Centrul Educational Cristina

14 iulie 2014
Varianta 01
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Prezentaţi una dintre modalităţile de organizare a grupei pentru o activitate de învăţare în
grădiniţă, domeniul Limbă şi comunicare, nivel de studiu: 5-6/7 ani, sugestie de conținut: fenomene ale
naturii, având în vedere următoarele repere:
- descrierea modalităţii alese de organizare a grupei pentru activitatea indicată;
- prezentarea a două exigenţe psihopedagogice şi/sau ergonomice privind organizarea grupei de
copii;
- exemplificarea uneia dintre cele două exigenţe psihopedagogice şi/sau ergonomice prezentate
pentru modalitatea aleasă de organizare a grupei.

2. Realizaţi un eseu de una-două pagini, în care să abordaţi tema privind construirea mediului
educațional în grădiniță.
În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele aspecte:
- exprimarea unui punct de vedere propriu, argumentat, cu privire la importanța construirii unui
mediu educațional eficient în grădiniță;
- prezentarea relației dintre copil, grup și mediu ambiental;
- descrierea unei caracteristici a mediului educațional din grădiniță.

REZOLVARE

1. Perioada preoperațională este caracterizată printr-o gândire intuitivă, simbolică. Termenul

„operație” se referă la acele procese care sunt guvernate de reguli logice; preoperațional implică faptul că
cei mici nu stăpânesc încă astfel de reguli. Ei practică noile deprinderi întemeiate pe reprezentarea
obiectelor, chiar dacă organizarea reprezentării lor este incompletă. În acest mod, este necesară amenajarea
corespunzătoare a sălii de grupă cu materiale didactice, acestea fiind o bază esențială învățării, în special
cele vizuale și experimentale, conform studiilor realizate.
Domeniul limbă şi comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitatea de a
înţelege comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup,
preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu
de experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând
modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Se apreciază că studiul operelor
literare specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii
interpersonale complexe şi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor de evaluare.
Activităţile cele mai potrivite pentru acest tip de învăţare sunt:
- memorarea de cuvinte/ propoziţii, cântece şi jocuri muzicale;
- imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite şi repetate cu o tamburină;
- jocuri de limbă.
Există 3 moduri de organizare a activității didactice zilnice: cu toată grupa, cu grupuri mici, în
perechi, individual.
Organizarea frontală desemnează modul de organizare în care educatorul lucrează direct cu întreaga
grupa. Grupele funcţionează doar pe parcursul realizării unei sarcini. Organizarea individuală presupune ca
fiecare copil să realizeze sarcini independent de colegii săi.
Pentru secvența dată, aș opta pentru organizarea pe grupe de preșcolari.
Astfel, fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea independent de celelalte, prin cooperarea dintre
membrii săi.
În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din copii de acelaşi nivel de
pregătire) sau eterogene (alcătuite din copii de nivele diferite de pregătire). Organizarea pe grupe a copiilor

1
 Centrul Educational Cristina
se realizează în anumite etape ale activității, de exemplu dobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin
efectuarea de experimente, de observaţii, elaborare de proiecte, etc. Sarcina de lucru poate fi comună,
identică pentru toate grupele sau diferenţiată de la o grupă la alta. Condiţia esenţială a eficienţei activităţii
grupelor este iniţierea preșcolarilor în tehnicile colaborării.
În ceea ce privește cerința dată, aș utiliza ca forma de organizare pe cea pe grupe, iar ca metodă
un joc de rol: „La observatorul meteorologic”. Preșcolarii vor fi grupați astfel: o grupă va conține un
meteorolog, doi vizitatori, un observator. Grupele sunt constituite după criterii aleatorii.
Fiecare preșcolar va trebui să joace rolul cuvenit în funcție de situația dată, fiind sub atenta
supraveghere a observatorului, care va trebui să-și spună punctul de vedere referitor la modul cum s-a
desfășurat activitatea, dacă fiecare membru a jucat rolul întocmai cerințelor. Vizitatorii vor putea pune
întrebări meteorologului despre fenomenele naturii, cum se produc acestea etc. Fiecare grupă compusă din
acești membri va trebui să joace foarte bine, să pună întrebări, să răspundă adecvat, iar observatorul să fie
cât mai obiectiv.
Oganizarea grupei de preșcolari trebuie să țină seama de anumite criterii, mai exact de exigențele
ergonomice și psihopedagogice. Astfel, Romiță B. Iucu consideră că dimensiunile managementului grupei
de preșcolari pot fi:
1. dimensiunea ergonomică (se referă la trei aspecte: dispunerea mobilierului, vizibilitatea și
pavoazarea sălii de grupă);
2. dimensiunea psihologică (se referă la cunoașterea și exploatarea particularităților individuale ale
preșcolarilor);
3. dimensiunea socială (se referă la funcționarea grupei ca microgrup social, care se caracterizează
prin: interacțiune, scopuri comune, structură, compoziție, coeziune) etc.
Printre aceste exigențe se numără și exploatarea particularităților individuale ale preșcolarilor,
dar și dispunerea mobilierului.
În ceea ce privește particularitățile individuale ale preșcolarilor, ne putem referi la gândire,
limbaj, atenție, motricitate etc.
J. Piaget consideră că preşcolaritatea este o perioadă de organizare şi pregătire a dezvoltării
gândirii.. Datorită acestei etape, se trece de la memoria mecanică la cea logică și intenționată.
În preşcolaritate începe, sub influenţa gândirii şi a limbajului, organizarea atenţiei voluntare;
sporeşte capacitatea de concentrare ca şi stabilitatea prin activitate. De asemenea, se măreşte volumul
atenţiei care capătă un caracter tot mai selectiv. Totuşi, în preşcolaritate, predomină atenţia involuntară, de
aceea copiii pot fi uşor distraşi de la sarcinile de îndeplinit.
Limbajul este încă situativ, vocabularul îmbogățindu-se substanțial, ajungând până la 3500 de
cuvinte în jurul vârstei de șase ani.
În cadrul jocului de rol prezentat, educatorul urmărește să formeze și să dezvolte o multitudine de
procese psihice. Astfel, gândirea este antrenată, tocmai daorită implicării în rolurile atribuite. Limbajul este
și el exersat, prin dialogurile care se desfășoară între meteorolog și vizitatori. Atenția este reținută prin
situațiile propuse de educator.
Dispunerea mobilierului în sala de clasă - reflectă concepția cadrului didactic manager asupra
modalității de organizare a activității de învățare a copiilor (frontală, independentă, în grupuri mici),
respectând caracteristicile psihomatice ale copiilor si înlesnind comunicarea dintre cadru didactic - copil,
copil-copil. Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt, după Ullich: simplitatea,
funcționalitatea, durabilitatea, instrucționalitatea și modularitatea.
Astfel, pentru secvența dată, se pot așeza mesele în semicerc, pentru ca vizibilitatea copiilor să nu
fie obstrucționată. Jocul de rol se poate desfășura în fața celorlalți preșcolari, pentru ca aceștia să-i poată
observa.
În concluzie, forma de organizare pe grupe este una benefică, având o multitudine de avantaje,
precum colaborarea, socializarea, dezvoltarea gândirii, limbajului etc. Este absolut necesar ca atunci când
se optează pentru aceasta, să se țină cont de exigențele psihopedagogice, ergonomice și nu numai, atingând
în acest mod finalitățile spre care accede învățământul preșcolar și nu numai.

2
 Centrul Educational Cristina
2. Dimensiunea ergonomică, înţelegând prin aceasta amenajarea spaţiului educativ, deţine ,,un rol
important în obţinerea succesului şcolar”. (Romiţă Iucu, 2000)
Mediul educațional reprezintă un ,,ansamblu al influenţelor sociale, care se exercită asupra
instituţiilor de educaţie şi asupra dezvoltării fiecărui membru al societaţii” (Mircea Ştefan, 2006).
Din punctul meu de vedere, eficiența mediului educațional este dată prin felul în care este
amenajată sala de clasă, ea oferindu-i copilului ocazii să se simtă bine în intimitatea lui, stimulându-i
interesul şi invitându-l la învăţare prin descoperire şi explorare. Sala de grupă îi vorbeşte copilului prin ceea
ce oferă ca posibilitate de acţiune şi experienţă. Aflat în faţa mai multor posibilităţi, copilul este invitat să
aleagă ceea ce i se potriveşte.
Copilul, aflat în preșcolaritate, în perioada în care își gestionează singur expresiile emoționale,
transferându-și dragostea de la mamă către educatoare trebuie să facă față unor noi situații date de intrarea
lui într-un mediu instituționaliazat. Astfel, acest mediu trebuie să fie unul primitor, vesel pe placul lui.
Grupul din care va face parte este unul omogen, dacă referindu-ne la vârstă, copilul trebuie să se integreze
într-un mod optim, pentru a-și putea desfășura activitățile viitoare.
Relația care se stabilește între aceste trei componente, copil, grup și mediu trebuie să fie una
strânsă, de legătură, deoarece copilul se va integra în cadrul grupului, iar acesta la rândul său, își va
desfășura activitatea în cadrul unui mediu instituționalizat, ce trebuie să fie cât mai primitor pentru copil.
Printre caracteristicile mediului educațional, se numără:
- spaţiu larg, luminos, aerisit, curat;
- culori vesele, calde, îmbinate armonios;
- spaţiul delimitat, dând impresia multor universuri ce aşteaptă să fie descoperite;
- mobilier dimensionat specific vârstei preşcolare, dotat cu o varietate de materiale şi jucării
la îndemână;
- existenţa altor copii care interacţionează;
- educatoare zâmbitoare, primitoare, prietenoasă.
Spațiul delimitat, ce dă impresia mai multor universuri, este dat tocmai de organizarea sălii de
grupe pe Centre de activități. Curriculumul revizuit pentru educaţia timpurie structurează experienţele
copilului pe domenii experienţiale: estetic-creativ, om şi societate, limbă şi comunicare, ştiinţe şi
psihomotric.
Astfel, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de activitate/interes, după cum urmează:
Biblioteca, Ştiinţe, Arte, Construcţii, Joc de rol/ Colţul păpuşii, Nisip şi apă.
Organizarea spaţiului educativ prin delimitarea Centrelor oferă atât părinţilor, cât şi educatorului
oportunitatea de a-i observa mai bine pe copii în intracţiunea lor cu materialele, cu alţi copii sau cu adulţii
din clasă.
În organizarea pe centre a spaţiului educativ, educatorul va asigura:
- securitatea şi protecţia copiilor;
- confortul prin mobilier, canapele, pernuţe;
- existenţa unui spaţiu suficient studiului şi întâlnirii cu alţi copii;
- existenţa unui material adecvat situaţiilor de învăţare;
- poziţionarea adecvată a Centrelor, respectând reguli specifice.
În concluzie, construirea unui mediu educațional eficient în grădiniță se realizează ținând cont de
particularitățile individuale ale copiilor, de vârsta lor, de inteligențele lor, de stilurile lor de învățare,
creându-se în acest mod o relație bine închegată între grupa de preșcolari și mediul ambiental.

3
 Centrul Educational Cristina

9 iulie 2015
Varianta 2
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Prezentaţi trei dintre etapele unei activităţi didactice pentru un joc didactic, domeniul experiențial
Limbă și comunicare, nivel de studiu: 4-5 ani, în care să apelați la cunoștințele copiilor despre poveștile
învățate, având în vedere următoarele repere:
- menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate;
- descrierea conţinuturilor etapelor enumerate.

REZOLVARE

1. Domeniul limbă şi comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitate de a

înţelege comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup,
preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu
de experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând
modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Se apreciază că studiul operelor
literare specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii
interpersonale complexe şi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor de evaluare.
Activităţile cele mai potrivite pentru acest tip de învăţare sunt:
- memorarea de cuvinte/ propoziţii, cântece şi jocuri muzicale;
- imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite şi repetate cu o tamburină;
- jocuri de limbă.
Perioada preoperațională este caracterizată printr-o gândire intuitivă, simbolică. Termenul
„operație” se referă la acele procese, care sunt guvernate de reguli logice; preoperațional implică faptul că
cei mici nu stăpânesc încă astfel de reguli. Ei practică noile deprinderi întemeiate pe reprezentarea
obiectelor, chiar dacă organizarea reprezentării lor este incompletă.
Spre deosebire de copiii aflați în stadiul senzoriomotor, care observă și înțeleg lumea înconjurătoare
doar prin manipularea fizică a obiectelor, preșcolarul poate utiliza simboluri pentru a-și reprezenta mental
obiectele. De exemplu, litera M poate să însemne masă, sau sunetul M. În stadiul preoperațional, limbajul
copiilor și volumul lexicului se dezvoltă foarte rapid. Însă, mare parte din gândirea preșcolarilor râmâne
primitivă, adică tributară percepțiilor sale.
O formă a gândirii simbolice, intuitive o reprezintă jocul dramatic, ce integrează diverse
experiențe de viață în cadrul unei piese. În teoria piagetiană, aceste jocuri îi ajută pe copii să reprezinte
simbolic mare parte din experiențele lor. Pe parcursul perioadei preoperaționale, copiii își demonstrează
capacitatea lor crescândă de a reprezenta experiențele prin expansiunea rapidă a deprinderilor de limbaj.
Jocurile didactice, prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le pot avea fiecare dintre ele,
precum şi prin faptul că pot fi jucate de o clasă întreagă sau de grupe de copii sau chiar individual, constituie
un instrument maleabil.
Structura jocului didactic trebuie să includă: scopul didactic, sarcina didactică, elementele de joc,
conţinutul, materialele specifice jocului, dar şi regulile jocului, jocul de probă, complicarea jocului.
Pentru secvența dată, voi utiliza jocul didactic ,,Găseşte-mi povestea!”.
Sarcina didactică: Preșcolarii trebuie să selecteze și să descrie imaginile cu animale din poveşti şi
apoi să le așeze pe panoul ce reprezintă imaginea cu povestea potrivită.
Reguli de joc: Copiii sunt împărţiţi în două echipe (echipa urşilor şi echipa iezilor). Cele două
echipe au de îndeplinit mai multe sarcini date de Zâna Poveştilor, pentru a ajuta fiecare personaj să ajungă
la povestea lui; pentru fiecare răspuns corect copiii vor fi aplaudaţi. Participarea copiilor se va realiza prin

4
 Centrul Educational Cristina
numărătoarea: „1, 2, 3 răspunde dacă vrei!”, copilul ales de educatoare vine în faţă şi alege din cutie un
personaj dintr-o poveste, îl denumeşte şi spune din ce poveste face parte, apoi îl aşază la panoul unde se
află imaginea din povestea respectivă.
Elemente de joc: surpriza, aplauze, mânuirea materialelor, mișcarea, numirea.
Resurse:
- Procedurale: explicaţia, demonstraţia, jocul, exerciţiul, conversaţia;
- Materiale: Imagini cu secvenţe din poveştile: „Punguţa cu doi bani”, „Ursul păcălit
de vulpe” şi „Capra cu trei iezi”, siluete ale personajelor din poveşti, panou, lipici, magneţi,
simbolurile echipelor-urşi și iezi.
Activitatea didactică specifică jocului se va desfășura la domeniul Limbă și comunicare, după ce
în prealabil ei au avut pe toată durata zilei o tema integrată despre personajele din povești.
Totodată, putem folosi ca model de proiectare a lecției, cadrul de învățare E.R.R. Acesta presupune
existența a trei etape: evocare, realizarea sensului și reflecție.
În acest mod, putem folosi în momentul evocării o surpriză adusă de o zână: o carte cu poveşti şi
o cutie cu surprize. La ridicarea cărţii, cad filele şi personajele din ea. Se reamintește copiilor că astăzi o
ajutăm pe Zâna Poveştilor, ei trebuind să găsească povestea fiecărui personaj. Se prezintă sarcinile de lucru
ce trebuie rezolvate: „Astăzi, copii, ne vom juca jocul „Găseşte-mi povestea!”, iar ca să o putem ajuta pe
Zâna Poveştilor, trebuie să ne împărţim în două echipe (echipa urşilor şi echipa iezilor).” Se va alege un
copil, spunând : „1,2,3 răspunde dacă vrei!”. Pentru fiecare răspuns corect vor fi aplaudaţi.
Următoarea etapă este cea de explicare şi demonstrare a jocului, ce poate coincide cu etapa de
realizare a sensului: Copiii sunt împărţiţi în două echipe. Pentru fiecare echipă este pregătit câte un set de
planşe. Preșcolarii vor veni pe rând, vor aşeza animalele la povestea din care fac parte. Jocul de probă va fi
imediat efectuat: Un copil vine la panou, priveşte prima imagine din cărticică, recunoaşte povestea, apoi
alege un personaj din cutiuţa cu surprize, îl recunoaşte şi îl aşază la locul potrivit. Apoi un alt copil este
solicitat să formuleze o propoziţie despre animalul respectiv. Urmează executarea jocului propriu-zis,
acesta făcându-se după ce copiii au înțeles regulile jocului. După acelaşi model, se va continua jocul de 4-
5 ori.
Complicarea jocului, o putem include în etapa de reflecție sau chiar în cea de extindere,
reprezentând și aceasta o etapă importantă din activitate, dând șansa preșcolarilor dornici de afirmare să
iasă în față, totodată am putea spune că, așa cum afirmă și Lev Vîgotski, uneori este nevoie de un adult,
care să complice sarcina, valorificând în acest mod zona proximei dezvoltări, oferind copilului posibilitatea
de a accede spre noi cunoștințe.
Astfel, se va prezenta: „În continuare voi complica puţin jocul, trebuie să fiţi foarte atenţi pentru a
putea da răspunsul corect.” Preșcolarii au de completat anumite propoziții legate de diverse povești:
- „Ca să-şi facă glasul frumos şi subtire, lupul s-a dus la…”(fierar);
- „Cocoşul a strigat : Cucurigu boieri mari… !”(Daţi punguţa cu doi bani !);
- „Iedul cel mic s-a ascuns în...iar iedul cel mare s-a ascuns ... ”(în horn, după uşă);
- „Ca să facă rost de peşte, ursul şi-a băgat...în baltă”(coada);
- „Moşul avea un... şi baba avea o ...”(cocoş, găină);
- „Capra avea trei...”(iezi).
După terminarea jocului se trece la următoarea activitate prin diverse tranziții.
Așadar, jocul didactic constituie un element esențial în activitatea diadactică, în special în cadrul
educației preșcolare, fiind activitatea fundamentală de învățare a copilului.

5
 Centrul Educational Cristina

18 iulie 2018
Varianta 2
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Prezentaţi trei etape ale unei activităţi de învățare, având ca formă de realizare jocul didactic,
pentru domeniul experiențial Limbă și comunicare, nivel de studiu: 5-6 ani, în care să apelați la cunoștințele
copiilor despre povestiri învățate, ținând cont de următoarele repere:
- menționarea a trei dintre etapele activităţii precizate;
- descrierea conţinuturilor etapelor menționate.

REZOLVARE

1. Domeniul limbă şi comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi abilitatea de

a înţelege comunicarea verbală şi scrisă. Se apreciază că prin ascultare şi exprimare în situaţii de grup,
preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu
de experienţe semnificative. Se urmăreşte ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând
modalităţi de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Se apreciază că studiul operelor
literare specifice vârstei rafinează gândirea şi limbajul acestora, extinde capacitatea lor de a înţelege situaţii
interpersonale complexe şi aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea capacităţilor de evaluare.
Activităţile cele mai potrivite pentru acest tip de învăţare sunt:
- memorarea de cuvinte/propoziţii, cântece şi jocuri muzicale;
- imitarea ritmurilor diferite, acompaniind frazele auzite şi repetate cu o tamburină;
- jocuri de limbă.
Perioada preoperațională este caracterizată printr-o gândire intuitivă, simbolică. Termenul
„operație” se referă la acele procese, care sunt guvernate de reguli logice; preoperațional implică faptul că
cei mici nu stăpânesc încă astfel de reguli. Ei practică noile deprinderi întemeiate pe reprezentarea
obiectelor, chiar dacă organizarea reprezentării lor este incompletă. Spre deosebire de copiii aflați în stadiul
senzoriomotor, care observă și înțeleg lumea înconjurătoare doar prin manipularea fizică a obiectelor,
preșcolarul poate utiliza simboluri pentru a-și reprezenta mental obiectele. De exemplu, litera M poate să
însemne masă sau sunetul M. În stadiul preoperațional, limbajul copiilor și volumul lexicului se dezvoltă
foarte rapid. Însă, mare parte din gândirea preșcolarilor râmâne primitivă, adică tributară percepțiilor sale.
Jocurile didactice, prin marea lor diversitate, prin variantele pe care le pot avea fiecare dintre ele,
precum şi prin faptul că pot fi jucate de o clasă întreagă sau de grupe de copii sau chiar individual, constituie
un instrument maleabil.
Structura jocului didactic trebuie să includă: scopul didactic, sarcina didactică, elementele de joc,
conţinutul, materialele specifice jocului, dar şi regulile jocului, jocul de probă, complicarea jocului.
Pentru secvența dată, voi utiliza jocul didactic ,,Trăistuța cu povești”
Sarcina didactică: Preșcolarii trebuie să așeze planșele cu imagini din povești pe panou, să
recunoască personajele și poveștile din care fac parte, să formuleze propoziții corecte și să rezolve puzzle-
uri cu imagini din povești.
Reguli de joc:
- copilul atins cu bagheta va denumi povestea din care face parte imaginea;
- va așeza pe panou imaginea şi va reproduce dialogul dintre personaje;
- va denumi personajul sau povestea din care face parte;
- va caracteriza, va interpreta rolul unor personaje;
- va formula propoziţii exprimâdu-se corect din punct de vedere gramatical;
- copiii vor lucra în perechi la rezolvarea unui puzzle cu imagini din povești;
- vor dansa respectând semnalul de începere.
Elemente de joc: întrecerea, aplauzele, surpriza, imitarea personajelor din poveşti, mânuirea
materialelor;
Resurse:

6
 Centrul Educational Cristina
- Procedurale: explicaţia, demonstraţia, jocul, exerciţiul, conversaţia;
- Materiale: Imagini cu secvenţe din poveştile: „Punguţa cu doi bani”, „Ursul păcălit
de vulpe” şi „Capra cu trei iezi”, siluete ale personajelor din poveşti, panou, lipici, magneţi,
simbolurile echipelor-urşi și iezi.
Activitatea didactică specifică jocului se va desfășura la domeniul Limbă și comunicare, după ce în
prealabil ei au avut pe toată durata zilei o tema integrată despre diverse povestiri.
Totodată, putem folosi ca model de proiectare a lecției, cadrul de învățare E.R.R. Acesta
presupune existența a trei etape: evocare, realizarea sensului și reflecție.
În acest mod, putem folosi în momentul evocării o surpriză lăsată de o zână: o trăistuță și o
scrisoare. Se citește scrisoarea copiilor și aceștia află din ea că zâna le-a adus multe surprize. Se anunță
tema și obiectivele: „Astăzi, copii, vom pătrunde în lumea minunată a poveștilor și ne vom juca cu
materialele pe care ni le-a adus Zâna Poveștilor, un joc care se numește „Trăistuța cu povești”. În acest joc
vă veti întâlni cu personaje din poveștile cunoscute, va trebui să le recunoasteți, să spuneți din ce poveste
sunt, să le caracterizați (să spuneți ceva despre ele, sunt personaje rele sau bune), să povestiți după imagini
recunoscând momentele din poveștile cunoscute.
Următoarea etapă este cea de explicare şi demonstrare a jocului, ce poate coincide cu etapa de
realizare a sensului: Copiii sunt împărţiţi în două echipe. Pentru fiecare echipă este pregătit câte un set de
plicuri, pe care se află diferite personaje. Preșcolarii vor veni pe rând, vor aşeza personajele la povestea din
care fac parte. Jocul de probă va fi imediat efectuat, copiii așezând personajele la locul potrivit. Urmează
executarea jocului propriu-zis, acesta făcându-se după ce copiii au înțeles regulile jocului. După acelaşi
model, se va continua de 4-5 ori.
Complicarea jocului o putem include în etapa de reflecție sau chiar în cea de extindere,
reprezentând și aceasta o etapă importantă din activitate, dând șansa preșcolarilor dornici de afirmare să
iasă în față. Totodată, am putea spune că, așa cum afirmă și Lev Vîgotski, uneori este nevoie de un adult,
care să complice sarcina, valorificând în acest mod zona proximei dezvoltări, oferind copilului posibilitatea
de a accede spre noi cunoștințe.
Astfel, se va prezenta: „În continuare, voi complica puţin jocul, trebuie să fiţi foarte atenţi pentru a
putea da răspunsul corect.” Preșcolarii au de completat anumite propoziții legate de diverse povești:
- „Ca să-şi facă glasul frumos şi subțire, lupul s-a dus la…”(fierar);
- „Cocoşul a strigat : Cucurigu, boieri mari… !”(Daţi punguţa cu doi bani !);
- „Iedul cel mic s-a ascuns în...iar iedul cel mare s-a ascuns ... ”(în horn, după uşă);
- „Ca să facă rost de peşte, ursul şi-a băgat...în baltă”(coada);
- „Moşul avea un... şi baba avea o ...”(cocoş, găină);
- „Capra avea trei...”(iezi).
După terminarea jocului, se trece la următoarea activitate prin diverse tranziții.
Așadar, jocul didactic constituie un element esențial în activitatea didactică, în special în cadrul
educației preșcolare, jocul fiind activitatea fundamentală de învățare a copilului.