CENUȘĂREASA

După Frații Grimm

Prezentatorul 1: A fost odată, într-un timp îndelungat,

Un om putred de bogat.
Avea nevastă. Avea o fată
Și viața le era binecuvântată.
Prezentatorul 2: Dar s-a întâmplat ca femeia să moară.
Ce trist a fost omul, dar și fata sa!
O altă femeie locul i-l luară
Și ea două fete rele avea.
Prezentatorul 1: O viață grea începe în a omului casă.
Prezentatorul 2: Pentru fata numită (amândoi) Cenușăreasă!
( Scena este despărțită de o canapea, în două încăperi, în care se va desfășura acțiunea. În prima
sunt fotolii, scaune, oglinzi, farduri.Pe canapele stau:mama vitregă și cele două fete ale ei.
Cenușăreasa stă pe un scaun mai departe de ele. E îmbrăcată frumos, dar nu strălucește de
podoabe ca surorile ei.)
Fata 1: (Sare de pe fotoliu.) Ce, proasta asta se cade să stea cu noi în odaie?
Fata 2: Dacă vrea să mănânce n-are decât să muncească! La bucătărie cu ea! Acolo îi e locul!
( Cele două fete îi puseră o rochie cenușie și cam ruptă, papuci, zicând în timp ce o ciufuleau, o
îmbrăcau și o murdăreau pe față.)
Fetele: Asta meriți! Asta ți se cuvine! Cine te crezi să stai cu noi?!( O împing spre bucătărie
cântând):
Aceasta este cenușăreasa,
Ea e slugă-n toată casa.
Fugi, fugi, fugi, la muncă, hai!
Fata 1: Ce te gândești?
Fata 2: Și ce mai stai?
( Fetele fug în camerele lor, Cenușăreasa își șterge lacrimile, își pune șorțul și o băsmăluță pe
cap. Începe să facă treabă.)
( Prezentatorii ies în fața scenei.)
Prezentatorul 1: Într-o zi, tatăl fetelor se pregătea să plece la iarmaroc.
Prezentatorul 2: Înainte de a pleca le întrebă pe cele trei fete:
Tatăl: Ce daruri ați vrea, fetele mele, să vă aduc de la iarmaroc?
Fata 1: Rochii frumoase!
Fata 2: Ba mărgăritare și nestemate!
Tatăl: Dar tu, Cenușăreaso, ce-ți dorești să-ți aduc?
Cenușăreasa: Cea dintâi rămurică ce s-o anina de pălăria dumitale, la întoarcerea acasă, pe
aceea s-o rupi, dragă tată, și să mi-o aduci.
Tatăl: Bine, fetele mele, rămâneți cu bine!
Fetele: ( Vorbesc amândouă.) Să nu uiți de cadouri! Nu uita de cadouri!
Cenușăreasa: Sărut mâna, tată și Dumnezeu să te aibă în pază!
Fetele: (Sar în sus de bucurie.) Vom primi cadouri! Vom primi cadouri!
Fata 1: Dar tu ce stai aici?
Fata 2: Și ce te holbezi la noi? La bucătărie! La cenușă!
Fetele: Acolo e locul tău!(O împing spre bucătărie pe Cenușăreasă.)
Prezentatorul 1: S-a întâmplat ca odată, împăratul să pună la cale o mare petrecere.
Prezentatorul 2: Și a poftit la ospăț toate fetele frumoase din împărăția lui.
Prezentatorul 1: Astfel împăratul soscotea că feciorul său va avea de unde să-și aleagă o
mireasă.
Prezentatorul 2: Ce bucurie a fost pe cele două fete când au aflat că fuseseră poftite la
petrecere.
Fata 1: Vino de ne piaptănă! Auzi, Cenușăreaso?
Fata 2: Și treci de lustruiește-ne condurii! Ba încheie-ne și cataramele!
Fetele: Noi ne ducem la petrecerea de la palatal împăratului.(Cenușăreasa aleargă. Le piaptănă,
le șterge pantofii. Ele stau cu nasul în sus, zicând): Mai iute! Mai bine! Fii atentă!
Maștera: (Intră în odaie.) Sunteți gata, porumbițelor?
Cenușăreasa: (către mașteră) Îndură-te și ia-mă și pe mine!
Maștera: Ce-mi aud urechile! Cenușăreaso! Ești toată plină de praf și murdărie și încă mai
năzuiești a te duce la petrecere?Poftim: n-ai nici o rochie ca lumea, nici încălțări în picioare și-ai
vrea să dănțuiești!
Cenușăreasa: Aș vrea și eu să văd împăratul și palatul!
Maștera: (Plecând la bucătărie cu Cenușăreasa.) Ia uite ici: am răsturnat o strachină de linte în
cenușă, și de ești în stare ca-n două ceasuri să-mi alegi toată lintea, atunci o să te îngădui.
( Maștera pleacă la fetele ei. Cenușăreasa strigă pe fereastră:)
Cenușăreasa: Blânde porumbițe, și voi turturele,și voi păsări ale cerului,veniți cu toate de-mi
ajutați s-alegem lintea!
Bobul bun, ici, în ulcică,
Iar cel rău în gușulică!
(Cenușăreasa intră în odaia fetelor și a mașterei cu cele două străchini):
Gata, le-am ales! Pot să merg și eu?
Maștera: Degeaba te omori cu firea că tot n-o să te iau cu noi! Nu vezi? N-ai nici straie și nici să
dănțuiești nu te pricepi… Ce vrei? Să ne fie rușine cu tine?
(Toate îi întoarseră spatele și plecă, strâmbându-se la ea.)
Cenușăreasa: (privind pe fereastră)
Alunaș, drag alunaș,
Scutură-te rogu-te-aș
Și mă-nbracă-n strai de-argint
Numa-n aur fiind tivit!
( Cenușăreasa iese din scenă și se schimbă. În odaia fetelor sosesc invitații împăratului.)
Prezentatorul 1: Ce strălucire, doamne, lumini!
Sosesc toți ivitații și prințul îi îmbie.
Prezentatorul 2: E-n fierbere palatul! Trăsuri sosesc mereu.
Fac arlechinii tumbe și nu le este greu.
La sărbătoarea-aceasta cu muzici și cu flori,
Poftiți și dumneavoastră, prieteni spectatori.
(Apare Cenușăreasa. Toată lumea exclamă. Începe muzica. Prințul face o reverență, o ia de mână
pe Cenușăreasă și dansează. Când muzica se oprește, el o ține tot de mână. Vine un alt tânăr la
Cenușăreasă, face o reverență.)
Prințul: Nu se poate, că dănțuiește doar cu mine!
(Dansează din nou împreună. Se oprește muzica.)
Cenușăreasa: Etimpul să plec!
Prințul: Merg și eu cu tine! (Se produce o îmbulzeală la dans.Cenușăreasa a dispărut.)
(În timp ce prezentatorii vorbesc ,se eliberează scena.Cenușăreasa vine la bucătărie și fetele în
odaia lor.)
Prezentatorul 1: Trei seri la rând a ținut petrecerea.
Prezentatorul 2: Și de fiecare dată, el i-a pierdut urma, astfel încât nu știa nimic despre
frumoasa fată care îi pusese stăpânire pe inimă.
Prezentatorul 1: Din serară în seară, fata era tot mai frumoasă și prințul se simțea tot mai vrăjit
de ea.
Prezentatorul 2: Cenușăreasa a ajuns mereu înaintea tuturor acasă, ca și acum.
Prezentatorul 1: Să vedem ce se mai întâmplă în casa celor trei fete!
Maștera: Ați auzit, porumbițelor, ce-a hotărât împăratul?
Fetele: Ce-a hotărât? Ce-a hotărât?
Maștera: Fata pe-al cărei picior se va potrivi condurul, care a rămas lipit pe scara palatului,
aceea va fi nevasta prințului.
Fetele: Ce bine! Ce bine! Noi avem piciorul mic!
(Prințul intră în scenă însoțit de câțiva slujitori. Cele trei se aliniază grăbite.)
Prințul: Plecăciune încântătoarele mele! Ați auzit care e porunca împăratului. Iată și condurul!
Acesta-i. Cine-l încearcă?
Fata 1: Eu! Eu! (Ia condurul.) Permiteți să-l încerc!( Pleacă cu maică-sa la bucătărie. Încearcă.)
Uf! Nu-mi intră și degetul cel mic!
Maștera: Ce mai aștepți?( Îi dă un cuțit.) Taie-ți degetul de la picior.Dacă o să fii împărăteasă,
n-o să mai umbli pe jos!
(Fata retează degetul.)
Fata 1: Au!
Maștera: Ține-ți gura! Hai! Nu te mai aoli!
(Fata intră la împărat, călcând greu și strâmbându-se. Se aude o voce de afară.)
Vai, conduru-i foarte mic.
Parcă-i clește-așa o strânge!
 Și-năuntru-i numai sânge,
Că tot curge pic cu pic…
Nu-i mireasa adevărată…
Ea-i aproape și te-așteaptă…
Prințul:(Se uită la picior.Vede sânge.) Nu-i aceasta mireasa cea adevărată! Aș dori să încerci și
tu condurul.
Fata 2: ( Ia repede condurul și fuge cu maică-sa la bucătărie.) Uf! Vârful mi-a intrat, dar călcâiul
e prea mare!
Maștera: (Dându-i un cuțit.) Ce te mai canonești degeaba?Nu vezi că așa nu-i chip să-l încalți?
Taie-ți din călcâi și gata! Că o să fii în curând împărăteasă și n-o să mai trebuie să umbli pe jos!
Fata 2: (Retează din călcâi.) Au! Au!
Maștera: Ține-ți gura și hai. Nu te mai aoli și tu!
( Fata revine abia mergând și strâmbându-se de durere.Maștera o sprijină. Se aude o voce de
afară.)
Vai, conduru-i foarte mic.
Parcă-i clește-așa o strânge!
Și-năuntru-i numai sânge,
Că tot curge pic cu pic…
Nu-i mireasa adevărată…
Ea-i aproape și te-așteaptă…
Prințul: (Se uită la piciorul fetei.) Nici asta nu-i cea adevărată! Au nu mai aveți vreo altă fată și
nu vă îndurați s-o dați de la voi?
Tatăl: Nu, nu , nu mai avem alta! Da’ cum să spun... de la nevasta dintâi mai am una, o biată
Cenușăreasă...Da’ nici vorbă…nu poate fi ea mireasa.
Prințul: Să vie Cenușăreasa!
Maștera: (Sare ca arsă.)Nu se poate, Înălțimea ta, că e prea rufoasă. Nu se cuvine să se arate în
lume în halul în care e!
Prințul: Am spus să vie Cenușăreasa!
Toate: Cenușăreaso!
Cenușăreasa: (Apăru spălată, curate. Face o reverență plină de grație în fața prințului. El îi dădu
pantoful de aur. Fata se așeză pe scaun, scoase papucul și încălță condurul. Se ridică. Prințul o
privi și o recunoscu.)
Prințul: Aceasta-i mireasa cea adevărată! (Om luă de mână. În acest timp se auzi vocea de
afară):

Vai conduru-i tare mic,

Dar, de strâns, defel n-o strange,
Și-n condur nu este sânge,
Că n-a curs măcar un pic!
Ea-i mireasa-adevărată,
Mult dorită și visată!
(Prezentatorii trec în fața scenei.)
Prezentatorul 1: Așa s-a-ntâmplat în poveste
Dar adevăru-acesta este:
Prezentatorul 2: Cel rău de rău va avea parte,
Fiindc-a fost rău!
Prezentatorul 1: Cel bun va căștiga mereu!
Prezentatorii: Să fim deci buni! Să dobândim măsura! Aceasta e învățătura!
( Începe muzica. Intră în scenă toate personajele. Fac reverențe.)