Slujba Sfinților Cuvioși SILA, PAISIE și NATAN de la Sihăstria Putnei

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine,
cântăm Stihirile pe 4, glas 1, podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor cerești și, pe pământ, folositoare tare
oamenilor, miluiește, Preacurată Fecioară, pe cei ce nădăjduiesc întru tine, căci, după Dumnezeu, spre
tine, de Dumnezeu Născătoare, nădejdea ne-am pus.

Pe fericiții sihaștri cei prin minune vădiți, pe Natan și pe Sila și pe Paisie, astăzi veniți toți
credincioșii să îi cinstim în cântare de laudă, că rugători către Domnul s-au arătat, pentru cei ce îi cinstesc
pe ei.

Cu netrupeștile cete vă bucuraţi nespus, în ceruri lăudându-L, prin cântări întreite, pe Cel
preaminunat întru sfinții Săi, înaintea Căruia pomeniţi pe cei ce astăzi, cu evlavie, prăznuiesc pomenirea
voastră, Sfinților.

Iată acum ce e bine sau ce este frumos fără numai ca fraţii să locuiască-n unire, că unde e
aceasta, a poruncit Dumnezeu viaţa veşnică, pe care astăzi primind-o, vă bucuraţi în sălaşurile drepţilor.

Vase cu totul curate Dumnezeieștii Treimi v-aţi arătat în vremea cea din urmă în lume. Acesteia
rugându-vă neîncetat cu îndrăzneală, Părinţilor, pomeniţi-ne pururea şi pe noi, mântuire mijlocindu-ne.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Astăzi, toate cetele cele iubitoare de praznice, veniți să prăznuim soborul Cuvioșilor Părinți, celor
din Sihăstria Putnei. Că, prin vieţuirea lor cea dumnezeiască, lăcașuri preacurate făcându-se dumnezeieștii
Treimi, cu cetele Cuvioșilor se bucură în ceruri. Către aceştia să strigăm: Rugați-vă totdeauna pentru
obștea voastră și pentru cei ce, cu credință și cu dragoste, vă cinstesc după cuviinţă.

Și acum…, a Praznicului

La Stihoavnă

 Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului, cetate sfântă, a proorocilor mărire, împodobește-ți casa
întru care Cel Neîncăput Se naște!

Luceferi v-aţi arătat ai Sihăstriei Putnei, Sila preaînțelepte, Paisie slăvite și minunatule Natan!

Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă.

Ceată de cuvioşi slăvită şi cinstită, soliţi-i obştii voastre iertare de păcate şi milă, fericiţilor!

Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica cuvioşilor.

Chipuri virtuţilor, dreptare nevoinţei, măsură înfrânării, la toţi nevoitorii v-aţi arătat, slăviţilor!

Slavă…, asemenea:

Sfintei Treimi slujind cu râvnă în viață, treime de sihaștri, acum în ceruri milă ne mijlociți,
rugându-vă.

Şi acum…, a Praznicului, sau aceasta:

1
 Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa lumii, celor ce, cu credinţă, te lăudăm, Fecioară, milă şi har
trimite-ne!

Acum slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, că văzură ochii mei mântuirea
Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă
poporului Tău, Israel.

Și celelalte

Troparul, glasul 1, podobie: Piatra fiind pecetluită de iudei și ostașii străjuind preacurat Trupul Tău,
înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viață. Pentru aceasta, Puterile cerești strigau Ție,
Dătătorule de viață: Slavă învierii Tale, Hristoase! Slavă împărăției Tale! Slavă iconomiei Tale, Unule
Iubitorule de oameni!

Mărturisitori ai dreptei credinţe şi apărători ai neamului românesc v-aţi arătat, Sfinţilor Cuvioşi
Sila, Paisie şi Natan. Cu postul, cu privegherea şi cu rugăciunea ostenindu-vă, cereştile daruri aţi luat.
Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre!

Alt tropar, glasul 1, podobie: Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat,
purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Iacob Putneanul. Și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea,
cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui
Ce ți-a dat ție putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; slavă Celui Ce lucrează, prin tine, tuturor
tămăduiri.

Pe Cuvioșii sihaștri, pe îngerii cei în trup, pe ai Sihăstriei Putnei luceferi, pe Sila, Natan și Paisie,
cu laude veniți să îi cinstim, virtuțile acestora urmând. Și adunându-ne toți cei binecredincioși să zicem,
dar, cu credință: Slavă Celui Ce v-a încununat! Slavă Celui Ce v-a sfinţit! Slavă Celui Ce nouă păzitori
v-a arătat pe voi!

LA VECERNIA MARE

La Doamne, strigat-am…, punem Stihiri pe 8: 3 ale Praznicului și 5 ale Cuvioșilor, glasul al 4-lea,
podobie : Ca pe un viteaz între mucenici, de chinuri purtătorule Iacob, adunându-ne astăzi, te lăudăm pe
tine. Căci călătoria ai săvârșit, credința ai păzit și ai luat, de la Dumnezeu, cununa biruinței tale. Pe
care roagă-L să mântuiască de stricăciune și din primejdii pe cei ce săvârșesc, cu credință, pururea
cinstită pomenirea ta.

Astăzi ceata monahilor și soborul creștinilor să cântăm cântarea prorocului David, că minunat
arătându-Se Dumnezeu întru Sfinții Săi, a slăvit cu slava Sa pe cei care L-au proslăvit cu viața lor, pe
Natan, pe Paisie și pe Sila, ai Luminii nezidite luceferi vii arătându-se.

Cu zdrobirea de inimă aţi zdrobit preacumplitele năvăliri diavoleşti, Cuvioşilor! Și, cu post
nevoindu-vă, strunit-aţi a trupului nărăvire din păcat, întărindu-vă pururea de la Duhul Sfânt; de al Cărui
har învredniciţi-i şi pe cei care vă cântă astăzi cu râvnă şi cu dragoste!

Alte Stihiri, glasul 1, podobie: Prealăudaților Mucenici, dorind a vedea Dumnezeiasca Frumusețe, ați
răbdat răni, legături și moartea ce cumplită, împodobindu-vă cu tăria cugetului.

A Cuviosului Sila

De prunc însetând de Dumnezeu, ca un cerb ai alergat către izvoarele harului, Sila slăvitule, și,
silindu-ți firea cu nespuse osteneli, pe tine vas curat al Stăpânului cu totul te-ai făcut. Pe Acesta fă-L
îndurat şi nouă, celor ce te cinstim cu dragoste!

2
 A Cuviosului Paisie

De norul ceresc ți s-a umbrit inima îmbelșugat, de Dumnezeu iubitorule, Sfinte Paisie, și spre toți,
Părinte, iubitor făcându-te cu fapta și cuvântul, i-ai luminat, preaînțeleptule, ca făclia cea din sfeșnic
arătându-te tuturor, preaminunatule!

A Cuviosului Natan

Toiag în războiul nevăzut făcându-te fraților prin rugăciunea și sfatul tău, slăvitule Natan, cu
pecetea crucii deplin ți-ai pecetluit și inima, și mintea, și capul tău, pe care l-ai lăsat mărturie de sfințenie
obștii tale, și toiag, și pavăză.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Astăzi ne-au răsărit, ca niște luceferi ai Zilei celei neînserate și ca niște stele ale Soarelui Celui
mare, sihaștrii cei cu numărul Treimii numărați și întru o ceată dumnezeiește uniți: preaminunații Sila,
Paisie și Natan; pe care lăudându-i, așa să zicem: Bucurați-vă, dumnezeiești oglinzi ale harului, care cu
dumnezeiască lumină străluciți pe cei ce vă laudă! Bucurați-vă, flori preaînmiresmate ale Raiului, care în
lume ați adus mireasma cea mai presus de lume! Bucurați-vă, mlădițe minunate ale Viței celei cerești
preapline de strugurii virtuților, din care picură credincioșilor vinul cel dulce, de suflet veselitor!
Rugați-vă, dar, cu deadinsul să se mântuiască sufletele noastre!

Şi acum…, a Praznicului

Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse
Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl și pe Fiul și pe
Sfântul Duh, Dumnezeu; vrednic ești, în toată vremea, a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu,
Cel Ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește. Prochimenul zilei şi Paremiile:

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (3: 1 – 9)

Sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu și chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor
nepricepuți ei au părut că sunt morți și a fost socotită nenorocire ieșirea lor și nimicire plecarea lor dintre
noi, dar ei sunt în pace. Și chiar dacă, înaintea feței oamenilor, au primit chinuri, nădejdea lor este plină
de nemurire; și, puțin fiind pedepsiți, cu mari binefaceri vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a încercat și i-a
aflat vrednici de El. Ca aurul în topitoare i-a lămurit și ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Și în
vremea cercetării lor vor străluci și vor fi ca scânteile ce aleargă pe miriște. Judeca-vor neamuri și vor
stăpâni popoare și Domnul va împărăți peste ei în veci. Cei ce nădăjduiesc spre El vor înțelege adevărul și
credincioșii vor rămâne lângă El în iubire; că har și milă va dărui cuvioșilor Lui și va purta grijă de aleșii
Săi.
Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (5: 15 – 6: 3)
Drepții în veci vor fi vii și răsplata lor este întru Domnul, iar Cel-Preaînalt poartă grijă de ei.
Pentru aceasta, vor primi împărăția luminii și cununa frumuseții din mâna Domnului; căci cu dreapta Sa îi
va acoperi și cu brațul Său îi va ocroti. Va lua râvna Lui în loc de armă și va întrarma făptura spre izbândă
asupra vrăjmașilor. Îmbrăca-Se-va ca într-o platoșă cu dreptatea și Își va pune coif judecata cea
nefățarnică. Va lua cuvioșia ca pavăză nebiruită și va ascuți cumplita mânie ca o sabie; și lumea va porni
război împreună cu El asupra celor fără de minte. Ca niște săgeți bine îndreptate, fulgerele vor porni din
nori, ca dintr-un arc bine încordat, și vor lovi la țintă. Și din mânia Sa, ca dintr-o praștie, va fi aruncat
noian de grindină. Se va întărâta asupra lor apa mării și râurile îi vor îneca deodată. Va sta împotriva lor
duhul Puterii și ca o vijelie îi va risipi. Astfel, fărădelegea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna
tronurile celor puternici. Auziți, dar, împărați, și înțelegeți! Învățați-vă, judecători ai marginilor
pământului! Ascultați, cei ce stăpâniți mulțimi și cei ce vă trufiți cu mulțimea popoarelor. Că de la
Domnul s-a dat vouă stăpânirea, și puterea de la Cel-Preaînalt; El este Cel Ce vă va cerceta faptele și
planurile vi le va cerca.

3
 Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7 – 15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de
lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înțelepciunea, iar
vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia
între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi
amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de
răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au
izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul
răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va
dărui Domnul aleșilor Lui și va purta grijă de cuvioșii Săi.

La LITIE

Stihira hramului Bisericii apoi Stihirile. Glas 1, însuși glasul

Veselește-te în Domnul și saltă duhovnicește, fericită obște a Sihăstriei Putnei, că astăzi, ca o

primăvară, a venit la tine, cu flori preaminunate dintru grădinile cele cerești, pomenirea Cuvioșilor
sihaștri; că cei pe care i-ai purtat în sânul tău astăzi, prin lucrarea Duhului, au înflorit și tuturor dăruiesc
buna-mireasmă a harului, veselind sufletele celor ce, cu credință, săvârșesc sfântă pomenirea lor.

Glas 4

Vase preacurate făcându-vă Luminii celei întreite, prin lumină lumii v-ați descoperit, treime de
sihaștri; și cu toiegele voastre puterea cea diavolească alungând, v-ați arătat, Cuvioșilor, chipuri slăvite;
deci, ca cei ce aveți îndrăznire la Dumnezeu, pomeniți-ne și pe noi, cei ce vă cinstim, sărutând cu credință
racla moaștelor voastre.

Slavă…, glasul al 5-lea:

Veniți, toți credincioșii, să ne veselim duhovnicește și să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului

nostru. Că astăzi nemincinoasa Lui făgăduință iarăși strălucește, pe Cuvioșii cei pururea-cugetători la
îndreptările Sale întru pomenire veșnică arătându-i, și de minuni făcători, și preatari apărători ai celor ce-i
cinstesc; pe aceștia și noi, dar, cu credință lăudându-i, și cu evlavie, să strigăm: Pentru rugăciunile lor,
Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele noastre!

Şi acum…, a Praznicului sau a Născătoarei, aceasta:

Fericimu-te pe tine, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te slăvim credincioșii după datorie,

cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

La Stihoavnă

Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Când, de pe lemn, mort Te-ai pogorât, cel din Arimateea, pe Tine, viața
tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat, Hristoase, și cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima
și cu buzele, trupul Tău, Cel nestricat. Însă, fiind cuprins de frică, se bucură, strigând către Tine: Slavă
smereniei Tale, iubitorule de oameni!

Crucea Împăratului Hristos ridicând pe umerii voştri, Preacuvioşilor, calea nevoinţelor aţi
străbătut-o uşor; şi suindu-vă deasupra nevoilor firii, toate uneltirile lui Veliar le-aţi stricat, care,
tânguindu-se, zis-a către cei ai săi: O, prieteni, toată întărirea mea surpatu-s-a.

Stih: Lăuda-se-vor cuvioșii întru slavă și se vor veseli întru așternuturile lor.

4
 Graiul lui Davíd l-aţi împlinit, că punând în inima voastră suişuri, Sfinţilor, şi, ca cei fără de trup
viaţă petrecând, la înălţime suitu-v-aţi, la cea aşteptată a desăvârşirii celei dumnezeieşti neîncetat, unde
îngereştile cete au cântat, văzând, cu uimire: Cum, dar, netrupeşti se-arată cei în trup!

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în Biserica cuvioșilor.

Vase preacurate v-aţi făcut şi de bun folos – după Pavel –, preaînţelepţilor, darurilor Duhului
împărtăşindu-vă, căci credinţa şi dragostea, nădejdea şi pacea şi răbdarea îndelung pururea voi lucrând,
partea cea de-a dreapta măririi, cea gătită vouă de Tatăl, astăzi moşteniţi, nevoitorilor!

Slavă…, glasul al 8-lea:

Mulțimile călugărilor, pe voi îndreptătorii noștri vă cinstim, Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan; că
prin voi pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericiți sunteți, că lui Hristos ați slujit și
a vrăjmașului ați biruit puterea, cei ce sunteți cu Îngerii împreună vorbitori, cu Drepții și Cuvioșii
împreună locuitori; cu care împreună rugați-vă Domnului să miluiască sufletele noastre!

Şi acum…, a Praznicului

Acum slobozește…

Și celelalte

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă. Bine este cuvântat Cel Ce vine întru numele Domnului,
troparul de două ori (vezi la Vecernia mică) şi al Praznicului sau al Născătoarei de la Înviere.

După întâia Catismă, Sedealna, glasul 1, podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule, ostașii străjuindu-l,
morți s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim,
Pierzătorul stricăciunii. La Tine cădem, Cel Ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Cu toţii să cântăm cu credinţă soborul slăvit şi minunat al sihaștrilor Putnei, pe bunul Paisie, și pe
Sila cel minunat, dar și pe Natan nevoitorul duhovnic, care pentru noi solesc în ceruri la Domnul iertarea
păcatelor.

Slavă…, glasul al 4-lea, podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste
noi, care, cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.

Pe vasele harului cele curate, pe Sila, pe Paisie și pe Natan să-i lăudăm că tuturor celor ce-i
cinstesc dau vindecare și minuni izvorăsc în dar.

Şi acum…, a Praznicului

După a doua Catismă, Sedealna, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul Cel împreună, fără de început, cu
Tatăl și cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioșii, și
să I ne închinăm, că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce și moarte a răbda și a scula pe cei morți,
întru slăvită Învierea Sa.

Cu toiagul puterii celei dumnezeiești de la bolnavi puterea celui viclean izgonind, minunat v-ați
arătat chipul, slăviților, și în dar tămăduiri izvorâți celor ce vin la sfintele voastre moaște, cele cu bună
mireasmă, Sila, Natane și Paisie.

Slavă…, aceeași. Şi acum…, a Praznicului

5
 Polieleu şi Mărimurile:

Mărimu-vă pe voi, de trei ori fericiților, Sila, Paisie și Natan, și cinstim pomenirea voastră cea
întru tot prăznuită.

Veniți toți cu evlavie să lăudăm pe Sfinţii Cuvioși cei minunați, care cu harul au strălucit în
Sihăstria Putnei.

Stihuri:

1. Așteptând, am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.

2. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului.

3. Pentru cuvintele buzelor tale eu am păzit căi aspre.

4. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie.

5. Să știți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său.

6. Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

După Polieleu, Sedealna, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea fecioriei tale și de prealuminată curăția
ta, Gavriil mirându-se, a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ție? Sau cum
te voi numi pe tine? Nu mă pricep și mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ție:
Bucură-te, ceea ce ești plină de har!

Astăzi, soboarele celor fără de trup cu adunările dreptcredincioșilor, preaminunat se veselesc şi

saltă duhovniceşte, ceata Cuvioşilor Sila, Natan și Paisie cinstind cu evlavie și făcând prăznuirea lor, și
cântă cuvioasă cântare: Bucură-te cinstită adunare!

Slavă…, aceeași. Şi acum…, a Praznicului, sau aceasta:

Preaminunatul glas al slujitorului celui de foc venind, Stăpână cerului te-a arătat și mai presus de
toate, Fecioară-Maică; că, pe Dumnezeu născând, covârșești toate mințile, pentru care pururea te mărim
cu evlavie, cântându-ți cu credință, Fecioară: Bucură-te, Împărăteasă Maică!

Apoi îndată antifonul I al glasului al 4-lea, după care Prochimenul, glasul al 4-lea:

Bucura-se-vor cuvioșii întru slavă și se vor veseli întru așternuturile lor.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea cuvioșilor.

Evanghelia (Matei 11: 27 – 30)

Toate Mi-au date de către Tatăl Meu și nimeni nu-L cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe
Tatăl nu-L va cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul să-i descopere. Veniți la Mine
toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni! Luați jugul Meu asupra voastră; și învățați-vă de la
Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre! Că jugul Meu este bun și
povara Mea este ușoară. (Joi, în săptămâna a 4-a după Pogorârea Sfântului Duh.)

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuvioșilor Tăi, Milostive, curățește mulțimea greșalelor mele!

6
 Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor mele!

Și îndată stihira, glas 2

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea
mea!

Cuvioșilor sihaștri, în tot pământul a ieșit vestea faptelor voastre. Pentru aceasta, în ceruri ați aflat
plata ostenelilor, taberile drăcești ați pierdut, cetele îngereți ați ajuns, a cărora și viață fără prihană ați
urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cereți pace sufletelor noastre!

Canonul Cuvioșilor. Glas 8.

Cântarea I. Irmos: Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut
minuni de demult, în chipul crucii lovind și despărțind marea și pe Israel, cel ce mergea pedestru, l-a
mântuit, pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.

Pe cei ce pururea au împlinit cuvântul Tău, ca niște Îngeri în trup, după cuviință încercând a-i
lăuda, Cuvântule al Tatălui, dă-mi cuvânt cu putere, limba mișcându-mi și inima, și gândul deșert
alungându-l de la mine!

Egipteneştile porniri surpându-le, ca Moise oarecând, Sfinţii trei sihaştri cu lacrimi au înecat pe
faraonul netrupesc în pustiile Putnei şi în pământul făgăduit astăzi între Cuvioşi se veselesc.

Soarelui Celui nezidit făcându-vă luminători minunați, străluciți cu slavă pe cerul Bisericii,
Cuvioșilor Părinți, alungând necredința și pe cărarea poruncilor îndreptând pe cei care vă cinstesc.

A Născătoarei de Dumnezeu

Făgăduinţa Dumnezeu plinind-o, cea către Eva dintâi, Maică a Vieții pe tine te-a făcut, că tu pe
Cel Unul-Născut fără maică din Tatăl, fără de tată L-ai zămislit, Fecioară Curată, din trupul tău.

Alt canon, Glas 8. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul,
striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm!

La crinii grădinilor Raiului, la Natan, la Sila și la Paisie să alergăm, mireasmă să luăm,

dumnezeiască, izgonitoare a miesmei păcatelor.

Ai negurii veacului de acum, Sfinților sihaștrii, izonitori v-ați arătat; ci pururi străluciți-ne și nouă
neînserata lumină a harului!

Slavă…

Umbra întristărilor risipind, suit-ați pe scara împlinirii poruncilor,· slăviților, în corturile slavei, la
bucuria cerească și veșnică.

Și acum…

De iarna păcatului celui cumplit scăpăm, Preacurată, alergând la solirea ta, care pururea ca o
primăvară ne-aduce calda suflare a harului.

Catavasia

7
Cântarea a III-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai întărit din început cerurile cu pricepere și pământul pe ape
l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întărește! Că nu este Sfânt afară de Tine, Unule,
Iubitorule de oameni!

Ispitiţi în pustie ca în topitoare, slăviţilor, toată pământeasca dorire cu totul ați lepădat și v-ați unit
pe deplin cu focul dumnezeirii, strălucind, Părinților, astăzi, ca soarele.

Netrupeștilor cete urmând cu dorul de Dumnezeu, ați viețuit îngerește în trup, fericiților; cu care
astăzi cântați în cereștile lăcaşuri cântare de laudă Domnului Savaot.

Ţinând toată porunca până la capăt, slăviților, cu frică și cu cutremur mântuirea aţi lucrat,
ascultare făcând fără cârtire de-a pururea și fii ai lui Dumnezeu arătându-vă neîntinați.

A Născătoarei de Dumnezeu

Isaia pe tine mai dinainte vestindu-te, Maică, zis-a: Iată, fecioara în pântece va lua și ne va
naşte cu trup pe Cuvântul Cel veşnic; pe Carele Îl slăvim, pe tine mărindu-te.

Alt canon. Acelaşi irmos

Pe-a Treimii treime, Sila, Natan și Paisie, care pe pământ petrecut-au în unime desăvârșit, să îi
cinstim în cântări, că în ceruri se roagă la tronul Acesteia pentru cei ce îi laudă.

Lăudăm cu credință pe stâlpii cei neclintiți, pe cei ce pe Piatra credinței își au temeliile, pe cei cu
totul de foc, înălțați până la ceruri, pe cei ce călăuzesc pe calea poruncilor.

Slavă…

Urând odihna trupească și ale lumii plăceri, cu râvnă dorit-ați odihna cea cerească și veșnică și de
a Numelui sfânt îndulcire gândită pururea v-ați bucurat, preaînțelepților!

Și acum…

Minunată e, Maică, taina Întrupării Cuvântului, care întru tine, Fecioară, s-a lucrat mai presus de
gând; pentru aceasta toți de Dumnezeu Născătoare te vestim, Bucură-te, cântându-ți cu Îngerul.

Catavasia. Sedealna. Glas 1. Mormântul tău…

Scriind, ca niște buni, în pomelnicul vostru pe cei ce dăruiau și pomenindu-i cu râvnă, în cer
pomeniți acum pe toți cei ce vă dăruie dar de laudă și în cartea vieții îi scrieți, slăviților!

Slavă… Asemeni

Izvor de vindecări dobândind credincioșii și scut nebiruit, sfinte moaștele voastre, la ele cu
dragoste și osârdie alergăm, izbăvindu-ne de tulburări și necazuri, și luând în dar tămăduire de boală
degrabă, slăviților!

Și acum… A Praznicului

Cântarea a IV-a. Tu ești tăria mea, Doamne! Tu – și puterea mea; Tu – Dumnezeul meu; Tu – bucuria
mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile Părintești, și a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu
Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!

8
 Iată acum, Sfinților, ce este bun și frumos fără numai pururea cu dragoste a locui fraţii la un loc;
ca mirul pe barbă, pe marginea veşmintelor; că binecuvântarea şi viaţa primit-aţi vieţuind în unire,
slăviţilor! Ps. 132

Partea mea ești, Bunule, Tu ești nădejdea mea, Tu, scăparea, Tu și izbăvirea mea, o,
Preaminunatule Dumnezeu, cântat-ați de-a pururi cu graiul Proorocului; cu care și astăzi cuvioasă cântare
lui Hristos îi cântați, Cuvioșilor! Ps. 118, 57

Umbră văzând, Sfinților, zilele omului, și că Domnul – numai El – rămâne în veac, și din neam în

neam pomenirea Lui, prin neîncetata chemare a Numelui, Căruia – precum zice – tot genunchiul se
pleacă, Ziua cea neînserată ați dobândit. Înț. Sol. 2, 5; Ps. 101, 12; Filip. 2, 9 – 10.

A Născătoarei de Dumnezeu

Toţi te cinstesc: Îngerii, Maică, şi oamenii; că încăpându-L negrăit în pântece pe Dumnezeu Cel
neîncăput, mai presus de toate, Stăpână, te-ai arătat; pentru aceasta ție tot genunchiul se pleacă și te laudă
pururea, mărindu-te.

Alt canon. Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău și m-am temut; înțeles-am lucrurile Tale, grăia Proorocul și
am proslăvit Puterea Ta.

Iubitori arătându-vă pururi ostenelilor trupului, ați aflat odihnă sufletelor voastre pe Hristos,
Cuvioșilor!

Necruțându-vă vasele trupurilor voastre cu nevoințele, vase sfinte ale harului v-ați făcut, de trei ori
fericiților!

Slavă…

Ajutor neîntârziat ne sunteţi în preacumplita năvală diavolească, slăviților; pentru care pururea vă
lăudăm!

Și acum…

Tuturor credincioșilor ești mijlocitoare la Cel născut al tău, și liman celor înviforați, Maica
Dumnezeului Celui viu.

Catavasia

Cântarea a V-a. Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel Ce ești Lumina neapusă, și m-a acoperit
întunericul cel străin pe mine ticălosul; ci mă întoarce și, la lumina poruncilor Tale, îndreptează căile
mele, rogu-mă!

Netrupeşte în lume ați viețuit, tustrei adunându-vă, lucrarea îngerească săvârșind cu credință, în
trup fiind, deci acum în ceruri cântați cântare întreită dumnezeieștii Treimi, Cuvioșilor!

Evanghelia slavei s-a încredințat preastrălucit în voi, Cuvioșilor, că prin strălucire de lumină v-ați
vădit, Sfinților, moaștele slăvite și de minuni izvorâtoare, pe care astăzi le cinstim cu evlavie.

Ierarhului Iacob Putneanul v-ați însoțit, înțelepților, cu el de un suflet și un gând arătându-vă pe

pământ, căruia și în ceruri ca mieii cei curați urmat-ați, la Păstorul cel mare suindu-vă.

A Născătoarei de Dumnezeu

9
 Avacum auzit-a glasul Tău cel sfânt și s-a temut, Dumnezeule, și, văzând venirea cea slăvită a Ta,
spăimântatu-s-a, că dintru Fecioară aveai, Cuvinte, a Te naşte, tuturor ca un om arătându-Te.

Alt canon. Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău Cel înalt; pacea Ta dă-o
nouă, Iubitorule de oameni!

O, dumnezeiesc gândul vostru, fericiților, cel lipit totdeauna de Dumnezeu care de slava nezidită
v-a împărtășit!

Racla cea de har izvorâtoare a moaștelor voastre dumnezeiești, Cuvioșilor, tămăduire ne dăruiește
îmbelșugat!

Slavă…

Inima lăcaș v-ați făcut-o, Cuvioșilor, al Preasfântului Nume al lui Hristos, către Care vă rugaţi în
lăcașurile cerești.

Și acum…

Iartă, ca un Bun, Ziditorule, pe robii tăi, rugăciunea cea de Maică ascultând a Preacuratei
Născătoare de Dumnezeu.

Catavasia

Cântarea a VI-a. Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și Te rog, ridică-mă din
adâncul răutăților, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

Silindu-vă, aţi luat Împărăţia cerurilor, acum de la Dumnezeu, o, preacuvioșilor, Natane slăvitule,
Sila fericite, și preabunule Paisie!

Topitu-v-ați neîncetat trupul cu postul, vitejilor, nimicind pornirile păcatului și deplin făcându-vă
vase preacurate ale harului, slăviților!

A Treimii

Ascultă cererea robilor Tăi, o, Dumnezeule, Treime fără început și Unime, pururea, pentru
rugăciunile cetei întreite a sihaștrilor nevoitori.

A Născătoarei de Dumnezeu

Zid tare și neclintit și apărare și pavăză, Stăpână, ești tuturor binecredincioșilor, celor care-ți laudă
facerea de bine pretutindenea cu dragoste.

Alt canon. Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune mâhnirile mele. Că sufletul meu s-a
umplut de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune
scoate-mă!

Scăpându-o pe femeie, Sfinților, de cumplita lucrare diavolească, chipul slăvit și toiagul puterii
v-ați arătat, de Hristos iubitorilor; pentru aceasta vă cinstim preacinstita icoană și moaștele.

Ispitele vrăjmășești goniți-ne cu toiagul mijlocirilor voastre, cum oarecând săvârșit-ați minune,
Sfinților Sila, Natan și Paisie, puterea celui preaviclean cu toiegele voastre izgonindu-o.

Slavă…

10
 Hrănindu-vă în pustie, Sfinților, cu hrana împlinirii poruncilor, v-ați arătat mai frumoși decât
cedrii, învrednicindu-vă, Sfinţilor Cuvioși, de frumusețea cea dintâi a chipului celui dumnezeiesc.

Și acum…

Acoperă, Preacurată, pururea pe cei ce vin cu credință la tine, de Dumnezeu Născătoare și

Împărăteasă a toate pe tine vestindu-te, ca una ce ai zămislit pe Dumnezeu și Stăpânul zidirilor.

Catavasia

Condac. Glas 8. Apărătoare Doamnă, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ție,
Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate
nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Pe Cuvioșii Părinți ai Bucovinei, Sfinții Sila, Paisie și Natan să-i lăudăm. Că aceștia mult
nevoitori fiind, înțelepți îndrumători s-au arătat. Pentru aceasta, cu evlavie cântăm: Bucurați-vă,
Cuvioșilor Părinți, rugători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre!

Alt condac. Glasul al 8-lea. Apărătoare Doamnă…

Mulțimea valurilor lumii neudat trecând, înecat-ați întru lacrimi, Cuvioșilor, repejunea
preacumplită a vrăjmașilor și luând darul minunii de la Dumnezeu, vindecați pe cei ce cântă cu evlavie:
Bucurați-vă, de trei-ori-fericiților!

Icos

Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraților, veniți să ne bucurăm! Că nu florile acestei primăveri
ne-aduc acum miresme, ci florile cele în Rai odrăslite și cu roua Duhului stropite, Cuvioșii Sila, Natan și
Paisie. Veniți, dar, acestora să le strigăm cu evlavie: Bucurați-vă, de trei-ori-fericiților!
SINAXAR
Întru această lună, mai, în ziua a 16-a, facem pomenirea Sfinţilor Cuvioși Sila, Paisie şi Natan de
la Sihăstria Putnei
Cuvioșii Sila, Paisie și Natan s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de aspră
nevoință și de liniște în care se retrăgeau monahii iubitori de mai multă rugăciune și nevoință.
Cuviosul Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinții ortodocși, Ion și Ioana. A
intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (comuna Cristești, județul Botoșani), fiind foarte tânăr, de
unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de
starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al
schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare. Ca ucenic
și ajutor al starețului Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grijă timp de peste 30 de ani de toate cele
necesare obștii, ostenindu-se, în același timp, la slujbele bisericii și la împlinirea pravilei de chilie. În
toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareț de către
mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața
duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit
o biserică nouă de piatră cu hramul Buna-Vestire, pe care a împodobit-o cu toate cele trebuitoare, precum
și o nouă trapeză și chilii. Ajuns vestit duhovnic și povățuitor de suflete, Cuviosul Sila a fost prețuit atât
de credincioșii simpli, cât și de domnitorii Moldovei Constantin Cehan Racoviță și Grigorie Calimachi,
precum și de înalți dregători, egumeni și arhierei, pe toți povățuindu-i cu înțelepciune pe calea mântuirii.
Sub îndrumarea sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau cu caligrafierea manuscriselor ce
cuprindeau sfinte slujbe și importante scrieri ale Sfinților Părinți. Dintre ucenicii săi, cel mai cunoscut
este episcopul Rădăuților Dosoftei Herescu. Ultimii ani de viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe
lipsuri și încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774, și a
îngrădirilor puse de noua stăpânire. Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor și era nevoit să se
împrumute de bani și alimente. Cunoscându-și apropiatul sfârșit pământesc, Sfântul Sila a pus povățuitor

11
Sihăstriei Putnei pe Cuviosul Natan, apoi și-a cerut iertare de la toți. La 23 aprilie 1783, după ce se
nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în
mâinile Domnului, pe Care L-a iubit și slujit întreaga sa viață.

Cuviosul Paisie s-a născut în anul 1701 și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa
a fost hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la Mănăstirea Sfântul Ilie, de unde a trecut la
Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei, viețuind întru adâncă smerenie. Deși
nu a fost stareț al Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința ortodoxă pe toți, mai ales în
vremea stăpânirii străine. De asemenea, el primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care,
adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către toți ca un mare părinte duhovnicesc.
Împreună cu stareții Sila și Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă, dar s-a
dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele veșnice în data de 16 decembrie 1784.

Cuviosul Natan s-a născut în anul 1717, fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și
eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multă rugăciune și
liniște, s-a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a
fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob
Putneanul. Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu el, dar și credincioșii închinători îl
cinsteau ca pe un adevărat părinte și păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe. El se îndeletnicea și cu
caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor ctitoricești. În anul 1781 a fost rânduit stareț de
către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși înaintat în vârstă,
ieroschimonahul Natan a continuat cu multă râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintașului
său, călăuzind obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani și jumătate, deși lipsurile și greutățile
erau tot mai mari din pricina ocupației habsburgice. La capătul unei vieți închinate lui Dumnezeu, în
neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor,
Cuviosul ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Nașterii Mântuitorului
Hristos, pe 26 decembrie 1784.

La scurt timp după trecerea la cele veșnice a celor trei Sfinți ieroschimonahi, Schitul Sihăstria
Putnei s-a pustiit din pricina vitregiei vremurilor. După mai bine de 200 de ani, la începutul Postului Mare
din anul 1990, un monah putnean, retras pe locul fostului Schit, a văzut o lumină cerească deasupra
pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat biserica, apoi s-a făcut nevăzută. La puțin
timp după aceasta, pe 24 aprilie 1990, când s-a început refacerea Schitului, în pronaosul vechii biserici
s-au descoperit mormintele celor trei Cuvioși: Sila, Paisie și Natan, în care se aflau osemintele lor,
galbene ca ceara și răspândind bună-mireasmă. În anii ce au urmat, numeroase vindecări minunate s-au
săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor. De aceea, cu prilejul împlinirii 20 de ani de la resfințirea vechii
biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6 –
7 iunie 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de
prăznuire la 16 mai.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi! Amin.

Cântarea a VII-a. Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală și focul în rouă l-au schimbat,
strigând: „Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeule, în veci!”

Inima voastră încredințând-o în tot ceasul rugăciunii neîncetate, chemând Numele Căruia se
pleacă tot genunchiul, ați biruit, slăviților, năvălirile ispitei.

Însăși Luminii nezidite slujitori v-ați făcut cu viețuirea; deci, vădindu-vă prin strălucirea de
lumină, lumină dăruiți acum celor care vi se roagă.

Inima voastră ați lărgit-o – cum și Pavel fericitul îndemna – către toți, iubitori făcându-vă de-a
pururea, pe credincioși, slăviților, pomenindu-i în tot ceasul. II Cor. 6, 13

12
 A Născătoarei de Dumnezeu

Lumii ești Maică Împărăteasă, pe Atoateziditorul zămislindu-L, pe Care roagă-L, Stăpână, pururea
pentru lume iertare să dea, mijlocindu-ne, cu solirea ta de maică!

Alt canon. Tinerii din Iudeea, mergând în Babilon oarecând, cu credința Treimii văpaia cuptorului au
călcat-o, cântând: „Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat!”

Sihăstrește viața petrecându-vă, Sfinților, ați strălucit tuturor cu razele virtuții, pe toți
încredințându-i și învățându-i să laude: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinților noștri!

Toată latura Putnei vă vestește minunile, Cuvioșilor, că dați tămăduire degrabă celor care vă
cinstesc, închinându-se și cu credință căzând la sfânta voastră raclă.

Slavă…

Rugăciunile voastre cele bineprimite la Tronul Cel preaînalt, slăviților, cu râvnă – precum
odinioară – înălțați, pomenindu-ne pe noi, cei ce facem, cu dor, a voastră pomenire.

Și acum…

Iesei rădăcină arătatu-s-a ție, Maică, născând pe David; iar tu, ca o tulpină dintr-însul, odrăslit-ai
pe Mlădița aceluia, pe Împăratul Hristos, pe Dumnezeu și Omul.

Catavasia

Cântarea a VIII-a. Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oștile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați
întru toți vecii!

A Preacuratei sfânt lăcaş ridicându-l, Cuvioșilor, iarăși din piatră, pe piatra credinței v-ați întărit și
mintea.

Apei zidit-ai, Părinte Sila, fântână, însetând tu după Apa cea vie, pe Care azi aflând-o, și nouă
izvorăște-O!

Umbră viața cea de aici socotind-o, Cuvioase Natan, la viața cea adevărată cu râvnă alergat-ai.

A Treimii

Dă tuturor pace și sănătate și izbăvire din boli cu solirea celor trei sihaștri, Treime preaslăvită!

A Născătoarei de Dumnezeu

Sminteală este înțelepților lumii pururea-fecioria ta, Maică, iar celor ce te cântă taină
preaminunată.

Alt canon. Pe Împăratul…

Inima voastră, și voirea, și mintea, le-ați supus deopotrivă cu trupul doririi mai bune către
Împărăție.

Punând în voi, ca’n trei măsuri de făină, aluatul Său, Înțelepciunea cerească, săviților, dospit-ați
spre îndumnezeire!

13
 Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Unde lucrează, Sfinţilor, harul vostru, de acolo se alungă puterea diavolească; deci, cu ocrotire
neîncetată, păziți și obștea voastră!

Și acum…

Toată nădejdea către tine o punem, de Dumnezeu Născătoare Stăpână, deci cu a ta putere
păzește-ne de-a pururea!

Catavasia

Cântarea a IX-a. Spăimântatu-s-a de aceasta, cerul și marginile pământului s-au minunat. Că

Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupește și pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru
aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngerești și omenești, te mărim!

A sfintei sihăstrii a putnenilor întreita făclie a harului dumnezeiesc, veniți credincioșilor s-o
cinstim; pe Cuvioșii cei slăviți, Sila și Natan și Paisie, pe florile pustiei preadulci mirositoare, pe rugătorii
cei către Hristos.

Biserica întreagă se bucură, prăznuind cu credință și dragoste și săvârșind pomenirea voastră de

peste an, mijlocitori avându-vă, preafierbinți, în ceruri la Dumnezeu, slăviților sihaștri ai Sihăstriei Putnei,
Sila, Natane și Paisie!

Ispite de tot felul voi izgoniţi de la noi, care astăzi cu dragoste, vă încununăm praznicul cu florile
laudei, slăviţilor Paisie, Sila şi Natane, şi vă rugăm ca de la obştea noastră îndepărtând necazul, şi
mântuire să îi mijlociţi!

A Născătoarei de Dumnezeu

Nădejde neclintită am câştigat, credincioşii, de-a pururi la tronul Tău pe Maica Ta, Unule-Născut
şi Cuvântule, că în mitrasul ei curat ai binevoit a sălăşlui, pe-aceasta arătând-o şí maică, şí fecioară, şi mai
slăvită decât Îngerii.

Alt canon. Fecioară Preacurată, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, noi cei
izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Neagonisitoarea voastră vieţuire de pe pământ, de Hristos iubitorilor, bunătăți veșnice în ceruri v-a
câştigat în schimb.

Ispitele răbdat-ați, dinspre toată partea, și v-ați făcut încercați, fericiților, cununile biruinței luând
de la Dumnezeu. Iac. 1, 12

Slavă…

Iertare de păcate cereți de la Domnul, Sfinților Sila, Natan și Paisie, celor care cu râvnă pomenirea
v-o săvârșim!

Și acum…

Scăpare în primejdii și acoperitoare dreptcredincioșilor tu ești de-a pururea, de Dumnezeu

Născătoare și Maică a Domnului!

Catavasia

14
Exapostilaria. Glas 3. Din lumină veșnică lumină împreună veșnică, pe Fiul, Cel Ce S-a născut din Tatăl,
împreună cu Duhul, lumina ceea ce purcede, cu credință Îl mărim și-L preaînălțăm întru toți vecii.

Pe fericiții sihaștri Natan, Sila şi Paisie, astăzi toţi credincioșii să-i lăudăm, ca solitori să ne fie
către Dumnezeu Milostivul. (de 2 ori)

Slavă… Și acum… A Praznicului

LA LAUDE

Stihirile pe 4, glasul al 8-lea, podobie: O, preaslăvită minune! Izvorul vieții în mormânt se pune și scară
către Cer mormântul se face; veselește-te, Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să
strigăm credincioșii, pre Gavriil având începător cetelor: cea plină de dar, bucură-te, cu tine este
Domnul, Cel Ce dă lumii, prin tine, mare milă.

O, preaslăvită minune! Ca niște crini preafrumoși în pustie au răsărit sihaștrii cei minunați, Sila,
Natan și Paisie, înmiresmând cu miresmele duhovnicești ale Raiului toată Biserica; veniți, credincioșilor,
să îi cinstim că de-a pururi rugători i-am dobândit la Hristos.

Sila Cuvioase, pe treptele scării virtuții suind fericite, la căpătul doririlor ai ajuns, de Hristos
iubitorule; Căruia roagă-te cu îndrăznirea ta pentru cei ce te cinstim și pomenirea ta preacinstită săvârșim
și îți sărutăm moaștele cu dragoste și cu evlavie.

Sfinte fericite Paisie, ca un preabun te-ai înălţat în carul virtuților la lăcaşurile cerești, unde azi,
odihnindu-te și bucurându-te, minunat culegi al ostenelilor rod îmbelșugat. Roagă-te pentru cei care au
luat jugul lui Hristos, ca să păzească pururea făgăduința dintâi!

Via sufletească a fraților cu înțelepciune îngrijind, ca un Înger ți-ai săvârșit, fericite Natan,
alergarea ta pe pământ; iar acum, fiind cu cei netrupești, pe Ziditorul a toate înduplecă-L, Sfinte, să caute
cu milă de-a pururea spre via Sa, pe Sila și Paisie luând împreună rugători.

Slavă…, glasul al 6-lea:

Astăzi ne-au răsărit, ca niște luceferi ai Zilei celei neînserate și ca niște stele ale Soarelui Celui
mare, sihaștrii cei cu numărul Treimii numărați și întru o ceată dumnezeiește uniți: preaminunații Sila,
Paisie și Natan; pe care lăudându-i, așa să zicem: Bucurați-vă, dumnezeiești oglinzi ale harului, care cu
dumnezeiască lumină străluciți pe cei ce vă laudă! Bucurați-vă, flori preaînmiresmate ale Raiului, care în
lume ați adus mireasma cea mai presus de lume! Bucurați-vă, mlădițe minunate ale Viței celei cerești
preapline de strugurii virtuților, din care picură credincioșilor vinul cel dulce, de suflet veselitor!
Rugați-vă, dar, cu deadinsul să se mântuiască sufletele noastre!

Şi acum…, a Praznicului

Doxologie mare și celelalte

LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE

Fericirile, pe 8, 4 ale praznicului și 4 ale cuvioșilor, din cântarea a 6-a

Prochimen. Glasul al 7-lea

Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?

15
 Apostolul (Efeseni 6, 10 – 17)

În sfârșit, frații mei, întăriți-vă întru Domnul și-ntru tăria puterii Lui. Îmbrăcați armura lui
Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este-mpotriva cărnii și a
sângelui, ci-mpotriva Începătoriilor, împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi
de-ntuneric, împotriva duhurilor răutății care sunt în stihiile cerești. Pentru aceea luați armura lui
Dumnezeu: pentru ca-n ziua cea rea să fiți în stare să țineți piept; și după ce veți isprăvi totul, să rămâneți
în picioare. Așadar, stați în picioare, avându-vă mijlocul încins cu adevărul și îmbrăcați fiind în
platoșa dreptății și cu picioarele încălțate-n stare de a fi gata pregătiți pentru Evanghelia păcii; mai
presus de toate luând pavăza credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile înflăcărate ale celui-rău.
Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. (Duminică în săptămâna
a 27 după Pogorârea Sfântului Duh)

Aliluia, glasul al 2-lea

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Stih: Că a ales Domnul Sionul și l-a ales spre locuință Luiși.

Evanghelia Cuvioșilor (Luca 12, 32 – 40)

Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăția. Vindeți-vă averile și
dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesfârșită în ceruri, unde fur nu se apropie,
nici molie n-o strică; fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi și inima voastră. Să vă fie
mijlocurile-ncinse și făcliile aprinse; și fiți asemenea oamenilor care-și așteaptă stăpânul când se va
întoarce de la nuntă, ca venind el și bătând, îndată să-i deschidă. Fericiți sunt servii aceia pe care stăpânul,
când vine, îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge și-i va pune la masă și, venind lângă ei,
le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiți sunt ei de-i va găsi așa.
Dar s-o știți pe asta, că de-ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă
casa. Așadar, și voi fiți gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiți. (Sâmbătă în săptămâna a
28 după Pogorârea Sfântului Duh)

Chinonicul

Bucurați-vă, drepților, întru Domnul, celor drepți se cuvine laudă. Aliluia.

În situația calendaristică de astăzi, Slujba Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan cade întodeauna
în Perioada Penticostarului, mai precis în intervalul dintre luni, după Duminica Tomei  (când
sărbătoarea Sfintelor Paști cade cel mai târziu, adică pe 8 mai) și Duminica a 7-a după Paști, a
Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic (când sărbătoarea Sfintelor Paști cade cel mai devreme,
adică pe 4 aprilie).

În zilele obișnuite, peste săptămână, slujba cuvioșilor se cântă împreună cu cea a zilei, din
Penticostar, după cum urmează:

La Vecernia mică, la Doamne, strigat-am… se pun 4 stihiri, ale Cuvioșilor, Slavă…, a

Cuvioșilor, Și acum…, a praznicului, din Penticostar (Slavă… de la Doamne, strigat-am…, de la
Vecernia Mare, din duminica precedentă; sau de la praznicul Înălțării, când 16 mai cade vineri sau
sâmbătă în săptămâna a 6-a, sau de la Miercurea Înjumătățirii, când 16 mai cade joi, vineri sau sâmbătă
în săptămâna a 4-a după Paști). Stihoavna Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a praznicului, din
Penticostar (Slavă… de la Vecernia Mare sau de la praznicul Înălțării sau al Înjumătățirii).

Troparele: în săptămâna a doua după Paști: troparul Cuvioșilor (o dată), Slavă…, Și acum…, al
praznicului: Pecetluit fiind mormântul, viața din mormânt a răsărit, Hristoase Dumnezeule, și ușile fiind

16
încuiate, înaintea ucenicilor ai stătut, învierea tuturor, Duh drept înnoindu-ne nouă, după mare mila
Ta.  (o dată)

În Săptămâna a treia după Paști: troparul Iosif, cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat
Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a
pus, Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, Mironosițele femei, cu miruri venind la groapa Ta, Mântuitorule,
au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: Pentru ce socotiți pe cel Viu cu cei morți? Căci, ca un
Dumnezeu, a înviat din mormânt.

În Săptămânile a patra (luni, marți), a cincea, și a șasea (luni, marți): troparul învierii din duminica
precedentă (o dată), Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al Născătoarei de la Înviere, glasul 1: Gavriil,
zicând ție, Fecioară: Bucură-te!, odată cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, chivotul cel
sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe
Făcătorul tău. Slavă Celui Ce S-a sălășluit întru tine! Slavă Celui Ce a ieșit din tine! Slavă Celui Ce ne-a
liberat pe noi, prin nașterea ta! [1]

Joi, vineri și sâmbătă, în săptămâna a 4-a după Paști: troparul Cuvioșilor (o dată), Slavă… Și
acum…, al praznicului înjumătățirii: Înjumătățindu-se Praznicul, învățând Tu, Mântuitorule, iudeii
ziceau: Cum de știe acesta carte, fără să fi învățat? Necunoscând ei că Tu ești Înțelepciunea, Care a
alcătuit lumea, slavă Ție! (o dată)

Vineri și sâmbătă, în săptămâna a 6-a după Paști: troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă… Și
acum…, al praznicului: Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând
ucenicilor Tăi, cu făgăduința Sfântului Duh; încredințându-se ei prin binecuvântare că Tu ești Fiul lui
Dumnezeu, Mântuitorul lumii. (o dată)

La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor, Aliluia.
Că știe Domnul calea drepților și calea necredincioșilor va pieri, Aliluia. Slujiți Domnului cu frică și vă
bucurați Lui cu cutremur, Aliluia. Fericiți toți care nădăjduiesc spre Dânsul, Aliluia. Scoală, Doamne,
mântuiește-mă, Dumnezeul meu, Aliluia. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău,
binecuvântarea Ta, Aliluia. La Doamne, strigat-am…, se pun 8 stihiri: 3 ale Praznicului, din ziua
săptămânală respectivă, din Penticostar, și 5 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a
praznicului, din ziua respectivă, din Penticostar.

Prochimenul este cel al zilei, cu excepția zilei de luni, după Duminica Tomei, când, la vecernie,
duminică seara, se pune prochimenul mare, glasul al 7-lea: Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul
nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni, precum și a zilei de vineri, în săptămâna a 6-a, când, la
vecernie, joi seara (a Înălțării), se pune prochimenul mare, glasul al 7-lea: Dumnezeul nostru, în cer și pe
pământ, toate câte a vrut a făcut.

La Litie, se pune o stihiră a hramului, apoi stihirile Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…,
de la Litia din duminica precedentă, din Penticostar, pentru zilele din săptămâna a 2-a și a 5-a. În slujba
sfinților, în săptămânile a 3-a, a 4-a, a 6-a (până miercuri), la Și acum…, se pune: Fericimu-te pe tine…,
glasul al 5-lea, din slujba Cuvioșilor [2] .Vineri și sâmbătătă în săptămâna a 6-a, adică după Joia Înălțării,
se pune la Și acum…, a praznicului Înălțării, de Joi (miercuri seara).

La Stihoavnă, unde este hramul, se pun stihirile Cuvioșilor, iar unde nu este hram, stihirile zilei
din Penticostar, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, din Penticostar.

La binecuvântarea pâinilor, troparele Cuvioșilor (de două ori) și Născătoare de Dumnezeu,

Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu Tine! Binecuvântată ești tu între
femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre. (o dată),
cu excepția zilei de luni, după Duminica Tomei, când, la vecernie, duminică seara, se pun troparele
Cuvioșilor (de două ori) și al praznicului: Pecetluit fiind mormântul… (o dată)

17
 La Pavecerniță, după Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât
heruvimii și mai preamărită, fără de asemănare, decât serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu
Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim, se pune condacul
Cuvioșilor, Slavă… Și acum…, condacul praznicului (din duminica precedentă, sau al Înălțării, când 16
mai cade vineri sau sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști, sau al Înjumătățirii când cade joi, vineri sau
sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști).

La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul…, se pun troparele astfel:

În săptămâna a doua după Paști: troparul/troparele Cuvioșilor (de două ori), Slavă … Și acum…,
al praznicului: Pecetluit fiind mormântul… (o dată).

În Săptămâna a treia după Paști: troparul: Iosif, cel cu bun chip…, apoi, al doilea, al Învierii: Când
Te-ai pogorât la moarte, Cela Ce ești Viața cea fără-de-moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea
Dumnezeirii. Și când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate Puterile cerești au strigat:
Dătătorule de viață, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție! Slavă…, al Cuvioșilor, Și
acum…, Mironosițele femei…

În Săptămânile a patra (luni, marți), a cincea și a șasea (luni, marți): troparul învierii din duminica
precedentă (de două ori) Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al Născătoarei de la Înviere, glasul
1: Gavriil, zicând ție…

Joi, vineri și sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști: troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă… Și
acum…, al praznicului Înjumătățirii: Înjumătățindu-se Praznicul… (o dată)

Vineri și sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști: troparul Cuvioșilor (de două ori), Slavă… Și
acum…, al praznicului: Înălțatu-Te-ai întru slavă… (o dată)

Primul rând de sedelne: a Cuvioșilor, Slavă…, o a doua sedealnă, Și acum…, a praznicului (cea a
Învierii, din cadrul sedelnelor din ziua respectivă, sau chiar din ziua praznicului/duminicii precedente). Al
doilea rând de sedelne: a Cuvioșilor, Slavă…, se repetă prima sedealnă, Și acum…, a praznicului (cea a
Învierii, din cadrul sedelnelor din ziua respectivă sau chiar din ziua praznicului/duminicii precedente).

Polieleul Robii, robii Domnului, Aliluia, lăudați numele Domnului, lăudați, slugi, pe Domnul,
Aliluia! Lăudați pe Domnul, că este bun Domnul, Aliluia! Că eu am cunoscut că este mare Domnul,
Aliluia! Doamne, numele Tău este în veac, Aliluia! Bine este cuvântat Domnul din Sion, Cel Ce locuiește
în Ierusalim, Aliluia!, mărimurile Cuvioșilor. Sedealna Cuvioșilor, de după polieleu (de două ori),
Slavă… Și acum…, a praznicului, în săptămâna a 2-a după Paști, a praznicului Sfântului Toma, din
duminica precedentă, tot de după Polieleu; la fel, vineri sau sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști, când
se pune a Înălțării, de joi; în celelalte cazuri, se pune cea indicată în slujba Cuvioșilor: Preaminunatul
glas al slujitorului…
Antifonul I al glasului al 4-lea, Prochimenul și Evanghelia Cuvioșilor. Învierea lui Hristos
văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm,
Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe
altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că
iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea
Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat.
Canoanele se pun pe 14: al praznicului (din duminica precedentă, sau al Înălțării, când 16 mai
cade vineri sau sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști; sau al Înjumătățirii, când 16 mai cade joi, vineri
sau sâmbătă în săptămâna a 4-a după Paști), cu irmosul pe 6, și al Cuvioșilor, două, cu irmosul pe 8.
Catavasiile praznicului. După cântarea a 3-a, condacul și icosul praznicului, sedealna Cuvioșilor, Slavă…

18
Și acum…, sedealna praznicului (în săptămâna a 2-a după Paști, se pune Ipacoi al praznicului Dumincii
Tomei). După cântarea a 6-a, condacul (condacele), icosul și sinaxarul Cuvioșilor.

Luminânda: a Cuvioșilor (de două ori), Slavă… Și acum… a praznicului (din duminica
precedentă, sau a Înălțării, sau a Înjumătățirii).

La Laude, se pun stihirile pe 8: 4 ale zilei, din Penticostar (inclusiv cea de la Slavă…) și 4 ale
Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a praznicului (stihira de la Slavă… Și acum…, de la
stihoavna zilei din Penticostar).

După doxologia mare, Troaparele, ca la Vecernia Mică.

La Ceasuri, se pune troparul Praznicului, Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al Născătoarei de la

ceasuri. După Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! condacul
praznicului și al Cuvioșilor, alternându-le.

La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 8: 4 ale praznicului, din cântarea rânduită în ziua
săptămânală respectivă, și 4 ale Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.

Apostolul și Evanghelia Cuvioșilor și, apoi, cele de rând. Axionul Învierii: Îngerul a strigat către
cea plină de daruri: „Curată Fecioară, bucură-te! Și iarăși zic, bucură-te! Că Fiul tău a înviat a treia zi
din mormânt. Și pe morți i-a înviat, veseliți-vă, popoarelor! Luminează-te, luminează-te, noule
Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit! Saltă, acum, și te bucură Sioane, iar tu, Curată
Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău! (vineri și sâmbătă în săptămâna
a 6-a după Paști, Axionul praznicului Înălțării: Pe Tine, Maica lui Dumnezeu și Fecioara cea Neispitită
de nuntă, pe tine, Ceea ce ai născut mai presus de minte, prin cuvânt, pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe
tine, cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu slavoslovii, fără de tăcere, te mărim!). Chinonicul
praznicului și al Cuvioșilor. Vineri și sâmbătă în săptămâna a 6-a după Paști, în loc de Am văzut Lumina
cea adevărată, am primit Duhul Cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi
închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi, se pune troparul: Înălțatu-Te-ai întru slavă…

Dacă va cădea sărbătoarea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei în
Duminica a 3-a (Sfintele Paști la 2 mai), a 4-a (Sfintele Paști la 25 aprilie), a 5-a (Sfintele Paști la 18
aprilie), sau a 6-a după Paști (Sfintele Paști la 11 aprilie), slujba cuvioșilor se cântă cu cea a
duminicii din Penticostar, după cum urmează:

La Vecernia mică, la Doamne, strigat-am… se pun stihirile Învierii, Slavă…, a Cuvioșilor, Și

acum…, a Născătoarei de la Înviere din Penticostar. La Stihoavnă: una a Învierii și apoi ale cuvioșilor,
Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Născătoarei.

Troparele: în Duminica a 3-a după Paști: troparul Iosif, cel cu bun chip…, Slavă…, al cuvioșilor,
Și acum…, Mironosițele femei…

În Duminicile a 4-a și a 6-a după Paști: troparul învierii (o dată), Slavă…, al Cuvioșilor, Și
acum…, al Născătoarei de la Înviere, glasul 1: Gavriil, zicând ție…

În Duminica a 5-a după Paști: troparul învierii (o dată), Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al
praznicului Înjumătățirii: Înjumătățindu-se Praznicul… (o dată)

La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul… La Doamne, strigat-am…, se pun 10 stihiri, astfel:

3 ale Învierii, 3 ale Praznicului, și 4 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum… a
Născătoarei de la Înviere, glasul 1 (Dogmatica).

19
 La Litie, se pune stihira hramului, apoi stihirile Cuvioșilor, iar în duminica a 3-a se pun și ale
praznicului (ale mironisițelor) înainte de ale Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, din
Penticostar.

La Stihoavnă, stihirile din Penticostar, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, din Penticostar.

La binecuvântarea pâinilor, Născătoare de Dumnezeu… (de două ori) și troparul Cuvioșilor (o

dată).

La Pavecerniță, după Cuvine-se cu adevărat…, se pune condacul Cuvioșilor, Slavă… Și acum…,

condacul duminicii.

La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul…, se pun troparele astfel:

În Duminica a 3-a după Paști: troparul Iosif, cel cu bun chip…, apoi, al doilea, al Învierii: Când
Te-ai pogorât la moarte…, Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, Mironosițele femei…

În Duminicile a 4-a și a 6-a după Paști: troparul învierii (de două ori), Slavă…, al Cuvioșilor, Și
acum…, al Născătoarei de la Înviere, glasul 1: Gavriil, zicând ție…

În Duminica a 5-a după Paști: troparul învierii (de două ori), Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…,
al praznicului Înjumătățirii: Înjumătățindu-se Praznicul… (o dată)

Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei. După Polieleu și Mărimuri (fără Slavă… Și acum…), se
pun Binecuvântările Învierii. Apoi Ipacoi, sedelnele Cuvioșilor de la primele două rânduri, Slavă…,
sedealna de după polieleu, Și acum…, a Născătoarei: Preaminunatul glas al slujitorului…, din slujba
Cuvioșilor.

Antifoanele Învierii, Prochimenul și Evanghelia Învierii. Învierea lui Hristos… (de trei ori).

Slavă…, Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi! Și
acum…, Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…, și stihira duminicii: Înviind Iisus din mormânt,
precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă.

Canoanele se pun pe 14: canonul duminicii, din Penticostar, cu irmosul pe 8, și al Cuvioșilor,

două, făcându-le cu irmosul pe 6. Catavasiile praznicului. După cântarea a 3-a, condacul și icosul
Cuvioșilor, sedealna Cuvioșilor, Slavă… Și acum…, din Penticostar. După cântarea a 6-a, condacul și
icosul dumincii și sinaxarul Cuvioșilor. După cântarea a 9-a, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru.
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este,
Luminânda Paștilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a doua, din Penticostar, specifică praznicului
dumincii.

La Laude, se pun stihirile pe 8: 4 ale Învierii, din Penticostar, și 4 ale Cuvioșilor, Slavă…, a
Cuvioșilor, Și acum…, Preabinecuvântată ești, Născătoare de Dumnezeu fecioară, că prin Cel Ce S-a
întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a liberat, moartea s-a
omorât și noi am înviat. Pentru aceasta cântând, strigăm: Binecuvântat ești, Hristoase Dumnezeule, Cel
Ce bine ai voit așa, slavă Ție!

După doxologia mare, Troaparul Învierii (de final, unul din cele două).

La Ceasuri, se pune troparul Praznicului, Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al Născătoarei de la

ceasuri. După Sfinte Dumnezeule…, condacul praznicului și al Cuvioșilor, alternându-le.

20
 La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 12: 4 ale Învierii, 4 ale praznicului specific (din
Canonul Mironosițelor, al Slăbănogului, al Samarinencii, respectiv, al Orbului, Cântarea a 3-a), și 4 ale
Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.

Apostolul și Evanghelia duminicii și apoi, ale Cuvioșilor. Axionul Învierii. Chinonicul praznicului
și al Cuvioșilor.

Dacă va cădea sărbătoarea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei în
Miercurea Înjumătățirii Praznicului (Sfintele Paști la 22 aprilie), slujba cuvioșilor se pune după cum
urmează:

Unde este hram, sau de va vrea cel mai mare să facă priveghere, se pune, marți seară la Doamne,
strigat-am… de la Vecernia mică, stihirile Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Înjumătățirii,
de la Vecernia Mare. Stihoavna Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Înjumătățirii, de la
Stihoavna Vecerniei Mare. Troparul Cuvioșilor, Slavă… Și acum…, a Înjumătățirii.

La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul… La Doamne, strigat-am…, se pun 8 stihiri: 3 ale

înjumătățirii și 5 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Înjumătățirii. Paremiile
praznicului Înjumătățirii și apoi ale Cuvioșilor.

La Litie, se pune o stihiră a hramului, apoi stihirile Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…,
a Înjumătățirii (se poate lua Slava… de la Laude).

La Stihoavnă, stihirile praznicului, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Înjumătățirii.

La binecuvântarea pâinilor, troparul Înjumătățirii (de două ori) și troparul Cuvioșilor (o dată).

La Pavecerniță, după Cuvine-se, cu adevărat…, se pune condacul Cuvioșilor Părinți, Slavă… Și

acum…, condacul Înjumătățirii.

La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul…, se pune troparul Înjumătățirii (de două ori),
Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, iarăși al praznicului Înjumătățirii (o dată).

Sedelnele praznicului, din Penticostar. După Polieleu și Mărimuri, sedelnele Cuvioșilor, de la

primele două rânduri, Slavă…, sedealna de după polieleu, Și acum…, încă una, a Înjumătățirii (din cele
două din Penticostar, cântate înainte de polieleu).

Antifonul I al glasului al 4-lea, Prochimenul și Evanghelia Cuvioșilor. Învierea lui Hristos…

Canoanele se pun pe 14: ale praznicului, două, cu irmosul pe 8, și al Cuvioșilor, două, făcându-le
cu irmosul pe 6. Catavasiile Înjumătățirii. După cântarea a 3-a, condacul și icosul Cuvioșilor, sedealna
Înjumătățirii, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a doua sedealnă a înjumătățirii. După cântarea a 6-a,
condacul și icosul înjumătățirii, sinaxarul Cuvioșilor și al Înjumătățirii.

La cântarea a 9-a NU se cântă Ceea ce ești mai cinstită…

Luminânda: a Cuvioșilor (de două ori), Slavă… Și acum…, a Înjumătățirii.

La Laude, se pun stihirile pe 6: 3 ale Înjumătățirii și 3 ale Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și

acum…, a Înjumătățirii.

După doxologia mare, troparul Cuvioșilor, Slavă…, Și acum…, al Înjumătățirii.

21
 La Ceasuri, se pune troparul Înjumătățirii, Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al Născătoarei de la
ceasuri. După Sfinte Dumnezeule…, condacul Înjumătățirii și al Cuvioșilor, alternându-le.
La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 8: 4 ale Înjumătățirii, din cântarea a 3-a, și 4 ale
Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.
Apostolul și Evanghelia Înjumătățirii și ale Cuvioșilor. Axionul: Străin lucru este Maicilor
Fecioria, străină și fecioarelor nașterea de fii. Iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au
rânduit. Pentru aceasta, toate semințiile pământului, pre tine, neîncetat te fericim. Chinonicul
Înjumătățirii și al Cuvioșilor.

Dacă va cădea sărbătoarea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei în Joia
Înălțării (Sfintele Paști la 7 aprilie), slujba cuvioșilor se cântă împreună cu cea a praznicului, din
Penticostar, după cum urmează:

La Vecernia mică, la Doamne, strigat-am…, se pun 4 stihiri ale praznicului, primele de la

Vecernia Mare, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, Doamne, după ce ai plinit taina iconomiei, luând pe
Ucenicii Tăi în Muntele Măslinilor, Te-ai înălțat. Și iată, tăria cerului ai străbătut, Cel Ce, pentru mine,
Te-ai smerit, după chipul meu, și Te-ai suit acolo de unde nu Te-ai despărțit. Trimite pe Preasfântul Tău
Duh, Cel Ce luminează sufletele noastre. (stihira a 5-a de la Doamne, strigat-am…,  de la Vecernia Mare).
Stihoavna: stihirile Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, Născutu-Te-ai precum Însuți ai socotit,
arătatu-Te-ai precum Însuți ai voit, pătimit-ai cu trupul, Dumnezeul nostru. Din morți ai înviat, călcând
moartea. Înălțatu-Te-ai în slavă, Cel Ce pe toate le plinești. Și ne-ai trimis pe dumnezeiescul Duh, ca să
lăudăm și să slăvim Dumnezeirea Ta. (prima stihiră de la Stihoavna Vecerniei Mari). Troparul Cuvioșilor,
Slavă…, Și acum…, al praznicului Înălțării: Înălțatu-Te-ai întru slavă…

La Vecernia Mare, NU punem Fericit bărbatul… La Doamne, strigat-am…, se pun 10 stihiri: 5

ale praznicului și 5 ale Cuvioșilor Părinți, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum… a praznicului: De sânurile
părintești nedespărțindu-Te, Preadulce Iisuse, și cu cei de pe pământ laolaltă viețuind, ca un om, astăzi
Te-ai înălțat întru slavă de pe Muntele Măslinilor și cu milostivire înălțând firea noastră cea căzută, ai
pus-o să șadă înpreună cu Tatăl. Pentru aceasta, cetele cerești ale celor fără de trupuri, de minune
spăimântându-se, cu frică se mirau și, de cutremur fiind cuprinse, preamăreau iubirea Ta de oameni. Cu
care și noi, cei de pe pământ, preaslăvind cu cântări pogorârea Ta la noi și Înălțarea de la noi, ne
rugăm, zicând: Cel Ce, la Înălțarea Ta, ai umplut de bucurie nemărginită pe Ucenicii Tăi și pe
Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, învrednicește-ne și pe noi, pentru rugăciunile
lor, bucuriei aleșilor Tăi, pentru mare mila Ta. Paremiile praznicului și apoi ale Cuvioșilor.

La Litie, se pun stihirile praznicului și ale cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a

praznicului: Doamne, taina cea din veac ascunsă neamurilor, plinind-o ca un Bun, ai venit cu Ucemicii
Tăi în Muntele Măslinilor, având și pe ceea ce Te-a născut pe Tine, Făcătorul și Ziditorul tuturor. Că se
cădea celei ce, ca o maică, la Patima Ta, a suferit durere mai mult decât toți, să se îndulcească și de o
bucurie covârșitoare, la preaslăvirea trupului Tău; din care și noi împărtășindu-ne, prin suirea Ta la
ceruri, Stăpâne, slăvim mila Ta cea mare, care s-a făcut spre noi.

La Stihoavnă, stihirile praznicului, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a praznicului: Suitu-S-a

Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.

La binecuvântarea pâinilor, troaparul Înălțării (de două ori) și troparul Cuvioșilor (o dată).

La Pavecerniță, după Cuvine-se, cu adevărat…, se pune condacul Cuvioșilor, Slavă… Și acum…,

condacul Înălțării.

La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul…, se pune troparul praznicului Înălțării (de două ori),
Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, iarăși al praznicului Înălțării: Înălțatu-Te-ai întru slavă…

22
 Sedelnele praznicului. După Polieleu, se cântă Mărimurile praznicului și ale Cuvioșilor (fiecare cu
stihurile specifice). Apoi sedelnele Cuvioșilor de la primele două rânduri, Slavă…, sedealna Cuvioșilor de
după polieleu, Și acum…, sedealna praznicului de după polieleu.
Antifonul I al glasului al 4-lea, Prochimenul și Evanghelia praznicului. Învierea lui Hristos… (o
dată). Slavă…, Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli… Și acum…, Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu…, și stihira praznicului: Astăzi, Puterile cele de sus văzând firea noastră în ceruri, mirându-se
de chipul cel minunat al suirii, nu pricepeau, zicând unele către altele: Cine este Acesta, Care vine? Dar
văzând pe Stăpânul lor, Cel adevărat, au poruncit să se ridice porțile cerești. Cu care împreună Te
lăudăm neîncetat pe Tine, Cel Ce iarăși vei veni de acolo cu trupul, ca un Judecător al tuturor și
Dumnezeu Atotputernic.

Canoanele se pun pe 14: ale praznicului Înălțării, două, cu irmosul pe 8, și al Cuvioșilor, două,
făcându-le cu irmosul pe 6. Catavasiile praznicului. După cântarea a 3-a, condacul, icosul și sedealna
Cuvioșilor, Slavă…, Și acum…, sedealna praznicului. După cântarea a 6-a, condacul și icosul Înălțării,
sinaxarul Înălțării și al Cuvioșilor.

La cântarea a 9-a NU se cântă Ceea ce ești mai cinstită…

Luminânda: a Cuvioșilor (de două ori), Slavă… Și acum…, a praznicului.

La Laude, se pun stihirile pe 6: 3 ale Înălțării, și 3 ale Cuvioșilor, Slavă…, a Cuvioșilor, Și

acum…, a praznicului.

După doxologia mare, troparul Cuvioșilor, Slavă… Și acum…, al praznicului.

La Ceasuri, se pune troparul praznicului, Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al Născătoarei de la

ceasuri. După Sfinte Dumnezeule…, condacul praznicului și al Cuvioșilor, alternându-le.

La Liturghie, Antifoanele praznicului. Apostolul și Evanghelia praznicului și ale Cuvioșilor.

Axionul praznicului Înălțării: Pe Tine, Maica lui Dumnezeu… Chinonicul praznicului și al Cuvioșilor. În
loc de Am văzut lumina cea adevărată… se pune troparul: Înălțatu-Te-ai întru slavă…

Dacă va cădea sărbătoarea Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei în
Duminica a 7-a după Paști (Sfintele Paști la 4 aprilie), slujba cuvioșilor se cântă cu cea a duminicii
Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, din Penticostar, după cum urmează:

La Vecernia mică, la Doamne, strigat-am… se pun stihirile Învierii, Slavă…, a Cuvioșilor, Și

acum…, a Născătoarei de la Înviere din Penticostar. Stihoavna: una a Învierii și apoi ale Cuvioșilor,
Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Născătoarei. Troparul Învierii, al Părinților, Slavă…, a Cuvioșilor, Și
acum…, al praznicului Înălțării Înălțatu-Te-ai întru slavă…

La Vecernia Mare, punem Fericit bărbatul… La Doamne, strigat-am…, se pun 10 stihiri, astfel:

3 ale Învierii, 4 ale Părinților, și 3 ale Cuvioșilor, Slavă…, a Părinților: Să lăudăm astăzi pe trâmbițele
cele tainice ale Duhului, pe purtătorii de Dumnezeu Părinți, pe cei ce au cântat în mijlocul Bisericii
cântarea plină de armonie a teologiei, pe Treimea cea una, neschimbată după ființă și după dumnezeire,
pe surpătorii lui Arie și pe apărătorii ortodocșilor, care se roagă pururea Domnului, să se miluiască
sufletele noastre. Și acum… a Născătoarei de la Înviere (Dogmatica): Cine nu te va ferici, Preasfântă
Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel Ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul
Unul-Născut, Același din tine, cea curată, a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind și cu
firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecate fiind
cunoscut. Pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre! Paremiile
Părinților, și apoi ale Cuvioșilor.

23
 La Litie, se pune stihira Părinților, cea de la Slavă…: Toată strălucirea duhovnicească a Duhului,
fericiții apărători ai evanghelicelor dogme și ai dreptslăvitoarelor predanii primind-o, au rostit din
dumnezeiască insuflare, în cuvinte puține dar cu mult înțeles, adevărul mai presus de pricepere, ca
vestitori ai lui Hristos, luând descoperirea de sus în chip vădit și, luminare primind de la Dumnezeu, au
așternut în scris hotărârea de la Dumnezeu învățată. Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a praznicului, din
Penticostar: Doamne, după ce ai plinit taina iconomiei…

La Stihoavnă, toate ale duminicii, din Penticostar.

La binecuvântarea pâinilor, Născătoare de Dumnezeu… (o dată), troaparul Părinților (o dată) și

troparul Cuvioșilor (o dată).

La Pavecerniță, după Cuvine-se, cu adevărat…, se pune condacul Cuvioșilor, Slavă… Și acum…,

condacul duminicii (al Părinților).

La Utrenie, după Dumnezeu este Domnul…, se pun troparele astfel: al Învierii (o dată), al

Părinților (o dată), Slavă…, al Cuvioșilor, Și acum…, al praznicului Înălțării: Înălțatu-Te-ai întru
slavă…

Sedelnele Învierii, cu ale Născătoarei. După Polieleu și Mărimuri (fără Slavă… Și acum…), se
pun Binecuvântările Învierii. Apoi Ipacoi, sedelnele Cuvioșilor de la primele două rânduri, Slavă…,
sedealna de după polieleu, Și acum…, a Născătoarei:Preaminunatul glas al slujitorului…, din slujba
Cuvioșilor.

Antifoanele Învierii, Prochimenul și Evanghelia Învierii. Învierea lui Hristos… (de trei ori).

Slavă…, Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli… Și acum…, Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu…, și stihira duminicii: Înviind Iisus din mormânt….

Canoanele se pun pe 14: canonul Învierii, cu irmosul pe 4, al Părinților, cu irmosul pe 4 și al

Cuvioșilor, două, făcându-le cu irmosul pe 6. Catavasiile praznicului Înălțării. După cântarea a 3-a,
condacul și icosul Cuvioșilor, sedealna Părinților, Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Înălțării, din
Penticostar. După cântarea a 6-a, condacul și icosul Părinților și sinaxarul Cuvioșilor și apoi al Părinților.
După cântarea a 9-a, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru…, Luminânda Învierii, apoi a Părinților,
Slavă…, a Cuvioșilor, Și acum…, a Înălțării.

La Laude, se pun stihirile pe 8: 3 ale Învierii, 2 ale Părinților și 3 ale Cuvioșilor, Slavă…, a
Părinților, Și acum…, Preabinecuvântată ești…

După doxologia mare, Troaparul Învierii: Înviat-ai din mormânt și legăturile iadului ai rupt.
Stricat-ai osânda morții, Doamne, pe toți din cursele vrăjmașului izbăvindu-i. Arătându-Te pe Tine
Apostolilor Tăi, trimisu-i-ai pe dânșii la propovăduire și printr-ânșii pacea Ta ai dăruit lumii, Unule
mult milostive!

La Ceasuri, se pune troparul Învierii, Slavă…, al Părinților (alternând cu al Cuvioșilor), Și

acum…, al Născătoarei de la ceasuri. După Sfinte Dumnezeule…, condacul praznicului, al Părinților și al
Cuvioșilor, alternându-le.

La Liturghie, Stihirile la Fericiri se pun pe 12: 4 ale Învierii, 4 ale Părinților, din cântarea a 3-a și
4 ale Cuvioșilor, din Cântarea a 6-a.

Apostolul și Evanghelia duminicii și apoi, ale Cuvioșilor. Axionul praznicului Înălțării: Pe Tine,
Maica lui Dumnezeu… Chinonicul dumincii, al Părinților și al Cuvioșilor. În loc de Am văzut lumina cea
adevărată… se pune troparul: Înălțatu-Te-ai întru slavă…

24
  [1] Având în vedere că, în duminicile precedente, troparul la Și acum…, este al Născătoarei de la
Înviere, pe glasul troparului învierii, slujba sfinților fiind cu priveghere, credem că este potrivit ca la Și
acum…, să avem tot unul al Născătoarei de la Înviere, dar pe același glas cu troparul cuvioșilor (adică pe
glasul 1).

[2] În duminicile amintite, la Și acum…, de la Litie, este,de fapt, stihira Născătoarei de la Înviere
(de la Stihoavnele din duminici) dar pe glasul Slavei… Litiei. Cum Slava…, Cuvioșilor este pe glasul al
5-lea, credem că este potrivit a se pune a Născătoarei de la Înviere (de la Stihoavnă), tot pe glasul al 5-lea.

25