILLE D’ANALYSE .......... 141
6.2.1 Principes de réalisation des notations et la relation avec le tableau - base ................ 141
6.2.2 L’application de la grille d’analyse : considérations générales et l’interprétation de

données ................................................................................................................................ 144
6.2.3 La corrélation de résultats avec l’activité de gestion ................................................. 158
6.3 CONSIDERATIONS GÉNÉRALES SUR LA RECALIBRATION DE LA GRILLE

D’ANALYSE .......................................................................................................................... 161
CHAPITRE VII. CONCLUSIONS ET RECOMMANDATIONS ............................................ 176
7.1 LES ESPACES VERTS ET LEUR UTILISATION......................................................... 176
7.2 L’ANALYSE DE LA VÉGÉTATION ARBORESCENTE ............................................. 179
7.3 LA GESTION DES ESPACES VERTS ET LA DIMENSION PARTICIVPATIVE ...... 180
7.4 LA CONTINUATION DES RECHERCHES................................................................... 181
ANNEXES .............................................................................................................................. 184
BIBILOGRAPHIE ................................................................................................................. 234
LA LISTE DE TABLEAUX ................................................................................................... 246
LA LISTE DE FIGURES ........................................................................................................ 247
LA LISTE DE DESSINS ........................................................................................................ 262
LA LISTE D’ANNEXES ........................................................................................................ 263

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
CHAPTER I. INTRODUCTION
1.1 IMPORTANȚA ANALIZEI CALITĂȚII SPAȚIILOR VERZI URBANE 1

Convenția Europeană a Peisajului (C.E.P.), stipulează faptul că „politica peisajului este o
expresie prin care autoritățile publice competente desemnează principii generale, strategii și linii
directoare care permit adoptarea de măsuri specifice care au ca scop protecția, managementul și
amenajarea peisajului” (Legea nr. 451/2002, Articoul 1, litera 2). În cazul fiecărui sit, astfel de
politici trebuie să se bazeze însă pe evaluări ale situației curente și pe identificarea nevoilor de
intervenție specifice. Fără acest pas premergător, care să analizeze elementele componente ale
peisajului atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, introducerea unor politici coerente cu
privire la protecția, managementul și amenajarea peisajului nu poate fi realizată.
În mediul urban, pe lângă stabilirea valorii fiecărui spațiu studiat, acest tip de analiză are
un impact direct asupra realizării unor planuri de gestionare adaptate, care să reducă presiunea
asupra bugetelor administrațiilor publice (prin alocarea corespunzătoare a resurselor necesare
pentru întreținerea și eșalonarea judicioasă a activităților de profil), să mențină calitatea spațiilor
vegetalizate și, nu în ultimul rând, să ofere siguranță și confort în utilizare.
Studiul de față își dorește să propună o primă perspectivă calitativă asupra spațiilor verzi
urbane în context Românesc, context dominat de o perspectivă exclusiv cantitativă, lipsită de o
viziune coerentă asupra importanței și semnificației spațiilor verzi în cadrul urban. Fără a avea ca
scop central critica situației de față, critică inevitabilă dată fiind realitatea urbană cu care ne
confruntăm în mod cotidian, nici transformarea într-un alt manifest dominat de afectivitate
printre atâtea manifeste generate atât de societatea civilă cât și de cercurile de profesioniști,
prezenta lucrarea își propune o abordare metodologică, pragmatică și, mai ales,
instrumentalizabilă, care să răspundă atât unei situații deplorabile a spațiilor verzi urbane cât și
presiunilor sociale și profesionale ce se fac simțite din ce în ce mai puternic atât în cadrul
dicursului public cât și în mediul științific. În acest sens, dacă tonul lucrării poate fi pe alocuri
critic sau chiar acid, această critică se dorește a fi una constructivă, care să propună alternative în
abordarea problematicii cadastrului verde, a gestionării și managementului spațiilor verzi și a
modului în care acestea răspund atât cerințelor ce provin din mediul social, dar și noilor presiuni
ce se pun asupra dezvoltării urbane din perspectiva sustenabilității.
Elaboraarea unei metode
m de analiză
a a caalității spațțiilor verzi urbane
1.2 MO
OTIVAȚIIA ȘI SCO
OPUL TE
EZEI DE DOCTORAT
Fig. 1.1 – Spațiu verd

de în viziunea
a administrațeei locale (surrsa imaginii: http://www.sim
h mplybucharestt.ro/?p=1053)
Fig. 1.1 – Green spacee in local adm
ministration’ss vision (imag
ge source: http
p://www.simpplybucharest.rro/?p=1053)
Imaginea de mai sus (Fig. 1.1) reprezintă în mod sintetic motivația personală a alegerii
acestei teme de cercetare, ce poate părea la prima vedere, în contextul științific și profesional
internațional, un drum bătut, un domeniu în care nu mai sunt multe lucruri de cercetat sau de
spus. Dincolo de această motivație personală există însă și una științifică ce va fi explicată în
rândurile următoare. 3
Ratificarea C.E.P. în România prin intermediul Legii nr. 451/2002, implică generarea sau
adoptarea unor instrumente adecvate pentru analizarea peisajelor și a elementelor componente
ale acestora, care să stea la baza stabilirii politicilor pentru protecția, managementul și
amenajarea peisajelor.
Pe plan local, ratificarea C.E.P. a generat apariția unor acte normative care detaliază o
serie de aspecte referitoare la peisaj și componentele acestuia. Astfel, contextul legislativ actual
stipulează faptul că, în intravilanul localităților, administrarea spațiilor verzi trebuie să asigure,
alături de o serie de alte obiective, și „regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziției și a
calității spațiilor verzi” (Legea nr. 24/2007, Articolul 7, litera c). Această terminologie
(regenerarea / extinderea / ameliorarea) presupune existența unor informații concrete cu privire
la spațiile vizate de acest act normativ. Obligativitatea de a ține evidenţa spaţiilor verzi de pe
teritoriul unităţilor administrative, prin constituirea registrelor locale ale spaţiilor verzi și de a
actualiza aceste informații revine autorităților administrației publice locale (Legea nr. 24/2007,
Articolul 16, alineatul 1). Aceste registre sunt sisteme informaționale care cuprind „date tehnice
ale tuturor spațiilor verzi conform indicilor de calitate și cantitate” (Legea nr. 24/2007, Articolul
18, alineatul 2).
Implementarea acestor directive se concentrează în prezent în mare măsură asupra
aspectelor cantitative, trecând cu vederea în permanență latura calitativă atât în privința spațiilor
verzi cât și a elementelor care intră în compoziția acestora. Noutatea prevederilor aduse de Legea
nr. 24/2007 cu privire la realizarea registrelor verzi, termenul relativ redus pentru punerea în
practică a acestora1, procedura complicată necesară pentru achiziția serviciilor necesare pentru
implementarea acestor instrumente (OUG. nr. 34/2006 și Legea nr. 337/2006) precum și lipsa
unei ”tradiții” locale în analizarea spațiului verde urban au dus la apariția unor baze de date de o
calitate îndoielnică. Pe de altă parte chiar textul Legii 24/2007 generează incorențe și
inconsecvențe majore în vederea stabilirii unei strategii coerente de dezvoltare a spațiilor verzi
urbane, dificultățile ce provin din chiar textul legii fiind analizate în Anexa I.
1
Legea nr. 24/2007, cu modificările și completările ulterioare, stipulează faptul că ”Municipiile de rang zero şi unu
au obligaţia să efectueze, până la data de 1 ianuarie 2011, auditul suprafeţei, calităţii şi accesibilităţii spaţiilor verzi,
urmat de elaborarea unei strategii şi a unui plan de acţiune privind conservarea şi dezvoltarea reţelei de spaţii verzi”
(Articolul 10, alineatul 1), oferind astfel un interval de aproximativ patru ani pentru elaborarea registrelor verzi;
m de analiză
1.3 DE
E CE O METODĂ
M PARTIC
CIPATIVĂ
Ă PENTR
RU CADA
ASTRUL VERDE?
V
U
Un exempluu în acest sens
s îl consstituie Cadaastrul Verdee al Municippului Bucureşti. Acestt
ment fixeazăă în teritoriiu spațiile verzi afereente Municipiului Buccurești, fărăă a analizaa
instrum
valența istorică, esstetică, socială sau ecoologică a accestora. Criteriile utilizzate (vezi Fig.
F 1.2) nuu
4
pot sta la baza ellaborării un
nor planuri integrate de gestionaare sau la stabilirea etapelor
e dee
intervennție necesarre pentru un anumit sit.
Această lippsă de inforrmații cu pprivire la asspecte calitative esențițiale se regăăsește și laa
A
nivelul elementeloor vegetale ce compuun respectiv
vele spații verzi. Astffel, registru
ul verde all
Municippiului Bucuurești înglob l înălțimeaa arborilor și
bează doar informații cu privire la ș grosimeaa
trunchiuului acestorra2, fără nicci o referiree la starea (stabilitate,, speranță dde viață utiilă, grad dee
deteriorrare etc.) sau
s valoareea acestora (importan
nța în amen
najare, relaația cu împ
prejurimile,,
valoareaa estetică, valoarea
v orticolă etc.)) făcând, dee asemeneaa, imposibilăă stabilirea unor etapee
ho
de interrvenție (caare se realiizează în cconcordanțăă cu probllemele idenntificate) și utilizareaa
judicioaasă a resursselor (resursse financiarre, resurse umane,
u echipamente ettc.) pentru gestionareaa
patrimooniului verdee al orașulu
ui (vezi Fig. 1.3).
Fig. 1.22 – Exemplu de date con nținute de Caadastrul Verrde al Municcipiului Bucuurești în cazul Parcului
Cișmigiiu (sursa: httpp://regver.pmb
b.ro/, 2014)
Fig. 1.22 – Example of data conttained in the Green Cada harest in thee case of Cișmigiu Park
aster of Buch
(sursa: hhttp://regver.ppmb.ro/, 2014))
2
Acesteaa sunt doar doouă dintre critteriile cu privvire la caracterrele fizice ce pot fi luate înn considerare în analizareaa
d inserție al accesteia, deviațția axului de creștere
acestui tipp de vegetațiee, alături de diametrul coroaanei, nivelul de c etc.;
m de analiză
Fig. 1.3 – Exemplu de

d date conținute de Cadaastrul Verde al Municipiu
ului Bucureștti în cazul veegetației din
Parcul Cișmigiu (surrsa: http://regv
ver.pmb.ro/, 22014)
Fig. 1.3 – Example of data conttained in the Green Cada harest in thee case of Cișmigiu Park
aster of Buch
vegetatiion (sursa: htttp://regver.pm
mb.ro/, 2014)
D
Despre inteegrarea lor coerentă îîn cadrul unui
u peisaj cultural coonsiderat valoros,
v sauu
despre aadecvarea compozițion
c nală a exem
mplarelor in
ntroduse ulteerior într-o amenajare istorică nuu
poate fii făcută nicio evaluaree în cadrul uunei abordăări strict caantitative și în care anaalizele suntt
concenttrate doar asupra
a vizilor și nnu a ansam
indiv are fac partte Pe lângăă
mblului vegeetal din car
mațiilor, și corectitudin
precarittatea inform c nea acestoraa poate să fie
f pusă subb semnul în
ntrebării (înn
raport ccu realitateaa constatată in situ. Asttfel, există numeroase exemple caare relevă faptul
f că nuu
toate elementele vegetale
v au fost analizaate temeinic în teren. Lipsa unorr arbori de dimensiunii
considerabile (în cazul cărora este evidennt faptul că nu este vorrba de inserrția lor ulterioară dateii
mațiile) și aamplasați într-o
la care au fost cuulese inform î zonă extrem dee accesibilă a orașuluii
de al Municcipiului București și a
denotă, de asemennea, calitateea discutabiilă a Cadasstrului Verd
moduluui în care aceesta a fost realizat (vezzi Fig. 1.4 șii 1.5).
m de analiză
Fig. 1.4 – Extras din Cadastrul

C Veerde al Municcipiului Bucu urești realizatt în perioada 2009-20113 carec prezintăă
o serie dee alveole verzzi fără arborii în partea dee nord a Piețeei Victoriei (sursa: http://reggver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.4 – Extract from Green Cadaster

C of B
Bucharest reelised in 2009-2011 pressenting a serries of green
n
surfaces without treess in the north
hern part of V
Victoriei Placce (sursa: http://regver.pmb..ro/, 2014)
Fig. 1.5 – Extras din aplicația Go oogle Earth șși aplicația Street
S View (19.06.2012) ccare evidențiază existențaa
arborilorr în partea dee nord a Piețeei Victoriei, aaceeași ca în Fig.1.3
F (sursa:: Google Earthh, 2014)
Fig. 1.5 – Extracts froom Google Earth and Str eet View apliications (19.0 06.2012) show wing the existtance of treess
o Victoriei Place, same ass in Fig.1.3 (su
in the northern part of ursa: Google Earth,
E 2014)
A
Această abbordare a procesului
p dde inventariere a patriimoniului vverde urban
n, luând înn
considerare spațiile verzi doaar în termeeni de metri pătrați sau hectare, conținând o defalcaree
procentuuală pe tipuuri de acop
perire vegettală (gazon,, rabate cu flori perenne, coronam
ment arbuștii
foioși eetc.) și o poziționare
p spațială a vegetației fără o reală analiză a calității acesteia see
regăseștte în toate registrele elaborate dde administtrațiile publlice locale din Român
nia până înn
prezent.. În acest coontext, stud
diul de față își propunee realizarea unei metodde de analizză a calitățiii
spațiilorr verzi urbaane, cu acccent asupraa elementelo
or vegetale componennte ale acesstora. Într-oo
pologii coerrente de sppații verzi urbane șii
primă ffază lucrareea urmăreștte stabilireea unei tip
definireea unei grrile de eva
aluare a accestora. Ulterior, cerccetarea vizeează elaborrarea uneii
3
Conform
m site-ului ofi
ficial al Primarriei Municipiuului Bucureștii (http://regveer.pmb.ro/), reealizarea Cadaastrului Verdee
s-a efectuuat în baza Coontractului 712
29/30.10.20099 cu o durată de
d execuţie dee 24 de luni;
metode de analiză cu privire la calitatea vegetației din mediul urban ca alternativă la practicile
curente din domeniu. În acest sens, studiul se va concentra asupra generării unui instrument ușor
de utilizat, care să prezinte o imagine cât mai completă asupra calității elementelor analizate și să
ofere o bază viabilă pentru activitățile specifice de gestionare a patrimoniului verde. Din cauza
necesității restrîngerii acestui studiu atât ca timp cât și ca formă de prezentare, analizele și 7
metodele vor fi aplicate doar în cazul vegetației arborescente, în studiile ulterioare urmând a fi
analizate și alte tipuri de vegetație.
Pe de altă parte, ca urmare a observării acestor disfuncții la nivelul studiilor realizate de
administrațiile locale dar și a mișcărilor sociale ce apar ca răspuns la situația devastatoare a
spațiilor verzi din România îmi propun, în lucrarea de față, să elaborez o metodă de realizare a
cadastrului verde care să permită realizarea participativă a acestuia. Acest demers se bazează pe
o serie de activități în care m-am implicat deja fie în cadrul AsoP București (Asociația
Peisagiștilor din România, Filiala Teritorială București-Ilfov - proiectul Recunoaște-ți orașul!)
fie în mediul profesional alături de colegi din cadrul S.C. RPR Birou de Studii Contemporane
S.R.L. și Maple Architectural Design S.R.L. (proiectul roArbori). Pe lângă aceste demersuri
recente, de-a lungul timpului, am mai fost implicată și în alte activități de observare / cartare a
ecosistemelor urbane un exemplu în acest sens fiind proiectul Habitat de București realizat în
colaborare cu reprezentanți ai S.C. StudioBASAR S.R.L., ai Facultății de Horticultură din cadrul
Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, ai Muzeului Național de
Istorie Naturală Grigore Antipa și ai S.C. BLOC S.R.L.
Ideea unui cadastru participativ nu este în mod necesar una nouă, aceasta inspirându-se
nu numai din proiectele realizate deja anterior și menționate mai sus, dar și din proiecte de
cercetare precum cel dezvoltat de Columbia University, Universitatea din Maryland și
Smithsonian Institution, proiect care a generat aplicația Leafsnap (leafsnap.com) precum și de o
serie de proiecte generate de comunitățile locale ce se implică în crearea, amenajarea sau
managementul spațiilor verzi, proiecte ce vor fi analizate ulterior în cadrul lucrării. Această
orientare către dimensiunea participativă a impus însă o serie de restricții privind tehnologia
utilizată atât în cadrul lucrării cât și în cadrul metodologiei propuse.
CAPITOLUL II. STADIUL CUNOAȘTERII PROBLEMATICII

ABORDATE LA NIVEL INTERNAȚIONAL ȘI NAȚIONAL
CHAPTER II. THE KNOWLEDGE STATE APROACHED AT
NATIONAL AND INTERNATIONAL LEVEL
8
2.1 TERMINOLOGIE CURENTĂ

2.1.1 Cadastru verde
Merlin și Choay (2005) definesc cadastrul ca fiind „ansamblul de documente care
furnizează informații cu privire la «starea civilă» a terenurilor și imobilelor (identificarea
parcelelor, identitatea proprietarului) pentru a putea stabili bazele de impozitare”. Deși cadastrul
„are în mod esențial un scop fiscal”, odată cu informatizarea acesta tinde să devină „un
instrument util pentru planificarea urbană, economia serviciilor publice, amenajarea rurală etc.”
În acest sens, de-a lungul timpului au apărut o serie de subsisteme ale cadastrului propriu-zis,
care detaliază anumite aspecte referitoare la spațiul analizat.
Un exemplu în acest sens este cadastrul urban-edilitar „prin care se realizează evidența
și inventarierea sistematică, din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic a imobilelor aflate
pe teritoriul unei localități” și care are ca scop (pe lângă evidență și inventariere) „stabilirea
unitară a elementelor calitative necesare optimizării și evaluării terenurilor, construcțiilor și
rețelelor edilitare din intravilane”, crearea „unei baze de date reale pentru stabilirea taxelor și
impozitelor” etc. (Pădure, 2013). Prin realizarea lucrărilor de cadastru urban-edilitar sunt
inventariate și rețelele urban-edilitare ca de exemplu: rețeaua de apă, rețeaua de canalizare,
rețeaua electrică etc. (Pădure, 2013).
În ceea ce privește inventarierea vegetației, în prezent aceasta se realizează de regulă prin
intermediul instrumentului denumit cadastru verde. Acesta a apărut ca o detaliere a cadastrului
urban propriu-zis și, conform Ciupa, Radoslav, Oarcea și Oarcea (2005), are ca obiect al
inventarierii „totalitatea vegetației lemnoase, atât cea din spațiile verzi urbane delimitate ca atare,
cât și cea situată pe rețeaua de străzi sau chiar în incintele instituțiilor, întreprinderilor și
locuințelor”. În lucrarea Primăria Municipiului Timișoara / Cadastrul Verde al Municipiului
Timișoara (2001), cadastrarea spațiilor verzi este definită ca fiind „totalitatea operațiunilor,
procedeelor și activităților de identificare, inventariere, apreciere, evaluare, sintetizare a datelor
și parametrilor de natură botanică, dendrologică, estetică, ecologică, a materialului dendro-
floricol existent, precum și a recomandărilor necesare pe viitor” (sublinierile mele).
În mod ideal, cadastrul verde include atât vegetația lemnoasă cât și pe cea erbacee.
Diferența dintre cele două abordări (favorizarea vegetației lemnoase sau analizarea ambelor
forme vegetale) este dată de volumul de resurse (umane, financiare, de timp etc.) implicate în
culegerea și prelucrarea datelor. De asemenea, particularitățile de creștere și dezvoltare ale

elementelor vegetale necesită o reluare periodică a procesului de analiză. Având în vedere
impactul specific al vegetației lemnoase - în special al arborilor - în ceea ce privește formarea
imaginii orașelor, generarea unui volum verde însemnat, crearea de repere în mediul urban,
contribuția considerabilă la îmbunătățirea cadrului de viață uman etc. se preferă în general 9
limitarea investigărilor doar la acest palier vegetal. Un alt motiv care sprijină acest tip de
abordare este constituit de faptul că perspectiva pierderii unui arbore (în condițiile lipsei unei
gestionări corespunzătoare care se bazează pe datele conținute de cadastrul verde) este mult mai
sumbră față de cea a dispariției unui element vegetal care se regenerează sau poate fi înlocuit mai
rapid (de exemplu: suprafețe gazonate / înierbate, arbuști de talie mică etc.). Pe de altă parte
cartarea elementelor erbacee sau floricole poate fi inutilă datorită înlocuirii frecvente a acestora
cu exemplare noi, cele mai multe neavând caracter peren, sau, în cazul unr plante perene nu
putem vorbi de prezența pe teren a acelorași exemplare. Este utilă însă abordarea suprafețelor
vegetalizate dominate de plante erbacee în sensul ecosistemelor pe care acestea le crează și a
biodiversității pe care astfel se spații, spre exemplu spațiile succesionale, le asigură în cadrul
urban.
2.1.2 Planul verde / Carta arborelui

În practica franceză aceste două instrumente - planul verde (le plan vert) și carta
arborelui (la charte de l’arbre) - reprezintă documente directoare referitoare la politicile
locale cu privire la spațiile verzi și vegetația din mediul urban. În cadrul prezentului studiu,
deși acestea au fost întâlnite ca practică cu precădere în Franța, sunt menționate aici (chiar dacă
în prezent nu fac obiectul preocupărilor administrațiilor publice din România) deoarece
reprezintă ”unelte” valoroase în conceperea și gestionarea spațiului verde urban care se bazează
pe informațiile cuprinse în cadastrul verde.
Planul verde sau planul de vegetalizare (le plan de végétalisation) este „un document-
cadru care permite concertarea acțiunilor de vegetalizare a orașului”, permițând „asocierea
criteriilor de noutate, de estetică, de economie a gestionării și managementului, contribuind la
menținerea, respectiv ameliorarea calității vieții locuitorilor pe baza principiilor de unitate și
coerență”, scopul final al acestui document fiind acela de a defini „identități peisagere” proprii
unui oraș (Culescu & Alexandru, 2007).
Conform Culescu și Alexandru (2007), planul verde are următoarele obiective:
 înfrumusețarea orașului prin definirea unei palete vegetale adaptate identității acestuia;
 dezvoltarea diversității și particularității spațiilor prin introducerea de colecții
vegetale în oraș, cu precădere în scuaruri, parcuri și grădini;
 simplificarea și organizarea gestionării în jurul principiilor ecologice și economice.

Ca instrument, carta arborelui a fost generată de apariția unor convenții referitoare la
dezvoltarea durabilă a spațiului urban și de semnarea Cartei europene a arborelui de agrement
(Charte européenne de l’arbre d’agrément) în cadrul Societății Internaționale de Arboricultură
(International Society of Arboriculture) în 1995 (http://www.kerne-elagage.com/ressources/ 10
files/doc/SFA-charte-europeenne.pdf).
Documentul încorporează strategiile administrațiilor locale cu privire la protecția și
gestionarea fondului arboricol aferent teritoriului lor. Sunt definite astfel modalitățile de
monitorizare și reînnoire a patrimoniului arborescent, de clasare a exemplarelor remarcabile, sunt
emise specificații cu privire la tipurile de intervenții ce pot fi aplicate arborilor existenți și a
modului în care se pot desfășura lucrări de construcție în apropierea acestora, se fac precizări
referitoare la baremele de evaluare a valorii arborilor, sunt descrise calitățile ce trebuie
îndeplinite de materialul săditor ce urmează a fi introdus în amenajări etc. Nu în ultimul rând,
aceste documente-cadru descriu măsurile de diseminare a intențiilor administrației publice către
publicul larg.
Înainte de toate însă, carta arborelui fixează concis principiile care formează baza
pentru crearea, întreținerea și conservarea peisajului urban vegetalizat. Spre exemplu, în carta
arborelui elaborată de GRANDLYON - Communauté Urbaine (La Charte de l’arbre -
Construisons ensemble une nouvelle culture urbaine) sunt prezentate următoarele principii:
 diversitatea ca miză estetică, ecologică și culturală;
 permanența ca fundament al realizării unui peisaj atrăgător de-a lungul întregului an;
 durata în sensul de a face din trecerea timpului un aliat;
 dinamica peisajului, respectiv integrarea unei evoluții perpetue;
 economia în centrul exigențelor pentru managementul cheltuielilor;
 pedagogia pentru o cultură a arborelui ca bun comun;
 solidaritatea în sensul de transmitere a unor valori esențiale prin intermediul arborelui;
 cercetare și inovare pentru un viitor mai bun al arborelui.
Aceste două instrumente se cantonează între cadrul legislativ de la nivel național și analizarea
propriu-zisă a elementelor vegetale prin intermediul cadastrului verde, fiind elaborate de
administrațiile publice locale. Ele sunt consacrate realizării unor intervenții coerente (atât la nivelul
spațiului public cât și al elementelor vegetale propriu-zise) și diminuării efortului ce trebuie suportat
de către administrațiile publice pentru conservarea și gestionarea patrimoniului verde.
2.2 INVENTARIEREA ȘI ANALIZA SPAȚIILOR VERZI URBANE

Procesele de inventariere și analiză a spațiilor verzi urbane presupun ca prim pas
realizarea unei tipologii coerente în acest sens. Sintagma spațiu verde este guvernată de
ambiguitate în contextul local, fapt asupra căruia voi reveni pe larg în cadrul lucrării, în cadrul
11
unei analize critice. Acest aspect are în final un puternic impact asupra calității mediului urban în
general, fapt resimțit tot mai acut de locuitorii orașelor din România. Pierderea unor importante
suprafețe verzi și a unui semnificativ efectiv vegetal este rezultatul inexistenței unor planuri de
gestionare coerente care se pot realiza numai pe baza unor informații concrete, reale. Încadrarea
legislativă a unei tipologii arbitrare de spații verzi urbane (prin Articolul 3 al Legii 24/2007 cu
modificările și completările ulterioare) fără a ține seama concomitent de o serie de factori
precum funcția deservită, frecvența utilizării, amplasament, accesibilitate, mod de utilizare,
configurație, valoare istorică, valoare ecologică, rază sau capacitate de deservire, tipuri de
gestionare necesară etc. reprezintă un factor determinant în acest sens.
Inventarierea spațiilor verzi urbane necestă stablirea unor criterii clare cu privire la
elementele ce trebuie înregistrate (dimensiuni, dotări / echipamente, capacitate, tipuri de
suprafețe înglobate etc.). Acestea se fac de obicei pe baza unor fișe tipizate dedicate fiecărui tip
de spațiu. Un exemplu în acest sens poate fi consultat în cadrul Anexei II4.
Analiza spațiilor verzi urbane publice presupune, pe lângă evaluarea elementelor
vegetale propriu-zise, și studierea calității oferite de acestea ca parte a spațiului public. În acest
sens, important de reținut sunt criteriile elaborate de Jan Gehl (2010), în viziunea căruia
amenajările aferente spațiului public trebuie să trateze următoarele aspecte (cf. traducere Viorica
Buică – Igloo Media)
Protecţia în cadrul spațiului public:
 Protecție împotriva traficului şi accidentelor – sentimentul de siguranță:
- protecție pentru pietoni
- eliminarea fricii de trafic
 Protecție împotriva crimei şi violenţei – sentimentul de siguranță:
- spațiu public plin de viață
- ochi pe stradă
- funcțiuni care se suprapun ziua și noaptea
- iluminat bun
4
Materialul a fost preluat de pe site-ul orașului Warick (http://www.townofwarwick.org/index.shtml) și prezintă o
fișă individuală de inventar pentru spații vezi de tip parc;
 Protecție împotriva experienţelor senzoriale neplăcute:

- vânt
- ploaie / zăpadă
- frig / căldură
12
- poluare
- praf, zgomot, lumină intensă
Confortul în cadrul spaţiului public, asigurat prin respectarea unei serii de criterii ce
răspund anumitor necesităţi:
 Posibilitatea de a merge:
- loc de mers
- fără obstacole
- suprafețe bune
- accesibilitate pentru toată lumea
- fațade interesante
 Posibilitatea de a se opri / a rămâne
- efectul de margine / zone atractive pentru a se opri / a rămâne
- sprijin pentru statul în picioare
 Posibilitatea de a sta jos
- zone de stat
- profitând de avantaje: perspective, soarele, oamenii
- locuri bune de stat
- bănci pentru odihnă
 Posibilitatea de a vedea
- distanţe de privire rezonabile
- câmp vizual nestingherit
- perspective interesante
- iluminat (pe întuneric)
 Posibilitatea de a vorbi și a asculta
- niveluri scăzute de zgomot
- mobilier urban care asigură „peisaje de conversație”
 Posibilitatea pentru joacă și mișcare
- încurajarea creativității, exercițiilor fizice și jocului
- ziua și noaptea
- vara și iarna
Delectarea priveşte capacitatea spaţiului de a oferi experienţe plăcute din difertie puncte
de vedere, determinate de modul în care este amenajat:
 Scara
- clădiri și spații proiectate la scară umană
13
 Posibilitatea de a se bucura de aspectele pozitive ale climei
- soare / umbră
- căldură / răcoare
- briză
 Experiențe senzoriale pozitive
- design şi detalii de calitate
- materiale bune
- perspective plăcute
- arbori, plante, apă
Organizația Project for Public Spaces (PPS)5 propune ca elemente-cheie ale unui spațiu
public de calitate următoarele principii (http://www.pps.org/reference/grplacefeat/):
 Accesibilitatea și conectivitatea - spațiile publice trebuie să ofere legături fizice și
vizuale, limite de calitate, legături cu transportul public și facilități adresate transportului
în general (de exemplu parcări, piste de biciclete conectate cu orașul etc.);
 Confort și imagine - spațiile publice trebuie să genereze senzația de siguranță, să asigure
condiții de igienă, să pună la dispoziție spații de odihnă;
 Utilizări și activități - spațiile publice trebuie să înglobeze elemente care să ofere
motivația de a utiliza spațiul și care să genereze motivația de a reveni;
 Sociabilitate - spațiile publice trebuie să ofere posibilitatea de a socializa cu persoanele
cunoscute (familie, prieteni) și de a interacționa în siguranță cu persoanele necunoscute,
aspect care generează în siaj o apropriere a spațiului și atașament față de comunitate.
În acest context, vegetația, calitatea ei intrinsecă precum și modul de amplasare a acesteia
în raport cu spațiul, joacă un rol foarte important în asigurarea calității spațiilor publice. În
consecință, dezvoltarea unei analize a elementelor vegetale, pornită de la o extrapolare a unor
parametri similari cu cei descriși anterior (care să înglobeze criterii cuantificabile) este, de
asemenea, esențială.
5
Project for Public Space (PPS) este o organizație non-profit, înființată în 1975 în S.U.A., care activează în
domeniul planificării și proiectării spațiului urban precum și în sfera comunicării către publicul larg a principiilor cu
privire la crearea de spații publice sustenabile, capabile să genereze comunități puternice;
Problematica analizei spațiilor verzi urbane (deopotrivă publice și private) trebuie să

atingă, de asemenea, și aspectele referitoare la miza ecologică a acestora. Conceperea spațiului
urban în termeni de rețea verde este un demers de mare actualitate. Generarea unui ansamblu
sustenabil la nivel de oraș se bazează, de asemenea, pe evaluarea adecvată a acestor resurse.
14
2.3 ANALIZA VEGETAȚIEI ARBORESCENTE DIN MEDIUL URBAN

Analiza vegetației arborescente (urban forest assessment) se referă la ”observarea și
evaluarea cantității, calității și distribuției resurselor vegetale aferente unei zone geografice
definite” (Wiseman, 2014). Observarea se referă în principal la localizarea vegetației,
identificarea speciilor, măsurarea caracterelor fizice, clasificarea vegetației pe diverse criterii, în
timp ce evaluarea are în vedere determinarea stării generale a vegetației, identificarea riscurilor
sau amenințărilor, stabilirea nevoilor cu privire la activitățile de întreținere și a costurilor
aferente, determinarea beneficiilor generate de elementele vegetale analizate etc.
În acest domeniu, tipurile de inventare cel mai frecvent utilizate sunt următoarele
(Richard M. R., 2014):
 Inventarul pentru o problemă specifică reprezintă strângerea de date cu privire la o
anumită problemă sau caracteristică (de exemplu: studiu cu privire la arborii care prezintă
un pericol, studiu cu privire la exemplarele atacate de un dăunător specific etc.);
 Inventarul parțial se referă la strângerea de date de pe o suprafață-eșantion (sau de pe
mai multe suprafețe-eșantion) prin extrapolarea cărora se trag concluzii cu privire la
întregul teren studiat;
 Inventarul complet se referă la analizarea tuturor arborilor înglobați de un teren;
 Inventarul cu privire la tipul de acoperire a suprafețelor se referă în general la strângerea
informațiilor cu privire la acest aspect pe baza analizei fotografiilor aeriene sau a
imaginilor din satelit în principal pentru a planifica utilizarea terenurilor pe termen lung.
În ceea ce privește analiza vegetației arborescente din mediul urban, în prezent sunt
utilizate în principal două metode de studiu (Wiseman, 2014):
 abordarea bottom-up (de jos în sus) implementată prin măsurători realizate în teren cu
privire la compoziția de specii, caracteristicile fizice ale vegetației, valoarea estetică etc.;
 abordarea top-down (de sus în jos) care utilizează fotografii aeriene sau imagini preluate
de sateliți pentru a determina suprafețele acoperite de coroanele arborilor precum și
diverse tipuri de acoperire a solului.
Analiza de tip top-down „este relativ ușor de realizat, este cuprinzătoare pentru un peisaj
și destul de precisă, dar este limitată în ceea ce privește informațiile structurale care sunt obținute
și poate fi costisitoare în funcție de instrumentele utilizate” în timp ce studiile bottom-up

furnizează un număr mare de informații având însă, de asemenea, anumite limitări precum
precum faptul că abordează în general zone geografice restrânse „deoarece necesită mai mult
timp și mai multe resurse pentru evaluarea unei surafețe ample” (conform American Forests -
http://www.americanforests.org/). 15
Așa cum se poate vedea din Tabelul 2.1, în ambele cazuri costurile generate, timpul de
implementare și expertiza necesară pentru realizarea studiilor sunt variabile, ele depinzând în
general de suprafața analizată, complexitatea sitului, genul de informații înglobat, instrumente
utilizate etc. În ceea ce privește calitatea vegetației analizate însă, metoda bottom-up este cea
care oferă o fidelitate mai bună a informațiilor .
Tabelul 2.1 – Performanțele celor două abordări (bottom-up și top-down) cu privire la analiza vegetației
arborescente din mediul urban (după Wiseman, 2014)
Table 2.1 – Qualities and feats of the two approaches (bottom-up and top-down) regarding the vegetation
analysis in urban environment (after Wiseman, 2014)
Acumularea și aplicarea datelor abordarea abordarea
(Slabă, Rezonabilă, Bună, Excelentă) buttom-up top-down
Cost - Timp - Expertiză variază variază
Acoperirea oferită de coroana arborilor S E
Suprafață foliară și biomasă B R
Abundența vegetației și densitatea E R
Distribuția pe dimensiuni / grupe de vârstă E R
Compoziția speciilor și diversitatea E R
Starea vegetației E R
Boli și dăunători E R
Riscurile de eșec sau conflictele E S
Necesitățile de gestionare E S
Identificarea spațiului potențial pentru plantare B B
Calitatea sitului E S
Acoperirea solului E R
Valoarea și funcțiile ecosistemului B B
2.3.1 Echipamente, instrumente și metode utilizate în abordarea bottom-up

În cadrul abordării de tip bottom-up, echipamentele, instrumentele și metodele utilizate în
analizarea vegetației variază semnificativ. Diferențele sunt generate de regulă de resursele avute
la dispoziție (financiare, umane, echipamente etc.) și de specializarea persoanelor care se ocupă

de strângerea de date. Pentru poziționarea în spațiu a fiecărui examplar se folosesc planuri în
format hard-copy, măsurători topografice sau echipamente GPS (Global Positioning System).
În general, pentru culegerea informațiilor referitoare la caracteristicile fizice se utilizează
instrumente de măsurat clasice - de exemplu rulete π, benzi flexibile gradate etc. - sau datele sunt 16
stabilite pe baza anumitor extrapolări. Măsurătorile realizate cu instrumente se referă în general

la circumferința trunchiului (măsurat la 1.30 cm de la sol, nivel cunoscut și sub denumirea de
înălțime „la nivelul pieptului”). Pentru aprecierea înălțimii arborelui, a diametrului coroanei
acestuia și în general a dimensiunilor greu de determinat prim măsurători clasice se pot utiliza
metode precum compararea cu un obiect cu dimensiuni cunoscute, utilizarea principiilor
goniometriei6 etc. (http://www.monumentaltrees.com/en/content/measuringheight/).
Pentru a determina starea curentă, valoarea și nevoile cu privire la lucrările de întreținere
în cazul fiecărui exemplar se realizează inspecții vizuale. Conform Tree Risk Assessment &
Abatement Procedures and Information: Urban Forestryand Natural Areas Programs (2011),
evaluarea vizuală a arborelui (visual tree assessment) urmărește identificarea „defectelor
evidente ale unui arbore și problemele în curs de dezvoltare, condițiile staționale și alți factori
care sunt aparenți vizual și care ar putea contribui la dispariția acestuia”. O metodă sistematică
de evaluare a arborilor, utilizând indicatori biologici și biomecanici, a fost descrisă de Claus
Mattheck și Helge Breloer (1995) și este utilizată în prezent la scară largă la nivel internațional.
Atunci când este cazul, confirmarea defectelor constatate vizual se realizează cu o serie
de echipamente specifice precum:
 aparate pentru măsurarea rezistenței la foraj;
 echipamente pentru măsurarea vitezei sunetului;
 dispozitive de măsurare a tăriei lemnului;
 echipamente pentru analiza inelelor de creștere etc.
Pentru stocarea și interpretarea datelor la ora actuală sunt utilizate preponderent
tehnologii informatice. În acest sens, de-a lungul timpului au fost dezvoltate o serie de platforme
comerciale sau open source7 (software liber) cu capabilități și performanțe diferite. În Anexa III8
6
Goniometria este o ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină
valoarea lor;
7
Softwareul open source este caracterizat de ”libertatea acordată utilizatorilor săi de a-l utiliza, copia, distribui,
studia, modifica și îmbunătăți” (Crăciunescu, 2007);
8
Materialul a fost preluat din documentul Comparison of Urban Forest Inventory & Management Software Systems
elaborat în cadrul University of Florida de către Michael G. Andreu, Erin M. Brown, Melissa H. Friedman, Robert J.
Northrop, and Mary E. Thornhill (2009);
sunt prezentate comparativ câteva dintre aceste instrumente în funcție de caracteristici, costuri,
capacitate de personalizare a atributelor, componente GIS înglobate, compatibilitatea cu diverse
sisteme de operare etc.
Pe plan local, dezvoltarea de metode de analiză cu privire la vegetația din mediul urban
se află încă la început de drum, în prezent neexistând proceduri consacrate. Considerațiile cu 17
privire la acest subiect sunt realizate cu precădere plecând de la concepte și metodologii

provenind din domeniului silvic. În acest sens, poate fi menționată lucrarea Timișoara verde -
Sistemul de spații verzi al Timișoarei care precizează faptul că în stabilirea vârstei arborilor „s-a
adoptat astfel precizarea vârstei prin înscrierea ei în clase de vârste, din 20 în 20 de ani, similar
amenajamentului silvic.” (Ciupa, Radoslav, Oarcea & Oarcea, 2005). Metoda descrisă în această
lucrare presupune culegerea de date cu privire la 28 de elemente caracteristice, conform unor
criterii complexe, ceea ce reprezintă chiar din punctul de vedere al autorilor „o muncă deosebit
de laborioasă”.
În lucrarea Studii privind revitalizarea și restaurarea unor grădini din România realizate
în sec. XIX-XX, sub influența modelelor francez și italian este introdusă ca și criteriu de analiză
„valoarea individuală a arborilor - dată de calitatea estetică, expresivitate, valoarea istorică sau
memorialistică şi gradul de maturitate al exemplarelor izolate de arbori care constituie elemente
de focalizare sau de diversitate în peisaj.” (Dobrescu, 2009) în cadrul metodologiei de analiză şi
evaluare a grădinilor istorice. Lucrarea nu face însă precizări cu privire la indicatorii specifici
utilizați și la modalitățile de cuantificare ale acestora. Anexa 4 a acestui studiu (Fișa de
înregistrare) nu include informații referitoare la aspecte precum valoarea istorică și
memorialistică, iar modul de lucru cu acest instrument rămâne neprecizat.
Metoda este reluată parțial și detaliată întrucâtva în lucrarea Contribuții privind studiul
creațiilor din România ale peisagistului Carl Friederich Meyer și punerea acestora în valoare în
contemporaneitate (El-Shamali, 2010). Sunt precizate ca demersuri stabilirea stării generale a
vegetației și a gradului de deteriorare al fiecărui exemplar, fără a se preciza însă modul în care
s-au realizat propriu-zis aceste evaluări. Studiul introduce separat patru indicatori calitativi,
respectiv valoarea istorică9, valoarea estetică10, valoare horticolă11 și valoarea ecologică12.
9
Indicele valoare istorică se referă în această lucrare la ”perioada de când arborele s-a aflat în sit, conform vârstei
acestuia; astfel, un arbore identificat ca existent dinaintea sau din timpul amenajării lui Meyer, a dobândit o valoare
maximă de 5, în timp ce un arbore tânăr a fost notat cu 1” (El-Shamali, 2010);
10
Indicele valoare estetică se referă în cadrul acestui studiu la ”gradul de expresivitate pe care a ajuns să-l aibă un
arbore, prin creșterile sale. Astfel, arborii au fost diferențiați în funcție de modul fizic de dezvoltare al fiecărui
exemplar. O valoare maximă estetică au obținut-o în acest fel unii arbori seculari prăbușiți, a căror trunchiuri imense
Descrierea modului de apreciere a acestora are un caracter particular, excluzând utilizarea unora
dintre ei în cazul amenajărilor care nu au fost realizate de Meyer.
În esență, metodele descrise în aceste două lucrări (Dobrescu, 2009 și El-Shamali, 2010)
fac referire la cazuri particulare (grădini istorice) și nu pot fi extrapolate în vederea analizării
tuturor spațiilor vegetalizate din mediul urban. 18
În România, abordarea bottom-up este încadrată legislativ de Normele Tehnice pentru

aplicarea Legii nr. 24/2007 elaborate în 2008, care stabilesc modul de elaborare a Registrului
Local al Spațiilor Verzi. Acestea stipulează (Articolul 18) tipurile de date și informații ce trebuie
conținute de registru, respectiv:
 pentru terenuri şi spaţii verzi compacte - pe domeniul public / privat al statului:
 amplasament;
 suprafaţă;
 categorie folosinţă - domeniul public / privat;
 specii de arbori existenţi pentru care se vor detalia numărul unic de identificare şi
se va determina amplasamentul, specia, diametrul, înălţimea, evaluarea stării de
viabilitate, evaluarea gradului de întreţinere;
 pentru arbori izolaţi - număr unic de identificare, amplasament, specie, diametru,
înălţime, evaluarea stării de viabilitate, identificare riscuri potenţiale;
 pentru arbori ocrotiţi - număr unic de identificare, amplasament, specie, diametru,
înălţime, evaluarea stării de viabilitate, identificare riscuri potenţiale;
 pentru terenuri degradate ce pot fi reabilitate ca spaţii verzi:
 amplasament;
 suprafaţă;
 categorie;
 specii de arbori;
 evaluare grad întreţinere.
aflate în descompunere, au impregnat o notă dramatică și spectaculoasă peisajului. De asemenea, trunchiurile găunoase
și acoperite de iederă, rupte de vânt și vitregite de timp ale unor platani aduși de Meyer, se prezintă teatral în masivul
de arbori indigeni (în majoritate), mai ales prin contrastul cromatic dat de scoarța acestora.” (El-Shamali, 2010);
11
Indicele valoare horticolă se referă la raritatea unui arbore ca specie, adaptare, excepții de creștere, calități etc. si
la interesul pe care exemplarul îl prezintă din punct de vedere horticol (El-Shamali, 2010);
12
Valoarea ecologică indică importanța fiecărui arbore în sit, din punct de vedere ecologic (de ex. un arbore tânăr
cu o stare de vegetație bună a primit o valoare minimă de 1, în timp ce un exemplar de Ulmus cu o vârstă
aproximativă de 40 de ani care amenință prin competitivitate de creștere un alt arbore sănătos din plantația inițială a
fost evaluat tot cu 1 (El-Shamali, 2010);
Normele Tehnice de elaborare a Registrului Local al Spațiilor Verzi nu detaliază

indicatorii ce trebuie utilizați în evaluarea stării de viabilitate a exemplarelor de arbori și nu
impune precizări cu privire la valoarea istorică, estetică, horticolă sau ecologică a acestora. Deși
include și referințe cu privire la vegetația propriu-zisă, metodologia se concentrează în fapt
asupra inventarierii spațiilor verzi așa cum se poate vedea și în Anexa IV13. Secțiunea 6 a acestui 19
document (Date privind vegetația existentă pe terenul spațiului verde) are un caracter descriptiv
și nu presupune formularea unor concluzii care să stea la baza elaborării unor planurilor integrate
de gestionare sau la stabilirea etapelor de intervenție necesare pentru situl analizat.
2.3.2 Echipamente, instrumente și metode utilizate în abordarea top-down

Pentru abordarea de tip top-down sunt utilizate tehnologii informatice. Analizele de acest
tip se concentrează în general asupra acoperirii la sol pe care o oferă arborii din mediul urban și
se bazează pe interpretarea informațiilor furnizate de fotografii aeriene sau satelitare obținute cu
echipamente specifice (camere speciale montate pe avioane / sateliți). În acest sens, analizele
s-au dezvoltat pe trei direcții principale:
 Analize care utilizează instrumente de interpretare a fotografiilor aeriene;
 Analize care utilizează instrumente de tip GIS (Geographical Information Systems);
 Analize care utilizează instrumente de detecție la distanță.
(conform American Forests - http://www.americanforests.org/)
Având în vedere tipul de date furnizate, abordarea de tip top-down este mai puțin asociată
cu realizarea propriu-zisă a cadastrelor verzi. Aceasta este însă trecută pe scurt în revistă în
cadrul prezentului studiu datorită importanței sale în ceea ce privește elaborarea unor strategii
coerente cu privire la vegetația arborescentă din mediul urban.
În România, acest gen de analize nu sunt utilizate la nivelul administrației publice locale
și reprezintă într-o mică măsură interesul mediului academic din cauza impedimentelor generate
de costurile aferente implementării.
2.3.3 Sisteme Geografice Informaționale

Sistemele Geografice Informaționale (S.I.G.) sunt „o parte a unei categorii largi de
sisteme informatice” având ca principală caracteristică tratarea informațiilor „în funcție de
poziția lor în spațiu, folosind coordonatele geografice / topografice pentru a stabili respectiva
poziție” (Mihai & Mudura, 2009). În limbajul curent, referirea la Sistemele Geografice
13
Materialul a fost preluat din documentul Norme Tehnice pentru aplicarea Legii nr.24/2007 privind reglementarea
şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane (Elaborarea Registrului Local al Stațiilor Verzi) și prezintă
modelul pentru alcătuirea fișei spațiului verde;
Informaționale se face mai curând utilizând acronimul GIS (sau G.I.S.) rezultat din sintagma
Geographical Information Systems.
La ora actuală, există numeroase încercări de a defini cu exactitate GIS. În lucrarea
Sisteme informaționale și prelucrarea datelor geografice (Bănică, Benea & Herișanu, 2008) sunt
prezentate o parte dintre acestea, incluzându-le pe cele date de instituții de renume din domeniu 20
precum Environmental System Research Institure, Inc., Societatea Franceză de Fotogrammetrie

și Teledetecție etc. În esență, GIS reprezintă „unul dintre cele mai puternice instrumente din
arsenalul nostru care ne poate ajuta să înțelegem lumea complexă în care trăim” (Folgert, 2012),
fiind „o colecție de componente hardware și software, date geo-referențiate și personal calificat,
capabilă să acumuleze, să stocheze, să actualizeze, să proceseze, să analizeze și să afișeze /
imprime informații în concordanță cu nevoile unui domeniu specific de activitate” (Mihai &
Mudura, 2009).
„Sistemele Informaţionale Geografice (Geographical Information System - GIS)
reprezintă o tehnică de lucru tot mai utilizată în lumea contemporană, atât în domeniul
cercetărilor teoretice, cât şi în foarte multe activităţi practice”, având ca principal atu
„posibilitatea efectuării unor analize şi corelaţii de mare complexitate, imposibil de realizat
eficient cu tehnicile clasice” (Bălteanu, 2001).
Astfel, GIS este la ora actuală unul dintre principalele instrumente utilizate în analzia
spațiilor verzi și a vegetației din mediul urban. Realizarea bazelor de date de tip cadastru verde,
elaborarea planurilor integrate de gestionare și stabilirea etapelor de intervenție cu privire la
vegetația din mediul urban se bazează în mare măsură pe utilizarea acestor sisteme informatice.
Avantajul acestor sisteme este generat de posibilitatea de a produce baze de date complexe și
georeferențiate, acestea fiind revăzute și actualizate în mod dinamic. Un alt avantaj major îl
reprezintă modul facil în care acest sistem poate fi utilizat în dialog direct atât cu tehnologii
specifice abordării top-down a cadastrului verde cât și cu cele ale metodelor de cartare bottom-
up. În plus, tehnologia actuală permite strângerea de date GIS cu ajutorul aparatelor UAV
(Unmanned Aerial Vehicle), acestea putând fi utilate cu diferite echipamente precum camere
foto performante, senzori de temperatură și umiditate, senzori în infraroșu etc. ceea ce poate
genera baze de date mult mai complexe decât cele ce provin din metodele clasice.
2.4 PROIECTUL PARTICIPATIV ÎN CADRUL URBAN

Așa cum subliniază Robert Laurini (2001) planificarea urbană, ce include inerent și
planificare spațiilor și rețelelor verzi urbane, este un proces co-opertaiv ce include mai mulți
actori urbani, în acest proces colaborativ sistemele informaționale jucând un joc esențial,
21
reprezentând pe de o parte o platformă de comunicare dar și o platformă de integrare a datelor ce
provin de la actori diferiți precum și a inputurilor respective.
Un aspect esențial al planificării o reprezintă participarea publică, de o importanță
extremă în democrația modernă, peisajul fiind considerat, în conformitate cu Convenția
Europeană a Peisajului (2001), rezultatul acestui exercițiu democratic și participativ. În acest
context sistemele informaționale și diferite platforme software reprezintă un instrument eficace
de negociere și de comunicare în cadrul planificării participative. În acest sens aceste sisteme pot
rezolva o serie și asigura o multitudine de aspecte legate de participare dintre care Laurini (2001)
menționează:
- Proiectarea participativă, ce presupune implicarea cetățenilor în realizarea de planuri
locale, un exemplu fiind dezbaterile privind planificarea urbană și de mediu.
- Vizualizarea planurilor urbane, reprezintă modul de prezentare a planurilor urbane,
nu doar ca parte desenată ci și ca parte scrisă. Deși aparent planurile par mai ușor de
înțeles, o serie de studii au demonstrat că mai mulți oameni nu înțeleg planurile, mai
ales când acestea conțin aspecte prescriptive și juridice. O direcție a cercetării poate fi
reprezentată de modalitățile de vizualizare a planurilor urbane în vederea
inteligibilității lor pentru persoanele obișnuite
- Colectarea opiniilor și sintetizatea lor, dincolo de exprimarea lor de către populația
implicată, presupune și sintetizarea lor într-o structură vizuală comprehensivă ce
permite urmărirea modificărilor aduse proiectului în baza acestor opinii. Un
instrument eficient o reprezintă forumurile.
- Distribuția informațiilor și comunicarea dintre cetățeni, Internetul putând fi utilizat
în mod eficient ca mediu al schimburilor de opinii, informații, idei, planuri și soluții
între toți actorii implicați în procesul deplanificare
- Organizații facilitatoare asigură participare persoanelor ce nu au cunoștințele
necesare în utilizrea computerelor, în citirea planurilor sau în înțelegerea
documentelor scrise pentru a putea transmite opiniile lor în mediul virtual de
comunicare. (Laurini, 2001)
Pe lângă participarea formală a cetățenilor în procesul planificării urbane și a spațiilor
verzi, în cadrul acestor grupuri de negociere între actorii de jure și de facto (Laurini, 2001), o
serie de cetățeni sau de grupuri se implică în activități informale, acestea fiind legate însă mai
puțin pe procesul de planificare oficială ci mai ales de utilizarea spațiilor urbane. În acest sens un
concept important este cel de temporary urban spaces (Haydn & Temel, 2006; Senatsverwaltung
für Stadtentwicklung Berlin, 2007), termen ce desemnează organizarea, amenajarea și utilizarea
unor spații urbane de către locuitori sau asociații ale acestora pe un termen presupus a fi limitat. 22
Deseori aceste spații ocupate și transformate de cetățeni în grădini de cartier, plaje urbane,
grădini partajate sau pocket parkuri intră în circuitul public și sunt în final recunoscute și
oficializate de autoritățile locale, devenind spații publice permanente.
Astfel, în privința cadastrului verde putem observa trei paliere distincte ale participării
sau implicării populației:
- Participarea directă la procesul decizional prin intermediul consultărilor publice,
proces prin care cetățenii își exprimă opiniile în privința dezvoltării de spații verzi
urbane, a modului de organizare și amenajare a acestora și a modului de utilizare a
lor. În acest sens este necesară crearea de platforme de comunicare între autoritățile
locale, actori instituționali implicați în planificare, grupuri de facilitatori și populația
locală
- Strângerea de informații cu privire la situația actuală din teren, în acest sens putând
fi priviți ca parteneri în realizarea practică a cadastrului ca instrument de radigrafiere
a dinamicilor vegetației urbane. În cadrul acestui proces colaborativ sunt necesare
platforme de comunicare și de strângere / sintetizare a datelor transmise de cetățeni
precum și instrumente de verificare a acestor date pe teren
- Înființarea și amenajarea de noi spații verzi urbane ce trebuie incluse în cadrul
cadastrului verde. În acest sens este necesară realizarea de observații periodice pe
teren, adunarea de informații privind proiectele de tip temporary urban spaces și
analizarea modului de dezvoltare a acestora și de integrare în viața urbană
2.5 CONCLUZII
Calitatea spațiilor verzi urbane depinde în mare măsură de un cadru legislativ
corespunzător și de o practică adecvată cu privire la analizarea acestuia și a elementelor
componente. Numai pe baza unor informații demne de încredere pot fi implementate activități de
gestionare și întreținere care să asigure conservarea sau creșterea acestei calități.
Literatura de specialitate, provenită din țări cu tradiție în domeniu, oferă un excelent
punct de plecare. De asemenea, instrumentele dezvoltate pentru a sprijini analizarea spațiului
verde urban oferă o bază de pornire extrem de valoroasă în cadrul acestui proces. Aceste practici
și instrumente trebuie însă adaptate contextului local (legislativ, instituțional, cultural etc.) pentru
a deveni cu adevarat eficiente.
În România, ambiguitatea termenilor utilizați în domeniu a generat un cadru normativ
echivoc, care se traduce în prezent în spațiul verde urban printr-o incoerență a intervențiilor care
duce treptat la o deteriorare accelerată a mediului urban și a calității vieții. Cadrul normativ este, 23
pe de altă parte, unul rigid și tehnocratic ce nu permite cu ușurință participarea cetățenilor în

cadrul proceselor de planificare urbană și a spațiilor verzi deși Legea 24/2007 prevede, în cadrul
articolului 2 „dreptul de a contribui la amenajarea spațiilor verzi, la crearea aliniamentelor de
arbori și arbuști în condițiile respectării prevederilor în vigoare”. Pe de altă parte aceeași lege, la
articolul 21, litera (a), prevede că “persoanele fizice și juridice răspund contravențional, în
conformitate cu legislația în vigoare pentru folosirea neautorizată a terenurilor cu spații verzi”,
fapt ce implică interzicerea realizării de plantări sau de amenajări pentru și de către cetățeni.
CAPITOLUL III. MATERIAL ȘI METODĂ

CHAPTER III. MATERIAL AND METHODS
3.1 METODA DE ABORDARE ȘI STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT 24

Demersul ştiinţific pentru realizarea acestui studiu se bazează pe utilizarea mai multor
metode de cercetare consacrate. În prima parte a lucrării, accentul a fost pus pe metoda
documentării şi analizei literaturii de specialitate, a documentelor de arhivă etc. În etapele
următoare, studiul se va concentra pe realizarea de observații şi pe culegerea datelor din teren
(siturile aferente studiilor de caz), utilizând în fiecare caz procedee adecvate de prelucrare,
sistematizare şi interpretare a datelor prelevate, dezvoltate ca o contribuție personală pe baza
practicilor naționale și internaționale de profil.
Activitatea de cercetare aferentă acestui studiu presupune parcurgerea
următoarelor etape:
(1) Cercetări preliminare cu privire la tipologiile de spații verzi așa cum sunt ele
consemnate în cadrul reglementărilor legale, în literatura de specialitate, dar și din punct
de vedere al percepției socio-culturale;
(2) Cercetări preliminare cu privire la metodele de analiză a vegetației înglobate de
mediul urban atât la nivel local cât și internațional;
(3) Definirea unei tipologii orientative de spații verzi urbane pe baza rezultatelor
cercetărilor preliminare;
(4) Definirea unei grile de evaluare a spațiilor verzi urbane;
(5) Elaborarea unor criterii și a unor grile de analiză a calității vegetației din mediul
urban;
(6) Aplicarea sistemelor de analiză asupra unor situri representative în raport cu tipologia
de spații verzi urbane elaborată în cadrul studiului;
(7) Analizarea și interpretarea datelor culese din teren;
(8) Amendarea și optimizarea metodei de analiză pe baza aplicațiilor practice realizate;
(9) Elaborarea concluziilor și a recomandărilor cu privire la metoda de analiză generată.
Toate aceste faze ale studiului se vor concretiza în final în capitole dezvoltate în
conformitate cu Normele privind finalizarea studiilor universitare de doctorat elaborate de
Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București - Consiliul pentru Studii
Universitare de Doctorat.
3.2. IPOTEZE DE LUCRU

În urma studiilor preliminare privind tiplogiile de spații verzi, așa cum sunt ele
structurate fie în cadrul legislativ național, fie în cadrul lucrărilor de specialitate, precum și a
cercetărilor privind metodele de analiză a vegetației arborescente din cadrul acestor spații verzi,
25
studii ce vor fi prezentate pe larg în capitolele următoare s-au desprins o serie de ipoteze de
lucru.
O serie de ipoteze sunt legate de rolul social pe care îl joacă spațiile verzi, așa cum vor fi
ele definite în cadrul lucrării de față. Din acest punct de vedere o primă ipoteză de lucru este
legată de modul de amenajare peisageră și tehnică a spațiilor verzi, acest mod fiind considerat ca
definitoriu pentru tipurile de utilizări ce vor avea loc, în mod spontan sau organizat, în aceste
spații. Tot ca parte a acestei ipoteze este lansată premiza că diversitatea (definită ca diferențiere
clară și nu ca varietate a aceluiași tip de activitate) acestor utilizări este determinată la rândul ei
de modul de amenajare a spațiilor verzi.
O a doua ipoteză de lucru constă în diferențierea pe care formalizarea spațiilor verzi o
generează asupra utilizării acestora în sensul în care, cu cât spațiile verzi, sau sub-componenete
ale acestora, sunt organizate în mod mai informal și sunt mai lipsite de spații dedicate în mod
explicit anumitor funcțiuni, cu atât numărul de utilizări și de utilizatori crește.
O a treia ipoteză este cea a interdependenței direct proporționale dintre numarul de
utilizări și de utilizatori pe care le poate găzdui un spațiu verde și numărul de conflicte ce pot
rezulta din aceste utilizări diverse
O altă serie de ipoteze sunt legate de vegetația arborescentă din cadrul spațiilor verzi:
- o primă ipoteză privind vegetația pleacă de la premisa conform căreia cu cât utilizarea spațiului
este mai mare cu atât impactul asupra vegetației este mai puternic și, în consecință, impune
necesitatea unor planuri de gestionare și management mult mai detaliate pe termen scurt și mediu
- o altă ipoteză de lucru pleacă de la principiul conform căruia analizarea compoziției spațiale a
amenajării permite stabilirea de decupaje coerente în vederea stabilirii unor programe de
gestionare și management al vegetației arborescente adaptate pe tipologii de compunere spațială
a acesteia, indiferent de specii
- o a treia ipoteză de lucru, centrală în cadrul lucrării de cercetare, este că putem stabili o
metodologie de analiză a vegetației arborescente urbane, bazată pe metode și instrumente simple,
care să permită o abordare participativă a cadastrului verde urban. Această metodologie se
dorește a fi una completă și precisă în ciuda simplității aparente a aplicării ei.
3.3 METODE SPECIFICE ȘI MATERIALE ÎNTREBUINȚATE ÎN

STABILIREA CRITERIILOR DE ANALIZĂ A SPAȚIILOR VERZI
Elaborarea aplicațiilor in situ prezentate în această lucrare a presupus într-o primă fază
documentarea cu privire la contextual urban în care s-au dezvoltat siturile studiate. De
26
asemenea, această etapă a presupus și strângerea de informații cu privire la evoluția propriu-siză
a terenurilor care fac obiectul acestei analize (istoric, concept, implementare etc.), precum și
prelucrarea și sintetizarea datelor acumulate în raport cu obiectivele urmărite.
Realizarea studiului cu privire la situația curentă a celor trei parcuri s-a bazat pe o
combinație de metode de analiză folosite deseori în studierea cadrului urban. Acestea au fost
descrise pe larg și exemplificate de Jan Gehl și Brigitte Svarre (2015) prin intermediul a
numeroase studii realizate de-a lungul timpului.
O primă metodă utilizată este reprezentată de documentarea scrisă și desenată
(cartografiere) a elementelor și acțiunilor observate în teren. Astfel, pentru observațiile din teren
s-a procedat la realizarea de notații pe foi albe, fără suport de tip hartă, pentru a evita influențarea
sau condiționarea notării observațiilor (de exemplu prin lipsa de spațiu în cadrul unui desen
predefinit sau prin înclinația compulsivă de a completa spațiile rămase goale din cauza lipsei de
informații, adaptarea senzațiilor generate de spații – închise/deschise, largi/limitate etc. la scara
desenului preexistent și altele). Această opțiune este determinată de analizele unor alte cercetări
în teren realizate de-a lungul timpului, ce au evidențiat avantajele pe care le prezintă lipsa de
informații-suport în cadrul observațiilor pe teren. Pe parcursul realizării observațiilor au fost
generate o serie de codări menite să ușureze notarea elementelor repetitive (de exemplu tipuri de
utilizatori). Pentru localizarea elementelor observate în cadrul desenelor care reprezintă spațiile
analizate s-au folosit în permanență repere ale siturilor (intrări sau circulații importante, elemente
constructive etc. - vezi Fig. 3.1).
O altă metodă care a stat la baza realizării studiilor de teren a fost documentarea
fotografică a activităților, spațiilor și a altor elemente observate. Acest tip de metodă a fost
utilizată ori de câte ori a fost posibil, astfel încât să fie evitate atât îngrădirea dreptului la viață
privată a utilizatorilor cât și stârnirea de disensiuni între aceștia și observator precum și pentru a
evita „pozarea”: modificarea sau adaptarea comportamentelor de moment ale utilizatorilor
spațiilor studiate la prezența apartului de fotografiat, ceea ce ar fi generat falsificarea rezultatelor
analizelor. Documentarea a vizat atât situații de ansamblu (de exemplu surprinderea unei
atmosfere sau dinamici generale) cât și aspecte de detaliu (de exemplu interacțiuni punctuale).
m de analiză
27
Fig. 3.1 – Exemplu

u de notații utilizate
u penttru documen
ntarea observ
vațiilor realizzate în teren (imagine:
Diana C
Culescu)
Fig. 3..1 – Examplee of notation

ns used to d
document thee observation
ns made in tthe field (im
mage: Diana
Culescuu)
D
De asemeneea, s-a proccedat la carttografierea comportam
mentală cu pprivire la in
nteracțiuneaa
utilizatoorilor cu vegetația din cadrul celoor trei parcu
uri studiate. Aceasta a aavut rolul de
d a furnizaa
informaații specificce cu privirre la situațția curentă. Demersul a urmărit stabilirea tipurilor
t dee
interacțiiuni prezentte în mod sp
pecific în coontextele stu
udiate ca diimensiune a analizei caalitative.
O
Observațiilee pe cele trrei situri auu fost realizzate în lunaa august înn perioade similare,
s cee
implică dinamici sociale
s asem
mănătoare. Perioada de
d vară încu
urajează utiilizarea parcurilor dar,,
București câât și la Berllin, august eeste luna prreferată pen
atât la B ntru concediii astfel că multă lumee
este pleecată din orraș. Analizeele au vizatt studierea tuturor
t aspeectelor caree intervin pe
p parcursull
unei săptămâni, atât în timpul zilelor de lucru cât și în weekend. Pentru fiecare zi a săptămânii au
fost realizate câte 6 (șase) vizite pentru fiecare sit, vizând intervale orare similare, dar și diferite.
Realizarea aplicațiilor in situ a presupus și descrierea, calificarea și clasificarea
acțiunilor și elementelor observate. Un element important al acestei proceduri îl constituie
realizarea unor planuri care înfățișează atât decupajul spațial generat de utilizarea curentă a 28
siturilor și de contextul urban în care acestea se află cât și poziționarea elementelor vegetale
înglobate de cele trei parcuri. Acestea sunt însoțite în mod firesc și de o analiză descriptivă.
Din punct de vedere al materialelor utilizate în faza de documentare au fost studiate
lucrări din literatura de specialitate, rapoarte ale administrațiilor publice, informații prezentate pe
site-urile oficiale ale acestora, materiale generate de comunitățile locale etc.
În cadrul acestui studiu, pentru realizarea documentării fotografice au fost utilizate
următoarele echipamente: aparat foto Canon EOS 50D cu teleobiectiv Pentacon 200mm &
obiectiv zoom 28-105 mm; aparat foto Canon EOS 400D, aparat foto Sony NEX-5N,
smartphone Samsung Galaxy Core Prime, tabletă Samsung Galaxy Tab Pro 10.1 LTE.
La baza realizării planurilor de sinteză au stat imagini preluate din Google Earth.
Prelucrarea informațiilor și transpunerea acestora pe plan a fost realizată cu ajutorul programului
CorelDRAW X6. Pentru realizarea altor studii au fost utilizate următoarele programe open
source: Cmap Tools, QGIS, MapBox, CartoDB. Pentru prelucrarea imaginilor utilizate în cadrul
studiului a fost utilizat programul ACDSee Pro 3. Pentru redactarea materialelor a fost utilizat
pachetul MS Office iar pentru stocarea materialelor a fost utilizată platforma Dropbox.
3.4 METODE SPECIFICE ȘI MATERIALE ÎNTREBUINȚATE ÎN

REALIZAREA ANALIZEI VEGETAȚIEI ARBORESCENTE
În vederea realizării unei analize coerente și a facilitării integrării observațiilor realizate
pe teren în structura unor baze de date, ce pot fi direct corelate în cadrul sistemelor
infromaționale geografice sau pot fi intergrate în programe de statistică specifice, am propus
sintetizarea acestor observații într-o grilă analitică.
Grila de evaluare a vegetației arborescente (Tabelul 3.1.) din spațiile verzi este structurată
pe mai multe secțiuni. O primă parte vizează colectarea de date standard care să facă posibilă
identificarea exemplarelor și să permită încadrarea acestora în grupe de vârstă. Următoarea
secțiune are în vedere colectarea de date referitoare la caracteristicile fizice ale elementelor
vegetale evaluate. Cea de-a treia secțiune include informații cu privire la starea curentă a
acestora, în timp ce cea de-a patra parte vizează stabilirea valorii fiecărui individ după mai multe
criterii. Grila cuprinde o secțiune integratoare - SCOR PLANTĂ - care urmărește posibilitatea
m de analiză
de a deepartaja dinn punct dee vedere caalitativ elem

mentele veg
getale evalluate. Instru
umentul dee
evaluaree mai are înn alcătuire și două rubbrici descrip
iptive. Prim
ma include innformații cu privire laa
mele observate (defectee, răni etc.) , iar cea dee-a doua inttegrează connsiderații cu privire laa
problem
demersuurile ce trebbuie avute în
î vedere înn continuaree în cadrul programeloor de gestionare. Toatee
aceste eelemente sunnt descrise pe
p larg în ceele ce urmeează. 29
Tabelul 33.1 – Grila dee evaluare a vegetației

v arb
borescente (prrezentată detaaliat în Anexa VI)
Table 3.11 – Trees asseessment charrt (presented inn detail in Ap
ppendix VI)
3.4.1 Daate generalle: definirea concepteelor și descrrierea princcipiilor de rrealizare a notațiilor

S
Spațiile verrzi analizate vor fi îm
mpărțite în zone
z și în subzone
s dee studiu. Zo
onele vor fii
stabilitee în funcție de elementtele compozziționale alee amenajăriii și vor fi nnotate cu ciifre (1, 2, 3
etc.). Decuparea suubzonelor se
s va face ddupă elemen
nte construcctive (de exxemplu aleii, platformee
etc. ce delimiteazăă în fapt suprafețe
s peermeabile). Acestea vor
v primi vvor primi o codificaree
formatăă din litere mari
m (A, B. C etc.). Pooziționarea acestora
a în teren se va face pornin
nd din zonaa
de nord-vest a situllui în sensull acelor de cceasornic
P
Pentru carttarea vegetaației arboreescente se propune
p gen
nerarea unuui cod dediicat pentru
u
fiecare element veg
egetal. Acesst cod va coonține inform
mații care să
s indice zoona (eventuaal subzona))
nt vegetal, pprecum și nu
unde este amplasatt un elemen umărul de ordine
o al aceestuia. Penttru numărull
de ordinne se vor utiliza
u notațții de trei ccifre (de tip
pul 000). În
n cadrul subbzonelor arb
borii vor fii
numerotați de la stâânga la dreaapta și se jo s în sus porrnind, de aseemenea, dinn partea de nord-vest.
n
În cazul în care informațiile cu privire la amplasarea în teren a arborilor sunt cunoscute

(de exemplu coordonate topografice de tip x, y, z / coodonate GPS) acestea sunt notate în
corelație cu codul de identificare generat pentru fiecare arbore.
Pentru fiecare exemplar, va fi realizată o documentare fotografică a stării curente.
Imaginile vor surprinde atât portul cât și starea generală și problemele specifice identificate. 30
Atunci când documentarea foto nu este parte integrantă a unei baze de date care să preia automat
informațiile, se recomandă ca imaginile să fie codificate sub forma IMG_0000 și adăugate în
tabele folosite pentru strângerea de date (specificându-se desigur intervalul fotografiilor dedicate
pentru respectivul exemplar - de exemplu de la IMG_0001 la IMG_008).
Pentru fiecare exemplar va fi notată denumirea științifică în limba latină. Pentru o
lectură facilă a datelor cu privire la efectivul vegetal va fi menționată și o denumire populară
uzuală așa cum este ea menționată în cărțile de specialitate. Aceasta va fi desigur orientativă,
neavând un caracter general (cum este cazul denumirii științifice), pentru o specie putând exista
mai multe denumiri populare curente. În cadrul evaluărilor, în cazul în care specia nu poate fi
determinată fără echivoc, după denumirea științifică va fi introdus între paranteze rotunde
simbolul ”?” în tabele folosite pentru strângerea de date.
În cadrul acestei secțiuni va fi notată și vârsta estimată a exemplarului studiat. Aceasta
nu se referă la vârsta biologică propriu-zisă a exemplarului14 ci, urmând exemplul propus de
Michael Littlewood (1988), ia în calcul stadiul de dezvoltare a arborelui studiat în raport cu
lucrările de gestionare specifice pentru diverse perioade din viața unui arbore. Ca etalon sunt
luate patru faze de evoluție codificate astfel:
N pentru un arbore nou plantat (exemplar care îndeplinește standardele uzuale
pentru materialul săditor crescut în pepiniere, care prezintă sistem de tutorare sau
ancorare, cu farfurie de udare sau poziție de inserare a balotului vizibile);
T pentru un arbore tânăr (exemplar care nu a atins încă dimensiunile maxime
caracteristice speciei din care face parte, dar care a trecut de perioada de
gestionare specifică pentru arborii nou plantați);
M pentru un arbore matur (exemplar care a atins dimensiunile maxime
caracteristice speciei din care face parte și care se află în perioada de viabilitate);
B pentru un arbore bătrân (exemplar care începe să prezinte semne de debilitare
cauzate de apropierea de finalul perioadei de viață caracteristică speciei).
14
Prin vârstă biologică propriu-zisă se înțelege perioada dintre momentul apariției plantei ca urmare unei înmulțiri
sexuate (din sămânță) sau vegetative naturale (stoloni, drajoni, lăstari etc.) sau artificiale (butășire, marcotaj etc.) și
cel al analizei care se referă la stabilirea vârstei unui arbore;
Pentru verificarea acurateții stabilirii vârstei, grila de evaluare va îngloba și informații cu

privire la înălțimea maximă a speciei din care face parte exemplarul studiat. Aceasta se referă la
dimensiunea maximă uzuală la care o specie ajunge în condiții optime de dezvoltare (este vorba
de înălțime măsurată în metri). Informația este adăugată pentru a sublinia și selecția
calificativului pentru criteriul ”Dimensiune arbore”, criteriu ce va fi descris mai detaliat în 31
rândurile de mai jos.
3.4.2 Caracteristici fizice: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a

notațiilor
În ceea ce privește caracteristicile fizice, în cazul fiecărui exemplar vor fi vor fi analizate,
măsurate și notate următoarele aspecte:
 Înălțimea arborelui se referă la dimensiunea în metri estimată în teren. Aceasta va fi
apreciată cu ajutorul unor obiecte-etalon*.
 Diametrul trunchiului se referă la proiecția verticală a grosimii trunchiului (în
centimetri) și este calculată în funcție de circumferința măsurată în teren (vezi descriera
la punctul următor). Acest criteriu a fost introdus pentru o lectură mai ușoară a datelor
relevate în teren. Circumferința trunchiului face referire la standarde de calitate specifice
pentru materialul vegetal arborescent și este accesibilă ca informație utilă cu precădere
specialiștilor.
 Circumferința trunchiului se referă la dimensiunea în centrimetri măsurată în teren.
Această mărime se obține măsurând grosimea trunchiului la 1,30 metri de la baza
arborelui. Această dimensiune este stabilită cu ajutorul instrumentelor de măsurare
specifice (de exemplu bandă flexibilă gradată).
 Înălțimea trunchiului se referă la distanța între baza arborelui și nivelul de inserție a
coroanei (în metri). Aceasta va fi apreciată cu ajutorul unor obiecte-etalon*. Stabilirea
nivelului de inserție a coroanei este esențială în catalogarea rolului fiecărui exemplar în
amenajare (de exemplu un arbore de aliniament cu o coroană inserată sub nivelul de 2,00
metri împiedică deplasarea în bune condiții a utilizatorilor).
 Înălțimea coroanei se referă la distanța dintre nivelul de inserție a coroanei și partea
superioară a acesteia (în metri). Dimensiunea este stabilită scăzând dimensiunea
trunchiului din înălțimea totală. Acest criteriu a fost introdus alături de ”Diametrul
coroanei” (vezi descrierea la punctul următor) pentru a genera o imagine cât mai
completă cu privire la aportul de masă foliară pentru fiecare exemplar.
 Diametrul coroanei se referă la dimensiunea în metri estimată în teren. Aceasta va fi

apreciată cu ajutorul unor obiecte-etalon*. Criteriul este utilizat în primul rând pentru a
defini cu aproximație capacitatea de umbrire a solului în cazul fiecărui exemplar.
 Criteriul Dimensiune arbore face referire la dimensiunea unui exemplar comparată cu
dimensiunile considerate standard pentru specia din care face parte (conform literaturii de 32
specialitate). Ca etalon au fost luate patru dimensiuni, cuantificate și codificate astfel:

(1) Dimensiune mică pentru arborii care nu au ajuns încă la jumătate din
înălțimea maximă specifică speciei din care fac parte;
(2) Dimensiune medie pentru arborii care au trecut de jumătatea înălțimii maxime
specifice speciei din care fac parte;
(3) Dimensiune mare pentru arborii care au atins dimensiunea maximă specifică
speciei din care fac parte;
(4) Dimensiune foarte mare pentru arborii care au depășit înălțimea maximă specifică
speciei din care fac parte.
 Deviația axului reprezintă abaterea pe care trunchiul o prezintă față de perpendiculara pe
sol. Aceasta este cuantificată și codificată astfel:
(0) Deviație inexistentă trunchiul este drept, unghiul format de axul acestuia cu
perpendiculara pe sol având valoarea zero;
(-1) Deviație mică trunchiul formează un unghi cu o valoare cuprinsă în
intervalul 00 < X ≤ 200 cu perpendiculara pe sol;
(-2) Deviație medie trunchiul formează un unghi cu o valoare cuprinsă în
intervalul 200 < X ≤ 450 cu perpendiculara pe sol;
(-3) Deviație mare trunchiul formează un unghi cu o valoare mai mare de 450
cu perpendiculara pe sol.
 Criteriul Orientare deviație face referire la direcția în care trunchiul unui arbore este
înclinat în funcție de punctele cardinale. Acest factor - corelat cu alți factori relevați
analizați - poate oferi informații cu privire la o serie de aspecte precum: concurența /
compatibilitatea între speciile utilizate în cadrul unei amenjări, stabilitate, viabilitate etc.
Pentru acest criteriu se vor utiliza următoarele notații:
N nord
NE nord-est
E est
SE sud-est
S sud
SV sud-vest
V vest
NV nord-vest
*
NOTĂ: Stabilirea unei dimensiuni cu ajutorul unui obiect-etalon face referire la aplicarea
unei metode utilizate cu precădere în desenul liber (desen de mână). Aceasta
implică găsirea unor dimensiuni pe baza raportului determinat între diferite
obiecte. Astfel, pesoana care realizează măsurătoarea folosește un obiect liniar (cu 33
lungimea mult mai mare față de celelalte dimensiuni ca de exemplu un creion) ținut
perpendicular pe brațul întins. Privind către obiectul ce trebuie măsurat, aceasta
stabilește cu degetul mare dimensiunea proporțională văzută la nivelul obiectului
liniar. În acest mod se obține o măsura proporțională a obiectului care a fost
măsurat, care mai apoi poate fi translatată pentru a afla dimensiunea altor obiecte
(vezi Fig. 3.2). Folosind măsura unui obiect-etalon se poate astfel aproxima
dimensiunea unor obiecte mai mari. În cazul realizării măsurătorii cu privire la
arbori se poate utiliza fie un modul cu dimensiuni cunoscute (de exemplu o tijă
metalică de 1,00 sau 2,00 metri) sau în lipsa unui astfel de element se poate porni
chiar și de la înălțimea unui membru al echipei care efectuează analizele de teren
(procedându-se desigur la aproximarea acesteia către 2,00 metri). Metoda de
măsurare funcționează atât pe verticală cât și pe orizontală, în acest sens fiind
necesară doar rotirea obiectului liniar pe care a fost stabilită dimensiunea
porporțională de la care se pornește.
În cadrul prezentei lucrări, această metodă este propusă ca alternativă la folosirea

de instrumente specifice de măsurat din domeniul silviculturii (de exemplu
dendrometre cu pendul, optice, electronice, cu ultrasunete sau cu laser) deoarece în
practica locală a fost observat faptul că în general echipele care culeg informații
din teren pentru crearea cadastrelor verzi din mediul urban nu sunt dotate nici cu
cele mai elementare echipamente pentru realizarea măsurătorilor cum este cazul
benzilor flexibile gradate pentru măsurarea circumfetinței trunchiului. Chiar dacă
metoda nu oferă o acuratețe foarte mare, ea este superioară oricărei alte
alternative empirice utilizate în prezent în practica locală. Pe de altă parte această
metodă permite participarea populației locale la strângerea de date sau
confruntarea unor observații personale cu datele prezentate în cadastrul verde ce
trebuie făcut public pe siteul primăriei. Această confruntare este cu atât mai
necesară cu cât inexactitățile din cadrul cartărilor realizate în București, ce au fost
pe scurt prezentate în introducerea lucrării, sunt foarte mari.
m de analiză
34
Fig. 3.2 – Exemplificaarea măsurării pe baza u unui obiect-ettalon; în cazu

ul de față dim
mensiunea pllantei este dee
trei ori m
mai mare deccât cea a ghiv
veciului; în p
practică, știind dimensiuneea aproximattivă a ghiveciului poate fii
determin nată și dimensiunea proprriu-zisă a plan
ntei (sursă im
magine: de Prém
mont & Philipppi, 2002)
Fig. 3.2 – Exemplificcation of the measuring m method basedd on a standa ard object; inn this case th
he size of thee
plant is tthree times bigger
b than thhat of the pott; in practice,, knowing thee approximatte size of the pot can helpp
determin ned the dimen nsion of the plant
p itself (im
mage source: de
d Prémont & Philippi, 20002)
3.4.3 Sttare: definiirea concep

ptelor și desscrierea principiilor de
d realizaree a notațiilo
or
ÎÎn ceea cee privește starea cureentă a fieccărui exem mplar vor ffi analizatee și notatee
următoaarele aspectte:
 C
Criteriul Sttabilitate face
fa referiree la capaciitatea exem
mplarului dee a-și susțiine propriaa
ggreutate fărră ajutorul unor
u elemennte de sprijin
n sau ancoraare. Acesta a fost codifficat astfel:
s arbore stabil (exem
mplarul estee imobil în
n lipsa unuii sistem de sprijin sauu
ancorare);
i arbore instabil (aarborele se deplaseazză semnificcativ la testarea prinn
împingeere și necesiită elementee de susțineere sau ancoorare).
 F ncoraje consemnează prezența / absența siistemelor dde ancoraree menite săă
Factorul An
aasigure stabbilitatea unu
ui exemplar . Acest criteeriu a fost codificat
c asttfel:
da arborelee este susținnut cu ajutorrul unui sisttem de ancoorare;
nu arborelee nu este suusținut cu aju
utorul unui sistem de aancorare.
 Factorul Tutori consemnează prezența / absența sistemelor de tutorare menite să asigure

stabilitatea unui exemplar. Acest criteriu a fost codificat astfel:
da arborele este susținut cu ajutorul unui sistem de tutorare;
nu arborele nu este susținut cu ajutorul unui sistem de tutorare.
 Criteriul Stare generală face referire la aspectul de ansamblu al unui arbore și a fost 35
cuantificat și codificat astfel:

(1) stare deficitară în cazul în care planta prezintă vătămări grave și
ireversibile, debilitări ale coroanei într-o proporție
semnificativă, atacuri de boli și / sau dăunători, scorburi de
dimensiuni mari etc. având un aspect general foarte precar;
(2) stare rezonabilă în cazul în care planta prezintă vătămări relativ importante,
debilitări ale coroanei într-o proporție medie, atacuri de
boli și / sau dăunători ce pot fi ținute sub control, scorburi
de dimensiuni mici etc. având însă capacitatea de a-și
susține (pe termen definit) rolul în amenajare;
(3) stare bună în cazul în care planta are o viabilitate sporită și un aspect
conform caracteristicilor speciei din care face parte, dar
prezintă unele urme de degradare (ramuri uscate / mici
scorburi / etc.);
(4) stare deosebit de bună în cazul în care planta se află într-o condiție excelentă, fără
semne de degradare.
 Gradul de deteriorare cuantifică procentual (%) starea de degradare înregistrată în cazul
fiecărui exemplar, luând în calcul toate semnele de degradare.
 Rubrica Speranța de viață utilă estimează viabilitatea în timp a exemplarului analizat.
Acest aspect a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) 5-20 ani pentru exemplarele viabile pe termen scurt sau mediu;
(2) 20-40 ani pentru exemplarele viabile pe termen mediu sau lung;
(3) 40-100 ani pentru exemplarele viabile pe termen lung;
(4) 100+ ani pentru exemplarele viabile pe termen foarte lung.
3.4.4 Valoare: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor

În ceea ce privește valoarea fiecărui exemplar evaluat vor fi analizate și notate
următoarele aspecte:
 Importanța în amenajare se referă la aportul estetic al exemplarului studiat în cadrul
amenajării. Acest aspect a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) mică pentru exemplarele care intră în alcătuirea masivelor sau a

aliniamentelor obișnuite (aliniamente multi-specie, lipsite de
monumentalitate și amplasate pe artere secundare);
(2) medie pentru exemplarele care intră în alcătuirea unor grupuri de mici
dimensiuni sau a unor aliniamente speciale (aliniamente 36
preponderent mono-specie sau cu varietate mică, având carater

monumental sau amplasate pe artere importante);
(3) considerabilă pentru exemplarele solitare sau a celor utilizate ca accente în
cadrul unor grupuri de mici dimensiuni;
(4) foarte mare pentru exemplarele solitare cu un aspect deosebit, care se
constituie în puncte de interes / focalizare în cadrul unei amenajări.
 Prezența altor arbori se referă interacțiunea exemplarului studiat cu celelalte elemente
ale compoziției vegetale. Acest aspect a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) masiv;
(2) grup mare;
(3) grup mic;
(4) arbore solitar.
 Relația cu împrejurimile se referă la interacțiunea exemplarului cu celelalte elemente
component ale amenajării (relief, elemente construite, perspective importante, puncte de
focalizare etc.). Acest aspect a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) moderat potrivită pentru elementele care nu au o relație specială cu celelalte
elemente componente ale amenajării;
(2) relativ potrivită pentru elementele care au o relație întrucâtva specială cu
celelalte elemente componente ale amenajării;
(3) foarte potrivită pentru exemplarele care pun în valoare și / sau sunt puse în
valoare de celelalte elemente componente ale amenajării;
(4) în mod special potrivită pentru exemplarele care au o relație optimă cu celelalte
elemente componente ale amenajării.
 Valoarea estetică privește calitățile ornamentale (port, culoarea sau textura frunzișului,
înflorire, aspectul scoarței, aspectul fructelor etc.) ale fiecărei specii. Acest aspect este
predefinit pe baza informațiilor din literatura de specialitate și a fost cuantificat și
codificat astfel:
(1) valoare mică pentru exemplarele cu capacități ornamentale reduse;
(2) valoare medie pentru exemplarele cu capacități ornamentale medii;
(3) valoare considerabilă pentru exemplarele cu capacități ornamentale importante;
(4) valoare foarte mare pentru exemplarele cu capacități ornamentale remarcabile.

 Valoarea istorică se referă la apartenența la patrimonial istoric a exemplarului propriu-
zis sau a amenajării din care acesta face parte. Acest aspect este definit pe baza
caracteristicilor amplasamentului și a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) valoare mică pentru exemplarele care fac parte din amenajări de dată 37
recentă (orientativ considerate între 0 și 15 ani);

(2) valoare medie pentru exemplarele care fac parte din amenajări
implementate într-un orizont de timp relativ apropiat
(orientativ încadrat între 15 și 50 de ani) de contextul
actual;
(3) valoare considerabilă pentru exemplarele care fac parte din amenajări cu o
vechime însemnată (peste 50 de ani);
(4) valoare foarte mare pentru exemplarele care fac parte din amenajări ale unor
ansambluri considerate monumente istorice.
 Valoarea horticolă se referă încadrarea speciei analizate în raport cu particularitățile
horticole ale acesteia. Acest aspect este predefinit pe baza informațiilor din literatura de
specialitate și a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) valoare mică pentru exemplarele cu o valoare horticolă redusă;
(2) valoare medie pentru exemplarele cu o valoare horticolă relevantă;
(3) valoare considerabilă pentru exemplarele cu o valoare horticolă însemnată;
(4) valoare foarte mare pentru exemplarele care sunt considerate esențe speciale.
 Valoarea ecologică se referă la aportul exemplarului studiat cu privire la aspectele legate
de mediul înconjurător, biodiversitate, contribuție în cadrul ecosistemelor etc. Acest
aspect a fost cuantificat și codificat astfel:
(1) valoare mică pentru exemplarele cu un aport redus (nu oferă un grad
înalt de umbrire, nu face parte din vegetația specifică
ecosistemelor locale, nu este rezistent la poluarea specifică
urbană)
(2) valoare medie pentru exemplarele cu un aport relevant (oferă un grad de
umbrire mediu, nu face neapărat parte din vegetația
specifică ecosistemelor locale, are un grad mediu de
rezistență la poluare)
(3) valoare considerabilă pentru exemplarele cu un aport important (grad înalt de
umbrire, rezistență la poluarea urbană, nu face parte din
vegetația specifică ecosistemelor locale)
(4) valoare foarte mare pentru exemplarele cu un aport special (grad mare de
umbrire și de rezistență la poluare, specie specifică
ecosistemelor locale).
3.4.5 Scor Plantă - rubrică integratoare 38

Grila înglobează o rubrică distinctă care are rolul de a face o evaluare succintă a
informațiilor după prelevarea acestora din teren. Aceasta poartă denumirea de SCOR PLANTĂ
și însumează valorile acordate în cadrul indicatorilor: Dimensiune arbore; Deviație ax; Stare
generală; Speranța de viață utilă; Importanța în amenajare; Prezența altor arbori; Relația cu
împrejurimile; Valoare estetică; Valoare istorică; Valoare horticolă; Valoare ecologică.
Nota obținută astfel stabilește valoarea generală a unui arbore din amenajare, luând în
calcul atât aspecte caracteristice acestuia cât și considerații generale la nivel de specie din care
face parte. Acest demers pornește de la ipoteza că, utilizând valori etalon (de exemplu punctajul
pentru un arbore standard preluat din pepinieră sau un exemplar special ale cărui caracteristici
sunt cunoscute și recunoscute) se poate stabili o valoare obiectivă a vegetației studiate.
3.4.6 Elementele descriptive ale grilei de analiză

Evaluarea vegetației arborescente este completată în cadrul acestui demers de două
rubrici descriptive, respectiv:
 Observații unde sunt descrise constatările din teren cu privire la starea și aspectul
vegetației (informație documentată și fotografic);
 Intervenții necesare / Recomandări unde sunt enunțați pașii ce trebuie urmați din punct
de vedere al gestionării și întreținerii fiecărui exemplar.
CAPITOLUL IV. SPAȚIU VERDE: DEFINIREA CONCEPTULUI

ȘI STABILIREA CRITERIILOR DE ANALIZĂ
CHAPTER IV. GREEN SPACE: CONCEPT DEFINITION AND
ANALYSIS CRITERIA SETTLEMENT
39
Conceptul de spațiu verde este fundamental legat de urbanismul modernist și de viziunea
acestuia asupra țesutului urban. Dacă morfologia orașelor tradiționale, fie ele dezvoltate organic
sau planificate, indiferent de tipologia spațială propusă: grid, grand maner, „organic” (Kostof,
1993), includea decupaje clare: parcuri, grădini, scuaruri, promenade, bulevarde, cheiuri și altele.
Acestea puteau fi citite ca forme clare pe fondul general al spațiului urban (Rowe & Koetter,
2001). Spațiul verde este un concept care descrie de fapt o schimbare fundamentală a
morfologiei urbane generată de viziunea modernistă, viziune în care acest spațiu devine fondul
pe care se desenează structura urbană, devenind un spațiu amorf, lipsit nu numai de contururi
precise dar și de funcțiuni clare.
De-a lungul ultimului secol acest concept și-a schimat treptat semnificația, ajungând să
desemneze, funcție de situație, orice spațiu plantat din cadrul orașului. Deși el nu mai reprezintă
fondul structurii urbane nu reușește însă nici să se impună ca o figură lizibilă și clară. El
cuprinde astăzi atât formele clasice sus-menționate precum și noile spații amorfe din cadrul
marilor ansambluri urbane construite în perioada anilor 1960-1970 dar și o multitudine de spații
plantate ce sunt specifice dezvoltării urbane moderniste sau postmoderne. În acest context al
neclarităților semantice, aceste noi structuri spațiale nu și-au găsit încă un nume propriu, fiind
deseori incluse în cadrul altor concepte globalizante precum sisteme verzi urbane sau
infrastructuri verzi, concepte care, prin suprapunearea lor cu cel de spații verzi urbane, duc la o
confuzie și mai mare la nivelul lecturii spațiului urban în general. Cu toate aceste ne găsim astăzi
într-un context transdisciplinar ce intrumentalizează constant acest concept fără însă a-l defini
precis. Nu numai mediile profesionale se confruntă cu neclaritățile generate de această confuzie
semantică dar și cadrul legislativ.
În România, spațiul verde reprezintă la nivel legisilativ, instituțional, academic și
profesional un termen ambiguu, utilizat într-o multitudine de ipostaze diferite. Chiar și legea care
guvernează această formă de spațiu urban (Legea 24/2007) este inconsecventă în privința
definirii sale. De la o descriere conceptuală bazată pe perspective ecologice la o listă dorit
exhaustivă a tipurilor de spații verzi legea spațiilor verzi nu reușește să definească acest concept,
fapt ce determină disfuncționalități majore în aplicare. Astfel, înainte de a demara elaborarea
unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane este evident necesară decuparea acestora
din cadrul mediului urban. Această secțiune își propune să ia în discuție o serie de concepte
utilizate în domeniu în corelație cu sintagma de spațiu verde și să identifice caracteristicile ce

definesc acest tip de spațiu.
4.1 SPAȚIILE VERZI PRIN PRISMA LEGISLAȚIEI NAȚIONALE

40
Pierre Merlin și Francoise Choay (2005) consideră spațiul verde (espace vert) ca fiind ”o
expresie descriptivă, dar imprecisă”. Această afirmație este sprijinită în contextul local de continua
pendulare în cadrul lucrărilor de specialitate și a actelor normative cu privire la definirea acestui tip
de spațiu și utilizarea acestei sintagme. Spre exemplu, în varianta originală a Legii 24/2007, spaţiul
verde este descris (Articolul 2, litera a) ca fiind o „zonă verde în cadrul oraşelor şi municipiilor,
definită ca o reţea mozaicată sau un sistem de ecosisteme seminaturale, al cărei specific este
determinat de vegetaţie (lemnoasă, arborescentă, arbustivă, floricolă şi erbacee)”, din această
categorie făcând parte următoarele tipuri de zone urbane (Articolul 3): parcurile, scuarurile,
aliniamentele plantate în lungul bulevardelor și străzilor și terenurile libere, neproductive din
intravilan (mlaștini, stâncării, pante, terenuri afectate de alunecări, sărături care pot fi amenajate cu
plantații). În varianta modificată și completată de actele normative apărute ulterior, dispare definirea
propriu-zisă a sintagmei de spațiu verde15, iar paleta de terenuri menționate ca alcătuind acest tip de
spațiu din intravilanul localităților se diversifică (Articolul 3), în funcție de tipul de utilizare /
destinație:
a) spaţii verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâşii plantate;
b) spaţii verzi publice de folosinţă specializată:
1. grădini botanice şi zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziţionale, zone
ambientale şi de agrement pentru animalele dresate în spectacolele de circ;
2. cele aferente dotărilor publice: creşe, grădiniţe, şcoli, unităţi sanitare sau de
protecţie socială, instituţii, edificii de cult, cimitire;
3. baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanţă;
c) spaţii verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri şi baze
sportive;
d) spaţii verzi pentru protecţia lacurilor şi cursurilor de apă;
e) culoare de protecţie faţă de infrastructura tehnică;
15
Articolul 2 al Legii 24/2007 este modificat prin Legea nr. 313/2009 (publicată în M.O. - Partea I nr. 694 din 15
octombrie 2009) având în prezent următoarea formulare ”Statul recunoaște dreptul fiecărei persoane fizice la un
mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spațiile verzi proprietate publică, dreptul de a contribui la amenajarea
spațiilor verzi, la crearea aliniamentelor de arbori și arbuști, în condițiile respectării prevederilor legale în vigoare.”;
f) păduri de agrement;
g) pepiniere şi sere.
Nu este cazul să intăm în detalii privind această clasificare care are mai mult aerul unui
inventar al spațiilor verzi (mai degrabă libere căci criteriul prezenței vegetației, fie ea plantată sau 41
spontană, este absent din acest inventar) dar chiar plecând de la ideea unui inventar ce ar putea fi util
în acest context neclar, este evident faptul că acesta este incomplet și nu are criterii definitorii clare.
O dovadă a ambiguității care guvernează pe plan local sintagma de spațiu verde este
faptul că definiția menționată mai sus a fost eliminată din actul normativ ca urmare a Scrisorii de
Răspuns16 adresată Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului și Locuinței17 (M.L.P.T.L.) de
Secția Peisagistică a Facultății de Urbanism din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism
”Ion Mincu” din București (Crăciun, 2010) fără a fi înlocuită ulterior de o alta. Documentul
menționează fapul că ”În Art. 2, este necesară redefinirea termenului de «spații verzi»”,
descrierea din varianta inițială a Legii 24/2007 considerându-se a fi neconcludentă.
Astfel, reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților din
România rămâne fără precizarea zonei de incidență. Definirea drepturilor, atribuțiilor sau obligațiilor
pentru diverși actori (administrație publică, persoane fizice, persoane juridice, specialiști etc.)
desfășurarea propriu-zisă a activităților de administrare (întreținere, protecție, conservare, regenerare
etc.) precum și realizarea de strategii și planuri de acțiune sunt îngreunate de această incertitudine.
Un exemplu în acest sens este faptul că pe de o parte spațiile publice sunt menționate în termeni ce
exprimă regimul de proprietate (publică și privată) atribuindu-se astfel obligații concrete pentru
entitățile care le dețin (administrații publice locale, persoane juridice, persoane fizice), însă descrierea
tipurilor de spații verzi nu înglobează o descrierea a tuturor spațiilor de profil care pot face parte din
mediul urban (de exemplu grădinile private). Confuziile create de acest act normativ se pot observa și
la nivelul instrumentelor nou create ca urmare a reglementărilor aduse de acesta, respectiv Registrele
Verzi, ajungându-se astfel la situații bizare în care divizarea unor spații verzi se face în sub-spații
care poartă tot denumirea de spații verzi (vezi Fig. 4.1).
16
Documentul a fost elaborat în noiembrie 2007 ca urmare a solicitării primite din partea M.L.P.T.L. de a sprijini
acțiunea de reglementare a administrării spațiilor verzi din zonele urbane;
17
Instituție ce poartă în prezent (2015) titulatura de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
(M.D.R.A.P.);
m de analiză
42
Fig. 4.1 – Exemplu de d decupare a spațiului urb ban în cazul Registrului

R Veerde al Municcipiului București în care
un spațiiu verde de tip p parc este suubîmpărțit în alte tipuri de spații printree care se număără și spațiul verde (sursa
imaginillor: http://regveer.pmb.ro/, 2015)
Fig. 4.1 – Example off urban space partition with

thin the Bucha
arest’s Green Registry wheere a green sp
pace which is
a park k is further divided in other types of subspacees including other green spaces (imaages source:
http://reggver.pmb.ro/, 2015)
2
4.2 ALTE VIZIUNI CU PRIVIRE LA SPAȚIUL VERDE URBAN

În continuare sunt prezentate viziunile a trei adminstrații publice - Londra, Paris și Berlin
- cu privire la elementele definite ca spații verzi. Cele trei orașe nu au fost alese întâmplător,
acestea reprezentând modele culturale importante în dezvoltarea spațiilor verzi la nivel mondial.
43
Astfel, Londra perioadei victoriene poate fi considerată primul model ce a dus la apariția
parcurilor și grădinilor publice pretutindeni. Unul dintre primele orașe inspirate de Londra este
Parisul lui Napoleon al III-lea care, odată cu reconstrucția orașului realizată de Haussmann cu
ajutorul peisagistului Jean-Charles Adolphe Alphand, realizează o serie de noi parcuri publice și
deschid către public o serie de foste grădini private. Parisul secolului al XIX-lea devine modelul
de dezvoltare și modernizare prin excelență, influența acestuia asupra Bucureștiului fiind deja
analizată pe larg de mulți autori. Cel de-al treilea exemplu: Berlinul, este și el asociat cu
modernizarea Bucureștiului prin influența lui Cincinat Sfințescu ce își definitivează aici studiile
începute la Paris. Viziunea sa asupra dezvoltării urbane este puternic influențată de gândirea
sistemică germană, opusă fundamental beaux-artismului francez. Nu numai modernizarea
Bucureștiului este legată de Berlin dar și tradițiile sale, aceste două orașe fiind dominate de o
serie de spații ce sunt specifice celor două culturi. Astfel, cele peste 60 de grădini bucureștene
amintite de Ulysse de Marsillac (Tudora, 2009) sunt mai degrabă terase, cârciumi în aer liber,
similare vestitelor bier-gartens berlineze, doar că, sub influența austriacă, la București sprițul
înlocuia berea. Plăcerea picnicului, a petrecerii la iarbă verde este una similară Bucureștiului și
Berlinului, unde acestea au loc în inima orașului, nefiind neapărat legate de adevărate exoduri
duminicale specifice francezilor. Astfel, această similitudine a manierelor de folosire a spațiilor
verzi se va dovedi relevantă pe parcursul acestei lucrări.
Aceste trei capitale au fost selectate ca exemplu și datorită suportului științific și
profesional avut la dispoziție în dezvoltarea de politici, programe și strategii cu privire la subiect,
Anglia, Franța și Germania, fiind recunoscute ca țări cu o vastă experiență în domeniu. Această
experiență nu se bazează doar pe lunga istorie a spațiilor verzi urbane în aceste orașe dar mai ales
pe modul în care autoritățiile locale au fost implicate în managementul, gestionarea, conservarea
și dezvoltarea acestora în permanență. Pentru realizarea acestei secțiuni au fost utilizate
informații așa cum se desprind ele din documentele și site-urile web care prezintă atât activitatea
administrației publice locale cât și elementele componente ale orașului descrise pentru publicul
larg, precum și din observațiile făcute de-a lungul timpului în aceste orașe. Abordările diferite
ale celor trei administrații publice cu privire la comunicarea acestor informații joacă desigur un
rol important în dimensionarea capitolelor dedicate.
4.2.1 Londra
În manifestul pentru spațiul public lansat de Primarul Londrei - Boris Johnson - pentru a-
și prezenta intențiile cu privire la subiect (Mayor of London, 2009) sunt subliniate două direcții
principale de dezvoltare în cadrul teritoriului urban administrat, respectiv: străzi mai bune
(better streets) și spații verzi și ape mai bune (better green and water spaces). Prima direcție 44
face referire la ”străzi și piețe” ca spații care trebuie să permită circulația oamenilor, dar în
același timp trebuie să constituie ”locuri în care pur și simplu să te simți bine”. Cea de-a doua
direcție aduce în discuție spații de diverse feluri care înglobează vegetație și apă, de la parcuri și
piețe istorice până la canale, rezervoare sau mlaștini sălbatice. Aceste direcții sunt completate de
un demers care vizează rezultate mult mai punctuale, respectiv acela de realizare a unui număr
cât mai mare de parcuri de buzunar (pocket parks). Acestea sunt definite ca mici suprafețe
primitoare, unde spațiul public, prin modul de amenajare, oferă oamenilor posibilitatea de a
scăpa de agitația orașului. Acestea înglobează arbori și verdeață, sunt deschise tuturor, oferă
locuri de relaxare și de socializare și contribuie la transformarea orașului într-un loc mai
prietenos, mai verde și mai rezilient (Greater London Authority, 2015). Trebuie subliniat că acest
concept de pocket park diferă de cel american prin faptul că implică în mod obligatoriu și
prezența spațiilor plantate.
Infrastructura verde este văzută ca o rețea multifuncțională și interdependentă de spații
libere, spații verzi și elemente verzi - de exemplu acoperișurile sau zidurile verzi (Greater
London Authority, 2012). Este de remarcat aici faptul că nu toate spațiile libere sau care
înglobează vegetație sunt considerate în mod necesar spații verzi. Tabelul 4.1 prezintă o
descrierea a spațiilor libere în viziunea administrației publice londoneze.
În cazul Londrei, se poate oberva intenția administrației publice de a trata unitar spațiul
liber, în termeni de rețea compusă din elemente de diferite dimensiuni, care au roluri relativ
diferite. În cazul tuturor însă un loc principal îl ocupă tipul de activități pe care fiecare îl poate
oferi utilizatorilor (petrecere a timpului liber, relaxare, joc, recreere informală) oarecum
independent față de facilitățile ecologice, peisagere, culturale sau beneficii specifice pe care le
aduc în general infrastructurile verzi. Astfel, spațiile verzi sunt definite, pe lângă prezența
vegetației, de rolul lor social, de spații de detentă și loisir, accentul fiind pus pe utilizările lor
diverse, în timp ce infrastructurile verzi au rol predominant ecologic, cel social fiind subsidiar și
inclus practic în aceași măsură în care spațiile verzi sunt incluse în cadrul infrastructurilor verzi
urbane. Rolul estetic este menționat ca rol secundar în cadrul ambelor concepte, demonstrând
modificarea pe care au suportat-o aceste spații de la începutul contruirii lor în cadrul urban al
secolului al XIX-lea, când rolul decorativ și estetic (ce se dorea a avea un puternic impact la
nivelul educației noii clase muncitorești) era preeminent.
Tabelul 4.1 – Categoriile de spații libere din Londra conform Green Infrastructure and Open
Environments: The All London Green Grid (Greater London Authority, 2012)
Table 4.1 – Types of open spaces in London according to Green Infrastructure and Open Environments:
The All London Green Grid (Greater London Authority, 2012)
45
Clasificare a spațiilor libere Dimensiune Rază de
orientativă acțiune
Parcuri Regionale (Regional Parks) 400 ha 3.2 > 8 km
Suprafețe mari, coridoare sau rețele de spații libere, în mare majoritate accesibile
publicului, care oferă o gamă largă de facilități și echipamente pentru recreere,
ecologice, peisagere, culturale sau beneficii specifice infrastucturilor verzi. Oferă
o combinație de facilități unice la nivel de regiune și sunt ușor accesibile cu
transportul public, fiind gestionate astfel încât să respecte standardele impuse de
bunele practici.
Parcuri Metropolitane (Metropolitan Parks) 60 ha 3.2 km
Zone vaste de spațiu liber, care oferă o gamă similară de beneficii precum
Parcurile Regionale, punând însă la dispoziție o combinație de facilități și
echipamente la nivel sub-regional. Sunt, de asemenea, accesibile cu transportul
public și sunt gestionate astfel încât să respecte standardele impuse de bunele
practici.
Parcurile Districtuale (District Parks) 20 ha 1.2 km
Zone importante de spațiu liber care oferă peisaje înglobând variate caractere
naturale, punând la dispoziție o gamă largă de activități incluzând facilități pentru
sport în aer liber și terenuri de sport, terenuri de joacă pentru copii pe diferite
grupe de vârstă și pentru preocupări recreative informale.
Parcuri Locale și Spații Libere (Local Parks and Open Space) 2 ha 400 metri
Furnizează terenuri pentru jocuri, locuri de joacă pentru copii, zone pentru ședere,
zone de conservare a naturii.
Mici Spații Libere (Small Open Spaces) < 2 ha < 400 metri
Grădini, zone de ședere, spații de joacă pentru copii sau alte spații specializate,
incluzând zone de conservare a naturii.
Parcuri de buzunar (Pocket Parks) < 0.4 ha < 400 metri
Spații libere de dimensiuni mici care oferă suprafețe naturale și zone umbrite
pentru joc informal și recreere pasivă, care uneori au echipamente pentru ședere și
joacă.
Spații Publice Liniare (Linear Open Space) variabil oriunde este
Spații libere sau alei amplasate de-a lungul cursurilor de apă, a canalelor și a altor fezabil
căi navigabile, de-a lungul traseelor de cale ferată dezafectate, zone de conservare
a naturii și alte trasee care oferă oportunități de recreere informală. Deseori
înglobează elemente atractive care nu sunt în întregime accesibile publicului, dar
contribuie la savurarea spațiului.
4.2.2 Paris
Capitala Franței dispune de 3.000 ha de spații verzi care înglobează 490 de grădini la
care se adaugă Bois de Boulogne și Bois de Vincennes. În aceaste cifre nu se regăsesc arborii de
aliniament, decorațiunile florale, pereții vegetali sau taluzurile care însoțesc bulevardele
periferice. Trebuie remarcat faptul că Bois de Boulogne și Bois de Vincennes deși fac parte 46
astăzi din zona administrativă a orașului, ele sunt de fapt exterioare Parisului intramuros care stă
la baza decupajului administrativ al zonei metropololitane, acest fapt explicând și tratarea lor
separată în cadrul cartării spaților verzi pariziene.
Pe site-ul primăriei sunt menționate și prezentate separat marile suprafețe verzi ale
Parisului, respective: Bois de Boulogne (845 ha), Bois de Vincennes (995 ha) și Grădina
Botanică (suprafață verde de aproximativ 73 ha, formată din patru grădini istorice: le parc de
Bagatelle, le jardin des Serres d’Auteuil, l’arboretum de Paris și le Parc Floral de Paris). (Mairie
de Paris, 2015a). De asemenea, administrația publică pariziană prezintă într-un capitol distinct
politicile și programele cu privire la arborii din Paris (Mairie de Paris, 2015b).
În schimb, în urma analizei planurilor Parisului este evident că sunt incluse în cadrul
spațiilor verzi urbane, ca și în cazul Londrei, și spațiile de mici dimensiuni de tipul pocket parks,
criteriul de clasare ca spații verzi fiind cel de definire spațială coerentă, de izolare relativă față de
restul țesutului urban, astfel încât aceste spații să aibă o ambianță proprie, dominată de prezența
vegetației și de activitățile sociale specifice. Dimensiunile relativ mici ale spațiilor verzi pariziene,
insertate într-un mediu construit foarte dens, sunt însă compensate de extrem de buna lor distribuție
în teritoriu, practic toți locuitorii orașului având acces facil la un spațiu verde urban.
Așa cum se poate observa, în acest caz, accentul este pus mai mult pe latura vegetală a
spațiilor verzi, tipurile de utilizarea ale acestora fiind secundare. Pe de altă parte este evidentă
dimensiunea socială acordată spațiilor verzi, acestea fiind clasate ca atare în inventarul parizian
doar dacă reprezintă spații de detentă socio-urbană, aliniamentele și alte decorațiuni stradale
nefiind considerate spații verzi în ciuda importantului impact ecologic și estetic pe care îl au, ci
doar parte integrantă a infrastructurilor urbane. Nu sunt încadrate ca spații verzi nici marile
bulevarde cu spații verzi centrale generoase precum bd-ul Richard Lenoir sau Avenue de
Breteuil deși acestea, ca și multe altele, ar putea fi considerate promenade urbane ca să nu
menționăm importanța acestor bulevarde în definirea peisajului cultural parizian, peisaj
determinat fundamental de profilele bulevardelor haussmanniene.
Doar aceste spații cu rol social asigură 13mp / locuitor în cadrul Parisului intramuros, în
cadrul zonei metropololitane suprafața de spații verzi fiind mult mai generoasă.
m de analiză
4.2.3 Beerlin
Administrațția publică locală prezzintă cele peste
A p 2500 de
d spații veerzi și de recreere
r alee
orașuluii sub titulaatura de ”G
Green Berlinn” (Berlinu
ul verde). Acestea
A sunnt prezentaate pe douăă
categoriii, respectivv: parcurile din Berlin și opțiuni de agremen
nt disponibiile de-a lun
ngul anului..
Primelee se referă laa suprafețe de mari dim
mensiuni caare înglobează vegetațiee, suprafețe de apă etc.. 47
și sunt ddestinate loiisirului, iar cele din urm

mă se referăă la zone cee pot fi utilizzate pentru loisir, fiindd
accesibiile pe jos, cuu bicicleta sau
s prin inteermediul un
nor ambarcaațiuni (Berliin.de, 2015aa).
Sub categooria spațiu verde urbaan sunt meenționate urrmătoarele sub-catego
orii: parcurii
publice,, locurile de
d joacă pentru copiii, arborii orașului,
o munitare șii cimitirelee
grrădinile com
(Berlin.de, 2015b).. Din punct de vedere llegal însă, sunt
s considerate spații verzi sau de
d agrementt
zonele amenajate din punctt de vederee peisager, spațiile dee joacă preecum și zo
onele semi--
naturalle (Berlin.dee, 2015c), to
oate accesteea fiind protejate printrr-un act norrmativ specific (Senatee
Departm
ment for Urban
U Deveelopment annd Environ
nment, 1997
7). Acesta nu ia în consideraree
cimitireele, bazele sportive,
s durile sau sppațiile plantate atașate străzilor. D
păd Din nou puteem remarcaa
aceași vviziune ca și în cazu
ul Parisuluui: spații veerzi sunt considerate
c doar ariilee dominantt
vegetaliizate ce au utilizări
u sociale și sunt asociate loiisirului și nu
u orice suprrafață plantaată.
Ariile ocuppate de spații plantate îîn cadrul orrașului (fărăă a include aliniamente sau spațiii
A
aferentee altor infrasstructuri) po
ot fi observaate în planu
ul utilizării solurilor
s (Fiig.4.2.)
Fig. 4.2 – Planul utilizzării solului, Berlin

B (sursa im
maginii: splacemanagementaandbranding.fi
files.wordpress.com, 2013)
Fig. 4.2 – Land use plan in Berlin (images sourcce: splacemanaagementandbraanding.files.woordpress.com, 2013)
2
4.2.4 Privire de ansamblu

Așa cum se poate observa din cele de mai sus, două valențe majore sunt corelate cu
noțiunea de spațiu verde, respectiv prezența majoritară a vegetației (de regulă arborescentă) și
rolul de suport pentru diverse activități de agrement sau recreere. În viziunea fiecărei
administrații acestea au însă ponderi diferite. Astfel, în cazul Parisului este evidentă o favorizare 48
a primei caracteristici, iar în cazul Londrei a celei de-a doua, în timp ce Berlinul pare să încerce
să găsească un echilibru între cele două.
Pe de altă parte, o observație extrem de importantă, mai ales dacă avem în vedere
Registrul spațiilor verzi din București, este că în aceste cartări nu sunt incluse nici spațiile
private, nici cele cu utilizări speciale precum nici spațiile aferente infrastructurilor de orice fel.
Astfel, din punct de vedere al ecologiei urbane putem concluziona că spațiile verzi prezente în
cele trei orașe studiate joacă un rol parțial, acestea fiind sprijinite și conectate prin intermediul
unei alte multitudini de spații plantate ce nu sunt clasificate ca spații verzi propriu-zise.
4.3 CONCEPTE CURENTE INTEGRATOARE

Definiția inițială dată spațiului verde de Legea 24/2007 (Articolul 2, litera a) - eliminată
din varianta republicată în Monitorul Oficial (M.O.) nr. 764 din 10 noiembrie 2009 - introducea
concepte care provin din ecologie, respectiv ecologia peisajului (”rețea mozaicată sau un sistem
de ecosisteme seminaturale”). Richard T. T. Forman (1995) afirmă că ”un peisaj a fost descris ca
un mozaic de dimensiuni kilometrice peste care se suprapun ecosisteme locale”. Corelând
această idee cu definiția peisajului dată de Convenția Europeană a Peisajului (prin Legea nr.
451/2002, Articolul 1, litera a)18 și cu aria de aplicare a acesteia (Legea nr. 451/2002, Articolul
2)19 se poate concluziona că descrierea inițială a spațiului verde din intravilanul localităților
făcută de Legea 24/2007 era una de mare actualitate, discutând despre acest gen de spații sub
formă de rețea verde. Prin analogie cu ”tiparul” descris de Forman, respectiv pată-coridor-
matrice ca elemente spațiale de bază ce compun mozaicul terestru la orice scară - și mediul
urban poate fi descompus în aceste sub-componente și, implicit, tipurile de spațiu verde pot urma
acest model.
O abordare peisageră similară este propusă de Han Lörzing (2000) care este de părere că
din punct de vedere morfologic în cadrul infrastructurii verzi urbane putem distinge:
18
Prin intermediul acestui act normativ, C.E.P. stipulează faptul că ”peisajul desemnează o parte de teritoriu
perceput ca atare de către populație, al cărui caracter este rezultatul acțiunii și interacțiunii factorilor naturali și/sau
umani”;
19
Actul normativ prevede faptul că aria de aplicare ”Se referă la peisaje care pot fi considerate deosebite, precum și
la peisaje obișnuite sau degradate.”;
 elemente izolate sau puncte - reprezintă structuri insulare, situate în mijlocul unei
zone urbane, care nu au reale conexiuni fizice cu alte parcuri sau elemente naturale
(de ex. Central Park din New York); mai multe astfel de pete duc la formarea unui
mozaic;
 elemente liniare sau linii - pot fi elemente liniare propriu-zise izolate (sau singulare) 49
sau pot avea structuri mai complicate, însă au în general o formă îngustă cu o lungime
considerabilă (de ex. malurile unui râu care traversează orașul); mai multe astfel de
linii crează o rețea;
 suprafețe sau zone - sunt reprezentate de elemente precum centurile sau penele verzi.
În acest caz, mozaicul reprezintă o caracteristică a zonelor puternic construite, unde
spațiile libere verzi sunt văzute ca entități total diferite față de spațiul construit, în timp ce în
cazul rețelelor, centurilor și penelor verzi diferențierea dintre construit și verde nu este foarte
clară, zonele fiind în general decupate datorită caracterelor naturale înglobate.
Un alt concept utilizat din ce în ce mai des în relație cu spațiul urban și cu un nou sens
față de cel clasic, cu care suntem toți obișnuiți, este cel de pădure urbană (urban forest).
Definirea acestuia variază într-o oarecare măsură în funcție de domeniul de proveniență. Astfel,
spre deosebire de vechiul sens de corp de pădure sau pădure integrată în cadrul țesutului
urbanizat, o definiție rezultată din domeniul silvic descrie pădurea urbană ca fiind ansamblul
arborilor, pădurilor și organismelor asociate care se dezvoltă în vecinătatatea zonelor constrite
sau în grădini, spații verzi, parcuri, terenuri de golf, în înteriorul localităților (Côté, 2000). În
domeniul peisagistic, pădurea urbană include toți arborii (în masive sau grupuri precum și
arborii solitari) amplasați în interiorul sau în vecinătatea zonelor urbane (Konijnendijk, et al.,
2005), aceștia fiind o parte a infrastructurii verzi urbane (Evert, 2010). În ambele cazuri însă,
arborele constituie elementul comun, acesta stând la baza conturării pădurilor urbane ca
element totalizant al vegetației arborescente din interiorul orașului. În acest sens, pentru a evita
posibilele confuzii terminologice propun ca termenul de pădure urbană, în această nouă
accepțiune, să fie înlocuit cu vegetație forestieră urbană, ce denumește deja în termenii specifici
silviculturii suma arborilor și arbuștilor fie ei indivizi, grupuri sau masive ce se găsesc pe
teritoriul unui oraș. Acest termen ar asigura și o coerență terminologică interdisciplinară.
Spațiile verzi sunt elemente care intră în alcătuirea infrastructurilor verzi urbane,
având capacitatea de a forma rețele verzi împreună cu alte spații care înglobează vegetație.
Dincolo de celelalte componente, elementul vegetal esențial încorporat de acestea îl constituie
arborele, pe de o parte datorită caracterului peren, iar pe de altă parte datorită aportului superior
pe care acesta îl aduce (umbră, adăpost, control termic, bio-masă etc.) în comparație cu alte
elemente vegetale precum arbuștii, plantele erbacee etc.
4.4 SPAȚIUL VERDE ȘI ALTE CONCEPTE CONEXE

Ali Madanipour (1996) este de părere că utilizăm adesea termenul spațiu ca și când
înțelesul său este liber de orice problemă, contradicție sau și-a găsit o accepțiune unanim
acceptată. Acest aspect este evident și atunci când vorbim de mediul urban - un mozaic de spații
50
caracterizate cu diverse atribute: verde, mineral, public, privat, liber, construit etc., iar lucrurile
par cumva și mai complicate atunci când vine vorba de spațiul verde propriu-zis.
De-a lungul timpului, delimitarea și fragmentarea spațiului s-au bazat pe metode
intuitive, în lipsa unei metodologii consacrate, care însă au la bază întotdeauna câteva principii
fundamentale: (1) principiul unicității; (2) principiul omogenității; (3) principiul funcționalității;
(4) principiul contiguității (Machedon, 2006). Primul principiu se referă la faptul că tindem să
delimităm spațiile în funcție de caractere unice care le definesc (de exemplu spațiile care
înglobează vegetație față de spațiile preponderent construite). Cel de-al doilea principiu indică
faptul că spațiile sunt decupate prin identificarea elementelor asemănătoare (de exemplu toate
zonele verzi amenajate dintr-un oraș). Principiul funcționalității se raportează la folosirea ticpică
sau la funcția atribuită de om (de exemplu parc, zonă rezidențială, zonă industrială etc.). Cel de-
al patrulea principiu se referă la relația / interacțiunea dintre spațiile aflate în contact (de exemplu
o zonă rezidențială juxtapusă unui parc).
Conform principiului unicității, o primă fragmentare a spațiului urban se poate face pe
două paliere consacrate: spațiul construit și spațiul liber. În accepțiunea curentă, spațiul liber
este văzut ca fiind o zonă predominant liberă de construcții (Evert, 2010; Calsat, 1993). În cadrul
acestor spații libere sunt incluse în mod uzual și spațiile verzi. Pentru a decupa în mod coerent
spațiul verde în cadrul mai larg al spațiilor libere putem corela acest tip de spațiu cu alte
caracteristici: spațiul mineral și spațiul vegetal. Astfel, în cadrul spațiilor urbane, gradate
dinspre spațiul construit spre spațiul verde, acesta din urmă are gradul cel mai mare de contrast
față mediul urban specific creat de om, chiar dacă și el este, de cele mai multe ori, un spațiu
antropic. Decupajele tipice realizate în domeniul urbanismului consideră spațiul liber ca
alternativă la spațiul care înglobează structuri cu dimensiuni importante (clădiri) făcute de om,
adică la spațiul construit (vezi Fig 4.3). Astfel, alte elemente construite de om care au un caracter
mai ”efemer” în ceea ce privește posibilitatea de reamenajare / reconversie sunt văzute tot ca
părți ale spațiului liber. Astfel, bulevardele, străzile, piețele urbane vin să se alăture parcurilor,
terenurilor industriale părăsite etc. în alcătuirea spațiului liber al unui oraș.
Analiza morfologică urbană desenează o volumetrie relativă a orașului, care, fără a
detalia înălțimea clădirilor, evidențiază raportul liber / construit dar și raportul plin / gol. În
același timp, spațiile verzi, parte integrantă a spațiilor libere, sunt considerate ca fiind goale,
m de analiză
lipsite înn mod funddamental de volumetriee. Nu este neevoie să dettaliem impoortanța pe caare o are, înn
cadrul aamenajărilorr peisagere,, raportul diintre masiveele plantatee, arborii izoolați sau în aliniament,,
grupurille de arbuuști sau peeluzele desschise, aceest raport definind coompoziția spațială șii
determinând modul în care estte perceput ppeisajul rezzultat.
ÎÎn acest senns, considerr că o analizză morfolog
gică propriee spațiilor pplantate urbaane, în caree 51
volumettria vegetală să fie evid

dențiată ca atare, ar av
vea un aportt major în ccadrul lecturrii spațiuluii
urban, cu atât maai mult cu cât de muulte ori org
ganizarea sp
pațiului veggetal poate duce la o
modificcare importtantă a perrcepției spaațiului urban. Modul în care aam analizaat vegetațiaa
arboresccente în caddrul capitolelor următooare ale lucrării de fațăă poate reprrezenta un prim
p pas înn
stabilireea unui limbbaj coerent de morfologicăă a spațiilor plantate alee orașului.
d analiză m
Pia
ața Obor
Buulevardul Magheru
M
Parcul Cișmigiu
C
Parccul Izvor
Piața Unirii
Parccul Carol
Parcul Tin
neretului
Fig. 4.3 – Decupareaa spațiului urban

u pe celee două palierre - spațiu construit
c și sspațiul liber - în cazul
orașului București peentru anul 1989 (plan supoort preluat din Machedon, 20
006)
Fig. 4.3 – Divizion off the urban sp
pace by two llayers - builtt space and open space - ffor Bucharest situation
in 1989 (support plan retrieved
r from
m Machedon, 22006)
L
La nivel internațional, pentru dessemnarea accestui tip dee spațiu se utilizează noțiunea
n dee
open sppace. Traduccerea directtă a acesteiaa - spațiu deeschis - intrroduce o alttă conotațiee pe care dee
altfel o are și expreesia din limb
ba engleză. În acest sen
ns, de exem
mplu, Unitedd States Env
vironmentall
Protectiion Agencyy - E.P.A. (2014) caraacterizează spațiul desschis ca fiinnd „orice su
uprafață dee
teren deeschis, care este nedezzvoltat (nu aare clădiri sau ucturi consttruite) și este accesibill
s alte stru
publicullui”. Confoorm E.P.A.,, acest genn de spațiu înglobeazăă „spațiul vverde (teren
n care estee
parțial sau complet acoperit cu iarbă, copaci, arbuști sau altă vegetație), incluzând parcuri,
grădini comunitare și cimitire / școli / locuri de joacă / zone publice pentru repaos / piețe publice
/ terenuri virane” și este menit să ofere „zone de recreere pentru locuitori” și ajută la sporirea
„frumuseții și calității” mediului urban. Se poate remarca astfel faptul că, din nou, conceptul de
spațiu verde este corelat cu noțiunea de accesiblitate, cu rolul social al acestor spații și cu 52
conceptul de spațiu public (cu care, în viziunea anglo-saxonă, spațiul deschis nu se suprapune
neapărat).
În România, noțiunea echivalentă sintagmei spațiu deschis, așa cum este ea descrisă de
E.P.A., este mai curând aceea de spațiu public, în acest context ele suprapunându-se. Descrierea
făcută de Pierre Merlin și Françoise Choay (2005) pentru acest tip de spațiu - ”Spațiu public poate fi
considerat ca o parte neconstruită a domeniului public, destinată utilizăriilor publice. Spațiul public
este prin urmare desemnat de o formă de proprietate și de o utilizare alocată […] cuprinzând atât
spații minerale (străzi, piețe, bulevarde, pasaje acoperite) cât și spații verzi (parcuri, grădini
publice, scuaruri, cimitire etc.) sau spații plantate (pietonale plantate, aliniamente stradale etc.)”
(sublinierile mele) - se suprapune în mare măsură contextului local (utilizare, abordare legislativă,
administrare etc.). Este de remarcat însă diferențierea făcută între spațiile verzi și spațiile plantate.
Deși ambele înglobează elemente vegetale (plantații), în cazul primelor este vorba de suprafețe
compacte care fac obiectul unor programe specifice de arhitectura peisajului20 în care vegetația este
elementul predominant, iar în cazul celor din urmă vegetația are un rol secundar în raport cu
funcțiunea propriu-zisă a ansamblului din care aceasta face parte (de ex. aliniamentele stradale,
rondurile de flori etc.).
Roberto Fratini și Enrico Marone (2011) sunt de părere că tindem să definim cu termenul
generic de spațiu verde (green space) „zonele care sunt în mod natural sau artificial, înzestrate cu
vegetație”. În Oxford Dictionaries (http://www.oxforddictionaries.com), spațiul verde este definit
ca „o zonă cu iarbă, arbori sau alt tip de vegetație - având rol estetic sau de agrement - într-un
mediu mai curând urban”. Deschamps și Dayadé (1992) arată că „spațiile verzi, atunci când sunt
implantate în amenajările exterioare sau în cadrul construit - într-un mediu urban și periurban -
includ parcuri, grădini și scuaruri, deopotrivă publice sau private, precum și plantațiile urbane și
rutiere”. Aceste două definiții sunt ilustrative pentru confuzia care domnește asupra înțelegerii
acestei sintagme, prima punând accentul doar pe aspectul vegetal, estetic și social, dar într-un
mod extrem de vag, în timp ce a doua definiție include și spațiile private (fără a menționa însă
20
Programele de arhitectura peisajului reprezintă ”o tratare specifică” a unor zone, prin care se urmărește ”realizarea
unui ansamblu specific armonios, în care sunt integrate dotările și amenajările pentru activitățile recreative, alese și
amplasate după anumite criterii și condiții (Iliescu, 2003);
tipul de accesibilitate – fie sunt deschise publicului, fie funcționează integral în regim privat),
incluzând și spațiile plantate aferente infrastructurilor de circulație și transport.
Acestea, împreună cu o serie de alte definiții (Calsat, 1993; Dumitraș, et al., 2008; Evert,
2010; Gauthiez, 2003; Iliescu, 2003, Lazăr-Bâra, 2015) creionează în general noțiunea de spațiu
verde ca fiind o arie vegetalizată amplasată într-un mediu antropizat, respectiv în orașe sau alte 53
alte tipuri de localități sau la periferiile acestora. Funcțiunile îndeplinite sau valențele estetice ale
acestor spații constituie caracteristici secundare, a căror definire diferă de la caz la caz. Acest
aspect corespunde principiului omogenității, enunțat anterior. Modelul francez propune chiar
conceptul de spații verzi independente (Deschamps & Dayadé, 1992) referindu-se la acele spații
care înglobează vegetație, dar nu sunt atașate altor echipamente sau forme urbane. Pe de altă
parte, chiar dacă dimensiunea estetică sau socială pare secundară, trebuie remarcat că în cadrul
spațiilor verzi nu sunt incluse, în majoritatea definițiilor prezentate, suprafețele plantate cu rol
utilitar precum pășunile, ariile agro-horticole etc., fapt ce subliniază încă o dată incoerența
viziunilor aspura acestui concept.
În cazul spațiilor verzi, decuparea mediului urban după principiul funcționalității este în
general strâns legată de rolul acordat unui astfel de spațiu fie de entitățile care îl administrează
fie de comunitate. Acesta se bazează însă pe o serie de dotări, echipamente și elemente specifice
care permit desfășurarea anumitor activități care sunt corelate cu ieșirea în natură, petrecerea
timpului liber, odihna, relaxarea etc., în acest context neincluderea spațiilor agro-horticole, de
tipul grădinilor comunitare fiind cu atât mai paradoxală.
4.5 DEFINIREA SPAȚIULUI VERDE ÎN CADRUL PREZENTEI LUCRĂRI

ȘI STABILIREA CRITERIILOR DE ANALIZĂ
4.5.1 Definirea spațiului verde și a atributelor sale
Ca urmare a multiplelor variații, neclarități sau neconcordațe ce apar în cadrul definițiilor
uzuale ale spațiilor verzi pe care le-am prezentat pe larg în capitolul de față, în cadrul acestei
lucrări voi considera spațiul verde ca fiind o structură urbană indepedentă, accesibilă
publicului larg, în care predomină prezența vegetației (de regulă arborescentă) dezvoltată
natural și/sau plantată de om, prevăzută cu dotări și echipamente care permit desfășurarea
unei game largi de activități pentru petrecerea timpului liber, recreere formală și/sau
informală, odihnă, joc, sport etc. pentru o paletă variată de utilizatori - diferențiați atât din
punct de vedere al vârstei, cât și a apartenenței sociale, genului, intereselor, capacităților /
dizabilităților fizice etc.
Anumite nuanțări ale acestei definiții pot fi necesare, dar ele nu sunt relevante în cadrul
lucrării de față. Asupra acestor aspecte voi reveni în cadrul continuării cercetărilor.
Independența acestor tipuri de spații este subliniată, de regulă, de limite fizice sau clar
percepute și prin contrastul cu spațiile adiacente, de exemplu parcul La Villette de la Paris
unde, deși nu există limite fixe clasice, precum gardurile, contrastul cu țesutul construit adiacent 54
sau prezența infrastrcturilor rutiere definesc clar limitele acesuia. De asemenea, aceasta se
reflectă în percepția comunității, în aspecte legate de dreptul de proprietate și în demersurile
entităților care le administrează (politici, programe, activitate de gestionare etc.). Nu în cele din
urmă, independența se referă și la absența unei clădiri sau a unui echipament urban căruia un
astfel de spațiu să i se subordoneze. În acest sens nu ne referim la situațiile în care spațiile verzi
se adresează compozițional unei clădiri importante (de ex. Parcul Circului, Parcul Operei, Parcul
Garibaldi etc.) ci la situațiile în care chiar funcționarea cotidiană a acestor spații este corelată și
determinată de modul în care funcționează clădirea.
Accesibilitatea se referă în primul rând la posibilitatea ca respectivul spațiu să fie folosit
de utilizatori în aceleași condiții ca oricare alt spațiu urban public (stradă, piațetă urbană etc.).
De asemenea, accesibilitatea mai este privită și în sensul de permitere a accesului tuturor
tipurilor de utilizatori, indiferent de abilitățile fizice de exemplu. În acest sens este considerat
spațiu verde spațiul a cărui funcționare și utilizare nu este condiționată de consum (ca în cazul
grădinilor-terasă tradiționale Bucureștiului sau a parcurilor de distracție sau a parcurilor
specializate unde accesul este restricționat pe baza unei taxa de intrare). În același timp, aceasta
vizează și raza de acțiune a unui spațiu verde corelată cu timpul necesar pentru accesarea
acestuia de către utilizatori.
Suprafața propriu-zisă a acestor spații este preponderent permeabilă în sensul permiteri
desfășurării proceselor naturale specifice (infiltrarea apei în sol, aerarea solului, dezvoltarea
spontană a vegetației etc.). Aceste spații mai pot îngloba și suprafețe semi-permeabile sau
impermeabile, dar ponderea acestora este foarte redusă, ele fiind reprezentate de diferite dotări
sau echipamente precum aleile, suprafețe minerale / sintetice destinate unor activități, construcții
ușoare etc. Suprafața permeabilă se poate constitui într-o zonă verde, respectiv într-un teren
neacoperit de construcții sau pavaje, destinat materialului săditor (Christensen, 2005), înglobând
arbori sau arbuști, dar și plante erbacee care acoperă solul (înverzind astfel suprafața propriu-
zisă). În acest sens este important de subliniat că inconsistențe legislative și lipsa de definire
corectă a termenilor duce la inaplicabilitatea legilor în spiritul lor. Astfel, o serie de regulamente
locale de urbanism (de ex. București sau Brăila), care prevăd un minim de 30% spațiu verde în
cazul noilor construcții, nu menționează nici obligativitatea suprafețelor permeabile sau legătura
directă cu solul, acestea fiind „transformate” de către investitori în jardiniere sau terase plantate.
Vegetația înglobată de spațile verzi are un caracter preponderent arborescent. Aceasta

este fie expresia unei activități umane, fiind plantată în general în baza unui proiect de
amenajare, fie are o factură spontană, făcând parte dintr-un ansamblu natural (păduri sau
crânguri incluse în timp în spațiul urban) sau aparținând unei etape a succesiunii secundare21. În
funcție de proveniență, vegetația arborescentă și arbustivă se agregă în diverse forme și 55
structuri (masive vegetale, grupuri, aliniamente, exemplare solitare) care imprimă diverse
caractere peisagere zonelor morfo-funcționale care intră în alcătuirea spațiilor verzi, formând
astfel ”scene” diferite.
Spațiile verzi înglobează o combinație de facilități pentru recreere formală / informală
/ pasivă, sport, loisir, odihnă, joc formal / informal etc. Acestea sunt adresate unui palete cât
mai diverse de utilizatori, corelată însă cu dimensiunea și rolul în cadrul orașului pe care fiecare
spațiu verde îl are.
Dimensiunea propriu-zisă și poziționarea în cadrul urban nu constituie criterii în
descrierea spațiilor verzi în cadrul acestei lucrări, o discuție critică mai largă a definirii pe
principii strict cantitative a spațiilor verzi fiind necesară în vederea unei coerențe privind
conceptele de bază.
4.5.2 Concepte conexe a căror definire contribuie la delimitarea spațiilor verzi în cadrul
spațiului urban
Pentru a defini cât mai complet spațiile verzi urbane, în continuare sunt prezentate câteva
concepte a căror conturare vine să detalize spațiul urban. Acestea intenționează să ofere
alternative de denumire pentru o serie de elemente care în prezent sunt asimilate în România tot
conceptului de spațiu verde, contribuid astfel la înlăturarea confuziilor care se produc în prezent.
Astfel, în sensul prezentei lucrări sunt definite următoarele concepte:
Spații publice plantate termenul se referă la spațiile publice din mediul urban care au
alocată o funcțiune de sine stătătoare (stradă, piațetă urbană etc.),
dar care înglobează și vegetație fără ca aceasta să reprezinte însă
elementul definitoriu sau structurant din punct de vedere funcțional
al spațiului respectiv - arbori, arbuști, liane, plante erbacee etc. -
aceasta fiind însă plantată (expresie a activități umane); spre
deosebire de spațiile verzi, în cazul acestor spații raportul dintre
21
Succesiunea secundară este un proces care se produce pe suprafețe nou formate, de pe care vegetația a dispărut
din anumite motive (solul păstrându-se cel puțin în parte; acesta cuprinde o serie de transformări caracteristice care
duc la apariția unui anumit tip de fitocenoză (Culescu, 2006);
suprafața permeabilă și cea impermeabilă este în favoarea celei din

urmă (vezi Fig. 4.4);
Spații plantate atașate noțiunea se referă la spații urbane care înglobează vegetație într-o
oarecare măsură - arbori, arbuști, liane, plante erbacee etc. (acestea
fiind însă plantate, expresie a activității umane) care sunt atașate 56
unor clădiri, unor echipamente urbane sau care încadrează diverse

funcțiuni (vezi Fig. 4.5), cu scopul de a le pune în valoare (de ex.
spațiul plantat din fața Cercului Central al Armatei sau din fața
clădirii Guvernului, ambele în București). În această categorie se
înscriu și spațiile plantate realizate ca rezultat al obținerii unor
terenuri neconstruite în cadrul unor proiecte de dezvoltare punctuale
ce au avut un P.O.T. ce interzicea ocuparea integrală a terenului;
Structuri plantate termenul desemnează structuri care înglobează vegetație și care
sunt atașate unor elemente deja existente - de exemplu terasele
verzi amenajate la partea superioară a unor clădiri existente - sau
unora a căror construcție implică încorporarea de astfel de structuri
- de exemplu pereții verzi ai unor parcări construie recent (vezi
Fig. 4.6);
Accesorii vegetale termenul se referă la elemente sau structuri cu dimensiuni reduse,
care înglobează vegetație și care sunt folosite cu precădere în scop
decorativ - de exemplu jardinierele stradale, bacurile cu flori
amplasate în parcuri etc. (vezi Fig. 4.7);
Spații succesionale denumesc zone care înglobează vegetație cu caracter preponderent
spontan, agregată într-una dintre fazele caracteristice succesiunii
secundare; aceste spații nu au în mod necesar o factură publică și
sunt în general rezultate din abandonarea unor terenuri care au
îndeplinit o anumită funcțiune în trecut - de exemplu teren
industrial (vezi Fig. 4.8). Aceste spații sunt denumite în mod uzual
maidane. Motivul pentru care propun termenul de spațiu
succesional este determinat pe de o parte de conotația negativă a
termenului de maidan (chiar dacă această conotație nu este ușor
explicabilă, cel puțin din perspectivă socială și ecologică), iar pe
de altă parte sintagma de spațiu succesional face referire doar la o
anumită categorie de spații abandonate ce, în timp, au dezvoltat
ecosisteme închegate.
m de analiză
57
Fig. 4.4 – Exemplu dee spațiu publlic plantat: paarvisul clădirrii Französiscche Friedrichhstadtkirche din Berlin
(imagine:: Diana Culescu)
Fig. 4.44 – Examplle of planteed public sspace: surro ounding areea of the bbuilding Fra
anzösische
Friedrichhstadtkirche from Berlin (image: Dianaa Culescu)
Fig. 4.5 – Exemplu de spațiu pla

antat atașat:: curtea interioară din cadrul Insulei
ei Muzeelor din
d Berlin
(imagine:: Diana Culescu)
anted space: the inner cou

Fig. 4.5 – Example off attached pla urtyard of th
he Museum Is
Island in Berllin (image:
Diana Cuulescu)
m de analiză
58
Fig. 4.6 – Structură plantată:

p pereetele verde al Musée du qu
uai Branly, Paris (imagini:: Diana Culescu)
Fig. 4.6 – Planted stru
ucture: the grreen wall of M
Musée du qua
ai Branly, Pa
aris (images: D
Diana Culescu
u)
Fig. 4.7 – Accesorii veegetale: bacuri amplasate pe Calea Vicctoriei, Bucurrești (imaginee: Diana Culesscu)
Fig. 4.7 – Plant accesssories: contaiiners placed aalong Victoriia Avenue, Bu
ucharest (imaage: Diana Cu
ulescu)
m de analiză
59
Fig. 4.8 – Exemple dee spații succeesionale: stîngga – Lacul Văcărești

V din București (im
magine: Mihaii Culescu);
dreapta – Insulă pe Lacul
L Funden ni, București ((imagine: Ioan
na Tudora)
Fig. 4.8 – Examples ofo succession

nal spaces: lefft – Lake Vă
ăcărești from
m Bucharest ((image: Mihaii Culescu);
right – Issland on Fun
ndeni Lake in Bucharest (iimage: Ioana Tudora)
T
4.5.3 Deefinirea criiteriilor de analiză pen

ntru spațiile verzi urb
bane
P n lucrare îșii propune să definească principiilee pe baza cărora
Prezentul suubpunct din c se vaa
realiza aprecierea calitativă a spațiilor verzi urban
ne așa cum
m au fost elle definite anterior înn
ațiului verdde și a atriibutelor salle. Acest asspect vizeaază totodatăă
secțiuneea 4.5.1 Deefinirea spa
realizareea de clasiificări și deefinirea punnctelor ce trebuie atin
nse în efecctuarea uno
or astfel dee
analize. Întregul demers
d estee privit prinn prisma posibilității
p de a obținne informațiii relevantee
pentru ccrearea de politici
p și programe
p dee dezvoltare, conservaare sau reabbilitare a accestor spațiii
urbane pprecum și pentru
p desfăășurarea actiivităților dee gestionare specifice.
A
Astfel, în caadrul acesteei lucrări estte definită următoarea
u grilă
g de critterii:
Accesibbilitate 1) spațiiu deschis în perma

anență oriccărui utilizaator, indep
pendent dee
momentu
ul utilizăriii (zi, săptăm n); analiza ppropriu-zisăă va urmării
mână, sezon
stabilireaa oricăror im
mpedimentee care pot ap
părea în aceest sens
2) spațiu
u accesibil ppentru oricee tip de utilizator indife
ferent de apaartenență laa
un grup social (stabbilit în funccție de vârstă, aparteneență la o claasă socială,,
gen, intterese de orice tip, capacități sau dizabbilități fizicce etc.) șii
necondițționat de cconsum; an
naliza prop
priu-zisă vaa urmări id
dentificareaa
melor și difiicultăților ce
problem c pot apăreea în acest sens și care ar puteaa
impiedicca (sau împiiedică deja)) accesul ech
hitabil al utitilizatorilor
3) rază de acțiune a spațiului verde analizat în raport cu contextul urban în

care acesta evoluează; analiza propriu-zisă va urmări identificarea nivelului
real al importanței pe care respectivul spațiu verde îl poate atinge în funcție
de conectarea cu restul mediului urban din care face parte (independent de
statutul juridic sau administrativ acordat de entitățile care îl administrează) 60
Utilizare 1) diferențiere a modului de utilizare în funcție de:

-intervale de timp (de exemplu moment din zi, săptămână, sezon etc.)
-grupe de utilizatori
2) identificarea de deplasări specifice în interiorul spațiului de exemplu
diferențiere a categoriilor de circulații în funcție de intensitate, tipologie etc.
3) realizare a unui decupaj spațial rezultată din suprapunerea cadrului fizic
(amenajarea propriu-zisă realizată pe baza unui concept), echiparea /
dotarea caracteristică spațiului și cu tiparele de utilizare identificabile in
situ la momentul realizării analizei
Componența în sensul de identificare a elementelor vegetale care intră în alcătuirea
cadrului vegetal spațiului, agregate în următoarele categorii:
1) exemplare izolate - categoria înglobează exemplare izolate de arbori
care au valoare specială, datorată percepției utilizatorilor sau interacțiunii
pe care aceștia o au cu respectivul element vegetal
2) aliniamente - categoria include elemente liniare specifice formate din
arbori de regulă aparținând aceleiași specii
3) grupuri vegetale omogene - categoria se referă la elemente compacte
formate din exemplare de arbori aparținând aceleiași specii sau în unele
cazuri unor specii cu valențe similare (de exemplu pomi fructiferi)
4) zone / masive - categoria integrează grupuri neomogene de specii
lemnoase care se constituie în elemente specifice care generează un anumit
tip de atmosferă sau care implică o coerență particulară a modului de
funcționare
5) alte elemente vegetale - categoria se referă la grupuri omogene sau
neomogene de specii lemnoase care nu pot fi integrate în categoriile
precedente, care au o valoare specială în cadrul amenajării datorată rolului
atribuit de exemplu prin conceptul general de amenajare (influențarea
relațiilor fizice, a celor vizuale etc.)
NOTĂ: Aceste categorii au fost stabilite ținând cont pe de o parte de interacțiunea pe care
utilizatorii o pot avea cu elementele vegetale, iar pe de altă parte de lucrările de
gestionare diferite implicate de întreținerea acestora.
Interacțiunea cu criteriul vizează identificarea tipurilor de raporturi dintre elementele 61

elementele vegetale și activitatea propriu-zisă a utilizatorilor care se pot constitui în
vegetale pericole sau pot genera probleme (pe termen scurt, lung sau mediu) care
pot afecta fie securitatea utilizatorilor fie dezvoltarea adecvată a
elementelor vegetale
Informațiile obținute prin realizarea de observații directe în teren sunt filtrare ulterior prin
prisma grilei descrise mai sus. Analiza presupune o formă descriptivă care să prezinte motivele și
raționamentul agregării într-o anumită formă a datelor culese in situ.
Pentru o mai bună înțelegere a contextului și pentru asigurarea deplină a laturii calitative
a demersului este recomandată corelarea acestuia cu un studiu preliminar cu privire la evoluția
sitului și la conceptul general de amenajare. Aceste aspecte pot oferi informații importante care
să explice situația curentă a unor elemente analizate, putând astfel influența deciziile cu privire la
activitățile de gestionare ce se impun într-o etapă ulterioară.
În acest sens, pentru o ilustrare clară a acestui mod de analiză a spațiilor verzi urbane, am
efectuat o serie de trei aplicații in situ ce vor fi prezentate în mod detaliat în capitolul următor.
CAPITOLUL V. SPAȚIUL VERDE: APLICAȚII IN SITU ȘI

VERIFICAREA IPOTEZELOR
CHAPTER V. GREEN SPACE: IN SITU APPLICATIONS AND
HYPOTHESIS TESTING
62
5.1 CRITERII DE SELECTARE A SITURILOR PENTRU REALIZAREA
APLICAȚIILOR IN SITU
În selectarea siturilor pentru realizarea aplicațiilor in situ s-a avut în vedere în primul rând
găsirea unor spații verzi echivalente ca dimensiuni, statut la nivel urban și perioadă de demarare a
proiectului. În acest sens perioada de demarare a proiectului a fost aleasă în jururl anului 1990,
această opțiune fiind determinată de vârsta relativ mică a acestor amenajări – aspect ce favorizează
o analiză mai clară asupra integrării lor în rețeaua de spații sociale, dar suficient de mare pentru a
permite dezvoltarea vegetației arborescente până la un stadiu relevant pentru studiul de față. Pe de
altă parte data relativ recentă a acestor amenajări nu implică riscuri legate de posibila lor
patrimonializare. Stagiul de mobilitate doctorală efectuat în perioada mai-august 2015 în cadrul
Beuth University of Applied Sciences Berlin sub îndrumarea Prof. univ. dr. Hartmut Balder sub
egida proiectului POSDRU/159/1.5/S/132765 finanțat din Fondul Social European prin Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 a oferit oportunitatea studierii
unor astfel de spații plasate într-un context socio-cultural și economic diferit de cel românesc.
O trăsătură caracteristică multor spații verzi emblematice din Berlinul de astăzi este aceea
că au fost realizate pe locul unor cicatrice urbane generate de profundele frământări și fragmentări
politice din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, un impact deosebit în acest sens avându-l
schimbările politico-administrative din 1989. Din acest punct de vedere, Bucureștiul prezintă o
situație similară, orașul trecând la rândul său prin perioade de mari transformări care au adus
puternice modificări ale țesutului urban în jurul acestei perioade.
Așadar, această caracteristică urbană reprezentată de înființarea de spații verzi pe locul unei
fracturi urbane rezultate din intervenții agresive și destructurante asupra țesuturilor urbane istorice
a fost asimilată celorlalte criterii avute în vedere în selectarea siturilor pentru realizarea aplicațiilor
in situ. Astfel, au fost alese trei parcuri, respectiv: Parcul Izvor din București împreună cu Parcul
Mauer și Parcul Görlitzer din Berlin. Motivul pentru care am ales două să efectuez aplicații in situ
din Berlin și una singură din București este faptul că realitatea bucureșteană este mult mai bine
cunoscută în mediul științific local în timp ce analizarea unor spații din Berlin poate aduce mai
multe informații de interes particular și general în contextul nostru local. Pe scurt, caracteristicile
acestor spații verzi sunt următoarele:
Parcul Izvor Parcul Mauer Parcul Görlitzer
Suprafață (aprox.) 17 ha 15 ha 14 ha
Statut Parc al orașului Parc al orașului Parc al orașului
Data demarării 1990 1992 1987 63

proiectului (aprox.)
Localizare apărut pe locul apărut pe amprenta apărut pe locul unei

demolărilor realizate fostului Zid al foste gări dezafectate
în perioada comunistă Berlinului ca urmare a
în zona centrală a schimbărilor politico-
orașului administrative
Selectarea unor situri din contexte socio-culturale și economice diferite mizează și pe

posibilitatea de a identifica deosebiri în modul de agregare și utilizare a acestor spații. De
asemenea, studierea acestora are în vedere și găsirea de eventuale aspecte similare.
5.2 DEFINIREA CONTEXTULUI ÎN CARE EVOLUEAZĂ SITURILE

STUDIATE
5.2.1 București: istoric și decupaj administrativ
Bucureștiul este capitala României și a fost atestat documentar pentru prima dată în anul
1459. Orașul și-a început dezvoltarea la intersecția unor importante drumuri comerciale ale
Europei (Harhoiu, 1997). Comunități rurale prezente în zonă sunt înglobate rând pe rând de
creșterea orașului, aceasta nefiind îngrădită de prezența fortificațiilor cum este cazul altor
importante orașe europene de la acea vreme. La 200 de ani după prima sa menționare,
Bucureștiul devine capitala Țării Românești și cunoaște o importantă perioadă de dezvoltare.
În secolul al XIX-lea orașul face obiectul unui amplu proces de modernizare, care
transformă țesutul lax al orașului, modernizare determinată și de alegerea sa ca noua capitală a
Principatelor, odată cu unirea Moldovei cu Țara Românească. Dezvoltarea orașului este însă în
permanență influențată de prezența celor două râuri - Dâmbovița și Colentina, precum și de
cutremurele, inundațiile și focurile care mistuiesc periodic orașul (Cioroianu, 2000). Perioada de
modernizare continuă și la începutul secolului al XX-lea și aduce multe transformări importante.
Astfel, în această perioadă apar sau sunt retrasate și lărgite o serie de axe importante ale orașului,
sunt construite clădiri emblematice, zone industriale, legături feroviare etc. Această modernizare
este ilustrată și de construirea primelor parcuri și grădini publice ale orașului, fiind creeate în
m de analiză
această perioadă grădinile Kisseleff și Cișșmigiu, Grăădina Botan

nică, Parcull Carol etc. O serie dee
mici grăădini publicce de cartierr include Grrădina Ioaniid și Grădina Icoanei înn centrul oraașului.
64
Fig. 5.11 – Planul dirrector de sisttematizare a Bucureștiulu

ui din 1935, realizat
r de C
Cincinat Sfințțescu (sursa:
Ioana T
Tudora)
Fig. 5.11 – Bucharestt masterplan from 1935, r ealised by Ciincinat Sfințeescu (source: IIoana Tudora))
În perioada interbelică orașul își continuă dezvoltarea prin densificare, expansiunea sa

fizică fiind foarte redusă (Tudora, 2009). În perioada interbelică, Bucureștiul primește denumirea
de ”micul Paris” datorită vieții sale socio-culturale, atmosferei și strălucirii pe care acesta o are
în această perioadă. Noi spații verzi moderne sunt realizate în această perioadă dintre acestea
putând menționa extinderea Parcului Herăstrău, realizarea Parcului Bordei, realizarea de scuaruri 65
de cartier precum cele din Vatra Luminoasă. Tot în această perioadă este realizat, de către
Cincinat Sfințescu, și primul plan de urbanism ce prevedea crearea unor sisteme verzi urbane de
mari dimensiuni, de-a lungul râului Colentina, transformat în aceași epocă într-o salbă de lacuri.
Din păcate acest proiect (Fig. 5.1), ce propunea o viziune corentă asupra dezvoltării unei rețele
verzi urbane, plan de o modernitate remarcabilă pentru momentul în care a fost realizat, nu a fost
dus la bun sfârșit, lucrările fiind suspendate odată cu începutul războiului și doar parțial reluate
ulterior (realizarea lacurilor din estul orașului).
După cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul perioadei comuniste, orașul suferă alte
transformări considerabile. Apar astfel cartiere importante ale orașului dezvoltate împreună cu
mari zone industriale. Cele mai multe dintre aceste cartiere sunt dezvoltate în jurul unor parcuri
sau a unor spații verzi majore dintre care putem menționa Parcul Titan în Balta Albă, Parcul
Moghioroș în Drumul Taberei, Parcul Garibaldi și Parcul Floreasca în cartierul Floreasca sau
Parcul Tineretului în cartierul omonim. În anii ’80, o parte importantă a centrului orașului este
distrusă pentru a face loc Centrului Civic - ansamblu menit să reprezinte regimul de la acea
vreme; în cadrul acestui proiect cu efecte devastatoare pentru structura urbană fiind proiectat, dar
practic lipsit de o amenajare coerentă, și Parcul Izvor ce va fi analizat în continuarea lucrării.
După Revoluția din 1989, Bucureștiul cunoaște o dezvoltare haotică (Fig. 5.2), în care
planificarea urbană este influențată într-o mare măsură de interese private. O serie de ansambluri
rezidențiale înlocuiesc treptat zone naturale ale orașului, însă dezvoltarea acestora nu este
dublată și de o creștere corespunzătoare a infrastructurii urbane. Aceste noi dezvoltări nu cuprind
în cadrul lor spații verzi, în puține dintre ele fiind prezente spații plantate sau atașate clădirilor
(așa cum au fost acestea definite în capitolul anterior). O serie de ansambluri rezidențiale sau
cartiere încropite în urma unor intervenții individuale sunt construite pe foste spații verzi ale
orașului, astfel dezvoltarea urbană nu numai că nu este dublată de o dezvoltare a spațiilor verzi
necesare unui nivel de viață decent dar, în plus, duce la distrugerea celor preexistente.
m de analiză
66
Fig. 5.22 – Tendința de

d expansiune a Bucureștiiului după 19
990 (după Ism
mail, 2015)
Fig. 5.22 – Bucharestt’s urban spra

awl trends (aafter Isamil, 20
015)
ÎÎn prezent, Bucureștiu

ul are un nnivel admin
nsitrativ ech
hivalent cu cel al unu
ui județ dinn
Româniia. Orașul are
a astfel un statut speecial, fiind singurul orraș care nuu aparține de
d o unitatee
adminisstrativă superioară. Oraașul este addministrat de
d Primăriee care este ccondusă dee un Primarr
Generall ales de loccuitorii Bucu
ureștiului.
m de analiză
B
Bucureștiull este subdiv merotate dee la 1 la 6 șși poziționatte în sensull
vizat în 6 s ectoare, num
acelor dde ceasornicc (vezi Fig. 5.3). Fiecaare sector esste administtrat prin inteermediul un
nei primăriii
de sectoor condusă de
d un primaar ales de lo cuitorii secttorului respectiv.
A
Atribuțiile celor două tipuri de addministrații publice loccale sunt diiferite. Astffel Primăriaa
Municippiului Bucuurești este în
nsărcinată cuu elaborareaa planurilorr de dezvolttare la nivel de oraș, cuu 67
adminisstrarea serviciilor de trransport în comun, cu

u gestionareea arterelor principale,, a spațiilorr
verzi im
mportante laa nivel de oraș
o etc. Prim
măriile de sector au reesponsabilittatea contacctului directt
cu locuuitorii și addministrează străzi se cundare, șccoli, spații verzi de iimportanță locală etc..
Incoerennțele în sisstemul adm
ministrativ ssunt generaate de faptu
ul că, pe lâângă respon
nsabilitățilee
adminisstrative proopriu-zise, și primăriiile sectoareelor pot co
omanda sauu elabora planuri dee
dezvoltaare sectoriaală sau zonală ce de m
multe ori co
ontravin cu
u Planul de Urbanism General all
capitaleei
Paarcul Izvor
Fig. 5.33 – Planul acttual al Bucureeștiului, cu îm

mpărțirea sa în cele șase sectoare și pozziționarea ap
proximativă
a parcu ului care facee obiectul acesstui studiu
Fig. 5.33 – Bucharesst plan, its su

ubdivision intto 6 sectors and
a the posittioning of thee park examiined within
this stu
udy
5.2.2 Berlin: istoric și decupaj administrativ

Alegerea Berlinului pentru realizarea aplicațiilor in situ a fost deja explicată pe larg în
cadrul capitolului IV – Spațiu verde: definirea conceptului și stabilirea criteriilor de analiză.
Berlin este în prezent capitala Germaniei. Deși prima sa atestare documentară datează încă din
1244, orașul a luat propiu-zis ființă în 1307 în momentul unificării a două așezări negustorești: 68
Berlin și Cölln (Berlin.de, 2015d). În secolul XVII, după o perioadă tulbure, Berlinul atinge
prosperitatea și stabilitatea economică și politică fapt care se reflectă și în forma sa fizică prin
apariția unor noi fortificații și a unor clădiri impunătoare. În secolul al XVIII-lea, Berlinul
primește statutul de reședință regală, fiind declarat capitala Prusiei, iar spre sfârșitul aceluiași
secol devine lider în ceea ce privește activitatea industrială a țării. Acest aspect contribuie, de
asemenea, la conturarea imaginii de ansamblu a orașului alături de cele câteva zone verzi
amenajate pe care le primește în această perioadă. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Berlinul
devine capitala nou înființatului Imperiul German și cunoaște o dezvoltare semnificativă,
populația sa crescând de la 800.000 la 1,5 milioane de locuitori în mai puțin de trei decenii.
Ulterior, după Primul Război Mondial, orașul cunoaște o nouă perioadă de prosperitate și
se transformă într-o renumită metropolă culturală în ciuda crizei cu care se confrunta Germania
la acea vreme. Această etapă a fost urmată însă de un capitol întunecat atunci când Adolf Hitler a
preluat puterea, devenind Cancelarul German. Cel de-al Doilea Război Mondial duce la o
scădere dramatică a populației (aceasta reducându-se de la 4,3 la 2,8 milioane de locuitori) și
transformă în ruine o suprafață considerabilă a orașului. La finalul războiului, puterile aliate
ieșite victorioase împart Berlinul în patru sectoare administrate în comun de Statele Unite ale
Americii, Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică.
Începând cu 1961, orașul a fost divizat în două părți - Berlinul de Est și Berlinul de Vest -
separate de binecunoscutul Zid al Berlinului. Administrarea diferită a celor două părți ale
orașului aduce modificări substanțiale de formă care mai sunt vizibile chiar și astăzi. Căderea
zidului la finalul lui 1989 este urmată, în 1990, de alegerea Berlinului ca și capitală a Germaniei
reunificate.
Orașul de astăzi, transformat într-un un centru european major din punct de vedere
politic, social, științific, cultural etc. este prin urmare rezultatul suprapunerii de-a lungul timpului
a numeroase perioade tulburi cu etape de prosperitate și reconstrucție.
Spre deosebire de multe alte capitale, Berlinul este propiu-zis un oraș-stat (fiind unul
dintre cele 16 landuri care alcătuiesc Germania). Astfel, guvernatorul orașului ocupă în același
timp funcția de Primar al orașului - Oberbürgermeister der Stadt - și pe aceea de prim-ministrul
al statului federal - Ministerpräsident des Bundeslandes (Berlin.de, 2015e).
m de analiză
D
De asemeneea, din punct de vederre administrrativ Berlinu
ul este sub--divizat în 12
1 sectoare,,
denumitte Bezirk, reepectiv: Ch
harlottenburrg-Wilmersd
dorf, Friedrichshain-Krreuzberg, Lichtenberg,
L ,
Marzahhn-Hellersdoorf, Mitte, Neukölln,
N P
Pankow, Reinickendor
R rf, Spandauu, Steglitz-Z
Zehlendorf,,
Tempelhof-Schöneeberg and Treptow-Kö
T öpenick (vezzi Fig. 5.4)). Fiecare seector este guvernat
g dee
un conssiliu alcătuiit din cinci mebri - Beezirksstadträte - dintree aceștia făccând parte și primarull 69
sectorullui - Bezirkssbürgermeister. Acestee consilii su

unt alese dee Adunarea Generală a sectorului,,
însă auu o putere limitată și sunt suborrdinate Sen u reprezintăă
natului Berlinului. Secctoarele nu
municippalități independente.
Sectoarele înglobează
î la rândul loor 96 de localități - Orttsteile - caree își trag răd
dăcinile dinn
vechi aașezări încoorporate dee-a lungul timpului prin
p dezvolttarea Berlinnului. Acestea nu auu
adminisstrații localee proprii și sunt alcătuuite la rându
ul lor din câteva cartieere - denum
mite Kiez înn
dialectaal berlinez.
Mauer Park
Görlitzer
G Park
Fig. 5..4 – Planul actual al Beerlinului, cu împărțirea sa s în cele 12

2 sectoare (B
Bezirk) și po
oziționarea
aproxiimativă a parrcurilor care fac obiectul aacestui studiu
u
Fig. 5.44 – Berlin plaan, its subdiv

vision into 122 sectors (Bezzirk) and the location of thhe two parkss examined
withinn this paper
5.2.3 București și Berlin: considerații generale

Așa cum se poate observa, atât Berlinul cât și Bucureștiul au trecut de-a lungul timpului
printr-o serie de ample tranformări, unele având efecte traumatice la nivel spațial și social, care
au dat forma de azi a acestor capitale. Secolul XX a adus pentru ambele orașe modificări
importante în zonele centrale ale acestora. 70
Pentru București, ultimii ani ai regimului comunist au însemnat pierderea unei treimi din
zona sa istorică. Casa Poporului - actualmente Palatul Parlamentului - împreună cu ansamblul
construit sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu reprezintă încă o fractură urbană. O serie de
spații nu și-au găsit încă locul potrivit în viața orașului, păstrând un caracter semi-abandonat tipic
spațiilor reziduale.
În cazul Berlinului, construirea zidului și efectele decupajului politic asupra structurii
orașului, urmată peste jumătate de secol de dărâmarea acestuia au generat modificări dramatice
în cadrul infrastructurilor urbane precum și apariția a numeroase spații abandonate atât de-a
lungul fâșiei care odinioară împărțea în două orașul cât și în locul traseelor feroviare scoase din
uz odată cu unificarea sistemului de transport berlinez. Astfel de zone au fost și continuă să fie
transformate în parcuri urbane, de cele mai multe ori în urma presiunilor apărute din partea
comunităților locale, suprafața verde a Berlinului crescând considerabil în ultimii ani.
În ceea ce privește ponderea spațiilor libere / verzi, diferența ce poate fi percepută cu
ușurință in situ este sprijinită și de datele statistice cu privire la cele două orașe. Astfel,
Bucureștiul are față de Berlin un număr dublu de locuitori pe kilometrul pătrat, având în același
timp o suprafață de patru ori mai mică față de Berlin. Este important de remarcat și faptul că
procentul de spații verzi al Berlinului este dublu față de cel al Bucureștiului. Raportând acest
aspect la faptul că suprafața totală a Berlinului este de patru ori mai mare față de cea a capitalei
României vine să întregească imaginea de ansamblu a diferenței majore dintre cele două orașe în
ceea ce privește ponderea spațiilor plantate (vezi Tabelul 5.1).
Tabelul 5.1 - București și Berlin: date generale

Table 5.1 - Bucharest and Berlin: general data
Criteriu București1 Berlin2
Suprafață totală 228 kmp 892 kmp
Număr de locuitori 1,9 milioane 3,4 milioane
Densitate aproximativă 8.500 locuitori / kmp 3.800 locuitori / kmp
Suprafețe plantate (aprox.) 15% 30%
Ape (aprox.) 6% 7%
1 - (Primăria Municipiului București, 2015a); 2 - (Berliner Rathaus, 2014)
m de analiză
U
Un alt asppect importaant ce difeerențiază ceele două orașe este ggradul de implicare
i a
populațiiei locale înn politicile urbane
u în ggeneral și în
n amenajareea sau protej
ejarea spațiiilor verzi înn
special. Astfel, în cazul Bucu
ureștiului avveam de a face
f cu o populație maai degrabă indiferente,,
fapt ilusstrat și de participarea
p semnificatiivă dar încăă redusă a cetățenilor
c lla mitinguri de protestt
sau la aacțiuni de plantare
p sau
u alte acțiunni civice geenerate de mediul asoociativ. În același
a timpp 71
Berlinull este un orraș care, pee lângă o m

mișcare asociativă extrrem de puteernică, estee consideratt
orașul ccu cea mai puternică mobilizare cetățenească și cu ceel mai maree grad de implicare
i a
populațiiei locale în reconfig
gurarea spaațiilor urbaane din Eu
uropa (Hayydn & Tem
mel, 2006;;
Senatsvverwaltung für Stadten
ntwicklung Berlin, 200
07). În acesst sens puteem mențion
na mișcareaa
civică oorganizată în
î jurul aeroportului Tempelhof,
f, loc al meemoriei collective legaat de podull
aerian ddin timpul împărțirii
î orrașului întree cele două blocuri pollitice, dar șii spațiu succcesional cuu
un impoortant aport ecologic laa scara orașuului. Acest spațiu de diimensiuni im
mportante era
e prevăzutt
de cătree autoritățile locale ca zonă de deezvoltare im
mobiliară, proiectul
p priimăriei fiind blocat dee
protesteele cetățeneșști și fiind astăzi
a gestioonat de o aso
ociație civiccă de cartierr.
Fig. 5.5 – Media temp peraturilor maxime

m înreggistrate de-a lungul
l anuluii în Bucureștii și Berlin (pee baza datelorr
obținute dde la: World Weather
W Onlin
ne, 2015a; Woorld Weather Online,
O 2015b
b)
Fig. 5.5 – Average higgh temperatu

ure registered
d over the yeaar for Berlin and Buchareest (based on data retrievedd
from: Woorld Weather Online,
O 2015aa; World Weatther Online, 2015b)
2
m de analiză
Și din puncct de vedere climatic ceele două oraașe se deoseebesc într-oo măsură con
nsiderabilă..
mplu, în caazul Bucureștiului, pe ttimpul veriii temperatu
De exem urile tind săă fie frecven
nt mult maii
ridicate față de celle înregistraate în Berliin, în timp ce pe timpul iernii accestea au vaalori relativv
egale, ccu temperatturi ușor mai
m ridicate tot în cazu
ul Bucureștiului (vezii Fig. 5.5). Nu numaii
temperaaturile sunt diferite ci și nivelul de umiditaate din aer și regimull pluvial, ambele
a maii 72
ridicate în cazul Berlinului.

B Pe
P lângă pootențiala in
nfluențare a tiparelor dde utilizare a spațiuluii
verde ppropriu-zis, aceste difeerențe influeențează dessigur și pro
ofilul vegetaal natural caracteristic
c c
celor doouă orașe (vvezi Fig. 5.6
6).
Fig. 5.6 – Zonele de rezistență

r pen
ntru plante leemnoase în Europa
E (după Bärtels, 1991 )
Fig. 5.6 – Hardiness Zones for wo
oody plants in
n Europe (aftter Bärtels, 1991)
m de analiză
5.3 AP
PLICAȚIE
E IN SITU I: PAR
RCUL IZV
VOR
5.3.1 Evvoluție și cooncept

P
Parcul Izvoor face partee din zona care după 1980 a fostt obiectul unnei largi op
perațiuni dee
73
restructuurare urbannă (vezi Fig
g. 5.7) impuusă de dorin
nța regimulu
ui totalitar dde a se reprrezenta prinn
construiirea unui ceentru civic în
î mijlocul Bucureștiullui (Grupul de Lucru ""București 2000"
2 (ed.),,
Demersul a făcut să dispară cartieere întregi și, împreunăă cu acesteaa, dealul Mih
2000). D hai Vodă șii
mare paarte din Dealul Arsenaalului - unaa dintre puțiinele formee de relief ddin interioru
ul orașului..
Spațiul rămas liber la nord față
f de Casaa Poporului, pe terenu
ul nivelat uunde se aflaase anteriorr
Mihai Vodăă cu Arhivelle Statului, urma să fiee tranformaat în parc, iaar în acest sens
dealul M s o seriee
de variaante de am u fost conccepute, marrea majoritaate implicâând și realiizarea unorr
menajare au
suprafețțe de apă (vvezi Fig 5.8)).
Zona Paarcului Izvor
Fig. 5.77 – Hartă care

c prezintă zona istorrică a Bucu ureștiului; cu u roșu este reprezentată
ă suprafața
restructturată după 1980
1 de admiinistrația com
munistă (sursaa imaginii: Haarhoiu, 1997)
Fig. 5.77 – Map dep picting the historic

h areaa of Buchareest; in red is representeed the surfacce that was
restructtured after 19980 by the communist adm ministration (image
( sourcee: Harhoiu, 19997)
74
Fig. 5.8 – Două dintre variantele elaborate pentru amenajarea Parcului Izvor de către domnul arh.
Valentin Donose, realizate înainte de Revoluția din 1989 (sursa imaginilor: Institutul de Proiectare ”Proiect-
București”, 1989)
Fig. 5.8 – Two versions of the landscaping project for Izvor Park developed by Mr. arch. Valentin Donose,
developed before the 1989 Revolution (images source: Institutul de Proiectare ”Proiect-București”, 1989)
Paradoxală (în termeni peisageri dar firească în termeni ideologici) rămâne însă
distrugerea totală a reliefului natural extrem de marcat al terenului, relief care ar fi reprezentat un
aspect valoros în cadrul oricărei amenajări peisagere.
m de analiză
75
Rââul Dâmbovițaa
Zona Parcului
P Izvorr
Fig. 5.9 – Vedere aeriiană din 1927 7 a cartierulu ui Uranus și a Dealului Arsenalului; aceest țesut orga
anic istoric all
orașului a fost alteratt sever de inteervențiile com
muniste (sursaa imaginii: Wikimedia Com
mmons, 2007)
Fig. 5.9 – 1927 aerial view of Uran nus neighborrhood and Arrsenal Hill; th
his organic hiistoric urban
n tissue of thee
city was sseverely alterred during th
he communistt intervention
ns (image source: Wikimeddia Commons,, 2007)
C omunist a ssurprins acceastă zonă, care a găăzduit odin

Căderea reegimului co nioară părții
pitoreștii ale Bucurreștiului (v
vezi Fig. 5. 9), într-o stare
s de abandon. În anii ’90 ad
dministrațiaa
menajat câtteva alei șii a plantat o serie de arbori (cu precădere către
publică locală a am c laturaa
nordică)), transform
mând întruccâtva zona, neținând în
nsă cont niici de peisaajul distrus al orașuluii
istoric ddar nici de studiile dee amenajaree peisagerăă realizate în perioada comunistă ce au fostt
menționnate anterioor, și numin
nd-o Parcul Izvor. De atunci, spațiul a fost ssubiectul a numeroasee
intenții de reconfiggurare.
U
Un concurrs internațiional de pplanificare urbană, orrganizat înn 1995-199
96, a vizatt
reconstrrucția centruului Bucureeștiului des tructurat dee intervențiiile ceaușistee de la sfârrșitul anilorr
‘80. Proiectul câșștigător, aparținând ecchipei von Gerkan, a propus reestabilirea unor vechii
ntervenții nnoi cu bucățți din vechu
legături, îmbinând totodată in ul țesut împprăștiate ici și colo înn
zona ceentrului istooric. Cel mai
m puternicc gest a fo
ost acela dee a ”ascunnde” enorma clădire a
Parlameentului (fosta Casă a Poporului)
P pprin reconffigurarea sp
pațiului libeer din jurul său. Acestt
nificative șii pentru Parrcul Izvor (v
demers aducea schimbări semn vezi Fig. 5.110 și Fig 5.1
11).
m de analiză
76
Palatul Parlamentului
P i
Parcul Izvorr
Rââul Dâmbovițaa
Fig. 5.100 – Machetă reprezentân nd zonele con nstruite și lib

bere care înssoțesc Palatuul Parlamentului; aceastăă
conformaație spațială este păstrată și la ora actu
uală (sursa im
maginii: vBulleetin Solutionss Inc., 2009)
Fig. 5.100 – Model deepicting the built

b and opeen areas thatt encompassees the Parliaament Palace; this spatiall
conformaation is the one preserved
d to date (imaage source: vB
Bulletin Solutiions Inc., 20099)
Palatul Parlamentului
P i
Zona Parcului
P Izvorr
Fig. 5.11 – Machetă reprezentând d propunereaa echipei von n Gerkan pentru zona Paalatului Parlamentului în
n
cadrul coompetiției “B
București 2000
0” (sursa imagginii: vBulletiin Solutions In
nc., 2007)
Fig. 5.111 – Model deepicting the von Gerkan team propo osition for th he Parliamennt Palace areea within thee
“Buchareest 2000” com
mpetition (im
mage source: vB
Bulletin Soluttions Inc., 200
07)
m de analiză
T
Totodată sooluția elaborată de vonn Gerkan prropunea, od
dată cu consstruirea celeei mai marii
părți dinn suprafațaa parcului Izzvor, realizzarea unui parc-pădure
p e în vestul Casei Popu
urului, pe o
suprafațță mult maii mare. Aceeastă soluțiee a fost anaalizată criticc și detaliatăă în cadrul unor studiii
realizatee de studeenții prograamului de studii apro
ofundate Formă urbannă. Arhitecctură, oraș,,
teritoriuu, 1996-19997 de la UAUIM,
U unuul din proiiecte abordâând problem
ma spațiilo
or verzi dinn 77
această zonă. Proieectul nu a fost

f însă niiciodată puss în aplicaree și parcul a rămas în continuaree
sumar aamenajat. Astfel
A încât, în jurul annului 2003, parcul îngloba câtevaa alei și o plantație
p dee
ndependențței), în timp
arbori cconcentrată către laturra de nord (Splaiul In mp ce parteaa adiacentăă
Palatuluui Parlamenntului găzdu
uia doar un ccovor de vegetație erbaacee degrada
dat (El-Sham
mali, 2003).
O altă serie de studii au urmat de-a lungu
ul timpului, dintre aceestea putând
d menționaa
proiecteele din cadrrul concursu
ului organizzat de Parlamentul Rom
mâniei în 20013 pentru amenajareaa
n concurs s--au menținuut în cadrul temei și auu
teraseloor din fața clădirii. Majoritatea prooiectelor din
propus o serie dee grădini overd-designned, un sin
ngur proiect, prezentat
at de DS BIROU
B DE
E
ARHITECTURĂ SRL
S ce prelua o idee a acelorași autori din 2010,
2 avândd curajul săă propună o
ga zonă ce inncludea și parcul
viziune radicală peentru întreag p Izvorr (Fig.5.12, 5.13).
Fig. 5.122 – Imagine de

d prezentarre a unei proopuneri g. 5.13 – Prroiectul proppus de DSBA în cadrull
Fig
de ameenajare a zonei din jurul Plaalatului conncursului peentru amennajarea zoneei din fațaa
Parlaman ntului datân
nd din 201 10 (sursa im maginii: Pallatului Parla
amentului di
din 2013 (su
ursa imaginii::
www.dsbba.ro) http
p://www.cdep
p.ro/)
Fig. 5.122 – Design prroposal for th

he area arou
und the Fig
g. 5.13 – DSBBA proposal iin the frame of the designn
Parliameent Palace from 2010 (image soruce: con
ntest for the area
a in frontt of the Parlia
ament Palacee
www.dsbba.ro) in 2013
2 (image source:
s http://w
www.cdep.ro//)
M
Multe alte studii coerrente, ce nuu pot fi meenționate aici din cauzza lipsei dee spațiu, auu
rămas ddoar literatuură sau design de sertaar. Acestea au propus viziuni
v diferrite, mai mult
m sau maii
puțin raadicale, maii mult sau mai
m puțin crreative sau originale, niciunul
n neaavând urmăări practice,,
mun recreareea unei scărri umane diistruse de inntervențiile totaliare șii
dar toatte având ca punct com
recuperaarea memorriei țesutulu
ui urban și a peisajului natural disp
părut.
D
De-a lunguul timpului, parcul a pprimit interv
venții puncttuale care îînsă nu au făcut partee
oerent realizzat și nu au
dintr-unn plan de deezvoltare co u reușit să modifice
m în mod real im
maginea dee
m de analiză
spațiu aabandonat, rezidual

r a acestei zone.. Mai mulți ani la rând
d au fost orgganizate în acest
a spațiuu
festivaluuri ale berii, spectacolle de circ, ttiribombe și
ș bâlciuri, concerte
c în aer liber, acest
a tip dee
evenimeente profitâând de imaaginea sterillă, de teren
n viran a parcului
p (Fiig. 5.14), dar afectândd
vegetațiia și așa exttrem de săraacă a acestuii spațiu cu aspirații
a de parc.
78
Fig. 5.14 – Utilizări teemporare ale Parcului Izvvor: bâlciuri festivaluri,

f pâ
âine și circ (im
magini: Ioana Tudora)
Fig. 5.14 – Temporaryy uses of Izvo uses (imagini:: Ioana Tudora)

or Park: fairss, festivals, brread and circu
A
Astfel de accțiuni au condus, de exxemplu, în 2008
2 la tăierrea mai mulltor arbori plasați
p cătree
sud-vestul parculuui doar pen
ntru a facee loc grad
denelor aferrente Circuuitului de Formula 3
„Bucharrest Ring” (vezi
( Fig. 5.15). În 20110, parcul a găzduit tem
mporar cele patru statuii aparținândd
Pieței U
Universității în timpul lu
ucrărilor dee construcțiee a parcării subterane ddin acea zon
nă. În 2012,,
cu ocazzia Zilei Euuropene a Parcurilor
P înn cadrul paarcului au fost
f plantațiți 40 de tei (simbol all
poporullui ceh) de--a lungul aleii
a care a primit cu această ocaazie numelee lui Václaav Havel (oo
proeminnentă figurăă politică cehă) deoaarece interv
venția a fosst inițiată dde către am
mbasadorull
Republiicii Cehe dee la Bucureșști (vezi Figg. 5.16).
m de analiză
79
Fig. 5.155 – Tribune construite în

n 2008 în parrtea de g. 5.16 – Rep
Fig prezentanți aai Ambasadeei Republiciii
sud-vest a parcului pentru Circcuituld eForm mula 3 Cehhe planând teei împreună ccu invitații lo
or dea lungull
”Bucharest Ring”; prregătirea eveenimentului a dus la aleii Václav Haavel din Parrcl Izvor [su ursa imaginii::
tăierea aarborilor diin zona resp pectivă a P arcului Em
mbassy of the Czech
C Republlic in Buchareest, 2012)
Izvor, precum și a altora înglo obați de altee spații
adiacentee Palatului Parlamentullui (sursa im maginii:
Wikimeddia Commonss - by Gabrieel from Buchharest -
Romania,, 2008)
Fig. 5.15 – Stands buiilt in 2008 in the south-weest part Fig

g. 5.16 – Czecch Embassy representativ ves and theirr
of the paark for “Buch
harest Ring” Formula 3 C Circuit; gueests planting linden treess, in 2012, along
a Václavv
n caused the removal of several
the eventt preparation Haavel alley with
hin Izvor Parrk [image sou urce: Embassyy
trees witthin Izvor Park,
P but also in other spaces of the
t Czech Rep public in Buchharest, 2012)
surround ding the Parrliament Pallace (image source:
Wikimeddia Commonss - by Gabrieel from Buchharest -
Romania,, 2008)
E
Elaborarea unei viziun
ni coerentee în ceea cee privește dezvoltarea
d Parcului Izvor a fostt
împiedicată și de neclaritățile
n și oscilațiille cu priviree la propriettate. De exeemplu, în au
ugust 2005,,
Consiliuul General al Municip
piului Bucuurești (CGM
MB) ia deccizia de a aaduce Parcul Izvor înn
uri, Parcuri și Agremen
gestiuneea Adminisstrației Lacu nt Bucureștti (ALPAB)), acesta fiiind practicee
scos de sub tutela Primăriei Sectorului
S 5 (Consiliu
ul General al
a Municipiiului București, 2005)..
Patru anni mai târzziu, CGMB schimbă aaceastă deciizie, returnâând adminiistrarea Parrcului Izvorr
către Prrimăria Sectorului 5 (C
Consiliul G eneral al Municipiului
M i București,, 2009). Deecizia a fostt
contestaată de Prim ureștiului șii Tribunalul Municipiu
marul Bucu ului Bucure
rești a anullat în 2011
hotărâreea CGMB (Realitatea
( Media,
M 201 1; Gândul, 2011). În acest
a momeent Parcul Izzvor se aflăă
în adminnistrarea Prrimăriei Mu
unicipiului B
București (P
PMB), deși nu este recuunoscut ca având
a acestt
statut, eel nefiind menționat
m îm
mpreună cu celelalte 7 parcuri am
mintite pe siite-ul oficiaal al acesteii
instituții, respectivv Herăstrău, Cișmigiu,, Carol I, Floreasca,
F Tineretului,, Circulului și Unireaa
(Primărria Municipiiului Bucureești, 2015b))
C
Cu toate accestea, în 20
014, PMB a comandat elaborarea unui Plan U
Urbanistic Zonal, caree
este în prezent înn faza de autorizare
a ((Primăria Municipiulu
M i Bucureștii, 2014). Proiectul
P îșii
m de analiză
nerea, remoddelarea și modernizare

propunee printre altele „mențin m ea spațiilor vverzi/ publiice pentru a
oferi unn parc modeern, adecvaat și coerentt, corespunzzător nevoillor utilizatoorilor” și „ccrearea uneii
identitățții unitare prin remeemorarea vvechilor po
ovești și trasee prin demersul istoric dee
reconstiituire la sccara 1:1 a sttrăzilor exisstente înain
nte de demo
olările din aanii ‘80” (R
Re-act Now
w
Studio & DS Biroou de Arhiteectură, 20144). Acest proiect
p se va suprapunne, desigur, peste douăă 80
investițiii substanțiaale realizatee în 2010. În acea perrioadă apro

oximativ 1220.000 de euro au fostt
investiții pentru a construi
c unu
ul dintre celle mai mari locuri de joacă din Euuropa de Su
ud-Est (Fig..
d 2.400 mpp - denumit ”Mini-Parllamentul Coopiilor” (Ad
5.17) - cu o supraffață totală de dministrațiaa
Lacuri, Parcuri și Agrement
A București,
B 20015). De aseemenea, alți 300.000 dde euro au fo
ost cheltuiții
nuri de sporrt, a unui loc de joacăă de dimenssiuni mai mici,
pentru rrealizarea a două teren m pentruu
renovarrea unor aleei și a sisteemului de iiluminat precum și peentru plantaarea a 1.000
0 de arborii
Ring, 2010))22.
(Ziarul R
Fig. 5..17 – Locull de joacă ”Mini-Parlam

” mentul Copiiilor” profilâ
ându-se pe cclădirea Parrlamentului
Român niei (sursa imaaginii: KidMA
AGIA, 2015)
Fig. 5.117 – The Chiildren’s Mini-Parliament playground looming

l overr the Romaniian Parliamen
nt building
(image source: KidM
MAGIA, 2015)
22
ocală bucureștteană evită să facă publice, chiar și la cerrere, informațiii cu privire laa
În geneeral administraația publică lo
documenntele ce privesc investițiile realizate;
r de reegulă foarte puține
p informaații sunt transm
mise către pub
blicul larg, iarr
acestea iaau de obicei foorma unor decclarații de pressă făcute de reeprezentanții administrației
a publice locale;
În prezent, Parcul Izvor este încă lipsit de atractivitate pentru multe tipuri de utilizatori și
de legături reale cu țesutul urban adiacent, comportându-se în fapt ca o ”insulă verde” are
plutește între câteva cartiere majore ale orașului. Astfel, o strategie de dezvoltare coerentă ar
trebui să abordeze în primul rând caracterul rezidual al acestui spațiu.
81
5.3.2 Accesibilitate
Parcul Izvor este folosit cu precădere ca spațiu verde de proximitate, acest aspect fiind
evidențiat de modul în care el este utilizat (prezentat în secțiunea următoare). Totuși, prezența
stației de metrou Izvor (magistrala M1) în partea de nord-est a sitului, legătura creată de o serie
de linii supraterane de transport în comun (autobuzele 104, 123, 124, 136, 385) cu multe dintre
cartierele din partea sudică a Bucureștiului (precum Drumul Taberei, Militari, Gara de Nord,
Vitan, Pantelimon) precum și poziționarea relativ centrală a parcului crează premisele utilizării
acestuia ca dotare de profil la nivel de oraș.
Zona este împrejmuită de un gard cu un soclu de aproximativ 40 cm pe care este fixată un
grilaj metalic. Accesul în incinta parcului se face prin intermediul a 8 intrări, însă doar o parte
dintre ele sunt corelate cu împrejurimile și tiparele de utilizare ale acestora. Astfel, două dintre
intrări - poziționate la nord și la sud la capătul amenajării centrale - au mai curând o factură pur
formală, ansamblul din care acestea fac parte adresându-se în fapt fațadei Palatului
Parlamentului. Cele mai utilizate intrări sunt cele adiacente stației de metrou Izvor.
Pavajele aleilor principale ale amenajării (zona perimetrală și zona centrală) sunt realizate
din asfalt permițând utilizarea zonei în bune condiții de către o gamă variată de utilizatori. În
cazul celorlalte alei - realizate din pietriș și având un caracter secundar - folosirea lor este
îngreunată pentru utilizatori cu cerințe speciale față de suprafața de mers (persoane cu dizabilități
locomotorii, persoane în vârstă, părinți cu copii în căruciare cu rotile etc.). Trebuie menționat
însă că cele mai multe alei tratate astfel reprezintă de fapt trasee utilizate frecvent, foste poteci de
pământ făcute cu piciorul de către persoanele care traversează spațiul, practic pavarea acestora
cu pietriș reprezentând o recunoaștere a importanței acestor conexiuni de către autorități fără a
genera însă un proiect coerent de amenajare a lor. În plus, racordările precare dintre alei cu tipuri
de pavaje diferite, precum și amenajarea formală a traseelor au dus la apariția unor suprafețe de
pământ bătătorite, vegetația erbacee fiind îndepărtată. În anumite zone, din cauza utilizării aleilor
pentru trecera mașinilor care se ocupă de întreținere / curățenie, suprafețele pavate s-au
deteriorat, formându-se astfel bălți sau suprafețe cu noroi în zilele cu ploaie (vezi Fig. 5.18). În
afara acestor zone bătătorite nu au fost remarcate alte trasee pietonale improvizate.
În ceea ce privește accesibilitatea văzută prin prisma posibilității de a utiliza în siguranță
spațiul pe timp de noapte, se poate constata faptul că în general doar circulațiile principale ale
m de analiză
Parculuui Izvor disppun de un sistem de iluuminat funccțional. O serie de aleii secundare sunt dotatee
cu stâlppi de iluminaat cu bateriii solare, însăă aceștia nu
u funcționeaază în prezennt.
82
Fig. 5.18 – Parcul Izvvor: stânga – Intrarea

I de lâângă stația de
d metrou Izvor; dreapta – Racordarea
a celor
două tipuuri de pavajee (imagini: Ioaana Streza)
Fig. 5.18 – Izvor Park

k: left – Entra
ance next to IIzvor metro station;
s right – The conneection between the two
types of p
pavement (immages: Ioana Streza)
S
5.3.3 Uttilizare
ÎÎn cazul Paarcului Izvo
or se remarccă utilizareaa cu precăd
dere a zoneii de nord a acestuia înn
apropierrea stației de
d metrou, partea
p de suud și în speccial cea de sud-vest fiin
ind întrebuin
nțate destull
de rar (aaspect accenntuat și maii puternic înn timpul săp
ptămânii).
Parcul găzdduiește o gaamă variată de activitățți, precum: plimbarea ccu bicicletaa sau rolele,,
P
practicaarea de sporrturi (badm ng), relaxaree formală și
minton, teniss, volei, bassket, joggin ș informalăă
etc. Se observă însă o tendin
nță spre foloosirea inforrmală a am
menajării, uttilizatorii prreferând dee
exempluu să se relaaxeze direcct pe iarbă, evitând diispozitivele de ședere formale, neadecvarea
n a
acestoraa fiind remaarcată și în cadrul
c altor studii (Mex
xi & Tudoraa 2012).
Spațiul îngllobează câteeva zone caare sunt inteens folosite pe tot parcu
cursul săptăm
mânii ca dee
exempluu locurile de
d joacă sau terenurile dde sport. În mare majoritate însă, spațiul se animează
a pee
weekenduluui. Acest asspect este vvizibil și la nivelul aleilor. Astfel , în timpul săptămâniii
timpul w
sunt inttens utilizatte traseele care
c fac leggătura dintree zona stației de metroou Izvor și alte punctee
ona facultățiilor și a com
importaante din zonnă (zona ministerelor înn partea de sud-est, zo mplexurilorr
de birouuri din nordd-vest). În weekend înnsă întregull traseu perrimetral al parcului în
ncepe să fiee
folosit îîntr-o măsurră consideraabilă (de exeemplu pentrru plimbari pe jos sau ccu bicicletaa).
P
Parcul Izvoor este comp
pus dintr-o serie de spaații pozițion
nate de la noord-est (zon
na stației dee
metrou)) la sud-vestt - respectiv
v colțul opuss al parculu
ui - astfel (vezi Fig. 5.199):
m de analiză
83
Fig. 5.199 – Parcul Izvvor: accesuri,, circulații, zoonificarea utillizărilor obserrvate (plan sup
uport: Google Maps)
M
Fig. 5.199 – Izvor Parrk: entrances, circulations,, zoning of thee observed usages (backgroound plan: Goo
ogle Maps)
m de analiză
Terenul dee sport (1) este reprezzentat de o zonă îngrăădită, amennajată pentru
u jocuri cuu
mingea,, poziționată în apropieerea laturii estice a Paarcului Izvor. Aceasta eeste utilizattă intens cuu
precădeere după-maasa și seara, atât pe parccursul săptăămânii cât și în weekennd (vezi Fig. 5.20).
Z
Zona admiinistrativă este pozițioonată adiacent uneia dintre
d intrărrile aferentee stației dee
grădită și esste utilizatăă doar de căătre reprezenntanți ai ad
metrou Izvor. Aceaasta este îng dministrațieii 84
publice care se ocuupă de întrețținerea parccului.

Țarcul pen
ntru câini (1)
(1 este, de asemenea, o zonă îngrădită. Aceeasta este diispusă întree
d est a parccului și estee utilizată peentru plimbaarea câinilo
cele douuă întrări dee pe latura de or. Aflăndu--
se în appropierea unnei zone prreponderentt rezidențiale acesta esste folosit iintens pe to
ot parcursull
săptămâânii (vezi Fiig. 5.21).
Fig. 5.20 – Terenul de

d sport (1)* Fig
g. 5.21 – Țarccul pentru cââini (1)*
Fig. 5.20 – Sports fieeld (1)* Fig
g. 5.21 – Encllosure for doggs (1)*
În cadrull acestei secțiiuni, pentru simplificarea
s lecturii surseele imaginilor vor fi notatee astfel: * im
magine: Ioanaa
Streza; *** imagine: Miihai Culescu
In the fraame of this chaapter image so
ources will bee mentioned ass: * image: Ioaana Streza; *** image: Mihaai Culescu
M
Mini-parlam
mentul cop
piilor este uun loc de joacă de mari dimensiunni, destinat mai multorr
ntens utilizaat pe tot parccursul săptăămânii (vezii Fig. 5.22)..
grupe de vârstă. Accesta este in
Z oltat în aproopierea intrăării adiacentte stației de metrou Izv
Zona ”cooll” s-a dezvo vor, pornindd
ong și struccturile din lemn
de la cââteva mese de ping-po l pentru
u fitness. A
Acestea au coagulat înn
acest sppațiu cu preecadere utillizatori tineeri care au început să dezvolte ddiferite activ
vități ca dee
exempluu executareea de jongleerii, mersul pe sfoară23 etc. Acesteea se desfășșoară uneorii sub formăă
de întreeceri sau dee spectacole demonstrrative (atrăg
gând astfel denumireaa dată în caazul acestuii
studiu - vezi Fig. 5.23).
23
Activittate cunoscutăă în prezent caa slackline se referă la utiliizarea unei ch
hingi tensionat
ate între două elemente fixee
(în parcurri de obicei see fizează de do
oi arbori) penttru echilibristiică;
m de analiză
85
Fig. 5.22 – Mini-parlaamentul copiiilor* Fig. 5.23 – Hama

ac și slacklinee în zona ”coo
ol”*
Fig. 5.22 – Children’ss mini-parliam
ment* Fig. 5.23 – Hamm
mock and slacckline in the ”cool”
”
area
a*
Z
Zona pentrru odihnă activă și sport este reprezentattă de parteea centrală a parculuii
(excepțiie făcând desigur
d Aleeea Václav H
Havel). Aceasta este în
î mare parrte lipsită de
d vegetațiee
arboresccentă și prinn urmare esste utilizată pentru o seerie de activ
vități care nnecesită spaații deschisee
bee24 sau îșii
de dimeensiuni mai mari. Utilizzatorii imprrovizează aiici jocuri dee golf, se jooacă cu frisb
oscută și caa spațiu de socializaree
petrec ttimpul jucâându-se cu câinii persoonali (zonaa este cuno
pentru pposesorii dee câini). În unele cazurri, utilizatorrii folosesc acest spațiiu și pentru plajă (vezii
Fig. 5.24).
A n general peentru șederee / relaxare. Utilizatoriii
Aleea Václlav Havel esste un spațiuu utilizat în
mplasate de o parte și dde alta a aceestui ax. Alleile înglobaate de acestt spațiu maii
folosescc băncile am
sunt follosite și penntru improv
vizarea de competiții (role, biciclete etc.). Z
Zona este foarte
f puținn
utilizatăă în timpul săptămânii
s (vezi
( Fig. 5 .25).
Fig. 5.24 – Zona pentru odihnă activă și sport** Fig. 5.25 – Aleea Václav Haveel*
Fig. 5.24 – Area for active recreatiion and sportt* Fig. 5.25 – Václav
v Havel Alleyy*
24
Frisbeee este un disc de
d plastic conccav conceput ppentru aruncarrea prin aer carre este utilizatt pentru ca jocu
ul în aer liber;
m de analiză
Terenul proovizoriu pentru echitaație reprezin

ntă o interveenție punctuuală cu caraacter efemerr
realizatăă pe perioaada sezonului cald dee un club de
d echitațiee (Western Dream) îm
mpreună cuu
adminisstrația publlică locală. Deși acessta funcțion
nează pe parcursul
p înntregii săptămâni (cuu
excepțiaa zilei de luuni), el este cu
c precăderre utilizat în
n weekend (vezi Fig. 5.226).
Z
Zona pentrru relaxare este amplaasată de-a lu
ungul laturiii nordice, laa vest de Alleea Václavv 86
Masivul de arbori poziiționat de o parte și se alta a aleii perimetralee din acea zonă
Havel. M z creazăă
condițiile optime pentru
p recreeere pe parccursul sezon
nului cald. Spațiul estee folosit dee utilizatoriii
bă, pe păturră, în hamacce etc. (vezi Fig. 5.27)). Zona îngllobează și o
care se relaxează stând pe iarb
amenajaare dedicatăă fitness-ulu
ui, care înssă rămâne în
î permanen
nță neutilizzată, spre deeosebire dee
cea din apropierea stației de metrou
m mențționată anterrior.
Fig. 5.26 – Terenul prrovizoriu pen

ntru echitație * Fig. 5.27 – Zona pentru
p relaxaare *
Fig. 5.26 – Temporary horseback riding plot* Fig. 5.27 – Relaxa
ation area*
Terasa de vară
v este în vest a parcuului utilizată ocazionall
n fapt o zonnă din parteea de sud-v
(mai alees în timpull săptămâniii) de persoaane care luccrează la um
mbra arboriloor din zona respectivă..
Activitaatea este proobabil să fi fost generattă de prezen
nța clădirilo
or de birourii din zonă.
Terenul dee sport (2) este repreezentat tot de o zonă îngrădită, destinată jocurilor cuu
mingea.. Acesta estte amplasatt în partea dde vest a siitului. Ca șii celălalt teeren de sporrt, și acestaa
este utiilizat intenss cu precăd masa și seeara, atât pe parcursull săptămân
dere după-m nii cît și înn
weekennd (vezi Fig.. 5.28).
ntru câini (2) este rreprezentat de o zonăă îngrădităă poziționattă adiacentt
Țarcul pen
muirii de pee latura vestică a parcuului. Spre deosebire
imprejm d dee celălalt țaarc pentru câini
c acestaa
rămâne neutilizat înn marea maajoritate a tim
mpului (vezzi Fig. 5.29)).
m de analiză
87
Fig. 5.28 – Terenul dee sport (2)* Fig. 5.29 – Țarcu

ul pentru câinni (2)*
Fig. 5.28 – Sports field (2)* Fig. 5.29 – Enclossure for dogss (2)*
L
Locul de jooacă este un
n spațiu deliimitat fizic de
d un gard viu
v pe trei laaturi. Acestt spațiu estee
m de vârsstă. Atât în timpul săpttămânii cât și în weekkend spațiul este destull
destinatt grupelor mici
de intenns folosit (veezi Fig. 5.30).
P
Poiana verrde este o zonă
z sporaddic folosită pentru relaxare sau yooga, de cătrre persoanee
tinere. ÎÎn timpul săăptămânii în
nsă, acest sppațiu rămânee în marea parte
p a timppului pustiu..
Fig. 5.30 – Locul de jooacă* Fig. 5.31 – Activități în Parcull Izvor*

Fig. 5.30 – The playgrround* Fig. 5.31 – Activities in Izvor P
Park *
ÎÎn plus fațăă de utlizărille menționaate anterior ce se desfășșoară predoominant în anumite

a ariii
sau suntt direct legaate de o serrie de amennajări dedicaate lor, o alttă serie de aactivități see desfășoarăă
pe toatăă aria parcuului sau în zone
z disperssate în cadrrul acestuia (Fig. 5.31 – 5.33.) Allte activității
nu au o prezență coonstantă în anumite
a zonne și au un caracter
c „m
migrator” în ccadrul parcu
ului. Dintree
acestea putem mennționa merssul pe bicicclete sau pe role / skateboard, sttatul pe baancă sau pee
pătură, jjocuri diverrse precum voleiul,
v baddmintonul sau tenis cu piciorul etcc.
m de analiză
88
Fig. 5.32 – Activități în

î Parcul Izvor** Fig. 5.33 – Activități în Parcull Izvor*
Fig. 5.32 – Activities in
i Izvor Park
k** Fig. 5.33 – Activities in Izvor P
Park*
T
Trebuie rem nizare a întregului parrc generează utilizareaa
marcat faptul că moduul de organ
nele agresivve și de maare înălțimee ce fragmeentează spațțiul atât dinn
unor suumedenii dee garduri, un
punct dde vedere viizual cât și din punct de vedere al deplasăriilor, imaginnea rezultată fiind maii
degrabăă cea a uneei colecții de
d obiecte / locuri deccât cea a unui
u parc, aaspect evideențiat și dee
imaginile prezentatte în cadrul lucrării.
5.3.4 Coomponențaa cadrului vegetal

v
A
Analizele efectuate
e pe sit au arrătat faptull că Parcull Izvor îngglobează fo
oarte puținee
elementte distincte la nivelul vegetației
v leemnoase. Zo
ona este aco
operită către
re nord de un
u masiv dee
arbori, ppe când cătrre sud supraafața este înn mare partee acoperită doar
d cu speccii erbacee gazonante.
g
D
Din punct de
d vedere al
a momentuului plantăriii se desprind trei etappe de interv
venție (vezii
Fig. 5.34):
 Etapa 1 - cuprind
de arbori m
maturi din speciile
s Aesculus hipppocastanum
m, Carpinuss
betulus,, Catalpa bignonioide
b es, Fraxinuss excelsior,, Paulowniaa tomentossa, Populuss
sp., Queercus sp, Tiilia sp. etc., plantați în masiv, preccum și aliniiamentele pllantate de-aa
lungul laturii
l ord (Tilia spp.) și de est (Quercus
de no ( ru
ubra); (Fig. 5.35)
 Etapa 2 - cuprindee aliniamentte, grupuri sau exempllare izolate intercalate plantațiilorr
din etappa 1; au fo
ost utilizate prepondereent specii similare
s cu cele din prima etapă,,
fiind înssă adaugatee și unele nooi Platanus x acerifolia
a, Liquidam bar styracifflua, Betulaa
pendulaa, sau Ulmus sp. (Fig. 55.36);
bori (1,00-1,50 m) plaantate recent pe toatăă
 Etapa 3 - exempllare foarte mici de arb
suprafațța centrală și sudică, ccare fac parrte din specciile Fraxinnus excelsior, Platanuss
rdii’ etc., și se află într-o stare foarrte precară (Fig.5.37);
sp., Pruunus cerasiffera ‘Pissard (
m de analiză
89
Fig. 5.344 – Parcul Izvvor: agregareea vegetației le

lemnoase (plan
n suport: Goog
gle Maps)
Fig. 5.344 – Izvor Parrk: aggregatio
on of woody vvegetation (baackground plan
n: Google Mapps)
m de analiză
90
Fig. 5.355 – Exemplarre de arbori plantate în prima Fig. 5.36 – Exemmplare de Albbizia julibrisssin plantate
etapă de intervenție* în ceea de-a doua etapă de inteervenție*
Fig. 5.355 – Tree specimens planteed in the firstt stage Fig. 5.36 – Albizzia julibrissinn specimens planted in
of intervention* the second stage of interventiion*
Fig. 5.377 – Exemplarre de arbori plantate în a treia Fig.. 5.38 – Vegeetație din caddrul Aleii Václav Havel,
etapă de intervenție* cătrre Palatul Parrlamentului**
Fig. 5.37 – Tree speciimens planted

d in the third
d stage Fig.. 5.38 – Veegetation onn Václav Ha
avel Alley,
of intervention * toward Parliameent Palace*
ÎÎn cadrul am poradic apaar și câteva exemplare de rășinoșii

menajării domină foioaasele, dar sp
(în geneeral Picea abies și Piccea pungenns ’Argenteea’). Vegetaația cu puteernică tentăă decorativăă
este preezentă în zoona stației de metrou Izvor și în
n zona med
diană a parccului (vezi Fig. 5.38)..
pect permițțând percepeerea facilă a întreguluii
Stratul aarbustiv estte foarte slaab reprezenttat, acest asp
spațiu și conferind un sentimeent de siguraanță pe tim
mpul serii și al nopții, m
mai ales pen
ntru cei caree
traverseează zona.
P
Poziționareea elementellor vegetalee poate fi ob
bservată maai sus, în Fiig. 5.34, iarr descriereaa
lor se reegăsește în cele
c ce urmează:
Aliniamente
aliniament de tei (etapa 1) amplasat de-a lungul Splaiului Independenței (latura
nordică), aliniamentul de Tilia sp. a fost plantat la înființarea
parcului
91
aliniament de stejar (etapa 1) amplasat de-a lungul Bulevardului Libertății (latura estică),
acest aliniament dublu de Quercus rubra a fost plantat la
înființarea parcului
aliniament de platani (etapa 2) bordează de o parte și de alta a aleilor perimetrale
poziționate paralel cu latura nordică și sudică, precum și de-a
lungul cătorva alei secundare; acest element format din
exemplare de Platanus x acerifolia a fost plantat într-o etapă
intermediară, fiind intercalat în partea de nord în masivul
deja existent
aliniament de tei (etapa 3) bordează o alee secundară din partea de nord-vest a sitului,
elementul vegetal fiind format din exemplare de Tilia sp. cu
dimensiuni reduse, cu o stare precară
aliniament de tei Aleea aliniamentul, amplasat de o parte și de alta a amenajării
Václav Havel (etapa 3) mediane a Parcului Izvor, a fost plantat în 2012 cu ocazia
Zilei Europene a Parcurilor la inițiativa ambasadorul
Republicii Cehe de la București; spre deosebire de alți arbori
plantați recent în cadrul parcului, aceste exemplare au
dimensiuni considerabile (4,00-5,00 metri)
Zone / masive
zonă de masiv această plantație face parte din prima etapă de intervenție,
realizată la înființarea parcului și înglobează specii precum
Populus sp., Aesculus hippocastanum, Quercus rubra, Tilia
sp., Fraxinus excelsior, Catalpa bignonioides, Paulownia
tomentosa, Carpinus betulus etc.; aceasta acoperă partea
nordică a sitului, continuându-se de-a lungul laturii estice și a
celei vestice; în zona de vest și în apropierea metroului se
găsesc exemplare de Picea abies și Picea pungens ‘Argentea’,
într-o etapă ulterioară de întervenție au fost introduse și alte
specii precum Albizia julibrissin, Platanus sp. etc.
zonă cu plantație recentă zona acoperă spațiul tratat ca peluză în amenajarea inițială;
aceasta înglobează exemplare Prunus cerasifera ‘Pissardii’,
Fraxinus excelsior, Platanus sp., Rhus typhina etc. plantate
recent, care însă au dimensiuni reduse și în general o stare
precară (multe exemplare sunt deja uscate) 92
Zona decorativă (1) este amplasată de-a lungul Aleii Václav Havel și are în
alcătuire exemplare de Platanus x acerifolia și Thuja
orientalis dipuse liniar; parterul central înglobează o
plantație de trandafiri Rosa sp.; rondul dinspre Palatul
Parlamentului conține exemplare de Rhus typhina și Prunus
cerasifera ‘Pissardii’, care au la bază un grup de Juniperus
horizontalis
Zona decorativă (2) este o intervenție punctuală realizată în zona intrării în stația
de metrou Izvor; aceasta este alcătuită din exemplare de
Liquidambar styraciflua, exemplare multitulpinale de Betula
pendula, exemplare de Ulmus sp. altoite pe picior etc.
5.3.5 Interacțiunea cu vegetația

În ceea ce privește modul în care utilizarea spațiului afectează vegetația, în cadrul
Parcului Izvor au putut fi constate trei tipuri de interacțiuni, respectiv:
 Udarea vegetației nou plantate se realizează cu ajutorul unor echipamente grele (vezi Fig.
5.39), a căror circulație duce în timp la tasarea solului, influențând astfel dezvoltarea
ulterioară a elementelor vegetale. Această activitate nu urmează în permanență un anumit
traseu, fapt care face imposibilă stabilirea cu exactitate a intensității problemelor create
ce afectează însă suprafețe foarte mari.
 Relaxarea în hamac (vezi Fig. 5.40) și utilizarea de slackline presupune interacțiunea cu
trunchiurile arborilor și poate duce la cauzarea de răni. Până în prezent însă nu au fost
observate probleme majore cauzate de aceste activități, probabil în primul rând
intensității reduse cu care ele sunt practicate.
 O problemă importantă este constituită de permiterea accesului liber al câinilor mai ales
în zonele cu plantații noi (în pofida faptului că parcul are deja două zone amenajate în
acest sens). Activitatea acestora (scormonirea rădăcinilor, urinare la baza arborilor etc.)
poate să fie una dintre cauzele care au dus la uscarea multor exemplare nou plantate.
m de analiză
93
Fig. 5.339 – Mașină utilizată pentru stroopirea Fig. 5.40 – Hamaac amplasat în zona pentru
u relaxare,
vegetațieei, circulând în
î interiorul parcului*
p anco
orat de doi dintre arbori***
Fig. 5.399 – Car used d for waterin

ng the vegettation, mock placed in the relaxa
Fig. 5.40 – Hamm ation area,
moving w within the park* anch
hored by two trees **
5.4 AP
PLICAȚIE
E IN SITU II: PAR
RCUL MA
AUER

P
Parcul Mauuer a fost am
menajat de--a lungul un
nui segmentt a ceea ce a fost odiniioară ”fâșiaa
morții”,, care desppărțea Berlin
nul de Est de Berlinu
ul de Vest (vezi Fig. 5.41, Fig.5.42). Ariaa
mărginiită acum de Bernauer Straße
S / Ebeerswalder Sttauße către sud,
s de inelu
lul central al Berlinuluii
către noord, de parccul Sportiv Friedrich-L n către est și
Ludwig-Jahn ș clădirile aferente Grraunstraße /
Wollineer Straße căătre vest a fost în seccolul al XIIX-lea un teren
t mentelor șii
destinnat antrenam
paradeloor militare, iar apoi - până
p la ridiicarea Zidullui Berlinullui în 1961 - a găzduitt o stație dee
cale ferrată pentru transportul
t de marfă (B
Berlin.de, 2015f).
2 Odaată cu separrarea Berlin
nului de Estt
de cel dde Vest, zonna adiacentăă ”fâșiei morrții” capătă un caracterr de teren abbandonat.
După reuniificarea Berrlinului și desființareaa zidului, zona
D z a înceeput să fie folosită dee
n acea periioadă aparee și ideea realizării uunui ”parc al zidului””
locuitorri pentru aggrement. În
(Mauerppark). Alliianz Stiftun Schutz der Umwelt25 a susținut
ng zum S ut activ această idee,,
exprimâându-și inteenția de a prrelua o marre parte a costurilor
c dee implemenntare (GRÜN
N BERLIN
N
GmbH, 1995).
25
Allianzz Stiftung zum
m Schutz der Umwelt
U (Funddația Alianța pentru
p Protecțția Mediului) a fost înființaată în urmă cuu
25 de anii de către Alllianz SE (pe atunci
a Allianzz AG) cu ocazzia aniversării a 100 de anni de activitatee, pentru a see
implica înn colaborări și
ș proiecte carre contribuie la asigurarea unui trai deceent într-un viiitor sigur (Allianz Stiftungg
zum Schuutz der Umweelt, 2015);
m de analiză
94
Fig. 5.411 – ”Fâșia morții” dup pă căderea Z Zidului Figg. 5.42 – ”FFâșia morții”” în momentul începeriii
Berlinuluui, înainte dee a fi transforrmată în parcc (sursa luccrărilor (surssa imaginii: FFreunde des Mauerparks,,
imaginii: Freunde des Mauerparks,
M 2015b)
2 20115b)
Fig. 5.411 – The ”death strip” after the fall of the Fig
g. 5.42 – Thee ”death stripp” at the mo
oment of thee
Berlin WWall, before being transfformed into a park work-site open ning (imagee source: Freunde
F dess
(image soource: Freunde des Mauerparks, 2015b) Maauerparks, 201
15b)
ÎÎn 1992, prrofesorul șii peisagistuul Gustave Lange

L preiaa sarcina dde a realiza un proiectt
adecvatt pentru această zonă.. Conceptuul propus de
d acesta vizează reallizarea unuii spațiu dee
legăturăă între douuă sisteme existente, dar diferitee. Rolul parcului estee acela dee a oferi o
alternatiivă pentruu densitateaa țesutuluii urban adiacent,
a păstrând înnsă memorria locului..
Amenajjarea propussă aduce am
mple spații llibere unde cerul este vizibil
v pentrru utilizatorr. Vegetațiaa
plantatăă este dispuusă preponderent geom
metric, însă plantele
p ontane sunt încurajate și ele să see
spo
dezvoltee. Amenajaarea oferă atracții
a penttru toate vâârstele, inclu
uzând zonee pentru od
dihnă, spațiii
pentru joc și sport etc.
e
P
Proiectul a fost implem
mentat în ppatru etape (vezi
( Fig. 5.43).
5 În priimavara anu
ului 1993 a
început punerea înn practică a Fazei 1, iar zona a fost desch
hisă publicuului în toam
mna anuluii
următorr (vezi Fig. 5.44). Din cauza unorr probleme legate de dreptul
d de pproprietate, proiectul a
d vest a primei faze a rămas pânăă în prezentt
fost reallizat doar pentru parteaa estică a zoonei. Zona de
mar organizată, iar căătre sudul accesteia, începând cu 2004,
doar sum 2 a înceeput să funccționeze unn
târg de vechituri - Flohmarkkt am Maueerpark - devenit între timp foartee celebru, acesta
a fiindd
promovvat și ca attracție turisstică. Cea de-a doua fază, amen
najarea zonnei Fermei Mortizhoff
pută în 19995 și finalizzată în 1996
destinattă copiilor, a fost încep 6. Proiectull a fost reallizat pentruu
GmbH26 de către arh. A
GRÜN BERLIN G Angelika Dö ncepe să fie realizată șii
öhnert. Tot în 1995 înc
26
Grün B
Berlin GmbH este
e o compan
nie privată nonn-profit ce aree ca acționar unic
u Regiuneaa Berlin; aceasstă organizție,,
având la bază o echipăă interdiscipliinară de profeesioniști, are rolul
r de a sprijini autoritateea locală în dezvoltarea
d dee
strategii cu privire la spațiile liberre ale orașuluui precum și pe acela de a dezvolta șși implementaa proiecte dee
amenajarre pentru acestte spații, ocupându-se în unnele cazuri și de
d administrarrea lor (GRÜN
N BERLIN Gm
mbH, 2015);
m de analiză
Faza 3, care este însă

î terminaată în 19977. Cea de-a patra etapăă de execuțiie viza reallizarea uneii
legături între Parcuul Mauer și Parcul
P Falkkplatz și a fo
ost implemeentată mai tâârziu.
Faza 3 95
Faza 2
Faza 4
Faza 1
(neimplementată)
Faza 1
(im
mplementată)
Fig. 5.43 – Parcul Mauer:

M etape de RLIN GmbH, 1995)
d execuție (ssursa imaginiii: GRÜN BER
Fig. 5.43 – Mauer Paark: implemeentation stagees (image sou

urce: GRÜN BERLIN
B GmbH
H, 1995)
m de analiză
96
Fig. 5.444 – Zona aferrentă Fazei 1 de implemeentare a proieectului de am

menajare, în 11995, la scurrt timp după
deschideerea oficială (imagini:
( Ellen
n Fetzer)
Fig. 5.44 – Area corresponding tot the first sttage of the implementati
i on, in 1995, shortly afterr its official
openingg (images: Elleen Fetzer)
ÎÎn 1999, Seenatul Berliinului decidde să nu ach

hiziționeze terenul neccesar pentru
u finalizareaa
parculuii (parte a Fazei
F 1). Caa reacție la această ho
otărâre în caadrul comuunității localle apare unn
grup dee acțiune cu denumiirea de Ceercul de Prieteni
P ai Parcului M
Mauer (Freeundenkreiss
Mauerppark) care pornește
p umeroase accțiuni și prroteste men
nu nite să imppiedice dezv
voltarea dee
construccții într-o zoonă care avea potențiallul de a dev
veni parc. În
n 2004 gruppul se transfformă într-oo
parks). Orgaanizația își propune săă
asociație numită Prrietenii Parccului Mauerr (Freunde des Mauerp
contribuuie la finaliizarea Parcu
ului Mauer ca spațiu verde
v simbol și dovaddă vie a con
nviețuirii șii
dezvoltăării comunee a celor do
ouă zone deespărțite cân
ndva de graanița impussă de Războ
oiului Rece..
Însă asoociația nu vede
v finalizaarea parculuui ca pe un obiectiv staatic ce trebuuie îndeplin
nit intocmaii
în formuula generatăă în urmă cu
u mai bine dde 20 de an
ni. Membrii acesteia coonsideră că dezvoltările
d e
viitoare trebuie să ia in conssiderare schhimbările diin cadrul comunității locale și bogata
b viațăă
culturală a parculuui. Ca urm
mare, Prieteenii Parculu
ui Mauer s-au implicaat până în prezent înn
mersuri perrcepute de ccomunitate ca și complletări bineve
susținerrea altor dem venite pentru
u atmosferaa
plu: susținerrea activităății târgului de vechituuri, deschideerea teraseii
general a parcului (de exemp
Mauerseegler etc). (Freunde
( des Mauerparrks, 2015a)
ÎÎn legătură cu
c stoparea lucrărilor dde execuție, în scurtmetrajul realizaat de Franceesca Weber--
Newth șși Sally Muumby-Croft (Mauerparkk Berlin, 2010), peisagiistul Gustavve Lange ex
xplică faptull
că Parcuul Mauer nu
n intenționează să conncureze Pottsdamer Plaatz (proiect nu tocmai apreciat dee
berlinezzi datorită prromovării co mului, a „spaațiilor publicce” ce sunt îîn proprietaate privată șii
onsumerism
a unei aarhitecturi asseptice și lip
psite de perssonalitate în
n ciuda specctaculozitățiii ei străine locului) dinn
punct dee vedere al eleganței
e și ”netezimii”” și subliniazză importan
nța implemenntării întreg
gului proiectt
prin reallizarea planntărilor necesare pentru toate etapelle de dezvoltare ale acesstuia.
m de analiză
97
Fig. 5.555 – Zona amfiiteatrului din Parcul Maueer în vara anu

ului 2015 (imaagine: Diana C
Culescu)
Fig. 5.555 – Amfitheatter area in Mauer

M Park in
n the summerr of 2015 (imaage: Diana Cullescu)
D
De asemennea, el atraage atenția asupra fap
ptului că rezolvarea
r ddisputei cu
u privire laa
mis vegetațției ce urma să fie planttată în aceasstă zonă să beneficiezee
propriettatea terenullui ar fi perm
deja de 20 de ani dee creștere, atingând astffel dimensiu
uni seminficcative.
C
Chiar dacă la mai binee de 20 de aani de la în
nceperea luccrărilor de eexecuție, Paarcul Mauerr
nu este pe deplin finalizat,
f aceesta a devennit deja un important centru
c sociaal, cultural și
ș artistic all
n plus, acestta se bucurăă de aprecieerea și sprijiinul comun
Berlinullui (vezi Fig. 5.55). În nității localee
care este angajată puternic
p în protejarea
p ș i promovareea sa.
5.4.2 Acccesibilitate
P
Parcul Mauuer face obieectul interesului unei game
g foarte variate de utilizatori. De la tinerii
interesaați de evenim
mentele artiistice ce se desfășoară aici până laa persoane în vârstă caare folosescc
spațiul ppentru prom
menade sau sunt venite aici pentru a petrece tiimpul liber alături de alți
a membriii
ai familliei. Parcul are numerroase accessuri (vezi Fig.
F 5.56) corelate
c cu restul țesu
utului urbann
adiacennt astfel încâât prezența sa
s nu constiituie o barieeră în parcurrgerea cartieerului.
Acest spațiu verde estte relativ ușșor de acceesat și de căătre persoanne care nu locuiesc înn
A
vecinătaate. Acest lucru
l oate face prrin intermediul liniei de tramvai (M10) carre bordeazăă
se po
latura saa dinspre suud, cât și priin intermeddiul a două trasee
t de meetrou (U8 sppre vest și U2
U spre est))
poziționnate la o diistanță de aproximativ
a v 5 minute de mers pe jos. Toatte cele trei circuite auu
importaanță însemnaată la nivelu
ul rețelei dee transport în
n comun a întregului
î ooraș.
m de analiză
98
Fig. 5.566 – Parcul Mauer: accesurri, circulații, zzonificarea uttilizărilor obsservate (plan ssuport: Googlee Maps)
Fig. 5.566 – Mauer Paark: entrancess, circulationss, zoning of the observed usages (backgrou
ound plan: Goo
ogle Maps)
m de analiză
Pavajul aleiii principalee care traveersează traseul de la no

P ord la sud - format din
n prisme dee
piatră (vvezi Fig. 5.557 - stânga)) - este într--o oarecare măsură inco
omod mai aales pentru parcurgerea
p a
de cătree persoane cu dizabilittăți locomottorii. De assemenea, paarterul verdde adiacent acestei aleii
către veest oferă doar
d pante improvizate
i e pentru urrcarea diferrenței de niivel (vezi Fig.
F 5.57 -
dreapta)). Diferențeele de nivel sunt prezennte în tot paarcul, față dee accesul prrincipal, meergând de laa 99
f de aleeaa principalăă, în timp cee

sud la nnord, partea stângă estee ridicată cuu aproximatiiv 1,00 m. față
spre estt există o pantă
p imporrtantă ce p reia o diferrență de nivel de circca 8,00 m de-a
d lungull
întregii zone amennajate în Faaza 1. În zoona amenajată în Fazaa 4 spre dreeapta terenu
ul capătă o
pantă lină. Ariile amanajate
a n Fazele 2 și 3 (excep
în na interioarăă) sunt cu aproximativ
ptând grădin a v
4,00 m peste cotaa străzii adiiacente în zzona sudicăă a lor, aju
ungând la aacelași niveel la limitaa
nordică. Faptul căă parcul nu este iluminnat de-a lu
ungul nopțiii împiedicăă utilizarea acestuia înn
condiții de sigurannță după lăsarea întuunericului. Acest
A aspect este eviident, de exemplu, înn
schimbaarea profiluului utilizato
orilor care ttraversează parcul searra, mai aless în timpul săptămânii..
Astfel, îîn timp ce pe ul zilei număărul de bărb
p parcursu bați și femeei este relatiiv similar in
ndiferent dee
tipul dee utilizare (m
mers pe jos, mers cu bbicicleta, aleergare), dup
pă căderea sserii numărrul femeilorr
care travversează pee jos singuree parcul tindde spre zero
o.
Fig. 5.57 – Parcul Maauer: stânga – Pavajul aleiii principale; dreapta – Urcare improvvizată a panteei dintre
aleea priincipală și parterul verde adiacent27
Fig. 5.57 – Mauer Parrk: left – Maiin alley pavem

ment; right – Improvised access betweeen the main alley and
adjacentt green surfacce28
5.4.3 Uttilizare
P
Parcul Mauuer cunoaștee nivele de uutilizare foaarte diferite de-a lungull săptămâniii. Astfel, înn
timul zzilelor lucrăătoare, sunt cu precăădere utilizaate facilitățțile amplassate de-a lungul aleiii
principaale care travversează situl de la noord la sud. În partea de
d nord a pparcului, acctivitatea see
concenttrează prepoonderent în jurul
j loculuui de joacă.
27
În conttinuare toate fotografiile
fo reaalizate în Parccul Mauer au fost
f realizate de
d mine, surseele nemaifiind
d menționate;
28
As in thhis chapter alll pictures of Mauer
M Park aree taken by mee, images sourrces will not llonger be men
ntioned;
m de analiză
ÎÎn weekendd însă situațiia de schim

mbă. Sâmbătta esplanadaa verde din ppartea de su
ud-vest estee
utilizatăă pentru grrătare și picnicuri. Esste interesan marcat pozițționarea gru
ntă de rem upurilor dee
utilizatoori. Locul de
d joacă amp
plasat cătree mijlocul parcului
p polaarizează gruupuri de 10
0 până la 300
de persooane reprezzentate de familii
fa (buniici, părinți, copii) caree își petrec ttimpul liberr împreună..
Prezențaa copiilor determină așezarea aacestor grup
puri în locuri cât maai favorabille accesăriii 100
spațiuluui de joacă (vezi

( Fig. 5.58). Grupuurile formatte din persoane cu vârsste similare (în generall
adolesceenți sau tinneri) se pozziționează sppre sudul zonei,
z de ceele mai mullte ori în ap
propiere dee
celelaltee facilități și
ș echipameente care găăzduiesc div
verse evenim
mente. De aasemenea, taluzul
t caree
coboarăă dinspre staadion încep
pe și el să ffie foarte uttilizat de peersoane caree doresc săă contemplee
privelișttea asupra orașului,
o să se bucure dde razele soaarelui sau doar să se oddihnească.
D nța activităății târguluii de vechitturi Mauer..
Duminica spațiul se tranformă sub influen
Acesta, devenit întrre timp o attracție turisttică a orașu
ului, aduce numeroși
n viizitatori caree acceseazăă
și parcuul. De-a luungul aleii principale și în parteea sudică a esplanadeei verzi se desfășoarăă
numeroase evenim
mente (con
ncerte, specctacole de divertismeent, sesiunii de dans etc.) caree
polarizeează periodiic diverse tiipuri de utillizatori. În unele
u cazurii, parcul găzzduiește chiiar concertee
de maree amploare organizate
o oficial
o (vezii Fig. 5.59)..
Fig. 5.588 – Vedere căătre esplanad da verde a P arcului g. 5.59 – Parccul Mauer înn timpul festiv
Fig valul Fête dee
Mauer; se remarcă concetrarrea grupurillor de la Musique
M 20155 desfășurat îîn luna iunie
utilizatorri din zona peentru picnic către locul d
de joacă
dinspre ccentrul parcu ului
Fig. 5.588 – View overrlooking the green esplan

nade of g. 5.59 – Mauer
Fig M Park during the Fête de laa
MauerPaark; it may be
b observed thet concentraation of Muusique festiva
al held in Junne 2015
a toward the central
the user groups of the picnic area
playgrou und
Parcul este străbătut attât de alei aamenajate cât și de o seerie de poteeci rezultatee din modull
P
în care utilizatorii accesează diverse
d zonee ale acestu
uia. Traseelee improvizaate sunt con
ncentrate cuu
precădeere în parteaa de sud a parcului, înn zona esplanadei verzzi și a taluzzului de lân
ngă stadion..
um și disppunerea aleiilor amenajjate și acellor improviizate pot fii
Intensitaatea circulaațiilor precu
m de analiză
observaate în Fig. 5.56,

5 prezen
ntată mai suus. Din puncct de vederee al moduluui în care su
unt utilizatee
diverse zone ale paarcului se deesprinde urm
mătorul deccupaj (de la sud către noord - vezi Fig.
F 5.56):
IIntrarea am
mfiteatru esste amplasat
ată în parteaa de sud a Parcului Mau
auer. Pachetul de treptee
care preeia diferențța de nivel dintre espllanada verd
de și pieton
nalele adiaccente (trotuarul Străziii
Eberswaalder și aleea principală dispusă ppe direcția nord-sud) este
e utilizat în weekend ca un locc 101
de aștepptare sau ca un amfiteattru pentru ddiverse even

nimente (vezzi Fig. 5.600).
Pădurea dee plopi este adiacentă iintrării amffiteatru și găăzduiește pee parcursul săptămâniii
P
mici gruupuri de utiilizatori care fac picnicc. În weeken
nd, această zonă este uutilizată de către artiștii
care sussțin concertee improvizaate (vezi Figg. 5.61). Du
uminica, în unele
u cazurri partea de nord-vest a
acestei zzone este utilizată
u în reelație târgull de vechitu
uri (expunerrea de produ
duse de cătree vânzători,,
depozitaarea gunoiuului rezultat din activitaatea târguluii etc.).
Fig. 5.60 – Intrarea amfiteatru Fig.. 5.61 – Pădurrea de plopi

Fig. 5.60 – The amphiitheater entra
ance Fig.. 5.61 – The poplar
p forest
Fig. 5.62 – Pădurea de

d frasini g. 5.63 – Terenul de bascheet
Fig
Fig. 5.62 – The ash foorest Fig
g. 5.63 – The basketball
b coourt
P
Pădurea de
d frasini este
e una diintre secveențele ce pot
p fi întâlnnite de-a lungul aleiii
principaale. Alveolaa creată prin
n realizarea unui zid dee sprijin în trepte
t care ppreia diferen
nța de nivell
dintre eesplanada veerde și aleea adiacentăă înglobeazăă un grup dee arbori plaantați regulaat pe câtevaa
m de analiză
rânduri care interssectează și pietonalul.

p n general ppentru șederre (folosindd
Spațiul este utilizat în
elementtele construuctive perim
metrale sau ppietrele de mari dimen
nsiuni care ssunt ”risipite” în acestt
spațiu). În weekennd, acesta găzduiește
g o serie de concerte
c org
ganizate add-hoc de div
verși artiștii
(vezi Fiig. 5.62).
Terenul de baschet esste o altă se cvență disp
pusă de-a lu
ungul aleii pprincipale. Acesta
A este,, 102
de asem
menea, realiizat astfel încât
î să preeia diferențța de nivel. În generaal spațiul esste destinatt
activitățților sportivve, dar în peerioadele dee utilizare in
ntensă a parrcului el devvine suportt pentru altee
activitățți (de exempplu gradenăă pentru speectacole - veezi Fig. 5.63
3).
A
Amfiteatrull amplasat opus
o față dee terenul dee baschet pee aleea prinncipală este un elementt
care preeia panta taluzului dinsspre stadionn pentru ofeeri o zonă amenajată
a ddestinată speectacolelor..
În timpuul săptămânnii acest spaațiu este utiilizat mai cu
urând pentru
u contemplaarea imagin
nii orașului,,
însă în w
weekend ell este intenss folosit penntru spectaccole improv
vizate de cirrc (vezi Fig. 5.64). Tott
în aceasstă perioadăă, utilizarea sa se extindde în fapt assupra întregului taluz al stadionulu
ui.
P
Peluza maare reprezin
ntă partea ccea mai im
mportantă a esplanadeei verzi din
n sud-vesull
e folosităă prepondereent pentru relaxare
parculuii. Aceasta este r în timpul
t săptăămânii, iar în
î weekendd
pentru ppicnic și grrătare (vezi Fig. 5.65).. Ocazionall, către sud,, tot în timppul weeken
ndului acestt
spațiu ddevine supoort pentru concerte
c mprovizate sau pentru organizare a de diversse jocuri șii
im
sporturii în aer liberr.
Fig. 5.64 – Amfiteatru

ul Fig
g. 5.65 – Peluzza mare
Fig. 5.64 – The amphiitheater Fig
g. 5.65 – The big
b lawn
P
Pădurea dee sophora este
e o altă ssecvență am
mplasată de--a lungul alleii principaale. Aceastaa
este un spațiu relattiv izolat, retras, datorrită masivului de arbușști rășinoși ((realizat din
n Juniperuss
horizonttalis) care îll înconjoarăă pe toate latturile. În geeneral acest spațiu este uutilizat pe to
ot parcursull
miaza) pentrru desfășuraarea jocurilor de petanquue29 (Fig. 5..66).
săptămâânii (în geneeral după-am
29
Petanqque este un jocc de origine franceză
fr ut și sub numeele de boules)) ce presupune lovirea uneii
(undee este cunoscu
ul între 7 și 8 cm;
bile mici (le cochonnett) cu bile mai mari, de metaal cu diametru c
m de analiză
Locul de jooacă (1) esste poziționnat către paarea centrallă a parculuui. Zona esste utilizatăă
L
intens ppe parcursul weekendu
ului, în strâânsă legăturră cu activittatea de piccnic, uneorii mesele dee
picnic ffiind instalatte chiar și în
î interorul acestei zon
ne îngrădite (Fig. 5.67).. În timpul săptămânii,,
mineață sau după-masăă.
locul esste utilizat spporadic, acttivitatea conncentrându--se către dim
103
Fig. 5.66 – Pădurea de sophora Fig

g. 5.67 – Locu
ul de joacă (11)
hora forest
Fig. 5.66 – The soph Fig
g. 5.67 – The playground ((1)
P
Pădurea dee mestecen
ni este o zoonă care offeră o atmo
osferă diferiită pe de o parte prinn
c o bordeazză către vesst și est, izo
prezențaa ”perețilorr” vegetali ce olând-o fațăă de restul spațiilor,
s iarr
pe de alltă parte daatorită imag
ginii oferite de mesteceeni. Aceastaa este utilizzată sporadiic în timpull
săptămâânii preponnderent penttru relaxaree. În weekeend însă spațiu găzduiiește variatee activități::
concertee improvizaate, petreceri în aer libber, grupurii care fac picnic,
p utilizzatori de sla
ackline etc..
(vezi Fiig. 5.68). Ocazional,
O datorită
d izollării pe care o oferă, acest
a spațiuu este folosit și pentruu
camparee informală de către turriști.
Grădina gooală este o parte a parccului care pare
p să aibăă un statut nnedefinit. Deși
D aceastaa
include o serie de elemente punctuale am a de activităăți sportive,,
menajate caare permit desfășurarea
d
spațiul rrămâne în general
g neuttilizat în com
mparație cu
u spațiile adiiacente (vezzi Fig. 5.69)).
Fig. 5.68 – Pădurea de mestecenii Fig

g. 5.69 – Grădina goală
Fig. 5.68 – The birch
h forest Fig
g. 5.69 – The garden emptty
m de analiză
B nderent relaaxării și în ffapt singuraa care oferăă

Bazinul cu raze este o zonă destiinată prepon
(ocazionnal) contactt cu o supraafață de ap ă. Acesta articulează
a intersecția
i ul Mauer șii
ddintre Parcu
Parcul F
Falkplatz. Zona
Z care îngobează
î bbazinul prop
priu-zis estee realizată astfel încătt să ofere o
imaginee interesantăă prin efecttul de oglinndire și încu
urajează co
ontemplareaa (Fig. 5.70). ”Razele”” 104
realizatee la sud fațăă de bazin, printr-o serrie de masiv

ve de arbuști cu înălțim
mi de peste 2,00 metri,,
crează nniște cameree verzi care invită la reelaxare.
P
Peluza miccă este reprrezentată dee o deschid
dere, de dim
mensiuni muult mai red
duse față dee
peluza m
mare, ampllasată către zona de noord a parcullui. Bordareea acesteia cu ziduri verzi
v (arborii
sau arbuuși sub form
mă de gard viu
v sau lianee prinse pe structurile de ului), creazăă
d delimitarre ale parcu
de asem
menea, un spațiu
s care oferă mai multă intim
mitate. Acesta este follosit în gen
neral pentruu
relaxaree, însă intennsitatea utilizării nu varriază foarte mult pe parrcursul săptăămânii (Fig
g. 5.71).
Fig. 5.70 – Bazinul cu

u raze Fig. 5.71 – Peluza
a mică
Fig. 5.70 – The rays basin
b Fig. 5.71 – The biig small
Grădina interioară estte reprezenttată de o am

menajare carre înglobeazză o serie dee module
de topiaaria și elemeente contruiite. Acest sppațiu specullează diferen
nța consider
erabilă de niivel dintre
parcul ppropriu-zis și
ș Strada Scchwedter, reedând o atm
mosferă intim
mă creată prrin zidurle verzi
v care
bordeazză această inncintă. Spațiul este în ggeneral utilizat pentru relaxare
r de ppersoane sin
ngure sau
cupluri. În weekendd aceasta găăzduiește unneori petrecceri aniversaare (vezi Figg. 5.72).
F
Ferma Morritzhof este o amenajarre dedicată copiilor, un
nde aceștia pot intra în
n contact cuu
diverse animale doomestice (păăsări de curtte, iepuri, caai, capre etcc.). Ansambblul are un rol
r educativv
și pune la dispoziție o serie dee activități șii evenimentte pentru co
omunitatea llocală (vezi Fig. 5.73).
m de analiză
105
Fig. 5.772 – Grădina interioară Fiig. 5.73 – Ferma Moritzhoof

Fig. 5.772 – The interrior garden Fiig. 5.73 – Moritzhof Farm
m
Locul de jooacă (2) esste amplasaat în partea nordică a parcului șii oferă echiipamente șii
L
u-i asociată și o suprafaață mineralăă care poatee
dotări ppentru diverse grupe dee vârstă, aceestuia fiindu
fi utilizaată pentru sport. Spațiu
ul este folossit mai inten
ns după-massa (vezi Fig . 5.74).
P
Peretele peentru escala
adă repreziintă cea maai nordică amenajare
a a parcului. Acesta
A estee
împrejm
muit, astfell fiind con
ntrolat conntactul cu locul de joacă
j (2). Spațiul este utilizatt
î timpul săăptămânii câât și în week
prepondderent după--masa atât în kend (vezi FFig. 5.75).
Fig. 5.774 – Locul de joacă (2) Fiig. 5.75 – Peretele de escalladă

Fig. 5.774 – The playgground (2) Fiig. 5.75 – Thee wall for clim
mbing
5.4.4 Coomponențaa cadrului vegetal

v
Din observvațiile realizzate pe terren, vegetațția lemnoassă prezentăă în Parcull Mauer see
D
împarte într-o gamă variată dee elemente vvegetale. Po
oziționarea acestora pooate fi obserrvată în Fig..
5.76, iaar descriereaa lor se reg
găsește în ccele ce urm
mează (elem
mentele suntt prezentatee în fiecaree
categoriie de la sud către nord)):
m de analiză
106
Fig. 5.76 – Parcul Mau

uer: agregareea vegetației llemnoase (plaan suport: Google Maps)
Fig. 5.76 – Mauer Parrk: aggregatio
on of woody vvegetation (baackground plan
n: Google Mapps)
Aliniamente
aliniament de platani amplasat de-a lungul Străzii Gleim, la nord de zona bazinului
cu raze; este format din exemplare tinere de Platanus x
acerifolia 107
aliniament de cireși amplasat de-a lungul Străzii Schwedter, adiacent zidului de

japonezi sprijin care preia diferența de nivel dintre zona propriu-zisă a
parcului și stradă; este format din exemplare tinere de Prunus
serrulata 'Kanzan'
Grupuri vegetale omogene

grup de plopi poziționat lângă intrarea din partea de sud; exemplarele de
Populus sp. sunt plantate regulat pe rânduri
grup de frasini intersectează aleea principală în partea de sud; exemplarele de
Fraxinus sp. sunt plantate regulat pe rânduri
grup de plopi și stejari amplasat pe taluzul de lângă stadion de o parte și de alta a zonei
columnari amfiteatrului; exemplarele de Populus sp. și Quercus robur au
formă columnară, iar prezența lor direcționează privirea către
diverse puncte ale amenajării
grup de sophore amplasat pe aleea principală, în zona locului de joacă (1),
exemplarele de Sophora japonica sunt plantate aleator
livadă de peri (1) amplasată adiacent peluzei mici; este formată din exemplare de
Pyrus sp. plantate regulat pe rânduri
livadă de corcoduși roșii amplasată în zona Fermei Moritzhof; exemplarele de Prunus
cerasifera ‘Pissardii’ sunt plantate regulat pe rânduri
livadă de peri (2) amplasată în zona Fermei Moritzhof; este formată din
exemplare de Pyrus sp. plantate regulat pe rânduri
Zone / masive
zonă de legătură cu taluzul amplasată adiacent intrării sudice; înglobează exemplare
stadionului columnare de Populus sp., Betula pendula și Prunus cerasifera
zonă cu vegetație amplasată în partea de vest a parcului; înglobează exemplare de
destructurată Betula pendula, Populus sp, Platanus sp., Prunus cerasifera
etc., care însă nu sunt structurate într-o amenajare coerentă și
au căpătat în timp un caracter sălbatic
masiv de mesteceni amplasat la nord față de locul de joacă (1), exemplarele de

Betula pendula sunt multi-tulpinale și sunt plantate aleator,
coroana acestora aplecându-se până aproape de pământ
zonă cu plante pentru locuri însoțește bazinul amplasat la capătul aleii principale; vegetația
umede arborescentă este formată din exemplare de Acer platanoides și 108
Salix alba; la nivel arbustiv apare Ligustrum vulgare la care se

adaugă o serie de plante erbacee care preferă solurile umede;
zona are un caracter majoritar spontan
zonă de legătură cu Parcul amplasată la joncțiunea dintre Parcul Mauer și Parcul Falkplatz;
Falkplatz înglobează o serie de ”raze” formate din specii de arbuști
(Ligustrum vulgare, Syringa vulgaris etc.); zona mai găzduiește
și exemplare mature de Aesculus hippocastanum¸ Acer sp.,
Quercus sp. etc. ce aparțin în fapt vechii amenajări conținute de
Parcul Falkplatz
grădină cu topiaria amplasată la sud față de Ferma Moritzhof; zona înglobează o
serie de module de topiaria realizate din Buxus sempervirens;
pe trei laturi (nord, vest și sud) aceasta este bordată de un zid
verde format din Fagus sylvatica care maschează elementele
constructive care preiau diferența de nivel dintre stradă și parc;
spre est zidul este acoperit de liane
Alte elemente vegetale

coridor verde încadrează aleea principală în partea de sud; este alcătuit din
exemplare de Prunus sp.
pâlcuri de ienuperi bordează latura vestică a aleii principale pe toată lungimea
cuprinsă între pădurea de frasini și pădurea de sophora; sunt
alcătuite din exemplare de Juniperus horizontalis
perdea verde bordează latura de vest a parcului, de la intrarea sudică până la
locul de joacă (1); elementul are un aspect discontinuu și este
alcătuit din exemplare de Robinia pseudoacacia, Aesculus
carnea, Aesculus hippocastanum, Prunus cerasifera, Pyrus sp.
perete verde (1) amplasat între pădurea de mesteceni și aleea principală, acesta
ascunde diferența de nivel dintre cele două zone; elementul
vegetal este alcătuit din Fagus sylvatica; forma sa este păstrată
către aleea principală prin tăieri
m de analiză
perete vverde (2) amplasat dde jur împ

prejurul pelu
uzei mici, este formaat dintr-o
multitudinne de specii (Rosa canina, Ligustruum vulgare,, Syringa
vulgaris e tc.) însă eleementele veegetale au uun caracter sălbatic,
nefiind connduse sau formate
f prin
n tundere (ddenumirea de
d perete
este atribuuită datorită rolului de paravan
p pe ccare îl are) 109
perete vverde (3) ui de joacă (2) și a perretelui de

amplasat dde jur împreejurul loculu
excaladă; este formatt atât din arb
bori (majorritar Populu
us sp.) cât
și de arbușști (denumirrea de perette a amenajăării vegetalee, ca și în
cazul anterrior, este arrtibuită dato
orită roluluii de paravan
n pe care
acesta îl arre)
5.4.5 In
nteracțiunea cu vegeta
ația
D ților și acțiu
Din punct de vedere al activități unilor care au impact asupra veg
getației dinn
Parcul M
Mauer, obseervațiile din
n teren au arrătat următo
oarele:
 nilor pentru colectarea gunoaielor sau pentruu
O serie de activități prrecum folossirea mașin
iinstalarea echipamente
e elor necesarre pentru concerte con
ntribuie la ttasarea tereenului (vezii
Fig. 5.77). O dovadă a faptului căă acest aspecct reprezintă deja o prooblemă pentru anumitee
F
eelemente veegetale este evidențiatăă de aparițiaa rădăcinilor la suprafaața solului care
c poate fii
oobservată mai
m ales în cazul arborrilor înglob
bați de zonaa pădurii dee plopi. Dee asemenea,,
ppresiunea exercitată
e dee circulațiaa utilizatorillor are impaact asupra ssistemului radicular
r all
uprafață a rădăcinilor indică deja problemee în privințța tasării șii
aarborilor. Ieșirea la su
aaerării solullui (vezi Fig
g 5.78).
Fig. 5.77 – Mașin nă pentru colectarea

c gu
unoiului, Fiig. 5.78 – Răd
dăcini ieșite laa suprafața solului
s în cazu
ul
circulân
nd în zona păădurii de plopi arrborilor din zona
z pădurii dde plopi
Fig. 5.777 – Garbagee collection car, circulatin

ng in the Fiig. 5.78 – Rooots emerginng from the soil
s within th
he
poplar fforest po
oplar forest arrea
m de analiză
 L
Legarea biccicletelor dee trunchiul aarborilor, fo
olosirea de slackline,
s joocurile de petanque
p cuu
bbile metalicce au potențțialul de a pprovoca răn
ni care să du
ucă la debiliitarea ulterioară a unorr
eexemplare de
d arbori. O serie de aastfel de răn
ni sunt vizib
bile deja la arborii caree alcătuiescc
pperdeaua veerde din vesstul peluzei mari (vezi Fig. 5.79), la unele exxemplare din
n grupul dee
110
0) precum ș i în ceea cee privește veegetația caree formează pădurea
ssophore (veezi Fig. 5.80 p dee
m
mesteceni.
Fig. 5.779 – Arbore din

d zona perddelei verzi, afe
fectat de g. 5.80 – Exemplar de SSophora japo
Fig onica a căruii
prinderrea bicicleteelor pe parrcursul desfăășurării ba
ază a trunchiu ului a fost afeectată prin lo
ovirea cu bilee
târguluui de duminicăă meetalice (în cad
drul jocului dde petanque)
Fig. 5.779 – Tree beloonging to thee green curtaiin area, g. 5.80 – Sophora japonica
Fig ca specimens whose trunk
k
affectedd by bikes attachment
a during the coourse of ba
ase was affeccted by hittting it with metal ballss
the Sun nday fair (du anque games))
uring the peta
 P
Prinderea a diverse ob
biecte de ram
murile arbo
orilor contribuie, de aseemenea, la producereaa
dde răni sauu la rupereaa ramurilor . Cei mai afectați
a în acest
a sens sunt arboriii amplasații
pperimetral față de peluza mare pprecum și cei
c din păd
durea de meesteceni. Dee multe orii
uutilizatorii prind de aceștia obiiecte perso
onale (îmbrrăcăminte, genți etc.),, pungi cuu
m
mâncare saau diverse decorațiunii (baloane, panglici, pancarte ettc. - vezi Fig. 5.81)..
D
Duminica ramurile
r uno
or arbori deevin standurri pentru exp
punerea sprre vânzare a produselorr
îîn cadrul târrgului (vezii Fig. 5.82)..
 ÎÎn perioadeele în care parcul este ffoarte aglom
merat (dar nu
u numai) zoona peretelu
ui verde (1))
eeste utilizattă ca ”toaleetă publică”” deoarece conformațiia acesteia oferă intim
midate (vezii
Fig. 5.83) și are avan
F ntajul de a putea fi fo
olosită grattis (de exem
mplu ca altternativă laa
ttoaletele eccologice insttalate de orgganizatorii unor concerte). Astfel,, exemplareele care intăă
îîn componeența acestuii element vvegetal suferă atât din cauza ruper or cât și dinn
erii crengilo
ccauza schim
mbării acidittății solului .
m de analiză
111
Fig. 5.881 – Decorațțiune rămasăă prinsă de rramurile Fiig. 5.82 – Exp

punerea spree vânzare a produselor
p în
n
unui arrbore în zona pădurii de mesteceni ca
adrul târguluii utilizând raamurile arborrilor
Fig. 5.881 – Decoratioons remainin

ng hanged by the tree Fiig. 5.82 – Exxposing prodducts for salle at the fairr
branchees in the birchh forest ussing trees bra
anches
Fig. 5.83 – Conform

mația elementu
ului vegetal pperete Fig
g. 5.84 – Circculații improvvizate de-a lu
ungul peluzei
verde (11) maari și pe panta taluzului sttadionului
Fig. 5.83 – Conform
mation of the green
g elemen t green Fig
g. 5.84 – Improvised circuulation over the big lawn
wall (1) and the stadium
m slope
D
Deși nu facce obiectul direct al accestui studiu, din cauzza presiunii pe care o suportă dinn
partea uutilizatorilorr este aminttită aici și vvegetația erb
bacee gazon
nantă prezenntă pe sit. Aceasta
A estee
puternicc afectată, suprafețele
s verzi
v avândd un aspect precar.
p În multe
m cazurii, acest palieer vegetal a
fost elim
minat complet, lăsând loc uzei mari șii
l unor cirrculații imprrovizate cu precădere îîn zona pelu
a taluzuului stadionuului (vezi Fiig. 5.84).
m de analiză
5.5 AP
PLICAȚIE
E IN SITU III: PA
ARCUL GÖRLIZE
G ER

Parcul Görllitzer a fost amenajat p e locul fostei gări cu accelași numee, construităă pe câmpull
P
112
Köpeniccker în 18865. Aceassta era stațția finală a traseuluii care legaa Berlinul de zonelee
Brandennburg și Saaxonia, utiliizat atât peentru transp
portul de marfă cât și pentru cel de călătorii
(vezi Fiig 5.85). Staația a funcționat până ddupă cel de--al Doilea Război
R Monndial, fiind apoi
a închisăă
odată ccu separareaa Belinuluii. Încă din acea perio
oadă apare idea transsformării accestei zonee
abandonnate într-unn spațiu verd
de al orașuluui, care a fo pinsă deoarrece autorităățile luau înn
ost însă resp
considerare la aceaa vreme co
onstruirea uunui drum expres
e care includea șși acest tereen. În jurull
anilor ’70 ideea a fost reluatăă pentru a fi însă din nou aband
donată, de ddata aceastaa din cauzaa
conflicttelor pe caree le-ar fi pu Est și de Vesst, având înn
utut crea înttre administtrațiile Berlinului de E
vedere ppoziționareaa sitului (veezi Fig. 5.866). (Berlin.d
de, 2015g)
Fig. 5.855 – Vedere aeeriană de la 1920

1 a zonei Gării Fig. 5.86 – Zona Görlitzer
G în aanul 1976 (su
ursa imaginii:
Görlitzeer (sursa imagiinii: Kramer, 2013)
2 Kram
mer, 2013)
Fig. 5.85 – Aerial view

v from 19920 over Görrlitzer Fig. 5.86 – Görrlitzer Area în 1976 (im
mage source:
Railwayy Station areaa (image source: Kramer, 20 13) Kram
mer, 2013)
L
La începutuul anilor ’80
0 apare gruppul de inițiaativă locală Parcul Görrlitzer (Görlitzer Park))
coordonnat de Irmgaard și Dieteer Klette. Prrin intermed mărate întâllniri, discuții și sesiunii
diul a nenum
de neggociere reallizate cu toate
t părțille interesatte, acesta reușește ssă determin
ne reluareaa
demersuurilor de reaalizare a un
nui parc. Asstfel, se înceepe curățareea terenuluii, dar în 1981 lucrărilee
sunt opprite din caauza probleemelor tehnnice cauzatte de stareaa precară a solului, generată
g dee
nstrucția Feermei Glogaau destinatăă
activitattea industriaală desfășurrată anteriorr. În 1984 a început con
copiilorr și a piscinnei Spreewaaidplatz, tott atunci fiin
nd amenajaate și câtevaa pajiști. În
n 1985 estee
lansat uun concurs pentru elaaborarea plaanului de amenajare
a a Parcului Görlitzer, câștigat dee
compannia Freie Plaanungsgrupp
pe Berlin G
GmbH. (Kram
mer, 2013)
m de analiză
P
Proiectul dee amenajaree își propunnea realizarrea unui spaațiu adresatt utilizatorillor de toatee
vârstelee, care să găăzduiască o gamă variattă de activittăți (sport, recreere,
r jocc etc.), îmbu
unătățind înn
același timp microoclimatul și echilibrândd raportul vegetal-min
v neral din acceastă zonă. Din cauzaa
stării prrecare a soluului, speciille utilizate aau fost aten
nt selecționaate. Au fostt utilizate cu
u precăderee
ase față de aapă și nutriienți. Aleilee au fost conncepute asttfel încât săă
specii aautohtone, nepretențioa
n 113
permităă traversareaa rapidă a sitului,

s dar și parcurgeerea acestuiia ca o succcesiune de atmospferee
nii de cale ferată și offeră posibillitatea de a
diferite.. Axul prinncipal urmeează traseull vechii lin
contemppla diverse perspectivee. Situl estee organizat pe trei zon
ne distincte.. În zona de nord-vestt
relieful a fost puterrnic modificcat prin reaalizarea unui deal de păământ care aacoperă în fapt o partee
a clădiriii ce adăposstește piscin
na. Pe pantaa creată a fo mblu de terasse și bazinee
ost amenajaat un ansam
denumitt Pamukkaale care av
vea rolul dde a facilitta identificcarea comuunității turcce - foartee
numeroasă în acestt cartier - cu
u parcul nouu creat (vezii Fig. 5.87).
Fig. 5.877 – Ansambluul Pamukkalee din partea d

de nord-vest a Parcului Gö
örlitzer la puțțin timp după
ă inaugurare
(sursa im
maginii: Krameer, 2013)
Fig. 5.877 – Pamukkalle ensemble placed

p in the North-West part of Görliitzer Park shoortly after opening (image
source: K
Kramer, 2013)
Această prrimă zonă mai adăpoostește și trei

A t clădiri istorice ccare făceau
u parte dinn
örlitzer. Zonna centrală înglobează o suprafațăă generoasăă de peluzăă
amenajaarea aferenttă Gării Gö
uport versattil pentru o gamă largă de activvități. Zonaa adiacentăă
care se constituie într-un su
m de analiză
d o plantaație densă și
Canalullui Landwehhr, în parteea de sud-eest, este carracterizată de ș variată șii
înglobeaază și o supprafață de apă
a care perrmite formee mai contem
mplative dee recreere. Amenajarea
A a
mizeazăă în permannență pe o serie de eleemente apaarținând vecchii gări car
are au fost reabilitate
r /
reinterppretate și inttegrate în fo
orma actualăă a parculuii, ca de exem
mplu: zidull de incintă,, clădirile șii
d nord-vestt, direcția șiinelor de treen, fragmen
rampelee din zona de nte dintr-un fost tunel pietonal
p etc.. 114
(GRÜN
N BERLIN GmbH,
G 1995)
7 și a fost finalizată aabia 10 ani mai târziu,,
IImplementaarea proiecttului a începput în 1987
respectivv în 1997. Căderea Zidului Berliinului a inffluențat sem
mnificativ sooarta acestu
ui parc prinn
generareea în siaj a tendinței
t de a reconvertti în zone veerzi spațiile abandonate din zonele de frontierăă
și, în coonsecință prin
p sublinieerea importtanței demeersurilor dejja începute.. Dezvoltarea Parculuii
ulată, lipsităă de spații verzi generoaase precum și versatilitaatea cu caree
Görlitzeer într-o zonnă dens popu
acesta a fost înzestrrat au contriibuit într-o măsură desttul de mare la succcesuul pe care ”G
Görli” - așaa
cum îl nnumesc cu drag
d locuitorrii - îl are la nivel de oraaș (vezi Fig. 5.88).
Fig. 5.888 – Zona centtrală a Parcullui Görlitzer îîn vara anulu

ui 2015 (imagine: Diana Cullescu)
Fig. 5.888 – The centrral area of Gö

örlitzer Park in the summeer of 2015 (im
mage: Diana Cuulescu)
5.5.2 Acccesibilitate
P
Parcul Görllitzer este utilizat
u nt de tinerii și de famiilii cu copiii
la oora actuală preponderen
p
mici. Paarcul dispune de numeeroase acceesuri (vezi Fig. 5.89) corelate
c cu restul țesu
utului urbann
adiacennt și cu dotărri din zonă, iar prezențaa sa nu constituie o barrieră în parccurgerea carrtierului.
m de analiză
115
Fig. 5.899 – Parcul Göörlitzer: accessuri, circulațiii, zonificarea

a utilizărilor observate
o (plaan suport: Goo
ogle Maps)
Fig. 5.899 – Görlitzer Park: entran
nces, circulatiions, zoning of the observed
d usages (back
ck. plan: Google Maps)
m de analiză
A
Acest spațiuu verde estee împrejmuiit de un garrd care în an uie și în zidd
numite zonee se constitu
de sprijjin care preeia diferențța de nivel dintre suprafața parcu
ului și cea a străzilorr adiacente..
muirea are în general o conformațiie opacă (veezi Fig. 5.90), însă dinn loc în loc structura saa
Împrejm
este moodificată luâând forma unui
u soclu (ccu înălțime diferită, al cărui rol esste în continuare acelaa
de a preelua diferennța de nivel) pe care ssprijină un grilaj metaalic (vezi Fiig. 5.91). Aceste
A zonee 116
permit formarea de
d legături vizuale
v întrre spațiile adiacente și
ș parc, caree sunt însăă filtrate dee
elementte vegetale.
Fig. 5.90 – Confoormația împ prejmuirii Paarcului g. 5.91 – Conformația

Fig C împrejmuirii în zona
ud-est30
Görlitzeer în zona talluzului din su intrrării către peeluza centralăă
Fig. 5.990 – Görlitzeer Park’s fen

nce conformaation at Fig
g. 5.91 – Fencce conformati
tion of the entrance area
the soutth-east slope31
3
tow
ward the central lawn
D
Deși inițiall parcul a fost
f concepuut pentru a adresa nev
voile cartierrului, în tim
mp acesta a
ajuns unn reper important la niv
vel de oraș.. Prezența stației de meetrou Görlittzer Bahnho
of pe Stradaa
Skalitzeer (traseul U12)
U și a staației de autoobuz Spreew
waldplatz (M
M29) pe Strrada Weinerr - în parteaa
de vest a sitului - asigură
a o bun
nă legătură cu restul orrașului.
M mit deplasarrea ușoară și
Marea majooritate a traseelor din iinteriorul paarcului perm ș accesareaa
măr cât mai mare de faacilități penntru toate caategoriile dee utilizatori. Deplasareaa este într-oo
unui num
oarecaree măsură înngreunată de
d pavajelee aferente zonelor
z de intrare dinnspre străzille Skalitzerr
(nord-veest), Lübbener (latura dinspre
d norrd) și Ratibo
or (sud-est) precum și sse amenajarrea aferentăă
zonei laacului din partea de nord-est
n a sitului. Pe de altă paarte trebuiee menționatt faptul că,,
majoritaatea aleilorr fiind reaalizate piettriș stabilizzat, există avantajul permebilităății acestorr
suprafețțe, pantele acestora fiind în generral extrem de
d bine reaalizate astfell încât apa nu bălteștee
decât înn câte puncte. De asem
menea, acceesarea taluzzurilor din interiorul paarcului (zon
na de nord--
vest și cea de sudd-est) se poate face dooar prin inteermediul un
nor trasee iimprovizatee (vezi Fig..
30
În conttinuare toate footografiile reallizate în Parcuul Görlitzer au fost realizate de mine, surseele nemaifiind
d menționate;
31
As in thhis chapter all pictures of Gö
örlitzer Park ar
are taken by me, images sou
urces will not llonger be men
ntioned;
m de analiză
Un alt traseeu improviaat de dimennsiuni importante este reprezentatt de o scurttătură pestee

5.92). U
zona peeluzei centraale a parculu
ui (vezi Figg. 5.93).
117
Fig. 5.992 – Traseu improvizat care continu uă axul Fig

g. 5.93 – Trraseu improovizat care traversează
principal, accesând taluzul din zo
ona de vest pelluza centrală a parcului
Fig. 5.992 – Improvised route co
ontinuing thee main Fig
g. 5.93 – Impprovised rouute crossing the central
axis oveer the western
n slope law
wn of the park
k
P
Pe timpul nopții
n parcu
ul este lumiinat foarte slab.
s Corpu
uri de iluminnat sunt preezente doarr
de-a lunngul traseeelor principale și în ppuncte impo
ortante ale parcului (aaxul centraal, aleea cee
înconjoaară peluza centrală,
c ax
xul transverssal, zona caafenelelor). Lumina aceestora este însă
î difuză,,
accentuuând utilizattorilor senzaația de nesigguranță datăă de faptul că
c în prezennt Parcul Gö
örlitzer estee
recunosscut ca un fief
f al traficanților de ddroguri din Berlin. Preezența acesttora în cadru
ul parcului,,
nspre Stradaa Skalitzer și dinspre Strada
mai aless în jurul inntrărilor din S Flacckenstein (leegată directt
de zonaa Warschaueer, cunoscuttă pentru viaața alternatiivă și underrground și ddevenită unaa din marilee
ocmai din aaceastă cauzză) rămâne o problemăă importantăă chiar și pee
atracții turistice alee orașului to
timpul zzilei în ciudda eforturilo
or depuse dee autoritățilee locale pen
ntru rezolvarrea problem
mei.
5.5.3 Uttilizare
P
Parcul Görllitzer este utilizat
u cu inntensități diiferite de-a lungul săpttămânii. În timp
t ce dinn
punct dde vedere al ui de persooane intensiitatea utilizării fluctueează între perioada
a numărulu p dee
weekennd și zilele din
d timpul săptămânii,
s presiunea exercitată
e assupra zoneloor care com
mpun parcull
rămâne relativ similară. Astfell, se poate oobserva că sunt utilizatte cu precăddere următo
oarele zone::
axul lonngitudinal care
c strabatee parcul de--a lungul traaseului fosteei căi feratee, axul transsversal caree
ogauer și Fllackenstein, zona ”incin
face leggătura între străzile Glo ntă” formattă de taluzu
ul din parteaa
de nord-vest și clăddirile din ap
propiere, preecum și zon
na peluzei ceentrale.
C
Cele două locuri
l de jo
oacă prezentte pe sit pollarizează în
n zonele adiiacente lor, mai ales înn
weekennd, grupuri relativ
r mari care fac piicnic sau grrătare. Acesstea tind dessigur să se poziționeze
p e
în aproppierea locurrilor de joacă datorită pprezenței cop
piilor.
m de analiză
U
Utilizarea zonelor
z din interiorul pparcului dee către publlicul larg tiinde să fie corelată cuu
activitattea grupurillor care se ocupă
o cu vâânzarea de narcotice. Se
S poate obbserva faptu
ul că zonelee
adiacennte intrărilorr unde aceste grupuri sunt prezeente sunt în
n general eevitate de exemplu
e dee
persoannele cu copiii.
Parcul înglobează și o serie de zzone împreejmuite caree sunt în geeneral reprezentate dee
P 118
terenurii de sport sau uri de joacăă. Acestea sunt de regulă atașatee uneia din
s de locu ntre laturilee
parculuii, fiind poziiționate pracctic de o parrte și de altaa a traseului longitudinnal.
T
Traseul carre străbate parcul
p mit în timp, către partea vestică, o
pe tooată lungimeea sa a prim
alternatiivă creată de utilizatori. Potecaa bătătorită de aceștiaa acceseazăă partea su
uperioară a
taluzuluui, care oferră spații retrrase față de rrestul activiităților care se desfășoaară în parc.
ÎÎn cadrul parcului,
p m dus și laa formarea unui traseu
utiilizarea cottidiană a mai u alternativv
transverrsal care traaversează zo
ona peluzei centrale, caare este foarrte intens utiilizat.
D
Din punct de vedere al
a modului în care su
unt utilizate diverse zoone ale parccului a fostt
( la nord--vest către sud-est, reespectiv dinn zona de tangență
observaat următorull decupaj (de t cuu
Strada S
Skalitzer pâână la Canallul Landwehhr) detaliat mai
m sus, în Fig. 5.89:
P
Pădurea de
d arțari esste amplasaată chiar laa intrarea în
n parc dinnspre Stradaa Skalitzer..
Aceastaa înglobeazăă un grup de
d arțari muulti-tulpinalli plantați regulat de-aa lungul uneei suprafețee
pavate îîn care suntt intercalate alveole verrzi aferentee arborilor (v ul reprezintăă
vezi Fig. 5..94). Spațiu
unul dinntre puncteele în care sunt prezeenți comerccianții de narcotice,
n m
motiv pentru
u care estee
utilizat de regulă dee utilizatori doar pentruu traversaree.
P
Panta verdde reprezinttă taluzul ddealului arttificial care acoperă ppiscina Spreeewaidplatzz
adiacennt zonei păddurii de arța
ari (vezi Figg. 5.95). Accesta este fo
olosit sporaddic pentru relaxare
r sauu
plajă, înn general de
d către utilizatori tinneri. În tereen s-a putu
ut constata doar o differențiere a
ma și cea de-a doua paarte a zilei.. Astfel, în prima variiantă zona este rareorii
utilizăriii între prim
masa și searaa.
folosită, animându--se într-o oaarecare măssură după-m
Fig. 5.94 – Pădurea de arțari g. 5.95 – Panta verde

Fig
Fig. 5.94 – The maplle tree forest Fig
g. 5.95 – The green
g slope
m de analiză
Grădina asscunsă estee un spațiuu identificaat la parteaa superioarră a dealulu

ui adiacentt
piscineii. Acest spațțiu este utilizat de reguulă de comeercianții de narcotice,
n fi
fiind un loc retras (vezii
Fig. 5.996) care oferă însă și posibilitatea de a observ
va vecinătățțile. Sporaddic, spațiul este
e utilizatt
și ca locc pentru cam
mpare inform
mală de cătrre turiști.
119
Fig. 5.96 – Grădina ascunsă

Fig. 5.96 – The hidden Garden
Pamukkalee este reprezentat de răămășițele amenajării-a

P a amfiteatru cconcepute laa instalareaa
parculuii. Aceasta oferă
o un pun nte (vezi Figg. 5.97) și este utilizatăă
nct de obserrvare a zoneelor adiacen
în generral de tinerri pentru rellaxare sau ssocializare. Spațiul ofeeră zone dee ședere con
nstituite dinn
me betonate și din supraafețe de lem
platform mn susținutee de structurri metalice.
Fig. 5.97 – Perspectiivă din zona Pamukkale;

P p
pe fundal, în partea stânggă a imaginii pot fi observ
vate cele trei
clădiri păstrate din ansamblul Gării
G Görlitzzer, respectiv
v (de la stîng
ga la dreaptaa): Cafeneau ua Isa Mitz,
Cafeneaaua Edelweisss și Centrul de
d Asistență S
Socială Kreuuzer
Fig. 5.997 – Overview
w from the Pamukkale
P arrea; in the ba
ackground, tooward the lefft part of thee image can
be obseerved the buildings retain
ned from thee Görlitzer Railway
R Statiion, namely ((from left too right): Isa
Mitz Caafé, Edelweiss Café and Kreuzer
K Sociaal Assistance Center
Cafeneaua Isa Mitz este

e instalaată într-una dintre clăd ut odinioarăă
dirile care aau aparținu
Görlitzer și care au fosst păstrate îîn cadrul no
Gării G oii amenajăări (clădirilee fiind vizib
bile în Fig..
Clădirea îngglobează și un minigollf atrăgănd astfel tinerri sau famillii cu copii. Utilizareaa
5.97). C
m de analiză
spațiuluui este conddiționată dessigur de proogramul de funcționare al ansambblului. Ocazzional însă,,

treptele care preiauu diferența de nivel diintre zona fostelor
f peroane ale găării și restul suprafețeii
ozitive de șeedere.
parculuii sunt utilizate ca dispo
Cafeneaua Edelweiss este înglobaată de clădiirea centralăă a ansamblu
lului păstratt din vecheaa
amenajaare feroviarră ce se poatte observa îîn Fig. 5.97. Ca și în caazul zonei pprecedente și
ș utilizareaa 120
acestui spațiu este condiționaată de progr

gramul de funcționare,
fu însă trepteele adiacentte devin dee
d ședere in
regulă ddispozitive de ndependent de acesta.
Centrul de Asistență Socială
S Kreeuzer este ad
dăpostit de cea de-a treeia clădire în
nglobată dee
Parcul G
Görlitzer (Fig. 5.97). Activitățile
A aaferente aceestuia se dessfășoară preeponderent în
î interiorull
clădirii. Treptele addiacente aceestuia sunt îîn general folosite
fo în reelație cu pelluza din parrtea sudică.
P
Peluza în pantă
p este reprezentaată de parteea dinspre sud-est a dealului caare acoperăă
ult mai linăă și se prelungește cu o
piscina Spreewaidpplatz. Taluzzul are în acceastă zonă o pantă mu
suprafațță cvasi-plaană. Spațiull este utilizzat în generral pentru relaxare
r sauu pentru co
ontemplareaa
zonelor adiacente (vezi
( Fig. 5.98). Utilizaatorii sunt de
d regulă tin
neri sau com
mercianții de
d narcoticee
care graavitează în jurul intrăriii dinspre Strrada Forsterr.
Z
Zona pentrru grătar (1)
( este o suprafață plană
p care beneficiazăă de umbraa oferită dee
vegetațiia aferentă locului
l de joacă
j din veecinătate. Aceasta
A estee intens foloosită în weeekenduri dee
către gruupuri relativv mari care includ și coopii cu diferrite vârste. Utilizarea
U aacestei supraafețe pentruu
relaxaree, picnic saau grătar esste corelată astfel cu posibilitatea
p a de a acceesa locul dee joacă dinn
apropierre (vezi Figg. 5.99).
Fig. 5.98 – Peluza în

n pantă Fig
g. 5.99 – Zonna pentru grăătar: grup dee utilizatori
pozziționat lângă
ă împrejmuiirea aferentă
ă locului de
joa
acă (1)
Fig. 5.98 – The slopeed lawn Fig

g. 5.99 – Barb
becue area: grroup of userss positioned
nea
ar the fence of
o the playgroound area (1)
P
Peluza cu arbore
a este o zonă plannă acoperităă cu plante gazonante. Activitățilee graviteazăă
în jurul singurului arbore din această zonnă - un salcââm amplasaat relativ cenntral (vezi Fig.
F 5.100)..
Spațiul este utilizaat pentru so
ocializare, ppicnic, grăttar, mai ales în cea dee-a doua paarte a zilei..
m de analiză
Ocazionnal, acesta găzduiește diverse acțțiuni punctu munitate (săărbători alee

uale organizzate de com
cartieruului, instalarrea de echip
pamente dee joc etc. - vezi Fig. 5.101).
5 ord, aceastăă
În ppartea de no
zonă se prelungeștee cu o platfo
formă betonnată (adiacen
ntă clădirii centrului soocial) utilizaată mai aless
pentru jocuri cu miingea.
121
Fig. 5.1000 – Grupurii de utilizato

ori așezate în
n zona Fig. 5.101 – Locc de joacă ttemporar org
ganizat în
peluzei ccu arbore zona
a peluzei cu arbore
a de o associație
Fig. 5.1000 – Groups of

o users settleed within thee lawn Fig. 5.101 – Temporary
T pplayground organized
with treee area with w tree by ann association
hin the loan with n
Locul de jooacă (1) esste o zonă îîmprejmuităă, amenajată prepondeerent pentru

L u joc pentruu
grupe m
mici de vârrstă. Supraffața este puuternic plan
ntată, însă activitatea se concenttrează cătree
luminișuul din parrtea sud-veestică a aacestuia carre înglobeaază și ceaa mai marre parte a
mentelor de joacă. Spațțiul este utillizat pe tot parcursul
echipam p săăptămânii cuu precădere în cea de-aa
doua paarte a zilei.
Terenul dee sport (1) este o altă zonă împrrejmuită a parcului.
p Suuprafața gaazonată estee
utilizatăă pentru praacticarea de jocuri cu m
mingea mai ales după-aamiaza și sppre seară atâât în timpull
săptămâânii cât și înn weekend.
Fig. 5.102 – Peluza centrală

c
Fig. 5.102 – The central lawn
P
Peluza centtrală este un
na dintre ceele mai anim
mate zone ale parcului. Utilizarea sa cunoaștee
intensităăți diferite pe parcursu
ul zilei. Asttfel, în prim
ma parte a zilei
z pot fi observate aici
a grupurii
mici, cuupluri sau persoane sing
gure care uttilizează zona pentru reelaxare. Căttre cea de-aa doua partee
m de analiză
a zilei sspațiul se annimează, prrimind gruppuri din ce în ce mai mari

m de utiliizatori caree îl folosescc
pentru rrelaxare, soccializare sau
u practicareea de jocuri în aer liber (vezi Fig. 55.102).
ÎÎn zilele cuu temperaturi foarte maari se obserrvă o conceetrare a utillizării în paartea sudicăă
datoratăă umbrei generate de masivul
m de aarbori amplaasat în drepttul Străzii L
Liegnitzer (F
Fig. 5.103)..
De asem
menea, o serrie de activiități sunt caantonate în jurul
j obiecttelor construuite rămase din vecheaa 122
amenajaare (poziționnate centrall, de o partee și de alta a axului central).
Fig. 5.1103 – Utilizattori așezați la

l umbra maasivului Fig
g. 5.104 – Grupuri de utillizatori din zona Livada
adiacennt peluzei cen
ntrale din
n Görli
Fig. 5.1103 – Users sitting
s in thee shade of th
he trees Fig
g. 5.104 – Groups
G of useers within the Görli’s
placed nnext to the ceentral lawn orcchard
L
Livada din Görli este un nt de o inițiaativă a comuunității locaale care și-aa
u spațiu geenerat recen
nteracțiunea responsabiilă și plăcuttă cu naturaa
propus sensibilizarrea publicullui larg cu pprivire la in
precum și promovaarea dialogu
ului dintre cculturi. Spaațiul a fost amenajat
a cuu sprijinul Centrului
C dee
mediu T man (Turkissh-German Environmeent Centre) și înglobeaază în prezzent diversee
Turco-Germ
36, 2015). Inițiativa ppropriu-zisăă și soiurilee
soiuri dde pomi fruuctiferi (Diee Kiezwanddler in SO3
utilizatee în amenaajare (speciie, varietatee, istoric, mod
m de îng
grijire etc.)) sunt prezzentate prinn
ngve (germaană, turcă și engleză). Zona este uutilizată în principal
intermediul unor panouri trilin p dee
tineri peentru sociallizare sau pentru
p recre ere activă (jocuri,
( execcutarea de jjonglerii, ecchilibristicăă
etc.) în cea de-a dooua parte a zilei sau înn weekendu
uri (vezi Fig Uneori în acceastă zonăă
g. 5.104). U
campeaază grupuri de
d imigranții români.
F
Ferma Gloogau este o amenajaree dedicată copiilor,
c und
de aceștia ppot intra în contact cuu
diverse animale domestice.
d Ansamblul
A are un roll educativ și pune la dispoziție o serie dee
activitățți și evenim
mente pentrru comunitaatea locală. Spațiul estte împrejmuuit, iar actiivitățile dinn
această zonă se dessfășoară ind
dependent faață de restull parcului.
A nord) și Gloogauer (sud)) reprezintăă
Axul transvversal ampllasat între sstrăzile Flacckenstein (n
în fapt cea mai uttilizată circulație transsversală a parcului.
p Această scurrtcircuitare la nivel dee
cartier îînglobează o amenajaree cu o seriee de căderi de
d apă de mici
m dimensiiuni (bazinee cu trepte)..
ud, unde aleeea este mărrginită de o parte și dee
Ea se coontituie întrr-o trecere-ccoridor în ppartea de su
m de analiză
alta de îîmprejmuirile aferente zonelor addiacente. Căătre nord, zo

ona traverseează un spaațiu compuss
dintr-o serie de peergole, dispozitive de șședere și garduri vii care
c delimittează ansam
mblul. Zonaa
este utillizată prepoonderent pen F 5.105). Folosirea sspațiilor de ședere estee
ntru traverssare (vezi Fig.
descuraj
ajată însă dee prezența co
omercianțiloor de narcottice.
123
Fig. 5.105 – Axul traansversal g. 5.106 – Zon

Fig na de relaxaree
Fig. 5.105 – The tran
nsversal axis Fig
g. 5.106 – Thee relaxation aarea
Terenul de sport (2) este

e o altă zoonă împrejm
muită din in
ncinta parcuului. Spre deosebire
d dee
terenul de sport (11), acest teren pune laa dispozițiaa utilizatorillor o supraafață de jocc artificială..
Zona esste utilizatăă cu precăd masă și sprre seară atâât în timpuul săptămân
dere după-m nii cât și înn
weekennd.
Z
Zona de reelaxare estee un spațiuu care înglo
obează o plaantație răzlleață de arb
bori oferindd
mbrite și înnsorite. Aceeasta este uttilizată cu pprecădere de
astfel o alternanță de spații um d tineri sauu
familii cu copii dee vârste foaarte mici peentru relaxaare și uneori pentru piccnic (vezi Fig.
F 5.106)..
Paralel cu axul trannsversal, în această zonnă s-a dezv
voltat o circu
ulație improovizată. Aceasta a fostt
generatăă de parcurrgerea spațiiului în umbbra aliniam
mentului care însoțește traseul amenajat, prinn
interioruul zonei veerzi. Această zonă estee utilizată ocazional
o șii pentru dessfășurarea de
d concertee
improviizate.
Locul de jooacă (2) estee o altă zonăă împrejmu
L uită în interiorul parculuui. Acesta este
e destinatt
unor gruupe mai maari de vârsttă față de ccele găzduitte de locul de joacă (11). Spațiul este
e utilizatt
ua parte a zzilei și polaarizează în general
prepondderent în ceea de-a dou g actiivitățile dessfășurate înn
imediataa apropiere.
Z
Zona admiinistrativă este d joacă (11) și este allipită laturiii
e pozițioonată adiaceent locului de
sudice. Această suuprafață este îngrădităă și este utilizată
u pen
ntru depoziitarea de materiale
m șii
echipam
mente necesare pentru reparații
r sauu întrețineree (vezi Fig. 5.107).
Z
Zona pentrru grătar (2)
2) este repreezentată de suprafața
s pllană dispusăă de o parte și de alta a
axului pprincipal. Aceasta
A ntru picnic și
este utilizată în general pen ș grătar de grupuri relaativ mari dee
m de analiză
utilizatoori care incclud și cop

pii (atrase dde posibilittatea utilizăări echipam
mentelor dee joacă dinn
vecinătaare - vezi Fiig. 5.108). De
D foarte m
multe ori, sup
prafața găzd
duiește petreeceri aniverrsare.
124
Fig. 5.107 – Zona ad

dministrativă g. 5.108 – Zon
Fig na pentru grăătar (2)
Fig. 5.107 – The adm
ministrative area
a Fig
g. 5.108 – Thee barbecue arrea (2)
Taluzul verrde este o altă zonă carre oferă possibilitatea de a observaa spațiul de la înălțime..
Aceastaa este utilizzată cu preccădere de ttineri pentrru relaxare sau socialiizare și de către copiii
pentru jjoc (vezi Fiig. 5.109). Literatura
L sstudiată sugerează faptu
ul că iarna spațiul estee utilizat caa
derdelușș. Zona estee folosită cu
u precădere după-masa și seara.
Zona cu appă înglobeaază un curs de apă și un
Z u lac - elem
mente create
te artifical la instalareaa
a o cotă neegativă fațăă de restul parcului, fiin
parculuii. Aceasta are nd delimitattă parțial din
n motive dee
siguranțță printr-o împrejmuirre metalică către centrrul parculu
ui. Spațiul eeste folosit în generall
pentru pplimbare saau relaxare (cu precăddere în zonaa oglinzii de
d apă - vezzi Fig. 5.11
10). Zona a
căpătat un aspect sălbatic,
s o parte
p din p lantele prezzente aici fiind
f în faptt apărute sp
pontan. Dinn
cauza pprezenței comercianțilo
or de narcottice în zona intrărilor din
d colțul dee nord-est, spațiul estee
evitat dee utilizatorii, aceștia preeferând să îl foloseasă doar ca spațiu de traveersare.
Fig. 5.109 – Taluzul verde g. 5.110 – Zon

Fig na cu apă
Fig. 5.109 – The green slope Fig
g. 5.110 – Thee wetland
m de analiză
125
Fig. 5.111 – Parcul Görlitzer:

G agregarea vegetaației lemnoasee (plan suport:: Google Mapss)
Fig. 5.111 – Görlitzerr Park: aggreegation of wooody vegetatio
on (background
d plan: Googlee Maps)
5.5.4 Componența cadrului vegetal

Din observațiile realizate în teren, vegetația lemnoasă prezentă în Parcul Görlitzer se
împarte într-o gamă variată de elemente vegetale. Poziționarea acestora poate fi observată în Fig.
5.111, iar descrierea lor se regăsește în cele ce urmează (elementele sunt prezentate în fiecare
categorie de nord-vest către sud-est): 126
Exemplare izolate
salcâmul-magnet este amplasat aproximativ central în zona peluzei cu arbore; în acest
exemplar de Robinia pseudoacacia polarizează activitățile
desfășurate în această zonă, utilizatorii interacționând în diverse
moduri cu acesta (așezarea la umbra arborelui, sprijinirea
bicicletelor, prinderea de obiecte personale sau decorative etc.)
Aliniamente
aliniamentul de tei (1) însoțește axul central în dreptul terenului de sport (1); acest
aliniament dublu (poziționat de o parte și de alta a aleii) este format
din exemplare relative tinere de Tilia x europaea
aliniamentul de stejari bordează latura de nord a terenului de sport (1); acesta este format
columnari dintr-un singur rând de arbori din specia Quercus robur ‘Fastigiata’
aliniamentul de tei (2) însoțește aleea perimetrală care bordează peluza centrală;
aliniamentul format din exemplare de Tilia x europaea este
poziționat pe exteriorul cercului format de alee și în partea sudică
este intercalat vegetației care formează masivul din acea zonă; o
parte a acestui aliniament se prelungește spre est, doar de-a lungul
laturii sudice a axului central
aliniamentul de stejari bordează axul central pe latura nordică, din zona peluzei centrale
până în zona de relaxare; aliniamentul simplu este format din
exemplare mature de Quercus robur
alinaimentul de tei (3) bordează de o parte și de alta axul central în dreptul terenului de
sport (2); aliniamentul dublu este format din exemplare tinere de
Tilia x europaea
Grupuri vegetale omogene

grupul de arțari este poziționat în zona de intrare în Parcul Görlitzer dinspre Strada
Skalitzer; plantația este formată din exemplare mutitulpinale de
Acer tataricum
127
livada este poziționată către nord-estul peluzei centrale; aceasta a fost
realizată din inițiativa comunității locale și are un rol educativ;
conform informațiilor cuprinse în panourile informative, plantația
înglobează 26 de soiuri de meri (Malus sp.), peri (Pyrus sp.) și pruni
(Prunus sp.) plantate în 2011, 2012 și 2013
Zone / masive
masivul de arbuști (1) este poziționat în partea de sud-vest a sitului; acest element vegetal
acoperă în mare parte zona superioară a dealului realizat peste
piscina Spreewaidplatz și este format din Crataegus monogyna
Elaeagnus angustifolia, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Sambucus
nigra, Symphoricarpos albus etc. și specii de arbori cu forme
arbustive precum Populus sp., Acer sp., Robinia pseudoacacia;
vegetația din această zonă are un caracter sălbatic, iar rolul
elementului este acela de a delimita vizual și fizic spațiul parcului
masivul-mozaic (1) însoțeste partea sudică a parcului din zona locului de joacă (1) până
la terenul de sport (2); masivul este format dintr-o multitudine de
specii, având cu precădere caracter rustic (Acer sp., Betula pendula,
Carpinus betulus, Populus sp., Qurcus robur, Robinia
pseudoacacia, Salix sp., Tilia x europaea etc.)
masivul de arbuști (2) însoțește latura nordică a parcului, în dreptul livezii din Görli; acest
element vegetal este format din exemplare de Ligustrum vulgare,
Symphoricarpos albus, Rosa canina, Sambucus nigra, Spiraea
japonica, Symphoricarpos albus etc.; zona are un caracter sălbatic
masivul cu stejari este amplasat în zona de relaxare; acesta este realizat cu precădere
din exemplare mature de Quercus robur intercalate sporadic cu
exemplare de Acer pseudoplatanus sau Robinia pseudoacacia
masivul-mozaic (2) este practic o continuare a masivului-mozaic (1) care însoțește zona
administrativă și locul de joacă (2)
masivul cu arbuști (3) este poziționat în partea de sud-est a sitului și bordează taluzul
verde; acest element vegetal din Crataegus monogyna Elaeagnus
angustifolia, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Sambucus nigra,
Symphoricarpos albus etc. și specii de arbori cu forme arbustive
precum Populus sp., Acer sp., Robinia pseudoacacia; vegetația din 128
această zonă are un caracter sălbatic, iar rolul elementului este acela
de a delimita vizual și fizic spațial zona
masivul-mozaic (3) însoțește zona de apă și are în compoziție specii similare cu cele
înglobate de masivul-mozaic (1), respectiv: Acer sp., Betula
pendula, Carpinus betulus, Populus sp., Qurcus robur, Robinia
pseudoacacia, Salix sp., Tilia x europaea etc., însă aici ponderea
speciilor care agrează umiditatea este mai mare
Alte elemente vegetale

coridorul verde este amplasat între clădirile fostei gări și împrejmuirea din partea de
nord a parcului, însoțind aleea care trece prin această zonă;
înglobează două aliniamente: (la sud de alee) un rând format din
exemplare relative tinere de Pyrus sp., (la nord de alee) un rând
format din exemplare de Acer pseudoplatanus; acesta din urmă este
însoțit și de exemplare de arbuști (Cornus mas, Rosa canina,
Syringa vulgaris); ca o notă specială, această zonă înglobează și
exemplare de Taxus baccata
bariera verde (1) bordează latura vestică a terenului de sport (1); acest element
vegetal este alcătuit din exemplare de Rosa canina și Syringa
vulgaris care se constituie într-o barieră vizuală între terenul de
sport (1) și restul parcului; tot aici sunt prezente și câteva exemplare
de arbori (Acer pseudoplatanus, Polulus sp, Tilia x europaea)
bariera verde (2) bordează latura estică a terenului de sport (1); acest element vegetal
este alcătuit din exemplare de Cornus mas, Rosa canina și Syringa
vulgaris care se constituie într-o barieră vizuală între terenul de
sport (1) și restul parcului; tot aici sunt prezente și căteva exemplare
de arbori (Acer pseudoplatanus, Polulus sp, Tilia x europaea)
zona cu rășinoși este amplasată adiacent axului transversal, înglobând exemplare de
tinere de Pinus sp. și reprezintă o apariție singulară în parc
m de analiză
zona cuu pergole este amplasată de o parte și de alta a axului trannsversal, în partea
p de
nord
d a acestuiaa; zona îngllobează o serie de gard
rduri vii forrmate din
rpinus betuulus, care subîmpartt spațiul ccontinuând diverse
Carp
elem
mente contruuite; elemen
ntele vegetaale sunt debbilitate, gardurile vii
avân
nd un aspecct precar 129
nteracțiunea cu vegeta
5.5.5 In ația
D ților și acțiu
Din punct de vedere al activități unilor care au impact asupra veg
getației dinn
Parcul G d teren auu arătat urmăătoarele:
Görlitzer, obbservațiile din
 A
Activitățile desfășurate în cadrull parcului au
a potențiallul de a afeecta o seriee de arbori..
A
Acest lucruu este deja vizibil
v în cazzul multor exemplare
e de
d arbori sittuate în zon
nele cel maii
iintens utilizzate, care prrezintă răni la nivelul trunchiului,
t ramuri ruppte etc. cel mai
m evidentt
eeste cazul exemplarulu
e ui de Robinnia pseudoa
acacia din zona
z peluzeei cu arboree (vezi Fig..
55.112). Tullpina acestu
uia a fost afectată în
n repetate râduri,
r iar multe dintrre ramurilee
aacestuia sunnt deja ruptte. În coroannă sunt prin
nse frecventt diverse obbiecte person
nale, sfori /
lleagăne, obbiecte deco
orative etc. Aceeași situație
s se regăsește ccu precăderre în cazull
aarborilor diin zonele pentru grătar
ar (vezi Fig. 5.113, Fig
g.114). De asemenea, în zona dee
rrelaxare tullpinile arborilor sunt uttilizate deseeori pentru prinderea
p haamacelor.
Fig. 5.1112 – Imagin ni prezentândd interacțiunni cu exempllarul solitar de Robinia ppseudoacacia

a (salcâmul-
magnett) și o parte din vătămărilee prezente la baza tulpiniii
Fig. 5.112 – Images presenting in
nteractions w ary specimen of Robinia ppseudoacacia (the acacia-
with the solita
magnett) and some of
o the injuriess present at th
he base of thee stem
m de analiză
130
Fig. 5.1113 – Utilizaarea arborilor pentru priinderea g. 5.114 – Leeagăn prin dde una dintrre ramurile
Fig
decorațțiunilor în caadrul unei petreceri
p anivversare unuui plop; arborele prezintăă și vătămări importante
din zona pentru grătar (2) la nivelul
n tulpin
nii
Fig. 5..113 – Treees used foor displayin
ng the Fig
g. 5.114 – Swwing attachedd to the bra anches of a
decorattions for a birthday party withiin the plar; the tree also has signnificant stem damages
pop
barbecuue area (2)
 ÎÎn zona intrrării din parrtea de nordd-vest (Strad

da Skalitzer) o serie de arbori prezzintă ramurii
ssau chiar tulpini
t rupte (exempllare multi-ttulpinale). Câteva exeempare au fost ruptee
aaproape în totalitate. Cel
C mai proobabil acest lucru este rezultatul aactivităților desfășuratee
aaici (care poot avea uneori o facturăă violentă).
 O serie de arbori poziiționați în vvecinătatea zonelor un
nde sunt preezenți comercianții dee
nnarcotice sunt utilizațți pentru asscunderea temporară
t a produseloor. Cățărareea a dus înn
m
multe cazurri la rupereaa unor ramuuri sau rănirea tulpinilor.
 A
Activitățile de curățeniie în care suunt implicatte mașini dee colectare a gunoaielorr contribuiee
îîn timp la tasarea solullui, influențțând astfel dezvoltarea
d ulterioară a elementellor vegetalee
((vezi Fig. 5.115). Aceaastă activitaate nu urmeaază în permanență un aanumit traseeu, fapt caree
fface imposiibilă stabilirrea cu exacttitate a inten
nsității prob
blemelor creeate.
Fig. 5.1115 – Mașină colectând

d gunoiul în
n zona Fig
g. 5.116 – Zona peluzei ceentrale la jon
ncțiunea cu
pentru grătare (2) tra
aseul aferent axului
a princippal
Fig. 5.1115 – Car colllecting garba
age in the baarbecue Fig
g. 5.116 – Cenntral lawn arrea at the junction with
area (2)) thee path corresp
ponding to m
main axis
Deși nu face obiectul direct al acestui studiu, din cauza presiunii pe care o suportă din
partea utilizatorilor este amintită aici și vegetația erbacee gazonantă prezentă pe sit. Aceasta este
afectată destul de mult în cazul peluzei centrale care este în fapt zona cea mai intens utilizată
pentru ședere, relaxare, desfășurare de jocuri în aer liber etc. În cazul circulațiilor improvizate și
în zonele de joncțiune cu traseele adiacente, acest palier vegetal a fost eliminat aproape în 131
întregime (vezi Fig. 5.116).
5.6 INTERPRETAREA REZULTATELOR APLICAȚIILOR IN SITU
Pentru o mai bună percepere a valențelor aferente grilei dezvoltate pentru analizarea
spațiilor verzi urbane în cadrul acestei lucrări, prezenta secțiune propune interpretarea în comun
a rezultatelor studiilor de caz realizate pentru celei trei parcuri: Parcul Izvor din București
împreună cu Parcul Mauer și Parcul Görlitzer din Berlin. Această abordare mizează atât pe
sublinierea aspectelor constatate în teren comune tuturor celor trei spații verzi cât și pe
evidențierea caracterelor singulare identificate pe parcursul procesului de analiză.
5.6.1 Evoluție și concept

Infomațiile prezentate în această secțiune au validat în principal unul dintre criteriile de
selectare a siturilor pentru realizarea aplicațiilor in situ. Conform datelor analizate este evident
faptul că toate cele trei parcuri au luat naștere pornind de la terenuri care reprezentau spații-
problemă în cadrul țesutului urban, acestea fiind rezultate dintr-o serie de destructurări urbane
majore și având inițial, înaintea amenajării lor ca parcuri un caracter rezidual.
Evoluția acestora a fost însă influențată de o serie de elemente contextuale. Astfel, în
timp ce Parcul Mauer și Parcul Görlitzer sunt rezultatul unui proces clar de planificare și
proiectare, Parcul Izvor este mai curând ”consecința” unor intervenții punctuale care nu vizează
în mod particular o viziune de dezvoltare. Un aspect esențial al evoluției curente și viitoare a
celor două parcuri din Berlin îl constituie aproprierea acestora de comunitate. Acest aspect este
dovedit de apariția unor grupuri de acțiune locale ce urmăresc îndeaproape toate activitățile și
acțiunile care au un impact asupra dezvoltării respectivelor spații verzi și se implică în mod activ
în conturarea acestora. Din păcate, Parcul Izvor nu a reușit să coaguleze încă în jurul său o
comunitate interesată atât de intens de evoluția sa, precum în cazul Parcului I.O.R sau a Parcului
Lacul Tei din București care au coalizat în jurul lor grupuri de inițiativă civică. Astfel, Parcul
Izvor continuă să fie modelat doar de acțiuni punctuale ale administrației publice locale.
5.6.2 Accesibilitate
Din punct de vedere al accesibilității ca spațiu deschis oricărui utilizator s-a putut
constata că, în principiu, toate cele trei parcuri studiate au calități care le fac să fie deschise
oricăror persoane care doresc să le folosească. Este însă de menționat faptul că în cazul Parcului
Mauer absența sistemului de iluminat poate avea impact asupra accesării acestuia de anumite 132
grupuri sociale între anumite intervale orare. Trebuie subliniat și faptul că modul de amplasare a
parcurilor în cadrul stucturii urbane și buna lor accesibilitate le transformă în spații de tranzit
pietonal, ceea ce asigură o relativă animare aproape permanentă a spațiilor.
În ceea ce privește valența de spațiu accesibil pentru orice tip de utilizator
impedimentele constatate se referă în general la aspecte legate de materiale sau elemente
constructive din amenajare. Astfel, în unele cazuri natura pavajelor anumitor zone poate
îngreuna de exemplu accesul persoanelor cu dizabilități. De asemenea, absența unor elemente
constructive dedicate (de exemplu rampe) poate să contribuie la limitarea accesului în anumite
zone înglobate de aceste spații verzi.
Referitor la raza de acțiune a parcurilor studiate este evident faptul că acestea sunt
poziționate în cadrul urban și conectate la infrastructura locală de transport în comun astfel încât
aria lor de deservire să se extindă la nivel de oraș. Acest aspect este foarte evident în cazul
Parcurilor Mauer și Görlitzer devenite în prezent adevărate repere în viața Berlinului.
5.6.3 Utilizare
Din punct de vedere al diferențelor în modul de utilizare s-a putut constata în primul rând
o deosebire în ceea ce privește vârsta. În timp ce Parcurile Mauer și Izvor nu par să fie favorizate
de un anumit grup de vârstă, în cazul Parcului Görlitzer este evidentă structura mult mai tânără a
utilizatorilor curenți. Diferențele în utilizare determinate de intervale de timp (în funcție de
momentul din zi sau săptămână) au fost constatate doar deosebiri cu privire la folosirea anumitor
zone sau echipamente în interiorul fiecărui parc. Trebuie observată diversitatea sau intensitatea
mai mare de utilizări în cazul parcurilor germane, aspecte ce pot fi explicate și prin
permisivitatea mult mai ridicată a administrației locale ce încurajează utilizarea liberă a spațiilor
verzi în general. În același timp, în cazul Bucureștiului spațiile verzi sunt deseori o suită de
interdicții (de a sta sau călca pe iarbă, de a merge cu rolele sau bicicleta, de a rupe florile etc.). În
acest sens putem remarca în special frecvența picnicurilor sau grătarelor în parcurile berlineze și
cvasi-absența acestora în Parcul Izvor. Acest fapt nu trebuie să ne mire, dată fiind româneasca
lege a picnicului și reacția avută de Primăria Generală București în raport cu această lege
(desemnarea rapidă și superficială a gropii Văcărești – ecosistem extrem de valoros dar fragil –
ca unic spațiu de picnic pentru un oraș cu peste 2 milioane de locuitori). Astfel, în acest sens nu
se poate face o comparație între cele trei spații verzi. Este important însă de menționat faptul că
în cazul Parcului Mauer prezența târgului de vechituri în imediata vecinătate influențează
semnificativ tiparele de utilizare.
Deplasările specifice identificate în interiorul spațiilor analizate au dus la structurarea
constatărilor pe două tipuri, respectiv trasee pietonale amenajate și circulații improvizate. 133
Acestea au fost, de asemenea, clasificate în funcție de gradul de utilizare (intens, mediu, redus).
Ponderea acestora diferă desigur în cazul fiecărui parc, însă trebuie subliniat faptul că în cazul
Parcului Izvor nu au fost observate circulații improviate, acestea fiind în timp amenajate de către
autoritățile locale, atitudine ce poate fi considerată ca pozitivă și adaptativă în ciuda caracterului
relativ improvizat al amenajărilor.
Suprapunerea cadrului fizic cu echipările specifice și modul în care utilizatorii
interacționează cu acestea au dus la realizarea unui decupaj spațial specific pentru fiecare parc.
La o privire de ansamblu, zonele evidențiate pot fi împărțite în două categorii: zone definite și
zone nedefinite. Zonele definite reprezintă spații care înglobează un echipament specific care
determină în mod esențial modul în acestea sunt utilizate de vizitatori. Zonele nedefinite sunt în
fapt elemente componente ale amenajării care au primit sau au atras una sau mai multe utilizări
specifice din partea vizitatorilor. Aceste spații nu au în mod necesar o delimitare anume, iar
denumirea și definirea lor a fost făcută în cadrul prezentului studiu conform unei trăsături mai
importante (atmosferă, elemente vegetale înglobate, denumiri utilizate de comunitatea locală
etc.). Împărțirea pe cele două categorii a zonelor înglobate de cele trei parcuri este următoarea:
Parcul Izvor
Zone definite terenul de sport (1), zona administrativă, țarcul pentru câini (1), mini-
parlamentul copiilor, terenul provizoriu pentru echitație, terenul de sport
(2), țarcul pentru câini (2), locul de joacă, aleea Václav Havel
Zone nedefinite zona ”cool”, zona pentru odihnă activă și sport, zona pentru relaxare, terasa
de vară, poiana verde
Parcul Mauer
Zone definite terenul de baschet, locul de joacă (1), ferma Moritzhof, locul de joacă (2),
peretele pentru escaladă
Zone nedefinite intrarea amfiteatru, pădurea de plopi, pădurea de frasini, amfiteatrul, peluza
mare, pădurea de sophora, pădurea de mesteceni, grădina goală, bazinul cu
raze, peluza mică, grădina interioară
Parcul Görlitzer
Zone definite Cafeneaua Isa Mitz, Cafeneaua Edelweiss, Centrul de Asistență Socială
Kreuzer, locul de joacă (1), terenul de sport (1), ferma Glogau, terenul de
134
sport (2), locul de joacă (2), zona administrativă
Zone nedefinite pădurea de arțari, panta verde, grădina ascunsă, pamukkale, peluza în
pantă, peluza cu arbore, zona pentru grătar (1), peluza centrală, livada din
Görli, axul transversal, zona de relaxare, zona pentru grătar (2), taluzul
verde, zona cu apă
Așa cum se poate observa, numărul de piese care compun decupajul este diferit de la caz
la caz. Acest aspect evidențiază însă o notă specială a acestei analize care se referă la gradul de
formalizare a amenajărilor și totodată a utilizărilor (vezi Tabelul 5.2). Astfel, se poate observa
faptul că în Parcul Izvor activitățile sunt încorsetate în zone predefinite într-o proporție
considerabilă (aproximativ 2/3). Parcul Mauer se află într-o situație opusă, gradul de formalizare
păstrându-se chiar sub o treime. Parcul Görlitzer menține ponderea zonelor definite sub jumătate
din totalul celor identificate, în condițiile în care este singurul care dispune de cafenele și
găzduiește centrul de asistență socială. În cazul excluderii acestora, ca fiind amenajate în cadrul
unor clădiri înglobate în parc și nu legate de spațiul verde propriu-zis, proporția devine similară
cu ce a parcului Mauer.
Tabelul 5.2 – Zone înglobate de spațiile verzi analizate în cadrul aplicațiilor in situ
Table 5.2 – Areas embedded by the green spaces analyzed in the in situ studies
Zone înglobate
Parcul Izvor Parcul Mauer Parcul Görlitzer
Tipuri de zone
17 ha 15 ha 14 ha
nr. procent nr. procent nr. procent
zone definite 9 65% 5 30% 9 40%

zone nedefinite 5 35% 11 70% 14 60%
TOTAL 14 16 23
Tendința de a utiliza informal spațiile puse la dispoziție de parcuri este însă evidentă în
toate cele trei cazuri. Este de amintit în acest sens faptul că în toate cele trei spații verzi a putut fi
identificată de exemplu o zonă destinată activităților care implică executarea de jonglerii, mersul
pe sfoară etc. (vezi zona ”cool” din Parcul Izvor, pădurea de mesteceni din Parcul Mauer și
livada din Parcul Görlitzer). De asemenea, în toate parcurile utilizatorii desfășoară activități care
implică interacțiunea cu vegetația sau cu zonele neechipate în mod specific.
Nu în ultimul rând, este de menționat faptul că Parcurile Mauer și Görlitzer se confruntă
cu situații speciale care influențează utilizarea acestora. În cazul Parcului Mauer este vorba
despre prezența târgului de vechituri din vecinătate, care imprimă duminica o dinamică specifică 135
spațiului, atrăgând grupuri foarte distincte de utilizatori (turiști, artiști etc.). În ceea ce privește
Parcul Görlitzer, prezența comercianților de narcotice are un impact direct asupra modului în
care sunt utilizate (sau evitate) anumite zone.
5.6.4 Componența cadrului vegetal

Din observațiile realizate în teren, în privința elementelor vegetale înglobate de cele trei
parcuri situația se prezintă foarte diferit (vezi Tabelul 5.3). În cazul Parcului Izvor elementele
vegetale sunt reprezentate doar de două categorii, respectiv aliniamente și zone / masive.
Singurul spațiu verde în care sunt reprezentate toate cele cinci categorii de elemente vegetale
este Parcul Görlitzer. Parcul Mauer se remarcă însă prin numărul mare de grupuri vegetale
omogene care în fapt, conform conceptului de amenajare, au rolul de a crea atmosfere diferite în
diverse zone ale acestuia.
Tabelul 5.3 – Numărul de elemente vegetale înglobate de spațiile verzi analizate în cadrul aplicațiilor in situ
Table 5.3 – Number of vegetal elements embedded by the green spaces analyzed in the frame of in situ studies
Număr de elemente vegetale înglobate
Categorie de elemente vegetale Parcul Izvor Parcul Mauer Parcul Görlitzer
17 ha 15 ha 14 ha
1) exemplare izolate - - 1
2) aliniamente 5 2 5
3) grupuri vegetale omogene - 7 2
4) zone / masive 4 6 7
5) alte elemente vegetale - 6 5
TOTAL 9 21 20
Constatările din teren au reliefat faptul că Parcul Izvor are o conformare minimală din
punct de vedere al elementelor vegetale înglobate și, prin urmare, un număr redus de atmosfere
create. Din acest punct de vedere, cea mai variată situație o prezintă Parcul Mauer. În schimb,
Parcul Görlitzer găzduiește un număr important de masive.
În ceea ce privește speciile lemnoase prezente în cele trei parcuri, pe scurt observațiile
din teren au arătat următoarele (vezi Tabelul 5.4, 5.5, 5.6 și 5.7):
 în toate cele trei cazuri, amenajările înglobează cu precădere specii de arbori foioși; în
cazul Parcului Görlitzer în cadrul fondului vegetal sunt prezente în general specii rustice;
 doar Parculile Izvor și Görlitzer au în compoziție specii de arbori rășinoși;
 nivelul arbustiv compus din specii foioase este cel mai bine reprezentat în Parcul Görlitzer;
 nivelul arbustiv rășinos este prezent doar în Parcul Izvor și Parcul Mauer. 136
NOTĂ: În unele cazuri (când specia nu a putut fi identificată cu siguranță, când descrierea unor elemente se referă
în partea de analize la mai multe specii din aceeași familie sau când nu s-a putut preciza soiul sau cultivarul)
denumirea speciei menționată în tabelele 5.4, 5.5 și 5.6 este urmată de sintagma ”sp.”.
Tabelul 5.4 – Profil vegetal: arbori foioși

Table 5.4 – Green profile: deciduous trees
Specie Parcul Izvor Parcul Mauer Parcul Görlitzer
Acer platanoides - x -
Acer pseudoplatanus - - x
Acer sp. - - x
Acer tataricum - - x
Aesculus carnea - x -
Aesculus hippocastanum x x -
Albizia julibrissin x - -
Betula pendula x x x
Carpinus betulus - - x
Catalpa bignonioides x - -
Fagus sylvatica - x -
Fraxinus sp. x x -
Liquidambar styraciflua x - -
Malus sp. - - x
Paulownia tomentosa x - -
Platanus sp. x x -
Populus sp. x x x
Prunus cerasifera - x -
Prunus cerasifera ‘Pissardii’ x x -
Prunus serrulata ‘Kanzan’ - x -
Prunus sp - - x
Pyrus sp. - x x
Quercus rubra x - -
Quercus robur - x
Quercus robur ‘Fastigiata’ - x x
Robinia pseudoacacia - x x
Sophora japonica - x -
Salix alba - x -
Salix sp. - - x
Tilia sp. x - -
Tilia x europaea - x x
Ulmus sp. x - -
Tabelul 5.5 - Profil vegetal: arbori rășinoși

Table 5.5 - Green profile: resinous trees
Picea abies x - -
Picea pungens ‘Argentea’ x - -
Pinus sp. - - x
Taxus baccata - - x 137
Tabelul 5.6 - Profil vegetal: arbuști foioși

Table 5.6 - Green profile: deciduous shrubs
Buxus sempervirens - x -
Cornus mas - - x
Crataegus monogyna - - x
Elaeagnus angustifolia - - x
Ligustrum vulgare - x x
Rhus typhina x - -
Rosa canina - - x
Rosa sp. x - -
Sambucus nigra - - x
Spiraea japonica - - x
Symphoricarpos albus - - x
Syringa vulgaris - x -
Tabelul 5.7- Profil vegetal: arbuști rășinoși

Table 5.7 - Green profile: resinous shrubs
Juniperus horizontalis x x -
Thuja orientalis x - -
5.6.5 Interacțiunea cu vegetația

Analizele efectuate în teren au arătat faptul că o serie de elemente vegetale sunt afectate
de activitățile desfășurate în parcuri. Cele mai des sunt vizate exemplarele din zonele utilizate
informal. Acestea suferă deseori răni la nivelul trunchiului sau ruperi de ramuri. Activitățile care
au potențialul de a afecta vegetația sunt: asigurarea bicicletelor prin prinderea de trunchiul
arborilor; utilizarea de slackline sau hamace prinse la nivelul tulpinilor; folosirea de bile metalice
în cadrul unor jocuri; prinderea de obiecte personale, sfori / leagăne, obiecte decorative etc. de
ramurile arborilor.
Un alt aspect important în ceea ce privește impactul asupra vegetației îl reprezintă
utilizarea de echipamente grele (mașini folosite pentru udarea vegetației, pentru colectarea
gunoaielor, pentru instalarea de echipamente). Acestea contribuie la tasarea solului și pot
influența (sau în unele cazuri influențează deja) dezvoltarea în bune condiții a vegetației.
Neutilizarea unor trasee predefinite pentru aceste activități face imposibilă evaluarea
problemelor create.
5.6.6 Considerații generale

În urma realizării analizelor de teren pe baza criteriilor din grila de evaluare elaborată în
cadrul prezentei lucrări a putut fi conturată o imagine de ansamblu a situației fiecăruia dintre cele
trei parcuri studiate.
Astfel, în cazul Parcului Izvor se poate concluziona că situația actuală dezvăluie un spațiu 138
care înglobează o serie de ”insule” de activități, de cele mai multe ori limitate de elemente
constructive. O serie de spații au atmosfere și roluri similare (2 locuri de joacă, 2 țarcuri pentru
câini, 2 terenuri de sport) și nu sunt concepute în relație cu elementele vegetale. Caracterul
profilului vegetal generează o gamă restrânsă de ambianțe.
Parcul Mauer are o conformație dinamică. Varietatea de tipuri de spații și ambianțe puse
la dispoziție de acesta se reflectă și în activitățile care sunt atrase și încurajate să se desfășoare
aici. Periodic, acesta suportă o presiune mult mai mare din partea utilizatorilor în comparație cu
celelalte două spații analizate.
Parcul Görlitzer se constituie într-un creuzet verde în mijlocul unui cartier dens construit.
Și acesta oferă o multitudine de spații și atmosfere, păstrând însă un caracter mai rustic față de
cel al Parcului Mauer de exemplu.
CAPITOLUL VI. DETALIEREA ANALIZEI VEGETAȚIEI

CHAPTER VI. VEGETATION ANALYSIS DETAILING
Cadrul legislativ românesc subliniază importanța evaluării spațiului verde urban și a

vegetației aferente acestuia. Totodată, acesta face referire atât la aspectele cantitative cât și la 139
cele calitative care trebuie să se subsumeze acestor demersuri. Punerea în aplicare a prevederilor
este însă întârziată de lipsa de instrumente adecvate. Astfel, registrele spațiilor verzi dezvoltate
de municipalități se limitează în prezent la enumerarea spațiilor verzi și a elementelor vegetale
înglobate de acestea, fără a lua în discuție cu adevărat și calitatea lor.
Normele metodologice curente (vezi Anexa IV) prevăd prelevarea din teren a
informațiilor cu privire la starea de viabilitate și la riscurile potențiale prezentate de arbori (ca
atribute calitative pe lângă cele cantitative precum diametrul trunchiului sau înălțimea
exemplarului), dar nu oferă direcții orientative în acest sens. Astfel, demersurile administrațiilor
locale au dus la apariția unor instrumente bazate pe grile de analiză foarte diferite.
Această secțiune prezintă rezultatele cercetărilor privind modul în care grila de analiză
propusă în cadrul studiului și care a fost detaliat prezentată în Capitolul III al acestei lucrări,
privind metodele specifice acestei cercetări, conduce la rezultate coerente și aplicabile. Această
grilă a fost verficată în teren, în cadrul unor aplicații in situ pentru a verifica eficiența sa. Din
păcate timpul scurt petrecut la Berlin nu mi-a permis să aplic această grilă pe siturile de studiu ce
priveau modul de funcționare al spațiilor verzi din punct de vedere social, nepermițând analize
complexe desfășurate pe o perioadă mai lungă. Astfel că, pentru această secțiune a lucrării am
ales alte două situri pentru aplicarea grilei, fapt ce reprezintă o relativă incoerență în cadrul
acestui studiu. Aplicarea pe aceste două situri diferite a permis însă compararea a două tipuri de
spații planate diferite ca tipologie, ceea ce duce la o mai bună evaluare a grilei de analiză. Aceste
situri au fost abordate la începutul cercetărilor (2014), în cadrul dezvoltării părții metodologice
ce avea ca scop precis dezvoltarea acestei grile de analiză ca alternativă la modelele utilizate în
prezent în România. Astfel că, din cauza intervalului de timp de numai 2 ani avut la dispoziție
pentru realizarea cercetării cu titlul ”Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi
urbane”, varianta recalibrată a grilei de analiză nu a mai putut fi testată din nou în teren, pe cele
trei situri prezentate în cadrul Capitolului V. Această reverificare, recalibrare și confruntare a
analizelor privind utilizările cu cele privind vegetația urmează să facă obiectul unor proiecte și
activități viitoare care vor viza continuarea demersului început în cadrul acestui studiu.
Partea finală a acestui capitol înglobează considerații cu privire la modul în care varianta
inițială a grilei poate fi amendată pentru a-i spori eficacitatea în raport cu posibilitatea de folosire
a acestui instrument de către utilizatori cu o pregătrire sumară în domeniu.
6.1 TESTAREA METODEI DE ANALIZĂ ÎN TEREN

Grila elaborată a fost testată în teren în cadrul a două studii de caz. Primul a vizat
analizarea unui fragment de spațiu verde care înglobează un profil arborescent variat, în care
elementele vegetale au o dispunere mai mult sau mai puțin aleatorie și roluri relativ diferite. În
140
cazul celui de-al doilea a fost avută în vedere selectarea unui ansamblu vegetal care să includă
elemente vegetale cu rol similar și o dispunere regulată.
Astfel, pentru primul caz a fost selectat un teren amplasat la adresa Strada Pridvorului nr.
28, sector 4, București, care este parte integrantă a amenajării inițiale a Parcului Văcărești (astăzi
denumit Parcul Lumea copiilor și perceput deseori ca o extindere a Parcului Tineretului) și are o
suprafață de aproximativ 3500 mp [reper cadastral: Institutul Proiect București - caroul 19-20 B’-
C’; racordat 1996; scara 1:2000]. Studiul a fost realizat în februarie 2014. Din punct de vedere al
compoziției vegetale, amenajarea sitului înglobează patru aliniamente de arbori foioși (cu
dispoziție nord-sud), două grupuri de arbori alcătuite dintr-un amestec de specii foioase și
rășinoase și o serie de exemplare foioase apărute spontan de-a lungul timpului.
Cel de-al doilea test a fost realizat pe un tronson din aliniamentul aferent Bulevardului
Aviatorilor din București poziționat între Piața Charles de Gaulle și zona Statuii Aviatorilor, cu o
lungime aproximativă de 600 m [reper cadastral: Institutul Proiect București - caroul 7-8 E-D;
racordat 1999; scara 1:2000]. Studiul a fost realizat în perioada aprilie-mai 2014. Un motiv în
plus pentru selectarea acestui sit l-a constituit faptul că acesta făcuse deja obiectul unui studiu
realizat în vara anului 2009 pe baza unei variante incipiente a grilei de evaluare, astfel putându-
se realiza o serie de considerații atât cu privire la elementele noi introduse în grilă cât și
referitoare la diferențele dintre cele două momente de analiză. Amenajarea înglobează 8 rânduri
de arbori foioși, dispuse de o parte și de alta a Bulevardului Aviatorilor pe direcția nord-sud (4
rânduri la vest și 4 rânduri către est).
Rezultatele celor două studii au fost prezentate în cadrul unor conferințe internaționale,
respectiv The 13th International Symposium ”Prospects for the 3rd Millenium Agriculture,
secțiunea Horticulture and Forestry - Floriculture, Ornamental Plants and Landscape
Architecture - Cluj (România) în perioada 25-27 septembrie 2014 (lucrarea ”Qualitative tree
assessment - Bucharest: Pridvorului case study”) și International Congress on Landscape
Ecology ”Understanding Mediterranean Landscapes: Human vs. Nature”, secțiunea Landscape
monitoring and assessment - Antalya (Turcia) în perioada 23-25 octombrie 2014 (lucrarea
”Aviatorilor Boulevard - Qualitative Tree Assessment”). De asemenea, rezultatele au fost
prezentate în cadrul unor articole științifice acceptate spre publicare în Bulletin of University of
Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Horticulture (pentru articolul
m de analiză
”Qualitaative tree assessment

a - Bucharestt: Pridvorullui case study”) și Jouurnal of Meediterraneann
Ecologyy - JME (peentru articolul Aviatorillor Boulevaard - Qualitaative Tree A
Assessment)).
D
Deoarece, din
d motive evidente,
e reespectivele lucrări
l nu au putut incllude în detaaliu întregull
proces aaferent apliicării grilei de analiză care a condus la obțin
nerea rezulttatelor s-a luat
l deciziaa
prezentăării în întreggime a tutu
uror elementtelor unuia dintre studiiile de caz îîn secțiuneaa următoaree 141
a acestuui capitol. Înn acest senss, a fost seleectat situl afferent Strazzii Pridvorullui nr. 28 caare prezintăă
un profiil vegetal mult
m mai variiat.
6.2 EX
XEMPLIF
FICAREA
A APLICĂ
ĂRII GR
RILEI DE ANALIZ
ZĂ
6.2.1 Prrincipii de realizare
r a notațiilor și relaționa
area cu tab
belul suportt (Anexa V)
ÎÎn cadrul sttudiului situ
ului aferent Strazii Prid
dvorului nr. 28 din Buccurești, pen
ntru cartareaa
vegetațiiei a fost geenerat un cod
c dedicatt fiecărui arbore.
a Aceesta indică zona și sub
bzona undee
este am
mplasat elem m și număru
mentul vegeetal, precum ul de ordin
ne al acestuuia în cadru
ul subzonei..
Toate ellementele fac n aceeași zonnă denumităă în continu
fa parte din uare Zona 11.
Fig. 6.1 – Numerotarrea subzonelo or în cadrul ssitului Fig. 6.2 – Num merotarea arrborilor în cadrul
c unei
studiat (ddupă Culescu,, et al., 2015b) subzzone (după Cu
ulescu, et al., 22015b)
Fig. 6.1 – Subareas numbering within

w the sttudied Fig. 6.2 – Tree numbering within a subarea (after
site (afterr Culescu, et al.,
a 2015b) Culeescu, et al., 2015b)
Acesta este subîmpărțită în trei subzone (denumite A, B și C) generate de prezența

suprafețelor pietonale. Plasarea acestora se face începând din nord-vest în sensul acelor de
ceasornic (vezi Fig. 6.1). Numerotarea exemplarelor de arbori în cadrul unei subzone s-a
realizat de la stânga la dreapta și de sus în jos (vezi Fig. 6.2) utilizând notații cu trei cifre (de
tipul 000). Astfel, de exemplu arborele care a primit codul 1B-048 este amplasat în Zona 1, către 142
est - respectiv în subzona B - către latura sudică a terenului.

Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [1].
Pentru relaționarea cu datele topografice din teren, fiecărui cod generat în cadru
releveului i-a fost asociat numărul topografic aferent conform planului topografic. Astfel,
arborele cu codul 1B-048 are ca și corespondent topografic numărul 46, cu coordonatele [x]
589272.588, [y] 323291.348 și [z] aprox. 67.00 (aceasta este considerată cota generală a
terenului în cadrul prezentului studiu). În cazul arborilor identificați pe teren, dar care nu apar în
planul topografic s-a procedat la măsurarea amplasări acestora cu ajutorul unui telemetru prin
metoda triangulației. Pentru această procedură au fost luați ca repere arbori cuprinși în planul
topografic. Notarea arborilor fără coordonate topografice precise a fost făcută prin adăugarea
unei litere (de regulă B sau C) după codul aferent unui arbore măsurat topometric amplasat în
vecinătate (care constituie în fapt unul dintre punctele de triangulație). Acesta este de exemplu
cazul arborelui cu codul 1B-005 care a primit codul topografic 130B. Având în vedere erorile
caracteristice măsurătorilor executate cu telemetrul, în cazul acestor arbori coordonatele [x] și [y]
sunt aproximative.
Numărul topografic este cuprins în coloana [2] a Anexei VI, iar coordonatele topografice sunt
precizate în coloana [3] a aceleiași anexe.
Pentru fiecare exemplar s-a procedat la identificarea speciei pornind de la caracterele

observabile în teren. Pentru fiecare specie a fost utilizată denumirea științifică a acesteia (în
limba latină). Pentru o lectură facilă a datelor cu privire la efectivului vegetal, a fost adăugată și
o denumire populară uzuală așa cum este ea menționată în cărțile de specialitate. Aceasta este
desigur orientativă, neavând un caracter general (cum este cazul denumirii științifice), pentru o
specie putând exista mai multe denumiri populare curente.
Având în vedere faptul că releveul a fost realizat în perioada de repaus vegetativ
(februarie 2014) când o serie de caractere - precum felul frunzelor, tipul de înflorire, genul de
fructificare - nu sunt vizibile în cazul în care specia nu a putut fi identificată cu precizie după
denumirea științifică a fost introdus între paranteze rotunde simbolul ”?” (vezi spre exemplu
cazul arborelui cu codul 1B-008 în cadrul Anexei VI). În câteva situații - tot din cauza numărului
redus de caractere de identificare - a fost utilizată denumirea familiei și nu a speciei urmată între
paranteze rotunde de simbolul ”?” (vezi spre exemplu cazul arborelui cu codul 1B-023 în cadrul
Anexei VI).
Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [5].
143
Corespondența dintre celelalte criterii de analiză, datele culese din teren și tabelul suport
(Anexa V) este următoarea:
Vârsta estimată Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [6].
Înălțimea maximă Această informație este curpinsă în Anexa V / coloana [7].
Caracteristici fizice
Înălțimea arborelui Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [8].
Diametrul trunchiului Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [9].
Circumferința trunchiului Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [10].
Înălțimea trunchiului Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [11].
Înălțimea coroanei Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [12].
Diametrul coroanei Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [13].
Dimensiune arbore Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [14].
Deviația axului Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [15].
Orientare deviație Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [16].
Stare
Stabilitate Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [17].
Ancoraje Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [18].
Tutori Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [19].
Stare generală Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [20].
Gradul de deteriorare Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [21].
Speranța de viață utilă Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [22].
Valoare
Importanța în amenajare Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [23].
Prezența altor arbori Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [24].
Relația cu împrejurimile Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [25].
Valoarea estetică Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [26].
Valoarea istorică Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [27].
Valoarea horticolă Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [28].

Valoarea ecologică Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [29].
SCOR PLANTĂ Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [30].

144
Elemente descriptive
Observații Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [31].
Intervenții necesare / Recomandări Această informație este cuprinsă în Anexa V / coloana [32].
6.2.2 Aplicarea grilei de analiză: considerații generale și interpretarea datelor
Anexa V - coloana [1] __________

În total, pe situl studiat au fost identificați 105 arbori. Terenul care face obiectul acestui
studiu a fost împărțit în trei subzone, respectiv Subzona 1A, Subzona 1B și Subzona 1C. Fiecare
arbore a primit un cod aferent prezentului releveu, după cum urmează:
Subzona 1A coduri cuprinse în intervalul 1A-001 și 1A-020;
Subzona 1B coduri cuprinse în intervalul 1B-001 și 1B-077;
Subzona 1C coduri cuprinse în intervalul 1C-001 și 1C-008.

Fiecărui arbore i-a fost alocat codul topografic corespunzător, conform planului topo.
În cazul arborilor observați în teren care nu se regăsesc pe planul topografic s-a procedat la
adăugarea unui nou cod pe baza măsurătorilor realizate în teren de echipa de studiu. Acesta
este cazul a 13 (treisprezece) arbori, respectiv: 1B-005, 1B-007, 1B-008, 1B-024, 1B-033, 1B-
035, 1B-038, 1B-044, 1B-050, 1B-060, 1B-066, 1B-067, 1B-075. Este de menționat faptul că
arborele aferent codului topografic 50 nu a fost regăsit în teren, această numerotare
constituind probabil o greșeală sau referindu-se la un element care nu mai era prezent la data
efectuării releveului vegetației (februarie 2014).

Coordonatele topografice au fost preluate din planul topografic. În cazul exemplarelor
care nu se regăsesc pe acest plan au fost realizate măsurători cu ajutorul unui telemetru
(triangulație), însă în eventualitatea unor intervenții viitoare trebuie ținut cont de faptul că aceste
coordonate (x și y) sunt aproximative. Cota de nivel generală (z) a fost considerată cea de 67.00
metri.

Fiecare arbore a fost documentat fotografic pentru a stabili fără echivoc aspectul său
general și problemele identificate așa cum sunt ele descriese în Anexa V. Imaginile au fost
stocate în 105 foldere, câte unul pentru fiecare exemplar în format soft-copy. În cadrul Anexei
VI sunt specificate codurile imaginilor pentru fiecare exemplar. 145

În terenul studiat au fost identificate următoarele specii:
Arbori rășinoși
Pinus nigra (pin negru) 2 exemplare
Pinus sylvestris (pin silvestru) 5 exemplare
Arbori foioși
Acer saccharinum (arțar american argintiu) 6 exemplare
Carpinus betulus (carpen) 4 exemplare
Catalpa bignonioides (catalpă) 1 exemplar
Fraxinus excelsior (frasin) 41 exemplare
Quercus robur (stejar) 3 exemplare
Quercus rubra (stejar roșu) 11 exemplare
Rhus typhina (oțetar roșu) 2 exemplare
Tilia platyphyllos (tei cu frunza mare) 19 de exemplare
La acestea se mai adaugă 10 (zece) exemplare în cazul cărora specia nu a putut fi

identificată cu precizie din cauza numărului redus al caracterelor de determinare disponibile
(releveu realizat în perioada de repaus vegetativ) precum și 1 (unu) arbore uscat (cod 1B-005).
Pentru codurile 1B-004, 1B-006, 1B-023, 1B-026, 1B-030, 1B-049 și 1B-050 exemplarele au
fost încadrate în Familia Rosaceae, iar exemplarele aferente codurilor 1B-008, 1B-043 și 1C-002
au fost considerate ca făcând parte din Genul Tilia. Specia incomplet definită a acestor arbori a
fost marcată prin așezarea simbolului ”?” între paranteze rotunde după denumirea științifică.
Aceste informații se regăsesc în Planșa 6.1 - Specii identificate (la finalul capitolului).

Cu excepția unui exemplar de Rhus typhina (oțetar roșu) - cod 1A-004 - ajuns la
maturitate, vegetația arborescentă prezentă pe acest sit este alcătuită din exemplare tinere,
aflate în plină dezvoltare, fără a fi ajuns însă la dimensiunile caracteristice speciei din care fac
m de analiză
[ ) și înălțiimea maxim
parte. Înn cazul fieecărei specii a fost meenționată (îîn coloana [7] mă pe caree
aceasta trebuie să o atingă la maturitate
m ppentru a ușu
ura compararea acestui criteriu cu constatărilee
din terenn și a evideenția aspectu
ul general al vegetației.
Caracteristicii fizice - Anexa
a V - coloanelle [8] > [16] __________
P
Pe sit se rem
marcă o seriie de exemp
plare care fac
f parte din amenajaarea inițială
ă a Parculuii 146
Văcăreșști. Acestea sunt reprezeentate de arbborii care co
ompun cele patru aliniaamente amplasate nord--
sud și ccele două grupuri
g puse la nordd și sud fațță de platforma de deppozitare. Ob
disp bservația see
bazeazăă pe analizarrea dimensiiunilor măsuurate în tereen și compaararea acestoora cu aspecctul generall
al vegeetației din zona
z adiaceentă, aferenntă parculuii propriu-zis. În acest sens, se pot
p observaa
înălțimile și circum
mferințele tru
unchiurilor eexemplarelo
or care proviin din aceeaași specie.
Fig. 6.3 – Exemplar de Fraxinus excelsior carre face Fig.. 6.4 – Exemmplar de Fra
raxinus excellsior apărut
parte din
n amenajareaa inițială - cod
d 1C-004 sponntan - cod 1B
B-021
Fig. 6.3 – Fraxinus excelsior speecimen part of the Fig.. 6.4 – Spontaneously grrown Fraxinu
us excelsior
original ssetting - codee 1C-004 speccimen - cod 1B-021
1
imagini: M
Mihai Culescuu / images: Mihai
M Culescu
A
Alături de aceste exeemplare pl antate, s-au
u dezvolta
at în mod spontan mai
m multee
exempllare de Fraaxinus excelsior (frassin), generaate de arborri care fac parte din amenajareaa
nstrat de staarea precarăă și dimensiiunile redusse ale arboriilor care nuu
inițială. Acest fapt este demon
m de analiză
respectăă standardeele de pepin materialului săditor (veezi Fig. 6.33 și 6.4). Amplasarea
nieră ale m A a
haotică,, neprincipială, a acesttor exemplaare foarte tiinere condu
uce, de asem oncluzia căă
menea, la co
ele nu sunt rezultattul unei inteenții de ameenajare, fiind
d apărute sp
pontan.
147
Fig. 6.5 – Deviația axului (indicată

ă aici de săgeeată atașată trunchiului) arată
a direcțiaa de creștere a plantei sub
b
influențaa concurențeii din masiv; coroanele arrborilor suntt reprezentatte orientativ în cadrul accestei schemee
(după Cuulescu, et al., 2015b)
2
Fig. 6.5 – Axis deviatiion (indicated d here by the arrow attach

hed to the tru
unk) shows thhe direction of
o plant’s
growth ccaused by thee competition installed witthin the planttation; the crowns are preesented in this scheme for
guidancee (after Culesccu, et al., 2015
5b)
m de analiză
C
Concurențța pentru lumină innstalată întrre arborii din masiv poate fi foarte
f ușorr
observaată, aceasta generând deplasări
d alle axului dee creștere la
l peste jum
mătate din
ntre arboriii
existențți (vezi Figg. 6.5). Asttfel, doar 5 0 de arborii prezintă un
u trunchi ddrept, restu
ul de 55 dee
exemplaare având o deviație a trunchiului
t ă (00 < X ≤ 200) și med
care variază de la mică die (200 < X
≤ 450) lla mare (450< X) (vezi Planșa 6.2 - Deviația axului de creștere
c de lla finalul caapitolului șii 148
Fig. 6.66, 6.7 și 6.8)).
Fig. 6.6 – Arbore cu deviație

d de ax
x Fig. 6.7 – Arbore cu deviație
d de Fig. 6.8 – Arbore cu deviație de
mică - 1BB-018 ax mediee - 1B-064 ax mare - 1B-067
Fig. 6.6 – Tree with sm

mall axis Fig. 6.7 – Tree with medium
m axis Fig. 6.8 – Tree with big axis
deviationn - 1B-018 deviationn - 1B-064 deviation - 1B-067
imagini: M
Mihai Culescuu / images: Mihai
M Culescu
La marea majoritatee a plante lor, se poaate constataa, de asemnnea, și o deviație

L d dee
nei. Axul drrept și coroaana înclinatăă, indică fapptul că mod
creșteree (înclinaree) a coroan dificările auu
intervennit după moomentul plaantării (cândd, conform standardelo
or uzuale, trrunchiul arb
borelui estee
u început săă crească, in
drept), aatunci când ramurile au ntrând în competiție cuu cornoanelee dezvoltatee
adiacennt.
P
Proiecția laa sol a coro
oanelor acooperă ceva mai mult de
d jumătatee din supra
afața totalăă
a teren
nului, respeectiv aproximativ 18550 mp (54 %). Aceasstă estimaree este relattivă, pentruu
fiecare exemplar luându-se
l în
n consideraare o supraafață generaată de diam
metrul estim
mat în terenn
uprapunere au fost luaate în conssiderare o ssingură dată în cadrull
(cerc). Desigur, zoonele de su
acestei eestimări.
A
Aceste inforrmații se reg
găsesc în P
Planșa 6.3 - Diametrul coroanei (laa finalul cap
pitolului).
m de analiză
SStare - Anexa V - coloanelee [17] > [22] __________

A
Având în vedere
v faptu mul de înrăădăcinare all
ul că, în geeneral, supraafața ocupaată de sistem
unui arbbore este coonsiderată a fi cu pânăă la 1,50 meetri mai maare decât diaametrul corroanei (vezii
Fig. 6.99), este eviddent faptul că și la niivelul rădă
ăcinilor s-a
a instalat o stare de competiție.
c .
Astfel, uun alt motiv de concu
urență între arbori în caadrul sitului studiat îl constituie apa
a din sol.. 149
Marea m
majoritate a arborilor prezintă
p ram
muri uscate în coroană,, într-un proocent mai mic
m sau maii
mare, accesta fiind un
u simptom
m caracteristiic în prezen
nța acestei carențe.
Fig. 6.9 – Suprafața de

d hrănire ocu
upată de răd ăcinile unui arbore
a (sursa imaginii: Litttlewood, 1988
8)
Fig. 6.9 – Feeding areea occupied by
b the roots off a tree (imag
ge source: Litttlewood, 19888)
Tree = arbore (specificația se refe

feră la amplassarea trunchiu
ului arborelui))
D
Drip line urare (specifi
= linie de picu ficația se refeeră la margin
nea coroanei, respectiv zon
na în care see
cooncentrează ap
pa provenită ddin precipitațții)
Periiphery of = periferia su
uprafeței de hrănire (speecificația se referă
r la zonna în care su
unt amplasatee
ding zone
feed răădacinile fine ale arboreluii cu ajutorul cărora
c acesta se hrănește; oobișnuit supra
afața ocupatăă
dee rădăcini se consideră
c a fi mai mare cu 1,50 metri fațță de diametruul propriu-zis al coroanei)
m de analiză
ÎÎn ceea ce privește sta

abilitatea, ccu excepțiaa arborelui uscat
u (cod 1B-005), ex
xemplarelee
analizate sunt bin
ne fixate în teren,
t ne-exxistând periicole din acest punct dee vedere.
A
Arborii nu
u prezintă sisteme
s de ttutorare sa nd faptul căă
au ancorare, acest asppect denotân
exemplaarele au deppășit faza dee gestionaree caracteristtică noilor plantări.
p
D
Din punct de
d vedere all stării generrale, 44 de exemplare
e se
s află într-oo situație prrecară, 150
având o speranță dee viață utilăă de 5 până lla 15 ani. Adăugând

A laa acest număăr și exemplarul uscat
(1B-0055) rezultă căă 43 % (aprroape jumăătate) din efectivul
e veg
getal este reeprezentat de
d arbori
neviabiili pe termeen mediu sa
au lung. 36 % (38 de exemplare)
e din
d efectivuul vegetal see află într-o
stare rezzonabilă și numai
n 21 % (22 de exeemplare) au
u o stare bun
nă. Este de rremarcat fap
ptul că nici
un exem
mplar nu a putut fi ca
atalogat ca având o sta 6 și
are deosebiit de bună ((vezi Fig. 6.10
Planșa 66.4 - Stareaa vegetației de
d la finalull capitolulu
ui).
sstare deficitarăă (43%)

sstare rezonabillă (36%)
sstare bună (21%)
sstare deosebit de bună (0%))
Fig. 6.10 – Starea veegetației

Fig. 6.10 – Vegetatioon status
P
Procentul de d la caz la caz, între 5 și 80 %. Un
d degradaree al arboriloor variază, de U număr dee
13 exem
mplare preziintă un proccent de debiilitare de peeste 50%. Din totalul effectivului de arbori, unn
număr dde 58 de exemplare
e prezintă d
deteriorări într-un prrocent maii mic de 20%, acestaa
u la prezențța cioatelorr32 rezultatee din tăierii
referinddu-se în general la usscări ale cooroanei sau
inadecvvat realizate sau ruperi ale
a unor ram
muri.
32
În cadrrul prezentei lucrări termenul cioată see referă la buccăți de șarpan
nte sau ramurri ale unui răm
mase în urmaa
ruperii accestora sau reezultate pe baaza aplicării uunor tăieri necorespunzătoaare în cadrul activităților de
d întreținere;;
termenul NU are aici înțelesul
î de paartea din tulpiină care rămân
ne fixată de so
ol după doborrârea arborilorr care provinee
din domeeniul silvicultuurii;
m de analiză
întrre 5 și 15 ani (57%)

(
întrre 15 și 40 anii (29%) 151
întrre 40 și 100 an
ni (14 %)
pesste 100 de ani (0%)
Fig. 6.11 – Speranțaa de viață utilă

Fig. 6.11 – Useful liffe expectancy
y
D
Doar 14 % dintre arb plare) au o speranță dde viață utiilă de pestee
bori (adicăă 15 exemp
40 de aani, între aceeștia numărrându-se câțțiva rășinoșși și o serie de exemplaare aparținăănd Genuluii
Quercuss (stejari) care
c formeaază aliniam
mentele disp
puse nord-ssud de-a luungul situlu
ui. Cei maii
mulți arbori însă (respectiv
( 5 %), au o speranță dee viață utilă poziționatăă în intervallul 5-15 anii
57
(vezi Fiig. 6.11).
Valoare - Aneexa V - coloan

nele [23] > [229] _________
__
D
Din cauza conformării
c menajări și a amplasării în masiv stâns, care nu permitee
i actualei am
observaarea sau conntemplarea arborilor, tooate cele 10
05 exemplaare de arborri au fost caatalogate caa
având o importan
nță mică la nivel de an
ansamblu. Acest
A lucru este sublini
niat de inforrmațiile dinn
coloanaa [23] a Aneexei VI, carre arată că ttoți arborii sunt parte a unui masiiv ce nu aree puncte dee
interes / focalizaree. De asemeenea, amen
najarea acttuală nu fa
avorizează crearea dee relații cu
u
împreju
urimile (dee exemplu prin
p deschiiderea de vederi sau perspective
p către zone interesantee
poziționnate în veecinătate), constituinddu-se într-u
un ansamb
blu amorf,
f, lipsit dee secvențee
interesaante. Privittor la valoa
area esteticcă, au fost luate în considerare caracterele decorativee
recunosscute ale speeciilor din care
c nte pe sit. Înntre acestea se remarcăă
fac parrte exemplaarele prezen
pinul ssilvestru (P
Pinus sylveestris) decoorativ prin ritidomul brun-roșcaat ce contrrastează cuu
învelișuul foliar perssistent de un
u verde încchis, arțaru
ul american
n (Acer sacccharinum) decorativ
d înn
principaal prin textuura frunzișu
ului, stejaru
ul roșu (Qu
uercus rubra
a) al cărui ffrunziș se colorează
c înn
roșu apprins toamnna și oțetarul roșu ((Rhus typhiina) datorittă portului special și colorituluii
mnă (vezi Fiig 6.12 pânăă la 6.16).
frunzișuului de toam
m de analiză
152
Fig. 6.112 - Ritidom lal Pinus Fig. 6.13 - Frunziș dee Acer Fig. 6.14 - Culoarea de toamnă a
sylvestrris1) saccharin num2) frunzișuluii de Quercus rubra3)
Fig. 6.112 - Pinus sylvvestris bark1) Fig. 6.13 - Acer saccharinum Fig. 6.14 - Autumn folia age color
foliage2) for Quercuus rubra3)
1) imaginne / image: Miihai Culescu; 2) sursa imagginii / image so
ource: lve-bau
umschule.de; 33) sursa imagiinii / image
source: w
www.panoram
mio.com
Fig. 6.15 - Frunziș de

d toamna la Rhus
R typhinaa1) Fig. 6.16
6 - Ramuri și infloresceențe la Rhus typhina
t 2)
1)
Fig. 6.15 - Fall Foliaage for Rhus typhina
t Fig. 6.16
6 - Branch phina2)
hes and flowerrs of Rhus typ
1) sursa imaginii / imagge source: into-gardens.com
m; 2) imagine / image: Mihai Culescu
C
Celelalte specii
s identtificate pe sit nu see remarcă prin calităăți estetice deosebite,,
acordânndu-li-se o valoare
v esteetică mică, cconform deefinirii acestteia în subccapitolul 2.3
3 (vezi Fig..
6.17 și P
Planșa 6.5 - Valoarea estetică
e de lla finalul caapitolului).
D
Deoarece tooate exempllarele de arbbori analizatte fac parte dintr-o ameenajare de dată
d recentă,,
în cadruul acestei analize
a toatte exemplarele sunt considerate
c a avea o vvaloare isto
orică mică,,
conform
m definirii acesteia
a în su
ubcapitolul 2.3.
m de analiză
valoarre estetică miccă (77%)
valoarre estetică meddie (22%) 153

valoarre estetică connsiderabilă (0%
%)
valoarre estetică foar

arte mare (0%))
arboree uscat (1%)
Fig. 6.17 – Valoare estetică

e
Fig. 6.17 – Aestheticc value
Din punct de vedere al valorii horticole, așa cum a fost aceaasta definităă în cadrull
D
subcapitolului 2.3, au fost consideratee esențe reelativ speciale (acorddându-li-se o valoaree
horticolă medie) exemplarelle de Pinu
us sylvestriss (pin silveestru), Pinuus nigra (p
pin negru),,
us robur (steejar), Querccus rubra (sstejar roșu),, Acer sacch
Quercu harinum (aarțar americaan argintiu))
și Rhuss typhina (ooțetar roșu).. Este de m
menționat fap
ptul că situl nu înglobbează exem
mplare cu o
bilă sau fooarte maree, cu excepția speciiloor menționaate anterior,,
valoaree horticolă considerab
arborii aanalizați făccând parte din m (vezi FFig. 6.18 și Planșa
d specii cuu o valoare horticolă mică P 6.6 -
Valoareea horticolăă de la finalu
ul capitoluluui).
valoaree horticolă miccă (75%)
valoaree horticolă meedie (24%)
valoaree horticolă connsiderabilă (0%)
valoaree horticolă foaarte mare (0%

%)
arbore uscat (1%)
Fig. 6.18 – Valoare horticolă

h
Fig. 6.18 – Horticulttural value
m de analiză
valoare eccologică mică (60%)

valoare eccologică mediee (39%)
valoare eccologică consid
iderabilă (0%))
154
valoare eccologică foartee mare (0%)
arbore usccat (1%)
Fig. 6.19 – Valoare ecologică

e
Fig. 6.19 – Ecologicaal value
D
Din punct de vedere ecologic,
e see remarcă, cu o valoa
are medie, exemplarele de Pinuss
sylvestrris (pin silvvestru), Tiliia platyphyyllos (tei cu
u frunza maare), Carpiinus betulu
us (carpen),,
us robur (steejar) și Queercus rubraa (stejar roșu
Quercu u). Restul exemplarelo
e or au fost caatalogate caa
având o valoare eccologică mică (vezi Figg. 6.19 și Planșa
P 6.7 - Valoarea eecologică de
d la finalull
capitoluului).
SScor plantă - Anexa V - colloana [30] ___

_________
ÎÎn privința punctajului
p acordat plaantelor, acestea denotă faptul că vvegetația în
n ansamblu
u
este deggradată, afflându-se sub
s standarrdele de ca
alitate uzua
ale. Ca exeemplu se vaa discuta înn
cele ce urmează siituația aliniiamentului de Tilia platyphyllos (tei cu frunnza mare) dispus
d de o
parte și de alta a aleeii ce traverrsează situl..
P
Pentru exeemplarele care
c compuun cele dou
uă rânduri de aliniam
ment (luând
d în calcull
criteriille: dimensiuunea arborrelui, deviaația axului, starea generală, speeranța de viață utilă,
importaanța în ameenajare, preezența altorr arbori, va
aloarea esteetică, valoaarea istorică
ă, valoareaa
horticollă și valoareea ecologică) au fost oobținute urm
mătoarele pu
unctaje:
1A-001 - 122 p. 1B-009 - 111 p. 1C-001 - 11 p.
1A-003 - 111 p. 1A-005 - 122 p. 1C-003 - 11 p.
1A-010 - 122 p. 1B-018 - 100 p. 1C-006 - 10
0 p.
1A-018 - 122 p. 1B-027 - 111 p.
1B-037 - 100 p.
1B-047 - 100 p.
1B-058 - 122 p.
1B-065 - 144 p.
1B-077 - 100 p.
Se poate rem
marca aici faptul
f că pu
unctajul variază în inttervalul 10--14 puncte..
Pornind de la premisa unei posibile înlocuiri a acestor exemplare cu material săditor

procurat din pepiniere33, punctajul pentru un astfel de exemplar nou plantat s-ar calcula astfel:
Valoare Criteriu (vezi Anexa V)

acordată 155
1 p. [14] Dimensiune arbore;

0 p. [15] Deviație ax;
4 p. [20] Stare generală;
4 p. [22] Speranța de viață utilă;
1 p. [23] Importanța în amenajare;
1 p. [24] Prezența altor arbori;
1 p. [25] Relația cu împrejurimile;
1 p. [26] Valoare estetică;
1 p. [27] Valoare istorică;
1 p. [28] Valoare horticolă;
2 p. [29] Valoare ecologică.
17 p. TOTAL SCOR PLANTĂ
Așa cum se poate observa, înlocuirea exemplarelor de tei care compun aceste
aliniamente cu material săditor nou ar crește simțitor valoarea ansamblului. Acest
raționament se aplică în cazul tuturor plantelor cu o stare generală deficitară și în a celor cu o
stare rezonabilă. Excepție fac în totalitate plantele aflate într-o stare bună.
Observații - Anexa V - coloana [31] __________

Așa cum se poate observa din tabelul ce conține evaluarea exemplarelor de arbori
prezente pe acest sit, plantele se confruntă cu probleme diverse, cu complexități variabile. În
cadrul acestei plantații, principala problemă este constituită de uscările apărute la nivelul
coroanei, cauzate de concurența instalată în masiv. Chiar și exemplarul cu numărul 1B-074
(Quercus robur) considerat a avea una dintre cele mai bune stări generale ridică probleme în
acest sens. În cazul pinilor (specii cu temperament pronunțat de lumină) se poate constata și o
uscare a bazelor coroanelor tot ca rezultat al plantării în masiv strâns (vezi Fig. 6.20 – 6.22).
33
Punctajul a fost calculat pentru un exemplar de Tilia platyphyllos (tei cu frunza mare) cu următorul standard: 4
extrageri (transplantări) în pepinieră, distanță de plantare în pepinieră (între rânduri și între plante pe rând) foarte
mare, cu o înălțime a trunchiului de 4,00-5,00 metri, cu o circumferință a coroanei de 1,50-2,00 metri și o
circumferință a trunchiului de 25-30 de centimetri;
m de analiză
156
Fig. 6.20 – Uscare laa nivelul Fig. 6.21 – Uscare a ax

xului de Fig. 6.22 – Uscare a bazzei
ramuriii creștere arborelui ((rășinos)
Fig. 6.20 – Dry wood
d at branch Fig. 6.21 – Dead grow
wth shaft Fig. 6.22 – Problems at the
level crown’s baase (resinous tree)
imagini / images: Mihaai Culescu
P
Pe un loc seecund se po prezența ciioatelor (generate de tăăieri inadecv
oziționează p vat realizatee
sau de ru
ruperea unorr ramuri) și a cavitățiloor (scorburi,, scobituri reealizate de ppăsări sau an
nimale).
O altă probblemă este constituită
c dde atașarea
a de trunch
hiuri sau raamuri a un
nor corpurii
stăine ((cabluri electrice, sârm mente etc.). Ca probleemă se mai remarcă șii
me, fire texttile, echipam
apariția de lăstari laacomi, de drajoni,
d prezzența unor atacuri
a niri grave și ireversibilee
de ciiuperci, răni
la niveluul trunchiullui sau al ram
murilor, apaariția unor plante
p invad
dante etc. (vvezi Fig. 6.2
23 – 6.30)
Fig. 6.23 – Cioate

Fig. 6.23 – Stumps
m de analiză
157
Fig. 6.24 – Putregai Fig. 6.25 – Cavitate Fig. 6.26 – Cavitate

Fig. 6.24 – Decay Fig. 6.25 – Cavity Fig. 6.26 – Cavity
Fig. 6.27 – Răniri graave și Fig. 6.28 – Răniri la nivelul

n Fig. 6.29 – Ciuperci la
a nivelul
bile la nivelul trunchiului
ireversib ramuriloor coroanei
Fig. 6.27 – Severe and
d irreversiblee Fig. 6.28 – Injuries at the branchess Fig. 6.29 – Fungi at th
he crown level
injuries aat the trunk level
l level
m de analiză
158
Fig. 6.30 – Corpuri sttrăine prinse la nivelul tru

unchiului sau
u ramurilor
Fig. 6.30 – Foreign ob
bjects attacheed at the trun
nk or branchees level
D
Din totalitaatea efectivu
ului vegetall arboricol, un numărr de 11 exeemplare dee arbori see
află într-o stare avvansată de degradaree.
6.2.3 Coorelarea reezultatelor cu activitattea de gestiionare

Recomandăările cu priv
R vire la acțiuunile ce țin de gestionaarea fonduluui vegetal urmăresc
u pee
termen scurt îmbu
unătățirea stării geneerale a efecttivului vegeetal, iar pe ttermen meediu propunn
o serie dde interven
nții menite a reface atm
mosfera și caracterul estetic al aamenajării inițiale.
ÎÎn acest senns, pe termeen foarte sccurt sunt prrevăzute urm

mătoarele inntervenții:
or de la nivvelul trunciiurilor și co
 îîndepărtarrea cioatelo oroanelor cuu scopul dee a permitee
ccicatrizareaa rănilor și stoparea
s debbilitării plan
ntelor;
 îîndepărtarrea ramurilor uscate de la nivellul coroaneelor - elemeente care pun în acestt
m
moment în pericol inteegritatea plaantelor;
 îîndepărtarrea lujerilor / lăstarillor / drajon
nilor / tulp
pinilor secuundare cu scopul
s de a
ppermite dezzvoltarea în bune condiiții a plantellor;
 ttratarea și urmărirea
a în timp a rănilor / scorburilor / cavitățiloor - elemen
nte care punn
îîn acest moment în perricol sănătattea și integrritatea plantelor;
ă
 îîndepărtarre corpurilor străinee / ramurilor rupte - elemeente care periclitează
p
iintegritatea plantelor;
m de analiză
 îîndepărtarrea plantelo
or invadan
nte - elemen urt și mediuu
nte care pott afecta pe termen scu
ddezvoltareaa normală a plantelor;
 ttăieri de în or cu o starre generală bună și unn
ntreținere a coroaneii în cazul exemplarelo
e
aaspect adeccvat în raporrt cu caracteeristicile speeciei din care fac partee;
 ttăieri de foormare a coroanei
c mă generalăă a avut dee
înn cazul exemplarelor a căror form 159
ssuferit din cauza

c pozițiionării în m
masiv strâns sau a altor intervenții;
i
 ttăieri de reegenerare a coroanei în cazul exemplarelor debilitate, ddar care se dorește a fii
rreținute.
D
De asemeneea, se recom
mandă sup rimarea im
mediată a tu
uturor exem
mplarelor aflate într--
o stare avansată de
d degradare (vezi Plaanșa 6.4 - Starea
S vegettației de la ffinalul capittolului). Cuu
excepțiaa arborilor de aliniam
ment, suprim
marea se trebuie realizzată fără pplantări în compensare
c e
pentru a permite răărirea masiv
vului și dezvvoltarea în bune
b condițiii a celorlaltte plante.
P
Pe termen scurt (0-3 ani), se reccomandă înd
depărtarea arborilor
a debbilitați apărruți spontann
pentru a permite răărirea masiv
vului și dezvvoltarea în bune
b condițiii a efectivuului vegetal..
ÎÎndepărtareea arborilor aflați într-oo stare avanssată de degrradare și a eexemplarelo
or debilitatee
apărute spontan nuu va afectaa într-o măăsură foartee mare cap
pacitatea dee umbrire a vegetațieii
arboresccente, însă va genera o dezvoltarre adecvatăă pentru plaantele reținuute în amen
najare (vezii
Fig. 6.31 și 6.32).
su
uprafață umbrrită (54%)
su
uprafață însorrită (46%)
su
uprafață totaală (3426 mp))
Fig. 6.31 – Raport lu

umină / umbrră - situație eexistentă
Fig. 6.31 – Light / sh
hadow ratio - current situaation
m de analiză
suprafață
s umbbrită (47%)
suprafață
s însorrită (53%) 160
suprafață
s totaală (3426 mp)
Fig. 6.32 – Raport lu

umină / umbrră - după apliicarea recom
mandărilor pe termen scurrt
Fig. 6.32 – Light / sh
hadow ratio - after the app
plying of reco
ommendation
ns for the shoort term
P
Pe termen mediu (3-10 ani) see recomand
dă suprimarrea exempllarelor caree alcătuiescc
aliniameentele de Tilia
T platyph
hyllos (tei ccu frunză mare)
m și rep
plantarea dee material săditor nouu
(prin coompensare 1:1),
1 având următorul
u sstandard calitativ:
--4 extragerii (transplanttări) în pepiinieră;
--distanță dee plantare în uri și între pllante pe rânnd) foarte mare;
n pepinieră ((între rându m
--înălțimea trunchiului
t de
d 4,00-5,0 0 metri;
--circumferinnța coroaneei de 1,50-2,,00 metri;
--circumferinnța trunchiu
ului de 25-330 de centim
metri.
R
Recomandăările făcute pentru fieccare exempllar investiga
at se regăseesc în cadrrul ANEXEII
VII - RE
ECOMANDĂ
DĂRI / INTE
ERVENȚII N
NECESARE..
SSuprimărilee imediate, precum

p și ccele pe term
men scurt șii mediu sunnt prezentate în Planșaa
6.8 - Reecomandări suprimare arbori (aneexată acestu
ui studiu de la finalul ccapitolului).
6.3 CONSIDERAȚII GENERALE CU PRIVIRE LA RECALIBRAREA

GRILEI DE ANALIZĂ
Aplicarea în teren a grilei de analiză a dus la desprinderea unor concluzii care sunt
prezentate în cele ce urmează împreună cu o serie de considerații menite să ducă la restructurarea
161
grilei de analiză.
Astfel, în cadrul spațiului public urban, stabilirea fără echivoc a speciei din care arborii
fac parte (după denumirea științifică) reprezintă în sine un criteriu de calitate prin raportarea
acestui aspect la întregul efectiv arborescent și la capacitatea unui ansamblu vegetal de a genera
ambianțe distincte și interesante pe parcurul anului. Acest demers are impact și în ceea ce
privește constituirea de politici locale cu privire la intervențiile viitoare, de exemplu favorizarea
anumitor specii în detrimentul altora pentru crearea unui echilibru și evitarea situațiilor de criză
ce pot apare în eventualitatea unor atacuri ale unor dăunători specifici care pot duce la dispariția
unui număr mare de arbori aparținând aceleiași specii. Un exemplu în acest sens este
Ceratocystis platani - o ciupercă ce generează cancerul colorat al platanului producând moartea
arborilor atacați după o perioadă de 2-5 ani de la instalare - ce se răspândește în prezent destul de
agresiv pe continentul european (CAB International, 2015). Implementarea de programe de
gestionare adecvate depinde, de asemenea, de identificarea speciilor din care fac parte arborii din
mediul urban. Un argument în acest sens îl reprezintă nevoile diferite de îngrijire care depind de
specia din care provine un exemplar, în cazul tăierilor de formare aplicate de exemplu fiind
foarte important dacă acesta face parte dintr-o specie foioasă sau rășinoasă, dacă dezvoltarea se
face prin muguri alterni sau opuși etc. Stabilirea speciei este totuși un proces care necesită un
anumit grad de expertiză cu privire la identificarea caracterelor specifice (tip de frunză, muguri,
flori etc.) și capacitatea de poziționare a individului studiat în cadrul unui gen / familii / ordin.
Astfel, această etapă ar trebui să facă fie obiectul activității unor profesioniști (silvicultori,
dendrologi, horticultori, peisagiști etc.) sau să fie realizată în două faze, respectiv o sub-etapă de
stabilire de principiu a aparteneței la o specie - implementată de persoane cu o pregătire sumară
în domeniu - și o a doua care să presupună verificarea constatării inițiale de către profesioniști.
Subîmpărțirea efectivului vegetal pe cele patru clase de vârstă (N - pentru un arbore nou
plantat; T - pentru un arbore tânăr; M - pentru un arbore matur; B - pentru un arbore bătrân) s-a
dovedit foarte potrivită, ușurând încadrarea elementelor vegetale studiate fără a face apel la
cunoștințe aprofundate cu privire la evoluția în timp a acestora.
Pe de altă parte, criteriul referitor la înălțimea maximă pe care o poate atinge o specie,
introdus în grilă ca element de comparație cu situația constatată în teren, nu s-a dovedit utilă în
contextul local în care înălțimile arborilor sunt deseori reduse drastic ca urmare a tăierilor
m de analiză
aplicatee în procesuul de gestion

nare. În conndițiile realiizării acesto
or ”toaletării”, criteriul dimensiunee
arbore devine lipssit de sens și
ș poate fi eeliminat. De
D asemeneaa, înălțimeaa arborelui poate aveaa
relevanțță mai deggrabă în stabilirea
s riiscului prezentat de flexibilitateea arborelu
ui conform
m
concepttului prezenntat de Matttheck (20007). Acesta arată că riscul de ruppere a arbo
orilor creștee
atunci ccând raportuul dintre înăălțimea (H) și diametru
ul arborelui (D) este maai mare de 50
5 (H / D > 162
50 - vezzi Fig. 6.33)).

NOTĂ: Sp
Spre exemplificare, un exem
mplar tânăr dee stejar cu o înălțime
î de 1,20 metri și unn diametru dee 1 cm are unn
raport dee flexibilitate H /D = 120.
Fig. 6.33 – Axioma strresului uniforrm și flexibiliitatea ca periicol (după Maattheck, 2007)
Fig. 6.33 – The axiom
m of uniform stress,
s and slaanderness as hazard (afterr Mattheck, 20007)
ÎÎn ceea ce privește dia

ametrul corroanei, chiaar dacă dim
mensiunea e stimată în teren
t a fostt
translataată în plan ca atare, făra
f a realiiza corecții referitore la forma prropriu-zisă a acesteia,,
această informație a oferit posibilitatea dde a realiza o imagine mai clară a situației ansamblului
a i
vegetal studiat. Așa
A cum see poate obsserva din studiul
s de caz realizaat pe situl din Stradaa
Pridvoruului, dimennsiunile coroanelor correlate cu allte informațții (poziționnare arborilo
or, deviațiaa
axului dde creștere)) au oferit baza
b pentruu formularea unei ipoteeze cu privvire la starea precară a
vegetațiiei. De asem
menea, în cadrul
c studdiului asuprra tronsonullui Bulevarrdului Aviaatorilor prinn
simpla introduceree a dimensiiunilor corooanelor s-a putut contu
ura o imaggine mult mai
m fidelă a
situațieii precare a aliniamentu
a lui analizat (vezi Fig. 6.34).
6
m de analiză
163
Fig. 6.344 – Detaliereaa situației ob

bservate în teeren prin simmpla introduccerea a dimeensiunii coroa anei în cazull
studiuluii realizat în 2014
2 față de cel realizată în
n 2009 în stud atorilor (dupăă Culescu, et al.,
diul Bd. Avia a 2015a)
Fig. 6.34 – Status of the

t current siituation detaiiled by simply presenting the crown siz ize within thee 2014 surveyy
compareed to the one conducted
c in 2009 on Aviaatorilor Blvd d. (după Culescu, et al., 201 5a)
Criteriile deviația axului și orientarea deviației s-au dovedit foarte importante în ambele
cazuri studiate. Astfel, în ceea ce privește situl din Strada Pridvorului acestea au semnalat
instalarea concurenței în masiv, pe când în cazul Bulevardului Aviatorilor problemele indicate de
acestea au putut fi corelate cu lucrările de reparații realizate pe direcția nord-sud de-a lungul
arterei pentru diverse rețele edilitare care au dus la secționarea rădăcinilor. 164
În privința gradului de deteriorare, cuantificarea procentuală (%) a avut o oarecare

conotație subiectivă, simțindu-se astfel nevoia stabilirii unor intervale procentuale bine definite.
În acest sens, poate fi avută în vedere pe viitor adaptarea scalei propuse de Wessolly & Erb
(2014) care se referă cu precădere la masa foliară a arborelui (Fig 6.35). Aceștia propun patru
clase de daune pentru încadrarea procentuală a prejudiciului constatat la acest nivel. Acestea sunt
stabilite astfel:
CLASĂ DE DAUNE DETALIERE
Clasa 1 - arbore ușor avariat arborele are câteva deteriorări vizibile, care
Procentul de distrugere: 16-29 % însă nu îi afectează dezvoltarea viitoare
Clasa 2 - arbore deteriorate semnificativ arborele este semnificativ deteriorat, iar

Procentul de daune: 30-59 % procesele specifice sunt încetinite, însă acesta
își poate păstra în continuare rolul o perioadă
semnificativă de timp
Clasa 3 - arbore grav avariat arborele este grav avariat, coroana sa suferind
Procentul de daune: 60-99 % pierderi importante; prin intervenții de urgență
se mai poate obține doar redresarea parțială a
acestuia
Clasa 4 - arbore mort arborele este mort, iar lemnul său a început să
Procentul de daune: 100 % fie descompus de micoorganisme și ciuperci;
exemplarul prezintă un pericol iminent
Alături de acestea mai este menționată și Clasa 0 - arbore sănătos în cazul căreia
procentul de distrugere este de 0-15 %, arbore neprezentând daune importante și fiind considerat
sănătos. Este însă menționat faptul că acastă clasă este grupată adesea în evaluări împreună cu
Clasa 1 deoarece granițele lor sunt fluide și se pot schimba rapid.
m de analiză
165
Fig. 6.335 – Exempliificare vizuală a claselor d

de deteriorarre a învelișullui foliar la aarbori (după Wessolly &
Erb, 20114)
Fig. 6.35 – Visual illu

ustration of foliage
f damagge classes in trees
t (after Wessolly
W & Erbb, 2014)
E
Estimarea speranței de
d viață uttilă este, de
d asemeneea, un elem
ment care depinde
d dee
pregatirrea și experiența pe care
c le are la bază peersoana carre realizeazză analiza elementelor
e r
vegetalee. Realizareea acestei ap
precieri răm
mâne în aceelași timp su
ubiectivă m
motiv pentru
u care într-oo
variantăă ulerioară a grilei de an
naliză se reccomandă reenunțarea laa acest criterriu.
C
Clasificareaa elementelor vegetale în funcție de prezența
a altor arboori poate fi realizată înn
strânsă legătură cuu rezultatelle analizei componențței cadruluii vegetal (vvezi subpu
unctul 4.5.33
Definireea criteriiloor de analizză pentru sppațiile verzi urbane) care
c subîmpparte deja pe
p categoriii
vegetațiia aferentă unui
u spațiu verde studiaat, făcând reeferire la tip
pologiile dee grupare.
C
Criteriul reelația cu îm
mprejurimilee presupunee la rândul său o speecializare cu
u privire laa
analiza critică a unnei compoziiții vegetalee, motiv pen
ntru care treebuie considderată fie o detaliere a
moduluui de cuantifficare și co
odificare a rrezultatelor fie renunțaarea la acesst element din
d grila dee
analiză în varianta ei recalibraată.
E
Estimarea valorilor
v esstetice, horrticole și eccologice alee elementellor studiate implică laa
rândul llor un înalt grad de su
ubiectivitatee care este corelat
c cu pregătirea
p șși experiența persoaneii
care reaalizează anaaliza. Pe baaza experiennței generatte de aplicarea în terenn a grilei dee analiză see
propunee realizarea unui tabel--etalon pornnind de la o listă cvasi--exhaustivă a speciilor întâlnite înn
Româniia căreia săă i se atașezze citerii sppecifice care fac referiire la speciaa propriu-zisă și nu laa
exemplaarul studiatt. Astfel, de
d exemplu în cazul valorilor
v esstetice, poaate fi avutăă în vederee
cuantificarea și coodificarea în funcție dde totalitateea elementeelor decoraative specifi
fice fiecăreii
specii ((valențe deecorative: prin
p frunzișuul de toam
mna, prin textura frunnzișului, prin tipul dee
înfloriree, prin fructte etc.) și caapacitatea accesteia de a asigura din
namism anssamblului diin care facee
parte. În cazul vaalorii horticcole se proppune clasifficarea specciilor în fun
uncție de caapacitatea /
incapacitatea de a se dezvoltaa spontan înn lipsa interrvenției directe a omuului. În priv
vința valoriii
ecologicce, în lipsaa posibilitățții realizăriii unor anallize specifice domeniuului ecolog
giei care săă
m de analiză
mul acesteia (care necessită o speciializare foarrte specificăă) se propun

determine cuantum ne limitareaa
acestui concept dooar în sensu
ul aportuluii direct pe care arboriii îl au în rraport cu utilizatorii
u -
respectivv cantitateaa de umbră oferită de ffrunzișul specific fiecărrei specii (sspre exempllificare vezii
Fig. 6.36).
R
Referitor laa valoarea istorică
i a ellementelor vegetale, prrin punereaa în practicăă a grilei dee 166
evaluaree s-a constaatat faptul că

c acest critteriu este strrâns legat de
d istoricul spațiului am
menajat dinn
care facc parte arboorii analizații. Astfel, see propune geenerarea în avans a unnei valori-etalon pentruu
fiecare aansamblu vegetal
v care intră în com
mponența caadrului vegeetal al spațiuului verde studiat.
s
Fig. 6.36 – Exemple de umbriri oferite

o de foliaajul pentru diverse
d specii (după Dobrovvie, 2010)
Fig. 6.36 – Exampless of shading provided
p by tthe foliage off various speccies (after Dobbrovie, 2010)
U
Un aspect important deesprins din aplicarea grilei de analiză în studiiile de caz îl
î constituiee
faptul ccă înscriereea constatăărilor în ruubrica desccriptivă Ob
bservații a dus la ap
pariția unorr
prescurttări utilizatee în cazul ellementelor rrepetitive pentru
p ușuraarea stângeriii de date din teren (dee
exempluu: LU pentrru prezența lemnului uuscat la nivelu coroaneei, C pentruu semnalareea prezențeii
cioateloor, LL penttru indicareea lujerilor lacomi etcc.). Acest fapt
f conducce spre reccomandareaa
identificcării unui set de possibile problleme ce po
ot fi observ
vate frecveent în cazu
ul arborilorr
dezvoltaați în mediiul urban și
ș transpuneerea acesto
ora într-o liistă de seleecție. Este însă foartee
important să se păstreze caracterul deschis al acestei rubrici pentru a permite înscrierea unor
probleme ce pot fi constatate în teren și care nu sunt cuprinse în respectiva înșiruire.
Completarea rubricii Intervenții necesare / Recomandări implică, de asemenea, un grad
de pregătire ridicat al persoanei care realizează studiul de teren. Aceasta poate însă fi completată
ulterior fie pe baza materialului fotografic ce documentează situația constatată in situ sau, ca și în 167
cazul stabilirii fără echivoc a denumirii științifice, poate face obiectul unei vizite dedicate în
acest sens realizată de persoane cu o pregătire adecvată în domeniu.
Este important de reținut faptul că procesul de prelevare a datelor din teren este un
demers laborios. Acesta necesită, de asemenea, muncă de echipă având în vedere faptul că o
serie de activități (de exemplu măsurarea circumferinței trunchiului arborilor de dimensiuni mari,
estimarea înălțimii arborilor etc.) sunt mult mai ușor de realizat prin colaborarea dintre două sau
mai multe persoane. Prelevarea datelor din teren prin metode clasice (notații realizate pe hârtie)
implică și alocarea unui timp considerabil pentru transpunerea datelor în format digital. La acesta
se adaugă și timpul necesar pentru prelucrarea materialului fotografic. Pe de altă parte trebuie
subliniat faptul că în cazul folosirii de echipamente electronice pentru prelevarea datelor
prezența pe teren este condiționată de durata de timp pusă la dispoziție de bateriile sau
acumulatorii utilizați de acestea. De asemenea, transmiterea informațiilor către o bază de date
online este influențată de conexiunea la internet.
Elaboraarea unei metode de analiză a caalității spațțiilor verzi urbane
168
169
170
171
172
173
174
175
Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urban
CAPITOLUL VII. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

CHAPTER VII. CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS
7.1 SPAȚIILE VERZI ȘI UTILIZAREA LOR

Studiul de față, abordând în primă instanță problema spațiilor verzi urbane, s-a concentrat 176
pe mai multe dimensiuni ale acestora. Pe de o parte a fost analizat rolul social al spațiilor verzi și
modul în care acesta este sau nu definitoriu în cadrul diferitelor viziuni ce vin din aria teoretică
sau din zona legislativă. Astfel, a fost observată o discrepanță dintre viziunea prezentă în
legislația românească, bazată pe o abordare cantitativă lipsită de valențe sociale și viziunile
exprimate de legislațiile altor țări sau de regulementele urbane ale marilor capitale europene. Din
punct de vedere teoretic ambele tipuri de abordare: cantitativă și calitativă sunt prezente,
majoritatea studiilor accentuând însă dimensiunea calitativă a spațiilor verzi.
Un al doilea aspect legat de spațiile verzi este cel al dimensiunii vegetale și ecologice a
acestora unde, din nou, putem observa aceleași contraste între abordări extrem-cantitative (dacă
nu în spiritul legii, în modul ei de aplicare), ca în cazul local, și cele calitative, prezente mai mult
în zona teoretică sau în orientările oficiale din alte țări.
În ceea ce privește ipotezele de lucru lansate la începutul cercetării, aplicațiile in situ în
cadrul cărora a fost analizat modul de funționare din punct de vedere social al spațiilor verzi și
rolul pe care vegetația arborescentă îl joacă în acest context, au generat o serie de concluzii.
Astfel, din punct de vedere al impactului pe care îl joacă designul și amenajarea spațiilor verzi
asupra utilizărilor am subliniat deja faptul că spațiile cu caracter informal atrag mai mulți
utilizatori și permit mai multe tipuri de activități. Peluzele libere, zonele cu pâlcuri de arbori,
grupurile generoase sau micile păduri sunt mai adaptabile petrecerii în aer liber decât zonele
supra-amenajate cu elemente de design sau cu dotări specifice anumitor activități. În concluzie,
putem afirma că diversitatea utilizărilor este determinată în mod evident de modul de amenajare
a spațiilor verzi. Pe de altă parte aceste observații nu sugerează faptul că valoarea estetică și
ambientală a peisajului nu ar reprezenta o atracție pentru utilizatori, ci dimpotrivă, că aceasta
joacă un rol foarte important, dar că preferințele se îndreaptă spre amenajări ce se inspiră mai
degrabă din modelele estetice naturale și mai puțin spre spații cu geometrii, dar mai ales cu
desemnări funcționale, rigide. Spațiile cu aspect formal, riguros atrag în schimb utilizatorii în
căutare de intimitate sau de locuri de desfășurare a unor activități liniștite (citit, stat pe bancă
etc). Dotările care sunt în general apreciate de vizitatori sunt cele a căror formă și design permit
utilizări diverse, de exemplu treptele.
Cea de a treia ipoteză, care pleca de la premisa că există o proporționalitate între numărul
de utilizări și de utilizatori pe care le poate găzdui un spațiu verde și numărul de conflicte ce pot
rezulta din aceste utilizări diverse, a fost însă infirmată în cadrul analizelor realizate în cele trei
parcuri. S-a observat în general că oamenii se organizează pe grupuri de interes, că există o serie de
negocieri tacite între utilizatori dintre cei mai diverși, astfel că nu au fost observate sau raportate, în
cadrul convorbirilor cu comunitățile locale, conflicte între utilizatorii parcurilor. Chiar și în
cazurile extreme, de exemplu cel al coabitării în cadrul parcului Görlitzer între comunitatea 177
cartierului și traficanții de droguri, o serie de reguli nescrise ce sunt respectate de toți utilizatorii
duc la o ambianță plăcută și non-conflictuală și, în general la un sentiment de siguranță.
În urma acestor observații, studiul de față propune o definiție a spațiilor verzi care
înglobează această dimensiune calitativă, în spiritul Convenției Europene a Peisajului (2001).
Astfel, în cadrul acestei lucrări spațiul verde este considerat a fi o structură urbană
indepedentă, accesibilă publicului larg, în care predomină prezența vegetației (de regulă
arborescentă) dezvoltată natural și/sau plantată de om, prevăzută cu dotări și echipamente
care permit desfășurarea unei game largi de activități pentru petrecerea timpului liber,
recreere formală și/sau informală, odihnă, joc, sport, etc. pentru o paletă variată de utilizatori
- diferențiați atât din punct de vedere al vârstei, cât și a apartenenței sociale, genului,
intereselor, capacităților / dizabilităților fizice etc. (cf. Cap. IV)
Dincolo de această definiție, în vederea evitării unor confuzii frecvent întâlnite în
legislația românească în special, lucrarea de față mai propune o serie de definiții ale unor termeni
încă vagi. Astfel este indicată o suită de termeni și concepte ce clarifică acest câmp
epistemologic încă nedezvoltat suficient și marcat de confuzii ce provin din dimensiunea
pluridisciplinară a abordărilor. Sunt propuse o serie de definiții pentru termeni ca spații publice
plantate, spații plantate atașate, structuri plantate, accesorii vegetale, spații succesionale,
vegetație forestieră urbană, acești teremeni nereprezentând o clasificare exhaustivă a tipurilor
de spații urbane vegetalizate (o astfel de clasificare necesitând un studiu mult mai larg ce a fost
inițiat deja în cadrul acestei lucrări, dar reclamă o serie de analize de ordin teoretic și practic
desfășurate pe o perioadă mai mare de timp realizate de către o echipă interdisciplinară).
De asemenea, în cadrul studiului de față am inițiat o serie de dezvoltări metodologice
privind o lectură morfologică a vegetației urbane, inspirată din morfologia urbană (analiza
limitelor, clasificări dihotomice de tipul: spațiul construit și spațiul liber / spațiu deschis;
suprafață permeabilă, suprafață semi-permeabilă și suprafață impermeabilă; natural / antropic;
plantat / vegetal etc.), cea mai mare parte a acestor elemente nemaifiind însă prezentate în cadrul
lucrării datorită atât lipsei unei consistențe suficiente cât și a lipsei de spațiu, cercetările în acest
sens urmând a fi continuate. Totuși, această abordare morfologică a vegetației urbane se reflectă
deja în cadrul unor aplicații in situ prezentate în cadrul lucrării de față ce analizează modul de
configurare și de utilizare a spațiilor verzi și relația care există între structura spațial-vegetală a
acestora și dimensiunea lor socio-funcțională.
Tot din această abordare morfologică, confruntată cu o analiză a percepției spațiului,
analiză ce nu a mai fost integrată în cadrul lucrării, dar face subiectul unor publicații viitoare, a
reieșit terminologia descriptiv-metaforică utilizată în cadrul aplicațiilor in situ. Dat fiind intersul 178
pentru stabilirea unei metode de analiză a spațiilor verzi și a vegetației urbane cu deschidere
către participare publică, mulți termeni s-au inspirat din limbajul uzual al comunităților locale.
Astfel, în cadrul descrierii spațiale a Parcului Izvor sunt utilizați termeni precum Terenul de
sport, Zona administrativă, Țarcul pentru câini, Mini-parlamentul copiilor, Zona ”cool”, Zona
pentru odihnă activă și sport, Aleea Václav Havel, Terenul provizoriu pentru echitație, Zona
pentru relaxare, Terasa de vară, Locul de joacă, Poiana verde. În același spirit, în cazul Parcului
Mauer din Berlin sunt utilizate sintagme ca Intrarea amfiteatru, Pădurea de plopi, Pădurea de
frasini, Terenul de baschet, Amfiteatrul, Peluza mare, Pădurea de sophora, Locul de joacă,
Pădurea de mesteceni, Grădina goală, Bazinul cu raze, Peluza mică, Grădina interioară, Ferma
Moritzhof, Peretele pentru escaladă, iar în cazul Parcului Görlizer întâlnim Pădurea de arțari,
Panta verde, Grădina ascunsă, Pamukkale, Peluza în pantă, Zona pentru grătar, Peluza cu
arbore, Locul de joacă, Terenul de sport, Peluza centrală, Livada din Görli, Ferma Glogau,
Axul transversal, Zona de relaxare, Zona administrativă, Taluzul verde, Zona cu apă.
Ceea ce rezultă din analizarea acestor termeni este variația lor între termeni descriptivi de
natură tehnic-funcțională, ca de exemplu locul de joacă sau terenul de sport, sau denumiri
oficiale ca în cazul Aleii Václav Havel și termeni absolut metaforici, ce inspiră mai degrabă o
ambianță complexă decât funcționalitatea spațiului, precum Grădina ascunsă, Pamukkale,
Grădina goală, Bazinul cu raze. Această variație exprimă de fapt un mod de lectură și un mod de
relaționare a comunității locale cu spațiul verde respectiv. Din păcate putem observa excesul de
termeni tehnico-descriptivi ce domină în cazul Parcului Izvor din București în raport cu termenii
mai prietenoși ce caraterizează parcurile Mauer și Görlitzer din Berlin. O concluzie ce se poate
desprinde din această analiză este faptul că spațiul bucureștean analizat este mult mai sărac din
punct de vedere al ambianțelor propuse față de cele germane. Desigur că această concluzie nu
poate fi extrapolată asupra tuturor spațiilor verzi bucureștene, dar analiza pune în balanță parcuri
construite în aceeași perioadă (post 1990), de la care așteptările ar fi putut fi similare. O analiză
mai largă, care să se desfășoare pe mai multe situri ar putea răspunde la o serie de întrebări
privind calitatea amenajărilor peisagere din România, în cadrul unor cercetări viitoare.
7.2 ANALIZA VEGETAȚIEI ARBORESCENTE

În continuarea acestor studii și rezultate cu dimensiune preponderent teoretică, lucrarea a
propus o metodologie de analiză a spațiilor verzi și a vegetației urbane ce nu urmărește rescrierea
unor biblioteci deja clasice, ci își propune doar să ofere o alternativă viabilă în contextul local,
179
viabilitatea ei fiind în mod direct legată de simplitatea metodelor (din punct de vedere
tehnologic) și, în consecință, de o adaptare a lor la un proces participativ (Driskell, 2002) ce pare
esențial în vederea unei schimbări de paradigmă în abordarea oficială.
Astfel, metodologia de analiză a vegetației urbane arborescente (cercetările fiind
restrânse pentru moment doar la acest palier) este sintetizată într-o grilă aparent complexă ce
subîmparte în bucăți mai ”digerabile” zonele de analiză. În concluzie, lucrarea de față propune
un mod de a analiza arborii pornind de la elementele cu care lumea interacționează cel mai des,
incluzând o serie de elemente ce provin din modul de utilizare a spațiului. Această abordare
metodologică a confirmat și ipoteza de lucru conform căreia putem stabili o metodologie de
analiză a vegetației arborescente urbane, bazată pe metode și instrumente simple, care să permită
o abordare participativă a cadastrului verde urban. Chiar dacă această metodologie este încă una
în formă de eboșă, primele rezultate obținute în cadrul acestui studiu ne îndreptățesc să credem
că se poate realiza un astfel de instrument de analiză acceesibil și inteligibil pentru toată lumea.
Trebuie subliniat faptul că, în urma unei cercetări derulate de-a lungul a doar doi ani de
zile, perioadă impusă de rațiuni administrative, această grilă reprezintă doar un rezultat parțial și
nu poate fi recomandată pentru moment spre o utilizare directă. În acest sens o serie de verificări
în teren, de evaluări ale rezultatelor și de rafinări ce decurg din acestea sunt în mod evident
necesare. Consider că forma actuală poate fi relativ ușor utilizată de către persoane cu o minimă
pregătire în domeniu, fapt deja util în contextul local actual, dar că o adaptare suplimetară a
acestei grile este încă necesară pentru a o transforma într-un instrument de uz larg. Îmi permit să
insist asupra acestor aspecte în perspectiva unei nerăbdări a societății civile, nerăbdare de înțeles,
dar care poate duce la rezulatate negative în cazul neînțelegerii unui proces de cercetare ce se
demonstrează deseori a fi fastidios și dificil.
În ceea ce privește lectura spațială ce a fost făcută în cadrul aplicațiilor in situ, s-a
confirmat faptul că modul de amenajare peisageră și mai ales structurarea vegetației permite și
ajută stabilirea de decupaje coerente în vederea elaborării unor programe de gestionare și
management al vegetației arboricole adaptate pe tiplogii de compunere spațială a acesteia,
indiferent de specii. Pe de altă parte s-a putut observa că decupajele stabilite pe baza compoziției
vegetale și cele stabilite pe baza tipurilor de utilizări coincid în cea mai mare parte, fapt ce
confirmă necesitatea unei metodologii de analiză morfologică a spațiilor verzi, dată fiind
evidenta utilitate a acesteia.
7.3 GESTIONAREA SPAȚIILOR VERZI ȘI DIMENSIUNEA 180

PARTICIPATIVĂ
Un alt aspect ce se desprinde din cadrul acestei lucrări este legat de modul de gestionare a
spațiilor verzi în general și a vegetației arboricole în special. Astfel, reiese în mod evident din
cadrul analizelor realizate pe sit, că un spațiu verde ce se bucură de succes din punct de vedere
social (scopul principal al acestei categorii de spații, așa cum sunt ele definite în cadrul lucrării)
necesită elaborarea unor planuri de gestionare mult mai detaliate pe termen scurt și mediu.
Din punct de vedere al ipotezelor de lucru ce au fost formulate la începutul cercetărilor se
poate afirma că, în conformitate cu una dintre premisele inițiale, cu cât utilizarea spațiului verde
este mai mare cu atât impactul asupra vegetației este mai puternic și, în consecință, impune
necesitatea unor planuri de gestionare și management mult mai detaliate pe termen scurt și
mediu, planuri ce trebuie să răspundă presiunilor ce provin din aceste utilizări diverse.
În acest sens doresc să subliniez că pentru o bună gestionare a vegetației arboricole din
cadrul spațiilor verzi nu trebuie impuse reguli de utilizare a acestora ci, dimpotrivă, trebuie
adaptată gestionarea la modurile de utilizare. Nu trebuie amendați oamenii care își instalează
leagăne în arbori ci trebuie realizate manșoane de protecție a ramurilor acestora și trebuie
informați oamenii asupra efectelor pe care gesturile lor le au asupra vegetației. Iar acesta nu este
un comentariu cu iz utopic. În acest sens pot menționa rolul pe care asociația Freunde des
Mauerparks o are în gestionarea parcului, un exemplu fiind modul în care au intervenit, prin
acțiuni de informare ce au determinat jucătorii de petanque să protejeze trunchiurile de arbori din
zona de joc împotriva loviturilor. Astfel, în prezent jucătorii îmbracă pe parcursul partidelor
trunchiurile arborilor în pături pentru a evita rănirea acestora. Deși exemplul poate părea rizibil,
analizarea modului în care societatea civilă din Germania se implică în amenajarea, gestionarea
și managementul spațiilor verzi demostrează că astfel de intervenții reprezintă mai mult decât
simple povești de succes, generând atitudini civice cvasi-unanime. Nici permanenta viziune
conform căreia ceea ce este posibil „la nemți” nu se poate „la noi” nu (mai) este una realistă.
Astfel, o lungă serie de acțiuni cetățenești privind protejarea spațiilor verzi poate fi
menționată la nivel local de la Grupul de inițiativă locală Floreasca, la Prietenii Parcului IOR
(https://www.facebook.com/PrieteniiParculuiIor?fref=ts). O astfel de inițiativă este Declarația
pentru articolul 35: Distrugerea parcurilor - temă locală, problemă națională generată de 45 de
asociații și grupuri de inițiativă civică34 ce își propun să atragă atenția asupra acțiunilor și/sau
intențiilor de distrugere, degradare sau diminuare a unor spații verzi urbane ale primăriilor din
Arad, București, Iaşi, Târgu Mureș, Cluj şi Timişoara (vezi Anexa VII). Pornind de la articolul
35 din Constituția României35, semnatarii doresc să aducă în atenția instituțiilor centrale ale
statului (Guvernul, Parlamentul, Președinția României) și a organismelor europene (Comisia 181
Europeană, Parlamentul European), a mass-mediei naționale și organizațiilor internaționale de

protecție a mediului faptul că, deși problemele se manifestă în „focare locale”, fenomenul
semnalat a căpătat deja o „întindere națională și reclamă intervenții corectoare la cel mai înalt
nivel”. Demersul este realizat atât de asociații și grupuri de inițiativă de la nivel local, din orașele
amintite anterior, cât și de organizații importante din domeniu care activează la nivel național
precum Fundația Eco-Civica, WWF Danube Carpathian Programme Romania sau Asociația
Peisagiștilor din România.
Această energie emergentă poate să constituie o bază solidă de pornire pentru generarea
unui real inventar al spațiilor verzi și al elementelor vegetale, integrate de acestea pe baza unui
proces participativ cu valențe naționale. Această resursă importantă trebuie să dispună însă în
continuare de ghidajul mediului academic și a celui profesional asociate acestui domeniu.
Preocuparea pentru găsirea de soluții pentru simplificarea procesului de strângere de date și a
celui de analiză constituie o direcție ce trebuie urmată în continuare.
7.4 CONTINUAREA CERCETĂRILOR

La nivel personal, dorința de a continua demersurile începute în cadrul acestei cercetări a
dus, între altele, la implicarea mea recentă în procesul de elaborare a unei aplicații pentru
echipamente mobile sub platformă Android dedicată recunoașterii in situ a plantelor lemnoase
pentru profesioniștii și studenții din domeniul peisagistic, dar și pentru orice alte persoane
interesate de acest tip de vegetație. Aplicația - denumită roArbori - reprezintă primul demers
făcut pentru a crea un astfel de instrument în contextul românesc și se concentrează doar asupra
speciilor prezente pe acest teritoriu, încorporând în prezent aproximativ 400 de specii, cultivaruri
34
Grupurile de inițiativă civică constituie ansambluri de persoane care fac parte dintr-o comunitate reunite datorită unui
interes sau a unor preocupări locale; spre deosebire de organizațiile non-guvernamentale, aceste grupuri acționează fără
personalitate jurifică (procesul de obținere și administrare a acestui statut fiind în România unul foarte laborios și
complex); coagularea tot mai frecventă a acestor colectivități în jurul aspectelor negative referitoare la spațiul verde și
vegetația din mediul urban dovedește o dată în plus natura stringentă a acestor probleme;
35
Articolul 35 din Constituția României stipulează faptul că ”Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un
mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic”, asigurând în același timp ”cadrul legislativ pentru
exercitarea acestui drept” (sublinierile mele);
și soiuri de plante lemnoase. Interfața este concepută pentru a fi ușor de utilizat (user- friendly)
chiar și pentru neprofesioniști și se bazează pe utilizarea de pictograme cu un desen simplu care
ilustrează caractere specifice de recunoaștere a speciilor (frunză, floare, fruct etc.) dublate de
cuvinte-cheie specifice (vezi Anexa VIII). Acest demers a fost demarat alături de colegii mei:
Andreea Răducu-Lefter, Ioana Streza, Mihai Dinu și Mihai Culescu. Înregistrarea aplicației la 182
Oficiul de Stat pentru Invenţii și Mărci sub numărul Nr. M2015/001268 din 24.02.2015 a dus
chiar la generarea unei noi clase de produse, respectiv Clasa 38 - Servicii privind transmisia de
comunicații prin telefon, tabletă pentru identificarea speciilor de arbori în funcție de caracterul
specific plantelor (transmitere de comunicații, imagini, mesaje), aspect care subliniază noutatea
preocupărilor cu privire la acest subiect.
Un alt exemplu de preocupare continuă pentru punerea în practică a obiectivelor care au
condus la realizarea prezentei cercetări îl constituie și implicarea în elaborarea propunerii de
proiect înregistrată cu numărul CSM2_192 în cadrul Programului de Cooperare Elvetiano-Român,
Fondul Tematic pentru Participarea Societății Civile, Schema de grant pentru ONG-uri, Cererea de
propuneri de proiecte, runda 2, 2015 - Componenta Mediu. Proiectul LAN-NET: Rețea socio-
profesională pentru îmbunătățirea calității vieții în mediul urban din România vizează coagularea
societății civile, prin intermediul organizațiilor care activează în domeniul protecției mediului și a
ameliorarea cadrului de viață urban din România, cu scopul de a aduce un aport concret la
îmbunătățirea legislației care guvernează administrarea spațiilor verzi urbane. Obiectivul general al
acestuia îl constituie creşterea gradului de implicare a societăţii civile româneşti în procesul de
conformare, de modelare, de gestionare şi de elaborare de politici pentru spațiile verzi urbane.
Astfel, studiul Elaborarea unei metode de analiză a calității spațiilor verzi urbane se
constituie într-un pas intermediar de-a lungul unui parcurs care urmărește în sine îmbunătățirea
calității vieții în cadrul spațiilor urbane din România. Pentru aceasta însă este necesară
continuarea demersului de definire cât mai clară și obiectivă a sub-componentelor acestora, cu
precădere a acelora care integrează elemente vegetale.
În încheiere, doresc să propun lansarea unei discuții cu privire la ansamblul spațiului
urban atât în mediul academic cât și în cel socio-profesional și instituțional pe baza schemei
prezentate la finalul prezentului capitol (vezi Fig. 7.1). Aceasta pornește de la parcela
cadastrală36 - divizând după mai multe criterii spațiul urban: tip de proprietate, tip de utilizare,
spațiu construit, spațiu liber etc. - și încearcă să ofere câteva exemplificări ce au rolul de a
36
PARCELĂ (cadastrală) = suprafaţa de teren situată într-o unitate administrativ-teritorială pe un amplasament bine
stabilit, având o singură categorie de folosinţă şi aparţinând unui singur proprietar sau mai multor (co)proprietari, în
indiviziune. (cf. http://www.toposmart.com/index.php/glossar);
clarifica într-o oarecare măsură tipologiile ce ar putea rezulta de aici. Este de la sine înțeles
faptul că această definire mult mai fină și obiectivă a spațiului urban trebuie să reprezinte
rezultatul unui proces participativ, interdisciplinar și trans-sectorial.
183
Fig. 7.1 – Viziune propusă ca bază de discuție cu privire la tipurile morfologice ale spațiului urban
Fig. 7.1 – Perspective proposed as a basis for discussion regarding the urban space morphological types
ANEXE
Anexa I - Relaționarea conceptelor conform prevederilor Legii 24/2007
Appendix I - Concepts mapping in accordance with Law 24/2007
184
Anexa II - Fișă individuală de inventariere a parcului

Appendix II - Individual Park Inventory Form
185
186
Anexa III - Prezentare comparativă a unor programe pentru inventarierea arborilor din
mediul urban
Appendix III - Comparative presentation of some softwares for urban trees inventorying in
urban environement
187
188
189
Anexa IV - Norma tehnică pentru elaborarea Registrului local al spaţiilor verzi din
intravilanul localităţilor din 17.05.2010 - Fișa spațiului verde
Appendix IV - Technical norms for the development of the green spaces Registry within
localities limits from 17.05.2010 - Green space form
190
191
192
193
194
195
Anexa V - Grila de evaluare a vegetației arborescente: rezultate aferente studiului realizat

pe situl Strada Pridvorului
Appendix V - Trees assessment chart: results of the study conducted on Pridvorului Street
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
Anexa VI - Recomandări / Intervenții necesare pentru situl Strada Pridvorului

Appendix VI - Recommendations / Required iterventions required for Pridvorului Street
217
218
219
220
221
222
223
224
225
Anexa VII - Declarația pentru articolul 35: Distrugerea parcurilor - temă locală, problemă
națională
Appendix VII - The Declaration for Article 35: Parks’s destruction - local topic, national issue
226
227
228
229
230
231
232
Anexa VIII - Prezentare schematică a modului de funcționare a aplicației roArbori

Appendix VIII - Schematic illustration of roArbori application’s operation mode
233
BIBLIOGRAFIE / BIBLIOGRAPHY
CĂRȚI
1. Balder, H., Ehlentacht, K. & Mahler E., 1997. Strassenbäume: Planen, Pflanzen, Pflegen am
234
Beispiel Berlin. Berlin: Patzer Verlag.
2. Balder, H., Reuter, A. & Semmler, R., 2003. Handbuch zur Baum Kontrolle: Blatt-, Kronen,
Stammprobleme. Berlin: Patzer Verlag.
3. Bärtels, A., 1991. Gartengehölze: Bäume und Sträucher für mitteleuropäische und
mediterrane Gärten. Stuttgart: Verlag Eugen Ulmer.
4. Bavoux, J.-J. 1998. Introduction à l’analyse spatiale. Paris: Ed. Armand Colin (dir.).
5. Bănică, S., Benea, I. & Herișanu, G., 2008. Sisteme informaționale geografice și prelucrarea
datelor geografice. București: Editura Fundației ”România de Maine”.
6. Beatley, T., 2000. Green Urbanism: Learning from European Cities. Washington: Island
Press.
7. Borza, D., Eperieș, M., Ciupa, V. & Oarcea, Z., 2001. Cadastrul Verde al Municipiului
Timișoara. Timișoara: Editura Brumar.
8. Bourgery, C. & Castaner, D., 1988. Les plantation d’alignement: Les long des Routes,
chemins, canaux, alles. Paris: Institut pour le Developpement Forester.
9. Bradshaw, A., Hunt, B. & Walmsley, T., 1995. Trees in Urban Landscape. Principles and
Practice. London.: E & FN Spon.
10. Calsat, H.-J., 1993. Dictionnaire Multilingue de l'Aménagement de l'Espace: français -
anglais - allemand - espagnol. Paris: Conseil International de la Langue Française.
11. Christensen, A. J., 2005. Dictionary of Landscape Architecture and Construction. New York:
McGraw-Hill.
12. Ciupa, V., 2003. Arbori în peisajul timișorean. Timișoara: Artpress.
13. Ciupa, V., Radoslav, R., Oarcea, C. & Oarcea Z., 2005. Timișoara verde: Sistemul de spații
verzi al Timișoarei. Timișoara: Editura Marineasa.
14. Clinovschi, F., 2005. Dendrologie. Suceava: Editura Universității Suceava.
15. Côté, M., 2000. Dictionnaire de la foresterie - Dictionary of Forestry. 2nd ed. Québec:
Presses de l'Université Laval, Ordre des ingénieurs forestiers du Québec.
16. Craik, N., 2008. The International Law of Environmental Impact Assessment. Process,
Substance and Integration. Cambridge - Cambridge University Press.
17. Crăciun, C., 2010. Culegere de documente legislative în domeniul Peisajului Natural,
Antropic și Cultural în Amenajarea Teritoriului și în Urbanism. București: Editura
Universitară ”Ion Mincu”.
18. Deschamps, C. & Dayadé, A., 1992. L'Aménagement des Espaces Verts: Conception
technique et réalisation, Dossier d'etudes et de traveaux, Modalités administratives. Paris: Le 235
Moniteur.
19. Dewberry, S. O. & Matusik, J. S., 1996. Land Development Handbook: Planning,
Engineering, and Surveying. New York: McGraw-Hill.
20. Dumitraș, A., Zaharia, D., Singureanu, V. & Sabo, G., 2008. Principii Generale de
Proiectare și Amenajare a Spațiilor Verzi. Cluj-Napoca: Editura AcademicPres.
21. Evert, K.-J., 2010. Encyclopedic Dictionary of Landscape an Urban Planning. Multilingual
Reference Book in English, Spanish, French, and German Compiled by the IFLA Committee
"Translation of Technical Terms". Berlin: Springer-Verlag Berlin Heidelberg.
22. Fleming, J., Honor, H. & Pevsner, N., 1988. The Penguin dictionary of Architecture and
Landscape Architecture. Londra: Penguin Group.
23. Forman, R. T. T., 1995. Land Mosaics. The ecology of landscapes and regions. Cambridge:
Cambridge University Press.
24. Gehl, J., 2010. Cities for People. Washington, Covelo, London: Island Press.
25. Gehl, J., 2011. Viața între clădiri. București: Igloo Media.
26. Gehl, J. & Svarre, B., 2015. Cum se studiază viața urbană. București: Igloo Media.
27. Gillig, C.-M.; Bourgery, C. & Amann, N., 2008. L’arbre en milieu urbain. Conception et
réalisation de plantations. Gollion: Infolio éditions.
28. Gauthiez, B., 2003. Espace urbain: vocabulaire et morphologie. Edition du patrimoine.
Paris: Centre de monuments nationaux / Monum.
29. Godeanu, S. P., 2013. Ecologie aplicată. București: Editura Academiei Române.
30. Le Gourrierec, S., 2012. L'arbre en ville: le paysagiste concepteur face aux contraintes du
projet urbain. Angers: L'Institut Supérieur des Sciences Agronomiques, Agroalimentaires,
Horticoles et du Paysage.
31. Harhoiu, D., 1997. București, un oraș între Orient și Occident. București: Editura Simetria.
32. Haydn, F. & Temel, R., 2006. Temporay urban spaces. Basel: Birkhauser.
33. Iliescu, A.-F., 2002. Cultura arborilor și arbuștilor ornamentali. București: Editura CERES.
34. Iliescu A.-F., 2003. Arhitectură Peisageră. București: Editura CERES.
35. Konijnendijk, C. C., Randrup, T. B. & Schipperijn, J., 2005. Urban Forests and Trees. New
York: Springer Berlin Heidelberg.
36. Kostof, S., 1993. The City Shaped: Urban Patterns and Meanings Through History, New
York: Thames & Hudson.
37. Kramer, D., 2013. Kreuzberg: 1968-2013 - Abbruch, Aufbruch, Umbruch. Berlin:
Nicolaische Verlagsbuchhandlung GmbH.
38. Laurini, R., 2001. Information Systems for Urban Planning [A hypermedia co-operative 236
approach]. Londra: Taylor & Francis.

39. Lonsdale, D., 2000. Hazard from trees - a general guide. Edinburgh: Forestry Commission.
40. Littlewood, M., 1988. Tree Detailing. Essex: Butterworth Architecture.
41. Madanipour, A., 1996. Design of Urban Space: An Inquiry into a Socio-spatial Process.
Chichester: John Wiley & Sons.
42. Mailliet, L. & Bourgery, C., 1993. L’arboriculture urbaine. Paris: Ed. Institut pour le
Développement Forestier (Collection Mission du Paysage).
43. Mattheck, C., 1991. Trees: The Mechanical Design. New York: Springer-Verlag Berlin
Heidelberg.
44. Mattheck, C. & Breloer, H., 1995. The Body Language of Trees: A Handbook for Failure
Analysis (Research for Amenity Trees). Norwich: Stationery Office Books.
45. Mattheck, C., 1999. Stupsi explains the tree: a hedgehog teaches the body language of trees.
3rd enlarged edition. Karlsruhe: Forschungszentrum Karlsruhe GmbH.
46. Mattheck, C., 2007. Updated Field Guide for Visual Tree Assessment. 1st ed. Karlsruhe:
Forschungszentrum Karlsruhe GmbH.
47. Merlin, P. & Choay, F., 2005. Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement. 1er edition
“Quadrige”. Paris: Presses Universitaires de France.
48. Morris, P. & Therivel, R., 2001. Methods of Environmental Impact Assesment. 2nd edition.
London: Spon Press.
49. Negulescu, E. G. & Săvulescu, A., 1965. Dendrologie. a II-a ed. București: Editura Agro-Silvică.
50. Neufert, E. & Neufert, P., 2000. Neufert Architects' Data. 3rd ed. s.l.:Blackwell Science.
51. Pănoiu, A., 2011. Evoluția orașului București. București: Editura Fundației Arhitext Design.
52. Phillips, E. & Pugh, D., 2000. How to get a PhD: a handbook for students and their
supervisors. Third Edition. Berkshire: Open University Press.
53. Potra, G., 1981. Din Bucureștii de altădată. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
54. de Prémont, R.-M. & Philippi, N., 2002. Desenul: ghid practic. București: Editura Teora.
55. Roloff, A.(ed.), 2013. Baumpflege. Stuttgart: Verlag Eugen Ulmer.
56. Rose, G., 2001. Visual Methodologies. An Introduction to the Interpretation of Visual
Materials. London: SAGE Publications.
57. Rougerie, A. & Beroutchachvili, N., 1991. Géosystèmes et Paysage. Bilan et methods. Paris:
Ed. Armand Colin.
58. Rowe, C. & Koetter, F., 2001. Collage City. Massachusetts: MIT Press.
59. Ryan, Z., 2006. The good life - new public spaces for recreation. New York: Van Alen
Institute. 237
60. Senatsverwaltung für Stadtentwicklung Berlin, 2007. Urban Pioneers. Berlin: Jovis Verlag
GmbH.
61. Shigo, A. L., 1991. Baum Schnitt: Leitfaden für richtige Baumpflege. Braunschweig: Verlag
Bernhard Thalacker Braunschweig.
62. Shigo, A. L., 1994. Moderne Baumpflege: Grundlagen der Baumbiologie. Braunschweig:
Bernhard Thalacker Verlag Braunschweig.
63. Șofletea, N. & Curtu, L., 2007. Dendrologie. Brașov: Editura Universităţii Transilvania.
64. Tsiomis, Y. & Ziegles, V., 2007. Anatomie de projets urbains - Bordeaux, Lyon, Rennes,
Strasbourg. Paris: Editions de la Villette.
65. Tudora, I., 2009. La curte. Grădină, cartier și peisaj urban în București, București: Curtea
veche.
66. Turner, T., 1996. City as Landscape: A Post-postmodern View of Design and Planning. 1st
ed. London: E & F N Spon.
67. Turner, T., 1998. Landscape planning and environmenta impact design. 2nd Edition.
London: UCL Press Limited.
68. Vavassori, A., 2003. Les arbres de jardin ornamentaux et fruitiers: les choisir, les entretenir
et les soigner. Paris: Édition De Vecchi S.A.
69. Wessolly, L. & Erb, M., 2014. Handbuch der Baumstatik und Baumkontrolle. Berlin: Patze
Verlag.
70. West, P.W., 2009. Tree and Forest Measurement. 2nd Edition. Heidelberg: Springer-Verlag
Berlin Heidelberg.
ARTICOLE IN JURNALE
1. Bloniarz, D. V., Ryan, D. H., 1996. The use of volunteer initiative in conducting urban forest
resources inventories. Journal of Arboriculture, 22(2), pp. 75-82.
2. Cioroianu, A., 2000. Bucharest Up Until the Mid of Our Century as It Used to Be and Never
Will Again. Martor - The Museum of the Romanian Peasant Anthropology Review (Ministerul
Culturii), 5(2000), pp. 11-26.
3. Culescu, D. L., Claudia, F. & Hoza, D., 2015a. Aviatorilor Boulevard - Qualitative Tree
Assessment. Journal of Mediterranean Ecology, 13(-), pp. 37-45.
4. Culescu, D. L., Fabian, C. & Hoza, D., 2015b. Qualitative Tree Assessment - Bucharest:
Pridvorului Case Study. Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary
Medicine Cluj-Napoca. Horticulture, -(-), pp. (articol în curs de publicare).
5. Gschwantner, T., Schadauer, K., Vidal, C., Lanz, A., Tomppo, E., di Cosmo, L., Robert, N.,
Englert Duursma, D. & Lawrence, M., 2009. Common tree definitions for national forest 238
inventories in Europe. Silva Fennica, 43(2), 303–321.

6. Fratini, R. & Marone, E., 2011. Green-space in Urban Areas: Evaluation of Ficiency of
Public Spending for Management of Green Urban Areas. International Journal of E-
Business Development, 1(1), pp. 9-14.
7. Kane, B. & Clouston, P., 2008. Tree Pulling Tests of Large Shade Trees in the Genus Acer.
Arboriculture & Urban Forestry, 34(2), pp. 101-109.
8. Matheny, N. & Clark, J., 2009. TREE RISK ASSESSMENT: What We Know (and What We
Don’t Know). ww.isa-arbor.com, February(2009), pp. 28-33.
9. Md, S. & Haq, A., 2011. Urban Green Spaces and an Integrative Approach to Sustainable
Environment. Journal of Environmental Protection, 2(2011), pp. 601-608.
10. Mexi, A. & Tudora, I., 2012. Livable urban spaces. Public benches and the quality of daily
life. Scientific Papers. Series B. Horticulture (USAMV București), LVI(2012), pp.367-376.
11. Mihai, D. & Mudura R., 2009. Geographical Information System used in Land Reclamation.
RevCAD - Journal of Geodesy and Cadastre, 9(2009), pp. 167-172.
12. Roman, L. A., McPherson, E. G., Scharenvroch, B. C. & Julia, B., 2013. Identifying
Common Practices and Challenges for Local Urban Tree Monitoring Programs Across the
United States. Arboriculture & Urban Forestry, 39(6), pp. 292-299.
13. Sedogo, L. G. & Groten, S. M. E., 2002. Integration of local participatory and regional
planning: A GIS data aggregation procedure. GeoJournal, 56(2002), pp. 69-81.
14. Seth, M. K., 2004. Trees and Their Economic Importance. The Botanical Review, 69(4), pp.
321-376.
15. Smiley, T. & Baker, F. A., 1988. Options in street tree inventories. Journal of Arboriculture,
14(2), pp. 36-42.
16. Uuemaa, E., Mander, Ü. & Marja, R., 2013. Trends in the use of landscape spatial metrics as
landscape indicators: A review. Ecological Indicators, 28(2013), pp. 100-106.
17. Wang, X. & Allison, R. B., 2008. Decay Detection in Red Oak Trees Using a Combination
of Visual Inspection, Acoustic Testing, and Resistance Microdrilling. Arboriculture & Urban
Forestry, 34(1), pp. 1-4.
18. Wolfe, M. K & Mennis, J., 2012. Does vegetation encourage or suppress urban crime?
Evidence from Philadelphia, Landscape and Urban Planning, 108(2012), pp. 112-122.
RAPOARTE, STUDII NEPUBLICATE, PROIECTE, WEBINARE ETC.

1. Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București, 2015. alpa.ro - Parcul Izvor. [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/zXJc8f. [Accesat 2015].
2. Allianz Stiftung zum Schutz der Umwelt, 2015. Allianz Umweltstiftung. [Online] document
disponibil la: https://goo.gl/htuvky. [Accesat 2015]. 239
3. Andreu, M., Brown, E., Friedman, M., Northrop, R. & Thornhill, M., 2009. Comparison of
Urban Forest Inventory & Management Software Systems. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/r99B4i. [Accesat 2014].
4. Bălteanu, D., Chendeş, V., Cheval, S., Dumitrașcu, M. & Ciupitu, D., 2001. Sistem
Informațional Geografic (GIS) pentru studiul dezastrelor naturale. [Online] document
disponibil la: www.academiaromana.ro/pro_pri/doc/st_b08.doc [Accesat 2014].
5. Berlin.de, 2015a. Das offizielle Hauptstadtportal - ”Green Berlin”. [Online] document
disponibil la: https://goo.gl/8r6rVq. [Accesat 2015].
6. Berlin.de, 2015b. Das offizielle Hauptstadtportal - Urban Green Space. [Online] document
disponibil la: http://goo.gl/lK0b1W. [Accesat 2015].
7. Berlin.de, 2015c. Das offizielle Hauptstadtportal - Öffentliche Grün- und Erholungsanlagen:
Gesetzliche Grundlagen. [Online] document disponibil la: http://goo.gl/HD0aGN. [Accesat
2015].
8. Berlin.de, 2015d. Das offizielle Hauptstadtportal - History. [Online] document disponibil la:
https://goo.gl/hQl3aR. [Accesat 2015].
9. Berlin.de, 2015e. Das offizielle Hauptstadtportal - Politics and the constitution. [Online]
document disponibil la: https://goo.gl/Zmx15K. [Accesat 2015].
10. Berlin.de, 2015f. Das offizielle Hauptstadtportal - Mauerpark. [Online] document disponibil
la: https://goo.gl/Bav50t. [Accesat 2015].
11. Berlin.de, 2015g. Das offizielle Hauptstadtportal - Görlitzer Park. [Online] document
disponibil la: https://goo.gl/XUXKTH. [Accesat 2015].
12. Berliner Rathaus, 2014. Berlin heute. Informationen über die Stadt Berlin in leicht
verständlicher Sprache. [Online] document disponibil la: https://goo.gl/nCM9LH. [Accesat
2015].
13. CAB International, 2015. cabi.org - Ceratocystis platani (canker stain of plane). [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/5PH3UX. [Accesat 2015].
14. Crăciunescu, V., 2007. Software GIS open-source, o alternativă completă la soluțiile
proprietare. Introducere, librării și toolkit-uri de dezvoltare. [Online] document disponibil
la: http://goo.gl/rxaRsh [Accesat 2014].
15. Consiliul General al Municipiului București, 2005. Primăria Municipiului București -

HCGMB 163 / 04.08.2005. [Online] document disponibil la: http://goo.gl/gBJ5Bz. [Accesat
2015].
16. Consiliul General al Municipiului București, 2009. Primăria Municipiului București -
HCGMB 197 / 02.06.2009. [Online] document disponibil la: http://goo.gl/T1W76K. [Accesat 240
2015].
17. Culescu, D., 2006. Procesele Dinamice Directionale (lucrare de licență). București:
Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
18. Culescu, D. & Alexandru, M., 2007. Lyon et Rhône - Réconcilier la ville avec le fleuve.
Lyon: Communaute Urbaine-GRAND LYON.
19. Die Kiezwandler in SO36, 2015. Obstbäume im Görli. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/Hs8luU. [Accesat 2015].
20. Dobrescu, E., 2009. Studii privind revitalizarea și restaurarea unor grădini din România
realizate în sec. XIX-XX, sub influența modelelor francez și italian (teză de doctorat).
București: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
21. Dobrovie, I., 2010. Constanța - orașul forum: Remodelarea zonei Gării și conectarea acestui
spațiu la punctele de interes ale orașului (lucrare de licență). București: Universitatea de
Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
22. Driskell, D, 2002. Participation Toolkit, In Creating Better Cities with Children and Youth.
A Manual for participation. Paris: UNESCO Publishing, pp. 97-160.
23. El-Shamali, S., 2003. Parcul Central Izvor (lucrare de licență - coordonator: arh. Valentin
Donose). București: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
24. El-Shamali S., 2010. Contribuții privind studiul creațiilor din România ale peisagistului Carl
Friederich Meyer și punerea acestora în valoare în contemporaneitate (teză de doctorat).
București: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
25. Embassy of the Czech Republic in Bucharest, 2012. Events - Czech Day at the University of
Agriculture and Veterinary Medicine in Bucharest. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/s4Cp70. [Accesat 2015].
26. Freunde des Mauerparks, 2015a. mauerpark.info - Over 15 Years of Commitment. [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/4IlXal. [Accesat 2015].
27. Freunde des Mauerparks, 2015b. mauerpark.info - Exhibit on the History of Mauerpark.
[Online] document disponibil la: http://goo.gl/LLJrBN. [Accesat 2015].
28. Folgert, J., 2012. Introduction to Geographic Information Systems (GIS). [Online] document
disponibil la: http://www.knowgis.com/free_knowgis.html. [Accesat 2014].
29. Gândul, 2011. gandul.info: Sorin Oprescu l-a învins în justiție pe Vanghelie și a recuperat
Parcul Izvor. Primăria Capitalei se judecă și pentru parcurile Crângași și Colțea. [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/ZSqBkD. [Accesat 2015].
30. Greater London Authority, 2012. Green Infrastructure and Open Environments: The All
London Green Grid. [Online] document disponibil la: https://goo.gl/Jlfuad. [Accesat 2015]. 241
31. Greater London Authority, 2015. Pocket Parks Programme. [Online] document disponibil la:
https://goo.gl/VBGb3z. [Accesat 2015].
32. Grupul de Lucru "Bucuresti 2000" (ed.), 2000. Concurs Internațional de Urbanism
"Bucharest 2000". București: Editura Simetria.
33. GRÜN BERLIN GmbH, 1995. Grünes Berlin: Planungen und Projekte. Berlin:
Senatsverwaltung für Stadtentwicklung und Umweltschutz.
34. GRÜN BERLIN GmbH, 2015. gruen-berlin.de. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/PNhKb4. [Accesat 2015].
35. Institutul de Proiectare ”Proiect-București”, 1989. Parc Izvor - Splai - Hașdeu: Planuri de
plantare. București: Institutul de Proiectare ”Proiect-București”.
36. Ismail, E., 2015. Integrarea dezvoltării urbane în context ecologic și peisager - Lacul
Grivița, București (studiu preliminar în cadrul lucrării de licență). București: Universitatea
de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București.
37. KidMAGIA, 2015. kidmagia.ro - Parcul Izvor. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/RmyRPi. [Accesat 2015].
38. Koeser, A. K., Hasing, G., McLean, D. & Northrop, R., 2013. Tree Risk Assessment
Methods: A Comparison of Three Common Evaluation Forms. Florida: Environmental
Horticulture Department (UF/IFAS Extension).
39. Lazăr-Bâra, A., 2015. Contribuții la managementul peisajului montan: aspecte ecologice ale
spațiilor verzi din stațiunile turistice (teză de doctorat). București: Universitatea de Științe
Agronomice și Medicină Veterinară București.
40. Lörzing, H., 2000. Design of Urban Open Space: Bringing a Piece of Landscape into the
City. Dubrovnik: European Council of Landscape Architecture Schools.
41. Mairie de Paris, 2015a. Parcs, jardins, squares. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/FzwNEu. [Accesat 2015].
42. Mairie de Paris, 2015b. La gestion des arbres à Paris. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/E7z64F. [Accesat 2015].
43. Mauerpark Berlin. 2010. [Film] Directed by Francesca Weber-Newth & Sally Mumby-Croft.
Germany: Francesca Weber-Newth & Sally Mumby-Croft.
44. Mayor of London, 2009. A Manifesto for Public Space: London’s Great Outdoors. [Online]
document disponibil la: https://goo.gl/BZgBRK. [Accesat 2015].
45. Mănescu, C. R., 2008. Cercetări privind gradul de rezistență la unii agenți poluanți a unor
specii dendrologice (teză de doctorat). București: Universitatea de Științe Agronomice și
Medicină Veterinară București. 242
46. Östberg, J., 2013. Tree inventories in the urban environment: methodological development
and new applications (teză de doctorat - Faculty of Landscape Planning, Horticulture and
Agricultural Science). Alnarp: Swedish University of Agricultural Sciences.
47. Pădure D., 2013. Contribuții la realizarea și implementarea cadastrului urban-edilitar
(rezumatul tezei de doctorat). [Online] document disponibil la: http://goo.gl/eLtU0L.
[Accesat 2014].
48. Primăria Municipiului București, 2014. Primăria Municipiului București - Planuri urbanism.
[Online] document disponibil la: http://goo.gl/3fazHa. [Accesat 2015].
49. Primăria Municipiului București, 2015a. pmb.ro - Date geografice. [Online] document
disponibil la: http://goo.gl/EBKiOH. [Accesat 2015].
50. Primăria Municipiului București, 2015b. Primăria Municipiului București - Parcuri
administrate de ALPA. [Online] document disponibil la: http://goo.gl/dz3FRP. [Accesat
2015].
51. Re-act Now Studio & DS Birou de Arhitectura, 2014. Primaria Municipiului Bucuresti -
Plan Urbanistic Zonal Parc Izvor - Pod Mihai Voda (Memoriu General - Regulament Local
de Urbanism: Etapa Elaborarii Propunerilor). [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/srNicZ. [Accesat 2015].
52. Realitatea Media, 2011. realitatea.net: Oprescu recuperează în justiţie Parcul Izvor, de la
Vanghelie. [Online] document disponibil la: http://goo.gl/Xp9PiM. [Accesat 2015].
53. Richard, M. R., 2014. THE TREE INVENTORY. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/Xs7XcT. [Accesat 2014].
54. Senate Department for Urban Development and Environment, 1997. Grünanlagengesetz –
GrünanlG (Green Investment Schemes Act). [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/0z9G3o. [Accesat 2015].
55. vBulletin Solutions Inc., 2007. skyscrapercity.com - Projects & Construction. [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/ePgbHm. [Accesat 2015].
56. vBulletin Solutions Inc., 2009. skyscrapercity.com - Proposal for The Civic Center (Palace
of Parliament). [Online] document disponibil la: http://goo.gl/JJiDzw. [Accesat2015].
57. Weather Underground, 2015a. Weather History for EDDT. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/VON9Lv. [Accesat 2015].
58. Weather Underground, 2015b. Weather History for LRBS. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/3VUuTy. [Accesat 2015].
59. Wikimedia Commons - by Gabriel from Bucharest - Romania, 2008. File: Bucharest City
Challenge 2008 (CC BY 2.0 ). [Online] document disponibil la: goo.gl/mHJmEH. [Accesat
2015]. 243
60. Wikimedia Commons, 2007. File: Bucharest in 1927. [Online] document disponibil la:
https://goo.gl/qdzJo4. [Accesat 2015].
61. Wiseman, E., 2014. Understanding Our Urban Forest Assets: Methods of Tree Inventory and
Urban Tree Canopy Analysis (webinar și materiale de curs). [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/Zoq7Sp. [Accesat 2014].
62. World Weather Online, 2015a. Berlin Monthly Climate Average, Germany. [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/dxySNO. [Accesat 2015].
63. World Weather Online, 2015b. Bucharest Monthly Climate Average, Romania. [Online]
document disponibil la: http://goo.gl/JFHYQM, [Accesat 2015].
64. Ziarul Ring, 2010. Ring: Miniparlamentul este foarte mare. [Online] document disponibil la:
http://goo.gl/i2Pv5R, [Accesat 2015].
DOCUMENTE CADRU
1. Charte européenne de l’arbre d’agrément (1995)
International Society of Arboriculture
document disponibil la: http://goo.gl/fgDfZ. [Accesat 2013].
2. European Landscape Convention
Council of Europe
document disponibil la: http://goo.gl/t7IF9j. [Accesat 2013].
3. La Charte de l’arbre - Construisons ensemble une nouvelle culture urbaine (2011)
GRANDLYON - Communauté Urbaine
document disponibil la: http://goo.gl/G9jHWl [Accesat 2013].
4. Tree Risk Assessment & Abatement Procedures and Information: Urban Forestryand
Natural Areas Programs (2011)
Distric of Saanich
document disponibil la: http://goo.gl/x1TTrG [Accesat 2013].
LEGISLAȚIE
1. Ordin Nr. 157/1973 pentru aprobarea Instrucțiunilor Tehnice pentru Proiectarea
Spațiilor Verzi pentru localitățile urbane
2. Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construct
3. H.G. nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism 244
4. Normă tehnică / 1998 privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru

instalaţii şi a pomilor în localităţile urbane şi rurale
5 .O.U.G. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
6. Legea nr. 350/2001 privind amenjarea teritoriului și urbanismul
7. Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 236/2000
8. Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
9. Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei Europene a Peisajului (Florența,
2000)
10. Legea nr. 401/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991
11. Legea nr. 348/2003 Legea pomiculturii
12. O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului
16. O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a
contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor
de concesiune de servicii
18. Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din
intravilanul localităților
19. O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
20. O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea O.U.G nr. 195/2005
21. O.U.G nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și
repararea prejudiciului asupra mediului
23. O.U.G. 214/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991
24. Legea nr. 19/2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 68/2007
25. Normă tehnică / 2008 pentru aplicarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi
administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane (Elaborarea
Registrului Local al Stațiilor Verzi)
27. H.C.G.M.B. nr. 304/2009 privind aprobarea Normelor de protecție a spațiilor verzi pe 245
teritoriul Municipiului București

28. Legea nr. 313/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2007
29. Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii
nr. 50/1991
31. O.U.G. nr. 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001
32. Legea nr. 47/2012 pentru modificarea și completarea Legi nr. 24/2007 privind
reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul
localităților
WEBOGRAFRIE
1. http://leafsnap.com/ (Leafsnap: An Electronic Field Guide)
2. http://regver.pmb.ro/ (Cadastrul Verde al Municipiului București)
3. http://www.americanforests.org/ (American Forests)
4. http://www.epa.gov/ (United States Environmental Protection Agency)
5. http://www.monumentaltrees.com/ (Monumental Trees)
6. http://www.oxforddictionaries.com/ (Oxford Dictionaries)
7. http://www.pps.org/reference/grplacefeat/ (Project for Public Spaces - PPS)
8. http://www.toposmart.com/index.php/glossar (Topo Smart)
9. http://www.townofwarwick.org/index.shtml (Town of Warwick)
LISTA TABELELOR / LIST OF TABLES

Tabelul 2.1 – Performanțele celor două abordări (bottom-up și top-down) cu privire Pag. 15
la analiza vegetației arborescente din mediul urban (după Wiseman, 2014)
Table 2.1 – Qualities and feats of the two approaches (bottom-up and top-down)
regarding the vegetation analysis in urban environment (after Wiseman, 2014)
246
Tabelul 3.1 – Grila de evaluare a vegetației arborescente Pag. 29

Table 3.1 – Trees assessment chart
Tabelul 4.1 – Categoriile de spații libere din Londra conform Green Infrastructure Pag. 45
and Open Environments: The All London Green Grid (Greater London Authority,
2012)
Table 4.1 – Types of open spaces in London according to Green Infrastructure and
Open Environments: The All London Green Grid (Greater London Authority, 2012)
Tabelul 5.1 – București și Berlin: date generale Pag. 70

Table 5.1 – Bucharest and Berlin: general data
Tabelul 5.2 – Zone înglobate de spațiile verzi analizate în cadrul aplicațiilor in situ Pag. 134
Table 5.2 – Areas embedded by the green spaces analyzed in the in situ studies
Tabelul 5.3 – Numărul de elemente vegetale înglobate de spațiile verzi analizate în Pag. 135
cadrul aplicațiilor in situ
Table 5.3 – Number of vegetal elements embedded by the green spaces analyzed in
the frame of in situ studies
Tabelul 5.4 – Profil vegetal: arbori foioși Pag. 136

Table 5.4 – Green profile: deciduous trees
Tabelul 5.5 – Profil vegetal: arbori rășinoși Pag. 137

Table 5.5 – Green profile: resinous trees
Tabelul 5.6 – Profil vegetal: arbuști foioși Pag. 137

Table 5.6 – Green profile: deciduous shrubs
Tabelul 5.7 – Profil vegetal: arbuști rășinoși Pag. 137

Table 5.7 – Green profile: resinous shrubs
TOTAL – 10 tabele / 10 tables

LISTA FIGURILOR / LIST OF FIGURES

Fig. 1.1 – Spațiu verde în viziunea administraței locale (sursa imaginii: Pag. 2
http://www.simplybucharest.ro/?p=1053)
Fig. 1.1 – Green space in local administration’s vision (image source:
http://www.simplybucharest.ro/?p=1053)
247
Fig. 1.2 – Exemplu de date conținute de Cadastrul Verde al Municipiului București Pag. 4
în cazul Parcului Cișmigiu (sursa: http://regver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.2 – Example of data contained in the Green Cadaster of Bucharest in the case
of Cișmigiu Park (sursa: http://regver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.3 – Exemplu de date conținute de Cadastrul Verde al Municipiului București Pag. 5
în cazul vegetației din Parcul Cișmigiu (sursa: http://regver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.3 – Example of data contained in the Green Cadaster of Bucharest in the case
of Cișmigiu Park vegetation (sursa: http://regver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.4 – Extras din Cadastrul Verde al Municipiului București realizat în perioada Pag. 6
2009-2011 care prezintă o serie de alveole verzi fără arbori în partea de nord a
Pieței Victoriei (sursa: http://regver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.4 – Extract from Green Cadaster of Bucharest relised in 2009-2011
presenting a series of green surfaces without trees in the northern part of Victoriei
Place (sursa: http://regver.pmb.ro/, 2014)
Fig. 1.5 – Extras din aplicația Google Earth și aplicația Street View (19.06.2012) Pag. 6
care evidențiază existența arborilor în partea de nord a Pieței Victoriei,
aceeași ca în Fig.1.3 (sursa: Google Earth, 2014)
Fig. 1.5 – Extracts from Google Earth and Street View aplications (19.06.2012)
showing the existance of trees in the northern part of Victoriei Place,
same as in Fig.1.3 (sursa: Google Earth, 2014)
Fig. 3.1 – Exemplu de notații utilizate pentru documentarea observațiilor realizate în Pag. 27
teren (imagine: Diana Culescu)
Fig. 3.1 – Example of notations used to document the observations made in the field
(image: Diana Culescu)
Fig. 3.2 – Exemplificarea măsurării pe baza unui obiect-etalon; în cazul de față Pag. 34
dimensiunea plantei este de trei ori mai mare decât cea a ghiveciului; în practică,
știind dimensiunea aproximativă a ghiveciului poate fi determinată și dimensiunea
propriu-zisă a plantei (sursă imagine: de Prémont & Philippi, 2002)
Fig. 3.2 – Exemplification of the measuring method based on a standard object; in
this case the size of the plant is three times bigger than that of the pot; in practice,
knowing the approximate size of the pot can help determined the dimension of the
plant itself (image source: de Prémont & Philippi, 2002)
Fig. 4.1 – Exemplu de decupare a spațiului urban în cazul Registrului Verde al Pag. 42
Municipiului București în care un spațiu verde de tip parc este subîmpărțit în alte tipuri
de spații printre care se numără și spațiul verde (sursa imaginilor: http://regver.pmb.ro/,
2015)
Fig. 4.1 – Example of urban space partition within the Bucharest’s Green Registry
where a green space which is a park is further divided in other types of subspaces 248
including other green spaces (images source: http://regver.pmb.ro/, 2015)
Fig. 4.2 – Planul utilizării solului, Berlin (sursa imaginii: Pag. 47

splacemanagementandbranding.files.wordpress.com, 2013)
Fig. 4.2 – Land use plan in Berlin (images source:
splacemanagementandbranding.files.wordpress.com, 2013)
Fig. 4.3 – Decuparea spațiului urban pe cele două paliere - spațiu construit și spațiul Pag. 51
liber - în cazul orașului București pentru anul 1989 (plan suport preluat din
Machedon, 2006)
Fig. 4.3 – Divizion of the urban space by two layers - built space and open space -
for Bucharest situation in 1989 (support plan retrieved from Machedon, 2006)
Fig. 4.4 – Exemplu de spațiu public plantat: parvisul clădirii Französische Pag. 57
Friedrichstadtkirche din Berlin (imagine: Diana Culescu)
Fig. 4.4 – Example of planted public space: surrounding area of the building
Französische Friedrichstadtkirche from Berlin (image: Diana Culescu)
Fig. 4.5 – Exemplu de spațiu plantat atașat: curtea interioară din cadrul Insulei Pag. 57
Muzeelor din Berlin (imagine: Diana Culescu)
Fig. 4.5 – Example of attached planted space: the inner courtyard of the Museum
Island in Berlin (image: Diana Culescu)
Fig. 4.6 – Structură plantată: peretele verde al Musée du quai Branly, Paris Pag. 58
(imagini: Diana Culescu)
Fig. 4.6 – Planted structure: the green wall of Musée du quai Branly, Paris (images:
Diana Culescu)
Fig. 4.7 – Accesorii vegetale: bacuri amplasate pe Calea Victoriei, București Pag. 58
(imagine: Diana Culescu)
Fig. 4.7 – Plant accessories: containers placed along Victoria Avenue, Bucharest
(image: Diana Culescu)
Fig. 4.8 – Exemple de spații succesionale: stînga – Lacul Văcărești din București Pag. 59
(imagine: Mihai Culescu); dreapta – Insulă pe Lacul Fundeni, București (imagine:
Ioana Tudora)
Fig. 4.8 – Examples of successional spaces: left – Lake Văcărești from Bucharest
(image: Mihai Culescu); right – Island on Fundeni Lake in Bucharest (image: Ioana
Tudora)
Fig. 5.1 – Planul director de sistematizare a Bucureștiului din 1935, realizat de Pag. 64
Cincinat Sfințescu (sursa: Ioana Tudora)
Fig. 5.1 – Bucharest masterplan from 1935, realised by Cincinat Sfințescu (source:
Ioana Tudora)
Fig. 5.2 – Tendința de expansiune a Bucureștiului după 1990 (după Ismail, 2015) Pag. 66 249
Fig. 5.2 – Bucharest’s urban sprawl trends (după Ismail, 2015)
Fig. 5.3 – Planul actual al Bucureștiului, cu împărțirea sa în cele șase sectoare și Pag. 67
poziționarea aproximativă a parcului care face obiectul acestui studiu
Fig. 5.3 – Bucharest plan, its subdivision into 6 sectors and the positioning of the
park examined within this study
Fig. 5.4 – Planul actual al Berlinului, cu împărțirea sa în cele 12 sectoare (Bezirk) și Pag. 69
poziționarea aproximativă a parcurilor care fac obiectul acestui studiu
Fig. 5.4 – Berlin plan, its subdivision into 12 sectors (Bezirk) and the location of the
two parks examined within this paper
Fig. 5.5 – Media temperaturilor maxime înregistrate de-a lungul anului în București Pag. 71
și Berlin (pe baza datelor obținute de la: World Weather Online, 2015a; World
Weather Online, 2015b)
Fig. 5.5 – Average high temperature registered over the year for Berlin and
Bucharest (based on data retrieved from: World Weather Online, 2015a; World
Weather Online, 2015b)
Fig. 5.6 – Zonele de rezistență pentru plante lemnoase în Europa (după Bärtels, Pag. 72
1991)
Fig. 5.6 – Hardiness Zones for woody plants in Europe (after Bärtels, 1991)
Fig. 5.7 – Hartă care prezintă zona istorică a Bucureștiului; cu roșu este reprezentată Pag. 73
suprafața restructurată după 1980 de administrația comunistă (sursa imaginii:
Harhoiu, 1997)
Fig. 5.7 – Map depicting the historic area of Bucharest; in red is represented the
surface that was restructured after 1980 by the communist administration (image
source: Harhoiu, 1997)
Fig. 5.8 – Două dintre variantele elaborate pentru amenajarea Parcului Izvor de Pag. 74
către domnul arh. Valentin Donose, realizate înainte de Revoluția din 1989 (sursa
imaginilor: Institutul de Proiectare ”Proiect-București”, 1989)
Fig. 5.8 – Two versions of the landscaping project for Izvor Park developed by Mr.
arch. Valentin Donose, developed before the 1989 Revolution (images source:
Institutul de Proiectare ”Proiect-București”, 1989)
Fig. 5.9 – Vedere aeriană din 1927 a cartierului Uranus și a Dealului Arsenalului; Pag. 75
acest țesut organic istoric al orașului a fost alterat sever de intervențiile comuniste
(sursa imaginii: Wikimedia Commons, 2007)
Fig. 5.9 – 1927 aerial view of Uranus neighborhood and Arsenal Hill; this organic
historic urban tissue of the city was severely altered during the communist
interventions (image source: Wikimedia Commons, 2007) 250
Fig. 5.10 – Machetă reprezentând zonele construite și libere care însoțesc Palatul Pag. 76
Parlamentului; această conformație spațială este păstrată și la ora actuală (sursa
imaginii: vBulletin Solutions Inc., 2009)
Fig. 5.10 – Model depicting the built and open areas that encompasses the
Parliament Palace; this spatial conformation is the one preserved to date (image
source: vBulletin Solutions Inc., 2009)
Fig. 5.11 – Machetă reprezentând propunerea echipei von Gerkan pentru zona Pag. 76
Palatului Parlamentului în cadrul competiției “București 2000” (sursa imaginii:
vBulletin Solutions Inc., 2007)
Fig. 5.11 – Model depicting the von Gerkan team proposition for the Parliament
Palace area within the “Bucharest 2000” competition (image source: vBulletin
Solutions Inc., 2007)
Fig. 5.12 – Imagine de prezentare a unei propuneri de amenajare a zonei din jurul Pag. 77
Plalatului Parlamantului datând din 2010 (sursa imaginii: www.dsba.ro)
Fig. 5.12 – Design proposal for the area around the Parliament Palace from 2010
(image soruce: www.dsba.ro)
Fig. 5.13 – Proiectul propus de DSBA în cadrul concursului pentru amenajarea Pag. 77
zonei din fața Palatului Parlamentului din 2013 (sursa imaginii:
http://www.cdep.ro/)
Fig. 5.13 –DSBA proposal in the frame of the design contest for the area in front of
the Parliament Palace in 2013 (image source: http://www.cdep.ro/)
Fig. 5.14 – Utilizări temporare ale Parcului Izvor: bâlciuri festivaluri, pâine și circ Pag. 78
(imagini: Ioana Tudora)
Fig. 5.14 – Temporary uses of Izvor Park: fairs, festivals, bread and circuses
(imagini: Ioana Tudora)
Fig. 5.15 – Tribune construite în 2008 în partea de sud-vest a parcului pentru Pag. 79
Circuituld eFormula 3 ”Bucharest Ring”; pregătirea evenimentului a dus la tăierea
arborilor din zona respectivă a Parcului Izvor, precum și a altora înglobați de alte
spații adiacente Palatului Parlamentului (sursa imaginii: Wikimedia Commons - by
Gabriel from Bucharest - Romania, 2008)
Fig. 5.15 – Stands built in 2008 in the south-west part of the park for “Bucharest
Ring” Formula 3 Circuit; the event preparation caused the removal of several trees
within Izvor Park, but also in other spaces surrounding the Parliament Palace
(image source: Wikimedia Commons - by Gabriel from Bucharest - Romania, 2008)
Fig. 5.16 – Reprezentanți ai Ambasadei Republicii Cehe planând tei împreună cu Pag. 79
invitații lor dea lungul aleii Václav Havel din Parcl Izvor [sursa imaginii: Embassy
of the Czech Republic in Bucharest, 2012)
Fig. 5.16 – Czech Embassy representatives and their guests planting linden trees, in
2012, along Václav Havel alley within Izvor Park [image source: Embassy of the
Czech Republic in Bucharest, 2012) 251
Fig. 5.17 – Locul de joacă ”Mini-Parlamentul Copiilor” profilându-se pe clădirea Pag. 80

Parlamentului României (sursa imaginii: KidMAGIA, 2015)
Fig. 5.17 – The Children’s Mini-Parliament playground looming over the Romanian
Parliament building (image source: KidMAGIA, 2015)
Fig. 5.18 – Parcul Izvor: stânga – Intrarea de lângă stația de metrou Izvor; dreapta – Pag. 82
Racordarea celor două tipuri de pavaje (imagini: Ioana Streza)
Fig. 5.18 – Izvor Park: left – Entrance next to Izvor metro station; right – The
connection between the two types of pavement (images: Ioana Streza)
Fig. 5.19 – Parcul Izvor: accesuri, circulații, zonificarea utilizărilor observate (plan Pag. 83
suport: Google Maps)
Fig. 5.19 – Izvor Park: entrances, circulations, zoning of the observed usages
(background plan: Google Maps)
Fig. 5.20 – Terenul de sport (1) Pag. 84

Fig. 5.20 – Sports field (1)
Fig. 5.21 – Țarcul pentru câini (1) Pag. 84

Fig. 5.21 – Enclosure for dogs (1)
Fig. 5.22 – Mini-parlamentul copiilor Pag. 85

Fig. 5.22 – Children’s mini-parliament
Fig. 5.23 – Hamac și slackline în zona ”cool” Pag. 85

Fig. 5.23 – Hammock and slackline in the ”cool” area
Fig. 5.24 – Zona pentru odihnă activă și sport Pag. 85

Fig. 5.24 – Area for active recreation and sport
Fig. 5.25 – Aleea Václav Havel Pag.85

Fig. 5.25 – Václav Havel Alley
Fig. 5.26 – Terenul provizoriu pentru echitație Pag. 86

Fig. 5.26 – Temporary horseback riding plot
Fig. 5.27 – Zona pentru relaxare Pag. 86

Fig. 5.27 – Relaxation area
Fig. 5.28 – Terenul de sport (2) Pag. 87

Fig. 5.28 – Sports field (2)
252
Fig. 5.29 – Țarcul pentru câini (2) Pag. 87
Fig. 5.29 – Enclosure for dogs (2)
Fig. 5.30 – Locul de joacă Pag. 87

Fig. 5.30 – The playground
Fig. 5.31 – Activități în Parcul Izvor Pag. 87

Fig. 5.31 – Activities in Izvor Park


Fig. 5.34 – Parcul Izvor: agregarea vegetației lemnoase (plan suport: Google Maps) Pag. 89
Fig. 5.34 – Izvor Park: aggregation of woody vegetation (background plan: Google
Maps)
Fig. 5.35 – Exemplare de arbori plantate în prima etapă de intervenție Pag. 90

Fig. 5.35 – Tree specimens planted in the first stage of intervention
Fig. 5.36 – Exemplare de Albizia julibrissin plantate în cea de-a doua etapă de Pag. 90
intervenție
Fig. 5.36 – Albizia julibrissin specimens planted in the second stage of intervention
Fig. 5.37 – Exemplare de arbori plantate în a treia etapă de intervenție Pag. 90

Fig. 5.37 – Tree specimens planted in the third stage of intervention
Fig. 5.38 – Vegetație din cadrul Aleii Václav Havel, către Palatul Parlamentului Pag. 90
Fig. 5.38 – Vegetation on Václav Havel Alley, toward Parliament Palace
Fig. 5.39 – Mașină utilizată pentru stropirea vegetației, circulând în interiorul Pag. 93
parcului
Fig. 5.39 – Car used for watering the vegetation, moving within the park
Fig. 5.40 – Hamac amplasat în zona pentru relaxare, ancorat de doi dintre arbori Pag. 93
Fig. 5.40 – Hammock placed in the relaxation area, anchored by two trees
Fig. 5.41 – ”Fâșia morții” după căderea Zidului Berlinului, înainte de a fi Pag. 94
transformată în parc (sursa imaginii: Freunde des Mauerparks, 2015b)
Fig. 5.41 – The ”death strip” after the fall of the Berlin Wall, before being 253
transformed into a park (image source: Freunde des Mauerparks, 2015b)
Fig. 5.42 – ”Fâșia morții” în momentul începerii lucrărilor (sursa imaginii: Freunde Pag. 94
des Mauerparks, 2015b)
Fig. 5.42 – The ”death strip” at the moment of the work-site opening (image source:
Freunde des Mauerparks, 2015b)
Fig. 5.43 – Parcul Mauer: etape de execuție (sursa imaginii: GRÜN BERLIN Pag. 95
GmbH, 1995)
Fig. 5.43 – Mauer Park: implementation stages (image source: GRÜN BERLIN
GmbH, 1995)
Fig. 5.44 – Zona aferentă Fazei 1 de implementare a proiectului de amenajare, în Pag. 96

1995, la scurt timp după deschiderea oficială (imagini: Ellen Fetzer)
Fig. 5.44 – Area coresponding to the first stage of the implementation, in 1995,
shortly after its official opening (images: Ellen Fetzer)
Fig. 5.55 – Zona amfiteatrului din Parcul Mauer în vara anului 2015 (imagine: Diana Pag. 97
Culescu)
Fig. 5.55 – Amfitheater area in Mauer Park in the summer of 2015 (image: Diana
Culescu)
Fig. 5.56 – Parcul Mauer: accesuri, circulații, zonificarea utilizărilor observate (plan Pag. 98
suport: Google Maps)
Fig. 5.56 – Mauer Park: entrances, circulations, zoning of the observed usages
(background plan: Google Maps)
Fig. 5.57 – Parcul Mauer: stânga – Pavajul aleii principale; dreapta – Urcare Pag. 99
improvizată a pantei dintre aleea principală și parterul verde adiacent
Fig. 5.57 – Mauer Park: left – Main alley pavement; right – Improvised access
between the main alley and adjacent green surface
Fig. 5.58 – Vedere către esplanada verde a Parcului Mauer; se remarcă concetrarea Pag. 100
grupurilor de utilizatori din zona pentru picnic către locul de joacă dinspre centrul
parcului
Fig. 5.58 – View overlooking the green esplanade of MauerPark; it may be
observed the concentration of the user groups of the picnic area toward the central
playground
Fig. 5.59 – Parcul Mauer în timpul festivalul Fête de la Musique 2015 desfășurat în Pag. 100
luna iunie
Fig. 5.59 – Mauer Park during the Fête de la Musique festival held in June 2015
Fig. 5.60 – Intrarea amfiteatru Pag. 101

Fig. 5.60 – The amphitheater entrance 254
Fig. 5.61 – Pădurea de plopi Pag. 101

Fig. 5.61 – The poplar forest
Fig. 5.62 – Pădurea de frasini Pag. 101

Fig. 5.62 – The ash forest
Fig. 5.63 – Terenul de baschet Pag. 101

Fig. 5.63 – The basketball court
Fig. 5.64 – Amfiteatrul Pag. 102

Fig. 5.64 – The amphitheater
Fig. 5.65 – Peluza mare Pag. 102

Fig. 5.65 – The big lawn
Fig. 5.66 – Pădurea de sophora Pag. 103

Fig. 5.66 – The sophora forest
Fig. 5.67 – Locul de joacă (1) Pag. 103

Fig. 5.67 – The playground (1)
Fig. 5.68 – Pădurea de mesteceni Pag. 103

Fig. 5.68 – The birch forest
Fig. 5.69 – Grădina goală Pag. 103

Fig. 5.69 – The garden empty
Fig. 5.70 – Bazinul cu raze Pag. 104

Fig. 5.70 – The ray basin
Fig. 5.71 – Peluza mică Pag. 104

Fig. 5.71 – The big small
Fig. 5.72 – Grădina interioară Pag. 105

Fig. 5.72 – The interior garden
Fig. 5.73 – Ferma Moritzhof Pag. 105

Fig. 5.73 – Moritzhof Farm
Fig. 5.74 – Locul de joacă (2) Pag. 105

Fig. 5.74 – The playground (2)
255
Fig. 5.75 – Peretele de escaladă Pag.105
Fig. 5.75 – The wall for climbing
Fig. 5.76 – Parcul Mauer: agregarea vegetației lemnoase (plan suport: Google Maps) Pag. 106
Fig. 5.76 – Mauer Park: aggregation of woody vegetation (background plan: Google
Maps)
Fig. 5.77 – Mașină pentru colectarea gunoiului, circulând în zona pădurii de plopi Pag. 109
Fig. 5.77 – Garbage collection car, circulating in the poplar forest
Fig. 5.78 – Rădăcini ieșite la suprafața solului în cazul arborilor din zona pădurii de Pag. 109
plopi
Fig. 5.78 – Roots emerging from the soil within the poplar forest area
Fig. 5.79 – Arbore din zona perdelei verzi, afectat de prinderea bicicletelor pe Pag. 110
parcursul desfășurării târgului de duminică
Fig. 5.79 – Tree belonging to the green curtain area, affected by bikes attachment
during the course of the Sunday fair
Fig. 5.80 – Exemplar de Sophora japonica a cărui bază a trunchiului a fost afectată Pag. 110
prin lovirea cu bile metalice (în cadrul jocului de petanque)
Fig. 5.80 – Sophora japonica specimens whose trunk base was affected by hitting it
with metal balls (during the petanque games)
Fig. 5.81 – Decorațiune rămasă prinsă de ramurile unui arbore în zona pădurii de Pag. 111
mesteceni
Fig. 5.81 – Decorations remaining hanged by the tree branches in the birch forest
Fig. 5.82 – Expunerea spre vânzare a produselor în cadrul târgului utilizand Pag. 111
ramurile arborilor
Fig. 5.82 – Exposing products for sale at the fair using trees branches
Fig. 5.83 – Conformația elementului vegetal perete verde (1) Pag. 111
Fig. 5.83 – Conformation of the green element green wall (1)
Fig. 5.84 – Circulații improvizate de-a lungul peluzei mari și pe panta taluzului Pag. 111
stadionului
Fig. 5.84 – Improvised circulation over the big lawn and the stadium slope
Fig. 5.85 – Vedere aeriană de la 1920 a zonei Gării Görlitzer (sursa imaginii: Kramer, Pag. 112
2013)
Fig. 5.85 – Aerial view from 1920 over Görlitzer Railway Station area (image
source: Kramer, 2013)
Fig. 5.86 – Zona Görlitzer în anul 1976 (sursa imaginii: Kramer, 2013) Pag.112 256
Fig. 5.86 – Görlitzer Area în 1976 (image source: Kramer, 2013)
Fig. 5.87 – Ansamblul Pamukkale din partea de nord-vest a Parcului Görlitzer la Pag. 113
puțin timp după inaugurare (sursa imaginii: Kramer, 2013)
Fig. 5.87 – Pamukkale ensemble placed in the North-West part of Görlitzer Park
shortly after opening (image source: Kramer, 2013)
Fig. 5.88 – Zona centrală a Parcului Görlitzer în vara anului 2015 (imagine: Diana Pag. 114
Culescu)
Fig. 5.88 – The central area of Görlitzer Park in the summer of 2015 (image: Diana
Culescu)
Fig. 5.89 – Parcul Görlitzer: accesuri, circulații, zonificarea utilizărilor observate Pag. 115
(plan suport: Google Maps)
Fig. 5.89 – Görlitzer Park: entrances, circulations, zoning of the observed usages
(back. plan: Google Maps)
Fig. 5.90 – Conformația împrejmuirii Parcului Görlitzer în zona taluzului din sud-est Pag. 116
Fig. 5.90 – Görlitzer Park’s fence conformation at the south-east slope
Fig. 5.91 – Conformația împrejmuirii în zona intrării către peluza central Pag. 116
Fig. 5.91 – Fence conformation of the entrance area toward the central lawn
Fig. 5.92 – Traseu improvizat care continuă axul principal, accesând taluzul din Pag. 117
zona de vest
Fig. 5.92 – Improvised route continuing the main axis over the western slope
Fig. 5.93 – Traseu improvizat care traversează peluza centrală a parcului Pag. 117
Fig. 5.93 – Improvised route crossing the central lawn of the park
Fig. 5.94 – Pădurea de arțari Pag. 118

Fig. 5.94 – The maple tree forest
Fig. 5.95 – Panta verde Pag. 118

Fig. 5.95 – The green slope
Fig. 5.96 – Grădina ascunsă Pag. 119

Fig. 5.96 – The hidden Garden
Fig. 5.97 – Perspectivă din zona Pamukkale; pe fundal, în partea stângă a imaginii Pag. 119
pot fi observate cele trei clădiri păstrate din ansamblul Gării Görlitzer, respectiv (de
la stînga la dreapta): Cafeneaua Isa Mitz, Cafeneaua Edelweiss și Centrul de
Asistență Socială Kreuzer
Fig. 5.97 – Overview from the Pamukkale area; in the background, toward the left
part of the image can be observed the buildings retained from the Görlitzer Railway 257
Station, namely (from left to right): Isa Mitz Café, Edelweiss Café and Kreuzer
Social Assistance Center
Fig. 5.98 – Peluza în pantă Pag. 120

Fig. 5.98 – The sloped lawn
Fig. 5.99 – Zona pentru grătar: grup de utilizatori poziționat lângă împrejmuirea Pag. 120
aferentă locului de joacă (1)
Fig. 5.99 – Barbecue area: group of users positioned near the fence of the
playground area (1)
Fig. 5.100 – Grupuri de utilizatori așezate în zona peluzei cu arbore Pag. 121
Fig. 5.100 – Groups of users settled within the lawn with tree area
Fig. 5.101 – Loc de joacă temporar organizat în zona peluzei cu arbore de o Pag. 121
asociație
Fig. 5.101 – Temporary playground organized within the loan with tree by an
association
Fig. 5.102 – Peluza centrală Pag. 121

Fig. 5.102 – The central lawn
Fig. 5.103 – Utilizatori așezați la umbra masivului adiacent peluzei centrale Pag. 122
Fig. 5.103 – Users sitting in the shade of the trees placed next to the central lawn
Fig. 5.104 – Grupuri de utilizatori din zona Livada din Görli Pag. 122
Fig. 5.104 – Groups of users within the Görli’s orchard
Fig. 5.105 – Axul transversal Pag. 123

Fig. 5.105 – The transversal axis
Fig. 5.106 – Zona de relaxare Pag. 123

Fig. 5.106 – The relaxation area
Fig. 5.107 – Zona administrativă Pag. 124

Fig. 5.107 – The administrative area
Fig. 5.108 – Zona pentru grătar (2) Pag. 124

Fig. 5.108 – The barbecue area (2)
Fig. 5.109 – Taluzul verde Pag. 124

Fig. 5.109 – The green slope
258
Fig. 5.110 – Zona cu apă Pag. 124
Fig. 5.110 – The wetland
Fig. 5.111 – Parcul Görlitzer: agregarea vegetației lemnoase (plan suport: Google Pag. 125
Maps)
Fig. 5.111 – Görlitzer Park: aggregation of woody vegetation (background plan:
Google Maps)
Fig. 5.112 – Imagini prezentând interacțiuni cu exemplarul solitar de Robinia Pag. 129
pseudoacacia (salcâmul-magnet) și o parte din vătămările prezente la baza tulpinii
Fig. 5.112 – Images presenting interactions with the solitary specimen of Robinia
pseudoacacia (the acacia-magnet) and some of the injuries present at the base of the
stem
Fig. 5.113 – Utilizarea arborilor pentru prinderea decorațiunilor în cadrul unei Pag. 130
petreceri aniversare din zona pentru grătar (2)
Fig. 5.113 – Trees used for displaying the decorations for a birthday party within
the barbecue area (2)
Fig. 5.114 – Leagăn prin de una dintre ramurile unui plop; arborele prezintă și Pag. 130
vătămări importante la nivelul tulpinii
Fig. 5.114 – Swing attached to the branches of a poplar; the tree also has significant
stem damages
Fig. 5.115 – Mașină colectând gunoiul în zona pentru grătare (2) Pag. 130
Fig. 5.115 – Car collecting garbage in the barbecue area (2)
Fig. 5.116 – Zona peluzei centrale la joncțiunea cu traseul aferent axului principal Pag. 130
Fig. 5.116 – Central lawn area at the junction with the path corresponding to main
axis
Fig. 6.1 – Numerotarea subzonelor în cadrul sitului studiat (după Culescu, et al., Pag. 141
2015b)
Fig. 6.1 – Subareas numbering within the studied site (after Culescu, et al., 2015b)
Fig. 6.2 – Numerotarea arborilor în cadrul unei subzone (după Culescu, et al., Pag. 141
2015b)
Fig. 6.2 – Tree numbering within a subarea (after Culescu, et al., 2015b)
Fig. 6.3 – Exemplar de Fraxinus excelsior care face parte din amenajarea inițială - Pag. 146
cod 1C-004
Fig. 6.3 – Fraxinus excelsior specimen part of the original setting - code 1C-004
Fig. 6.4 – Exemplar de Fraxinus excelsior apărut spontan - cod 1B-021 Pag.146
Fig. 6.4 – Spontaneously grown Fraxinus excelsior specimen - cod 1B-021 259
Fig. 6.5 – Deviația axului (indicată aici de săgeată atașată trunchiului) arată direcția Pag. 147
de creștere a plantei sub influența concurenței din masiv; coroanele arborilor sunt
reprezentate orientativ în cadrul acestei scheme (după Culescu, et al., 2015b)
Fig. 6.5 – Axis deviation (indicated here by the arrow attached to the trunk) shows
the direction of plant’s growth caused by the competition installed within the
plantation; the crowns are presented in this scheme for guidance (after Culescu, et
al., 2015b)
Fig. 6.6 – Arbore cu deviație de ax mică - 1B-018 Pag. 148

Fig. 6.6 – Tree with small axis deviation - 1B-018
Fig. 6.7 – Arbore cu deviație de ax medie - 1B-064 Pag. 148

Fig. 6.7 – Tree with medium axis deviation - 1B-064
Fig. 6.8 – Arbore cu deviație de ax mare - 1B-067 Pag. 148

Fig. 6.8 – Tree with big axis deviation - 1B-067
Fig. 6.9 – Suprafața de hrănire ocupată de rădăcinile unui arbore (sursa imaginii: Pag. 149
Littlewood, 1988)
Fig. 6.9 – Feeding area occupied by the roots of a tree (image source: Littlewood,
1988)
Fig. 6.10 – Starea vegetației Pag. 150

Fig. 6.10 – Vegetation status
Fig. 6.11 – Speranța de viață utilă Pag. 151

Fig. 6.11 – Useful life expectancy
Fig. 6.12 – Ritidom la Pinus sylvestris Pag. 152

Fig. 6.12 – Pinus sylvestris bark
Fig. 6.13 – Frunziș de Acer saccharinum Pag. 152

Fig. 6.13 – Acer saccharinum foliage
Fig. 6.14 – Culoarea de toamnă a frunzișului de Quercus rubra Pag. 152

Fig. 6.14 – Autumn foliage color for Quercus rubra
Fig. 6.15 – Frunziș de toamna la Rhus typhina Pag. 152

Fig. 6.15 – Fall Foliage for Rhus typhina
Fig. 6.16 – Ramuri și inflorescențe la Rhus typhina Pag.152

Fig. 6.16 – Branches and flowers of Rhus typhina
260
Fig. 6.17 – Valoare estetică Pag. 153
Fig. 6.17 – Aesthetic value
Fig. 6.18 – Valoare horticolă Pag. 153

Fig. 6.18 – Horticultural value
Fig. 6.19 – Valoare ecologică Pag. 154

Fig. 6.19 – Ecological value
Fig. 6.20 – Uscare la nivelul ramurii Pag. 156

Fig. 6.20 – Dry wood at branch level
Fig. 6.21 – Uscare a axului de creștere Pag. 156

Fig. 6.21 – Dead growth shaft
Fig. 6.22 – Uscare a bazei arborelui (rășinos) Pag. 156

Fig. 6.22 – Problems at the crown’s base (resinous tree)
Fig. 6.23 – Cioate Pag. 156

Fig. 6.23 – Stumps
Fig. 6.24 – Putregai Pag. 157

Fig. 6.24 – Decay
Fig. 6.25 – Cavitate Pag. 157

Fig. 6.25 – Cavity
Fig. 6.26 – Cavitate Pag. 157

Fig. 6.26 – Cavity
Fig. 6.27 – Răniri grave și ireversibile la nivelul trunchiului Pag. 157

Fig. 6.27 – Severe and irreversible injuries at the trunk level
Fig. 6.28 – Răniri la nivelul ramurilor Pag. 157

Fig. 6.28 – Injuries at the branches level
Fig. 6.29 – Ciuperci la nivelul coroanei Pag. 157

Fig. 6.29 – Fungi at the crown level
Fig. 6.30 – Corpuri străine prinse la nivelul trunchiului sau ramurilor Pag. 158
Fig. 6.30 – Foreign objects attached at the trunk or branches level
261
Fig. 6.31 – Raport lumină / umbră - situație existentă Pag. 159
Fig. 6.31 – Light / shadow ratio - current situation
Fig. 6.32 – Raport lumină / umbră - după aplicarea recomandărilor pe termen scurt Pag. 160
Fig. 6.32 – Light / shadow ratio - after the applying of recommendations for the
short term
Fig. 6.33 – Axioma stresului uniform și flexibilitatea ca pericol (după Mattheck, Pag. 162
2007)
Fig. 6.33 – The axiom of uniform stress, and slanderness as hazard (after Mattheck,
2007)
Fig. 6.34 – Detalierea situației observate în teren prin simpla introducerea a Pag. 163
dimensiunii coroanei în cazul studiului realizat în 2014 față de cel realizată în 2009
în studiul Bd. Aviatorilor (după Culescu, et al., 2015a)
Fig. 6.34 – Status detailed the current situation by simply presenting the crown size
withi the 2014 survey compared to the one conducted in 2009 on Aviatorilor Blvd.
(după Culescu, et al., 2015a)
Fig. 6.35 – Exemplificare vizuală a claselor de deteriorare a învelișului foliar la Pag. 165
arbori (după Wessolly & Erb, 2014)
Fig. 6.35 – Visual illustration of foliage damage classes in trees (after Wessolly &
Erb, 2014)
Fig. 6.36 – Exemple de umbriri oferite de foliajul pentru diverse specii (după Pag. 166
Dobrovie, 2010)
Fig. 6.36 – Examples of shading provided by the foliage of various species (after
Dobrovie, 2010)
Fig. 7.1 – Viziune propusă ca bază de discuție cu privire la tipurile morfologice ale Pag. 183
spațiului urban
Fig. 7.1 – Perspective proposed as a basis for discussion regarding the urban space
morphological types
TOTAL – 168 figuri / 168 figures

LISTA PLANȘELOR / DRAWINGS LIST

Planșa 6.1 – Specii identificate Pag. 168
Drawing. 6.1. – Identified species
Planșa 6.2 – Diametrul coroanei Pag. 169 262

Drawing. 6.2 – Crown diameter
Planșa 6.3 – Deviația axului de creștere Pag. 170

Drawing. 6.3 – Growth axis deviation
Planșa 6.4 – Starea vegetației Pag. 171

Drawing. 6.4 – Vegetation status
Planșa 6.5 – Valoarea estetică Pag. 172

Drawing. 6.5 – Asthetic value
Planșa 6.6 – Valoarea horticolă Pag. 173

Drawing. 6.6 – Horticulture value
Planșa 6.7 – Valoarea ecologică Pag. 174

Drawing. 6.7 – Ecological value
Planșa 6.8 – Recomandări suprimare arbori Pag. 175

Drawing. 6.8 – Trees removal recommendations
TOTAL – 8 planșe / 8 drawings

LISTA ANEXELOR / APPENDIX LIST

Anexa I – Relaționarea conceptelor conform prevederilor Legii 24 / 2007 Pag. 184
Appendix I – Concepts mapping in accordance with Law 24/2007
Anexa II – Fișă individuală de inventariere a parcului Pag. 185 263
Appendix II – Individual Park Inventory Form
Anexa III – Prezentare comparativă a unor programe pentru inventarierea arborilor Pag. 187
din mediul urban
Appendix III – Comparative presentation of some softwares for urban trees
inventorying in urban environement
Anexa IV – Norma tehnică pentru elaborarea Registrului local al spaţiilor verzi din Pag. 190
intravilanul localităţilor din 17.05.2010 - Fișa spațiului verde
Appendix IV – Technical norms for the development of the green spaces Registry
within localities limits from 17.05.2010 - Green space form
Anexa V – Grila de evaluare a vegetației arborescente: rezultate aferente studiului Pag. 196
realizat pe situl Strada Pridvorului
Appendix V – Trees assessment chart: results of the study conducted on Pridvorului
Street site
Anexa VI – Recomandări / Intervenții necesare pentru situl Strada Pridvorului Pag. 217
Appendix VI – Recommendations / Required iterventions required for Pridvorului
Street site
Anexa VII – Declarația pentru articolul 35: Distrugerea parcurilor - temă locală, Pag. 226
problemă națională
Appendix VII – The Declaration for Article 35: Parks’s destruction - local topic,
national issue
Anexa VIII – Prezentare schematică a modului de funcționare a aplicației roArbori Pag. 233
Appendix VIII – Schematic illustration of roArbori application’s operation mode
TOTAL – 8 anexe / 8 appendix

DianaCulescu Teza Extenso

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DianaCulescu Teza Extenso

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DianaCulescu Teza Extenso

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investeşte în oameni!

Elaborarea unei metode de analiză

PhD Thesis: Development of a quality assessment method for

Conducător științific: Prof. univ. dr. Dorel Hoza

ELABORAREA UNEI METODE DE ANALIZĂ A CALITĂȚII

Cuvinte cheie: utilizare, accesibilitate, componența cadrului vegetal, interacțiunea cu vegetația,

În prima parte a lucrării (Capitolul I - Introducere) este descris contextul local și

considerații cu privire la demersurile ce trebuie avute în vedere în continuare în cadrul

CAPITOLUL I. INTRODUCERE .................................................................................................. 1

1.1 IMPORTANȚA ANALIZEI CALITĂȚII SPAȚIILOR VERZI URBANE......................... 1

1.2 MOTIVAȚIA ȘI SCOPUL TEZEI DE DOCTORAT .......................................................... 2

1.3 DE CE O METODĂ PARTICIPATIVĂ PENTRU CADASTRUL VERDE? ...................... 4

CAPITOLUL II. STADIUL CUNOAȘTERII PROBLEMATICII ABORDATE LA NIVEL

2.1 TERMINOLOGIE CURENTĂ ............................................................................................. 8

2.1.1 Cadastru verde ................................................................................................................ 8

2.1.2 Planul verde / Carta arborelui......................................................................................... 9

2.2 INVENTARIEREA ȘI ANALIZA SPAȚIILOR VERZI URBANE .................................. 11

2.3 ANALIZA VEGETAȚIEI ARBORESCENTE DIN MEDIUL URBAN........................... 14

2.3.1 Echipamente, instrumente și metode utilizate în abordarea bottom-up ....................... 15

2.3.2 Echipamente, instrumente și metode utilizate în abordarea top-down ......................... 19

2.3.3 Sisteme Geografice Informaționale .............................................................................. 19

2.4 PROIECTUL PARTICIPATIV ÎN CADRUL URBAN ..................................................... 21

2.5 CONCLUZII ....................................................................................................................... 22

3.1 METODA DE ABORDARE ȘI STRUCTURA TEZEI DE DOCTORAT ........................ 24

3.2. IPOTEZE DE LUCRU ....................................................................................................... 25

3.3 METODE SPECIFICE ȘI MATERIALE ÎNTREBUINȚATE ÎN STABILIREA

3.4 METODE SPECIFICE ȘI MATERIALE ÎNTREBUINȚATE ÎN REALIZAREA

3.4.1 Date generale: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor

3.4.2 Caracteristici fizice: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a

3.4.3 Stare: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor ............ 34

3.4.4 Valoare: definirea conceptelor și descrierea principiilor de realizare a notațiilor ....... 35

3.4.5 Scor Plantă - rubrică integratoare ................................................................................. 38

3.4.6 Elementele descriptive ale grilei de analiză ................................................................. 38

CAPITOLUL IV. SPAȚIU VERDE: DEFINIREA CONCEPTULUI ȘI STABILIREA

4.1 SPAȚIILE VERZI PRIN PRISMA LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ................................... 40

4.2 ALTE VIZIUNI CU PRIVIRE LA SPAȚIUL VERDE URBAN ...................................... 43

4.2.1 Londra .......................................................................................................................... 44

4.2.2 Paris .............................................................................................................................. 46

4.2.3 Berlin ............................................................................................................................ 47

4.2.4 Privire de ansamblu ...................................................................................................... 48

4.3 CONCEPTE CURENTE INTEGRATOARE ..................................................................... 48

4.4 SPAȚIUL VERDE ȘI ALTE CONCEPTE CONEXE ....................................................... 50

4.5 DEFINIREA SPAȚIULUI VERDE ÎN CADRUL PREZENTEI LUCRĂRI ȘI

4.5.1 Definirea spațiului verde și a atributelor sale ............................................................... 53

4.5.3 Definirea criteriilor de analiză pentru spațiile verzi urbane ......................................... 59

CAPITOLUL V. SPAȚIUL VERDE: APLICAȚII IN SITU ȘI VERIFICAREA IPOTEZELOR

5.1 CRITERII DE SELECTARE A SITURILOR PENTRU REALIZAREA APLICAȚIILOR

5.2 DEFINIREA CONTEXTULUI ÎN CARE EVOLUEAZĂ SITURILE STUDIATE ......... 63

5.2.1 București: istoric și decupaj administrativ ................................................................... 63

5.2.2 Berlin: istoric și decupaj administrativ......................................................................... 68

5.2.3 București și Berlin: considerații generale..................................................................... 70

5.3 APLICAȚIE IN SITU I: PARCUL IZVOR ........................................................................ 73

5.3.1 Evoluție și concept ....................................................................................................... 73

5.3.2 Accesibilitate ................................................................................................................ 81

5.3.3 Utilizare ........................................................................................................................ 82

5.3.4 Componența cadrului vegetal ....................................................................................... 88

5.3.5 Interacțiunea cu vegetația ............................................................................................. 92

5.4 APLICAȚIE IN SITU II: PARCUL MAUER ..................................................................... 93

5.4.1 Evoluție și concept ....................................................................................................... 93

5.4.2 Accesibilitate ................................................................................................................ 97