Alexandru Macedon

La data de 21 iulie 356 î.Hr., in capitala Macedoniei, Pella, s-a nascut unul dintre cei mai mari
conducatori si strategi militari din istorie, Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare. Fiul
regelui Filip al II-lea si al Olimpiadei, o femeie ambitioasa si doritoare de glorie. A fost crescut in
spirit spartan pana la 13 ani, dar dupa aceea l-a avut profesor pe vestitul filozof Aristotel. Stia
deci sa manuiasca spada dar si vorbele.

În 336 î.Hr., dupa ce tatal sau a murit, asasinat, Alexandru preia tronul macedonean. In numai
13 ani va fauri un imperiu urias si va pune temeliile impletirii a doua civilizatii, cea greaca si cea
orientala.

Inainte de a porni spre Orient, Alexandru se asigura ca nu va avea probleme la el acasa, asa ca
intreprinde expeditii contra getilor si a scitilor de la nordul Dunarii, contra illyrilor din nord-vest
si apoi contra Tebei, care se rasculase. Se arata neindurator cu aceasta cetate, pe care o distruge
in intregime, cu exceptia casei poetului Pindar, iar pe locuitorii care mai ramasesera in viata ii
vinde ca sclavi.

Se pare ca in 335 i.Hr. (cu aproximatie), inainte de a se orienta catre Persia, Alexandru a
organizat o campanie la nord de Dunare, in tinutul stramosilor nostrii, geto-dacii. Cronicarul
Arrian ne relateaza despre acest fapt spunandu-ne ca Alexandru a confiscat toate barcile
localnicilor de la sud de Dunare pentru a o putea traversa in timp util cu toata oastea. De
cealalta parte a Dunarii ii asteptau getii cu o oaste de circa 4000 de calareti si vreo 10000 de
ostasi pedestri. De aici putem concluziona simplu si rapid ca getii aveau o organizare statala
foarte bine pusa la punct, deoarece efectivele mobilizate intr-un timp asa de scurt sunt
impresionante, indicand de asemenea ca zona era foarte populata. Conform lui Arrian,
Alexandru a avut o remarca surprinzatoare asupra getilor si anume ca "se fac nemuritori". Dupa
spusele istoricului, Macedon ar fi plecat biruitor din Dacia, luand cu el multe bogatii.

Totusi un lucru parca nu se leaga in relatarile istoricului!? De ce Alexandru nu s-a mai intors, sau
de ce nu a continuat invazia spre nord, caci era constient ca il asteptau multe bogatii. Am putea
crede ca Arrian ar incerca sa spele imaginea unui eventual esec a lui Alexandru in Dacia sau
Alexandru ar fi abandonat ideile sale de expansiune la nord de Dunare, deoarece geto-dacii erau
o civilizatie avansata din toate punctele de vedere. Faptul ca exista mentiunea ca getii "se fac
nemuritori" ar putea confirma capacitatile materiale cat si spirituale ale geto-dacilor. O alta
intrebare justa ar fi "De ce Dacia nu a ramas ocupata ca restul cuceririlor lui Alexandru?".

In 334 i.Hr., in primavara anului, Alexandru porneste in marea sa aventura, pe care a prezentat-o
grecilor ca un raspuns la invaziile persane din tercut. Dupa ce a trecut Hellespontul, adica
stramtoarea Dardanele din ziua de azi, a avut prima lupta cu persanul Darius al III-lea, la
Grancios, un rau care se varsa in sudul Marii Negre. Desi persanii erau cu multi mai multi,
Alexandru i-a invins. Rand pe rand, orasele Asiei Mici (Turcia de azi) sunt cucerite: Miletul,
Halicarnasul, Sardesul si Efesul.
In 333 i.Hr. persanii incearca din nou sa-l opreasca, dar sunt invinsi la Issos, o suta de mii de
persani fiind omorati. Ulterior, in 332 i.Hr. dupa mai multe lupte, Alexandru soseste in Egipt,
vechea tara a faraonilor. Se spune ca aici, Alexandru a cerut ajutorul unui oracol, care sa-i spuna
daca era fiu de zeu (asa credea mama lui si asa credea si el). Nimeni nu stie ce i-a raspuns
oracolul, dar se pare ca a fost multumit de raspuns. Cat timp s-a aflat in tara faraonilor,
Alexandru a intemeiat un oras care ii va purta numele si ii va duce mai departe faima.

Campania va fi reluata si o noua confruntare ii va aduce fata in fata pe cei mai puternici oamenii
ai lumii. Dupa ce armata macedoneana trece Tigrul si Eufratul, este asteptata de oastea lui
Darius pe campia de la Gaugamela, nu departe de Arbela. Darius este infarnt, iar invingatorul,
Alexandru, a intrat in Babilon si s-a intitulat rege al Asiei. Orase dupa orase s-au predat in
mainile tanarului cuceritor.

Stralucitorul oras Parsa sau Persepolis a fost incendiat si jefuit de greci, ca o razbunare pentru
ce i s-a intamplat Atenei in timpul razboaielor medice. Regele macedonean nu s-a oprit aici, caci
Asia intreaga se deschidea in fata lui. In trei ani, a cucerit teritoriile de la sud de Marea Caspica
si la nord de Indus (Pakistanul de azi), in apropierea Indiei.

In 327 i.Hr. hotaraste sa treaca muntii, ajungand la actualul Kabul (Afganistanul de azi), apoi
merge mai departe, desi rezistenta indienilor este in crestere. Regele Porus si vestita sa armata
de elefanti sunt insa doborati de arcasii greci, iar conducatorul indian este nevoit sa se predea.

Alexandru ar fi vrut sa mearga mai departe, tot mai departe, dar soldatii sai erau obositi, satui
de ploile neintrerupte din India si dornici sa se intoarca acasa dupa ce mersesera 18.000 de km
in opt ani si jumatate. Dupa ce a inaltat o coloana de bronz pe care se putea citi "Aici s-a oprit
Alexandru", cuceritorul s-a intors la Babilon, in Mesopotamia (Irakul de azi).

Aici si-a organizat imperiul, incercand sa contopeasca doua lumi: cea orientala si cea greaca. O
misiune foarte grea, chiar si pentru un rege mare. S-a imbracat in haine orientale, a introdus in
garda sa nobili persani si a incurajat casatoriile dintre greci si persani, el insusi alegand-o pe
Roxana, fiica unui nobil persan si apoi pe Statira, fiica cea mare a lui Darius al III-lea. Poligamia,
adica posibilitatea de a avea mai multe sotii, nu era pe placul grecilor, care aveau o singura
sotie, fiind monogami. Alexandru Macedon a fost nevoit sa accepte obiceiurile pamanturilor
cucerite. Acum el era Rege al Regilor si Stapan al Asiei, imbracand vesminte persane si insistand
sa i se dea onoruri divine. Trupele sale macedonene, cu care plecase de acasa, nu agreau aceste
ideii si nu doreau sa vada persani in guvern si armata. Amenintau ca se vor intoarce in
Macedonia. Pentru a-i convinge sa ramana cu el, Alexandru le-a facut surpriza de a organiza o
ceremonie prin care se sarbatorea "mariajul dintre Est si Vest", in care 9000 de soldati de-ai sai
s-au casatorit cu femei din Asia.

In anul 323 i.Hr., in luna iunie, Alexandru planuia o noua campanie, spre Arabia. Dupa mai multe
ospete si mai multe cupe de vin, a fost cuprins de rau si, la 13 iunie, a murit. Nu imlinise 33 de
ani. Unii istorici spun ca suferea de friguri, dar alti lasa de inteles ca e posibil sa fi fost omorat cu
o otrava adusa in copita unui magar. Este acuzat generalul Antipatros, pe care Alexandru il
lasase sa guverneze Macedonia. Acesta nu se intelegea cu mama regelui, Olimpiada, nu era de
acord cu noile obiceiuri orientale si a fost indurerat de moartea unor vechi prieteni, ucisi din
porunca lui Alexandru. Nu ar fi fost prima incercare de asasinare, existand alte doua, in 337 si
330 i. Hr.

Nu se poate spune cu certitudine ca Alexandru a fost asasinat. Familia lui insa, mama, sotia
Roxana si fiul sau au fost ucisi cu cruzime de cel care a preluat puterea in Macedonia,
Cassandros. Iata insa ca nimeni nu a putut sa ucida mostenirea lui, o lume noua, cu o cultura
noua care va deveni cultura lumii din jurul Mediteranei si nu numai. In istoria universala, a fost
considerat cel mai mare cuceritor tanar.

Deşi unii istorici susţin că Alexandru cel Mare a murit din cauze naturale, sunt destui experţi
care sprijina teoria asasinatului în timpul unui banchet. Potrivit evz.ro, Leo Schep, medic
specializat în toxicologie la National Poisons Centre, consideră că "vinovată" pentru moartea
regelui Alexandru cel Mare ar putea fi o băutură otrăvită ce provine dintr-o plantă ce pare
"inofensivă", potrivit unui studiu apărut în New Zeeland Herald. Leo Schep, care a cercetat
dovezi toxicologice timp de un deceniu pentru acest studiu, a declarat că unele dintre teoriile
privind otrăvirea - precum cele cu arsenic şi stricnină - nu sunt plauzibile."Moartea ar fi fost
mult mai rapidă", a explicat Leo Schep.

Studiul său, la care a lucrat cu Pat Wheatley, un renumit expert de la Universitatea Otago, şi care
a fost publicat în revista medicală Clinical Toxicology, a arătat că cel mai plauzibil "vinovată"
pentru moartea regelui ar fi planta steregoaie (Veratrum album), cunoscută şi sub denumirea
spânz-alb. Planta de culoare albă, care poate fi supusă procesului de fermentaţie şi devine astfel
o substanţă toxică, era foarte cunoscută de către greci, fiind folosită în tratamentele cu ierburi
medicinale pentru efectul ei de inducere a vărsăturilor. Alexandru cel Mare s-a chinuit timp de
12 zile înainte de a muri, în această perioadă regele neputând să meargă şi să vorbească. Alte
posibile otrăvuri sugerate de istorici de-a lungul anilor - cucuta, pelinul, măselariţă şi şofranul
tomnatic - l-ar fi ucis pe acesta într-o perioada mult mai scurtă.

Nu se stie cu exactitate locul in care Alexandu a fost inmormantat, potrivit lui Strabon, Plutarh si
Pausanias, precum si alti autori antici, Alexandru ar fi fost inhumat in Alexandria, fapt confirmat
si Diodorus Siculus care sustine ca mormantul marelui conducator ar fi in Egipt, insa nu se
cunoaste cu exactitate locatia adevarata a mormantului.

In 2010, dupa mai bine de 2300 de ani, mai mult de 250 de monede de argint din perioada lui
Alexandru cel Mare au fost dezgropate in nordul Siriei. Youssef Kanjo, liderul excavarilor
arheologice din oraşul antic Aleppo, sustine ca monedele au fost descoperite atunci cand un
localnic sapa fundatia noii sale case. Bucatile de metal dateaza din perioada in care regele
razboinic macedonean Alexandru cel Mare a diseminat cultura greceasca in Orientul Mijlociu si
dincolo de el.

In 2013 un grup de arheologi din orasul grec Amphipolis, din Serres, afirma ca au facut una
dintre cele mai mari descoperiri din istorie - mormantul lui Alexandru cel Mare. Arheologii spun
ca mormantul are o circumferinta de 498 de metri si este o "mostra de perfectiune" care ar fi
putut fi construita numai pentru un rege. Mormantul este acoperit cu marmura de calitate
superioara, lucrata exceptional avand in vedere uneltele de care dispuneau oamenii in acea
epoca.

Locul de veci era acoperit cu pamant si decorat cu un leu, o sculptura cunoscuta ca Leul din
Amphipolis, care a fost restaurata si mutata din zona dupa ce a fost descoperita de niste soldati
greci in 1912.