ADHD (1) - Minighid Parinti - Exista Solutii
ADHD (1) - Minighid Parinti - Exista Solutii
ADHD (1) - Minighid Parinti - Exista Solutii
ADHD înseamnă Deficit de Atenţie / Tulburare Hiperkinetică şi este una dintre cele mai
frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că un
procent de 5% din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-
o clasă de 30).
ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii
simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta
simptome şi la vârsta adultă.
1
Cum se manifestă ADHD la copii?
Simptomele se impart in doua categorii: inatentie si hiperactivitate. Inatentie –
adeseori copilul ignora detaliile; greseste din neglijenta, nu poate sta mult timp concentrat
cand are de indeplinit o sarcina sau la joaca; pare sa nu asculte persoana care vorbeste cu
el, nu-si poate organiza sarcinile si activitatile, nu respecta instructiunile, isi pierde
lucrurile, este uituc in activitatile cotidiene. Hiperactivitate/ impulsivitate – se agita,
alearga, se catara cand nu trebuie, este mai tot timpul in miscare, parca ar avea motor,
vorbeste in continuu, raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete, nu-si poate astepta
randul, intrerupe sau agreseaza persoane. Acesti copii sunt foarte inteligenti, si pe acest
fond sunt tolerati, insa cu timpul apar probleme in relatiile cu cei din jur.
Diagnosticul de ADHD se bazează pe numărul, persistenţa şi istoricul
simptomelor ADHD, şi totodată pe măsura în care acestea produc modificări ale
comportamentului copilului, în mai mult decât un singur context.
Simptomele de inatenţie
Hiperactivitatea
2
Impulsivitatea
Cauzele ADHD
In acest moment, cauza principala a acestei afectiuni nu este cunoscuta, insa s-a
demonstrat stiintific ca ADHD are la baza o disfunctie neurobiologica a activitatii
creierului care se poate amplifica prin comportamentul defectuos al parintilor. Mai mult,
s-a constatat ca aceasta tulburare inregistreaza o frecventa in crestere, cu impact pe
termen lung daca nu este identificata si tratata in mod adecvat. Afectiunea se transmite
genetic. Atat baietii, cat si fetele pot avea acest sindrom, insa este intalnit in mod frecvent
la baieti. In 60% din cazuri, ADHD persista si la maturitate.
Consultând un specialist.
Învăţând cât mai multe despre ADHD, din surse de încredere.
Colaborând îndeaproape cu profesorii copilului şi cu personalul şcolii.
Jucând un rol activ în tratamentul copilului dumneavoastră.
3
pot interacţiona bine cu persoane de aceeaşi vârstă şi pot fi membri ai unor familii mai
liniştite şi mai fericite.
Cu cât cunoaşteţi mai multe lucruri despre ADHD, cu atât veţi fi mai bine pregătit să
vă ajutaţi copilul.
Toţi copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca inatenţie,
hiperactive sau impulsive , simptome centrale ale ADHD. De fapt, toţi visăm cu ochii
deschişi, îi întrerupem pe alţii, răspundem neîntrebaţi, ne pierdem răbdarea sau suntem
agitaţi, dar nu toţi suferim de ADHD.
Ca si in cazul altor afectiuni, un diagnostic precoce face posibila si eficienta interventia
terapeutica, pentru a evita aparitia complicatiilor pe termen lung ale bolii. Acesti copii au
nevoie atat de ajutorul medicilor, cat si al parintilor si cadrelor didactice. Diagnosticul
este stabilit in conditiile in care copilul prezinta sase sau mai multe simptome de
inatentie. Se combina mai multe metode de tratament: terapie comportamentala (include
antrenament si terapie), medicatie, terapie combinata (medicatie si terapie
comportamentala). Netratata, aceasta afectiune poate duce pe termen lung la devieri
comportamentale: delincventa, consum de alcool si droguri.
Părinţii sunt persoanele cele mai apropiate copiilor şi cele care cunosc cel mai bine
trăsăturile de caracter şi punctele sensibile ale acestora. Pentru a fi cu adevărat eficient în
misiunea dumneavoastră, trebuie să dispuneţi de o bună înţelegere a punctelor forte şi a
slăbiciunilor copilului dumneavoastră, atât din perspectivă „clinică“ cât şi personală.
Dincolo de acestea, este vital să comunicaţi educatorilor şi altor specialişti cunoştinţele
dumneavoastră despre copil şi despre nevoile sale.
4
Implicarea copilului în procesul de planificare şi de luare a deciziilor, pentru a-i
demonstra fără echivoc faptul că îi sunteţi alături până la capăt.
Comunicaţi eficient
Susţinerea cea mai eficientă presupune un efort de colaborare şi nu o luptă între
părinţi şi educatori. Părintele care se comportă insistent, cu tact şi respectuos în
comunicarea informaţiilor şi solicitarea de servicii este mai probabil a progresa, în
comparaţie cu cel care manifestă o atitudine agresivă sau combatantă.
Implicaţi-vă copilul
Copilul este, în mod cert, persoana cea mai importantă din tot acest proces. Pentru
orice copil, de orice vârstă, este neplăcut să fie scos în evidenţă prin intervenţii speciale,
dar este încă şi mai rău dacă motivele nu îi sunt clare iar copilul nu se simte inclus în
procesul respectiv. Părinţii şi profesorii realizează planuri speciale pentru copil şi îi cer să
facă lucruri pe care nici unul dintre prietenii săi nu este nevoit să le facă! Copiii mai mici
pot să interiorizeze unele sentimente de ruşine şi senzaţia că sunt „răi“. Unii copii mai
mari pot să se simtă etichetaţi sau stigmatizaţi şi reacţionează prin resentimente şi
necomplianţă.
Întotdeauna este mai bine să simţi că eşti participant, nu pion. Chiar şi copiii
foarte mici acceptă intervenţiile atunci când motivele şi beneficiile le sunt explicate într-
un mod care pare raţional pentru ei.
5
Evaluarea iniţială: Ca parte a evaluării diagnostice, medicul sau specialistul de asistenţă
sanitară determină simptomele ţintă şi gradul iniţial de afectare
Strategia terapeutică: Medicul stabileşte o strategie terapeutică prioritizând simptomele
ţintă şi determinând metodele terapeutice cele mai potrivite pentru reducerea acestora
Monitorizarea simptomelor şi adaptarea strategiei: Una dintre componentele cele mai
importante ale tratamentului ADHD este monitorizarea simptomelor din diferite domenii
(cum ar fi învăţarea, rezultatele şcolare, interacţiunile familiale şi relaţiile cu persoanele
de aceeaşi vârstă) şi din diferite medii (de exemplu acasă, la şcoală, în afara programului
şcolar)
Cercul de prieteni
Un plan terapeutic individualizat care implică acest efort combinat va avea drept rezultat
capacitatea copilului cu ADHD de a dezvolta şi menţine relaţii, de a-şi îmbunătăţi
respectul de sine, performanţele academice şi încrederea în situaţiile cotidiene.
6
ADHD PE SCURT
Ce este ADHD?
ADHD are caracter ereditar. Dacă o familie are un copil cu ADHD, există
probabilitatea destul de mare ca şi fratele sau sora să prezinte simptome de
ADHD. De asemenea părinţii cu ADHD au sanse mari sa aiba un copil cu ADHD.
7
Simptome de inatentie: Nu acordă atenţie detaliilor, nu asculta cand i se vorbeste,
nu urmareste instructiunile primite, nu isi poate organiza activitatile, nu isi
termina sarcinile, pierde des lucruri
Ce se poate face?
Parintii sunt cei mai în masura sa contribuie la urmarirea comportamentului
copilului şi sa se adreseze medicului specialist în psihiatria şi neurologia copilului
şi adolescentului, la aparitia primelor manifestari specifice.
Primul pas este informarea din toate sursele disponibile despre ADHD. Este
esential insa sprijinul unui medic specialist cu privire la ADHD pentru ca doar
impreuna cu acesta se pot gasi metodele cele mai potrivite pentru a contribui la
succesul terapeutic al copilului afectat
BIBLIOGRAFIE
DSM IV
www.adhd.ro
www.csid.ro
www.primatv.ro