CURS - Procedura Insolventei
CURS - Procedura Insolventei
CURS - Procedura Insolventei
1
M.Of. Partea I, nr.172/2005. Prin intrarea în vigoare a Lrgii 1/2005 au fost abrogate: Decretul-lege
nr.66/1990, privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, cu excepţia art.2 alin.2 şi 3 şi a
art. 6,7,8,10 alin.2, art.13 şi 21; Legea nr.109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de
consum, cu excepţia art.123 şi 124.
Societatea cooperativă din cea de a doua categorie, este o persoană
juridică constituită din societăţii cooperative de gradul I, în majoritate, şi alte
persoane fizice sau juridice, în scopul integrării activităţii economice desfăşurate
de acestea şi înregistrată în registrul comerţului.
Societatea cooperativă se dizolvă şi se lichidează în condiţiile stabilite de
art.82-85 din lege.
2
M.Of. Partea I, nr.1236/22.12.2004
Întrucât Legea nr.85/2006 nu face nici o distincţie, grupul de interes
economic este supus procedurii insolvenţei atât în cazul în care are calitatea de
comerciant, cât şi în cazul când are calitatea de necomerciant.
3
A se vedea I.N.Finţescu, op. cit. vol. III p. 48-65
comerciantului debitor, ulterior adtei cererii introductive, procedura insolvenţei va
continua. Concluzia se bazează şi pe dispoziţiile art.47 din Legea nr.85/2006
potrivit cărora de la data deschideri procedurii, debitorul pierde dreptul de a
administra bunurile din patrimoniul său, şi de a dispun de ele. Desigur, ca urmare
a trnsmisiunii succesorale, operată în condiţiile Codului civil,moştenitorii
comerciantului debitor decedat vor avea – în cazul acceptării moştenirii- toate
drepturile şi obligaţiile care decurg din aplicarea procedurii insolvenţei.
Comercianţii care fac parte din categoriile prevăzute de art.1 alin.1 din lege,
care îndeplinesc una din condiţiile menţionate la pct.1- 4.
Legea are în vedere următoarele categorii de debitori comercianţi. Societăţile
comerciale, societăţile cooperative, organizaţiile cooperatiste şi grupurile de
interes economic, care au calitatea de comerciant. Acestor categorii de
comercianţi li se aplica procedura simplificartă, dacă îndeplinesc una dintre
condiţii: nu deţin nici un bun în patrimoniul lor; actele constitutive sau
documentele contabile nu pot fi găsite; administratorul nu poate fi găsit; sediul nu
mai există sau nu corespunde adrsei din registrul comerţului. Inaplicabilitatea
procedurii generale, acestor categorii de comercianţi este pe deplin explicabilă,
deoarece, având în vedere situaţiile menţionate, în care s-au afla debitorii
comercianţi este exclusă pisibilitatea aplicării procedurii reorganizării judiciare-
lor li se aplică procedura simplificată, adică direct procedura falimentului.
Debitori care fac parte din categoriile prevăzute de art.1 alin.1 din lege, care
nu au prezentat documentele prevăzute de art.28 alin.1 lit.b,c,e, şi h în termenul
prevăzute de lege- ascestor categorii de debitori li se aplică procedura
simplificată în cazul în care, formulând cererea introductivă pentru deschiderea
procedurii de insolvenţă nu aneaxează la cerere şi nu depun în 10 zile de la
înregistrarea cererii următoarele acte: lista completă a tuturor bunurilor
debitorului; lista creditorilor; lista acti ităţilor curente pe care le intenţionează să
le desfăşoare în perioada de observaţie, declaraţia prin care debitorul îşi arată
intenţia de intrare îăn procedura simplificată sau de reorganizare.
A. INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI -
Curtea de Apel – potrivit art.8 din Legea nr.85/2006, curtea de apel este
competentă să soluţioneze recursul împotriva hotărârilor judecătorului-sindic
pronunţate în executarea atribuţiilor sale prevăzute de art.11 din lege.
Termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la data comunicării hotărârii
judecătorului-sindic, dacă legea nu prevede altfel. Recursul se judecă în
cmpleturi specializate, în termen de 30 zile de la înregistrarea dosarului la curtea
de apel; citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
În vederea soluţionării rercursului, se trimit la curtea de apel, în copie
certificată de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează
soluţionarea căii de atac, stabilite de judecătorul sindic.
Hotărârile judecătorului sindic atacate cu recurs nu pot fi suspendate de
instanţa de recurs- prin această intedicţie, legea derogă de la dispoziţiile art.300
alin2 şi 3 C-proc.civ.
Sunt exceptate de la această interdicţie:
- sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului la cererea introductivă a
creditorilor, prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale;
- sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
- sentinţa prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în cazurile
prevăzute de art.107 din lege;
- sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor
obţinute din lichidare şi încasarea creanţelor, introdusă în temeiul art.122
alin.2 din lege.
B.JUDECĂTORUL –SINDIC
4
A se vedea M.Voicu, Satutul legal şi atribuţiile judecătorului-sindic, în Revista de drept comercial,
nr.10/2001, p. 7 şi urm.
caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor- judecătorul sindic trebuie
să stabvilească atribuţiile administratorului judiciar/lichidatorului, precum
şi remuneraţia cuventiă profesiei de practician în insolvenţă,
- confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sa a lichidatorului
desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu
adunarea creditorilor,
- înlocuirea, pentru motive temeinice, prin înxcheiere, a administratorului
judiciar sau a lichidatorului;
- judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi ma conduce
activitatea,
- judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de
conducere, care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă;
- judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator
pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri
cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii,
- judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale altor
persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar
sau de lichidator;
- admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de
lichidare, după votarea lui de către creditori;
- soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor
de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în
faliment;
- soluţionarea contestaţiilor formulate de rapoartele administratorului
judiciar sau ale lichidatorului,
- judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
- pronunţarea hotărârii deînchidere a procedurii.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, judecătorul sindic pronunţă hotărâri, care, după
caz, sunt sentinţe sau încheieri. Hotărârile acestuia sunt definitive şi executorii,
ele putând fi atacate separat cu recurs la curtea de apel, în condiţiile art.8 din
lege.
B. ADMINISTRATORUL JUDICIAR –
Administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în
insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute
de art.20 din lege, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de
reorganizare.
Potrivit Legii nr.85/2006, administratorul juridiciar persoană fizică sau juridică,
inclusiv reprezentantul acesteia trebuie să aibă calitatea de practician în
insolvenţă. Statutul juridic al practicienilor în insolvenţă este reglementat prin
O.G.nr.79/1999.
În vederea desemnării unui administrator judiciar, practicienii în insolvenţă
interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de admnistrator
judiciar în dosarul respectiv, la care trebuie să se anexeze dovada calităţii de
practician în insolvenţă şi o copie după poliţa de asigirare profesională.
Pentru desemnarea provizorie a admnistreatorului judiciar, judecătorul sindic
trebuie să şină seama de toate ofertele, de cererile depuse de creditori şi, după
caz, de debitor, dacă cererea introductivă aparţine debitorului.
În cazul în care nu s-a depus nici o ofertă, judecătorul sindic va desemna
provizoriu până la prima adunare a creditorilor un practician în insolvenţă ales în
mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.
Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu
de către judecătorul-sindic. Decizia luată de creditori în privinţa confirmării
administratorului judiciar poate fi contestată, pe motive de nelegalitate în termen
de 3 zile. Judecătorul-sindic va soluţiona, de urgenţă şi deodată toate
contestaţiile orintr-o încheiere, prin care va desemna administratorul judiciar
propus de creditori, sau, după caz, va solicita adunării creditorilor desemnarea
unui alt administrator judiciar.
Principalele atribuţii, prevăzute de lege, ale administratorului judiciar sunt:
- examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse şi
întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura
simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii
generale şi supunerea acestui raport judecătorului sindic în termenul
stabilit de lege;
- examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit
asupra cauzelor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu
menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă ;
- întocmirea actelor prevăzute de art.28 alin.1 din lege, în cazul în care
debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia în termenele legale, precum şi
verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele
respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
- elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de
cuprinsul raportului prevăzut art.20 alin.1 lit.a din lege şi în condiţiile şi
termenele prevăzute de art.94 din lege,
- supravegherea operaţiunilor de gestiune privind patrimoniul debitorului;
- conducerea integrală sau în parte a activităţii debitorului, în condiţiile
stabilite de judecătorul sindic;
- convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării
creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor sau membrilor debitorului
persoană juridică;
- in introducerea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de
debitor în dauna drepturilor creditorilor;
- sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu
există bunuri în averea debitorului ori că acestea nu sunt suficiente pentru
a acoperi cheltuielile administrative;
- menţinerea sau denţarea unor contracte încheiate de debitori;
- verificarea creanţelor, şi atunci când este cazul formularea de obiecţiuni la
acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
- încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor; formularea şi
susţinerea acţiunii în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului;
- încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor
şi renunţarea la garanţii- toate sub condiţia confirmării lor de către
judecătorul sindic-;
- sesizarea judecătorului sindic în legătură cu orice problemă care ar cere
o soluţionare de către acesta.
Administratorul judiciar are obligaţia ca, la fiecare termen de continuare a
procedurii să prezinte un raport judecătorului sindic, care să cuprindă descrierea
modului în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile în desfăşurarea procedurii,
precum şi justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a
altor cheltuieli făcute din fondurile existente în averea debitorului.
C. LICHIDATORUL-
CERERILE INTRODUCTIVE –
5
Legea nr.85/2006 ca şi Legea 64/1995, nu a preluat soluţia Codului comercial care permitea deschiderea
procedurii falimentului din oficiu(art.701 C.com.-în prezent abrogat)
scadenţei. În acest caz, introducerea cererii reprezintă un drept şi nu o obligaţie
a debitorului.
Neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii constituie infracţiunea
de bancrută simplă şi se sancţionează în condiţiile art. 143 alin.1 din Legea
nr.85/2006 – sancţiunea de aplică debitorului persoană fizică ori reprezentantului
legal al debitorului persoană juridică.
Cererea debitorului privind aplicarea procedurii de insolvenţă trebuie să fie
însoţită de anumite acte.
- bilantul, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării
cererii de deschidere a procedurii,
- o lită completă a bunurilor debitorului;
- o listă a creditorilor,
- o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor
în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
- o listă a activităţilor curente pe care intenţionează debitorul să le
desfăşoare în perioada de observaţie;
- contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii introductive;
- o listă a membrilor grupului de interes economic sau a ascoiaţilor;
- o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura
simnplificată sau de reorganizare;
- o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru
reorganizarea activităţii;
- o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte dacă a mai fost
supus procedurii insolvenţei într-un interval de 5 ani anterior formulării
cererii introductive;
- o declaraşie pe propria răspundere din care să rezulte că nu a fost
condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracţiuni prevăzute de Legea
concurenţei nr. 21/1996;
Primele măsuri pentru realizarea procedurii insolvenţei
Planul de reorganizare
FALIMENTUL