3 Rolul Investitiilor in Economie
3 Rolul Investitiilor in Economie
3 Rolul Investitiilor in Economie
Eseu
Tema : “Rolul investiţiilor în
economia naţională ’’
Investiţiile reprezintă nu alt ceva decît partea din venit cheltuită pentru formarea
capitalului . În prezent acestea joacă un rol tot mai important , ele de fapt favorizînd
implimentarea realizărilor progresului tehnico-ştiinţific în practică. Datorită investiţiilor
în întreprinderi de obicei se creează o multitudine de locuri noi de muncă , are loc
schimbul de experienţă în diferite domenii ale activităţii economice . Defapt chiar
conducerea a diferitor state care duce o politică cît de cît raţională mereu se stăruie de a
crea un climat investeţional cît mai prielnic în favorea dezvoltării economice ulterioare a
statului său.
2)Conceptul de investiţie
Investitile reprezintă o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea
obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din
consumul prezent pentru un consum viitor, posibil şi incert.
Investiţiile sunt o categorie de cheltuieli care vor influenţa în cea mai mare parte viitorul,
în sensul că de ele depind creşterea şi perfecţionarea potenţialului productiv al unei
întreprinderi, apariţia de noi capacităţi de producţie într-o ramură a economiei. În acelaşi
timp se fac importante cheltuieli de investiţii pentru dezvoltarea bazei materiale a
activităţilor social-culturale, precum şi construcţia de locuinţe. Noţiunea de investiţii
într-o accepţiune mai largă este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai
restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri
materiale şi servicii cu valoare mare şi durată de folosinţă îndelungată.În condiţiile
conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investiţiile
reprezintă numai ceea ce se alocă pentru crearea şi dezvoltarea bazei materiale de
producţie şi a celei pentru sectorul social-cultural. Trecerea la economia de piaţă implică
o schimbare a opţiunii privind noţiunea de investiţie, determinată de circulaţia capitalului
pe piaţă, de lupta concurenţială, profitul aşteptat. În aceste condiţii problematica
investiţiei este abordată de la sursa ce acoperă cheltuielile respective. Astfel investiţiile
sunt înţelese ca acea parte din venit destinată formării capitalului. A investi înseamnă a
aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat. Tot o investiţie
poate fi utilizarea veniturilor pentru procurarea hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni)
de pe piaţa capitalurilor cu scopul final de a obţine un câştig în viitor.
În accepţiunea dată de ONU investiţiile brute includ cheltuielile pentru realizarea de noi
mijloace fixe, cheltuieli pentru reparaţii capitale, cele pentru creşterea mijloacelor
circulante, iar investiţiile nete cuprind cheltuielile pentru creşterea capitalului fix şi a
celui circulant. Sintetizând consideraţiile menţionate, definirea investiţiilor trebuie să
releve faptul că:
3)Clasificarea investiţiilor
- investiţii directe sunt cele care se fac pentru obiectivul de bază (achiziţionarea
utilajelor, montarea acestora, executarea fundaţiilor şi a construcţiilor etc.);
- investiţiile conexe sunt cele finalizate în alte obiective economice (în amonte)
pentru a asigura viitorului obiectiv materiile prime necesare desfăşurării
procesului de producţie (consolidări de terenuri, lucrări de protecţie împotriva
inundaţiilor, etc.).
b) Neproductive;
− Terţiar (servicii).
12) Surse proprii se constituie din capitalul propriu (din profit, din fondul
de amortizare şi din încasările obţinute în urma vânzării unor utilaje);
14) Investiţii nete - sunt constituite din sumele de bani ce provin din
produsul naţional net şi au ca scop sporirea capitalului fix şi a
stocurilor de materii prime şi materiale;
4)Rolul investiţilor
Deci, putem afirma că, în cadrul circuitului economic naţional, activitatea de investiţii
joacă un dublu rol:
Cota investiţiilor în capital fix în PIB a scăzut de la o medie de 19,2% în perioada 1995-
1999 la 16,4% în perioada 2000-2003. Această evoluţie este explicată în mare măsură de
modelul de creştere economică pe care îl urmează Moldova, un model bazat pe consum.
Cu un nivel atât de mic de investire nu se poate aştepta o creştere economică durabilă.
Contribuţia investiţiilor în variaţia PIB este destul de modestă şi se aşteaptă ca în anul
2004 chiar să scadă comparativ cu anul precedent. Se conturează însă şi anumite tendinţe
pozitive, dar ele sunt încă firave. Politicile fiscale mai liberale implementate de guvern pe
parcursul anului 2003 au rezultat într-o intensificare a activităţii de investiţii. Activitatea
de investiţii ar fi fost cu mult mai intensă, dacă guvernul reuşea să se abţină de la
intervenţii administrative în activitatea agenţilor privaţi, dacă promova mai intens
privatizarea şi dacă ameliora cadrul regulatoriu pentru a reduce posibilitatea pentru
extorcarea de mită şi aranjamente corupte.
6) Concluzii
Cu cît mai bine e dezvoltat un stat sau altul cu atît mai mari investiţii poate atrage acesta .
7)Bibliografie
1)Angelescu, Coralia, Economie politică, Bucureşti, Editura Oscar Print, 2002
2) Barro R. J. - Macroeconomics, Fourth Edition, John Willy & Sons, Inc. N. Y., 1993.
3) Moldovanu, D., Teorie economică, Chişinău, Editura Arc, 2006
4) Michael Burda, Charles Wyplosz – Macroeconomie. Perspectiva europeană, Editura All Beck,
Bucureşti, 2002.