Speciile in Genul Epic Definitii, Particularitati

Definiția basmului
Basmul cult este o creație amplă a genului epic, cu o narațiune liniară, personaje
purtătoare de valori simbolice, acțiuni care implică fabulosul și supusă unor acțiuni
convenționale, care prezintă drumul inițiatic al eroului, în final forțele binelui
învingând forțele răului.
Basmul cult prezintă câteva trăsături specifice, care îl diferențiază de basmul
popular, dintre care amintim:
 diminuarea aurei eroice a protagonistului
 personaj lipsit de forțe supranaturale, conturat obiectiv cu calități și defecte
 dramatizarea narațiunii prin dialog excesiv (dialogul preia funcțiile narațiunii)
 comentariul moralist
 prezența unor fragmente de proză rimată și ritmată
 deformarea grotescă a unor personaje
 absența personajelor terifiante
Definiția povestirii (chiar dacă pentru examen nu e neapărat necesar să

avem în portofoliu această specie)
Povestirea (lb.slavă „povesti”) este o specie a genului epic, în care

faptele sunt prezentate cu un pronunţat caracter subiectiv, din
perspectiva unui narator martor sau participant direct la întâmplările
relatate.
Printre particularităţile povestirii se numără:
- importanţa acordată naratorului şi actului narării, accentul pus pe
întâmplări şi situaţii, mai puţin pe personaje (prin asta se deosebeşte de
nuvelă);
- caracterul subiectiv. Evenimentele sunt prezentate, de obicei,
dintr-o perspectivă subiectivă (se deosebeşte de nuvelă);
- esenţială în actul povestirii este nararea unor fapte care să
stârnească interes, urmărindu-se spectaculosul, senzaţionalul. Prin
urmare, în povestire observăm uneori, îndepărtarea de unele date ale
realului (se deosebeşte de nuvelă);
- povestirea se caracterizează prin oralitate, relaţia dintre narator şi
receptor fiind una strânsă (receptor = cititor / narator). Naratorul unei
povestiri lasă de obicei impresia că „spune”, nu că „scrie”, iar cititorul are
impresia că înaintează pe firul poveştii o dată cu povestitorul.
- asistăm adesea, în povestire, la un adevărat ceremonial: apariţia
povestitorului, motivarea împrejurărilor care declanşează povestirea,
folosirea formulei de adresare, captarea atenţiei auditorului (atunci când
în povestire povestitorul este ascultat de alte personaje). Este construită
adesea o atmosferă prielnică (spaţiul protector al hanului, în „Hanul
Ancuţei”, unde câţiva călători se adună în jurul focului într-o toamnă
târzie, beau vin şi deapănă amintiri, istorisesc). Faptele evocate sunt
precedate adesea de o stare de tensiune. Timpul acţiunii este, de
regulă, incert, fără repere precise (spre deosebire de nuvelă).
- povestirea se bazează, în primul rând, pe arta de a nara,
acordându-se mai puţină importanţă elementelor descriptive (prin care
se înfăţişează lumea povestită)sau celor analitice privind universul
lăuntric al personajelor.
Ca dimensiune şi ca amploare a subiectului, povestirea se
situează între schiţă şi roman. Adesea ea era confundată cu nuvela (în
unele limbi, de exemplu în engleză, nu exista distincţie terminologică
pentru aceste două specii). În literatura universală, mai ales începând cu
secolele al XVIII-lea, al XIX-lea, povestirea se va delimita mai precis de
nuvelă.
Povestirea în ramă: una sau mai multe naraţiuni de sine stătătoare
sunt încadrate fie în prezentarea unei situaţii de comunicare, fie într-o
altă naraţiune. ( „Hanul Ancuţei” de M. Sadoveanu). În literatura
română maeştrii povestirii sunt: Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Vasile
Voiculescu.
Definiția nuvelei
Nuvela este opera epica in proza, de mare intindere, cu un singur fir
narativ si cu o actiune mai complexa decat a schitei, la care participa un
numar redus de personaje, punandu-se accentul pe caracterizarea
complexa a personajului principal.
Trasaturile nuvelei
 reliefarea numarului mai mare de personaje

 reliefarea cadrului spatio-temporal al nuvelei ( actiunea se
desfasoara intr-un interval de timp mai lung si in mai multe locuri)
 evidentierea conflictului ( exterior/ interior)
 caracterizarea personajului principal din nuvela
 rezumat (intamplarile se petrec in ordine logica si cronologica si
pot fi rezumate pe momentele subiectului)
Definiția romanului
Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere

cu personaje numeroase, complexe si amplu caracterizare, cu o intriga
complicata si o actiune ampla.
Romanul psihologic impune surprinderea dramei interioare a
personajului expunand-o pe baza tehnicilor narative specifice: fluxul
memoriei, memoria involuntara, analiza psihologica si introspectiva.
Romanul social este romanul ce dezbate viata citadina a unei
comunitati.
Romanul balzacian este in esenta un roman doric care releva un anume
tip de valorificare a formulei realiste.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se aeaza pe mai multe
particularitati. Naratorul omnisicient si omniprezent nu-si schimba
ipostaza fiind intotdeauna impersonal si narand la persoana a III-a.
Viziunea asupra evenimentelor este “dindarat” adica obiectiva fara
implicare.
Romanul subiectiv prezinta naratiunea la persoana I cu focalizare
interna, situarea eului narativ in centrul povestirii, introspectia, memoria
involuntara (selectarea faptelor semnificative din trecut), timpul este
subiectiv, iar reprezentarea epica neutra face loc unei proiectii subiectiva
in planul cunostiintei naratorului.

Speciile in Genul Epic Definitii, Particularitati

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Speciile in Genul Epic Definitii, Particularitati

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Speciile in Genul Epic Definitii, Particularitati

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Definiția basmului

Definiția povestirii (chiar dacă pentru examen nu e neapărat necesar să

Povestirea (lb.slavă „povesti”) este o specie a genului epic, în care

 reliefarea numarului mai mare de personaje

Romanul este specia literara a genului epic, in proza, de mare intindere

S-ar putea să vă placă și