Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 6
CENUȘĂREASA
După Frații Grimm
Prezentatorul 1: A fost odată, într-un timp îndelungat,
Un om putred de bogat. Avea nevastă. Avea o fată Și viața le era binecuvântată. Prezentatorul 2: Dar s-a întâmplat ca femeia să moară. Ce trist a fost omul, dar și fata sa! O altă femeie locul i-l luară Și ea două fete rele avea. Prezentatorul 1: O viață grea începe în a omului casă. Prezentatorul 2: Pentru fata numită (amândoi) Cenușăreasă! ( Scena este despărțită de o canapea, în două încăperi, în care se va desfășura acțiunea. În prima sunt fotolii, scaune, oglinzi, farduri.Pe canapele stau:mama vitregă și cele două fete ale ei. Cenușăreasa stă pe un scaun mai departe de ele. E îmbrăcată frumos, dar nu strălucește de podoabe ca surorile ei.) Fata 1: (Sare de pe fotoliu.) Ce, proasta asta se cade să stea cu noi în odaie? Fata 2: Dacă vrea să mănânce n-are decât să muncească! La bucătărie cu ea! Acolo îi e locul! ( Cele două fete îi puseră o rochie cenușie și cam ruptă, papuci, zicând în timp ce o ciufuleau, o îmbrăcau și o murdăreau pe față.) Fetele: Asta meriți! Asta ți se cuvine! Cine te crezi să stai cu noi?!( O împing spre bucătărie cântând): Aceasta este cenușăreasa, Ea e slugă-n toată casa. Fugi, fugi, fugi, la muncă, hai! Fata 1: Ce te gândești? Fata 2: Și ce mai stai? ( Fetele fug în camerele lor, Cenușăreasa își șterge lacrimile, își pune șorțul și o băsmăluță pe cap. Începe să facă treabă.) ( Prezentatorii ies în fața scenei.) Prezentatorul 1: Într-o zi, tatăl fetelor se pregătea să plece la iarmaroc. Prezentatorul 2: Înainte de a pleca le întrebă pe cele trei fete: Tatăl: Ce daruri ați vrea, fetele mele, să vă aduc de la iarmaroc? Fata 1: Rochii frumoase! Fata 2: Ba mărgăritare și nestemate! Tatăl: Dar tu, Cenușăreaso, ce-ți dorești să-ți aduc? Cenușăreasa: Cea dintâi rămurică ce s-o anina de pălăria dumitale, la întoarcerea acasă, pe aceea s-o rupi, dragă tată, și să mi-o aduci. Tatăl: Bine, fetele mele, rămâneți cu bine! Fetele: ( Vorbesc amândouă.) Să nu uiți de cadouri! Nu uita de cadouri! Cenușăreasa: Sărut mâna, tată și Dumnezeu să te aibă în pază! Fetele: (Sar în sus de bucurie.) Vom primi cadouri! Vom primi cadouri! Fata 1: Dar tu ce stai aici? Fata 2: Și ce te holbezi la noi? La bucătărie! La cenușă! Fetele: Acolo e locul tău!(O împing spre bucătărie pe Cenușăreasă.) Prezentatorul 1: S-a întâmplat ca odată, împăratul să pună la cale o mare petrecere. Prezentatorul 2: Și a poftit la ospăț toate fetele frumoase din împărăția lui. Prezentatorul 1: Astfel împăratul soscotea că feciorul său va avea de unde să-și aleagă o mireasă. Prezentatorul 2: Ce bucurie a fost pe cele două fete când au aflat că fuseseră poftite la petrecere. Fata 1: Vino de ne piaptănă! Auzi, Cenușăreaso? Fata 2: Și treci de lustruiește-ne condurii! Ba încheie-ne și cataramele! Fetele: Noi ne ducem la petrecerea de la palatal împăratului.(Cenușăreasa aleargă. Le piaptănă, le șterge pantofii. Ele stau cu nasul în sus, zicând): Mai iute! Mai bine! Fii atentă! Maștera: (Intră în odaie.) Sunteți gata, porumbițelor? Cenușăreasa: (către mașteră) Îndură-te și ia-mă și pe mine! Maștera: Ce-mi aud urechile! Cenușăreaso! Ești toată plină de praf și murdărie și încă mai năzuiești a te duce la petrecere?Poftim: n-ai nici o rochie ca lumea, nici încălțări în picioare și-ai vrea să dănțuiești! Cenușăreasa: Aș vrea și eu să văd împăratul și palatul! Maștera: (Plecând la bucătărie cu Cenușăreasa.) Ia uite ici: am răsturnat o strachină de linte în cenușă, și de ești în stare ca-n două ceasuri să-mi alegi toată lintea, atunci o să te îngădui. ( Maștera pleacă la fetele ei. Cenușăreasa strigă pe fereastră:) Cenușăreasa: Blânde porumbițe, și voi turturele,și voi păsări ale cerului,veniți cu toate de-mi ajutați s-alegem lintea! Bobul bun, ici, în ulcică, Iar cel rău în gușulică! (Cenușăreasa intră în odaia fetelor și a mașterei cu cele două străchini): Gata, le-am ales! Pot să merg și eu? Maștera: Degeaba te omori cu firea că tot n-o să te iau cu noi! Nu vezi? N-ai nici straie și nici să dănțuiești nu te pricepi… Ce vrei? Să ne fie rușine cu tine? (Toate îi întoarseră spatele și plecă, strâmbându-se la ea.) Cenușăreasa: (privind pe fereastră) Alunaș, drag alunaș, Scutură-te rogu-te-aș Și mă-nbracă-n strai de-argint Numa-n aur fiind tivit! ( Cenușăreasa iese din scenă și se schimbă. În odaia fetelor sosesc invitații împăratului.) Prezentatorul 1: Ce strălucire, doamne, lumini! Sosesc toți ivitații și prințul îi îmbie. Prezentatorul 2: E-n fierbere palatul! Trăsuri sosesc mereu. Fac arlechinii tumbe și nu le este greu. La sărbătoarea-aceasta cu muzici și cu flori, Poftiți și dumneavoastră, prieteni spectatori. (Apare Cenușăreasa. Toată lumea exclamă. Începe muzica. Prințul face o reverență, o ia de mână pe Cenușăreasă și dansează. Când muzica se oprește, el o ține tot de mână. Vine un alt tânăr la Cenușăreasă, face o reverență.) Prințul: Nu se poate, că dănțuiește doar cu mine! (Dansează din nou împreună. Se oprește muzica.) Cenușăreasa: Etimpul să plec! Prințul: Merg și eu cu tine! (Se produce o îmbulzeală la dans.Cenușăreasa a dispărut.) (În timp ce prezentatorii vorbesc ,se eliberează scena.Cenușăreasa vine la bucătărie și fetele în odaia lor.) Prezentatorul 1: Trei seri la rând a ținut petrecerea. Prezentatorul 2: Și de fiecare dată, el i-a pierdut urma, astfel încât nu știa nimic despre frumoasa fată care îi pusese stăpânire pe inimă. Prezentatorul 1: Din serară în seară, fata era tot mai frumoasă și prințul se simțea tot mai vrăjit de ea. Prezentatorul 2: Cenușăreasa a ajuns mereu înaintea tuturor acasă, ca și acum. Prezentatorul 1: Să vedem ce se mai întâmplă în casa celor trei fete! Maștera: Ați auzit, porumbițelor, ce-a hotărât împăratul? Fetele: Ce-a hotărât? Ce-a hotărât? Maștera: Fata pe-al cărei picior se va potrivi condurul, care a rămas lipit pe scara palatului, aceea va fi nevasta prințului. Fetele: Ce bine! Ce bine! Noi avem piciorul mic! (Prințul intră în scenă însoțit de câțiva slujitori. Cele trei se aliniază grăbite.) Prințul: Plecăciune încântătoarele mele! Ați auzit care e porunca împăratului. Iată și condurul! Acesta-i. Cine-l încearcă? Fata 1: Eu! Eu! (Ia condurul.) Permiteți să-l încerc!( Pleacă cu maică-sa la bucătărie. Încearcă.) Uf! Nu-mi intră și degetul cel mic! Maștera: Ce mai aștepți?( Îi dă un cuțit.) Taie-ți degetul de la picior.Dacă o să fii împărăteasă, n-o să mai umbli pe jos! (Fata retează degetul.) Fata 1: Au! Maștera: Ține-ți gura! Hai! Nu te mai aoli! (Fata intră la împărat, călcând greu și strâmbându-se. Se aude o voce de afară.) Vai, conduru-i foarte mic. Parcă-i clește-așa o strânge! Și-năuntru-i numai sânge, Că tot curge pic cu pic… Nu-i mireasa adevărată… Ea-i aproape și te-așteaptă… Prințul:(Se uită la picior.Vede sânge.) Nu-i aceasta mireasa cea adevărată! Aș dori să încerci și tu condurul. Fata 2: ( Ia repede condurul și fuge cu maică-sa la bucătărie.) Uf! Vârful mi-a intrat, dar călcâiul e prea mare! Maștera: (Dându-i un cuțit.) Ce te mai canonești degeaba?Nu vezi că așa nu-i chip să-l încalți? Taie-ți din călcâi și gata! Că o să fii în curând împărăteasă și n-o să mai trebuie să umbli pe jos! Fata 2: (Retează din călcâi.) Au! Au! Maștera: Ține-ți gura și hai. Nu te mai aoli și tu! ( Fata revine abia mergând și strâmbându-se de durere.Maștera o sprijină. Se aude o voce de afară.) Vai, conduru-i foarte mic. Parcă-i clește-așa o strânge! Și-năuntru-i numai sânge, Că tot curge pic cu pic… Nu-i mireasa adevărată… Ea-i aproape și te-așteaptă… Prințul: (Se uită la piciorul fetei.) Nici asta nu-i cea adevărată! Au nu mai aveți vreo altă fată și nu vă îndurați s-o dați de la voi? Tatăl: Nu, nu , nu mai avem alta! Da’ cum să spun... de la nevasta dintâi mai am una, o biată Cenușăreasă...Da’ nici vorbă…nu poate fi ea mireasa. Prințul: Să vie Cenușăreasa! Maștera: (Sare ca arsă.)Nu se poate, Înălțimea ta, că e prea rufoasă. Nu se cuvine să se arate în lume în halul în care e! Prințul: Am spus să vie Cenușăreasa! Toate: Cenușăreaso! Cenușăreasa: (Apăru spălată, curate. Face o reverență plină de grație în fața prințului. El îi dădu pantoful de aur. Fata se așeză pe scaun, scoase papucul și încălță condurul. Se ridică. Prințul o privi și o recunoscu.) Prințul: Aceasta-i mireasa cea adevărată! (Om luă de mână. În acest timp se auzi vocea de afară):
Vai conduru-i tare mic,
Dar, de strâns, defel n-o strange, Și-n condur nu este sânge, Că n-a curs măcar un pic! Ea-i mireasa-adevărată, Mult dorită și visată! (Prezentatorii trec în fața scenei.) Prezentatorul 1: Așa s-a-ntâmplat în poveste Dar adevăru-acesta este: Prezentatorul 2: Cel rău de rău va avea parte, Fiindc-a fost rău! Prezentatorul 1: Cel bun va căștiga mereu! Prezentatorii: Să fim deci buni! Să dobândim măsura! Aceasta e învățătura! ( Începe muzica. Intră în scenă toate personajele. Fac reverențe.)