RIVISTA ISTORICĂ

Anul al XX-lea, N-le 7-9. Iulie-Septembre 1934.

SUPT
CONDUCEREA
LUI

N. IORGA

SUMARIUL:
N. lor ga: Ioan Sobieski şi Romînii (conferinţă la Soci­
etatea romîno-polonă.
Dr. Andrei Antalffi: Cîteva însemnări scurte.
N. lorga: Un proiect comunal al lui Ion Ghica.
„ „ O piesă a lui Costache Caragiale.
Al. Ciorănescu: Un act al lui Stoica Ludescu.
V. Mihordea: Contribuţie la istoria catolicismului din Mol­
dova în secolul al XVIII-lea.
„ „ înfiinţarea grănicerilor vechii Case de Austria
(1762).
Constantin Velichi: Documente inedite de la Ştefan-cel-
Mare la Ieremia Movilă.
Generalul Radu R. Rosetti: Două noi publicaţiuni asupra
ultimului războiu.
Dări de samă de N. lorga şi N. Smochină, Cronică
şl Notiţe de N. lorga.

19 3 4
T I P O Q H A Î I A „ D A T I N A R O M A N E A S C Ă " . V Î L E N I I - D E - M D S T B ( P R A H O V A )

Preţul 45 Lei.
R E V I S T A ISTORICĂ
- DARI D E S A M Ă , D O C U M E N T E ŞI N O T I Ţ E -

SUPT C O N D U C E R E A L U I N . IORGA.

Anul al XX-lea, n-le 7-9. Iulie-Septembre 1934.

IOAN SOBIESKI ŞI ROMÎNII

— Conferinţă la Societatea romîno-polonă —
de N: Iorga;

Domnule ministru,
Domnilor membri ai Societăţii romîno-polone şi
Iubiţi ascultători,
Cină mi s'a cerut să încep seria confeririţilor acestei simpatice
Societăţi tinere care tinde la lucrul cel mai folositor în legătu­
rile dintre două popoare : cunoaşterea reciprocă de la un popor
la altul, cunoaştere dacă nu se poate a limbii, ceia ce une ori
e foarte greu, măcar a literaturii în traducere şi cunoaşterea
trecutului, a istoriei pe lingă a tuturor realităţilor, in toată bogăţia
lor, cînd, prin urmare, dv. aţi crezut că peste ceia ce fără în­
doială ştiţi, sau sinteţi presupuşi a şti cu privire la Sobieski,
devenit Ioan al III-lea, regele Poloniei, s'ar putea adăugi şi
lucrurile pe care le cunosc, sau sînt presupus că le cunosc,
ceva mai bine, am primit cu atit mai bucuros cu cît numele
marelui rege polon din secolul al XVII-lea îmi este cunoscut
dintr'o vreme cind cea mai mare parte dintre dv. nu eraţi născuţi,
ba se poate întîmpla că înşişi părinţii dv. să nu fi format o
familie şi sînt unele caşuri în care chiar bunicii dv. erau abia
pe cale de a începe o viaţă de familie a carii consecinţă indi­
rectă sinteţi dv.
L-am cunoscut urmărindu-1 pas cu pas pe timpul cînd era
hatman al regatului Polon, cînd la Hotin, pe malul Nistrului,
dădea bătălia hotărîtoare împotriva Turcilor care este actul eroic
cel mai important pe care 1-a îndeplinit creştinătatea contra
puterii otomane în secolul al XVII-lea.
Despresurarea Vienei a fost un lucru cu mult mai uşor decît
această d'intăiu biruinţă asupra împărăţiei turceşti, care, — trebuie
să o spun pentru gloria lui Sobieski, — nu înseamnă vechea
Turcie decăzută. Turcia de la 1660-80 era într'o perioadă de
naţionalism războinic. Supt dinastia de Viziri Koprulii, care a
avut legături cu cel d'intăiu Domn din neamul Ghica, se in­
troduce un nou spirit într'un Stat a cărui aparenţă era aceia
a unei decăderi răpezi. Prin urmare n'a luptat Hatmanul polon
cu nişte trupe otomane pe jumătate demoralisate chiar înainte
de prima ciocnire, ci cu o armată foarte bine organisată a unei
naţiuni care credea că începe o nouă epocă din viaţa sa.
Se atribuia nenorocirea împărăţiei Otomane faptului că nu se
mai purtau războaie de ofensivă. în adevăr nu există naţiune
care să se poată păstra zdravănă şi plină de încredere în sine
fără să aibă înainte un scop de ofensivă, culturală ori politică.
Ni se vorbeşte într'una de o pace generală sprijinită pe faptul
că fiecare ar căuta să ajungă la gradul de slăbiciune care i-ar
interzice orice ideal; aceasta ar permite ca mînile lîncezite să se
atingă. Dar numai cînd naţiunile se vor putea înţelege, fiecare
urmărind idealul său, recunoscînd însă idealul necesar al altor
naţiuni, numai atunci într'adevăr vor fi condiţiuni de pace mai
solide decît cînd fiecare se hotărăşte să nu facă nimic faţă de
altul care nu face nici el nimic.
împărăţia turcească avea însă acum un ideal, şi Sobieski a
avut curajul să opună vitalitatea poporului său, care părea ador­
mită supt acel predecesor al regalităţii lui viitoare, Mihail Wisz-
niewiecki, care avea şi sîngele moldovenesc al lui Ieremia M o ­
vilă, vitalităţii trezite a împărăţiei otomane.
în considerarea acestei mari personalităţi cred că trebuie urmată
această cale. Intăiu să—1 vedem pe dînsul, cum a fost, să căutăm
ce formează esenţa personalităţii lui, iar după aceia să des­
luşim care a fost sensul politicei lui şi care au fost urmările,
şi bune şi mai puţin bune, care au resultat din legăturile pe
care regele Poloniei le-a avut cu ţerile noastre şi în special cu
aceia pe care a străbătut-o de două ori, fără să-şi poată ajunge
la scop, cu Moldova.
Cu Moldova unei foarte interesante personalităţi. Constantin-
Vodă Cantemir era un stăpînitor cum să ni fi dat Dumnezeu
mai mulţi în cursul istoriei noastre: un om de experienţă, de
modestie, un suflet ţerănesc cinstit, o fire din care dacă lipseşte
cavalerismul, şi mai ales cavalerismul studiat, în schimb se în-
tîlnesc virtuţile acelea fundamentale care fac dintr'un om, în orice
situaţie, cineva care poate să facă onoare unei situaţii.
în partea din urmă voiu căuta să înlătur unele prejude­
căţi, pentru că trebuie să vă spun de la început că, în ce
priveşte legăturile dintre Sobieski şi Romini, sînt şi din partea
istoricilor poloni anumite prejudecăţi, care se pot înlătura foarte
uşor, şi, dacă nu s'au înlăturat încă deplin, este fiindcă ri'a
urmat cineva calea cea bună.

I.
Să venim întăiu cu prejudecăţile noastre. Este această părere
că, într'un moment de mîndrie personală, Sobieski a venit asupra
Moldovei cu gînduri rele. Ni aducem aminte de nuvela lui
Costachi Negruzzi cu plăieşii aceia din Neamţ, şi nu ştiu dacă
realitatea lucrurilor corespunde cu ce se intilneşte înfr'o nuvelă
atît de intereSarită ca aceia a scriitorului moldovean de prin
anul 1840.
Dimitrie Cantemir povesteşte astfel ce a păţit tatăl său Cons­
tantin-Vodă, de la prima intrare a armatelor polone în Moldova.
De sigur Dimitrie Cantemir este o personalitate cu care ne putem
mîndrf: ua o m învăţat, cu multe cunoştinţi îngrămădite şi cu
o îndrăzneală aproape genială ; sînt foarte multe domenii de
cultură universală în care el a fost cel d'intăiu. De exemplu
în credinţa că istoria se compune dintr'un anumit ritm pe care,
de altfel, 1-a fost indicat marele cugetător italian Vico, că sînt
în ea creşteri şi scăderi: e părerea pe care o găsim înfăţişată
în admirabila operă a lui Montesquieu cu privire la mărirea şi
decadenţa Romînilor; această părere întăia oară Dimitrie Can­
temir a manifestat-o în „Istoria Imperiului Otoman", iar M o n ­
tesquieu a cunoscut opera lui Dimitrie Cantemir prin aceia că
fiul fostului Domn moldovean, Antioh, era acum ambasador la
Paris şi avea cu el manuscriptele părintelui său. Dimitrie Can­
temir mai este şi începătorul geografiei de astăzi şi prin felul
cum leagă in Descrierea Moldovei rostul pămîntului cu toate
rosturile felurite ale omului, şi prin profilurile de munţi pe care
le-a schiţat în Caucas, intovărăşind pe Petru-cel-Mare în expe­
diţia lui asiatică. Turcii până mai ieri cîntau cintece făcute de
Dimitrie Cantemir după o notaţie musicală care era opera lui.
însă Dimitrie Cantemir a fost, ca ostatec la Constantinopol, afară
de anii de copilărie, un străin faţă de Moldova el a trăit în
5

străinătate, întrînd doar pentru cîteva luni în ţară ; el avea deci

o cunoştinţă foarte neîndestulătoare a lucrurilor romaneşti. Pe
lîngă aceasta era foarte personal, nu numai în ceia ce-1 priveşte
pe dînsul, dar şi în ceia ce privia pe tatăl său, şi de sigur că
nu era niciun motiv ca Vodă-Constantin Cantemir să fie peste
măsură mulţămit cu ceia ce i se întimplase de două ori cu S o -
bieski; şi Dimitrie Cantemir a dat glas durerii acesteia a părin­
telui său. El este deci un călăuz care trebuie verificat în fiecare
moment.
Iar, cit despre prejudecata care domneşte în Polonia în ce
priveşte pe Constantin Cantemir,—părere pe care am căutat s'o în­
lătur printr'o conferinţă la Paris ţinută la Biblioteca Polonă şi care
a apărut în revista istorică francesă a mea—, se crede că acelaşi
Constantin Cantemir ar fi fost un prieten al Turcilor, prieten
al lor din principiu. Dar omul era legat cu toată inima sa de
creştinătate : a fost soldat polon, a luptat atîta vreme în' aceiaşi
oaste în care fusese Sobieski, a încheiat apoi, ca Domn, o alianţă
şi cu Imperialii germani; în fond el gîndia ca şi Miron Costin
supt raportul amintirilor sale din tinereţă, de şi aceasta nu în­
seamnă că el n'ar fi avut iubire mai ales, cum se cuvine, pentru
poporul său. S'a afirmat că laşul ar fi fost ars după dorinţa lui
ca să facă o situaţie imposibilă Iul Sobieski,—ceva ca aceia ce s'a atri­
buit pentru arderea Moscovei lui Rostopcin, care une ori se lăuda
singur că a făcut-o, de şi Moscova era un imens oraş de cocioabe
vechi de lemn, pline de părăsiţi, aşa că ajungea o ţigară pentru
ca ea să ardă şi fără concursul lui Rostopcin. A r fi mers deci în
duşmănia faţă cu Sobieski aşa de departe că ar fi preferat să—şi
ardă capitala decît să lase să între în ea o oaste creştină. Aceasta nu
corespunde însă cu adevărul, fiindcă silit a fost Constantin Can­
temir să părăsească laşul. Silit pentru ce? Pentru că, pe de o parte,
avea un fiu la Turci, şi părintele, chiar cînd ar fi un erou, nu
poate uita ceia ce-1 leagă de odrasla lui. Dar, pe de altă parte,
Sobieski intrase în Moldova pentru un vis de glorie, — şi atît.
Gloria o înţelegem, dar nu ne lăsăm conduşi de măgulirile şi
ilusiile ei. Ea ne încălzeşte, dar nu poate să zădărnicească vechea
noastră cugetare aşezată : Să vină creştinii, gîndia bătrînul Can-
temir, dar să rămînâ, şi, dacă nu sînt sigur că oastea creştină care
a intrat o să rămînă, sînt silit să mă pregătesc pentru caşul cînd
această oaste va trebui să plece.
Aceasta este explicaţia neînţelegerii dintre Sobieski şi Constantin
Cantemir. Exact acelaşi lucru ca şi în atitudinea vecinului său
Şerban Cantacuzino din Muntenia faţă de Imperialii germani:
Vă primim bucuroşi, dar să ni daţi garanţie că rămîneţi. Căci,
altfel, o armată creştină vine, o primeşti cu bucurie, dar ar­
mata aceasta este silită să plece şi după aceia vin Tătarii. Şi,
de oare ce Cantemir se aştepta să vină Tătarii, trebuia să-şi ieie
măsurile lui. Acest fel de gînd romanesc se întîlneşte, de alminteri,
şi la Ardeleni în timpul marelui războiu, cînd mulţi Romîni de
peste munţi ziceau : Nu se poate o mai mare bucurie decît să
vedem steagurile romaneşti, dar vrem să ştim dacă mîne nu ne
spînzură Ungurii 5 am fi dorit să ştim dacă noua ordine de lucruri
poate să rămînă statornică.
încheind această lungă, dar necesară parentesă, trebuie să vă
mai spun un lucru : a judeca acţiunile unui alt popor după in­
teresele noastre singure este o greşeală, cum este o greşeală, din
partea cealaltă, să se judece acţiunile noastre după interesele altui
popor: pentru a preţui pe cineva trebuie să-1 înţelegi, iar pentru
a-1 înţelege trebuie să întri puţin în pielea lui, să-ţi dai sama de
ce poate suferi pielea aceasta.

Venim înapoi, la caracterisarea lui Ioan Sobieski şi la aceste

relaţii care socot, de altfel, că sînt lămurite chiar prin această
explicaţie preliminară. în trecutul acestui mare popor polon, Ioan
Sobieski nu este un om al evului mediu, în cursul căruia P o ­
lonii şi Romînii s'au înţeles adese ori, în ciuda intereselor deose­
bite. Dacă au fost ciocniri între ei, motivul e acela că era un
candidat la tron de o parte şi de altă parte alt candidat la tron, şi
se căuta sprijinul peste Nistru, unde interese personale puteau să le
aibă anumiţi comandanţi poloni de la graniţă. în acel ev mediu
a existat deci o înţelegere, datorită unui regim care a dispărut fără
urmă, şi pe care, azi, trebuie s'o înlocuim cu alt ceva decît ce a
fost apoi în secolul al XVTI-lea: trebuie s'o înlocuim cu un simţ
de solidaritate sprijinit pe sacra ideie naţională fără a ne topi unii
şi alţii într'un pacifism de acela internaţional în care s'ar pierde
toate colorile şi care nu poate să formeze nicio basă şi niciun
ideal pentru umanitatea din timpul nostru. în evul mediu un Domn
moldovean făcea omagiu regelui Poloniei. Chestiunea aceasta a
fost discutată de curînd de un tinăr istoric, odinioară elev al mieu,
care a trecut prin fasa pe care o au une ori elevii miei, dar care
fără îndoială se va apropia tot mai mult de ceia ce a format
odinioară un teren comun de păreri: este vorba de tînărul pro­
fesor P. P. Panaitescu, care a discutat într'un articol recent ori­
ginea acestui omagiu. Eu n'am zis însă că omagiul Domnului
moldovean era şi a rămas numai pentru pămîntul cîştigat la
Nordul vechii Moldove încă din secolul al XlV-lea si că, în
special, a fost numai pentru Pocuţia. Eu am zis atîta: că originea
omagiului acestuia trebuie căutată în teritoriul pe care regele P o ­
loniei la sfîrsitul secolului al XlV-lea 1-a cedat Domnului M o l -
dovei; am spus un lucru, pe care îl afirm şi acuma, că regele
a întrebuinţat forma unui împrumut ca să nu aibă aierul că pă­
răseşte o provincie şi, în momentul chiar cînd împrumutul a fost
încheiat, el era hotărit să nu plătească suma, întocmai cum a făcut
Sigismund de Luxemburg, cînd a cedat de fapt Brandenburgul
Hohenzollernilor „creditori", cu ferma hotărîre de a considera a-
ceasta ca un lucru definitiv. După aceia însă evident că regele
Poloniei a avut tot interesul să considere acest omagiu ca fiind
pentru ţara întreagă, iar Domnul Moldovei nu mai era dispus să
discute asupra acestui punct, care, în ceia ce priveşte realitatea
practică, nu avea nicio importanţă, căci din partea lui nu însemna
abdicarea de la scopurile naţionale. Moldova de şi vasală, a putut
să trăiască foarte bine pentru dinsa şi, dacă în unele timpuri
grele, ca în secolul al XVI-lea, ar fi fost o colaboraţie strînsă din
partea suzeranului poate că dincoace de Dunăre influenţa tur­
cească n'ar fi ajuns pană unde a ajuns.
Aceasta înseamnă evul mediu, care nu a avut niciun fel
de influenţă asupra lui Sobieski. El era un om modern, din a
doua jumătate a secolului al XVII-lea, şi care înţelegea pe Suve­
ran într'un fel care nu este, la urma urmei, decît felul pe care-1
represintă Ludovic al XlV-lea. A - l privi altfel pe Sobieski e
a nu-1 înţelege. La tipul frances contemporan a adaus un sin­
gur lucru.- temperamentul rasei sale, care era fără indoială
cu totul deosebit de temperamentul rasei care vorbeşte şi lucrează
 prin marele rege frances, întru cît, de altminterea, asupra acestuia
dîn urmă nu se exercita o influenţă spaniolă.
Sobieski nu este nici un om al Renaşterii, al unei tărzii R e ­
naşteri, venită din Apus şi intrată în Polonia, unde cea mai stră­
lucită epocă a ei aparţine secolului al XVT-lea, pe vremea unui
rege Sigismund, atunci cind o princesă italiană stătea alături de
dînsul. Pe vremea aceia era alt tip de om politic care a avut
legături cu noi: este vorba de Albert Laski, prietenul lui Despot,
care a contribuit esenţial la aşezarea acestui om curios; el a avut
şi Hotinul de la prietenul său de o clipă, de şi a contribuit şi la
căderea lui. Laski, da, este un om al Renaşterii, omul cel mai ca­
racteristic acestei forme. Dar el nu are nimic a face cu Sobieski.
Dacă este vorba să-i găsim lui Sobieski în secolul al XVI-lea
o înrudire sufletească, e cu acela pe care Mihai Viteazul 1-a găsit
în cale, care i-a fost adversar pană la capăt şi care de fapt
politiceşte 1-a şi omorît. Este o legătură între Sobieski şi Ioan
Zamoyski, Cancelar, Hatman, crescut la şcoala italiană, capabil de
a vorbi şi scrie limba latină clasică, Apusean pană în adîncul su­
fletului său ; din această cultură primită în tinereţă a întrebuinţat
el şi metodele italiene ale Renaşterii, care nu fac parte din niciun
catehism moral.
Ioan Zamoyski este şi acela care a creat un ideal polon pe
care pe urmă 1-a servit şi Sobieski. Idealul era Dunărea ca gra­
niţă intre o creştinătate supusă hegemoniei polone şi Imperiul
Otoman. Mai departe decît Dunărea nu se urmăria nimic ţ doar
în secolul al XVII-lea, pe vremea lui Vasile Lupu, cînd V e n e -
ţienii luptau cu Turcii în insula Creta, la un gioment s'a creat
în mintea cîtorva un vis foarte mare : visul că o armată polonă
suită pe corăbii veneţiene ar putea să meargă la Constantinopol
spre a cuceri vechea cetate a lui Constantin-cel-Mare, şi, ca ur­
maş al lui Vasile Macedoneanul, Vasile Lupu din Moldova rîvnia
să fie încoronat ca stăpînitor creştin. în concepţia lui Zamoyski
însă nu intra aşa c e v a : era vorba numai de hotarul creştinătăţii
dus pană la Dunăre.
Dar această concepţie a lui Zamoyski se potrivia mult mai
puţin decît cea medievală cu interesele Moldovei. Ce voia Za­
moyski s'a văzut din planul de a aşeza un Domn vasal în Mol­
dova şi un Domn vasal în Muntenia, ceia ce s'a şi făcut prin
instalarea la Iaşi a lui Ieremia Movilă şi încercarea de a face
din fratele lui Simion Movilă un Domn muntean. Şi monedele
lui Ieremia Movilă au pe dinsele, afară de semnul obişnuit al
terii, şi un mic adaus care arată legătura cu Polonia. Concepţia
lut Zamoyski este în marjenile ideilor Renaşterii pure, pe cind
ceia ce constituie in secolul al XVII-lea «senţa politicei polone
e impunerea prin arme, supt steagul gloriei, a Domniei de fapt.
Nu e concepţia italiană, ci noua concepţie francesă a lui Ludo­
vic al XlV-lea, care a ruinat Franţa, cu toată realitatea politicei
lui de la început şi cu toată resistenţa lui admirabilă de la sfir-
şit. Supt influenţa aceluiaşi curent de origine francesă, represen-
tînd continuarea în altă direcţie a Renaşterii, a trăit si Ioan So-
bieski ; a trăit din ce în ce mai mult, pentru că legăturile lui cu
Franţa, foarte strinse, — şi, astăzi, comemorindu-se Ioan Sobieski,
este şi o întărire morală a legăturilor dintre Franţa şi Polonia—,
au fost consolidate şi prin aceia că Ioan al [II—lea a fost însu­
rat cu o Francesă, acea Marie d'Arquien, Marysienka lui, care
păstra contactul cu ţara ei, care si-a adus şi tatăl, eu anumite
interese materiale ale lui cu tot, şi în spre bătrîneţe Ioan So­
bieski a trebuit să se plece adesea înaintea capriciilor femeii iubite.
In momentul cînd liberà Viena, cu un aport hotăritor, de armatele
Marelui Vizir, el îi scria soţiei răvaşe de adolescent, cum lingă
Varşovia clădise şi mobilase, împodobise după gustul soţiei fru­
mosul castel de vară de la Wilamòw.
Dacă se ţine samă de idealul lui Ludovic ai XlV-lea îmbrăcat
de acest rege al Poloniei, se înţeleg şi anumite linii ale politicei
lui, care nu au putut să corespundă cu liniile naturale impuse
politicii romăneşti,'aşa cum a fost întrupată în Constantin Cantemir.
Dar, înainte de a vă arăta felul cum Sobieski a intrat în legă­
tură cu Moldova, cum s'a produs conflictul, care au fost amin­
tirile pe care el le-a lăsat, vreau să adaug cîteva cuvinte cu
privire la rolul pe care regele Poloniei 1-a avut în despresurarea
Vienei, rol care este înţeles în multe feluri.

II.
Istoricii germani sînt dispuşi să scadă rolul regelui polon, şi atunci
se aduce înainte argumentul că împăratul Leopold a condus lupta,
că Viena a îesistat admirabil, tineretul şcolar, burghesia avînd
înainte icoana groaznică a Capitalei Austriei căzînd pradă însîn-
gerată armatei lui Cara-Mustafâ, ceia ce a produs minuni de v i -
tejie în resistenţă. Şi astfel ar fi venit Sobieski cînd partida
era aproape cîştigată, armatele turceşti fiind gata să bată în
retragere. Şi se intreabă chiar de ce nu a plecat el îndată acasă,
de ce a căutat să joace un rol în campania din Ungaria, care a
ajuns să restituie Habsburgilor mai toată acea Ungarie ce se afla
de foarte multă vreme în stăpînirea Turcilor aşezaţi la Buda, la
Seghedin şi la Timişoara, - fără să se fi ţinut vre-odată o con­
ferinţă pentru a se cere „evacuarea" acejstui „teritoriu ocupat".
Cine cunoaşte istoria Imperiului Otoman va judeca altfel. Să
nu uităm câ acel Cara-Mustafâ era continuatorul lui Ahmed
Koprulu, deci un adevărat şi zdravăn om de războiu. Ceia ce
trebuia pentru a-1 face să plece era acel element incalculabil de
care vorbeşte cel mai frumos roman al secolului trecut, „Războiu
şi Pace" al lui Tolstoi. El este alcătuit din imponderabile. Dar
Sobieski a adus tocmai imponderabilul moral de care se simţia
nevoie. Cînd cineva este obişnuit să fie bătut de un altul, chiar
dacă acel altul se îniătisează in condiţii mai slabe, tot se lasă
bătut-, abia a treia oară poate va încerca să-şi iea revanşa,—pre­
cum astăzi anumitele planuri războinice ale unora să nu ne
înspăimînte, căci sînt încă abonaţi la înfrîngerea pe care vor
avea-o. Dar Sobieski era învingătorul de la Hotin. Şi Cara-Mus­
tafâ ştia ce fusese lupta de la Hotin, pe cînd Austriecii erau
luptătorii de la St.-Gotthard, bătălie in care a trebuit să alerge
lume din toată Europa, şi din Franţa, pentru ca împărăţia să iasă
cumva onorabil din această ciocnire. Apoi Polonii ştiau felul de
luptă al Turcilor: ceia ce alţii trebuiau să încerce, ei o făceau singuri
din propria şi vechea lor experienţă. însă ce nu poate o armată
care cunoaşte rostul celeilalte, care a invins-o cîndva, care păs­
trează amintirea acestei biruinţi recente, precum cealaltă păstrează
amintirea infrîngeriil
Şi, pe lingă aceasta, ceia ce nu trebuie trecut cu vederea,
în genere Turcii sint obişnuiţi să respecte eroul, personalitatea
umană capabilă să îndeplinească un act eroic. Gindiţi-vă la rolul
cel mare pe care 1-a jucat, in 1595, o oaste mică aici, în Vlaşca,
pe Neajlov, prin gestul lui Mihai Viteazul, care a inviat pe
Alexandru-Cel-Mare, punîndu-şi pieptul înainte, aruncindu-se
drept înaintea unei armate atit de mari. Asupra mentalităţii şi
sentimentelor Orientalilor a exercitat totdeauna o influenţă h o -
tăritoare o asemenea atitudine. Astfel cunoaştecaa sistemului mi-
litar al inimicului, amintirea unei biruinţe de ieri, înfăţişarea şi
capacitatea de fulgerătoare acţiune a lui Sobieski fixează însem­
nătatea rolului său la 1683.
Cînd Sobieski a înlocuit pe regele Mihail, la vre-o două de­
cenii numai după momentul cel mai periculos din desvoltarea
modernă a Poloniei, cînd era vorba de împărţirea ei şi se pre-
sintaseră concurenţi la bucăţile în care ea s'ar desface, regatul
scăpînd numai cu multă greutate din această supremă crisă,—în
care, de alminteri, au fost amestecate, prin legătura cu prinţul
Ardealului Gheorghe Rakoczy, şi contingentele munteneşti şi mol­
doveneşti care nu se puteau să nu-1 întovărăşească —, îşi poate
închipui cineva cît de greu a fost să se revie la epoca tradiţiilor
celor mai glorioase din evul mediu. Energia necesară pentru a
uita un trecut apropiat şi a se întoarce la datinile cele mai n o ­
bile ale naţiei sale, Sobieski a avut-o. Cînd Turcii au crezut că
se poate înoi faţă de Polonia direct un joc pe care-1 încercaseră
prin alţii, el li-a opus o armată neprevăzută şi a cîştigat bătălia
de la Hotin. Dar cine cîştigă ca supus o bătălie ca aceia este dator
ca rege să urmeze această linie: nimeni nu se poate lepăda de
ceia ce-i impun faptele sale înseşi. El venia din biruinţă şi tre­
buia să meargă pe drumul pe care însuşi îl trăsese, în momentul
cind se suia pe tron cu o misiune pe care i-o impunea propria
sa vrednicie.

III.
Cu atît mai mult, cu cît împrejurările puseseră pe tapet îm­
părţirea Imperiului Otoman.
Iată un punct de vedere pe care, în conferinţa mea de la Paris,
de curînd tipărită în revista mea francesă, nu l-am atins. în ches­
tiunile istorice, punctele de vedere decid, şi nu este o mai mare
greşeală decît a crede că un adevăr istoric nu poate fi văzut şi din
alt punct de vedere. Dacă nu s'ar fi discutat cînd Ioan Sobieski a
devenit rege împărţirea Imperiului Otoman, politica lui faţă de
Moldova ar fi fost alta. Dar el vedea această hartă întinsă îna­
intea unei coaliţii creştine, fiecare punindu-şi întrebarea ce-i re­
vine lui,— coaliţie presidată de Papa, care dădea şi binecuvintări
şi trimetea şi bani, şi în care intrau Veneţienii, reclamind Moreia,
care li aparţinuse odinioară, aşteptînd pe însuşi Ţarul Petru, care
îşi avea scopurile sale, nu încă fixate în momentul cind intra in
această coaliţie. între Polonii şi Germaqii din Austria s'a trezit
antagonismul secular — nu se iscălise încă între Germani şi P o ­
loni niciun „pact de neagresiune"...
Deci Ioan Sobieski, cu datoria sa de a avea o Domnie de
glorie, cum fusese trecutul său ca general, s'a găsit înaintea
problemei împărăţiei Otomane. Dar, în ceia ce priveşte această
împărăţie, el intîlnia poftele Austriei, — de şi nu exista Austria
ca Stat, erau Habsburgii represintînd acelaşi interes —, care cre­
dea că ei trebuie să-i revină şi Moldova, iar Polonii, adu-
cindu-şi aminte de tot evul mediu, în care influenţa lor asupra
Moldovei fusese mult mai mult decît influenţa ungurească pe
care a moştenit-o Casa de Austria, natural că trebuiau să se pre-
sinte şi ei cu tendinţa imediată de a lua în stăpînire cel puţin
Moldova şi cu gindul mai depărtat de a merge pană la Dunăre.
Dacă gindul acesta s'a înfipt în mintea lui Sobieski, aceasta
se datoreşte nu unei politici proprii a lui, ieşind din singura lui
cugetare, ci contingenţelor Europei în care el era chemat să lu­
creze. Şi, cînd a venit întâia oară în Moldova, el nu putea să
ofere ceia ce oferiau vechii regi în legăturile lor feudale : „pri­
miţi un Domn care să atîrne de Coroana mea". Iar Moldovenii
pe vremea aceia nu mai erau nici ei oamenii din evul mediu!
era acum epoca în care cugetătorii lor se gîndiau la trecutul roman,
epoca în care sentimentul libertăţii şi unităţii romaneşti domina
pe toate celelalte.
Miron Costin şi, mai puţin, Nicolae Costin, ca şi admirabilul
spirit care a fost Stolnicul muntean Constantin Cantacuzino, ca şi
puternica minte a lui Dimitrie Cantemir, urmăriau crearea Statului
romanesc întreg şi neatîrnat. Şi între ceia ce se impunea lui So­
bieski şi intre ceia ce se afla în gîndul şi inima poporului roma­
nesc eră foarte greu să se găsească o înţelegere. Totuşi o oare­
care înţelegere s'a putut formă într'un moment, printr'o mare
însuşire a poporului nostru, însuşire pe care am întrodus-o şi în
legătura cu alte popoare, supt influenţa aceloraşi sentimente popu­
lare : un sentiment de politeţă, de omenie, de ospitalitate care
face ca, şi atunci cînd oamenii nu merg pe acelaşi drum, duş­
mănia, adversitatea sălbatecă să fie înlăturată.
De fapt s'a intilnit aceasta în legăturile dintre Moldoveni şi
Poloni pe vremea cînd de o parte era Sobieski şi de alta Con­
stantin Cantemir. Noi avem, aceia cari sintem nu numai try-
peşte, dar şi sufleteşte adine Romini, această calitate de a recunoaşte
meritele care se impun şi de a ne închina gloriei adevărate,
chiar cînd gloria aceasta se găseşte în altă tabără decît în ta­
băra noastră; nu este ceva mai urît în legăturile dintre popoare
şi State decit negarea meritului în legătură cu interesele, care
sînt trecătoare, dar meritul omenesc rămîne neclintit. în orice
chip ar fi venit, oricît ar fi suferit de pe urma unei armate p o ­
lone fără disciplină, orice ar fi putut face cetele mici care ră-
mîneau în garnisoane, cu toate acestea, peste toate lucrurile
mărunte, se vedea figura cea mare a regelui viteaz. Iubirea
aceasta pentru vitejie formează un element fundamental al sufle­
tului nostru ; viteazul care nu ţine samă de nicio, socoteală, care
învie în acţiunea sa pe eroul roman sau elenic, acesta rămine
simpatic. Pe de altă parte, regele era un creştin care venia între
creştini. De aici atitudinea aceia frumoasă pe care fiul lui Cons­
tantin Cantemir o înseamnă şi care este prea puţin preţuită.
Constantin Cantemir, pierind din Iaşi, a lăsat boieri cari să pri­
mească pe Craiul polon, să—1 conducă, să-1 aşeze, să-1 încun-
jure cu toată cinstea cuvenită unui mare stăpînitor creştin. Se
pare că la Curtea aceasta domnească din Iaşi cei veniţi cu stea­
guri de biruinţă au dat un ospăţ în cursul căruia s'a petrecut,
s'a cîntat. Sobieski ştia foarte bine româneşte, tatăl său, Iacob,
şi mai bine, şi atunci i-a cîntat un cîntec în pofida lui Vodă
care-şi părăsise Capitala:

„Constantine, fugi bine,

Nici ai casă, nice masă,
Nice dragă jupâneasă".

Cîntecul nu era rău, dar Constantin Cantemir a trimes răspun­

sul printr'o scrisoare care spunea cam aşa: „Nu am jupăneasă,
căci sînt de mult văduv, dar casa şi masa mea stau la disposiţia
oaspeţilor miei".
îmi place să termin aceste cuvinte cu afirmarea unei însuşiri
care, în legăturile cu oricine, întrec orice alta, şi să amintesc
acestui tineret că şi el are o datorie în acest domeniu al cuviinţii
şi omeniei care este şi tradiţia şi nobleţă acestui neam.
 Cîteva însemnări scurte

I.

Kiamil-Paşa, fost Mare Vizir, autorul celei mai citate istorii

politice a Turciei („Tarikh-isiyasi-i DevletA aliyye-i osmaniyye",
Stambul, 1327 (1909)), în volumul I (p. 94, jos) din această operă,
vorbind despre cruzimile lui Vlad Ţepeş, spune, între altele : „Patru
sute de studenţi, trimeşi din Ungaria şi Ardeal (în Muntenia)
pentru a învăţa limba, i-a nimicit pe toţi laolaltă, arzîndu-i în
foc" („Magiaristandan ve Erdeiden lisan öyrenmek üzere gön-
derilen dörtiüz talebeyi ateşe iakdîrîp mahv eyledi".) Din păcate,
Kiamil-Paşa nu citează şi izvorul de unde a luat această infor­
maţie de mare interes pentru noi. Investigarea temeiului acestei
relatări ar fi de dorit cu atît mai mult, cu cît în izvoarele roma­
neşti, cel puţin după ştirea mea, nu se pomeneşte nimic despre
acest eveniment. Ciudăţenia acestei relatări nu ni-o putem ex­
plica, căci nu ne putem lămuri asupra scopului pentru care să
ii îost trimeşi în Ţara-Romănească un atît de mare număr de
„studenţi".

II.
D. Nicolae Iorga a îost cel d'intăiu care, în studiul dumi-
sale : Cronicile turceşti ca izvor pentru istoria Rominilor (Aca­
demia Romînă, Mem. Sec. Ist., 1928), ne-a făcut atenţi asupra
interesantei relatări din vechea cronică turcească anonimă (Tarikh-i
al-i Osman), editată de Friedrich Giese (Breslau, 1922, im Selbst­
verlage), privind participarea Rominilor, în armata lui Baiezid I,
la lupta dată între acesta şi Timur-Lenk, nu departe de Angora.
Această relatare şe găseşte şi în Cronica lui Nesri, al cărui text
şi traducere fuseseră publicate de Th. Nöldeke încă în 1859 şi
1861, în volumele XIII, 176-218, şi XV, 333-380, ale revistei
Zeitschrift der Deutschen Morgenländischen Gesellschaft (Z, d_
D. M. G). La Nesri însă e, nu lflak-oglt, ci Vulk-ogli, şi ostaşii săi
sîrbi sînt pomeniţi ca acei cari, credincioşi lui Baiezid pană la
momentul ultimei desnădăjduiri, au luptat cu atîta îndîrjire, încît,
stîrnind admiraţia chiar şi a lui Timur-Lenk, acesta, crezîndu-i
nişte dervişi, ar îi exclamat în limba persană: „Dervişan taksir
nekerdend !" („Dervişii aceia nu s'au lăsat de loc!"). In acest pa-
sagiu din textul lui Nesri (Z. d. D. M. G., voi. XV, p. 363) Hu­
mele de Vulc este scris numai in cele trei consonante (WLK),
fără a se indica felul vocalisării. Dacă Th. Ndldeke, în traducerea
textului, acest nume îl vocalisează cu dhamma pe W şi cu sukun
pe L (Vulk), el se basează, de sigur, pe un alt loc din Cronica
lui Nesri (p. 350, ibidem), unde contextul indică neîndoielnic că
supt literele W L K trebuie înţeles Vulk. E adevărat că pasagiul
corespunzător din Cronica anonimă vorbeşte clar despre fiul
prinţului de Valahia („eflak-oglî", p. 38, r. 3, „eîlak-oglî", p. 40,
r. 6, „eflak-oglî", p. 40, r. 9 ) ; în schimb însă toate variantele
acestei cronici ( W , G, M „ M , L, V), cercetate de Giese, au
3 ?

WLK-oglî. Aceasta mă tace rje mine să cred că, atît în Cronica

lui Nesri, cît şi în pasagiul corespunzător din variantele Cronicei
anonime, vocalisarea corectă a consonantelor W L K nu poate
să îie decît Valak, adică punîndu-se cîte o fatha (a) pe W şi L.
Termenii eflak, eflach şi eflah (după iorma lor originală: evlak,
evlach şi evlah) înseamnă: Valahi. Cele trei cuvinte sînt pluralele
de formă arabă, din clasa numită „pluralul frînt", de Ia termenii
valak, valach, valah. W s'a schimbat, prin us, în F, iar eflak (pro­
nunţat şi iflak) a ajuns, cu timpul, un termen geografic pentru
desemnarea Valahiei. Romînii din Ţara-Romănească sînt denumiţi
astăzi eflakli. Pentru Romîni în general, se întrebuinţează terme­
nul evlah. De exemplu evlah lisanî = limba romanească.
Părerea mea este că termenul Valak (Valak- oglî) trebuie să fi
fost un termen curent în vechea limbă turcească, avînd aceiaşi
accepţiune ca şi Eflak. Altcum nici nu s'ar putea explica înlo­
cuirea lui prin chiar Eflak şi Eflach, de copistul Cronicei ano­
nime, editate de Friedrich Giese.
Se pune întrebarea: oare de ce Timur-Lenk i-a confundat pe
Romîni cu nişte dervişi sau tşîci (cum îi numeşte pe dervişi
Cronica anonimă, printr'o formă de pronunţare poporană a ter­
menului aşic, care înseamnă: îndrăgostit de Dumnezeu, mişti-
cian, derviş) ? Confundarea a putut proveni pur şi simplu din
motivul că ostaşii voevodului romîn purtau căciuli, foarte asă-
muitoare, ca formă, cu îmbrăcămintea de cap a dervişilor, numită
„kiilah".
Cine va fi fost Valak-oglî: însuşi Mihail sau vre-un fiu ilegitim
al lui Mircea-cel-Bătrîn? este o chestie, a carii lămurire nu intră
în competinţa mea.
 in.
Diplome de Sultan mai solemne: contracte de pace, scrisori
către alţi monarhi, etc, încep, de obiceiu, cu un pasagiu, numit
unvan („intitulatio"), în care Sultanul, vorbind la prima persoană,
îşi înşiră toate titlurile sale. Printre ţerile peste care el se făleşte
a îi stăpîn, figurează întotdeauna „Eflak ve Bogdan"' adecă Mun­
tenia şi Moldova.
lată unvan-ul dintr'o scrisoare a Sultanului Siileiman al II-lea
către Ferdinand, împăratul German :
„Eu care sînt sultanul sultanilor Răsăritului şi Apusului, stă-
pînul fericit al terilor din Rum şi Persia şi Arabia, eroul univer­
1
sului, Neriman al pămîntului întreg şi al timpurilor, padişahul
şi sultanul Mării Albe şi Mării Negre şi al Ka'bei prea-venerate şi
al Mekkei strălucite şi al Ierusalimului sfînt şi al tronului Egi-
petului — (care este) o raritate a veacurilor — şi al vilaietelor
Iemen şi Aden şi Sana'a şi Bagdad — (care este) sediul dreptăţii—
2
şi Basra şi Lahsa şi Medain-i Anuşin ravan şi al ţinuturilor din
Gezair şi al Azerbeigianului şi al şesului Chipciac şi al ţinuturilor
Tătarilor şi al Curdistanului şi al Loristanului şi al totalităţii pro­
vinciilor Rumelia şi Anatolia şi Caraman şi Ţara-Romănească
şi Moldova şi Ungaria, şi (care) afară de acestea mai sînt padi­
şahul şi sultanul încă a multe teri şi ţinuturi cu mare renume,
(eu), Sultan Siileiman, fiul Sultanului Selim Han", etc.

IV.

Textul cronicii lui Neculce, precum se ştie, cuprinde o sume­

denie de termini turceşti, în cea mai mare parte diformaţi, adică
transmişi foneticeşte greşit, păstrîndu-se în ei forma lor de pro­
nunţare obişnuită, pe acele vremuri, în Moldova. Iată cîteva note
scurte, lămuritoare asupra formei corecte a unora din aceşti ter­
meni, precum şi a înţelesului propriu lor în vechea terminologie
turcească, amănunte de care, probabil din cause serioase, nu
s'a putut ţinea cont în ediţia cronicii îngrijită de d. prof. Procopovici.
Schimni-aga (voi. I, p. 78) este deformat din iskemle-agasî sau
ishemle-aga ( = aga Scaunului). Astfel se numia în turceşte de-
1
Eroul legendar din Şahname, bunicul lui Rustem.
8
Anuşin ravan este supranumele lui Chosroes I. Medain-i Anuşin ravan=
oraşele lui Chosroes I (Ctesiphon din antichitate).
legatul Porţii, încredinţat cu înscăunarea unui principe nou numit.
Imbrihor (pronunţat în româneşte şi imbrohor) provine din e-
mir-i achor, sau, cum îl pronunţau Persanii), mir-i achor ( = inten­
dentul general al grajdurilor Sultanului). Biiyiik emir-i achor (cî.
v. II, p. 351), şi kuciuk emir-i achor (cl. v. I, p. 187, unde Cuciuc
cu literă mare este o greşeală) ambii făceau parte din aşa-nu-
miţii „koltuk-vezirleri" (cî. Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului
Otoman, pp. 632-3).
Musaip (voi. I, p. 31) este o deformare din musahip.
Rufet (voi. I, p. 208) se pronunţă în turceşte rifa't şi nu în­
seamnă „o corporaţie mai mică de meseriaşi", ci o înaltă dem­
nitate de Stat („iîiksek mertebe"). Aşa trebuie înţeles şi textul din
cronică: „toate ulemalele şi ruîeturile cu oaste şi cu puşci de au
purces la Udriiu (Edrenesau Edirne) să mazilească pe împăratul".
Pentru chiurci-paşa (voi. II, p. 356 şi 379) pronunţarea corectă
este kilrkgî-paşa.
Saragea (voi. I, p. 124), turceşte sarige, cu i lung, înseamnă
viespe. S'a dat acest nume — probabil din causa uniiormei lor de
coloare galbenă — unei clase de soldaţi, alcătuind trupe iregu-
lare în solda unor Paşi, dar în timp de războiu plătiţi direct de
Stat.
Inicer = ieni-ceri{= oastea cea nouă).
Sirdenghisti (voi. II, p. 306), pronunţat de Turci serdenghecti,
înseamnă: un soldat care nu ţine Ia capul său, care este gata
să-şi sacrifice viaţa pentru îndeplinirea unei porunci. Trupele
voluntare, desemnate prin acest nume, se întrebuinţau pentru
deschiderea luptei. Precisări asupra recrutării şi soldei lor se
găsesc în Ist. Imp. OL, pp. 91, 302, 420-1.
Caplan (voi. I, p. 56, nota 119) înseamnă tigru. Ca termen
desemnînd o anumită clasă de soldaţi, îmi este necunoscut. Ar
trebui un temeiu de neîndoielnică autenticitate pentru o explicaţie
cu acest resultat. După convingerea mea, Caplan-paşa, este un
nume de persoană ca şi Arslanpaşa, două nume puţin islamice,
dar foarte răspîndite printre Turcii din vechime. Caplan-Paşa po­
menit de Neculce este identic cu generalul turc cu acelaşi nume,
ale cărui fapte în războiul Turcilor contra Polonilor sînt poves­
tite de Dimitrie Cantemir, în Ist. Imp. OL pp. 450-2.
Baliemez, cunoscutul soiu de tun, este astfel numit după ter-
minul italienesc balta mezza. Turcii îl interpretează, printr'o eti­
mologie glumeaţă, ca „unul care nu mănîncă miere".
Sacaluş (vol. II, p. 446), turceşte ciacaloz („canon propre â
lancer des projectiles de pierre").
A rămas netradusă proposiţia turcească, de altfel şi ea difor­
mată: „Hia ghidi cahpolu", la p. 283. Ea trebuie cetită astfel: „Hei
ghidi cahbe-oglu". Hei ghidi este o interjecţie de reproş, iar cahbe-
oglu înseamnă: fiul unei prostituate, viclean, perfid. înţelesul pro-
posiţiunii deci este: „Ah tu, perfidulel".
Restul identificărilor lexice vor urma cu o altă ocasie.
Dr. Andrei Antalffi.

Un proiect comunal al lui Ion Ghica

S'a uitat cu totul propunerea lui Ion Ghica, printr'o broşură

din 1861, cu privire la o nouă alcătuire a comunei (Reorganisarea
României, partea întiia, Comuna).
El porneşte de la cercetările ce se fac de „un corp special,
compus de oameni eminenţi" cari „se ocupă cu organisarea terii"
şi-şi propune a presinta „un corp de noţiuni asupra reorganisării
administrative şi judiciare a terii", „urmînd treptat prin toate
asisele p a n ă la vîrful piramidei sociale, explicînd şi codificînd
atribuţiile, drepturile şi datoriile fiecăruia în diferitele caşuri ale
mecanismului administrativ sau judiciar". Străin de tot ce e în
legătură cu partidul, el va pune în legătură ce ştie despre siste­
mele străine cu „oarecare experienţă ce a putut dobîndi în admi­
nistrare". O scurtă privire istorică arată ceva orientare şi în acest
domeniu. Toată lumea i se pare a dori să se treacă peste R e g U '
lamentul Organic şi legea din 1851; cîţiva proprietari cu tîrguri
create de dînşii nu pot constitui o piedecă.
Ca definiţie, „comunele trebuie să constituie corpuri morale
avînd fiecare viaţa sa proprie şi individuală, prin urmare trebuinţe
şi interese independente unele de ale celeilalte" (sic),
Comuna cuprinde, într'un sat sau în mai multe, un grup de
500 de locuitori. Pot fi Romîni şi naturalisaţi. Romînii îşi pierd
calitatea înscriindu-se aiurea, primind acolo fără autorisare o func­
ţie publică şi „prin stabilire în ţară străină, fără spirit de rein-
2
2l6 N. Iorgâ

turnare", cu această reservă: „stabilimentele de comerţ nu pot li

privite ca fără spirit de reînturnare",
în fruntea comunei sînt numai Romîni, de naştere sau de na-
turalisare. Consiliul, compus din zece membri, cu adaus de încă
unul la mie pentru cinci mii, cu excluderea prefectului, sub-prefec-
tului, secretarilor, „consilierilor", şi rudelor pană „la a treia spiţă",
se adună în „Casa comunală", numită, după franţuzeşte, „Mărie",
supt presidenţia „Marelui", membrii Consiliului fiind aleşi pe trei
ani de şefii de familie contribuabili, dar înlăturîndu-se de la candi­
daturi imbecilii, faliţii frauduloşi, condamnaţii, şi cei în contumacie.
La luarea socotelilor „Marele nu presidează şi nu poate fi pre-
sint la votare" (art. 35). Desbaterile nu sint publice.
în ce priveşte Jbudgetul, el poate varia: „fiecare comună, pentru
ceia ce priveşte dările comunale, va întrebuinţa sistemul de im-
posare ce va socoti mai cuviincios, aceasta însă după aprobarea
Guvernului". Dinjdări se plăteşte şcoala primară sau, dacă sint
peste 5.000 de locuitori, două şcoli, pe lingă una „de agricultură
practică"; „burgurile (diguri)" ţiind o „şcoală burghesă". Alte şcoli
se pot întemeia după voie. De la 10.000 înainte se cer: patru
şcoli primare, una de agricultură şi „şcoala burghesă". De la
20.000 şase din prima categorie şi, pe lîngâ şcoala de agricultură,
cea de comerţ, colegiul de şase clase, cu două „şcoli burghese"
supt el. P e la 50.000 zece şcoli primare, patru burghese, cu ace­
leaşi şcoli speciale. Comuna se îngrijeşte ea de preot, dar sarcina
acestuia cade asupra credincioşilor lui; cine a dat banii pentru
biserică la comună nu mai e obligat la nicio cheltuială faţă de
preot pentru nicio slujbă. Comuna de la 5.000 înainte întreţine şi
„corpul de pompieri", toţi locuitorii fiind datori să ajute la foc şi
să îndeplinească orice sarcină de poliţie, la „ivirea de furi ori
tîlhari", la „inecăciuni". Edilitatea: „pavagiu" (v. si art. 33), „lumi-
nare", „distribuţia apei", „măsurile igienice", împreună cu ajutorarea
„săracilor şi nefericiţilor", a „spitalelor" se încredinţează tot co­
munei, care se îngrijeşte şi de „tăierea lemnelor din pădurile co­
munale, conformîndu-se legilor pădurăriei ce se vor înfiinţa". Fireşte
Consiliul se ocupă de toată averea Comunei (detalii la art. 28 şi
urm.). Sint patru şedinţi obişnuite pe an, de cîte zece zile. Dar
la orice se cere raportul către prefect; numai în cas cind acesta
nu dă răspunsul în treizeci de zile, hotărîrea devine executorie.
Un capitol special e consacrat „Marelui", numit de guvern sau,
de la 3.000 înainte, de Domn, ca şi la „tacturi de sub-prefecturi", a
cărui generală competenţă administrativă nu poate fi slăbită prin
numirea de „comisii permanente", Consiliul neavînd dreptul, supt
pedeapsă de „disoluţie", de a adresa „proclamaţii sau publicaţii".
„Marele" e un funcţionar de Stat, cu dreptul de delegaţie. Numirile
el le face, pană la „pîndari", afară de „comisarii de poliţie, priimi-
tori de acsize şi altele". N u poate fi luat dintre „judecători, preoţii
enoriilor în activitate sau disponibilitate, inginerii de poduri şi
şosele, inginerii de mine şi funcţionarii administraţiilor, finanţelor
şi pădurilor, funcţionarii, impiegaţii şcoalelor comunale de orice
grad, comisarii, agenţii politici, arhitecţii şi impiegaţii telegrafului".
Dreptul de alegător e restrîns: unul la zece, pană la mia de
locuitori, sporindu-se cu cinci la sută pană la 5.000, cu patru de
la 5 la 10.000, cu trei de la 15.000 înainte, dar sînt şi virilişti,
cum se zicea în Ardeal: cei prevăzuţi de Convenţie, judecătorii
de la grefier în sus, „comisiile administrative de la şcoli, spitale,
şi alte instituţii publice", doctorii de la Facultăţile recunoscute,
profesorii, avocaţii, pensionarii, şi ofiţeri, inginerii. Dacă nu sînt
în număr de 50, se mai iea de la părinţii de familie.
Amănuntele cu privire la alegeri sînt şi ele interesante: „înainte
de vot", spune art. 89, „şi după ce se ceteşte (sic) ordinele şi
instrucţiile pentru aceasta, preotul ceteşte o rugăciune şi chiamă
pe fiecare a consulta numai conştiinţa sa". Preotul mai are o
misiune: „aceia cari nu vor şti să scrie însărcinează pe preot,
care, in loc retras, poate scrie în secret supt dictarea votantului"
(art. 90). Jurâmîntul aleşilor e conceput aşa : „Jur credinţă Dom­
nitorului, supunere legilor terii şi sprijin tuturor intereselor municu
pale" (art. 96).
„Disoluţia" unui Consiliu se face numai prin „ordonanţa dom­
nească", dar e în căderea ministrului de Interne („din întru") să
hotărască o suspendare de două luni, care se poate intinde şi la
un an. Comisia interimară în caşul suspendării o numeşte prefectul.
în ce priveşte veniturile, ele se compun din ce dau averile fără
stăpin, din „productul zecimii ordinarii încuviinţate comunelor
prin legea finanţială", din „productul parţial al acsiselor munici­
pale după legea financíala", din ce se percepe la „bîlciuri şi zal-
hanale", din „productul voilor de a staţiona pe pieţe şi- uliţe, in
porturi, pe rîuri şi pe locuri publice", din „drepturile de mă­
surători şi cotit şi din alte drepturi legal aşezate", de la cimitire,
212 N. Iorgà

de la „concesii de ape", „din productul speduirii actelor ad­

ministrative şi actelor statului civil", din amenzi şi taxe, plus
„contribuirile extraordinare autorisate prin forme", „daniile şi le-
gaturile", „încăsuirea sumelor de bani ce se pot cere", „pro-
duetul tăierilor extraordinare de păduri", împrumuturile şi „cele­
lalte venituri întîmplâtoare". Budgetele trebuie aprobate. împru-
muturile pentru venituri de supt 30.000 de lei se aprobă prin
„ordonanţă domnească"; pentru celelalte, trebuie o lege, afară de
caşuri urgente la veniturile până la 100.000 de lei, şi numai pen­
tru un sfert din acele venituri. Se admite la veniturile supt 90.000
de lei consultarea contribuabililor mai impuşi, pentru contribuţii
extraordinare şi împrumuturi.
La contabilitate se prevede (art. 127) că, la comunele cu venit
peste 30.000 de lei, Consiliul comunal poate cere un casier spe­
cial, pe care-1 numeşte Domnul pe o presintare de trei.
Se admit asocierile de comune pentru „averi şi drepturi de
devălmăşie", fiecare Consiliu alegîndu-şi pe trei ani o delegaţie. Pre­
şedintele va fi numit de prefect.
Se specifică şi condiţiile în care se pot face „acţiile judiciare şi
transacţiile" (secţia X
Un mare principiu, de origine medievală, în legătură şi cu ve­
chiul nostru drept, se introduce: acela al răspunderii colective.
Art. 185 glăsuieşte aşa: „Tot Romînul locuind într'o comună este
garant civil de atentatele făcute pe tărîmul comunei sau asupra
persoanelor sau asupra proprietăţilor". în secţia următoare, XVIII,
se specifică, prin art. 186, astfel: „Fiecare comună este răspunză­
toare pentru delictele făcute de faţă sau prin siluire, pe tărîm, de
către haite sau gloate, adunături armate sau nearmate asupra per­
soanelor sau asupra proprietăţilor Statului sau particulare, precum
şi despăgubirile ce s'ar cuveni". Şi art. 187: „în cas ca locuitorii
comunei să fi luat parte la delictele făcute pe tărîmul comunei
prin înhăitări şi adunături, acea comună se îndatorează a plăti
Statului o amendă (straf) de o potrivă cu preţul reparaţiei de că-

1
Se păstrează din Regulament vechiul termin rusesc de „respiscă" (art. 139).
Ca termini desueţi, şi „administrări" (art. 155), „cuitanţă'' (art. 161), „receptor"
(art. 165), „jurnal eu tulpină" (art. 165), „priimiri", „slobozirea cuitanţelor". „registru
de amânunturi" (ibid.) „justificatorii" (art. 173), „înscrisul contabilului" (art. 176),
„surveghere" (secţia XVI), „secsie", „arenduiri" (art. 183), „adunător al impositului"
(art. 184), „subrogat", ..substituât" (art. 184), „forţă maioră" (ibid.).
petenie". Şi mai multe comune pot fi făcute responsabile. Răs­
punderea dispare cind delictul e făcut de străini şi „comuna ar fi
luat toate măsurile ce-i era prin putinţă ca să le preîntimpine"
(art. 189). In art. 190 : „Cind, în urma adunăturilor şi înhăitârilor,
un individ domiciliat sau nu pe o comună ar fi fost jâfuit, mal'
tratat sau omorît, toţi locuitorii vor fi datori a-i plăti despăgubiri;
iar, în cas de moarte, despăgubirile se vor da văduvei sau copiilor".
Comuna e datoare a drege imediat „cind punţile se vor rupe,
căile tăiate sau astupate prin doborîre de arbori sau altfel", afară
numai dacă a fost împotrivire (art. 181-2). Răspunderea se menţine
şi „cind cultivatorii dintr'o comună şi-ar ţine (sic) carele stricate
în drum sau nu ar executa cererile ce li s'ar fi făcut după legi" (art.
193). Şi proprietarul de moşie e asigurat, şi extraordinar de drastic,
de acest „liberal" şi revoluţionar: „Dacă intr'o comună cultivatorii
refusă de (sic) a da la termin partea de product cuvenită pro­
prietarului, toţi locuitorii acestei comune sînt supuşi la despăgu­
bire". Se prevede (art. 196) că despăgubirile se vor plăti de comună
„cind un adjudecător al domenurilor (sic) ar fi fost adus prin sil­
nicie vădită a vre unei adunături sau înhâitări să plătească totul
sau parte din preţul adjudecaţii (sic) altora iar nu în casa dome­
nurilor; cînd un arendaş sau chiriaş va fi fost siluit a plăti totul
sau parte din arendă altora, iar nu proprietarului". Funcţionarii co­
munei vor trebui să anunţe în trei zile „la comisarul puterii execu­
1
tive pe Ungă tribunalul civil al judeţului" (art 198) .
Secţia X I X se ocupă de „poliţia rurală" sau „poliţia cîmpenească'S
care „este cu totul supt juridicţia judecătorilor de pace, a impie­
gaţilor municipali şi supt privigherea pîndarilor şi a jandarmilor"
(art. 211). Amenzile-„strafuri" se socot în „valoarea unei zile de
muncă, după preţurile in fiinţă" (art. 212). Familia e solidară. „Toţi
taţii, mumele, epitropii întreprinzători de orice fel, stăpînii au o
răspundere civilă pentru delictele săvîrşite de soţiile şi copiii lor,
de cei supt epitropia lor şi de nevîrsnici pană la douăzeci de ani
şi neînsuraţi, de servitori, lucrători, căruceri şi alţi subalterni" (art,
214, şi, invers, art. 215). Se va face şi o cercetare a siguranţei lo­
curilor şi caselor: „Impiegaţii (ofiţeri municipali) vor veghia în
general la liniştea, salubritatea şi siguranţa ţarinilor (sic); sînt datori

1
E vorba şi de „poliţia de securitate" (ibid.), de „tabela domiciliilor" (art. 205).
Dommages intérêts se traduce prin „păgubi-foloase" (art. 199).
 ca cel puţin odată pe an să visiteze cuptoarele şi căminele caselor
şi clădirilor depărtate de alte locuinţe cu mai puţin de o sută de
stinjeni"; ei pot decide „reparaţiile sau dărîmările cuptoarelor şi
ale căminelor care se vor li găsit într'o stare de dărăpânare şi care
ar putea pricinui loc sau alte întîmplări nenorocite", şi cu impu­
nere de amenzi (art. 216)- Pedeapsa de douăsprezece zile de muncă
atinge pe „oricine ar face foc pe cîmp la o depărtare de mai puţin
de cinzeci de stinjeni de locuinţe, de păduri, livezi, ogrăzi, mori,
clăi de paie şi de fin" (art. 217). Vitele se cumpără numai in
bilciu sau tirg: „Acela care va cumpăra vite afară din bilciuri şi
tirguri se supune a le da înapoi gratis (fără despăgubire) proprie­
tarului, în starea in care se vor afla, de se va dovedi că sint fu­
rate" (art. 218). Stricăciunile făcute de vite se plătesc, cu dreptul
pentru cel păgubit de a le închide, „cu îndatorire a le aduce în
douăzeci şi patru de ore la locul de deposit otărit (sic) de Mu­
nicipalitate", putindu-se vinde. Păsările pot fi omorite, „dar numai
pe locul şi in momentul in care se face stricăciunea" (art. 219).
Se specifică îngroparea „mortăciunilor" „la o adincime de patru
palme", şi pe locul fixat de comună; altfel, amendă de o zi de
muncă (art. 220). Măsuri speciale se ieau pentru capre, care trebuie
„adunate la un Ioc şi conduse în turmă" (art. 221). Ca interesantă
măsură socială, e interzicerea trusturilor cu privire la preţul zilei
de muncă: „Art. 222. Proprietarii sau arendatorii dintr'acelaşi ocol
nu pot să se coaliseze ca să scază sau să otărască (sic) un preţ
prea mic pentru ziua muncitorilor sau salariul servitorilor: acei
ce vor face se vor pedepsi cu o amendă de valoarea a a patra părţi
(sic) a contribuţiei mobilieră (sic) a vinovatului. Art. 223. Secerătorii
şi muncitorii de ţară nu vor putea să se unească intre dînşii ca
să înalţe sau otărască (sic) preţul salariului: acei ce vor face una
ca aceasta se vor pedepsi cu o amendă de valoarea a douăsprezce
zile de muncă şi osebit de aceasta cu arest la poliţia municipală"
(art. 223). E oprit, supt pedeapsă de confiscaţie, ca „spicuitorii,
greblaşii, culegătorii de vii" să „între în cimpuri, livezi şi vii cu­
lese şi neîngrădite" fără „o înţelegere cu stăpinii locului" (art. 224).
La art. 225: „In locurile otărite (sic) pentru păşune sau in islazuri,
precum şi in acelea unde nu este din vechime un asemenea obi-
ceiu, păstorii şi ciobanii nu vor putea duce niciun fel de vite in
cimpuri secerate şi deschise decit două zile după recolta totală".
Oprire in orice timp de a duce vite in „livezi artificiale, duzi şi
alţi arbori de felul acesta, orice răsaduri sau pepiniere cu arbori
sau altele puse de mină de om" (art. 226). Se fac responsabili
„conducătorii vitelor care se întorc de la bîlciu sau care se duc
de la un loc la altul" (art. 227). Oprire de „a intra călare în loc
sămănat" sau şi „cu piciorul", „dacă grînele sint pe spicuri" (art.
229). Pedepse grele pentru „acela care fără ingăduirea proprietarului
sau arendaşului ar ridica băligarul, huma sau alte materii aduse
pentru îngrăşatul pămîntului" (art. 230). Se specifică amenda pentru
„orice furtişag de recoltă, făcut cu coşniţă sau desagi sau prin
ajutorul vitelor" (art. 232) şi pentru „furtişagul sau sarcina lemnelor,
atit cît poate duce un om în spinare, din păduri, cringuri, stufi-
şuri sau alte sădiri" (art. 233). Jandarmii au dreptul să aresteze
fără mandat. Se pedepsesc cei cari „vor fi stricat în orice fel de
chip căile publice sau vor fi luat din lărgimea lor" (art. 235), acei
cari „ar desgrădi un cîmp ca să-şi facă loc de trecere" (art. 236)
acel care, „în iuţeala trecerii sale în carată sau călare, ar ucide
sau ar lovi vite ce s'ar afla în cale", acel care „ar tăia sau ar
strica copaci, sădiri pe căi" („întreita valoare a copacilor şi un
arest ce nu va trece peste şase luni") (art. 238). „Ierburile, oso-
roaele (sic) sau pietrele dupe căile publice nu se vor putea arde
in nici intr'un (sic) chip fără autorisaţia celor însărcinaţi cu aceste
lucrări" (art. 239).
„Titlul II" începe cu „actele c i v i l e " D a c ă naşterea nu se anunţă
în trei zile, trebuie „o otărîre judecătorească" (art. 258). Nu se pot
însura „acei supuşi la osîndă care aduce după sine moarte civilă,
afară de nu va avea cărţi de iertare" (art. 279).
Consideraţii teoretice se află in „titlul III", despre „recrutaţie",
Ghica nepronunţindu-se cu' privire la „ceia ce este bun şi ceia
ce este rău în armiile compuse de mercenari sau de oameni
cari fac din arme cariera vieţii lor" (p. 76). Dar soldatul „cetă­
ţean", cu „participarea oamenilor de la ţară, cari, plecînd de
la satul lor duc în inimă-li toate afecţiile copilăriei şi ale tine-
reţei, suvenire şi speranţe, care ii întovărăşesc şi-i mîngiie la
toate necazurile, la toate primejdiile, la toate suferinţele, a făcut
ca armata francesă să fie cea d'intăiu armată din lume şi ca bra-

1
Pentru „forţă majoră" : „silnică inprejurare" (art. 247). „Acţii de naştere"
(art. 250). Concussio se traduce prin „mită" (ibid.). „Trupul mort (cadavrul") (art.
257). „Să constateze" (art. 259). „Copii din flori (fii ti)" (art. 262). „Publicări"
(art. 265), „interdicţii" (art. 274).
vură şi ca moralitate" (p. 77). Se răspinge ideia socialistă a „trans­
formării soldatului într'un impiegat al unei companii comerciale
de sicuritate împotriva invasiilor străine" (pp. 77-8). „Neamul ro-
mîn s'a menţinut prin armată, el a căzut unde îl vedem prin
slăbirea armatei, şi numai prin armată se va putea rădica şi arăta
demn de a fi, apărînd pămîntul şi naţionalitatea" (p. 78) - altceva
decit propunătorul retragerii la munţi în 1877 ! Amintind că „a
avut norocul a face parte din Guvern", cind a luat măsuri în acest
domeniu, el menţine serviciul de doi ani şi patru in reservă. E mindru
că a pus in vigoare după votul Parlamentului din 1859 principiul,
prevăzut in Regulamentul Organic, al tragerii la sorţi, că încerca­
rea „a fost curonată (sic) de cel mai deplin succes" — „ca prin
farmec au lipsit abusurile şi jăluirile acelea ce făceau că recrutaţia
era mai nainte considerată ca o calamitate care bintuie ţara în
fiecare lună a lui Noembrie" - , dar regretă că, „anul acesta, oare­
care disposiţii ministeriale au viţiat puritatea modului adoptat"
(p. 78). Vrea şi „o îmbrăcăminte mai puţin luxoasă" (ibid.).
La „titlul IV", „naturalisarea"; se prevede cererea prin Consiliul
Comunal la prefect, care o înaintează ministrului de Justiţie. Dar
e şi o cale mai uşoară, prevăzută prin art. 302 : „Oricine născut
şi locuind in Ţara Rominească care a ajuns in vrîsta de douăzeci
şi unu de ani, s'a înscris în registrele cetăţeneşti ale ocolului său
comunal şi care a locuit pe pămîntul românesc" — nu „romînesc" —
„un an cel puţin, este cetăţean romin". Iar la 303 : „Un străin devine
cetăţean romin dacă, după ce a îndeplinit virsta de douăzeci şi unu
de ani, a declarat intenţia de a se statornici în Ţara Rominească
şi a şezut zece ani d'arîndul".
în celalt cas, se face o cercetare' de Guvern şi un raport al
Consiliului de miniştri către Domn. Dar „străinul naturalisat nu se
va bucura de drepturile politice decit dupe un vot al Camerei",
care nu dă motivele sale pentru refus (art. 308).
Terminul de zece ani se reduce pentru acei „cari vor fi făcut
terii vre-o slujbă însemnată sau cari vor fi adus în ţară o indus­
trie, o invenţie folositoare sau talente deosebite, sau carii vor fi
format vre un stabiliment mare" (art. 306).
Cel născut în ţară din tată străin poate cere la douăzeci şi unu
de ani recunoaşterea, indatorindu-se a se aşeza în curs de un an,
cei cari au tras sorţii puţind zăbovi şi după acea vrîstă (art. 314).
 O piesă a lui Costache Caragiaie 217

La art. 317 se spune chiar că poate şi fără această formalitate

„oricine născut din tată străin născut chiar el în ţară".
Naturalisatul nu va li decît după cinci ani „deputat sau mi­
nistru sau membru al Comisiei Centrale" (art. 309).
Expulsarea se prevede (art. 310).
Pentru „naturalisaţia cea mică", prin care se capătă „drepturi
civile de posesie" se face cerere prin comună la Guvern, dar şi
aici trebuie votul Camerei, „întărit de Domn".
Naturalisatul jură „supunere la constituţia terii" (art. 315).
Pot moşteni şi imobile străinii al căror Stat va renunţa la ju­
risdicţia consulară; altfel, trebuie să vîndăîntr'un an imobilul (art,
316).
La pierderea calităţii de Romîn se adauge primirea de pensii
aiurea şi „Intrarea cu arme în ţară, chiar de ar avea autorisaţie de
a sluji in ţară străină" (art. 319). Se îngăduie servirea unui Stat
străin, dar Rominul trebuie să se retragă in trei luni dacă i-o
cere guvernul terii sale (art. 320). N. Iorga,

O piesă a lui Costache Caragiaie

I. L. Caragiaie n'a fost fără înaintaşi. Unul din ei chiar unchiul

său Costachi.
Din scrierile lui, o „originală comedie vodevilă într'un act",
Doi coţeari sau păziţi-vă de Tăi ca de foc\ jucată la 1849 de
dînsul însuşi, de fratele Ioan, de Pascali, de un I. Lăscărescu şi
2
de un Mincu , precum şi de d-nele C. „Mihăileanca" şi „Irina"
sau „Cecilia", poate ii privită ca o pregătire a teatrului realist la
Romîni.
Eroii sînt nişte Focşăneni — din Muntenia — : Andricu pro­
prietarul: „arhon rachier", soţia Măndica, fata Evgheniţa, vara
acesteia, Catinca, amantul Evgheniţei, Grigore, în faţa cărora apar
„coţcării", jucaţi de cei doi Caragiaie, Costache, „sub nume
Burdicescu", şi Teodor, „sub nume Nicolae"; cel d'intăiu care „a
vindut cu şorţul d'inainte la prăvălie", celalt care „a vîndut
malaiu cu copăiţa". Iar în jur o lume de vameşi, stolnacealnici
de dorobanţi, cu tist şi ceauş, şi de slugi de casă.
1
Tipărită de Bonifaciu Florescu, in Portjoliul romi», ii, p. 173 şi urm.
a
Lăscărescu e din neamul lui Duiliu Zamfirescu, iar Mincu o rudă a marelui
arhitect.
 Ochiul vioiu al omului de teatru a prins sigur şi a redat viu
obiceiurile „coţcarilor" jucători de cărţi, al căror limbagiu are o
valoare şi de limbă. Lăudăroşiile lui Nicolae despre rosturile pre­
supuse ale tovarăşului destăinuiesc şi ele colţuri din viaţa socie­
tăţii de pe la 1848. în ce priveşte genealogia sa proprie, el o
arată aşa: „Coconită, eu de fel sînt Romîn-Sîrb, adecă corciu;
m'a născut mumă-mea în călătorie, aşa că nu pot să hotărăsc
locul; dar sînt fecior de oameni; tată-mieu, d'intăiu, a fost pescar,
pe urmă se făcu slujbaş, că era om deştept, Dumnezeu să-1 ierte".
Acţiunea, din care o parte se pare că lipseşte, e vioaie, de şi
extrem de naivă, şi dialogul plin de spirit. Din cîteva trăsături
se fixează nu numai tipurile vagabonzilor, dar şi bătrîna provin­
cială care şi-a ochit un ibovnic, oferindu-i „să—şi petreacă tine-
reţele mai în veselie şi bătrîneţele mai cu odihnă: vezi la mine
o să le găseşti p'amîndouă" — cînd aude cuvîntul de „bătrînă",
răspunde: „Dar ce, logofete, aşa de cotoroanţă-ţi par, încît ai
vrea să umble în cîrji ăl de m'a văzut copilă" — şicare-şi îno-
ieşte vocabulariul de cîte ori e nevoie să—şi batjocurească sluga.
Expresii ca „o mînjişi la ceafă" („ai greşit"), „a se complectui"
(pentru petrecere), „îţi prinse ochiul pe omul ăsta", „a-şi lua un
bărbat după tava cu dulceaţă", „coloverenţile" „crailor" merită
culese.
Nici laturea socială nu lipseşte. Nicolae observă lui Burdicescu
că joacă prea cu sfială rolul de boier El, la schimbul de servicii
cu tovarăşul, face altfel: „Cînd sînt sluga ta, ar jura cine mă
vede că m'am hrănit toată viaţa cu mămăligă. Umblet neîngrijit,
căutătura leneşă, mişcarea mînilor greoaie, glasul necioplit... Cînd,
iăr, sînt boier: capul ţapăn, mijlocul mlădios, umblat înfipt sau
legănat, mînile în necontenită mişcare, ochii micşoraţi, vorbă fără
şir, fără temeiu, glasul piţigăiat; astea sînt adevăratele caracte­
ristice ale unui fanfaron, ale unui cioclovinaş care joacă pe ma­
rele prin provincii".
De la acelaşi s'a păstrat o „epistolă către Gr. Alexandrescu",
datată 1841, obositoare căinare în versuri lungi asupra soartei ce a
avut de cînd era tînăr — şi cu „buză de coral", ceia ce rimează
cu „lecţiile de moral"K Ea are preţul de a constata legătura
2
dintre actor şi poet .
N. Iorga.

1
Ibid., pp. 249-50.
 Un act al lui Stoica Ludescu 219

Un act al lui Stoica Ludescu

Acum treizeci şi cinci de ani, ocupîndu-se de cronica anonimă

cantacuzinească, d. N . Iorga arătase că autorul ei pare a fi, după
toate probabilităţile, Stoica Ludescu, „slugă bătrînă" a acestei familii.
Părerea aceasta a fost admisă de toţi cercetătorii ulteriori, şi pa­
ternitatea cronicii a rămas definitiv asupra lui Stoica Ludescu.
Din păcate nu cunoaştem însă aproape nimic asupra personalităţii
acestui cronicar, aşa încît găsirea numelui autorului n'a contribuit
decît în parte la risipirea acestui anonimat. E nevoie deci de o
atentă revisuire a materialului nostru documentar, pentru a re­
constitui, cel puţin în liniile ei mari, viaţa scriitorului. Semnalăm
astăzi actul următor, extras din Condica Mănăstirii Gorgota, din
care un exemplar se păstrează între manuscriptele Academiei
Romîne, supt N o . 2071 ; actul în chestiune e la fol. 5-6.
El ni oferă în primul rînd o formă deosebită a numelui cro­
nicarului, care e Liudescu ; ea pare de altfel a fi cea justă, sau,
în orice cas, cea mai veche, numele trebuind să derive de la
liude. Actul nu e mai puţin interesant prin faptul că, alcătuit
fără îndoială chiar de Stoica Logofătul, arată şi felul în care
scria acesta, fel care nu e incompatibil cu stilul cronicii atribuite
lui. De altă parte se vede din cuprinsul lui că Ludescu era intrat
în viaţa publică încă din vremea Domniei lui Mihnea al III-lea
înainte de uciderea lui Eustratie Logofătul, întîmplată în August
1658. în studiul nostru asupra lui Mihnea, studiu ce va apărea
probabil în cursul anului viitor, am arătat, basat mai cu samă pe
forma cronicii cantacuzineşti publicată de d. Stoica Nicolaescu
că autorul ei trebuie să fi fost un bun cunoscător al întîmplărilor
acestei Domnii, şi mai ales al vicisitudinilor pe care le-a întîmpinat
în vremea aceasta Constantin Postelnicul Cantacuzino. în felul
acesta viaţa cronicarului anonim coincide odată mai mult cu a
lui Stoica Ludescu, şi contopirea într'unul singur a acestor două
personagii capătă o nouă verificare.

„Eu, Stoica Logofătu Liudescul, ispravnicul Scaunului Tîrgoviştii,

1
Letopiseţul 'ferii Romaneşti, in Revista pentru Istorie, Arheologie si Filologie,
XI, (1910), pp. 77-186 şi 347-55.
220 Al. Ciorănescu

dăm scrisoarea noastră ca să fie de credinţă şi de bună mărturie

la mina lui Goran Logofătu, ca să se ştie pentru o moşie de la
Ţigăneşti, de pre Mostişte, ot sud Ilhfov], însă stînjini 300 (trei
sute), care a fost a lui Istratie Postelnicul], cumpărată pre banii
lui încă mai den nainte vreme, den zilele lui Matei-Vodă, de
cînd au fost vist[iernic] al doilea, şi o au ţinut pre sama lui cu
pace. Iar, cînd au fost în zilele Mihnei-Vodă, întimplîndu-i-se lui
Goran Logofătu de s'au căsătorit, de au luat pre o nepoată de
sor a lui Istratie Postfelnicul], anume Stana, şi crescută de Istratie
Postfelnicul] în casa lui, deci atunci pre acea vreme fiind noi la
acea vorbă şi tocmeală, făcîndu-se prein mijlocul nostru, multe
făgăduieli au făcut cum că va da nepoată-sa, adică zeastre, şi
lîngă acele multe făgăduiali au dat şi au dăruit şi această moşie
den Ţigăneşti lui Goran Logofătu şi nepoată-sa Stanei, ca să o
ţie şi să o stăpinească cu bună pace, iar alt nime den fraţii lui
şi den rudeniile lui treabă să n'aibă, căci iaste a lui moşie direaptă,
cumpărată pre banii lui. Şi de atunci de la Mihnea-Vodă pînă
acum, ani 24, tot o au ţinut Goran Logofătu cu bună pace; iar,
cînd au fost acum, leat 7190, Iulie 15, s'au sculat călugării de la
Gorgota, zicînd că o au dăruit Nedelco, fratele lui Istratie Pos­
1
tfelnicul], mănăstirei Gorgotei, şi, avînd pre un Cacavela dascăl ,
umblind la Domnu cu vorbe înlăuntru, au luat această moşie de
la mina lui Goran Logofătu, făr' de nicio direptate. Drept aceia
precum ştim că am făcut graiu şi tocmeală singur eu cu Istratie
Postelnicul], aşa dau scrisoarea mea şi mărturisesc cu sufletul
meu înaintea lui Dumnezeu şi înaintea fieştecării judecăţi cum
că această moşie iaste dată lu Goran Logofătu de zestre, iar
Nedelco, fratele lu Istratie Postfelnicul], n'au avut nicio treabă să
o închine la mănăstire. Aceasta am scris.
Iulie 29, leat 7190.
Eu Stoica Logofătul mărturisesc de acest lucru, precum scrie
mai sus adevărat.
Eu Isar Logofătu am scris şi mărturisesc."
Al. Ciorănescu.

1
Cunoscutul dascăl leremia al lui Dimitrie Cantemir 51 autor al unei poves­
tiri istorice in greceşte ( N . 1.).
 Contribuţie la istoria catolicismului din Moldova
în secolul al XVHI-lea
— Protecţia francesă pentru călugării franciscani —
de V. Mihordea.

Datorită împrejurărilor politice externe, sfirşitul secolului al

XVI-lea în Moldova marchează o puternică infiltraţie catolică
Petru Şchiopul este acela care, — mai ales în a doua lui D o m ­
nie (1582-1591), ajutat şi de sfaturile Albanesului catolic Barto-
lomeiu Brutti, — a favorisat ca nimeni pană la dînsul această in­
fluenţă religioasă. Candidat la tronul Poloniei, dornic să-şi asi­
gure prietenia vecinilor creştini de la Nord, el s'a văzut nevoit
să se arunce în braţele Polonilor catolici spre a li cîştiga bună­
voinţa şi, din punct de vedere religios, să îngăduie Iesuiţilor,
printr'o largă toleranţă, posibilitatea de a-şi recuceri terenul pier­
2
dut în lupta cu protestantismul .
Dar nu numai Iesuiţii s'au bucurat de această mare favoare
acordată catolicismului de către Domnii moldoveni ai acelor
timpuri, căci supt urmaşul lui Petru Şchiopul, Aron-Vodă, în
1592, pe vremea pontificatului lui Clement al VlII-lea, un alt
Ordin călugăresc, al Sfîntului Francisc, Minoriţii, iau în stăpî-
nire misiunea catolică din Moldova, supt conducerea unui su­
perior cu titlul de prefect, trimeşi de Congregaţia de propagandă
supt protecţia însăşi a regelui Poloniei, care în virtutea tratatelor
ce le avea cu Poarta otomană a obţinut recunoaşterea acestei
3
misiuni din partea Turcilor .
Veacul următor a fost o mişcare de înviorare a influenţei ca­
tolice în Principatele romaneşti. Unirea Rutenilor zguduise întru
cttva Moldova, unde Mitropolitul Gheorghe Movilă ceruse şi el
4
unirea cu Sf. Scaun . O nouă mişcare născută cu lupta în contra

1
Cf. Iorga (dare de samă a cărţii lui Veress), Iesuiţi la leremia^Vodă Movilă,
în Rev. Ist., VII (1921), pp. 212-15; Anton Mesrobeanu, Contribuţie la Istoria
8
catolicismului in Moldova (1596-1604), în Cercetări Istorice, I V (1938), pp. 76-91.
• A se vedea studiul lui Lăbuşcâ asupra catolicismului in Moldova în timpul
lui Ieremia Movilă, in ziarul Unirea din Iaşi, 1915, n-rele 12-16.
8
Hurmuzaki, Doc, Supl. I ', p. 4SI.
4
Vladimir Ghica, Citeva documente despre Costini, in Conv. Lit., XLI (1907),
p. 479. Cf. P. P. Panaitescu, L'influence de l'oeuvre de Pierre Mogila, arche­
vêque de Kiev, dans les principautés roumaines, Paris 1926, pp. 78-80,
Patriarhului Lukaris şi calvinisării Bisericii răsăritene, mişcare datorită
uneltirilor Papilor şi ale împăratului german şt sprijinită de Matei
Basarab mai mult decît de Vasile Lupu, se încheie cu sinodul de
1
la Iaşi, ale cărui dedesupturi au fost în mare parte catolice . Matei
se adresează Propagandei, cerînd nişte fraţi franciscani de limbă
8
sîrbească pentru cercetarea cărţilor liturgice , şi se spune că mai
3
tărziu ar fi avut şi gîndul formal de a se converti .
Această mişcare ajunge în culmea ei în timpul războiului turco-
austriac de la sfîrşitul veacului, cînd, după ce Grigore Ghica
trimete împreună cu Ştefan Petriceicu solie la Papă, Şerban Can-
4
tacuzino negociază cu Viena şi prin Viena cu Roma .
Fireşte că Domnia lui Brîncoveanu înseamnă o reacţiune, care
taie scurt aripile catolicismului în Principate. Pacea de la Carlovăţ
aducînd pe Austrieci cu hotarul pe crestele Carpaţilor, unirea cu
Roma a putut ademeni numai Ardealul, pe cînd apariţia colo­
sului rusesc pe scena istoriei diplomatice europene şi contactul
lui Petru-cel-Mare cu Moldovenii vin să fixeze pentru totdeauna
limita pană la care misiunile Sfîntului Scaun pot să se întindă în
această provincie.
Secolul al XVIII-lea va avea să vadă o reacţiune contra cato­
licismului nu numai în ţerile noastre, ci în toată întinderea I m ­
periului otoman. Polonia fiind acum în decadenţă, cuvintul hotărîtor
pentru Principate în materie de religie îl va avea tot mai mult
pravoslavnica Rusie, iar, la Constantinopol, influenţa francesă şi
austriacă, anihilîndu-se una pe alta, făceau pe Sultan tot mai into­
lerant şi mai circumspect faţă de supuşii săi creştini.
Atît trîmbiţatele şi infructuoasele încercări ale Francesilor de la
sfîrşitul veacului al XVII-lea de a-şi întinde protectoratul e x ­
5
clusiv asupra Sfîntului Mormînt , cit şi progresele propagandei
pentru unire, din Transilvania, au determinat pe Sultan, neliniştit
de teama ca nu cumva „Muntenii şi Moldovenii să urmeze acest
exemplu", să dea în 1702 un firman prin care să oprească

1
Ghica, ¡ind.
8
Archívele Propagandei, vol. 213, fol. 291, 643, etc., 1637.
» lbid., vol. 291, fol 294; 1644.
4
Ghica, ibid., p, 480. Cf. Bianu, in Columna lui Traian, 1883, p. 285-287.
5
V. Ministère des Affaires Étrangères, corresp. politique, Turquie, vol. 16, fol. 158-
168 ; Guilleragues către Ludovic al XIV-lea, 2 Oct. 1680 ; Journal de Girardin,
Biblioteca Naţională din Paris, mss. français 7162, pp. 77-85.
 orice schimbare de religie la supuşii săi şi orice propagandă ca­
,N
tolică . Un firman şi mai drastic, din 1722, referitor la aceiaşi
2
chestiune , determină pe regentul Franciei să scrie lui Bonnac,
ambasadorul său la Constantinopol, să caute pe orice cale a
3
obţinea înlăturarea acestei disposiţii , care de altfel va subsista
pană la data înoirii capitulaţiilor, în 1740.
Dar nu se poate spune că, în Principate, faţă de aceste î m ­
prejurări, Domnii n'au mai avut legături cu catolicismul.
Doamna Păuna, soţia lui Ştefan Cantacuzino cel zugrumat de
Turci în 1716, salvîndu-se, împreună cu fiii Radu şi Constantin,
de urmărirea turcească pe o corabie creştină în Italia, avînd cu
ei pe Evreul botezat Del Chiaro, merg la Roma şi promit Papei
trecerea la catolicism, dacă acesta va izbuti să determine pe Carol
al Vl-lea, împăratul, să pună Domn pe Radu în Ţara-Romă-
i
nească .
Nicolae Mavrocordat, in timpul petrecerii sale la Sibiiu (1716-
1718), a avut legături cu Iesuiţii din acest centru catolic. Scriind
latineşte unui Pater Bardia, vicar al Romînilor uniţi, unui Pater
Miel, el li trimetea, pe lingă vinuri bune din Muntenia, şi cărţi
tipărite de el, ca „Iudaicele" Exaporitului sau propria lui carte
5
„De officiis" („despre datorii") .
Biserica catolică din Iaşi primise încă din anul 1700 un privi­
legiu pe basa căruia însuşi preotul, personalul său bisericesc şi
6
două slugi erau scutiţi de orice obligaţie către Vistierie .
Fiul lui Nicolae Mavrocordat, Constantin, se gîndia să deie
Iesuitului Peterffy, recomandat pentru aceasta de colegii săi,
sarcina de a scrie latineşte, pe înţelesul Europei şi în cît mai multe
7
volume, istoria principatului muntean . în 1745, un misionar
episcop, Anton Becich, călăuzit de Nicolae Ruset, care se făcuse

1
Hurmuzaki, Doc, Supl. V, pp. 355-6, no, D X X V I I .
8
Ibid., VI, pp. 355-56, no. CCXIII.
* lbid., p. 377, no. CCXXX, Versailles, 30 Oct. 1723.
4
V. doc. in Hurmuzaki, VI, passim; Genealogia Cantacuzinilor, p. 325; Iorga,
Radu Cantacuzino, Bucureşti 1933, p. 2. — Scrisoarea arhiepiscopului din Cesa'
reia trimisă Curiei papale la 27 Februar 1717 şi publicată in Cercetări istorice,
V-VII (1929-31), Iaşi, 1932, pp. 365-6.
6
Iorga, Istoria Bisericii romaneşti (1909), II, p. 56.
6
Acelaşi, Studii si documente, I-II, p, 84, no. X I ; 1st. pop. rom., III, p. 204.
7
Acelaşi, Istoria Bisericii romaneşti, II, p. 57,
catolic şi ajunsese contele Rosetti, văzu Bucureştii şi află gindul
lui Constantin-Vodă de a dărui terii un Colegiu iesuit, cu învă­
1
ţătură de o potrivă în latineşte şi româneşte . în 1749, vărul lui
Mavrocordat, Grigore Ghica, trimete la Roma pe fiul unui boier
al său, de origine francesă, Gheorghe Miile, în Colegiul Propa­
2
gandei .
Cu toate legăturile pe care le vedem între Domnii fanarioţi şi
catolici în general, legături ce nu vor ajunge să pună catoli­
cismul în favoarea de care se bucura în secolul precedent din
motivele pe care le-am văzut, aceşti religioşi sînt represintaţi
oficial în Principate prin Italienii minoriţi, ca unii ce sînt trimişi
direct de Curia papală ; ideia de a restabili pe Iesuiţii din Polonia,
dat fiind că această putere era pe punctul de a apune politiceşte
şi nu-i mai putea susţinea direct, nu va lăsa pană la sfîrşit nicio
3
urmă în ţerile romîne .
în acest al XVIII-lea secol, misionarii franciscani din Moldova,
văzîndu-se ameninţaţi în rosturile lor atit de Iesuiţii poloni, cit
şi de cei din Ungaria, cari ar fi vrut să pătrundă supt influenţa
Curţii din Viena, au căutat un punct de sprijin mai puternic şi,
datorită faptului că în fruntea misiunii moldoveneşti era, începind
din Mart 1729, prefectul Romualdo Cardi, om energic şi cunos­
4
cător al acestor locuri, căci venise la noi încă din 1716 , iar,
pe de altă parte, că în calitate de represintant al Curţii din V e r -
5
sailles la Constantinopol se găsia influentul ambasador Villeneuve ,
au cerut să li se acorde protecţia regelui Franciei.
Conflictul dintre Franciscani şi Iesuiţi devenise public încă
din 1731, cînd Grigore Ghica intervine cu o scrisoare că­
6
tre Propagandă , şt tot atunci, în mod indirect, Cardi se adre­
sează lui Villeneuve pentru a-1 ruga să acorde misiunii pe care
o conduce protecţia francesă. Ambasadorul răspunde că nu poate

1
Arhiva din Iaşi, V (1894), p. 549; Câlinescu, Alcuni missionarii catolici, în
Diplomatarium, I (1925), p. 71, nota 1.
" Iorga, ht. lit. rom. in sec. XVIII (1901), I, p. 455 şi nota 6; Câlinescu, loc.
cit., p. 81.
8
Iorga, Histoire des relations entre la France et les Roumains, Paris 1918, p. 82.
4
Câlinescu, Alcuni missionarii catolici, p. 54, notele 3 şi 4.
6
V., asupra lui Villeneuve, Vandal, Une ambassade française en Orient sous
Louis XV, Paris 1887.
8
Câlinescu, /. c, p. 55, nota 1,
 lua nicio hotărîre cu de la sine putere, fără a primi ordinul re­
gelui, dar pentru aceasta are nevoie să ştie:
1. Din ce vreme aceşti misionari s'au stabilit în Moldova.
2. Dacă reşedinţa lor a fost âutorisată de vre-un firman al
Sultanului, şi
3. Ce putere i-a protejat pană în acel timp
El raportează în acest sens la Curtea din Versailles, şi Maurepas»
ministrul de Marină, de resortul căruia ţineau pe acea vreme
2
chestiile religioase din Levant , răspunde lui Villeneuve prin două
3
scrisori , din care reiese că, dacă reşedinţa acestor misionari a
fost autortsatâ prin firman şi dacă ei se poartă bine, regele gă­
4
seşte potrivit să li acorde protecţia .
Această cerere de protecţie este înfăţişată de unii ca o afacere
politică aranjată la Viena pentru a-şi garanta spionagiul nestin­
gherit în cas de războiu cu Poarta. Documentele pe care le pre-
sintăm conţin aproape întreaga acţiune.
Misionarii nu s'au lăsat numai cu simpla rugăminte către am­
basadorul din Constantinopol. Ei au intervenit şi la Propagandă,
5
iar această instituţie, la 1731, remite cardinalului de Polignac ,—
ambasador frances la Roma —, un memoriu în care arată că, de
teamă ca o eventuală invasie din partea Tătarilor să nu-i de­
ranjeze în pioasele lor îndeletniciri şi să nu aducă un notabil
prejudiciu propriei lor persoane, aceşti călugări au recurs la Con­
gregaţie spre a fi puşi în favoarea protecţiei regelui. Cardinalul
de Polignac, fiind pe punctul de a părăsi Roma, scrie lui Vil­
leneuve, în Novembre acelaşi an, prin intermediul baronului
de Vigouroux, ataşat frances pe lingă prinţul Rakoczy la R o -
6
dosto, şi—1 roagă să dea curs acestei cereri .
Acesta achitîndu-se de comisk n după ce insinuiază că el
însuşi a fost însărcinat de prinţul Râkoczy să se intereseze şi
să-i raporteze despre afacerea Minoriţilor din Moldova, într'o
1
V. anexa no. I, Villeneuve către Maurepas, 11 Februar 1732, şi Hurmuzaki,
1
Supl. I , p. 480, 17 Iulie 1732.
2
Ibid., p. 582, no. DCCCXLV1.
8
Anexele nl. II şi III.
4
„Suppose que leur residence y soit authorisee par un commandement et
qu'ils se conduisent bien, S. M. trouvera bon que vous leur accordiez la pro-
tection."
6
V., pentru Polignac explicaţia în nota de la anexa no. I V .
• Hurmuzaki, Supl. I \ p. 480.
scrisoare către ambasadorul din Constantinopol înfăţişează ches­
tiunea Franciscanilor ca pe o intrigă urzită în culisele politicei
austriece, ceia ce reuşeşte să determine pe ambasador a renunţa la
orice intenţie de protecţie. A v e a şi interesul să ajungă la aceasta,
întru cit exilatul de la Rodosto, pensionar al Sultanului, era un
duşman al împăratului.
El presintă pe prefectul Cardi ca pe un om ce duce „une
vie licencieuse"; e Napolitan şi deci supus austriac, de mult timp
pensionat de către Curtea din Viena supt ordinele unui oarecare
doctor Ferrati. Despre doctorul Bartolomeiu Ferrati, conte, după
1
nume, Italian, — d. Iorga îl presintă ca fiind de origine frances, —
2
ştim că a ajuns în 170S medic al lui Brîncoveanu , că s'a că­
3
sătorit în 1710 la Braşov cu Agnes, fata contelui Kalnoky şi că
pe lîngă profesia medicală avea şi anume aptitudini de arheo­
logie şi spionagiu. Ferrati se pare că a murit tărziu *, căci într'o
scrisoare a văduvei lui, datată din Şarfalău, 24 Aprilie 1749, se
vorbeşte de patruzeci de ani petrecuţi de soţul ei în serviciul
5
Moldovei şi Munteniei: deci către 1748 .

1
Iorga, Ist. lit. rom. in secolul al XVIU-lea, I, p. 40 şi nota 9. Ci. ibid., pp.
57 şi 179.
2
Iorga, Medici şi medicamente in trecutul românesc, în Ist. Rom. in chipuri şi
icoane, Craiova 1921, p. 323; dr. Gomoiu, Din istoria medicinii şi a invăţâ-
mintului medical in România, Bucureşti 1923, p. 65.
3
Iată cum presintă Şincai, după un contemporan, Mihail Cserei (Cserei Mihâly,
az Erdély Historiâban) nunta lui Ferrati : „Aci in Braşeu, la casa cea de vamă,
s'au ţinut cu mare pompă nunta comitelui Vartolomeiu Ferrati, doftorului lui
Constantin Brancovan, Domnului muntenesc, cu Agnes, fata răposatului comitului
Samoil Calnochi, la care au fost de faţă generariul de aici Fabri cu mulţi ofi­
ţeri şi jupănese nemţeşti, Spătarul Toma Cantacuzenul, boeriul Galian cu feciorul
boeriului Roset, Bendezilul de aici, Gheorghe Cantacuzenul cu muerea şi cu
socrul lui, domnii cei săseşti de aici şi, dintre Unguri, Nem:ş ianoş, Thoma şi
Gabor, Bernad lanoş, Calnochi losif, Lanco Peter, eu şi alţii mai mulţi; a doua
seară după nuntă ne-au chemat ghenerariul dinaintea porţii de către Bolgarseg,
de ne-au ospătat şi ne-au făcut frumoasă şi meşteşugită jucărea de foc ; iar co­
rnitele Ferrati şi cu muerea sa şi cu cei ce venise cu el s'au inturnat in Valahia"
(Şincai, Cronica Rominilor (1886), III, pp. 353-4).
4
D . Iorga credea că în serviciul muntean (Ist. Ut. in sec, al XVlIl'lea, I, p. 57).
Insă cf., mai tărziu, Călinescu, in Diplomatarium, II, pp. 462-4, n-le. C X X X V şi
CXXXVI.
5
„Siccome ò avuto l'onore da quaranta anni incirca, col mio consorte fu
conte Bartolomeo Ferrati, di servir in Moldavia e Vallachia" (Călinescu, Altre
notizie sui missionarii, in Diplomatarium, lì (1930), p. 462, no. C X X X V ) .
 Şi baronul de Vigouroux continuă spunînd că toţi emisarii
împărăteşti cari veniau să primească ordine de la Ferrati erau
găzduiţi de Cardi. Acesta locuia în casa Iesuiţilof poloni din
Iaşi, pe cari i-a alungat în ţara lor, ca supuşi ai regelui August,
1
duşman al împăratului. Ridicarea lui Topal-Osman-Paşa la ran­
gul de Mare Vizir a produs la Viena teama de un viitor con*
flict cu Imperiul Otoman. Cu această ocasie, Cardi ar fi fost
încunoştiinţat că, în caz de războiu, Ferrati n'ar mai putea rămî-
nea în Moldova. El ar fi necesar, dar, pentru a nu se teme de
2
nimic, să intervină spre a obţinea protecţia francesă .
Baronul crede că scrisoarea cardinalului de Polignac este o
urmare a acestui demers.
La rîndul său, el propune ambasadorului să intervină ca misiu­
nea din Moldova să fie din nou împărţită între Iesuiţii poloni
şi Franciscani şi ca pe viitor să se introducă aici şi Iesuiţi fran-
cesi. Iar, cu timpul, s'ar ajunge la o excludere totală a Mino-
riţilor, insinuîndu-se la Roma că e mai bine din toate punctele
de vedere ca această misiune să fie condusă de călugări ai unei
teri neutre sau prietene cu Poarta (recte: Franţa) decît de supuşi
ai unei Puteri care este totdeauna gata să intre în războiu cu Turcii *.
Faţă de aceste propuneri, Villeneuve raportează Afacerilor Stră­
ine, conduse pe atunci de contele de Chauvelin (1727-1737),
4
arătîndu-şi neîncrederea în spusele baronului şi tot odată în-
făţişînd greutăţile la care se expune, din punct de vedere politic,
5
el, ca ambasador, şi Ministeriul, acordînd această protecţiune . în
raportul către Maurepas, ministrul Marinei, el expune argumen­
6
tele presintate de Cardi în cererea sa . Pentru o mai bună
documentare cere informaţii, atît de la superiorul Iesuiţilor din
7 8
Constantinopol, părintele Gresset , cît şi de la Alexandru Amiras

1
Mare Vizir in 1731 (Hurmuraki, XIII, traducere, p. 306).
» lbid., Supl. P , p. 480.
8
lbid.
1
„Comme le caractère du Baron de Vigouroux lui rend suspecte la vérité
des avis qu'il donne, je doute que l'on puisse ajouter une entière foi à ce que
contient sa lettre, touchant l'intérêt que la Cour de Vienne prend à cette affaire."
6
Villeneuve câtre Chauvelin, 17 Iulie 1732.
6
V. anexa I V .
7
V. asupra lui notiţa de la anexa IV.
s
Asupra lui Amiras, v. notiţa de la anexa V .
dragomanul Domnului Moldovei, „ca unul care cunoaşte bine
locurile şi oamenii din aceste părţi".
Deci, formîndu-şi convingerea că nu trebuie să se acorde a-
ceasta protecţie, ambasadorul va căuta să influenţeze în toate
rapoartele pe miniştrii de Externe şi Marină în sensul părerilor
sale. între timp, răspunsul favorabil din partea lui Maurcpas —
la primul raport — sosind ', Villeneuve arată că el nu va face
niciun demers pană cînd nu va primi noi ordine şi pană ce nu-i
2
vor fi sosit lămuririle pe care le-a cerut lui Amiras .
Probabil că, necunoscînd bine piesele din archivele instituţiei sale
de la Iaşi, Cardi, în intervenţia pe care o făcea pe lingă ambasa­
dor, cerea ca acesta să-i obţină şi un berat din partea Sultanu­
lui, spre a-i autorisa funcţionarea misiunii, nestingherită de
nimeni, în Moldova. La Roma, cardinalul de Polignac, ambasa­
dorul influent care insista pentru acordarea acestei protecţii, sfîr-
şindu-şi misiunea, a fost înlocuit cu ducele de Saint-Aignan *,
mai puţin zelos faţă de această chestiune.
Nemai fiind insistenţa de la Roma şi faţă de oposiţia de la
Constantinopol, cei de la Versailles au început a înclina în sen­
sul vederilor lui Villeneuve. Maurepas îi şi răspunde, la 22
Octombre, că regele e de părere să nu se acorde protecţia
cerută şi. dacă totuşi, cu timpul el ar găsi pe miniştrii Porţii mai
dispuşi faţă de creştini, să profite pentru revocarea firmanului din
4 6
1725 . Regele aprobă totuşi protejarea misionarilor din Damasc .
La 12 Decembre răspunde şi contele de Morville scrisorii lui
Villeneuve din 17 Iulie, arătind că e mai bine să se lase aceşti
misionari a se menţinea cum vor putea, cu atît mai mult, cu cit
ei nu sînt stinjeniţi din partea guvernului moldovean. Interesul
politic ar dicta să fie favorisaţi mai curînd Iesuiţii poloni de-
6
cit Minoriţii .
1
V. anexa I I I , Maurepas către Villeneuve, 20 Iunie 1732.
2
„Je ne feray aucune démarche à cet égard jusqu'à ce que j'aye receu de
nouveaux ordres de votre part, et que j'aye eu réponse aux eclaircissemens que
j'ay demandez à un drogman du prince de Moldavie, nommé Amirat, qui a
une connoissance exacte de ce pays-là, où il demeure depuis longtemps, et qui
est sous la protection de la France".
3
V. asupra lui St. Aignan nota de la anexa N o . I V .
4
Nu-i o greşeală pentru 1722 ? V. Hurmuzaki, V I , p. 355.
5
V . anexa N o . I V .
6
„Jc crois qu'il faut laisser ces mêmes missionnaires en général se mainte-
nir comme ils pourront ; d'autant plus qu'il ne parait point qu'ils aient été
 1
Prin rapoartele de la 20 Ianuar şi 20 April 1733, Villeneuve,
satisfăcut că afacerea a ieşit cum o doria el, răspunde la V e r -
2
sailles că se va conforma în această chestiune ordinelor primite
şi, cu toate că ambasada lui durează pană în 1744, nu mai g ă ­
sim nicio'urmă documentară de asemenea preocupări.
Va trebui să se întimple evenimentele războiului turco-aus-
triac terminat cu pacea de la Belgrad, plecarea lui Cardi din
fruntea misiunii, venirea unui succesor lui Villeneuve, pentru
ca această chestie să fie reluată. De data aceasta, terenul politic
va fi ceva mai neted, cu toate că resultatul nu va fi altul. Un
ambasador mai puţin scrupulos şi abil decît Villeneuve, Castel-
s
lane (1741-1747 ), un prefect al misiunilor cu mai multă energie,
Manzi*, moartea lui Ferrati, proiectul de pace perpetuă între
Turcia şi Austria se păreau atîtea cause de succes pentru călugării
franciscani, dacă chestiunea primordială, duşmănia dintre Franţa
şi Austria, nu s'ar fi. opus. Va trebui să se aştepte momentul
cînd marea schimbare în politica europeană, — răsturnarea alian­
ţelor —, in 1756 are loc pentru ca Minoriţii să treacă în mod
aproape automat supt protecţia regelui Franciei.
între timp, Franciscanii s'au împăcat cu Iesuiţii şi trăiau în
bună înţelegere la Iaşi, poate datorită acţiunii prefectului Manzi,
care n'a încetat o clipă să-şi întărească misiunea prin diverse
firmane obţinute de la Sultan, cît şi să refacă biserica din ca-

inquiétés de la part du gouvernement du pays où ils sont, quoique jusqu'à

présent ils n'aient point passé pour être sous la protection du Roi."
1
Constantinopol, 11 Ianuar 1733 (P. S. din 20), Villeneuve câtre Maurepas
(v. anexa N o . VII).
* „11 ne m'a plus été fait aucune instance de la part des missionaires établis
en Moldavie au sujet de la demande qu'ils m'avoient faite pour obtenir la
protection du Roi. S'ils reviennent à la charge, je ne manquerai pas de prétex-
ter, pour m'en débarasser, et je crois qu'il ne me sera pas difficile de laisser
tomber cette affaire, sur laquelle je n'aurai même pas besoin de faire aucune
réponse à Rome, Monsieur le cardinal de Polignac, qui m'avoit écrit en faveur
de ces religieux, n'y étant plus" (Villeneuve câtre contele de Morville, 20 Aprii
1
1733, in Hurmuzaki, Supl. I , p. 486, N o . DCCVl).
8
Asupra lui Castellane, v. François Rousseau, L'ambassade du comte de Cas-
tellane à Constantinople, in La Revue des Questions historiques, II (Octombre), 1901,
pp. 410-37.
4
Pentru Manzi, v. nota de la anexa no. VIII ; Bianu, /. c., pp. 275-6.
pitala Moldovei, căzută în ruină, unde au lucrat de o potrivă
i
cele două Ordine călugăreşti .
La 1747, Castellane, succesorul lui Villeneuve, fiind aproape
de sfîrşitul ambasadei sale, reia din nou chestiunea, la repetatele
2
rugăminţi ale prefectului Manzi .
în raportul din 3 lanuar 1747, acesta semnalează lui Maurepas
faptul că, de şi Franciscanii trăiesc în bună înţelegere cu Iesu-
iţii poloni, pericolul pentru această misiune pare a se ivi din
nou, din altă parte, căci un al treilea Ordin călugăresc, Iesuiţii
din Ungaria, au obţinut din partea Curiei papale voia să se sta­
bilească în Moldova. Dar la această intenţie Curtea din Roma
a întîmpinat oposiţia fermă a Domnului Moldovei, Ioan M a v r o -
3
cordat , care a găsit-o „contraire aux lois et constitutions de son
4
État", şi n'ar fi fost mai bine văzuţi nici la Constantinopol . El se
adresează lui Mavrocordat, cerîndu-i lămuriri privitor la intenţiile
8
pe care le are , şi i se comunică refusul net al Domnului de a
6
primi un al treilea Ordin călugăresc în Statul său . Cum Fran­
ciscanii i-au cerut din nou patenta de protecţie, pe basa tuturor
dovezilor de autorisaţie ce au obţinut din partea Turcilor, Cas­
tellane trimete lui Maurepas, în copie, toate aceste titluri, ca să le
examineze şi să decidă, titluri constînd dintr'un firman de la
7
1713 , o listă de privilegii acordate de Domnii moldoveni bisericii
8 9
catolice , un firman al Porţii adresat lui Grigore Ghica în 1741
10
şi o scrisoare a Marelui Vizir .care însoţia acest firman . A m b a -

1
V. Anexa VIII, passim.
8
Manzi n'a terminat in 1746 ; el era in Moldova la 1748, după cum reiese din
scrisoarea lui către Desalleurs, publicata in Filitti, Lettres et extraits, pp. 259-60.
• Domneşte in Moldova de la 1743 la 1747.
4
„Des missionnaires de cette nation et sujets de la Cour de Vienne pouvant
être vus de mauvais oeil par la Porte, qui pourroit même lui faire un crime
de les avoir tolérés." Cf. Cândea, Der Katholizismus in den Donaufùrstentùmern,
Leipzig 1917, p. 123.
5
„Je scaurai encore plus positivement à quoi m'en tenir par les éclaircisse-
mens que j'ay demandés au prince de Moldavie sur ses intentions à ce sujet."
6
Cf. Anexa no. X. Scrisoarea de care vorbeşte n'am putut-o descoperi. V.
insă, pentru „biserica ungurească din Iaşi", lorga, Studii si doc, LII, pp. 107-8,
no. LIII, şi pp. 108-9, no. LVI.
' V. Anexa V I I A .
8
Anexa V . H B.
9
Anexa VIII C.
" Anexa VIII P ,
sadorul observă că toate aceste titluri au fost obţinute cu ga­
ranţia regelui Poloniei, pe care acum Franciscanii vor să o
1
schimbe cu a regelui Franciei .
în acest timp Congregaţia romană, văzînd că toate încercările
ei din Moldova, atît în ce priveşte plasarea Iesuiţilor din Ungaria,
cit şi protecţia de obţinut pentru Minoriţi, rămîn neîncununate de
succes,—de oare ce guvernul frances înţelegea să nu se amestece
în titlurile obţinute pentru aceşti misionari de către regele P o ­
loniei—.încearcă să-şi întărească posiţia cel puţin de partea mi"
sionarilor ce-i avea în Sudul Dunării, în Bulgaria. Ca urmare,
Papa, prin intermediul arhiepiscopului de Bourges, se adresează
lui Ludovic al XV-lea şi-i cere să intervină la Poartă ca să o b ­
ţină un firman în favoarea episcopului catolic al Bulgariei, resi-
dind la Filipopol, precum şi înfiinţarea unui consulat frances în
2
aqest oraş . Maurepas cere .informaţii lui Castellane, care se gră­
3
beşte să le dea printr'un lung raport, la 6 Ianuar 1747 .
în acest raport el observă că din greşeala s'a crezut pană atunci
cum că misionarii din Moldova n'au fost autorisaţi de niciun fir­
man, cînd. ei, la cererea regelui Poloniei, aveau mai multe, la fel ca
şi misionarii latini din Bulgaria, cari au fost protejaţi pană atunci
de republica Ragusei. Pentru o mai precisă documentare în ceia
ce priveşte pe călugării din a doua categorie, ambasadorul tri—
mete la o relaţie de călătorie a unui misionar, inserată la sfirşitul
volumului al II-lea din Antichităţile constantinopolitane ale lui
4
Banduri . întrebarea care se pune pentru Curtea din Versailles
este dacă regele, ca protector general al catolicilor din Impe­
riul otoman, poate cu de la sine putere valorifica in folosul ca­
tolicilor capitulaţiile pe care Poarta le-ar avea cu alte State
6
referitor la religie .
Lui Castellane i se pare că această chestiune ar fi mai echivocă
în ceia ce priveşte pe misionarii din Moldova, întru cit Polonia

1
Castellane câtre Maurepas, 3 Ianuar 1747.
1
* Hurmuzaki, Supl. I , p. 582, no. DCCCXLVI.
8
V. anexa IX, Castellane câtre Maurepas.
4
V. titlul operei lui Banduri, ed. II, din 1 • 29, in nota de la anexa I X .
5
„La Cour aura à examiner si le roy comme protecteur général de la Religion
dans les États du Grand Seigneur peut de son chef faire valoir au profit des
catholiques les capitulations que la Porte peut avoir d'autres puissances concer­
nant l'exercice de la Religion."
este încă în stare să-şi valorifice capitulaţiile cu Poarta, iar regele
Franciei, din menajament faţă de această republică, nu va voi
poate să se amestece în socotelile ei. Nu tot aşa stau lucrurile cu
misionarii din Bulgaria : aici, Ragusa fiind decăzută, intervenţia
regelui frances n'ar avea de întîmpinat nicio oposiţie, afară
doar de aceia a Sultanului însuşi însă, o lună şi jumătate mai
2
târziu , el informează pe Puysieulx despre această stare de lucruri,
arătînd că Ministeriul otoman va fi puţin dispus să favoriseze
extensiunea protecţiei regelui in Moldova şi Bulgaria, pe tim­
pul cînd, în Constantinopol, el opreşte cu violenţă pe Armeni să
3
vlsiteze bisericile catolice .
De teama de a nu se compromite, Curtea francesă, şi de data
aceasta îşi declină orice veleitate de protectorat religios în Orient.
Sîntem în ajunul păcii de la Aix-la-Chapelle (1748), — în timpul
victoriilor navale englese ale amiralului Anson de la capul Finis­
tère, care au adus ruina marinei francese cînd guvernul din
Versailles este absorbit mai mult ca oricînd de afacerile sale pro­
prii şi ale Europei occidentale. La 18 Mart 1747, Maurepas scrie
arhiepiscopului din Courges, — prin intermediul căruia se adresase
Roma Curţii francese - , spunîndu-i că propunerea pe care Con­
gregaţia Propagandei a făcut-o ca regele să acorde protecţia sa
specială misiunii din Bulgaria se găseşte în acelaşi cas cu cererea
făcută de către misionarii din Moldova. Şi că nici ambasadorul,
nici autoritatea regelui nu pot intra în compromis cu Statele
4
de care depind aceşti călugări . în aceiaşi zi, el comunică şi lui
Castellane refusul net al regelui, arătînd totuşi că ambasadorul
poate interveni ca mediator. Cit .priveşte înfiinţarea unui consu­
5 6
lat la Filipopol, aceasta nu-i practicabil . Două luni mai tărziu ,
Maurepas mărturiseşte că nişte chestiuni aşa de delicate reclamă
cel puţin împrejurări mai favorabile, mai puţin critice decit si­
7
tuaţia în care lumea se găsia la acea data .

1
Raportul citat al lui Castellane.
a
La 20 Februar 1747, Castellane către marchisul de Puysieulx, noul minis­
tru al Afacerilor Străine (1747-51).
• Hurmuzaki, Supl. I', p. 583, N o . DCCCXLvI.
4
V. anexa no. XI.
s
V. anexa no. XII.
• La 14 Maiu 1747: Anexa XIII.
' J'ajouterai seulement que des entreprises aussi délicates exigent au moins
des circonstances moins critiques que celles où l'on se trouve actuellement."
 Chestiunea protecţiei francese pentru misionarii din Moldova
se opreşte — ca informaţie documentară inedită — deocamdată
aici. între scrupulele pe care guvernul lui Ludovic al X V - l e a le
avea este şi acela că, din punct de vedere politic, Minoriţii fiind
Italieni, erau de drept supuşi ai împăratului, pe atunci în duşmă­
nie cu Franţa. Internunţiul austriac din Constantinopol rivalisa cu
ambasadorul frances, luînd asupră-şi protecţia Franciscanilor din
Ţara-Romănească
După plecarea lui Castellane şi venirea contelui Desalleurs la
ambasada din Constantinopol (1747-1754), acesta, — care va căuta
să aibă o influenţă cit mai directă asupra politicei moldoveneşti,
datorită circumstanţelor politice generale care-1 obligau la aşa
ceva,— va interveni, la cererea lui Manzi, ca să se obţină firma­
2
nul pentru construirea unei noi biserici a Franciscanilor în Iaşi .
Vedem chiar, în acest timp, supt influenţa lui, valorificîndu-se
3
protecţia polonă asupra acestor misionari . Un şef de misiune,
succesorul lui Manzi, părintele Laydet, de şi de origine francesă,
dar „Allemand naturalisé et d'inclination, intriguant dévoué à la
Saxe", va trebui să părăsească Moldova în 1753 numai pentru
că în jocul politicei, în care ambasadorul era de acord cu Domnul,—
Racoviţă —, şi cu agentul său la Curtea din Iaşi, — Linchou —,
călugărul se părea mai mult o piedecă decît un avantaj, un spion
4
al Curţii din Viena .
1
A se vedea firmanul obţinut de Penkler la 15 August 1747, publicat in
Hurmuzaki, IX', pp. 690-1, no, DCCCVII, şi Hurmuz.iki, VI. p. 596, no.
CCCXXXI ; raportul lui Penkler către împărat,-17 August 1747, in Hurmuzaki,
1
I X , p. 690; împăratul către feldmareşalul von Placz, ' 3 Septembre 1747, ibid.,
p. 691; scrisoarea lui Joseph Michaud către Penkler, 21 Octombre 1748, in
Hurmuzaki, VI, pp. 602-3, no. CCCXXXV1, etc.
1
Manzi către Desalleurs, Iaşi, 11 Iulie 1748, in Filitti, Lettres et extraits, pp.
259-60, no. CCXXXVI.
8
La 11 Februar 1752, Hübsch, residentul polon la Constantinopol, scrie
Marelui General Branicki, trimeţindu-i firmanul din 1741, şi-i cere să intervie
pentru ca regele Poloniei să scrie Marelui Vizir in favoarea Franciscanilor ce
voiau să-şi refacă biserica ruinată din laşi, cu hramul Si. Francise. Domnul oprise
lucrul, cerind un nou firman. Pe lingă Hübsch, interveniseră Franciscanii din
Constantinopol. La 3 Iunie, Hübsch scrie lui Brühl că şi ambasadorul jrances
stăruie pentru aceasta şi că Marele General a promis intervenţia sa lui Desal­
leurs. (lorga, Studii şi doc., I—II, p. 437, nota 2).
4
Cf. lorga, Studii şi' doc, 1-1!, p. 4i7, no. XXVIII ; Hurmuzaki, Supl. I ',
p. 6.7; Câlinescu, Altre notizie sui missionarii, in Diplomatarium, II (1930), pp.
318-19. Mai pe larg in studiul nostru asupra familiei Linche (in preparaţie).
 Dar, alianţa franco-austriacă din 1756 inlăturînd animosităţile
dintre cele două State, chestia protecţiei francese pentru Francis­
canii din Moldova n'a mai presintat dificultăţile care au necesitat
corespondenţa de mai înainte. La Archivele Naţionale din Paris
ordinele ministrului de la Marină către ambasadori sînt păstrate
şi comunicabile numai pană la 1755. Din această causa n'am pu­
tut urmări dacă au mai fost făcute noi intervenţii în legătură cu
acordarea acestei protecţii. Fapt sigur este că, în 1767, cînd ba­
ronul de Tott, in drumul său pe la Iaşi spre Crimeia, a visitât
pe Franciscanii din acest oraş, ei se găsiau atunci supt protecţia
regelui frances K
*
* *
Documentele ce urmează, toate inedite, le dăm păstrînd, fi­
reşte, ortografia.
I.
Constantinople, 11 février 1732.
Villeneuve à Maurepas, ministre de la Marine.
...Il y a des Pères franciscains établis à Jassy en Moldavie
qui m'ont fait proposer indirectement si le Roy voudroit leur
accorder la grâce de les recevoir sous sa protection. J'ay re­
pondu aux personnes qui m'ont sondé la-dessus que je ne pou-
vois prendre aucune détermination de mon chef et sans les
ordres de Sa Majesté et qu'il étoit nécessaire avant de les de­
mander que je fusse instruit depuis quel temps ces religieux,
qui sont Italiens, avoient formé leur établissement en Moldavie,
si leur résidence y avoit été autorisée par quelque commande­
ment du Grand Seigneur et par quelle puissance ils avoient été
protégés depuis qu'ils étoient en ce païs-la. Je vous prie de me
faire scavoir quelles seront les intentions du Roy à cet égard,
afin que je puisse m'y conformer, supposé que l'on vienne me
demander une réponse decisive sur cette affaire...
(Bibi. Nat. ms. franéais 7185, fol. 41.)

II.
Compiegne, le 9 juin 1732.
Maurepas à Villeneuve.
....Je rendray compte à Sa Majesté de ce que vous me marqués
touchant la proposition que les Pères Franciscains italiens qui sont
1
„Un assez bon souper nous attendoit, et des Cordeliers italiens établis à
Jassy sous la protection du roi (sublinierea noastră) et sous la direction de 1»
Propaganda, nous avoient également préparé des gites assez commodes" (Baron
de Tott, Mémoires sur les Turcs et les Tartares, ed. Paris 1785, in 8 °, t. 1, p. 170).
établis en Moldavie vous ont fait faire indirectement pour être receus
sous la protection de France et je vous feray scavoir incessament
les intentions de Sa Majesté à cet égard, affin que vous vous y
conformiés en cas que ces R. P. renouvellent leur demande à
cette occasion...
(Archives nationales, B 7 Marine, vol. 143, fol. 279.)

III.
Compiegne, le 20 juin 1732.
Maurepas à Villeneuve.
....J'ay rendu compte au roy de la demande que vous ont
fait faire les R. P. francisquains italiens établis en Moldavie d'être
receus sous la protection de S. M.
Supposé que leur résidence y soit authorisée par un comman-
dement et qu'ils se conduisent bien, S. M. trouvera bon que
vous leur accordiez la protection....
(Archives Nationales, B 7, Marine, vol. 143, fol. 308.)

IV.
Constantinople, le 17 juillet 1732.
Villeneuve à Maurepas.
Monsieur,
Par une lettre du 14 février dernier j'ay eu l'honneur de vous
informer de la proposition qui m'avoit été faite de la part des
missionnaires de l'Ordre des frères mineurs conventuels établis
en Moldavie, pour savoir si le roy voudroit bien leur accorder
sa protection. Ils m'ont fait remettre depuis quelques jours une
lettre de M. le cardinal de Polignac écrite de Rome dans le mois
de novembre dernier et par laquelle cette Eminence, sur un m é -
moire qui lui avoit été remis par la congrégation de Propa-
ganda, me représente que ces religieux, dans la crainte que quel-
que rupture ou invasion de la part des Tartares ne les dérange
de leurs précieuses opérations et ne porte même un préjudice
notable à leur propre personne, ont eu recours à cette congré-
gation pour être mis à la faveur de la protection du roi à l'abry
des insultes qu'ils courroient risque d'essuyer. M . le cardinal de
Polignac joint sa prière à celle de la Propaganda et me parle
comme d'une affaire qui l'intéresse K
La personne par le canal de qui le père Cardy, supérieur des
missionnaires de Moldavie, m'a fait remetttre cette lettre de re-
commandation m'a communiqué aussi celle que luy écrit en même
1
Cardi (Romualdo Damiani da Napoli) a venit in Moldova la 1716 si a stat
pana in 1736. Primeste patenta de prefect al misiunilor in Mart 1729 (Cäli-
nescu, in Diplomatarium, 1, p. 54, notele 3 si 4).
temps ce religieux et par laquelle, en luy donnant des instruc­
tions pour me demander des pattentes de protection et un barat
du G. S-, s'il est nécessaire pour autoriser l'établissement des
missionnaires franciscains en Moldavie, il luy fait une énumera-
tion des divers hospices que ces religieux possèdent dans plu­
sieurs villes de ce Royaume (sic), il luy marque que jusques à
présent ces missionnaires n'ont été sous la domination d'aucun
prince, qu'environ l'armée 1592, sous le pontificat de Clément
VIII, les missions de ce pays-là furent accordées aux religieux
de l'Ordre de St. François, sous la conduite d'un supérieur avec
le titre de Préfet auquel la congrégation de Propaganda expédie
des pattentes de même qu'aux autres missionnaires destinés pour
cette mission. Il ajoute que véritablement les Jésuites de Pologne
ont une maison à Jassy, capitale de Moldavie, dans laquelle ils
viennent quelquefois, mais qu'ils n'ont aucun titre pour y faire
les fonctions de missionnaires, cette mission ayant été accordée
aux seuls religieux franciscains, qu'en effet, lorsqu'il y a eu des
rebellions et des invasions de Tartares, les Jésuites se sont retirez
en Pologne et qu'ainsy on, peut dire qu'il y a en Moldavie d'au­
tres religieux en possession des missions que les Pères Mineurs
conventuels de l'ordre de St. François.
J'appris au sujet de ces Jésuites quelques informations du Père
1
Gresset , supérieur de la Maison à Constantinople: il m'a dit qu'à
la vérité les deux Jésuites polonais qui avoient une maison à
Jassy capitale de la Moldavie avoient été obligés depuis quelque
tems d'en sortir, mais qu'il croyoit qu'ils avoient trouvé le moyen
d'y revenir et qu'ils y étoient actuellement. Ces eclaircissemens
ne m'ayant pas paru suffisants, j'ay écrit en Moldavie à une per­
sonne de confiance pour savoir la vérité de ce qui concerne ces
missions, sous quelle protection elles ont paru être jusqu'à présent,
ou s'il est vray qu'elles n'en ayent eu aucune ; en quel tems
les Jésuites en sont sortis, et pour quelles causes ; si leur retraite
n'a point été précédée de quelque discussion avec les Francis­
cains; si ceux ci y travaillent utilement pour la Religion, et en­
fin toutes circonstances qui peuvent ayder à déterminer sur le
party qu'on doit prendre dans cette occasion. J'auray l'honneur
de vous faire scavoir la réponse que l'on m'a faite à ma lettre.
Je dois cependant vous faire observer, monsieur, que je ne
sçai pas s'il est avantageux pour la gloire du roy et de la na­
tion de multiplier le nombre des missionnaires protégés dans les
États du Grand Seigneur. Il est certain, comme j'ay eu l'honneur

1
Gresset, Jean Baptism, născut Ia Reims la 4 Octombre 1678, a intrat în no­
viciat la 6 Novembre 1695. A predat opt ani stintile umaniste, pe urmă a
plecat in misiune in Orient. A murit la Nancy, la 27 Decembre 1760. Scriso­
rile lui Gresset se găsesc in hirtiile părintelui Bertier (Catalogue Langlès, no.
4Ì56). A se vedea „Bibliothcquc de la compagnie de Jesus", III, Paris 1892, col,
1739. (Ace. stă notiţă o datoresc amabilităţii d-lui profesor D . lonescu.)
de vous le marquer dans plusieurs de mes dépêches que la Cour
de Rome se regarde come seule en droit de disposer de ce qui
concerne les missionnaires dans le Levant. Elle règle leurs de-
marches d'une manière indépendante et presque toujours sans
la participation des ministres de Sa Majesté, ce n'est que dans
les occasions où ils ont besoin de credit et de protection pour
se dégager des embarras que souvent ils se sont attirés par leur
imprudence qu'ils ont recours aux ambassadeurs, et c'est alors
seulement que la Cour de Rome semble reconnoitre la dépen-
dance dans laquelle 'a protection du roi devrait mettre les mis-
sionnaires. II est vray aussi que la piété de Sa Majesté et son
zèle pour la Religion l'a toujours fait passer par dessus ces con-
siderations toutes les fois que les missionnaires luy ont demandé
sa protection, et qu'elle ne la leur à jamais refusée.
Je ne prendray, monsieur, aucune détermination sur la ré-
ponse que je dois rendre à ceux qui m'ont parlé de la part de
ces religieux et sur celle que je dois faire à M. le duc de. Saint
1
Aignan au sujet de la recommandation de la congregation de
2
Propaganda et de M. le cardinal de Polignac , jusques à ce que
vous m'ayez fait savoir quelles sont sur cette affaire les inten-
tions de Sa Majesté.
Je suis, etc.
(Bibl. N a t , ms. français 7185, fol. 173-177, si Aff. Étr., corresp. consulaire,
Constantinople, vol. 3i.)
(Va urmà).

înfiinţarea grănicerilor vechii Case de Austria (1762).

Se cunoaşte marele rol pe care l-au avut în viaţa Romînilor
din Ardeal regimentele grănicereşti înfiinţate de Maria Teresa în
a doua jumătate a secolului al XVIILlea, în Banat şi la Năsăud.
Privitor la căuşele care au determinat pe Împărăteasa austriacă
să înfiinţeze aceste regimente, părerea istoricilor cari s'au ocupat
de trecutul celui de la Năsăud, nu poate résista în faţa criticii.
Pasagiile din Arhiva Someşană, 1925, No. 2, p î : „Spre a pune
stavilă puterii turceşti care tot creştea şi ameni.-^a ţerile învecinate,
domnitorii austrieci şi ungari încă de mult începuseră să creeze
la hotarele lor sudice un întreg sistem de graniţă militară care
către mijlocul secolului al XVIII-leâ se întindea ca un cordon de
1
Beauvilliers, duc de St. Aignan, ambasador frances pe lingă Vatican de la
1732, a descoperit la Capitoliu actul de cesiune prin care Andrei Paleologul
abandona lui Carol al VHI-lea drepturile sale asupra Imperiului bizantin.
* Polignac, cardinal, trimes la Roma la 1724, după moartea lui lnocenţiu al
XllI-lea, unde a stat opt ani in calitate de însărcinat de Afaceri al Franciei
(Mémoires du Marquis d'Argens, Paris |807, in 8°, p. 267, nota).
2â8 V. Mihordea

Ia Marea Adriatică pană la Porţile de Fer", şi din „Icoana unei

şcoli normale" 1930, p. 28: „Ca să apere mai bine hotarele
Împărăţiei de atacurile Turcilor, Măria Teresa a înfiinţat aşa-
numitele graniţe militare" dau a înţelege fără nicio îndoială că
principala causă a înfiinţării regimentului năsăudean — şi celui
de la Caransebeş — a fost teama de atacurile Turcilor.
Analisînd aceste citate, observăm că „domnitorii ungari" nu
mai existau de la 1526, de cînd Ludovic al II-Iea cade în mlaşti-
nele de la Mohâcs. Mai înainte de această dată nu se poate ad­
mite existenţa „regimentelor de graniţă", de oare ce organisaţia feu­
dală din evul mediu nu cunoştea regimentele. După Mohâcs, pe
castelul regelui din Buda fîlfîia drapelul semilunii, iar hotarele
Turcilor se întindeau pană aproape de Leitha. Dintre „domnitorii
austriaci" cari să creeze regimente de graniţă pană la Porţile
de Fier, ar fi putut fi urmaşii Iui Leopold I-iu după pacea de
la Carlovăţ din 1699, cînd Austria întră în posesiunea Transilva­
niei. Dar de la această dată înainte puterea Turciei nu mai creştea,
şi nu mai „ameninţa ţerile învecinate". Cu pacea din Carlovăţ, Turcii
întră în stare de defensivă şi în tot cursul veacului următor ei nu
vor ieşi învingători decît numai în mod întîmplător, ca la 1739. Din
contra, acum cei cari ameninţau ei pe Turci şi a căror putere „creş­
tea nestăvilită", sînt Austriacii. Dovadă avem şi războiul terminat
prin pacea de la Pojarevaţ, în 1718.
Totuşi, după 1739, cînd Banatul întră împreună cu Oltenia din
nou în mina Turcilor, avem o încercare de înfiinţare de regi­
mente de graniţă în această regiune dintre Sîrbi şi Croaţi, în­
cercare care n'a dat resultate. Căci, după moartea Iui Carol al
Vl-lea, Măria Teresa neîiind recunoscută la Imperiu, rămîne nu­
mai regina Ungariei. Cînd, Ia 25 Iunie 1741 cu copilul în braţe,
întră în Camera Magnaţilor de la Presburg, dar fără faimosul
„Moriamur pro rege nostro Măria Theresa", de la această dată
Ungurii capătă o mare influenţă şi, după 1745, cind soţul ei se
încoronează împărat, ei impun şi obţin de la împărăteasă des­
fiinţarea regimentelor de graniţă din Banat, ai căror locuitori, în
urmă, supt conducerea colonelului sîrb Horvăth, pleacă în Rusia
şi înfiinţează la Bug colonia „Noua Serbie". Dar la 1747 avem
semnarea unui tratat de pace perpetuă între Turci şi Austrieci.
De la această dată graniţa austriacă din spre Turcia devine o
graniţă moartă. Experienţa de cinsprezece ani a făcut să se vadă
la Viena că-i prea costisitor întreţinerea unor trupe regulate
pentru paza acestei frontiere. înfiinţarea regimentelor de graniţă
dintre Romîni şi Săcui în Ardeal se datoreşte sistemului de
economii budgetare practicat în Imperiu, căci încredinţarea fron­
tierei unei populaţii ca s'o păzească prin concesia unor teritorii
care nu costau nimic pe Stat era mult mai convenabil decît în­
treţinerea de trupe permanente. De Turci nu se temeau 'Austrie­
cii, nu numai în basa tratatului din 1747, dar şi pentru că aceia
erau în veşnică decadenţă. Să nu se uite că la 1771, în timpul răz­
boiului ruso-turc, ministrul Măriei Teresei, Kaunitz, a încheiat
cu Poarta Otomană aşa-zisul „tratat de subsidii", prin care Turcia
plătia Curţii din Viena o sumă de bani ca să fie lăsată în pace
de Austria. V. Mihordea.

Documente inedite de la Ştefan^cel-Mare

la Ieremia Movilă
I.
Suceava, 2 Novembre 1491. Ştefan Voevod confirmă lui Stan­
dul satul Drăguşani pe Jiravăţ, cumpărat cu 200 zloţi tătăreşti
de la Avăr, fiul lui Ivan Vistiernicul.
f MHAOCTÎK» E05KÍW A\KJ &Tf$DH KCfKOAd r©CLL©A"P x
3IAAAH
AUWAdKCKOH [3liaA\(]nHT0 MHHHM HC C H A I AHCTOAA HdllIHM KKCA
KT© HAH 0\*3pHT H A H MT$MH i r O «[CAWUIHT], WÎK( llpHIAC npMA
T
HdMH H npAA 8CHMH HdIUHMH MOAAdKCKklMH KOIdpf C/\Sl d HDUI
FLK&pO C h l H K H B d H d KHCT'FEPHHK[d], ÍI0 CRIMH A">KpOH ROA», HHKH'M
HMIONSWfH dHH npHCUAOKdH H npOJ^AA CKOW npdK$K> [WTH]HHS WT
CKOfl'O HP.lKarO SpHKd, WT S p H K d WThU,d tl'O Ü K d H d BHCT'kpHHKd
(Ano CFAO u d /KupaKfu, n a IIA\1Î / L p x r H i u f d H H ] . Td npoAaA CAiSs-fc
liaillf.WŞ © T d f i m O A i J Sd C 3AdT T d T d p C K b J V . H 8CTa8[LUL] CA$rÁ HDUI
GTdHMWA T d 3dílAdTHA $CH T O T H KHIU£nHCdH[HIH] MHH+58H C 3AdT
TdTdpCKH V 8 p8KH CA$3-k H4IU([M8] ílKXpS ChJH8 ÜKdHd R H C -
T-kpHHKJ np^A HdMH H FLP A A HdIUHMH E O l d p f . HnO M H , KH[A*k]KUlf
HV A^KpSlO KOAW H T O K M f J K H IlOANSto 3 d l l A d T S , d AL hi TdK(>?KA«p«
H W T HdC ICMO AiAH H ílOTKpXAHAH CA83[-fe] [N]AILLEA\t$ G T d H M WA$
TOt np/ftApf1HIIICiÉ CÍA[O] Hd H A V k A;pXI'HlUdHIH HD / f v l l p a [ K f LI] [Ad]
fCT FA\8 W T H d C 8pHK C X BXCCM fi <t\$J\ i»A\,
l l ÍA\$ H A^ T f i M í r 0 H

ŞllS<iaTCA\ fl'O K T O C'k £M$ H S K á p í T H d H K A H W H I H , IIÍnOpSUlflIO HHKO-

AHHSF Hd R - t i K H . i\ ViJTdp TOM» CÍAS A d
' C T WT 8CHV C T O p O H nO
 CTapoMS voTapS, k8a<» «3 s-kna w>KHKdrtH. na to ICT B-fcp[a
nauifjro rocnoACTKa Kiiuif nu ca mu i'o ami G T I $ A H A bo«boah, h B-fcpa
np~kKK3AK>E(MHV chob rocnoACTBa ami, fiAfâdNApa h ioi'Aaiia i'iaaAa
ii s-kpa Eowp HanHi V, s-kpa nana ¿\sa\h, s-kpa nana l'ani'Spa, stepa
na[na KoAASpa AgopHHKa], K-kp]a nana \pxA\aiia, stepa nana X'şahm,
stepa nana A,a>KKora, stepa [nana <\\]şiuaTa npxKaAaua vothhckoto,
Rtepa nana Mhkotx ii P-ku,«uia ipxKa,\ai;n wt NeMiţa, s-kpa nana
I[opTopoBCKoro, stepa nana] GfKapx npxKaAasa HosorpaACKorfo],
l

s-kpa nana A,mira, s-kpa [nana] Ka&nkS enxrap k, s-kpa nana licaica
BHCT-kpHHKa, s[tepa n]ana ([jp«am]ws [nccTf]<\[iHKa, s-kpa nana i\\o-
VHaa lauuiHKa, s-kpa nana <t>]pSirrniia croaiinKa, s-kpa nana IliaiiApa
k[o A\nca, h s-kpa] Scny sorap na ui h \ AoiaAdKCKHV biahkhx h auahy.
il no naiiuA\ jkhbotj, Koro koi'k n.SKfpfT rocnoAapx kht[h liaillfll
3IA\AH MO»/A<»KCKOH, WT A'kl'*" HaUH l V, HrtH WT HaU i frO pojA»,
[haii naK kS>a «oro sorx H3Kfp«]T rocnoAap& [khth naiiijai Ht|a\.;h
4 h
iV\o]rt[AascKOH, tot kh] «w i $ HinopSiuna nauifro a*»'*"'* noTKpxîK-
[Afxîa, aan eh StkJpsaha h SKpterH i A, [sJanSHa cca\o jm8 a^h »
noTsp&AHAH [sa fro npa]K8K> caSjkeS h sa iuo ivii coeh K S H H A sa
CKOH lpaEIH H HCTHHH nHI kSH. tl na EOrtUS l KIk' lIOCT H nOTKpK-
[JKA«HÎ|] TOAAg BKCA fAS Blllllf MII Ca I110 A\S KIA*kAH £CAH \ NailfMg step-
[hoaaS] nanS Tx$t8a8 Aorok i «TS uncaTH h naui8 ifqaT npHK-kcHTH
1
k e«M? i ahctS nauifA\S. IlHca M&Tiaiu A l i a K
8 GwiaBte s rtteTo
su,MA hoie. s [a<hh].
f
(Traducere.) Din mila lui Dumnezeu noi Ştefan Voevod, Domnul
Terii Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tu-
turor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că a venit
înaintea noastră şi înaintea tuturor boierilor noştri moldoveneşti
sluga noastră Avăr, fiul Vistiernicului Ivan, de a lui bună voie,
de nimenea silit, nici asuprit, şi a vîndut a sa dreaptă moşie din
al său drept uric, din uricul tatălui său, [al lui] Ivan Vistiernicul,
un sat pe Jiravăţ, cu numele Drăghişani. Pe aceia a vîndut-o
slugii noastre Stanciul drept 200 de zloţi tătăreşti. Şi, sculîndu-se
sluga noastră Stanciul, a plătit toţi aceşti bani mai sus scrişi, 200 de
zloţi tătăreşti, în mînile slugii noastre Avăr, fiul lui Ivan Vistier­
nicul, înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri. Iar noi, văzînd
a lor tocmeală de bună voie şi plată deplină şi noi aşijderea am
dat şi am întărit şi de la noi slugii noastre Stanciul acel sat mai
sus zis, cu numele Drăghişani, pe Jiravăţ, ca să-i fie de la
 noi uric cu tot venitul, luí şi copiilor lui şi nepoţilor lui şi stră­
nepoţilor lui şi răstrănepoţilor şi la tot neamul lui, cine se va
alege mai de aproape, nestricat niciodată în veci. Iar hotarul
acestui sat să fie din toate părţile după hotarul cel vechiu, pe unde
din veac au apucat. Şi la aceasta este credinţa Domniei Mele, a
mai sus scrisului noi Ştefan Voevod, şi credinţa prea-iubiţilor fii
ai Domniei Mele, Alexandru şi Bogdan-Vlad, şi credinţa lui pan
Duma, credinţa lui pan Gangur, credinţa lui pan Boldur Vornic,
credinţa lui pan Gherman, credinţa lui pan Hudici, credinţa lui
pan Dajbog, credinţa lui pan Muşat, pircălab de Hotin, credinţa
lui pan Micotă şi Reaţeş, pircălabi de Neamţ, credinţa lui pan
Ciortorovschi, credinţa lui pan Secară, pircălab de Roman, credinţa
lui pan Dinga, credinţa lui pan Clănău Spătar, credinţa lui pan Isac
Vistiernic, credinţa lui pan Ieremia Postelnic, credinţa lui pan Mohilă
Ceaşnic, credinţa lui pan Frunteş Stolnic, credinţa lui pan Şandru
Comis, si credinţa tuturor boierilor noştri moldoveneşti mari şi
mici. Iar după viaţa noastră pe cine va alege Dumnezeu să fie
Domn terii noastre moldoveneşti, din copiii noştri sau din neamul
nostru, sau pe cine va alege Dumnezeu să fie Domn terii noastre
moldoveneşti, acela să nu strice dania si întăritura noastră, ci
să o întărească şi să o împuternicească, pentru că i-am dat şi
i-am întărit pentru a lui dreaptă slujbă, şi pentru că şi-a cum­
părat cu banii săi drepţi şi adevăraţi. Iar, spre mai mare tărie şi
întăritura a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credin­
ciosului nostru boier Logofătului Tăutul să scrie şi pecetea noastră
s'o atîrne la această carte a noastră. A scris Mătias diac la Su-
ceava, în anul 6999, Novembre 2 zile.
Originalul, deteriorat şi cu pecetea pierdută, se află la biblio­
teca V . A . Urechiă din Galaţi. Relaţii asupra acestui document,
în I. Bogdan, Documentele lui Ştefan-cel-Mare, I, 495.

II.
Suceava, 26 Octombrie 1493. Ştefan Voevod confirmă lui
Stan Grama şi fraţilor lui, Sima, Bodea şi Bogdan, seliştea Sîrbii
la obîrşia Slivnei, cumpărată de aceştia cu 64 de zloţi tătărăşti
de la Giurgea, fiul lui Banciu Prodănescul, şi de la nepoată-sa,
Mica, ambii nepoţi ai lui Miclea Prodănescul.
t ffiH/lOCTÎIC KOJKÍIO IWKI ©TlíjldN KOfKCA^ l'«CnOA P á x
3IMAH
MOAAdKCKOH 3 H 4 A \ f N H T 0 HHHHAV HC CHA* A H C T O M MdlUHAX K&C/FTA\ K T »
 HdH 83pWT HAH MT8MH c r O 8CAWUJHT, WJKC npÏHAOllia n p ^ A HdAAH
H np*kA H.M1IH.VMI MÔAAdKCKkIMH KOAiapC CASlM lia Ml /KSp>Kd CKIHk
Bati'iH IlpoAXHfCK8Ad H 8H8Kd cro MHKA A ^ K d lîpHiiAHtia, 8HHKORC
AIHKAH I I POAXHCCK$AA, no H y AOKAOH ROAH, HHKIIA\ NCHOH8>KCHH atiH
npHCHAOKAHH, H npoAdAH CROIO npdRSio WTHHHS W T CROcro npaKaro
V
SpHKa, WT SpHKa A<A<> " AIHKAH IIpoAXHCCK8Ad, CAHO CCA© Ha H.wfc
GpXEÏH HA KpXV GAHRHOH. Ta lipOAaAH TOC CCAO C A S 3 ' k HdlUCAAS
G T A H 8 TpaMa H EPATIOM cro GHMA H EoA"k H BorAdH8 3a §A
3 A A T TaTdpCKHV. H SCTdRIlIC HaUlH CASTH G T A H i'pdAAd H E p d T Ï A
cro GHAAA H EoA'fe H
BorA<iH TA s a i i A a T H A i i 8CH TOTH RHiucnH-
CdHHÏH 11H II "k 3 H, âA 3 A a T TATApCKHV, 8 p 8 K H CA83"k HAIUCM8 J K S p J K H
CKIIIS Baii'iHiiS IIpc>A*HCCKSAA H SHSKKI c r o MHKA A ^ i K a KpKHAHiia,
1

8H8KOA\ AIHKAH IlpoAXHecKSAd, n p ^ A HAAAH H n p ^ A HAIUHMH Korape.

HHO A\H, KHA'feBIUf HV AOKpSlO KOAIO H TOKAVOK H nOAHSlO 3dnAaT8,
a M k l TdKOJKA*P* H WT HdC «CAAO A<»AH H nOTKpXAHAH CA8rdA\
iiamiiA\ G T A I I S V ^ A M A H EpaTÏAAA cro, GHA\H H BOAH H BOTAAHS,
TOC npMAPt4CH0C CCAO HA HA\-fc GpXEÏH HA R p x v GAHKHOH, A A CCT
HA\ W T HAC 8 p H K CX EXCfM A ^ J C A O M , HAA H A ^ T C M HV H SHSMATOAA
HV H np-b8H8iaTOAA HV H npauj8p-kTOA\ n% H KXCC.V\8 p o A 8 HV, K T O
C-k HAV H 3 E f p C T NAHEAHJKHÏH, HCnOp8tUCHO IIHKOAH/Kf lia K+îKH. Q
voTdpx TOAA8 CCA8 HA HA\*k GpxEÏH HA Rpxv GAHKHOH M CCT WT
8CHV CTOpOH no CTdpOA\8 VOTdpS, K8AA H 3 X R-kKA WJKHKAAH. $1 HA
TO CCT K-fcpa Hduicro r o c n o A C T K a KHiiunHcaiiHaro MU G T I $ A H ROC-
K O A Ï H R-kpa n p H K X S A W K A f i i H Y CkiHOK r o c n o A C T R a A \ M , SIAÉSAHAPA
H EorAAHA B , \ a A a , H R-fcpa Korap iiauiHV, R-kpa naiia A,SA\A npxKAAAEd,
K-fepd iiaiia l'aurSpa npxKdAdKd, R-kpa fiana BoAA8pa AK*P"HKA,
K-fcpa nana X p d A U H d , R-kpa NJHJ I|]c^8Ad, Ripa nana AlSuiATa,
K-fcpa iiaiia AIHKOTX H naiia P - k u , c i u a npxKAAAEH WT HCMU,A, R-kpa
naiia Il8pcMc H nana ToaA*pa npxKAAAEH VOTHHCKÏH, Kfcpa naiid'
QlaHApa npxKjAdEa HORorpaACKoro, R-kpa naiia \Hiira, R-kpa naiia
r

KAKHXS cnaTap-k, R-kpa naiia êpcMÏd MOCTCAHHKA, R-kpa naiia HcaKa

KHCT'ùpHHKd, R-kpa naHa A l e v i n a qaiiiHHKd, R-kpa naHa 4>p8H[Tciu]a
CTOAHHKA, R-kpa naiia IlcTpHKa KOMHCA H K-kfpa] 8CHV Korap iiaiinix
A\OAAAKC[KW]V KCAHKHV H AUAHV. [ f l no] IIJIIH.U WHKOTfc KTO E8A[C]T
rocnoAapx HAIUCAA 3CA\AH MOAAAKCKÔH, WT A ^ T C H IIJIIIHV HAH WT
HAUJCA\8 p 0 A 8 HAH naK G 8 A Koro BOTK H 3 K c p c T r o c n o A a p x EHTH
HdlUCH 3CAAAH AVOAAARCKOH, TOT EH H.M HCnOpSliJHA HAlUCrO A^AHÏ/ft
H nOTKpXJKACHÏM, dAH EH IIA\ 8TRpXAHA H «Kp k l l l l A , 3ail8?KC CCAAO
 HM A<»rtH H nOTBpsAHAH, 3 a HV MpaKSW CaSJKgS H HA IUO WHH COEH
KSriHAH 34 C80H lipdKÎH riHH*k3H. fl Ha KOAIIJSW Kp-fcnocT HnOT-
KpK^AMliV TOiHS EKCCMS KHIlIf IIHCAHMO A\8 BCA-fcaH (C.WKJ IUIII{A\8
B-kpnoMS imn» T x S T S a Aord^tT» nHcaTH h HauiS n m a T npHB-kcHTH
k c«a\8 a h c t S Haiut.v\$. flHca. M x T i a m A ' h k 8 G w i a K ' k k A-kro
,,34, WKT KS.

(Traducere.) Din mila lui Dumnezeu noi Ştefan Voevod Domn

terii Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor
ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că au venit înaintea
noastră şi înnaintea tuturor boierilor noştri moldoveneşti sluga
noastră Giurgea, fiul lui Banciul Prodănescul, şi nepoata lui, Mica,
fata lui Brăndină, nepoţii lui Miclea Prodănescul, de a lor bună
voie, de nimenea siliţi, nici asupriţi, şi au vîndut dreapta lor ocină
din al lor uric drept, din uricul moşului lor Miclea Prodănescul,
un sat cu numele Sîrbii în vîrful Slivnei, şi au vîndut acel sat
slugii noastre Stan Grama şi fraţilor lui, Simei şi lui Bodea şi lui
Bogdan, drept 64 de zloţi tătărăşti. Şi, sculîndu-se slugile noastre Stan
Grama şi fraţii lui, Sima şi Bodea şi Bogdan, au plătit toţi aceşti
mai sus scrişi bani, 64 de zloţi tătărăşti, in mînile slugii noastre
Giurgea, fiul lui Banciul Prodănescul, şi nepoatei lui Mica, fata lui
Bfăndină, nepoţii lui Miclea Prodănescul, înaintea mea şi înaintea
boierilor noştri. Iar noi, văzînd a lor tocmeală de bună voie şi
plată deplină, şi noi de asemenea am dat şi am întărit şi de la noi
slugilor noastre lui Stan Grama şi fraţilor lui, Simei şi lui Bodea
şi lui Bogdan, acest mai sus zis sat cu numele Sîrbii in virful
-Slivnei, ca să fie lor şi de la noi uric cu tot venitul, lor şi f e ­
ciorilor lor şi nepoţilor lor şi strănepoţilor lor şi răstrănepoţilor
lor şi la tot neamul lor cine se va alege mai de aproape, nestricat
niciodată în veci. Iar hotarul acestui sat cu numele Sîrbii în
vîrful Slivnei să fie din toate părţile după hotarul cel vechiu,
pe unde din veac au apucat. Şi la aceasta este credinţa Domniei
Mele, mai sus scrisului noi Ştefan Voevod, şi credinţa prea-iubiţilor
fii ai Domniei Mele, a lui Alexandru şi a lui Bogdan Vlad, şi
credinţa boierilor noştri: credinţa lui pan Duma, credinţa lui pan
Gangur pîrcălab, credinţa lui pan Boldur Vornic, credinţa lui pan
Gherman, credinţa lui pan Şteful, credinţa lui pan Muşat, credinţa
lui pan Micotă şi a lui pan Reţeş, pircălabi de Neamţ, credinţa
lui pan Purece şi a lui pan Toader, pircălabi de Hotin, credinţa
 panului Ciortorovschi, credinţa lui pan Şandru, pîrcălab al Roma­
nului, credinţa lui pan Dinga, credinţa lui pan Clănău spătar,
credinţa lui pan Ieremia postelnic, credinţa lui pan Isac vistiernic,
credinţa lui pan Moghilă ceaşnic, credinţa lui pan Frunteş stolnic,
credinţa lui pan Petrică Comis, şi credinţa tuturor boierilor noştri
moldoveneşti mari şi mici. Iar, după viaţa noastră, cine ar fi
Domn terii Moldovei, din copiii noştri sau din neamul nostru, sau
pe cine va alege Dumnezeu să fie Domn terii noastre moldove­
neşti, acela să nu strice dania şi întăritura noastră, ci s'o întărea­
scă şi s'o împuternicească, fiindcă li-am dat-o şi li-am întărit-o
pentru a lor dreaptă slujbă şi pentru că ei au cumpărat-o cu ai
lor bani drepţi. Iar, spre mai mare tărie şi întăritura a tuturor
celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru boier L o ­
gofătului Tăutul să scrie şi pecetea noastră s'o atirne la această
carte a noastră.
A scris Mătias diac la Suceava, în anul 7001, Octombre 26.
Original, pergament bine păstrat; pecetea atîrnată s'a pierdut.
Documentul este proprietatea d-lui N . Velicbi, Galaţi.
Pe verso o notiţă: GT&H l'paau H Kpa-r e r o G H A \ 4 (Stan
Grama şi fratele său Sima).
Documentul nu a fost văzut de I. Bogdan, care reproduce un
suret în voi. II, p. 28, din Doc. lui Ştefan-cel-Mare.

HI.
Iaşi, 24 April 1520. Ştefan Voevod confirmă lui Lucan şi
fratelui său Ion Dălban satul „unde a fost Radul şi Rădici", amîn-
două judeciile, cumpărat de ei de la Ion Cernat şi surorile lui,
Salomia şi Neaga, cu 80 de zloţi tătărăşti.

"j" MHAOCTÎK» KOîKltIO AAU C T f ^ J H KOtBOA" 1

l'C*CII0 A<1P* 3fMAH
iM0AA<iBCK0H 3HaAUHHT0 <IHHHA\ HC C H M A H C T O M HaUltM B X C a A\
KTO H a HCA\ KX3pHT H A H MTSUH < r 0 SCAUWHT W>Kt IlplHAf .np<î\A
l
IMA\H H Mp/ftA HailIHAAH A\<>A A J R C K H A\H KOUpf CAS>|\1 H J I 1 I JwH I<Jp-
1
HdT H ctCTpw ir<5 Ca.ioAtiA H H - f c r a , Ji,-kTH l\}t$,S<\J, no HJf a « -
KpOH KOAW, HHKKIAV Hf[]0H$M{fHH JIIH ripHCHAOKAHH, H MpO,VaAH CROH
npaESw W T H H H S W T H J npasarc» SpHKa H C n p H K H A H f uio W H H HMAAH

WT llpfAKOK HailJHV W T HAIHUia H W T CTf$AH,l B0fK»A«8,

1
Original greşit CICTpa.
C£AO r ^ f KKIAk PdA^AK H PxAHMH, W E d JKSAfilfBf, CAÖPAA\ HdIUHjM

rtSKailS H EpdT8 f l ' O IWH8 A,AXEdll8, 3 d ii 3 A d T T d T d p C K U V H HdllJH

Crt8l"M flSKdH H KpdT f r O A,XAEdH W H H 3driAdTHAH 8 C H HCnOAHd

TOTH Kllflllf nJuCdlllllH nHll'k 3H fi SddT TdTdpCKUV 8 p8KM CA83*k

l
HdIUIAAS JWH8 lÉpHJTS H CfCTpH fl'O G d A O M I A H N-krH. û ridK

IlpHKHAIf, IUO H A\dA HOyKdH H KpdT f r O A,XAKdHX WTA^A* 1

[l*«C-

MOACTKd Mkl] G T f ^ d H d KOÉROAH I I J RklUIÉpf'líHIIOf CIAO l ' A « EKIAK

PdA^A H PXAHM8, w h h
A\dpTOpHCdAH HdAA d>K H3TOpdAd 8

ílíTpH IVT A^TOIO nOTOK8. HHO M k l , BHA^KlUf HV A«KpôH BOAH H

TdKMOK H nOAH8W 3dnAdT8, d MW T d K O J K A * P £ H W T H d C Ji,aa» H

nOTKpKAHAH fCAtkl CASTAAV H d l l I H M (18KAH8 H Epa'1'8 £1*0 T W H 8 A,KA-

EAIlS T O T KMlilfnHCatlHOf C£AO P A « KhJA PdA<>8A H PKAHl8, WKd

H C X
>K8AC1ÍIB(, K d K O A a f C T H M U
' T H d c S
P H K
BKCCA\ A * < > A * ' , HAA
V H

1 H V H
H A^Ti^ 8H8MdTOA\ H V H np*k8H8MdTOM H V H I l p 1 í l | l 8 p Í \ T O A \

HV H BXC£M8 P0A¡3 HV, KTO CM HM H3E£p£T HdHKAII/KHIH, HinOpS"

lUiHHO IIHKOAIIMU Hd R - f c K k l . û VOTdp TOM8 BkllUf llp/flApflfHHOA\8

CEAS, T A t KblA PdA8A H PxAHM, W K i

JKSAÍMIIKÍ, fi,á t C T W T 8CHV

CTOPOH nO CTdpOM8 VOTdp8, n O K8A<« H S E"kKd WMHBOBdAH. ñ Hd

TO f C T B-kpd Hdiutro rocnoACTBd Rkinjf mica u n a r o M W GT«4>ana

KOfBOAH H B-fepd np'ksXSAIOKAíHHdrO KpdTd l'OCnOACTBd MhJ UiTpd

H B-kpd EOiap HdiuHV, B-bpd nana HcdKd, B-fcpa nana IlfTpd AKOpuHKd,

K-kpd nana UJatiAP'i, Ripa nana Uíi-pnaa, B-kpd nana FpniiKORii»ia H

nana TdAdEX npxKdAdEOKf VOTHHCKIIIV, s-hpd nana KOCTC H nana

KOHAPH ndpKdAdEOBi HÍAU H,Kkl\k, R"kpd ndHd IlfTpHKd H ndHd T o d -

A«pá npxKdAdKOBf iioRorpaAcKKiy, B-kpa ndna ñ8Kd flpKSpt nopTd-

p-fc cSMdBCKdro, B-kpd ndHd XpdHd cnaTdp-k, B-kpd ndHd (>PÉAMH

KHCT-kpHHKd, K'kpd ndHd LUdpilf IlOCTfAIIIIK8, Bfcpd tláhá GdKSUlia

MdllIHHKd, B-kpd ndHd GTpXld CTOAHHKd, B"fcpd ndHd KdlifA-k'Hd KO-

MHCd H B-fcpd BXCfcv EOHp HdUJHV MOAAdECKhJV RfAIIKklV H MdAHV.

ñ nO HdUIfH JKHBOT-fe K[TO] B[8A(]T TOCnOA^pi* HdIUiH 3(A\AH, W T

A"bTtH H a uni Y, H A H W T nduitrS pOAB, HAH n d K KOPH EOTK usiapn-

EHTH rOCnOAdpfM HAU1ÉA\ MOAAAKCKOH 3£A\AH, T O T Kkl H A \ H f n O -

pSUiHA [HdUlÉI'O A^^HÏd H nOTBpx]}«A[fHÏ]d, dAH KH H M « T K p K A H A H

SKp'kïlHA, 3dH8>K[í] [fCMO H A \ ] A["ÎAH] H n O T K p X A H A H , 3 d HV C A 8 J K K 8

H 3 d 1110 W H H K 8 I I H A H 3 d CBOH npdBIH 111111^311. ñ Hd KOAlljfil] Kp-fc-

nw[CT] H nOTBpXJKAíHIÍ TOA\8 BXCÍAV8 BWUJ(nHCdHH0M8, B£A-kAH

(CMhl HdUl£M8 K'kplIO A\Ü ndH8 TOTp8llldHOV AOr0í|SÍT8 HHCdTH H

HdUJOy ntMdT HpHB-kCHTH K CíA\8 AHCT8 Hdlll£A\0\".

IlHCd 1
(x)dHU,d 8 IdCOV, B A - k T O / 3 K I I , A\ k c - Ì M ^ l dnpHAÏd BA A , H K
<
 (Traducere.) Din mila lui Dumnezeu noi Ştefan Voevod, Domn
terii Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor
ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se că a venit înaintea
noastră şi înaintea boierilor noştri moldoveneşti sluga noastră Ion
Cernat şi surorile lui, Salomia şi Neaga, copiii lui Şteful, de a lor
bună voie, de nimenea siliţi nici asupriţi, şi au vîndut a lor
dreaptă ocină din al lor drept uric din ispisocul ce au avut ei
de la strămoşii noştri, de la Uiaş şi de la Ştefan Voevozii, un sat
unde a fost Radul şi Rădici, amîndouă judeciile, slugilor noastre
Lucan şi fratelui său Ion Dălban drept 80 de zloţi tătărăşti, şi slugile
noastre Lucan şi fratele său Ion Dălban au plătit deplin toţi aceşti
mai sus scrişi bani 80 de zloţi tătăreşti în mînile slugii noastre lui
Ion Cernat şi surorilor lui, Salomia şi Neaga. Iar ispisocul ce l-au
avut Lucan şi fratele său Dălban de la moşul Domniei Mele, de
la Ştefan Voevod, pentru mai sus zisul sat unde a fost Radul-şi
Rădici, ei ni-au mărturisit că a ars la casa lui Petru de la pâ­
râul din vale. Iar noi, văzînd tocmeala şi plata lor de bună voie,
aşijderea şi noi am dat şi am întărit şi de la noi slugilor noas­
tre lui Lucan şi fratelui său Ion Dălban acest mai sus scris sat
unde a fost Radul şi Rădici, amîndouă judeciile, ca să fie şi de
la noi uric şi cu tot venitul, lor şi copiilor lor şi nepoţilor lor şi
la tot neamul lor cine se va alege mai de aproape, nestricat
niciodată în veci. Iar hotarul acestui mai sus zis sat, unde a fost
Radu şi Rădici, amîndouă judeciile, să fie din toate părţile după
hotarul cel vechiu pe unde din veci au apucat. Şi la aceasta este
credinţa Domniei Noastre, a mai sus zisului noi Ştefan Voevod
şi credinţa prea-iubitului frate al Domniei Mele Petru şi credinţa
boierilor noştri moldoveneşti mari şi mici, credinţa lui pan Isac,
credinţa lui pan Petru vornic, credinţa lui pan Şandru, credinţa
lui pan Negrilă, credinţa lui pan Grincovici şi a lui pan Talabă,
pîrcălabi de Hotin, credinţa lui pan Costea şi a lui pan Condrea,
pîrcălabi de Neamţ, credinţa lui pan Petrică şi a lui pan Toader,
pîrcălabi de Roman, credinţa iui pan Luca Arbure portarul Su­
cevei, credinţa lui pan Hrean Spătar, credinţa lui pan Ieremia
Vistiernic, credinţa lui pan Şarpe Postelnic, credinţa lui pan
Săcuianu Ceaşnic, credinţa lui pan Stîrcea Stolnic, credinţa lui
pan Căţeleanu Comis şi credinţa tuturor boierilor noştri moldove­
neşti mari şi mici. Iar, după viaţa noastră, cine va fi Domn terii
noastre, din copiii noştri sau din neamul nostru sau pe cine va
alege Dumnezeu să fie Domn terii noastre moldoveneşti, acela
să nu strice dania si întăritura noastră, ci s'o întărească si s'o
împuternicească, fiindcă li-am dat-o şi li-am întărit-o pentru a
lor slujbă şi pentru că ei au cumpărat-o cu banii lor drepţi. Iar spre
mai mare tărie şi întăritura a tuturor celor mai sus scrise am
poruncit credinciosului nostru boier Logofătului Totruşan să scrie
şi pecetea noastră s'o atîrne la această carte a noastră.
A scris Oanţă în Iaşi, în anul 7028 (1520), luna lui April 24 zile.
Originalul, pergament puţin deteriorat, a fost păstrat pană în
1912 la d. Şt. Donosă şi s'a fotografiat de parohul comunei
Fîrţăneşti-Covurluiu, sachelarie I. C. Beldie, la Cernăuţi, în ziua
de 15 Iunie 1912. O fotografie a păstrat d. N . Velichi. D o ­
cumentul e transcris după această fotografie. Pecetea domnească
mare, bine păstrată, cu legenda: f l U M d T b i w G T J f ^ d H d HofKOA&i

Pe marginea de jos, o notiţă [MH]ACTIIO EJKKIO.

IV.
Hîrlău, 20 Aprilie 1521. Ştefan Voevod confirmă lui Barbul
satele Sîrbii la gura Oancei, unde a fost jude Jula, jumătate din
Iezercani şi jumătate din Grăpeni pe' Horincea, sate care au căzut
în partea sa din împărţeala ce a făcut cu fratele său Şerban.
f MHAOCTÎW E0>KI(K> M M &Tl$AH ROtKOA'* r«CnOA<*PX 3£MAH
[IHOAAAKJCKOH [SN4A\f]NHT0 MHHH[A\ H C CHA\ A H C J T O M H ( i [ l I l H A \ ] R x j c f v A\
KJTO Hi HI K X 3 P H T HAH M T S M H tr<5 SCAhlllJHT WJKf npiHAOWd n p ^ A
NdAUt H flp/ftA lldllIHAWl A\0AA4KCKHA\H CASl'kl [flJdpKt!
EOiapE H[aill]n
H KpjT er© UlcpcaH, CXIHOKC HoHdin[Ko] IlAona, no HV a ^ P O H KOAH
IIIIKII A\ lUIIOIlS/KHIH AIIH n p H C H AOKAIIH H p d 3 A " f c A H A H npOMtJKf COEOK»
:T
CEOH npJEÎH WTHHHH H A«" <l'tO CM K X MdCT CA$3-k HdUlfMS E d p -

E8A0KH, 8 ÎTO MdCT, CIA© Hd HM"fc GpXEÎH, Hd $CTII Qamm, TAf

KKIA JKO8a< /K'S^a, H no KKIIIH IHKISH H CK n c A O R H i i a @ 3 c p K d H d , no-
AOKHHd CfAO l'pXirklIH Hd X o p H H M H , d n d K K X MdCT EpdTS 11*0, C A $ 3 l î
HdlIHA\S U J f p E d H O K H , A ^ T d A O C/ft 8 «TO M d C T , CfAO Hd H A \ A A,XHf UIH
H Hd I l p $ T A IIJo^pXKdHH H HOAOKHHd CfAO l'pXnlîHM Hd XopHHMH

H iiOAORHiia ( : : u p H K a n a . HH© A\M, KHA^KIIIS HV a ^ P * " KOAH H a* _

Kp©( pdSA'K'AfHÎf, d Mlil TdK0>KAfp« H W T HdC A''AH H nOTKpXAHAH

fCA\K1 CA83-fc H d l U « A \ 8 EdpE$ TOTH KH1UI l l p / A A P ' 4 f I I H I H CJAdV Hd HM-fc
GpXEkl Hd $ C T Î ( (V)dII"III TAC EK1A 7K*8j\,l / K S A d H 110 K h J U l C IIIKIÎH
H C K nOAOBHHd (î3(pHKdHd H nOAOBHHd CfAO l'o&rrlvMH H d X'opHHMH
1
K d K O Aă I C T f A l S W T H d C 8 p H K H C X B X C I A I AOJ[OA4M f i U S H
A "fel*'*
11*0 H S H S M A T O Al «I'O H l l p - k S H S l d T O A l 11*0 H M p ' k U i S p A T O A l fl'O H K % -
K T l C A
CtMl? POA*" «f**» > H S E t p t T HdHKAHJKHIH, HinOpSllltHO HHKO-
All/Kf HA K l i K k l . ¡1 V O T d p T < 5 \ A I BKIIIIC n p < « A p ( I f H H I H CIA[A\ Hd H J A v k
GpxEbj n[d 8C]T['K u')aii4H fAi] KWA >K$A £
[JKSrt]d H no RHIUJ

IUrîtiH H T O H I10A0KHIIH BâfpKaild H nOAOBHHH CfAO J'p&ll/ÎMIH H d

XopHHIH A<> *<*T W T 8CHJ( cfTOpOH 110 C T d p O A l S Y O T d p S n o ] K8[A<*]
H3 K-fcKd w[>KHKO]KdAH. (I Hd T O ( C T B ' k p d HdUHrO 1'OCnOACTBd
S H U M f n H C d H H d r O A I U C>T(<j*)dHd [ B O £ B O ] A H [ l i ] B ' k p d l l p k K X 3 A K < G A ( I I H A I ' 0
KpdT[d] rOCnOACTKd[MW IlfTpd H K]-fcpd K O K i p HLUUHV, sj-kpd n]dHd
HCdjKd, K'k[pd lld]lld IltTpd ABOPHHKd, B'kpd ndHd Ufl'pHA<l, B'kpd

nana [HlatiApd, K-kpa] nana J'pnn[Kc>]K[H'ia] H nana Td/idE* npxKd-

AdKOBt V O T H H C K h l Y , B ' k p d J l d H d KoCTf H ndHd KOHAPH npZKd/ldBOBE
H[(]Aifu,Kbiv, R-kp[a n]aiia [DJrrpHKa H ndHd Toa[A<pa Ho]sorpdA-
cKf>iv, s'kpa ndHd n8Kd flps8p< nopTdp-fc cSidBCKdro, B'kpd ndHd
XpdHd c n x T a p - k , B ' k p d n d H d J t p c A i i H B H C T * k p H H K d , B ' k p d nJdHd I I I [ a p i i f
noc]T(An[HKd] [s-fcţpd ndHd GauSuiia MdiufmiKa, s-kpd ndHd GTpx'ia
cnoAHHKd, s-kpd ndHd KaiifA'kiia KOAiHCd H B'kpd Bxckv corap] iia-

[lUHV] AIO<IA<)BCKhl V [gfAHKKIV] H A\AA[HV]. fl 110 HdIUCAI 2KHB0T/A

KT O KS[A*T'] rOCnOA<»pX H d [ i l l f H 3fAIAH, WT A^TfA* HdlUHV, HAH WT

Hdiucro poA^, H A H ndK Kor]o Eorh H3E[f]ptT KWTH rocnoAapcAi
Hdlll[fH AIOAAJ^KCKOH 3«A|[AH], T O T KH |llA\] NflIOpSllIHA HdUl[(]rO
AddHid [ H n o T K p x w î A f i l i a , A A H E H H A I 8 T B P & A H A H S K ] P k i n i A 3anS?Kf

(CAIO 1 M 8 A<»<»H H lIOTKpXAH'»" 3 d i r O n p d B S H CA8>KG8 H 3 d 1(10 ( C T

l A l S npd[BIH W J T H H H H . i l Hd E O A I U f f K p k l I O C T H n O T B p X > K [ A f HI*] T O A l S
BXCfAlS KHIUflIHCdllllO A\S KfA'kAH JCAlkl HdUlfAlS KlpHOAlS >K8ndH$
T0Tp8lUdH8 AOro[^l]T8 nHCdTH H HdUlS niMdT I l p H K - k C H T H K CIAIOy
AHCTS iiaui«A\s.

IlHCd QdH^d 0\" XpK/iOK'k B A - k T O , 3 K . 0 , , AI'kCrtMId i l l I i l M A Î a K A F

(Traducere.) Din mila lui Dumnezeu noi Ştefan Voevod, Domn

terii Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor
cui o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, că au venit înaintea
noastră şi înaintea boierilor noştri moldoveneşti slugile noastre
Barbul şi fratele lui Şerban, feciorii lui Ionaşco Plop, de a lor
bună voie, de nimeni siliţi nici asupriţi, şi şi-au împărţit între
dînşii ale lor drepte moşii, şi s'a căzut în partea slugii noastre
Barbul, în partea lui, satul cu numele Sîrbii, la gura Oancei, unde
 a fost jude Jula şi pe din sus de Şcheia şi cu jumătate din Ezer-
cani si cu jumătate din satul Grăpeni pe Horincea. Şi în partea
fratelui său, a slugii noastre Şerban, s'a căzut în partea din satul
cu numele Dăneşti şi la Prut Şovărcani şi jumătate din satul
Grăpeni pe Horincea şi jumătate din Ezercani. Iar noi, văzînd a
lor bună voie şi bună împărţeală, şi noi aşijderea am dat şi am
întărit şi de la noi slugii noastre Barbul aceste sate mai înainte
scrise, cu numele Sîrbii la gura Oancei, unde a fost jude Jula,
şi pe din sus de Şcheia şi cu jumătate din Ezercani şi jumătatea
satului Grăpeni la Horincea, ca să-i fie Iui de la noi uric şi cu
tot venitul, lui şi copiilor lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui
şi răstrănepoţilor lui şi la tot neamul lui cît i se va alege mai
de aproape, nestricat niciodată în veci. Iar hotarul acestor mai
înainte zise sate cu numele Sîrbii la gura Oancei unde a fost
jude Jula şi pe din sus de Şcheia şi acestor jumătăţi din Ezercani
şi jumătate din satul Grăpeni pe Horincea să fie din toate părţile
după hotarul cel vechiu, pe unde din veci au apucat. Şi la aceasta
este credinţa Domniei Mele, a mai sus scrisului noi Ştefan V o e v o d ,
şi credinţa prea-iubitului frate al Domniei Mele Petru şi credinţa
boierilor noştri, credinţa lui pan Isac, credinţa lui pan Petru
vornic, credinţa lui pan Negrită, credinţa lui pan Şandru, cre­
dinţa lui pan Grincovici şi a panului Talabă, pîrcălabi de Hotin,
credinţa panului Costea şi a panului Condrea, pîrcălabi de Neamţ,
credinţa lui pan Petrică şi a lui pan Toader de la Roman, ere--
dinţa lui pan Luca Arbure, portarul Sucevii, credinţa lui pan Hrean
Spătar, credinţa lui pan Ieremia Vistiernic, credinţa lui pan Şarpe
Postelnic, credinţa lui pan Săcuianu Ceaşnic, credinţa lui pan
Stîrcea Stolnic, credinţa lui pan Căţeleanu Comis şi credinţa tuturor
boierilor noştri moldoveneşti mari şi mici. Iar, după viaţa noastră,
cine va fi Domn terii noastre, din copiii noştri, sau din neamul
nostru, sau pe cine va alege Dumnezeu să fie Domn terii noastre
moldoveneşti, acela să nu strice dania şi întăritura noastră, ci s'o
întărească şi s'o împuternicească, fiindcă i-am dat şi i-am întărit
pentru a lui dreaptă slujbă şi pentru că sînt ale lui drepte moşii.
Iar spre mai mare tărie şi întăritura a tuturor celor mai sus scrise
am poruncit credinciosului nostru boier Logofătului Totruşanu să
scrie şi să atîrne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Oanţă la Hîrlău, în anul 7029, luna lui Aprilie 20
zile.

**
 Originalul, pergament rupt la îndoituri şi stricat de umezeală,
este proprietatea răzeşilor din Oancea (Covurluiu). Pecetea dom­
nească, mare, e stricată in partea dreaptă. Se poate ceti [KOf]soA<»
3(A\AH A\OAAAKCKO[H]. fos, în colţul din dreapta al documentului,
se vede o notiţă indescifrabilă.
Documentul a fost fotografiat de d. N . Velichi. O fotografie
a fost donată Academiei Romîne, iar alta este în posesia d-lui
N . Velichi. După aceasta din urmă am transmis actul.
Un suret scos de pe acest document a publicat Gh. Ghibă-
nescu, în Surete şi Izvoade, XVIII, Iaşi 1927, pp. 174-5. Su-
retul cuprinde greşeli, mai ales în transcrierea numelor proprii.

V.

Iaşi, '29 Mart 1590. Petru Şchiopul confirmă lui Samson diac
şi lui Dumitru Cujbulei din Iaşi a treia parte din satul Siliştea,
numită Siliştioara, la Prut, cumpărată de aceştia de la Pătraşco
Huru cu 300 de zloţi tătărăşti, bani gata.

f HfTpX KOf K©A<*> KCJKIfK» A\HA0CTÎI« ri>CrK>A<»pX 3fA\AH A \ 0 A -

,\dKCKOH. ( i î ) j K ( npÎNA* npiiA NAMH H np-kA SCHA\H IMIIIH.WH MOA-
AJKCKHAHI EO-l-fcpH CA8M
l HdIU I l & T p d U I K O XSppS, n© A* P<>* C K 0 4 I 0 K

RCAf, HHKHW
. IIHIOnSîKtH JIIH npHCHAOKdN, H llpOAJA npdKOW HV
VVTNHNS H A'kAHHS, TptTdd MdCT ClAi GfAfUJC f>K( ( C T HAWHStT
GfAHlUOdpd HA H p S T ' k , 11 CH1IC pfKAK KHIIIf(U'lfHHÎH I l x T p d l U K © X8p8
f>K4 ICT "H CX 3NdNIK> AP8l'HA\ ™ E p d T Î r a A\ RXClvA\ T d n p © A A A
l

CA$rdA\ H d U J H A \ GdA\C0N8
R
A' «IK H A,8AAHTp8 K8>KK8A(H WT IdCOV 3 d
TpHH C O T 3 A d T X nHN-fe3H r O T O K H . H K X C T d K I U f C/ft C A 8 r H H d I U H X
G d A K O H A Î Ş I K H A,8A\HTpS K S J K K S A f H W T I d C O V H S d n A d T H A H CKfN
HC1I0AH0 K H I I i n H C d H H Î H flHH'k3H, f 3 A d T f l H n f î 3 H P 0 T 0 K H , 8 pSKH
KHIUp('lfH0A\S I I x T p d U I K O XSppS. H H « A\H, E H A ^ K U l f HJ[ A « K p O K0A-
HOW T O K A M J K H nOANOf 3 d n A d T 8 , d A\H T d K O J K A f p * A ^ A ^ A * * " ^ T - H

B p K A H A H f CA\H H A\ T d d nfkfi,ftmHHAi TpfTdd M d C T K C(A<J G fAHUH

1TO C 3>>KfT GHAHUJOpd Hd HpSST'k, KdKO A a l c T H M H W T
"^C H

S&CtIII A^X^A*'" H HH A<» C f HI S A V H I I I d f T .

t PocnoAH"^ p£Mi. HHC 8 facov, rtfjT ^3MH,
Mdp. K A -
t (rTpOHMH A [ « ] | ' [ < » < | W T ] .
(Traducere.) Io Petru Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn
•terii Moldovei. Precum a venit înaintea noastră şi înaintea tuturor
boierilor noştri moldoveneşti sluga noastră Pătraşco Huru, de
bună voia lui, de nimenea silit nici asuprit, şi a vîndut a lor
dreaptă ocină şi moşie, a treia parte din satul Siliştea, care este
numită Siliştioara, la Prut, şi aşa a vorbit mai sus zisul Pătraşco
Huru că este şi cu ştirea tuturor celorlalţi fraţi ai lui. Pe aceia
a'vîndut-o slugilor noastre lui Samson diiac şi lui Dumitru
Cujbulei din Iaşi pentru 300 de zloţi bani gata. Şi, sculindu-se
slugile noastre Samson diac şi Dumitru Cujbulei din Iaşi, au
plătit pe deplin toţi aceşti mai sus scrişi bani 300 de zloţi, bani gata,
în mînile mai sus zisului Pătraşco Huru. Iar noi, văzînd a lor
tocmeala de bună voie şi plata deplină, şi noi aşijderea li-am
dat şi ii-am întărit lor acele mai înainte spuse a treia parte din
satul Siliştea, care se numeşte Siliştioara, la Prut, ca să li fie lor
şi de la noi, şi cu tot venitul, şi altul să nu se amestece.
Scris în Iaşi, anul 7098, Mart 29.
Domnul a zis. Stroici Logofăt.

Original hîrtie, colecţia N . Velichi. Pecetea de ceară roşie,

aplicată pe hîrtie, este distrusă aproape de tot. Se poate ceti doar
BOIKOA-

Pe verso o notiţă scrisă de altă mină: Silişte.

VI.

Iaşi, 18 Maiu 1593. Aron-Vodă confirmă lui Ion vătaf de

aprozi şi lui Misail aprod satul Untenii, peste Prut, în Ţinutul
Iaşilor, pe care aceştia l-au cumpărat cu 1000 de zloţi tătărăşti
de la Safta, fata jupănesei Dingoaia.

f Hw ll[p]©N K0fB0A<>, KOJK'lW A I H A O C T I K J r 0 C r K > A < i p X HCMAH A\0,\-

A<«KCKC>H. Ci)>Ki npÎHAowfc np-iiA Ha AVH H np-kA nauiHA\H KCuvkpH

Gd^Td A ^ K d KH-kl'HHH A,HHr0dl, BH»Kd TodAfp <&LP'IT AOTO^Td,
n0 IH A ^ K p O H BOA'k, HHKHM HfllOllSjK A'IIA H dHH IlpHCHAOKdHJ, H
s ia
ljp©A< < CBOW IipdKOtt WTHHN8 H A^AHNS W T HC n p H K H A Î J 3d K8-
IlfîKIIO MTO HAAdrt A ^ A * TodA«p «J>«pîf AOrO^fTX W T p(>AHT«A-k
TOCnOACTKO M H , flrttKăaHAPa BOfBOAH, CfAO I I d HWii ^HT-kHÎH 3d

IIp8T-k 8 BOAOCT racK«A\8. Ta npoAdid CA8raa\ «dinii A\ HWH BKTav

3a anp«3H H MncaHA anpoA 3a *AJ|J THc-kip 3AdT TaTdpcKHV.
T-kM paAH KilKO A<1 « C T HAI H W T NAC [ W T H H N j d H KHKSnAfNl'f C X
RXCtAV A^Jf^A*"" [H] HH " H* S A X H I i i a f T .

AAAH HI.
BIA A0r*5<|SfT SMHTfA H HCKdA. (xinpta AOrO^fT.

(Traducere.) Io Aron Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn

terii Moldovei. Precum au venit înaintea noastră şi înaintea boieri­
lor noştri Safta, fata jupănesei Dingoaia, nepoata lui Toader Terie
logofăt, de a ei bună voie, de nimenea silită şi de nimeni asu­
prită, şi a vîndut a ei dreaptă ocină şi moşie din ispisocul de
cumpărare ce 1-a avut moşul ei, Toader Terie Logofăt, de la
părintele Domniei Mele, de la Alexandru Voevod, satul cu nu­
mele Untenii peste Prut, în Ţinutul Iaşilor. Aceia a vîndut-o
slugilor noastre Ion vătaf de aprozi şi Misail aprod pentru o mie
de zloţi tătărăşti. Pentru aceasta să li fie lor şi de la noi moşie
şi cumpărătură cu tot venitul. Şi altul să nu se amestece.
Domnul a zis. Scris în Iaşi, anul 7101, Maiu 18.
Marele Logofăt a învăţat şi a iscălit. Oprea logofăt, t Băseanul.
Original, hîrtie; colecţia N . Velichi. Pecete de ceară roşie
aplicată pe hîrtie, distrusă parţial. Se poate ceti E[O]H<HK> A\[H]A[OC]-
TÎK>. Pe verso două notiţe tîrzii: 1) f SNT-fcHH 2) Onteni.

VII.
Iaşi, 22 Februar 1054. Ieremia Movilă confirmă lui Dumitru
Cujbă, fost pîrcălab, satul Unteni, cumpărat, jumătate de la Misail
aprod, cu 100 de taleri de argint, şi jumătate, de la Ion aprod,
cu 100 de taleri de argint, şi o parte din satul Floceni, cumpărat
cu 40 taleri de argint de la Chirilă din Floceni.

t Hw BpfAMia fflorHA4 RCtROA**- K0>KIIK> AAHA0CTIIO l'0CnOA<>P*

3IMAH M0AA4KCK0H IV?K IlpINA' nplîA NdMH H flplfA HAU1HA\H E«-
A-fcpH CASlM IIJUM A , S A \ H T p Ş KS>KK& EHK l l p X K A A A K C S fji,HH SdflHC

WT AIHCAHA flnpoA " W T

AWAH A ^ K p i H , no i m A^^poio KOAW, HH-
KHA\ Hfn«MiS>KAfN AHH n p H c i t A O K a i i , H npoA^A CKOW n p a K O W WTHHHS
H BHKSnACHÎf N0A0RHH4 CIA0 WT Q H T ' K H Si Hp^TOAV 8 B0AOCT
iaCK0A\S. Td lipOAAA AIHCJHA SlnpCA CASSH H4UUMS A,SA\HTp!>
KSlKKX EHK n p X K d A d E Sâ f A H H A C T C TdAfpH Cpf K p H H H \ , H S d l l A d T H A
 HCIIAMU. H TH;K npiHAOiii np-kA M.IA\H H np-fcA IIAIUMAMI E O -
A-kpn CAiSra naui A,8MHTp8 K 8 > K E X K H E iipxuaA4K H BN8K «P© G H -
MHOH CX fAHH 34nHC IVT IWH flnp©A H WT AK>A« A^Kp'lH, IMKHHs
I V T f l ' C A ^ C p O l O BOAH IIHKIIAA I l f l l O l l S î K A.f» 4HH (lpHCHAORdll H fip<>A<>A
CKOW npasoKi WTNHNS H BHK8n.Af H U , naKH>tc H ApSraa noAOBHNa
C£AA W T OHT-fcHH 3 4 Hp8T0A\ 8 BOAOCT i a 4 C K O A \ 8 , Ta MpOAAA IWH
ilnpoA naKH CA83H iianmuS ,\8MHTP8 KSWKX H BN8K8 CB*fA\8
G H A M I O I I , 3 a (A"Ha C T O T A A C P cp«KpxnHV H A K a
A-— H X H
34nA4THAH
ÎA\8 HcriAiiHa; MTO T©ro « A A «a Hwk Q H T ^ H H 3 a JIp8[T©A\ 8 BO-

A->CT] I3CK0A*8 GHAO np-fc>KA« W T Gd^Td AX4»4 A , H H r O a « , KH8K4

TodA«P 4>lfpX« KHR AdrOi|S£T, npH AHH flpON BOtBOAH. H HCJlpHBH-
AHC 34 KSllfJK, MTO II A\AA A^A «H T « d A * P •fltpKt AOrO^T OT
flAfâaNAP» KOfBOA" H T* * 1
HCI1HCOK K8ll£}KHIH WT flpOH BO«B©AH,
H M &
fUlfJK A<MH E p8KH. H THJK npIHA* llp^A /LSMHTpS
K8>KKX KHK npxKAAdE cx «AHH s a n i i c 3a C K ^ A ^ T ^ A C T R O W T KHpHAa

WT <&AOTfcHH H WT AK>A* A * K p ' l H , K4K0 np^A^l *At$ fAHHd IdCT

34 WTHHH8 WT nOAOEHNd CtAd WT ^MOM'tiHH, WT TpfTdd MdCT
nOAOBHHA KHIUHaa MdCT, 3a IITHpH AfC^T TdAfpH CpfEpXNHV, H
34flAaTHA (A\8 HCIlAKHd. T"fcM paAH, KAKO £,ă t C T HA\ H W T H 4 C
WTHHH8 CX K X C I A \ A^A^A^M- H MII A<* CI IU 8A\HIUd«T np^A CHAi
A H C T O A\ H41IIHA\. IIHC 8 IaC.
ll
J'ocn©A H H
k 0 >- A-kr ,3psi, «Î>*K. KK.

(Traducere.) Eu leremia Moghilă Voevod, din mila lui Dum­

nezeu, Domn terii .Moldovei. Precum a venit înaintea noastră şi
înaintea boierilor noştri sluga noastră Dumitru Cujbă fost pîr-
călab, cu un zapis de la Mihail aprod şi de la oameni buni, de
a lui bună voie, de nimeni silit nici asuprit, şi a vîndut a sa
dreaptă moşie şi cumpărătură jumătate satul Unteni, peste Prut, în
ţinutul Iaşilor. Pe aceia a vîndut-o Misail aprod slugii noastre
lui Dumitru Cujbă, fost pircălab, drept o sută de taleri de argint,
şi i-a plătit lui deplin. Şi iarăşi au venit înaintea noastră şi înaintea
boierilor noştri, sluga noastră Dumitru Cujbă, fost pîrcălab, şi
nepotul său Simion cu un zapis de la Ion aprod şi de la oameni
buni, iarăşi de a lui bună voie, de nimeni siliţi nici asupriţi, şi a
vîndut a sa dreaptă moşie şi cumpărătură, încă şi altă jumătate
de sat din Unteni peste Prut în ţinutul Iaşilor. Pe aceia a vîn­
dut-o Ion aprod iarăşi slugii noastre lui Dumitru Cujbă şi ne­
potului său Simion drept o sută de taleri de argint şi două —,
şi au plătit lui deplin acel sat cu numele Unteni, peste Prut, in
ţinutul Iaşilor, fost [cumpărat] mai înainte de la Safta, fata Din-
goaei, nepoata lui Toader Ferie logofăt, de la Alexandru Voevod,
şi acel ispisoc de cumpărare pe care 1-a avut moşul ei Toader
Ferie Logofăt de la Aron Voevod încă i 1-a dat lui în mînă. Şi
iar a venit înaintea noastră Dumitru Cujbă, fost pîrcălab, cu un
zapis de mărturie de la Chirilă din Floceni şi de la oameni buni
că i-a vîndut lui o parte de moşie din jumătate de sat din Flo­
ceni, din a treia parte jumătate, partea din sus, drept 43 de taleri
de argint, şi i-a plătit lui deplin. Pentru aceia să-i fie lui şi de la
noi moşie cu tot venitul. Si altul să nu se amestece înaintea
y y

acestei cărţi a noastre. Scris în Iaşi, anul 7112 (1604), Februar 22.
Original hîrtie; proprietatea V. Cujbă. Pecetea mică de ceară,
roşie, care a fost aplicată pe hîrtie, s'a stricat.

VIII.
l-iu Mart Î604. Ieremia Movilă confirmă lui Dumitru Cujbă
satele: Unteni, Seliştoara şi jumătate din satul Floceni, sate pe
cari acesta le-a cumpărat în felul următor :
1. Satul Unteni cumpărat: o jumătate de la lsaia aprod cu
150 de taleri de aur, iar cealaltă jumătate tot cu 150 taleri de
aur de la Ion aprod.
2. Satul Seliştoara, cumpărat de la Pâtraşco Huru cu 100
de taleri de aur.
3. Jumătate din satul Floceni, jumătate împărţită în trei bucăţi,
şi cumpărată astfel:
a) Partea din sus cu 60 de taleri de argint de la Dumitru
Popovici.
b) Partea din sus de la Prut cu 30 de taleri de argint de la
Chirilă Popovici.
c) Partea de mijloc cu 60 de taleri de argint de la Dumitru
Popovici, de la fiul său Gavril şi de la nepotu-său Prodan.

Vleato 7112, ispisoc pe sărbie de la Ieremia-Vodă, Martie 1.

Facem ştire cu această carte a noastră : Iată că au venit înaintea
noastră şi a boiarilor noştri sluga noastră Isaiia aprod şi de bună
voie a sa au vîndut diriaptă ocină şi moşie şi cumpărătură a sa,
din ispisoc de cumpărătură ce-au avut de la Aron-Vodă, giumă-
tate de sat anume Onteanii peste Prut in ţinutul Iaşilor, slugii
 noastre lui Dumitru Cujbă, ce-au fost prăcălab, dreptu 150 gal­
beni de aur. Şi iar au venit înnaintea noastră şi a boiarilor noştri
sluga noastră Ion aprod din Iaşi, de bună voe a lui au vîndut
diriaptă ocină şi cumpărătură a sa, dintr'acestaş ce s'au zis maî
sus ispisoc de cumpărătură ce-au avut de la Aron-Vodă, şi
ciailaltă giumătate de sat de Onteani peste Prut slugii noastre
lui Dumitru Cujbă biv prăcălab şi nepotu-său lui Simion, ce l-au
priimit Dumitru de bună voe pre giumătate dintr'aceia giumătate
de sat, carea b au văndut lor iarăş dreptu 150 galbeni de aur.
Că acel sat anume Onteanii subt Conovii în ţinutul Iaşilor l-au
fostu cumpărat ei de la Safta, fata Dingoaei, nepoata lui Toader
Fierăe logofăt, de la Alexandru-Vodă, şi au [pljătit deplin aceşti
1
bani de mai sus scrişi, 300 ughi, în mănule slugilor noastre
Isailă şi Ion aprozi din Iaşi. Şi iar au venit înaintea noastră şi a
boiarilor noştri Dumitru Popovici şi au văndut a sa diriaptă
ocină şi moşie din giumătate de sat de Fiociani, a treia parte,
partea den sus şi cu partea sa de pomeţi şi de pădure şi din
bălţi cu peaşte slugii noastre lui Dimitru Cujbă bîv prăcălab,
dreptu 60 taleri de argintu. Şi iar au venit înnaintea noastră şi a
boiarilor noştri Gheorghie Popovici şi cu feciorul său Qavril şi
cu nepotu-său Prodan şi au văndut a lor diriaptă moşie den
giumătate de sat de acelaş sat Floceanii a treia parte, partea din
mijloc, slugii noastre lui Dimitru Cujbă, bîv prăcălab, dreptu 60
taleri de argint. Şi iar au venit înnaintea noastră şi a boiarilor
Chirilă Popovici şi au văndut dreaptă moşie a sa dintr'acelaş sat
den Flocenii, dintr'aciaiaş giumătate de sat, din a treia parte giumă­
tate, partea din sus ce iaste pre Prut în Ţinutul Iaşilor, slugii
noastre lui Dimitru Cujbă prăcălab şi giupăneasei sale Sofiţii drept
50 taleri de argintu şi au plătit deplin tuturor. Aşijderea am dat
şi am întărit slugii noastre lui Dimitru prăcălab cu a lui diriaptă
ocină şi cumpărătură din ispisoc de cumpărătură ce-au avut de
la Patru-Vodă, a treia parte din sat de Săliştoară pe Prut, tij în
Ţinutul Iaşilor, cu partea lui de pădure şi din bălţi cu peaşte, ce-au
cumpărat acia parte de la Pătraşco Hurru dreptu 100 galbeni de
aur, iar direase vechi ce-au avut pen sat pe Fiociani şi pre
Săliştoară ei au mărturisit că le'u pierdut de oşti. Drept aceaia
toate aciastea ce s'au scris mai sus să fie lor si de la noi uric si

1
Orig. noştri.
moşii cu tot venitul, şi feciorilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor
lor şi a tot rodul lor ce să va aleage mai de aproape, neclintite
în veci. Iar hotarul acestor mai sus seri şi, satul Onteanii şi aceale
părţi de Floceni şi din Săliştoara, ca să fie despre toate părţile
pre hotarul cel vechi, pre unde au trăit din veaci.
Pisah Pavel diiac, vito 7231, Maiu 41 (18).
Original, hîrtie, din colecţia N . Velichi.
Jos, în colţul din dreapta, o notiţă ştearsă din 1723.
Pe Verso o altă notiţă.

IX.
Suceava, 14 Iunie 1605. Ieremia Movilă confirmă lui Dumitrasco
Cujbă seliştea Bogdăneştii din ţinutul Iaşilor, pe care o cumpărase
Dimitraşcu de la Chireana, fiica Postărescului, şi de la fiul ei, cu
800 de taleri de argint.

t Hw @pfA\id ffiorHAa BO(BOA<>> KOJKλ A\HAOCTÎW rocnoA<*P K

3fA\AH A\0AA<»KCK0H. (jt)>K« npÎHAOlU-fc Fip^A HDA\H H np^A SCHAtH

IIDIIIIIA\II AVOAAAKCKHMH KOA-fepH, EfAHKHA\H H A\DAH A \ H , CASra HaUl

^,i5A\HTpdUIK0 KŞ/KU.Y. H npHHfCAX «AH" 3anHC 3A CKlfA'bTtACTKO

WT T«A\a flAHKAH BXTAT H AîdpKO BaTdl' IVT EpXHflUH II IlHKOapX

BXTaV WT EAXT-kNH H GHA\HWH ailpOA, I3KOK WH CfBf KSllHA WT

np'kANHAAH IIOAORHIia WT CtAHIfl-fe E O A A X H f UIHH Hd G o V O B f H MTO 8

B0A0CT laCKOH, p A A H WCA\H Ji,tC/!\T TAAfpH CpjKpXHHV WT KHplîHa

A^ina HocTxptCKSAa H W T CHH f / a . H H O A \ H kha^VOA^ [CKH 3a]nHC

3A CB'fcA'ftTfACTB[© W T ] [BHJllIIlHCdHHV AWAH A*KP" , V

A A\H K l j p O -

EAVOAA (A H TAKOÎKAfpf H W T HaCX AM^X H

n[0T]spXAHV KHI1II1H-

CAHHOAA CAS3H HaiHfAAg A^AXHTpdWKO KSJKKX Ha T O a H0A$B[H]HA

CfAHIH'fc W T E O T A X H E U J H HA G S V O B X U , , KaKO & A f C T IA\S H W T HaC

8pHK H WTHHH8 CX BXCfA\ A^JCA^M " HH A& « SAţHIUdfT.

t rocnoA^P* p«q. IIHC 8 CSiaB-fc, BA"ETO ,3pri,

WH, A'-

t EIA Aoro^fT 8MHT£A H HCKAA. GTPO[HMH] AOrO^fT.

y HfKOÎKdTKO.

(Traducere.) Io Ieremia Moghilă Voevod, din milă lui Dumne­

zeu Domn ţării Moldovei. Precum au venit înaintea tuturor boieri­
lor noştri moldoveneşti mici şi mari sluga noastră Dumitrasco
Cujbă şi a adus un zapis de mărturie de la Toma Alivan vătaf
 *
si
* Marco vătaf din Vrănesti > si» Nicoară vătaf din Bălteni >si
Simion aprod cum că el şi-a cumpărat dinaintea lor o jumă­
tate din seliştea Bogdăneşti la Sohovei, în Ţinutul Iaşilor, drept
opt sute de taleri de argint de la Chireana fiica Postărescului şi
de la fiul ei. Iar noi am văzut acest zapis de mărturie de la
oamenii buni mai sus scrişi, l-am adeverit ei, şi aşijderea şi de
la noi am dat şi am întărit celei mai mai sus scrise slugii noastre
lui Dumitraşco Cujbă acea jumătate din siliştea de la Bogdăneşti
la Suhovet, ca să-i fie si de la noi uric si ocină cu tot venitul.
Şi altul să nu se amestece.
t Domnul a zis. Scris în Suceava, anul 7113 Iunie 14.
f Marele Logofăt a învăţat şi a iscălit. Stroici logofăt.
t Nebojatco.
Original, hîrtie, colecţia N . Velichi. Pecetea de ceară roşie
aplicată pe hîrtie e distrusă parţial.
Se vede doar capul de bour.
Pe Verso o notiţă: „Bogdăneşti", apoi o însemnare, ştearsă, din
1822, Iunie 22.

X.

Iaşi, 21 Iulie 1647. Scrisoarea episcopului de Roman pentru

vînzarea unor părţi din satul Unteni.
Gt Ol'KW M U SlNdCTJCi't (MHCKOnk p W M d H C K H H K©CTilNTHH

Hwf'WA-fe K f A KAHMdp H IWHdlllKO PSCSrt K M C$,lU/i\p H (JpHAHia ExH-

KSAECH K f A WSTpdp H PcopiMi PlVUlKd BHCTHiapHHK H (IfdTfMIU OTSpâiî

MUIKMM'Klp II t l H A p e i a U l P x K O R H C H K«A\HC H PpHrWpU KOA\HC II HHJ(

K<î
EOAlîpf IVT A P r o c n o A H H K t c T A \ H A O C T , scriem şi mărturisim cu
ciastă scrisoare a noastră cum au venit înnaintea noastră Ursu şi
cu surorile lui Nastasiia şi Ileana şi Antimiia, ficiorii Frăsinei, şi
Gavrilaş şi Andrei şi sora lor Stefanna, ficiorii Nastasiei, toţi n e ­
poţii lui Simion Horceag, de a lor bună voe, de nime siliţi nici
asupriţi, şi au vândut a lor direaptî ocină şi moşie din tot satul
din Onteani a patra pârtia, din tot locul, cu tot venitul. Aciasta
p a r t e o au vîndut dumisale lui Cujbă Vornicul dereptu cinzeci
de galbeni bani gata, şi i-au plătit dumnialui tot deplin acei bani
ce mai sus scriem 50 ughi în măna cestor vânzători ce mai
sus scriem. Pentru aceaia şi noi, deca am văzut a lor de bună
voe tocmală şi deplin plată, am făcut dumisali a c i a s t a scrisoare,.
5
să-i fie dumisale de credinţă, şi mai spre mare credinţa ne-am
pus peceţile şi am iscălit. Şi eu Dumitraşco am scris.
SHaTH. 8 I a c ,K AISTO ,3pne, wa. na.

Irimia Vănculeţ Vel Şetrar. Ionaşco Rusul Vel Sulgear.

Constantin Ciogolea Vel Clucer. P. Andrei Racoviţă Comis.
Gheorghie Roşea Vistiarnic. Mateias Sturza licniciar.
Anastasie, episcop romanschii.i r

Original hîrtie, proprietatea V . Cujbă. Pecetea episcopiei de

Roman cu negru de luminare. La mijloc, un sfînt cu crucea în
mîna dreaptă şi un înger de-asupra la stingă. De jur împrejur:
NEIAT fl[NacTacu] «TIHCKON poAxaiicnof.

Publicate şi traduse de Const. Velichi.

Acte politice slavone din epoca luptelor

pentru tronul Moldovei după Alexandru-cel-Bun
publicate de Th. H o l b a n .

I.
1434, Februarie 16. Ştefan-Vodă face cunoscut regelui polon că,
iHaş, fratele său, a năvălit cu oaste în Moldova, dar a fost bătut şi
1
alungat .
t KaaAHCAaKOKH EÎKMI© AArtfcJTh.JO' KOpO/UKH ILORTCKOAW, AHTOR-

CKOAU', PVCKOMV H HNHL[V] A\NOI'KL[V] 3fA\AK, rfcJAPfEH HaiUfAW A \ H -

1
,1©MV, CAVJKEA K-kpHa/ft W[T] O T I ^ A H A KOfROA** K ^ A P * 3fA\AH

A\OA,\,aBCKOH. , \ a f [ A \ ] KlîA'UIKF KAUllH Kf A f E H O C T H I.IKC fCA\KI H [ I f p R k f

C£RO HHCAAH K a i l H H MAJCJTH H ILOCADAH f C A\H TOTX AHCTK A * LAUA

T rtH
BrtOCTOKCKOrO CTapOCTl' KaMf[H]u,K0[r], HHO HI R-kji,A([A\] EL>A«[ ]

NPHHECIHK K KANIFH A\A[C]TH, Ka[i<] Epa[TJ Ham HAKUIMK EW[A] or

saiutH AAA[T]H, T A [ K ] cnp-kTasc/ft o\- TATAX oy Naiuv 3(MAK> E«3

K - F C C T H , H A\KL C p r J p - F E T H A H FCIWHL £1*0 3 a MHAtO W [ T ] G o i a g k l , H TV'[T]

FCAMVL C HHAAK EOH H A ^ A H . II E X HaMK IIOMORRTX II NOEHAH (CAABI

TL 0 T
H E0/Î\PKI f r O H KCLÎ AK*AH 1I1T0 C HHA\K EKIAH ILOH A \ D A H (CAAHL

tîa T0[M] NOEOH TO[A]KO WHKCA[A\] T P F T M H OV T F K A X Wn/ftJT] A« KaiutH

1
i Originalul se găseşte la Varşovia, in Archivum Glowne, dzial dok. mold.,
No. XXXIII.
A\A[C]TH Î3£A\AH AO K O A O M k l H . T d M k flă[n] ndHk KOAa C T d f J O C T a Cll/ft-
THHCKkl d KOrtOMklCKkl K3n\Ak frO Hd C K O H pgKkl H nHCdAk K HJ.Hh
a î K k n < 5 H A * T S C I I H i W K A « K d U l f H A \ A [ C ] T H . H H O A \ k l npOCHAAK KdlIJfH

Mrt[c]TH I 3 K 0 H d i i J t r o r [ c ] A P ^ aKW f C T t Kaiua A \ a [ c ] T h n o c d A H A H f r o

^ A * KdlIJd A A A f c J T k K'tiA'lfM, <IKkl I 1 0 T O [ A \ ] T a [ l î ] H f O V I H H H A k 3JHl">Kf

€AKIIUH[M] H K-kpHAAK TOAAIT MKt T O KkIAO K f S KaiUfH M/\[C]TH pa-

Aw. HHO n p o c H [ M ] KaiufH AAA[C]TH, Kaiua A \ A [ c ] T k AtpwăAi

KW tro

K I | [ K ] K k l n O T O [ M ] T O r O H f Ol'MHNHAk Kf3 KdlllfH A \ A [ C ] T H p a A k l , H Ut

E k l A H Kkl W3AH H f r O A H Y k l H A W [ A Î ] , K k l V o [ A \ ] A \ C I ' A H H M k l O l ' Md[c]

KaiJJfH A\HAOCTH CAVJKHTH T A « K O A H K\TA*M KdUJfH M A [ C ] T H H d A O K f ;

A e r e KkivoAA C A H« w c T i p t r a A H , A«KOA( t[c] oî' KaiutH .HA[C]TH, a

nOCTdRH/UI K k l (CTl KăWA A U f c J T k IVSAH HfrO H-fcKOTOpkl[v] CKOH[Y]

B-kpHkl[x), a K k l Hf C Î ' I U O [ A ] A « HfKOTOpkl[x] KdlUfH MA[C]TH, HtnpînS-

TfAfH H HdUIH.
t\ nca[H] oi- BdAdMfK (rupt).
<I>f[K]. Si.

(Traducere.) Lui Vladislav din mila lui Dumnezeu rege al Polo-

•niei, Lituaniei, Rusiei şi al altor multe ţâri, domnului nostru milostiv
slujbă credincioasă de la Ştefan Voevod Domnul ţării moldoveneşti.
Dăm de ştire Măriei Voastre, precum şi mai înainte am scris Mi­
lostivirii Voastre despre aceasta şi am trimis această scrisoare către
domnul Wlostowski, staroste de Cameniţa, însă nu ştim de o va fi
adus Milostivirii Voastre, cum fratele nostru Iliaş a fost la Milos­
tivirea Voastră: aşa ascunzându-se, a tăbărît în pâmintul nostru fără
ştire, şi noi l-am întîlnit la o milă de Suceava, şi aici am avut războiu
cu el. Şi Dumnezeu ne-a ajutat şi l-am bătut pe el, şi pe boierii
lui, şi pe toţi oamenii cari au fost cu el la acel războiu i-am prins,
numai el singur al treilea a fugit din nou în ţara Milostivirii
Voastre, la Colomeia. Acolo iarăşi domnul Kola, staroste de Sniatin şi
de Colomeia, 1-a luat pe socoteala lui, şi ni-a scris că se va duce
cu, el la Milostivirea Voastră. Dar noi rugăm pe Milostivirea Voastră,
ca pe un domn al nostru, ca Milostivirea Voastră să-1 puie unde ştie
Milostivirea Voastră, pentru ca să nu mai facă aşa. Tot odată auzim şi
credem acestei [ştiri] că aceasta a fost fără sfatul Milostivirii Voastre.
De aceia rugăm pe Milostivirea Voastră ca Milostivirea Voastră
să-1 ţie aşa ca pe urmă să nu mai facă aceasta fără sfatul Milos­
tivirii Voastre şi să nu fie în jurul lui oameni răi, pentru ca şi
noi să putem la timp servi pe Milostivirea Voastră, unde Milos-
tivirea Voastră va avea n e v o i e ; iar de el să vâ păziţi cât este în
ţara Milostivirii Voastre, şi să puneţi Milostivirea Voastră în jurul
lui pe careva dintre credincioşii săi, ca să nu fugă la careva
dintre duşmanii Milostivirii Voastre sau ai noştri.
Şi s'a scris la Balaciu, Februar 16.

II.
1
Fără dată .
1 c K
M M lL\h/?wuh EOfKOA' [r]a MHACCTH roenoAapk 3IA\AH A\OAX-

AdKhCKOH 3anHCl'ifMX C M TXIAAX n[d]H0III/ftA\X I1IT0 K HaA\X C AH-

TXKX npHfvaAH Na Nauiw C A I / J K E I ' , n p i î K f p f [ i i ] n o A \ v n[a]Hv G T a N H c a a E i '

SspoHOKa nfaJHir I l a u i h K v B-kAOMi', nfaJNi/ M H K O A a . w , nfaJNi" A l i t v a H A O R H

HHXUJH A \ X «JKK CVTh C 1111AUI H E i / A l ' T k ) «>KK HAUfAVX H CAWKl'fA\S

HA\X, K0A&A<* nAaTHTH Ha K J / K A ^ I M A\U,h n « U 1'pHKfNX Al'IţKCKHYX

Ha KOnhf H 3AOThlf HO T p H TifpflTKH H 3A rpHKl', A 3a U1K0AXI

CTOHAXXI H CAK>EL'£A\X 3a/ftTX CKOI'O CAK>ErtA\X KXIpaKHTX fTC> EX

a l 1
llfA K X I C/ft KOAU' npHI'OAH'^! <> T a K X J K t KOAH EX|VOA\X HA\X

^OAXAl' Hf n O n A a T H A H H iJJhKOAX, TO['AKI HA^X l l O K O A f K a i A \ X HTX1A\X

UJTO CVTh c n ii A U i n a c x © \ T i o A \ H H d T H , H a A\ x Aa/ftTH HaniHVx Kvrmfyx

EpaTH HaniHVx A W A « v x
A«K<^H CKOH BaţiHCk W [ T ] NHVX KxinpdKHA\xi,

a KOAH EXIV0A\X npOTHKX TOAW A\OAXKH[A]T<>, EX1V0A\X AWAXKHAH

npCTHKX HaiUJH 1 T H ,A HA T O A<><V H

«CA\XI HailJK AHCTX C lldlll{K>

njMaTKW. H CT[p]dKXI II A \ X C A W E l ' f A \ X A<*TH HVX KOHfAAX A y nO-

J T
AXIHXI ( 14IKOAX rOTOKXIA\H NIKH/î\3A\H 3anAATHTH. H A\aA\ZI A< [ 1
oy GaM/FTEÎÎ, oy N f A ^ i o nocK/ft[TH]A\x (şters).
Pecete de ceară.

N o i Iliaş V o e v o d , din mila lui D u m n e z e u D o m n al terii Mol­

dovei, ne obligăm în faţa acestor domni cari au venit din Lituania
în slujba noastră, şi anume domnul Stanislav Z b r o n o v , Paşcu Belii
(cel A l b ) , domnul Nicolae, domnul Mihail şi alţii cari sânt 'cu ei şi
v o r fi, că avem şi ne obligăm să li plătim colinda (leafa) în fiecare
lună câte 15 grivne de Luţc şi de fiecare suliţă câte 3 zloţi turceşti
şi pentru coama (de cal); iar pentru pierderile făcute, dacă cuiva i
s'ar întâmpla, de n'ar da Dumnezeu, ne obligăm să îndreptăm.
Iar, de se va întâmpla să nu plătim cuiva solda şi pierderile, atunci

1
Originalul se găseşte în Archiwum Gloawne, dzial dok. mold., N o . 33 din
Varşovia.
li dăm voie şi acelora cari sînt cu ei să ni atragă atenţia, să
oprească pe negustorii noştri, să ni iea oamenii, până ce nu vom
trimete scrisoarea noastră prin ei (de la ei); iar, dacă aş spune ceva
împotriva acestui fapt, atunci ei ar putea să vorbească împotriva
cinstei mele, iar pentru aceasta am dat scrisoarea noastră cu pece>
tea noastră. Şi ne obligăm să dăm hrană lor şi cailor lor, iar pier­
derile să le plătim cu bani gata. Şi am dat (această scrisoare) la
Suceava, Duminecă după Sfântul....

III.
1440, Iulie 26\
l'OCnOAHHl" MOHMV AAHAOCTHKOMV rOCnOAApK» GfiUIK©AU' KOpOAlO

nOAKCKOAAV H AHTOKkCKOAW HHklVX MHOrHVX slîAUk rOCHOAdpl*

2
<iOAoeHTk[f] H K-kpiiau CAI-;KKA no B C E MACXI rHf[c] A<»i*Mx TKOHH

AA[H]A[OC]TH A* noAo/ikra. Tdux UCA\X nocAdAX CAvri* TBoitro c«c-

Tp-kHU,a A* KOAOCKOTO K O i C K O A X I O COHWk H OKpHKAAVX lilTO CSi

A"blf Oy TKOHH 3(A\AH. TorAXI K0i(K0A<l KOAOCKHH w[T]Ka3aAX, d>K(

HI VOMIO H H U O r O nOMHHdTH O B ( A H K H J [ X CVA"fej[X, U>AH0 H CAIOKHAX

npH 'ITH npH K-fcp-fc w nopSKS, a w HEKOAHKIH VOAOTXI W TOH

CnpdKV BpHHHTH HA c[B/S\]T[o]rO IlfTpa nOA KoT-fcHIA\X... flTO ifCMO

H CAIOBHAH H CX OEOIO CTOpOHV KOTh ifCTh TO HAMX E*fcA A\H IIA-

AOEHaia p-kMK a uiKOAHdia o nopvKV. fl OHO BOAHI"IO H I A / H A K , oi-JKt

MOdO OCTdAO HfKOAHOH I H A ^ H *\[ nOA^AKCKOH 3 E M A H . fl K'kA< 1 H T

*

PHf[c] 0>KI BOAOCkKHH BOJCBOAd Hf VOMtTX HH OAHOHp"fclH KLAHKOH

nOMHHdTH O BfAHKHVX CVA"b X, V

HHJKh VOMITX Cd[A\x] A* TBOUH

M[H]A[0C]TH HJ[dTH KOAH TB0I3 A\[H]A[OC]TK llpHEAHÎKHTCrt\ A*P^CH.

KxiEHpairrcA rnt[cx] g-kfAJMH eordTO A* TBOUH M[H]A[OC]TH H

Cd[MJH BOAOVOBI UTO. fl TdKOJKX AUIAZIH THf[cx] JKdATIOC/ft TKOHH

A\[H]A[OC]TH Hd MOU BfAHKOif EtUldCTkif, dJKf AAH ÎKflId slvAA\H H(-

3
M0u,Hd itCTX, d Ha Ka>KAxiH AW"»... A[v]wk »H, A« KOACA E[or]x

HCAVHASUTX HdAxifH AiMiu^w TOTO A~kAA npomio rocnoAHHf TKOUH

A\[H]A[O]CTH. AEXI TKOÎd A\[H]A[OC]TK HfHOAHKHAd Hd A U H f , d > K X jfCMX

T * f c A \ X MdCOMX H £ H p [ H ] H V d [ A x ] A " TEOU[H] A A [ H ] A [ O C ] T H , E O T h . HI MOrf

ndAH OAHOH VV[T]HJ{dTH OHOEXI CM E[oi']x HdAOAAHOlO HC AAHAORdpAX]

1
Archiw Glowny (Varşovia), dzial dok. mold., N o . LXXX1I.
H t c x
* în loc de: A = azi (in present).
8
Neceteţ. Poate : CTk=CRMTX.
 d H K
OEXI MHVOTA M4A0 OT0/lkrA0>K£H-fc. A [ ] ^HCTX 0\* KdA\MNU,H

H RO R T O p O K X Hd3dRkTpHif flO C [ R , ? \ ] T [ O ] A \ X laKirE-fc.

IIIîTpX EdKOTXCKHH CTdpOCTd IIOAOAkCKHH, CA$rd TROH K-fcpilXIH.

(Traducere.) Stăpânului mieu, milostivului domn, marelui rege al

Poloniei şi Lituaniei şi al altor teri domn, închinăciune şi slujbă
credincioasă în tot timpul, in present dăm Milostivirii tale în Po>
dolia. Astfel am trimes o slugă a nepotului tău (după soră) la
voevodul Moldovei in legătură cu seimul şi cu nedreptăţile ce se
fac în ţara ta. Atunci voevodul Moldovei a refusat, (spunând) că
nu vrea să întreprindă nimica în legătură cu marii judecători, ci
numai s'a obligat prin cinste şi credinţă despre cauţiune; iar, des­
pre servi, asupra acestei chestiuni se va întoarce la Sf. Petru lângă
Hotin... Şi despre asta am făcut obligaţiuni de ambele părţi; căci
această treabă ni este foarte necesară şi păgubitoare ca amanet
(despre cauţiune). Iar acei slujbaşi liberi de curte, de-acum puţini
au rămas, slujbaşi neliberi în ţara Podoliei. Şi să ştiţi că în present
Voevodul Moldovei nu vrea să înceapă niciun lucru mare despre
marii judecători, ci vrea ca singur să vie la Milostivirea Ta, când
Milostivirea Ta se va apropia... şi în present se pregăteşte foarte
bogat la Milostivirea Ta, şi înşişi Moldovenii lui. Şi aşa, milostive,
în present mă plâng Milostivirii Tale de marea mea nenorocire,
că soţia mea este foarte bolnavă, şi în fiecare zi... sufletul ei, şi
pană ce Dumnezeu se va milostivi asupra sufletului ei, rog pe
Milostivirea Ta, stăpâne, despre acel lucru. Dar Milostivirea Ta să
nu se mire că n'am venit acuma la Milostivirea Ta, căci nu pot
să plec, dar pcate că Dumnezeu se va milostivi asupra mea, ca
măcar câtuşi de puţin să uşureze (durerea) soţiei.
Scrisoarea s'a scris la Cameniţa, Marţi, Luni, după Sfântul Iacob,
Petru Bakotski, staroste de Podolia, sluga Ta credincioasă.

Două noi publicaţiuni asupra ultimului războiu

Un resultat al ultimului războiu a fost şi este darea la iveală
a unei foarte bogate literaturi, atît în înţelesul general al acestui
cuvînt, cît şi în acel, mai restrins, de producţii literare inspirate de
războiu.
Mulţi dintre acei cari au avut un rol hotărîtor — militar sau
politic — în făptuirea acestui războiu şi-au spus cuvintul, dar
acest cuvînt a fost — fireşte — influenţat, la unii dintre ei, de
S e n t i m e n t u l firesc al apărării acţiunii proprii. Dintre foarte multele
scrieri de acest soiu, fiecare folositoare în felul ei, chiar cînd
învăţămîntul ce-1 dă este negativ, mi s e pare că se deosebesc
mai cu samă amintirile mareşalului Joffre, acelea ale d-lui Winston
Churchill, publicate acum cîţiva ani, şi primul volum al aminti­
rilor de războiu ale d-lui Lloyd George, 'apărut acuma, care
este una din cele două publicaţii despre care-mi propun a V o r b i
în aceste rînduri. Şi, pentru că, în ordinea cronologică a faptelor,
cartea fostului prim-ministru engles este aceia care vorbeşte de
evenimente anterioare, voiu începe cu dînsa.

Lloyd George, Mémoires de guerre, I, traduction de Charles

Bonnefon.
în prefaţă, autorul spune că nu este scriitor şi că a stat mult
timp la îndoială dacă să urmeze pilda acelora dintre actorii prin­
cipali ai războiului cari şi-au povestit faptele, sau nu. Două fapte
îl hotăriră să pună pe hîrtie amintirile sale: o boală care-1 sili
să părăsească conducerea partidului său şi insistenţele unui ca­
marad din timpul războiului.
Aşa cum se presintă amintirile, acestea sînt un puternic — şi
de cele mai adesea ori documentat — rechisitoriu contra chipului
cum a fost condus războiul, mai ales de către guvernul şi c o ­
mandamentul engles, pînă în toamna lui 1915 (căci de la acea
dată se încheie acest prim volum).
D. Lloyd George arată că, în ce priveşte Imperiul Britanic,
faptul care 1-a îndepărtat mai mult de Germania a fost încercarea
acesteia de a-şi crea o marină destul de puternică spre a ame­
ninţa stăpânirea de pînă atunci a mărilor de către flotele engle­
zeşti. Guvernul engles nu s'a interesat în de ajuns, în anii d'inainte
de războiu, de problemele externe, membrii săi nefiind ţinuţi la
curent, decît foarte sumar, de chestiunile la ordinea zilei.
D. Lloyd George exprimă convingerea că, afară de Berchtold,
niciunul dintre suveranii şi oamenii de Stat atunci la putere
nu au dorit războiul sau cel puţin un războiu general.
Urmează un portret al lordului Grey, om de bine, neindicat
însă pentru postul de ministru al Afacerilor Străine, mai ales din
causa insularităţii sale.
Fiind ministru de Finanţe, d. Lloyd George arată cum s'a făcut
faţă críseí financiare, care a izbucnit odată cu războiul, crisă hi
vederea întimpinării căreia nu se prevăzuse nimic.
Dar, de şi numai titular al Finanţelor, autorul a fost preocupat
din primele luni ale războiului de chestiunea înzestrării cu mu-
niţiuni a armatei. în această chestiune face o lungă, documentată
şi interesantă expunere, care este un grozav rechisitoriu contra
Ministeriului de Războiu în general şi a lordului Kitchener în
particular. Cele arătate învederează, nu numai lipsă de prevedere,
dar o neînţeleasă şi vătămătoare oposiţie din partea War Qffice-
ului pentru mărirea producţiei de muniţii şi de echipament. Această
oposiţie a lipsit multe luni trupele englese de cele necesare şi
le-a făcut să sufere pierderi mari şi zadarnice, pentru că nu li
îngăduia a contrabate artileria germană şi făcea ca infanteria
englesă să fie silită a ataca fără susţinere eficace de artilerie.
Dîrzenia d-luí Lloyd George a învins incăpăţînarea şefilor militari
şi a făcut să se creeze un Ministerul al Muniţiilor, al cărui titular
a fost numit el. Detaliile ce le dă asupra organisării şi asupra
problemelor de aprovisionare, de ajustare la nevoile războiului,
de resolvire a problemelor de muncă sînt numeroase şi cît se
poate de interesante.
Stabilisarea la care s'a ajuns pe frontul occidental, imposibilitatea
în care se găsiau Aliaţii, cu toată superioritatea lor numerică,
de a răspinge pe Germani din Franţa şi din Belgia, precum şi
situaţia generală, au convins curînd pe d. Lloyd George de ne­
putinţa obţinerii decisiunii în Occident şi de nevoia găsirii unui
alt punct, mult mai sensibil pentru adversari. Acest punct, pre­
cum se vede din documentele intercalate în acest volum, a fost
pentru d. Lloyd George, de la începutul anului 1915, Peninsula
Balcanică. în această chestie însă a întîlnit, nu numai oposiţia
generalilor englesi, pentru ale căror vederi strimte întrebuinţează
expresii pejorative (de altfel şi criticul militar engles Liddell Hart,
în ultima sa lucrare, apărută acum cîteva zile, A history of the
war, arată că generalii englesi îndrăgostiau idei învechite şi, dese
ori, nu pricepeau situaţiile), dar oposiţia dîrză şi inflexibilă a lui
Joffre. Resultatele luptelor ce s'au dat pe această temă au fost .-
neizbutita expediţie de la Dardanele, înfrîngerea Rusiei (neajutată
la timp cu armament şi muniţii) din 1915, zdrobirea Serbiei şi
debarcarea tardivă a trupelor anglo-francese la' Salonic, cu care
se încheie volumul.
 în cursul naraţiunii sale, autorul arată continuu că România
nu putea intra în acţiune atîta timp cit Aliaţii nu erau în Balcani
şi nu asigurau legătura Sirbilor şi a noastră cu dînşii.
D-sa critică faptul că Sir Edward Grey s'a opus, la început,
intrării Greciei în războiu.
Scrierea d-lui Lloyd George este o contribuţie foarte folosi­
toare pentru cunoştinţa realităţilor marelui războiu.

Ministeriul Apărării Naţionale, Marele Stat Major, serviciul Isto­

ric. România în războiul mondial, 1916-1919, volumul I, capitolele
I—VIII. Volumul I, documente anexe; volumul I, hărţi, schiţe.
Supt titlul de mai sus a apărut prima parte (arătînd pregătirea
războiului şi operaţiile pînă la 10—23 Septembre 1916) a istori­
cului oficial, anunţat de cîtva timp de presa zilnică.
Lucrarea, tipărită cu îngrijire, se presintă bine. La text (672
pagini) se adaugă 42 anexe, 510 documente, 39 hărţi, 53 oleate.
Nu este, cred, trebuincios a insista asupra nevoii unui istoric ofi­
cial al oricărui războiu (ca şi al oricărui act social-politic în g e ­
nere), deci şi al marelui războiu din care a ieşit întregirea neamului,
in special. Numai pe basa lui se pot trage învăţămintele de care
are nevoie un popor şi o armată pentru îndrumarea lor viitoare,
în calea alcătuirii unui atare istoric sînt însă multe greutăţi, şi
una este aceia a lipsei mărturisirilor (supt formă de memorii,
jurnale, note zilnice, etc), celor cari au luat parte la războiu,
mărturisiri care apar, de obiceiu, mulţi ani în urma făptuirii răz­
boiului. O altă greutate constă în aceia că este greu a cere
celor cari au luat parte la războiu să elimine complect factorul
personal, să nu fie influenţaţi de curente, de idei adese ori neîn­
temeiate, dar nu mai puţin puternice, etc. De aceia s'a propovă­
duit de mulţi îdeia ca istoricul unui războiu să se scrie, nu de
făptuitori, ci după trecerea acestora dintre cei vii. Această soluţie,
justă în teorie, are un mare neajuns: acela de a întîrzia mult
cunoaşterea documentelor războiului şi deci a învăţămintelor ce
se pot deduce dintr'însul. De aici a resultat o sumedenie de alte
chipuri de resolvare a problemei istoricului unui războiu. Aşa
unele staturi-majoare au preconisat şi au publicat d'intăiu mono­
grafii (asupra diferitelor bătălii, asupra funcţionării serviciilor, etc),
lăsînd editarea unui istoric general pentru mai tărziu ; altele au
început prin publicarea documentelor.
 Marele nostru Stat-Major pare, după cum reiese din conţinutul
primului volum, a fi vrut să deie o schiţă generală documentată,
care să îngăduiască pe de o parte cunoaşterea evenimentelor în
trăsăturile lor generale, iar, pe de alta, încadrarea studiilor ulteri­
oare de detalii, oficiale sau particulare. Şi ceia ce confirmă
această părere este faptul că textul însuşi nu este decît o expu­
nere succinctă a cuprinsului unor documente, fără nicio analisă
sau apreciere, lucru care ar fi fost, de altfel, greu, dat fiind că cei
mai mulţi dintre actorii responsabili sint încă in viaţă. Docu­
mentele oficiale citate sau publicate integral nu sint decît o foarte
mică parte a documentelor oficiale emise (cel mai superficial
control al numerelor lor de înregistrare ne va convinge de aceasta),
dar, atât pe cît memoria mă ajută a controla, mi se pare că nu
lipsesc documente oficiale esenţiale. Apoi documentele publicate
(printre care sînt şi unele documente străine, ale aliaţilor sau
adversarilor noştri) nu cuprind niciun document particular care
ar îngădui să se recunoască şi să se poată aprecia, de pildă, sta­
rea sufletească a comandamentelor şi a trupelor. Cetitorul nu va
găsi deci în acest volum o jstorie, ci numai o expunere succinctă
a disposiţiilor luate de comandamente (şi în special de Ministeriul
de Războiu pană la declararea războiului şi de Marele Cartier
General după aceia), precum şi un resumat destul de larg al
faptelor.
Punctul de vedere al Marelui Stat Maior se poate justifica şi
cred că, deocamdată cel puţin, nu se putea face, pentru teme­
iurile ce s'au arătat mai sus, un istoric detaliat. Prin publicarea
făcută, avem acum cadrul în care se poate lucra şi se pune basa
viitorului istoric pe care o altă generaţie îl va scrie, îndreptînd
eventualele erori, inerente oricării lucrări omeneşti.
Acestea fiind zise, să cercetăm lucrarea însăşi,
*
* *
Intrarea în scenă este bruscă. Primul capitol este intitulat:
Intrarea României în războiu şi începe prin a arăta că în dimi­
neaţa de 14/27 August 1916 s'a ţinut, la palatul de la Cotroceni,
un Consiliu de Coroană, care a hotărît intrarea României în
războiu alături de Puterile înţelegerii. încă de pe această primă
pagină se vădeşte grija ce urmăreşte constant pe redactori de a
se feri de orice ar putea să-i facă să apară "ca^lipsiţi de impar*?
ţialjtate.
 Cuvîntarea regelui Ferdinand este • resumată în trei rînduri şi
un sfert, aceia a lui Ion I. C. Brătianu în patru rînduri şi un
sfert, după care se adaugă: „aproape unanimitatea Consiliului
s'a pronunţat în acelaşi sens". Dacă prin aceasta se redau resul-
tatele, nu se redă însă atmosfera Consiliului. Aceasta este o pildă
a spiritului în care este redactată lucrarea, şi, dacă am insistat,
este pentru a lămuri mai bine de ce folos ni poate fi ea.
în capitolul II se studiază pregătirea militară a războiului şi se
începe prin a se arăta, cu drept cuvînt, că organisarea puterii
militare — s'ar fi putut adăuga: contemporane — a României îşi
are originea în Regulamentul Organic. Se arată apoi desvoltarea
organisării (o mică eroare la pagina 23 : regimentele de linie erau
pe două, nu pe trei batalioane în 1877). Dar, dacă se arată
schimbările introduse prin diferitele legi de organisare, nu se
vorbeşte nimic despre evoluţiunea regulamentelor tactice, ches­
tiune tot aşa de importantă ca şi aceia a organisării.
Din anexa N o . 1 se vede că în anii 1890-1913 budgetul ar­
matei a dispus de sume prea mici şi, de unde în 1890 budgetul
armatei era de 22% din budgetul total al Statului, el s'a coborît
n
la 13°/o în 1910, pentru a se urca la 15 / în 19(3. Experienţa
n

campaniei din 1913 a venit să arate terii în general starea de

nepregătire în care ne găsim, stare pe care o resumă redactorii
foarte clar în paginile 30-32.
Urmează, iarăşi în chip succinct, arătarea măsurilor de tot soiul
luate din Ianuarie 1914 pănă'n August 1916, nu numai pentru
complectarea înzestrării armatei, dar şi pentru îmbunătăţirea în­
cadrării, instrucţiunea reservelor şi fortificarea graniţelor. Docu­
mentele şi cifrele date (pp. 37-56) arată cît de netemeinice au
fost acusaţiile ce s'au adus Ministeriului de Războiu pentru ac­
tivitatea sa în acel interval de timp şi cît de intens s'a lucrat în
realitate. Se arată apoi organisarea şi starea armatei, din punctul
de vedere material, în momentul declarării de războiu, dar nu
se arată nici ideile tactice ce predominau în armată, nici starea
ei de suflet.
în capitolul III se studiază planul nostru de campanie, care de
la început a fost defensiv spre Sud şi ofensiv spre Nord. Se
arată multele modificări de detaliu ce a trebuit să le sufere acest
plan din causa situaţiei mereu schimbătoare a trupelor beligerante
din preajma graniţelor noastre,
 Acestui capitol îi urmează alte două, în care se expune planul
de campanie al Puterilor Centrale contra noastră (încă din pri­
măvara anului 1915 acestea se gindiau să ne atace), precum şi
situaţia pe diferitele fronturi europene în momentul intrării R o ­
mâniei în războiu.
Acoperirea, mobilisarea şi concentrarea armatei, care s'au exe­
cutat in cele mai bune condiţiuni şi aşa cum fuseseră prevăzute,
sînt arătate într'acelaşi capitol.
în ultimele două capitole se arată ofensiva în Transilvania şi
operaţiunile de pe frontul de Sud. Descrierile, hărţile şi oleatele
îngăduiesc a urmări bine intenţiunile comandamentelor si reali-
sările, atît la noi, cît şi la adversar. Atît documentele, cît şi fap~
tete învederează că inamicul ni~a impus, de la început, voinţa sa.
Aceleaşi documente ni învederează însă că aliaţii noştrii nu au
acţionat, nici la Salonic şi nici la dreapta noastră, în Bucovina,
aşa cum se angajaseră. Acestea sînt fapte care arată încă odată
cît de greu este a duce un războiu de coaliţiune,. cînd nu există
unitatea de comandament.
Ofensiva în Transilvania a fost încetinită, de la început, prin
nevoia de a lua trupe de pe acest front şi a le trimete pe cel
de Sud, precum şi prin faptul că Ruşii nu au luat ofensiva în
Bucovina.
Pe frontul de Sud, ofensiva bulgaro-germană a silit, din pri­
mele zile, comandamentul nostru de căpetenie să trimită în acea
parte nu numai reservele de care dispunea (reserve care au
fost întrebuinţate bucăţică cu bucăţică, fără folos, de comanda­
mentul capului de pod Turtucaia), dar să ieie divisii de la ar­
matele I şi II, care operau spre Nord, şi să le trimită în Dobrogea,
unde trupele ruso-romîne au acţionat în chip descusut.
La pagina 549 (şi, în volumul de documente, la pagina 606,
documentul 359) este o eroare. Ordinul transmis generalului T e o -
dorescu, la 24 August 1916, către oara 11,30, nu a fost ca sta­
tul major al capului de pod Turtucaia să nu cadă prisonier, ci
ca să nu se predeie capul de pod.
Resumînd: publicaţia Serviciului Istoric este folositoare pentru
că ni dă cadrul general al faptelor militare, pentru că cele cu­
prinse sînt sprijinite pe documente şi pentru că redacţiunea este
clară. în cuprinsul cadrului astfel alcătuit, folosindu-se de toate
documentele de orice soiu ce există sau vor mai ieşi la iveală şi
arătînd şi celelalte laturi ale pregătirii şi făptuirii războiului (pre­
gătirea şi ideile tactice, starea psihologică a armatei şi a popula­
ţiei, acţiunea diplomatică, laturea financiară, e t c ) , o generaţie
viitoare de muncitori va scrie istoria oficială a războiului de
întregire.
Generalului Constandache, ca' şi predecesorilor săi, cari au
strîns documente şi au pus primele jaloane ale lucrărei, precum
şi tuturor colaboratorilor, se cuvine să li adresăm felicitări pentru
sîrguinţa cu care au dus la bun sfîrşit redactarea şi tipărirea aces­
tui prim volum. Din parţe-ni nu li precupeţim lauda ce merită,
şi exprimăm dorinţa de a vedea cit mai curînd şi volumele ur­
mătoare.
General Radu R. Rosetti.

DĂRI DE SAMĂ
E. Dvoicenco, Viaţa şi opera lui C. Stamati, contribuţiuni după
izvoare inedite, Bucureşti (1933).
D-na Eufrosina Dvoicenco înoieşte, pe basa bibliografiei ru­
seşti şi a scrisorilor în chip fericit descoperite, cunoştinţa poetului
basarabean Constantin Stamati, în multe privinţi rămas încă ne­
înţeles. Se stabileşte cu siguranţă genealogia familiei. Biografia
lui Toma ( f 1817), tatăl scriitorului, e perfect reconstituită. Costachi
a petrecut toata copilăria sa şi adolescenţa, pană la douăzeci de
ani, în Moldova naşterii sale. Avem şi cariera de funcţionar ru­
sesc al acestuia. E şi o refacere perfectă a mediului, cu rolul
scriitorilor ruşi aflători în Basarabia. Apoi căsătoria, la 1826, cu
Catinca, fata lui Tudorachi Ciurea (portretul frumoasei femei,
răpede pierdută în 1835, p. 33). Scrisori către dînsa, în vremea
cînd el era, pentru o judecată, la Iaşi şi „giuca cărţi la bunul său
prieten cuconul Costachi Conachi", mîncînd la Costachi Sturdza,
la Alecu sau Grigore Ghica („Albinor" de la pagina 32 trebuie
să fie: Albineţ). A doua căsătorie, cu Susana Gafencu din Bu­
covina (p. 34), fratele lui luînd pe sora lui Petrachi Petrino (p. 35).
Relaţii cu Alexandru Hasdeu, pe care nu ştie cum l-ar lăuda mai
mult (p. 36). Se cunoştea pentru motive literare şi cu Kogălniceanu
(pp. 36-7). Stamate pomeneşte şi pe „strănepoata Iui [Dimitrie]
Cantemir" de Ia Harcov, „măritată nu ştiu cu ce cniaz, la care au
 rămas clironomie toate hîrtiile şi vechi documenturi a lui Can-
temir, moldovineşti, ce nu le ştie ceti" (p. 37). De la 1842 începe
a scrie, dar tocmai cînd e înfăţişat ca mai amărît (pp. 40-1).
O face după „stilul şi idiotismul vechi a' limbii părinţilor şi stră­
moşilor miei" şi mai dădea să se îndrepte prin Bucovina (p. 43).
Are însă păreri juste despre limbă (contra lui „ţiune" ; p. 44). Ţine
ca principiu că „tot ce este scris şi zis simplu necomplicat este
mai firesc, mai pe înţeles în comun şi mai cu armonie" (ibid.),
dar pe „iubit" îl scoate din „lubet" şi „izvod" de la „ex et vado",
„slavă" de la „salvo", „slobod" de la „solvo" (p. 45). Pe cărţile
lui, însemnări tinzînd a afirma independenţa primordială a Dom­
niilor romaneşti (pp. 45-6): Ioniţă apare ca „neuitatul Cesar al
tuturor Romînilor" (p. 470). Despre urmaşii lui, un întreg capitol
l
(p. 51 şi urm.) .
Foarte întinsă, fireşte, e partea care priveşte legăturile operei
lui C. Stamăti cu literatura rusească. Sînt şi inedite, semnalate
pentru prima dată, ca traducerea Galateii lui Florian.
Şi ca formă lucrarea e cu totul deosebită (astfel cînd, vorbind
de mormîntul profanat al lui Stamati, spune că „acuma numai
vîntul îl cîntă (parastasul) de-asupra mormîntului părăsit" (p. 50).
Remarcabilă şi traducerea Odei către Dumnezeu a lui Derjavin
(p. 69 şi urm.).
Lucrul e cu atît mai lăudabil, cu cît autoarea e din Rusia, din
8
părinţi ruşi şi, emigrată în timpul Revoluţiei, căsătorită cu un
ofiţer rus, a ajuns învăţătoare în Basarabia pentru ca în cîţiva
ani să iea doctoratul în litere la Bucureşti, trecînd şi la Şcoala
Romînă din Franţa, unde se află acuma.
Intre documente, din Archivele de la Chişinău şi din desco­
peririle în colecţii private ale autoarei, unul dă toată cariera poetu­
lui (p. 118 şi urm.).
*
* *
Ovid Stănciulescu, Cercetări asupra regimului penitenciar romîn
din veacul al XlX-lea, Cluj 1933.
Punctul de plecare al acestei cercetări e descoperirea memo­
riului lui Costachi Moroiu (1827) despre „îndreptarea puşcării
' îmi pare că e o greşeală la pagina 54, unde se vorbeşte de îngroparea
mamei Ini B. P. Hasdeu la Cameniţa. Răposatul Petruţ, funcţionar la Ar­
chivele Statului, îmi spunea că el însuşi a condus la o mănăstire din
Bucureşti, contra voinţii ei, pe mama lui Hasdeu.
a
De aceia la p. 106 „suiletul slavo-latin al poporului romanesc".
din Bucureşti" după principiile englese, care se amintesc. Se dă
o biografie nouă a lui Moroiu, „Constantin popa Dumitru Mo-
roiu" (p. 21 şi urm.). Descrierea şi propunerileMui arată cele mai
nobile sentimente (cerşirea pe la îereastă a deţinuţilor am ma'
văzut-o în Portugalia; ea exista în Turcia).
Presintarea istorică a situaţiei în ţerile romaneşti ejustă; măsurile
propuse de Moroiu trecură îndată în „Regulamentul temniţelor"
(1831-2). Se presintă şi starea de lucruri în Moldova (posed un
dicţionar istoric care a aparţinut lui Dodun des Perrieres; vă­
duva lui a condus mult timp un pensionat de fete la Iaşi). El
era ajutat de D. Xenopol, tatăl istoricului.
în cercetarea generală a chestiunii se uită acel Ffances de pe
vremea lui Ludovic-Filip pe care studiul penitenciarelor 1-a adus
şi la noi, Appert (v. Iorga, Istoria Romînilor prin călători, III, ed.
a 2-a, p. 267 şi urm.; d. C. Argetoianu are Ia Breasta o schiţă
care presintă o închisoare ieşană din acest timp).
Cu privire la memoriu, se greşeşte originea cuvîntului „puş­
cărie" ; el înseamnă atîta: deposiţul de tunuri. E regretabil că
s'au pierdut „condicile" pe care le-a văzut Moroiu (v. p. X I V ) .
Se mai făcea pe la 1830 paza cu „armăşeii" scutiţi de bir, avînd
ca arme „cîte un bastonaş de lemn de alun sau de corn", dar
deţinuţii erau puşi în „butuci". Se mai întrebuinţa tortura.
Se dă şi o bogată bibliografie.

Gheorghe Kristof (tr. Arpad Bitay), Istoria limbii şi literaturii

maghiare, Cluj 1934.
Această Istorie a literaturii maghiare, din însărcinarea d-lui
Al. Lăpedatu), e excelentă supt toate raporturile. Se arată originile
limbii şi poporului (terminul de „hun" pentru unul din elemente
e preferabil celui de „bulgar"; se relevă predominarea numelor
„turce", impuse de aceşti „Normanzi" de la Volga; numele de
Maghiar nu poate fi de persoană, ci mai curînd, ca Ia Bulgari, la
Germani, Ia Slavi un nom de guerre, un calificativ de laudă).
Pentru împrumuturile din limba Slavilor Panoniei, pp. 15-6 (şi
stolnic-asztalnok). Cuvintele germane şi italiene (cî. influenţa Sf.
Gerard) trebuiau împărţite pe epoci, ca şi, de altfel, aceia a la­
tinei (de biserică, de şcoală). Cuvinte romaneşti, afară de Ardeal,
ar fi numai „vre o douăzeci" (v. p. 18). Primul monument de limbă
 (secolul al XIH-lea) trebuie să îie în legătură cu activitatea Fran­
ciscanilor (dovadă şi mai tărzia Viaţă a St. Francisc). Se insistă
asupra caracterului unitar şi popular al limbii. Se admite spriji­
nirea pe legende a vechilor cronicari (pp. 33-5). Cu dreptate se
atribuie „Anonimul" secolului al XHI-Iea (p. 43). Cîntece istorice
în legătură cu Romînii, p. 65; cf. şi p. 77, nota. La p. 69: „Fe-
tişlani" e Fetislam, Cladova. Se reproduce o frumoasă descriere
a Moldovei de cunoscutul Coloman Mikes, pp. 69-70. Ziare şi
reviste, la siîrşitul secolului al XVIII-lea, p. 74. Influenţa francesă,
pp. 77-8, şi celelalte urmează. Legăturile Iui Barac cu scriitorii
unguri, p. 79, nota 1 (Fazekas cìnta pe Moldoveanca Ruxanda;
ibid.). Raporturile cu noi ale lui Széchenyi, p. 96, nota. Idei ale
lui Iulian Grozescu despre influenţe romaneşti populare, p. 124,
nota. La Madâch se uită traducerea d-Iui Goga (v. darea mea de
samă în ziarul Timpul, 1892 sau 1893). La traducerile din un­
gureşte era de adaus aceia a romanului pentru 1848 în Războiul
lui Grandea, unde I-am cetit în copilărie.
Relevăm din prefaţă : „în rindurile maghiarimii din Romania
• nu se mai găseşte nicio minte serioasă, bine chibzuită, care să
nu aile de neapărată nevoie cunoaşterea limbii şi literaturii re­
mine şi astfel şi a psihei naţionale" (p. 2).
*
* *
Liga Culturală, secţia Braşov, Ştiinţă şi filosofie, Contribuţie
romanească, Trei conferinţe ale d-lor profesori universitari: S.
Mehedinţi: Contribuţia romanească la geografia contemporană;
2. N. Drăganu : vechimea şi răspindirea Romînilor pe basa toponi-
mieişi onomasticei ; 3. P. Sergescu : Matematica la Ramini; Vălenii-
de-Munte, 1923.
Studiul d-lui N. Drăganu popularisează şi întregeşte lucrările-i
anterioare în acest domeniu. între amănunte, derivarea Mehadiei,
de fapt Mehedia din Mihâld şi acesta din numele unguresc de
Mihai ni pare cu greu admisibilă, derivările de nume neîiind ches­
tie numai de sunete, ci şi de sens (v. pp. 32-3). -Tot „Anonimul"
e fără reală valoare istorică, iar „păstorii Romanilor" n'au sensul
ce li s'a atribuit: „Romanii" sînt aceia ai Imperiului roman creat
de Carol-cel-Mare, iar gesta înseamnă cîntec epic (cf. pp. 33-4).
Anonimul frances din 1308, cu „Blazii" lui (v. Blacs) face com­
binaţii personale de o identitate pe care nu o putea înţelege (v.
p. 34). „Reges pastorum" nu se pot traduce prin cnezi", iar
Mesia nu se poate socoti că represintă „Mosony" (ibid.J. Astfel
de ştiri nu pot sta alături de cele din izvoarele ruseşti şi bizan­
tine (v. pp. 34-5). Iarăşi părerea filologilor că „Moesia pare să
fi fost centrul de formare al poporului romanesc" p. 55). Ştirile
din Niebelungenlied corespund perfect cu ale lui Anonymus (v.
p. 57).
Conferinţa d-lui P. Sergescu adună tot ce se poate şti asupra
subiectului tratat.
*
* *
G. G. Raîiroiu, Maramurăşul, Mănăstirea din Peri, Oradea 1934.
Autorul acestei monografii se foloseşte de. toată bibliografia.
Analisa actului îundaţional al stavropighiei de la Peri e făcută cu
îngrijire. De sigur că era vorba de „o unitate religioasă a Ro-
mînilor din Nordul Transilvaniei", cu sau fără legătură cu „pier­
derea Moldovei, moştenire părintească" de Baliţă şi Drag (Dragu).
Se poate să fi fost şi un gînd de împiedecarea acelei catolicisări
care în ultima instanţă însemna desnaţionalisare (v. p. 22). Se
insistă asupra faptului că punerea Ia punct în 1484 a actului
îundaţional înseamnă şi o contemporaneisare (p. 29 şi urm.). Tre­
buie relevat şi faptul că la 1494 nu putea să fie vorba de o
influenţă a Patriarhiei constantinopolitane, pe cînd Ia sîîrşitul
secolului al XlV-lea aceasta era în plină expansiune. „Meşter"
din reeditare e „magister", titlu obişnuit în Ungaria medievală.
Se apasă, după studiul d-lui Gr. Nandriş (în Graiul Romanesc,
II, p. 26), asupra falsului făcut de Ioan episcopul de la Muncaciu
ca să iea veniturile foastei stavropighii (pp. 28-9). Dar e sigur,
cu toată tăgada autorului, că „arhiepiscopul de Transilvania" nu
poate fi unul ortodox (v. p. 32). Cit despre Ioanichie, căruia i se
dă acest titlu, el poate fi doar un pribeag. Se dau şi vederi ale
ruinelor.
*

Preotul Vasile Cosma, Cinci sate din Ardeal, Cluj 1933.

Acest excelent studiu la faţa locului e procedat de consideraţii
generale, exacte. Satele de care e vorba sînt Cosmeştii, Topa
Mică, Sîncraiu, Almaşul, Berindul şi Mihăileştii în N . V. Ar­
dealului. Descripţia e migăloasă şi cuprinde multe lucruri utile.
 Nu lipseşte nici presintârea materialului istoric. Datoria de a dâ,
în Chioar, pe an „domnului" „un ţol, o şea şi un şoim" (p. 47).
Şi material folkloric.
* *
*
Francesco Anelli, La „rivolta ideale" di Alfredo Oriani, Intro-
duzione al pensiero dell' Italia odierna, Gluj 1934.
Se presintă evoluţia de cugetare, interesantă, a unui spirit ori­
ginal, Oriani, mort Ia 1910 încă. Opera lui de căpetenie, La ri­
volta ideale, e din 1906. E înuntru şi multă profeţie, realisată
astăzi. Glorificatorul familiei, al aristocraţiei, al patriei şi proprie­
tăţi^ al războiului („sîngele uleiu pentru vehiculul civilisaţiei")
e revoluţionar în alt sens decît cel obişnuit. Ni Iorga*
*
* *
B. Kryjanowsky, Ukrainskie i rumynskie kilimy. Russky muzej.
Etnograficeskij otdă („Chilimurile ucrainiene şi romaneşti. Museul
rus. Secţia etnografică), Leningrad 1925.
într'o mică broşura ni se dau, însoţite de fotografii, chilimurile
ucrainiene şi cele romaneşti de la exposiţia din anul 1925 a sub-
secţiei Il-a a secţiei de Etnografie. La această exposiţie găsim o
serie numai din aceste covoare (p. 13). Autorul, într'o expunere
detaliată, ni arată naşterea covoarelor ucrainiene (p. 3) şi felul
cum se făceau înainte. în Ucraina apuseană, pană pe la jumăta­
tea veacului al XlX-lea, ele se lucrau pe anumite stative, care
purtau numele de „războaie". După această dată se fac chilimuri
înguste, lăicere, care, mai multe la un loc, se coase pentru a avea
formă de chilim (p. 4). Autorul greşeşte în parte zicînd că în felul
acesta acuma chilimurile se fac numai în guberniile Chersonului
şi Podoliei. în ce priveşte pe Ucrainieni, poate are dreptate.
Cit despre Moldoveni, aceştia şi-au păstrat vechea tradiţie a
„războaielor".
Nu mai puţin şi în ceia ce priveşte colorile, o bună parte din
Moldoveni îşi prepară singuri colorile din diferitele plante; o
coloare reuşită e amestecată cu alta, se combină cu mai multe ;

pană ce dă coloarea dorită: negru, galben, stacojiu, etc.

Autorul nu cunoaşte perioada cînd au început a se face chilimuri
în Ucraina (p. 5). Primele ştiri le avem din veacul al XVII-lea.
Dar ceia ce s'a păstrat, datînd din veacul al XVIII-lea, ne face
să presupunem că începutul lor este vechiu. Mai numeroase
 bări'de samă 275

hi s'au conservat din jumătatea a doua a veacului al XVIII-leâ. Nu

mai puţin e greu a demonstra răspîndirea geografică a chilimu­
rilor, a afla patria lor. De aceia autorul le priveşte mai mult supt
aspectul tipic. în Ucraina centrală găsim chilimuri „în colori".
Ele sînt ornate cu figuri mai mult sau mai puţin stilisate, sau
cu crengi în colori, ţesute ritmic şi aşezate împreună, acoperind
astfel mijlocul chilimului. Unele au, tot la mijloc, o composiţie
în colori. De jur împrejurul acestora o „caimă" lată, ornată cu
plante. In cele mai multe caşuri fondul este negru şi galben; mai
rar albastru, alb, etc. (p. 6).
Aceste chilimuri autorul Ie socoate a fi supt influenţa persană, cu
care au mult comun. Acestea din urmă se exportau în Ucraina
foarte de timpuriu.
Desvoltarea chilimului în colori îşi are rostul după starea
socială a proprietarilor. Aşa, la curţile boiereşti, supt influenţa
covoarelor apusene, s'a format tipul „boieresc", cu desemn străin,
dar cu grafice ucrainiene; în mediul orăşenesc, care imită pe
cel boieresc, a luat un caracter brutal, de decadenţă, iar în popor
—tipul cel în colori— a suferit geometrisarea treptată a desemnului.
Alături de aceste chilimuri, în popor, din vechime, a existat
chilimul cu stea. Azi îl găsim puţin schimbat. Autorul îl crede
împrumutat de la nomazii din Asia Centrală.
în părţile de Sud şi Apus ale Ucrainei găsim răspîndit chilimul
ornat cu plante, dar de un alt caracter. Colorile aice au un motiv
pur ornamental, cu o descriere pur geometrică.
Datorită acestor schimbări, autorul presupune o influenţă a
artei din Asia Mică. Această influenţă a pătruns prin Balcani şi
România, împreună cu coloniştii romîni, în părţile Ucrainei, pe
unde s'au aşezat. în partea apuseană a Ucrainei: în Galiţia de
Sud şi Bucovina, în Podolia şi Basarabia, la Ucrainieni' şi Romîni
găsim chilimuri cu ornament geometrisat, în formă de figuri mascate,
isolate sau unite (p. 8). Covoare asămănătoare găsim în partea
răsăriteană a Asiei Mici şi în Transcaucasia; autorul crede a fi pă­
truns în Ucraina, sau prin Balcani, sau prin Armeni, colonisaţi în
acele părţi.
în chilimurile din Ucraina apuseană, în cele bulgare şi romaneşti-
adesea fondul nu-i unic; acestea sînt de diferite feluri, şi este greu
a Ie reduce la un grup oarecare.
în general, autorul le socoate pe toate ca împrumutate din arta
orientală de covoare, care abia în urmă şi-a căpătat o iormă
independentă.
între cele două îorme de chilimuri, găsim încă o formă inter­
mediară, cu figuri geometrice, mai cu samă în Basarabia (p. 9).
Autorul împarte Ucraina din acest punct de vedere în două
părţi: orientală, unde se găsesc tradiţii iraniene, şi din Asia Cen­
trală şi Ucraina apuseană, unde se resimte influenţa din Asia
Mică. Aceste împărţiri corespund desvoltării culturale în general.
Gubernia Volinia însă stă deosebită de aceste două influenţe. Aici
autorul găseşte trei feluri de chilimuri (p. 40). Dar el nu ţine samă
că în cele mai vechi vremuri gubernia Volinia constituia centrul
moldovenismului transnistrian. Chiar se presupune că acolo ar
fi avut Ioc primele colonisări, pe cînd ea încă era pustie. Şi azi
se mai găsesc icoane vechi romaneşti. Iar în populaţie se întîl-
nesc frase pe jumătate romaneşti, pe jumătate ucrainiene; aşa în
unele părţi ţeranii întrebarea unde mergi o spun: unde idioşi. în­
cît este explicabil să găsim şi acuma încă urme de-ale Romînilor
nu numai în Volinia, dar şi în gubernia Harcovului de mai tărziu,
unde s'a mutat Dimitrie Cantemir cu fugarii moldoveni după
bătălia de Ia Prut din 1711. Faptul că acolo, în Căzăcime,. erau
şi atunci Moldoveni a fost unul din motivele Ţarului pentru a-i
colonisa pe Moldovenii fugari în acel ţinut.
în Ucraina Centrală, chilimurile dispar foarte iute.
în schimb sînt foarte răspîndite în guberniile Cherson şi Po-
dolia, Republica de azi moldovenească, unde stau la părete, se
atîrnă lîngă părete, pe laviţe, sau se acopăr toţi păreţii cu ele
(p. 12). Dar pe alocurea se vede influenţa oraşului.
Dintre cele expuse, găsim înregistrate următoarele chilimuri
romaneşti:
53-55 eu figuri mascate geometric. Basarabia şi Podolia.
56 — cu cruci compuse, România şi Galiţia.
57 — cu multe elemente geometrice.
58-59. Lăicere. Podolia şi Basarabia.
79. — Chilim din Volinia, unde se vede influenţa romanească.
E de notat că Transnistriana merge împreună cu Basarabia,
în total au fost expuse 95 de chilimuri (p. 16), care au atras
atenţia specialiştilor din întreaga unire a Sovietelor.
în text, ni se dau şase fotografii, printre care cele romaneşti
nu lipsesc. N . Smochină.
*
 Andrei Veress, Documente p tivitoare la istoria Ardealului,
Moldovei şi Ţerii-Romîneşti, volumul VII, Acte şi scrisori (1602'
1606), Bucureşti 1934..
Volumul nou ald-lui Veress e publicat mai cu atenţie.
Iscălitura lui-Nicolae-Vodă, ca „Nicolaus Petrasco Waiuoda",
pare a ii de mina Iui. Pecetea poartă în jurul stemei cu vulturul,
sprijinită de doi lei, inscripţia: „Nicolavs Petrascvs Waivoda".
Cuprinde multe lucruri noi. Socoteala cheltuielilor la Viena cu
Mihai Viteazul (no. 1), pensia lui Dionisie Rali (n-le 24, 61, 63,
92, 93, 103, 108), planul de năvălire în Moldova a Iui Marcu-
Vodă (1602) (p. 11), scrisoarea Iui „Teoîil Grecul" (n-le 10, 13,
16), plata lui Petru Armeanul (n-rele 11, 15, 18, 56, 113-4), scri­
soarea Iui Stroe Buzescu, „sol al lui Radu Voevod Moldoveanul"
(sic) (n-le 20, 36), Arbanaşii (Orbanienses) lui Mihai (dar n'au
a face cu Bulgarii strămutaţi in şesul muntean) (no. 21), nobilita-
rea lui Dumitru „Nicati" (Nicachi) Grecul (no. 22; v. mai departe),
privilegiul pentru Lugojanul loan Brancovici (cu pomenirea fami­
liilor Bobora, Puica, Maciova (no. 23), scrisoarea din 26 April 1602,
pentru Marcu, a lui Radu Şerban (no. 25) (de remarcat: „si Trans-
alpinae Moldaviae que regnum fuerit coniunctum, in expeditio-
nibus adversus hostes multo promptiores et alacriores esse po-
terimus"), petiţia boierilor moldoveni, Andonie Vornic, Teodor
pîrcălab, Avram căpitan, Dobrin, armaş, „Praesina" staroste, Pavel
Paharnic (no. 26; cf. no. 43), un act pentru Doamna Zamfira,
măritată cu Balintitt (no. 27) (fiica ei cu acesta, Eva; se cuvenia
o trimetere la ce priveşte pe această interesantă femeie, de care
ne-am ocupat de curînd), plată . către Carlo Magno (no. 32), re­
comandarea de arhiducele Matthias a lui Marcu (no. 34; nici actul
nu vorbeşte de Petru Şchiopul; e o coniusie de ţară), cererea,
dar după un zvon, a Iui Nicolae-Vodă în Moldova (no. 37), aju­
toare pentru Radu Şerban (no. 41), o scrisoare a lui loan Potocki
(no. 44; cf. no. 46: Ieremia e „încăpăţînat, zgîrcit, care judecă
toate lucrurile după capul lui"), b scrisoare a lui Csâky către Ieremia
(no; 49), scrisoarea lui Damian Vistierul (no. 58), despre atitudinea-
lui Basta faţă de familia Iui Mihai (no. 59), scrisoarea Iui Marcu,
16 Novembre 1602 (no. 74. Nu poate fi scrisă de el ungureşte), o
pîră a Iui Paul Niary contra lui Radu (no. 75; ar promite Turcilor
70.000 de galbeni pe an; se laudă că trimesese şi scrisorile lui
Mihai către Andrei Bâthory), scrisoarea lui Ieremia către Leon
Sapieha (no." 76), ştiri moldovene (no. 80), daruri lui Aga Leca
(n-le 81, 97, 109-10), o scrisoare a lui Nicolae Petraşcu (no. 82),
ştiri despre expediţia peste Dunăre a lui Radu Şerban (mai ales
n-le 104-5), scrisoarea lui Ieremia către Bistriţeni (li mulţămeşte
pentru felicitări cu prilejul nunţii, la 1603, a uneia din fiicile sale,
p. 132). Noi ştiri despre Leca „Arbănaşul" (no. 120; cf. şi n-le
138, 142, 156-8, 161, 168, 175-6, 178). Foarte interesantă intenţia,
la 1603, a Paleologului Dionisie Rali de a merge la Moscova
(no. 131 ; cf. no. 174 : se întoarce în Octombre cu oferta lui Boris
Gudunov de a ajuta contra Turcilor şi de a da un milion în
aur, dacă împăratul îi acordă titlul de rege; Dionisie refusă o nouă
misiune; no. 208. Arestarea lui, care negociase şi o căsătorie a
arhiducelui Maximilian cu fata lui Boris; no. 214). Pensia atri­
buită la 1603 lui Nicolae-Vodă Petraşcu (no. 135; v. şi no. 137).
Un „Gheorghe Duca, Armean", fost în serviciul lui Mihai (p. 159,
no. 138). Solii lui Radu Şerban pentru biruinţă şi cererile lui (n-le
139-40): sînt Nica şi Aloisie Radobrati (înainte, Radu Buzescu,
Leca şi Petru Armeanul; patru boieri i-au fost tăiaţi de mercenarii
neplătiţi; a trebuit să se împrumute de la boierime şi negustori;
a lăsat ţara lui Preda Buzescu; Simion-Vodă şi Turcii întră în ţară;
garnisone la Brăila, Hîrşova, Silistra, Turtucaia — scris româneşte:
„Turtukayam", Siştov— „Fistolon" —, Nicopol, Rahova, Vidin, Flo­
rentin, Radovan; cerere de adăpost la Făgăraş, în Chioar, în
Silesia sau Boemia, ca Mihai; să i se supuie Secuii, cari ţin cu el;
să fie ajutat a ridica o cetate; să se oprească, prin regele Poloniei,
Ieremia; adunarea Tătarilor fratelui Hanului în Dobrogea — ro­
mâneşte: „Dobrochian"); o scrisoare a lui Radu Buzescu pentru
negustorul Gheorghe Nicachi, no. 141; un Dimitrie Nicachi, no.
167). O scrisoare a lui Radibrati (no. 147: tot aşa se vor­
beşte de potolirea soldaţilor, şi cu haine ce li se dau; impor­
tanţa pentru atac a îngheţului Dunării; ci. alta, no. 152; pentru
Radibrati şi no. 209). Boala iui Radu-Vodă, despre care se crede
:
că e otrăvit (no. 148; cf. no. 151). .Scrisoare a lui Petru Armea
nul (no. 149; cf. n-le 150, 169-70). Solia din Novembre a lui
Preda cu alţi treisprezece la împăratul (n-le 154, 162). Diploma
de nobil a lui Nica Vistierul (no. 160). Un fiu al lui Radu-Vodă
cu dînsul în Braşov (no. 163). Solie a lui Ieremia la Basta, în
Decembre (no. 166; cf., pentru afacerile Moldovei, no. 172; regele
Poloniei interzice lui Ieremia să atace pe Radu). Zestrea lui
 Nicolae Petraşcu (no. 173). O ştire din Constantinopol arată că
după cererea Iui Ieremia s'a aruncat în temniţă la Galipoli „îiul
lui Iancu sau al lui Mihnea" (Bogdan Sasul) (no. 180). Hajajuci_
rebeli ucid pe Lazăr Raţ, curier al lui Radu (no, 183). Cerere, la
12 Iulie 1604, din Tîrgovişte a lui Radu : să i se dea adăpost
r l c
î i^Cb]£? A. âc' Bănatul Craiovei e prădat de Tătari şi nu mai
poate sta în ţară, unde se răscoală soldaţii (no. 186): „dacă se
va pierde ţara, din causa Măriei Sale împăratul se pierde, ne-
văzînd noi nici muniţii, nici bani" : Attilio Vimercati dă o grozavă
descriere a situaţiei (no. 188): Banul cearcă a opri pe Tătari,
„intraţi prin şapte locuri"; mercenarii îl părăsesc, boieri sînt
„ucişi sau prinşi"; el îuge într'o pădure; ţeranii nu pot culege
griul, căci îi prind Tătarii. Nici cu Domnul nu vreau să meargă
lefegiii, gata să-I prade, ca în Ardeal. Ieremia oferă pace; hoţi
din Ardeal ucid la moşie in munţi pe Radu Florescul Clucerul;
Radu-Vodâ e gata de plecare. Acesta însuşi scrie, din Tîrgovişte,
la 26 Iulie (no. 189): Craiova e arsă, ai lui Mîrza, neplătiţi, au fugit
în Moldova; cere, desperat, ajutor, cu Secuii, Gheorghe Raţ, fiind
gata atunci a trece Dunărea; „ajutor, ajutor, pentru iubirea mă­
runtaielor Iui Isus Hristos, muniţii, bani, bani, că de la ţerani
nu-i putem avea". Mîngîieri vane de la Imperiali (no. 190):
menţiunea Iui Pană \ care, se ştie, a ucis pe Moise Sze"kely,
Krauseneck va pedepsi pe Secui: cari l-au ofensat pe Radu. Scri­
soarea, de cea mai mare importanţă, a Iui Radibrati şi Petru
Armeanul către împărat (no. 190- Ei cer un comandant, cu 400
archebusieri, „de care Radu-Vodă să aibă respect, şi boierii şi sol­
daţii, frică", Radu dînd din umeri „la plîngerile săracilor; acel
trimes ar revedea şi Vistieria, ca să iasă lefile din ţară chiar ; banii
daţi Vistierului Nica să se plătească în presenţa unui om împărătesc,
ca să se vadă de unde vin. Să se facă daruri la aceşti boieri:
Stoica, Preda Buzescu, Radu Florescu, Vornicul Dumitru, Logo­
fătul Miroslav, Vornicul Cernica, Radu Postelnicul, Raţ, Leca, Logo­
fătul Bărcan, Mîrza „Moldoveanul", Ionaşcu căpitanul moldovean
Vincenţiu Borbely, „căpitan al cavaleriei din Ungaria-de-Sus".
Nouă scrisoare a lui Krauseneck (no. 217). O a treia (no. 193):
/ se dă voie lui Radu să primească steagul de la Sultan. Gheorghe

1
La p. 217 i se zice „Pannâ Pangill". Şi într'o scrisoare a lui Radu
(no. 204).
Raţ capătă ordin să treacă în Muntenia cu 2.000 de Secui şi cu
Avram Horvâth (no. 194; cî. n-le 196, 197, 202). Radu scrie la
Sibiiu, pentru nişte hoţii în munte, din Tîrgovişte, la 31 August
(no. 198). La 25 Septembre el aşteaptă încă pe cei 2.000 de mai
sus (no. 203). La 2 Octombre el scrie lui Pană că Oltenii au bătut
pe Tatari la Turnu şi au ars Siştovul, dar alţii sînt la Brăila
(no. 204): el e pe malul Dîmboviţei în tabără. Intervenţie a
noului stăpîn al Ardealului, Şteian Bocskai, pentru ca Radu
să îie înlocuit prin Simion (no. 213). Radu caută a-1 cîştiga
(no. 217). Cereri ale Iui Nicolae-Vodă Petraşcu (n-le 215-6,219).
Regele Poloniei se interesează de moştenirea lui Ieremia-Vodă
în folosul lui Simion (no. 218). Privilegiu ardelean pentru un
Cosma Deliul; avere luată de la Marcu-Vodă (no. .221). Se
vede Sadeler zugrăvind, ca „scultor di Sua Maestà", un blason
imperial cu Sigismund Bâthory ca rob legat şi îngenunchiat al
lui Rudolf (p. 253); se cunoaşte portretul Iui Mihai Viteazul de
acelaşi „sculptor". Scrisori din 12 şi 16 Novembre ale lui Iere-
mia Movilă către dregători ardeleni (n-le 223 şi 224). O scrisoare
a Hanului, plîngîndu-se de regele Poloniei (no. 226). Solie la
Radu Şerban a lui Radibrat şi Petru Armeanul (no. 227). Legă­
turi ale lui Ieremia Movilă cu Papa (no. 228). O nouă scrisoare
a lui Nicolae Petraşcu (no. 229; satisfacerea lui, no. 240). Scri­
soare din 7 April 1606 a lui Radu Şerban pentru trimesul său
la dieta ardeleană (no. 2Z2).\J2ictorul italian Nicolae din Cluj
la Radu (no. 234). O prădare a lui Petru Armeanul (no. 235).
Solie moldovenească şi munteanâ în Ardeal pentru afaceri de
hotar (no. 236; cf. şi-no. 237), cu Cristea Vornicul (n-le 238-9,
241-4, 246-7, 251-3). Solie a Iui Petru Napoly, secretarul ungur
al lui Ieremia-Vodă (no. 245; trece şi la Simion; n-Ie 258, 269).
Episcop grec de la Şah trece prin Moldova (no. 250). Negus­
torul Armean Zeric prădat la Oituz (no. 251). Radu-Vodă cere,
la 23 Iulie, un şoim din Ardeal (pentru tribut de sigur) (no.
253). Alte scrisori, la 25 şi 28 Iulie, 10, 20, 28-9 Septembre, tot din
Tîrgovişte (n-le 254-5, 260-3; cf. n-le 264-5). iBlanul lui de a
lua Ardealul lui Bocskai (no. 257). Numirea de Sultan a Iui
Simion-Vodă (no. 259: se dase steagul micului Constantin, dar
boierii schimbaseră lucrul; Polonii pretindeau că regele are drep­
tul de-a alege). Nume ţerăneşti (no. 265): unele rău înţelese sau
lăsate în forma maghiară. Solie a lui Radu Şerban la Bocskai
 (no. 267). Scrisoare a Vistierului moldovean Boul (no. 268); a
lui Simion Movilă, cu menţiunea „blăstămatului" de Gheorghe
Raţ (no. 269).
între ce se putea lăsa la o parte sau resuma: actele privitoare
la persoana şi moştenirea lui Ştefan, îiul lui Petru Şchiopul; re-
sumatul l-am dat în voi. XI din colecţia Hurmuzaki : ajungea,
poate chiar prisosia. Tot aşa diplome de nobleţă ardeleană, ca
aceia de la no. 3, chiar privilegii ca al Beiuşului, no. 71, al lui
Mihai Neagu (no 29), al lui Gheorghe Pitar „alias Barchun" (no.
31), al lui Nicolae luga, al unui Szegedi (n-le 38, 39), al lui Fran-
cisc Pop (no. 225), procesul lui Aldea Bîca (no. 233).
Rapoartele nunţiului Spinello şi ale ambasadorului veneţian
aduc numai une ori şi ele cîte ceva nou.
Greşeli de lectură: p. 9, no. 5: „a praemissa tempore", „al
rimetterlo" (no. 12), probabil şi „come li ordini" (no. 16), „hun-
cusque" (no. 21), „connitis viribus" pentru „coniunctis" (p. 28),
„Sacrae Caesarei" (ibld.), „intimarent et declararent" pentru „in-
timarunt et declararunt" (ibid.), „tutetur" pentru „tuetur", „prae-
sidium" pentru „praesidio" {ibid), „ratenne" pentru „tratenne"
(no. 59), „zue schreiben" pentru „Zueschreiben" (no. 66), „rnis-
sero" pentru „misero" (p. 80), „saitta" (ibid.), „condutta" pentru
„condutto" (no. 68), „mărita" pentru „măritata" (p. 108), „se-
îert" pentru „reîert" (no. 112), „repertorum" în loc de „repertu-
rum" (p. 133), „secum antea expediti scivere" e de sigur greşit
(ibid., şi alte părţi de acolo), „piae sanctaeque" pentru „pie san-
cteque" (ibid.), „pro îutura" pentru „profutura" (ibid), „et enim"
pentru „etenim" (ibid), „Tartarumque" pentru „Tartarorumque"
(p. 134), „communitate" pentru „communitati" (ibid), „quo mi­
nus" pentru „quominus" (ibid), „interventionem" pentru „inter-
necionem" (ibid), „derelictis" pentru „derelicti", „vindicimus"
pentru „vindicemus", „eum" pentru „cum", ,,îori" pentru „îore",
„postulit" pentru „postulet", „iestis" pentru „pestis"; nici „diver-
gata" nici „ad cineris redacta" nu sînt admisibile (ibid), cum nici
„obsideri" şi „deveneri", „remetiri" (p. 135): nu se poate ca acelaşi
om să scrie pe alături elegant şi să alunece în astfel de greşeli.
„Hersochter" (p. 145, nota 3) n'are sens. Şi n-1 129 are o
sumă de pasagii pe care şi editorul le recunoaşte neinteligibile,
îndreptările textului italian de la n-le 143, 144 sînt neadmisibile;
ele puteau fi puse numai în note. „Loro sono grandissimo stecho",
la p. 171, no. 147, nu cerea intercalarea lui „con". Nu trebuia
literă mare la „havendo cavato i Turchi la Maschara", ceia ce
înseamnă numai: „scoţînd Turcii masca" (p. 211, no. 189). „Pro-
fligat" e pentru „proîliget" (no. 190). Nu se poate „sub reditum"
(ibid.). Nu „indies" ci „în dies" (ibid.).
Doritor de a „îndrepta greşeli", la pagina 109, d. Veress mă
află „greşit" Ia pagina 358 din Hurmuzaki, XI, cu un act din
1603, pe care l-aş îi pus „supt anul 1602". De fapt la mine e
1603, iar pagina nu e 358, ci 558, şi nu în text, ci în notă,
Cam aşa sînt mai totdeauna cei cu „greşelile"... Ca să se vadă
cu cîtâ uşurinţă se procedează în această pretenţioasă vînătoare
de „greşeli" poate rămînea clasic caşul n-lui 219 din acest volum
la capătul căruia d. Veress afirmă că o copie a acestui act „cu.
data greşită de 1602 [se află] în Revista istorică, voi. VI, p. 248"
observîndu-se că data e imposibilă pentru că „Petraşcu se afla
atunci în Ardeal şi nici vorbă nu era încă de această transacţie
cu dînsul". S'ar crede că eu am cetit sau propus greşit data. Ce
se întîmplă însă? Acolo e altă scrisoare, în care Nicolae-Vodă
Petraşcu cere 15.000 de taleri după sinete pe care Ie posedă, cu
totul altceva decît cererea ajutorului de 5.000 de taleri din 1605.
Data, cu adausul : Pojon, e in copia contemporană, nu de Ia
mine. Şi, al treilea, eu n'am niciun amestec în copia copiei,
despre care spun că mi-a fost dată, talis, qualis, de d. Iulian
Marţian. Cine „greşeşte" deci ?
Din insuficienta iniţiare în istoria timpului vine traducerea
„paşa-Vizir" (p. 11), de fapt „Marele Vizir". „Fiul lui Iancu-Vodă"
e Bogdan, care s'a făcut a fi Ştefan Surdul (no. 53). Tecuciu pare
curios pentru o luptă a Iui Simion Movilă cu Radu Şerban (p.
71). Sensul n-lui 70 e total neînţeles: nu e vorba de „cumnatul
lui Simion-Vodă", ci al Hanului („il Tartaro"), şi nu de „un Strozza",
ci de Stroe Buzescul („Stroiţă"), (raportul confundă cu Strozzi,
făcîndu-1 „Florentin"). Nu e „Doamna Dolcha", ci e Irina doica,
ţiitoareâ lui Petru Şchiopul (p. 101, no. 84). Nu e „Aslan Cămă-
raş", ci fiul lui Oheorghe Cămăraşul (no. 87, titlu). Nu înţeleg
echivalenţa: „Dampierre" „d'Empier". „Comoroiacensi" e Cămăraş
(no. 141). „Scrivano" (no. 148), sărit în tablă, e un cunoscut
rebel din Asia Mică (v. a mea Gesch. des osmanischen Reiches,
IV). La p. 216 Stoica e unul, Radu Florescu altul; trebuia punctat
aşa ca să iasă: Vornicul Dumitru, Logofătul Miroslav. „Fistok" e
Siştov (no. 204): editorul o arătase doar mai înainte. „Seferga"
Tătarul n'are sens: trebuie Sefer-Aga, foarte cunoscut (p. 261, no.
226). Radibrati e cînd Alovigi (n-le 147, 152, etc), cînd Aloiso
(no. 227; ceteşte: Aloisio).
Ca Sormă, nu se poate încetăţeni „plicatură" (p. 7, no. 3).
Mai semnalăm: „Aga al Ienicerilor" (p. 11), trecătoare strimte"
(p. 55), „loc cel mai bun" (ibid.), „sentenţionat" (p. 61), „la
amîndoi hospodari" (p. 63), „sîrman" (p. 129, no. 110), „sluj-
bilor" (p. 140, no. 121). La p. 155, nota 2, s'a strecurat o notă
italiană, cu nume de localitate maghiar, a autorului însuşi. „Ar-
chibusieri" nu e „armaşi" (p. 215). Se zice,, pocloane", nu „po-
clonuri" (p. 260). Nu „preliminări" (p. 264, note 1), ci „preli­
minarii". „Maşa" pentru „copie" (p. 281, no. 243) nu se între­
buinţează „Camică" nu e romanesc (no. 264: pentru xau.ouxâ,
camocatt). „Dolman" se traduce prin „dulamă". Nu se poate
„basmale de văl", nici „turchiz" (turcoasă, turquoise).
N. Iorga.

CRONICA
în Revista de pedagogie, IV, I-II, păr. S. Reli presintă activi­
tatea profesorului bucovinean mutat la Iaşi Vladimir Suhopan.
Fost candidat de episcop, el fusese înlăturat de Evghenie Hacman,
învingător, şi aceasta cu toate protestările fruntaşilor Romînimii
din provincie.

în Revista societăţii Tinerimea Romînă, LII, 7, d. Damián Bog­

dan tratează despre cancelaria slavă a lui Mircea I-iu : e un ca­
talog critic foarte îngrijit.

în publicaţia „Casei Luminii din Mehedinţi" prin d. A. Bărcă-

cilă, Cinsprezece ani de activitate culturală (1919-1934), sînt şi
resúmatele cîtorva conferinţe istorice.
*
De deosebită importanţă e cercetarea d-lui Mihail Gr. Romaş-
canu, Tesaurul romtn de la Moscova (Bucureşti 1934).
O bogată bibliografie e întiebuinţată, şi alături de urmărirea
Scopului său autorul dă adevărate pagini de istorie cu amănunte.
 Se aduc înainte întemeiatele obiecţii ale bătrinului Blank, care
voia tesaurul la Londra, la Cristiania ori şi în Rusia, dar cerea ga­
ranţia capitalului engles (p. 9, nota 1). în Novembre 1917 Gu­
vernul romîn făcea silinţi desperate pentru transportul în Ame­
rica, dar guvernatorul Băncii Naţionale, Bibicescu, cerea şi el ne­
apărat o garanţie, a Aliaţilor, cari nu credeau că o pot da (pp.
49-52). în Februar 1918 Aliaţii ni garantau 310 milioane aur (p.
55). Se întrebuinţează forma cedării către ei pentru datorii (p. 59).
Dar Sovietele „confiscă" Tesaurul şi vreau să-1 dea improvisaţiei
romaneşti a fostului archivist la Academie, Pescaru. Supt pretext
case ridică de la Moscova lăzi ale Sovietelor, s'au furat opt care
cuprindeau hîrtii de bancă romaneşti. „Pacea" cu Sovietele re­
cunoştea existenţa Tesaurului. Cu toate vicisitudinile prin care a
trecut Moscova, el era acolo în momentul ruperii oricării legături
a noastre cu Rusia sovietică, în vara anului 1918 (p. 64). Numai
în 1921 Sovietele au plătit cu aurul nostru (p. 65 şi nota 1).
Autorul socoate că măcar ce nu era în metal preţios e încă la
Moscova (p. 65). Cum a crezut orice om cuminte, ce s'a repa­
triat după afirmaţia unei vestite cărţi a d-lui George Hill, actor
al faptelor de care vorbeşte, a fost numai hîrtii de bancă (v. p.
73 şi urm.).
*
Note de preistorie de d. D. Berciu, în Materiale pentru preis­
toria Olteniei, II, Civilisaţia de tip Glina III (Craiova 1934) („nu
de tell sau movilă, ci cea de terasă, în apropierea imediată a
apelor").
*
în L'Europa Orientale, XIV, III-IV, pe lingă urmarea studiului,
important, al d-rei E. Skrzynskadespre Cafîa (v. darea de samă
din Revue historique du Sud-Est européen în acest an), al d-rei
Anna Maria Colombo despre Caragiale.
*
în Revista Fundaţiilor Regale, l-iu Mâiu, urmarea notelor lui
Grigore Lăcusteanu (1848; I. Brătianu e „Iancu Brătianu, un cio-
coiu din cei răsculaţi", p. 312; „un vagabond anume Cesar Bo-
liac", p. 312; „mîna de vagabonzi şi străini", „guvernul ştrenga­
rilor", p. 310). D. Z.Pîclişanu despre Memorand. D. Ciorănescu
cercetează legenda solilor poloni cari lasă la Constantinopol să
cadă potcoavele de argint ale cailor.
 Cînd, în Revista Fundaţiilor Regale, se continuă cu memoriile
lui Lăcusteanu, trebuie să se vadă cum aranjează acest gură-rea şi
pe N. Mavros, un om aşa de respectabil (pp. 61-2). Se poves­
teşte moartea prin accident a lui Vilarâ, ginerele lui Vodă Ştirbei
şi decorarea cu ordine turceşti (pp. 65-6). Ce disciplină era într'o
armată în care un ofiţer neînaintat putea zvîrli sabia în faţa fron­
tului, p. 67.
* .
în n-le de l-iu Iunie şi l-iu Iulie 1934, se isprăvesc Memo­
riile colonelului Lăcusteanu (note despre Şcoala Militară). De ob­
servat, ca limbă: „nu i se întîmplă" (bani cuiva; p. 80). De d.
N. Petrescu un studiu despre „instituţia Cabinetului în Anglia".

In Analele Brăilei, VI, 1, şe reproduce o veche conferinţă a

lui N. lorga despre trecutul Brăilei. D. Mih. Popescu dă docu­
mente inedite despre dărîmarea vechii cetăţi turceşti. Note despre
şcoala bulgărească de acolo. D. S. Semilian semnalează ziarul
Moş Ion al lui G. Baronzi (1866-8) şi altul, Lupta Naţională,
din 1893-5.
*
In Ţara Birsei pe 1934, n-1 4, d. Em. C. Lăzărescu dă un mo­
del de analisă diplomatică analisînd actele privitoare la Cavalerii
Teutoni în Ţara Bîrsei, a căror autenticitate a fost tăgăduită de d.
Iosif Şchiopul. E imposibil să se presinte o argumentaţie de mai
strînsă logică. Note despre anul 1848 în Secuime de d. Alexandru
Ceuşianu. D. A. A. Mureşianu mîntuie partea întăiu din a sa „Ilusie
dacică", unde e atîta informaţie şi atîta talent pentru o tesă a carii
enunţare singură ajunge ca să se vadă că nu poate fi susţinută.
D. Norbert Jokl publică o scrisoare latină şi una romanească de
la Constantin-Vodă Brîncoveanu.
*
în Gazeta Cărţilor, I, biografia şi portretul lui Zaharia Car-
calechi.
*
D. Ioan C. Filitti are toată dreptatea cînd afirmă, în Adevărul
de la 27 Iunie, că Ion Brătianu a fost contra împroprietăririi lui
Cuza-Vodă şi chiar contra presintării în acel moment a problemei.
 în Confederazione Europea a d-lui Antonino d'Alia, Roma (1934),
se vor găsi idei originale cu privire la o împărţire modernă a
continentelor, la rolul actual al raselor umane, la proporţia de
influenţă între Europa, Eurasia şi Asia propriu-zisă. Observaţii de
amănunt juste despre valoarea intrinsecă a Chinesilor (p. 31), despre
avîntul iapones (p. 32), despre „sinuciderea" Australiei, care
poate hrăni 120 de milioane şi are abia 6.550.000, dintre cari abia
50.000 autohtoni (şi 100.000 de rasă galbenă), despre legătura lumii
oceaniene cu Asia, nu cu America. în Europa, d. d'Alia vede
două părţi de Rusie şi una de Occident. Ea conţine un „conti-
nentalism" inconsistent şi ameninţat. Se cercetează pe rînd „cri-
sele" de care ea sufere (şi „amazonisarea şi garconisarea femeilor",
„femeia care se masculinisează şi bărbatul care se feminisează";
lista păcatelor e în adevăr lungă; „sfîrşitul cu generaţia noastră
al adevăratei Renaşteri"). Un întreg capitol tratează despre pro­
iectele de confederaţie europeană. Urmează ideologia specială a
autorului în ce priveşte statutul „confederaţiei". Se arată şi ce ar
fi de făcut în cadrul închipuit.
*
în Arhivele Olteniei, Ianuar-lunie 1934, un adîncit studiu, cu
resultate nouă, al d-lui Ilie Minea despre „începuturile Marii Bănii
de Craiova". De d. Ion Donat altul despre „judeţul de Baltă şi
Banatul Severinului" (se vede lupta între judeţele de văi: Motru,
Jaleş, Gilort, Jiiu, Dunăre, şi cele de cetăţi: Mehedinţi, de per­
soane: Vîlcea, Romanaţi. Multe lucruri încep astfel a se lămuri
prin articole de admirabila răbdare a acestor două). D. Dan C.
Smîntînescu învie figura profesorului Străjanu (se caută şi înce­
puturile lui la Familia din Oradea; bună bibliografie). Tot d. I.
Donat caută originea figurii „Banului Mărăcine". Se continuă stu­
diul d-lui Ilie Chiriţă despre „boierii Brîncoveni". De d. Barbu
Theodorescu bibliografia scriselor despre Oltenia ale lui N. Iorga.
Un proces supt episcopul Filaret, de d. Nicolae-Anastase Ghe-
orghiu. O contribuţie arheologică de d. Al. Bărcăcilă şi un excelent
studiu despre podul de la Celeiu de d. D. Tudor. Documente
mai nouă. O scrisoare a lui Grigore Alexandrescu şi una a lui
Ion Ghica.
*
Obiecţii de d. Ştefan Besdechi asupra socotelilor d-lui Em. Pa-
naitescu cu privire la numărul celor mai vechi strămoşi ai noştri.
în broşura Cîteva consideraţii asupra studiului d-lui Em. Pa-
naitescu: „Numărul Geţilor şi al Dacilor" (Cluj 1934). D-sa arată
că e vorba în Strabon de 200.000 de soldaţi pentru toată Tracia
(sud-dunăreană). Adaug că toate cifrele despre oştiri în izvoarele
vechi sînt de imaginaţie şi nu pot fi un punct de plecare. Tonul
e cel obişnuit de o vreme în discuţiile ştiinţifice. Lumea a deve­
nit foarte nervoasă...
*
In studiul despre Gaşpar Gratiani al d-lui Mesrobeanu (Diplo-
mata/ium italicum al Şcolii din Roma, III) se vede că „domnişorul"
ridicat la Orheiu contra Croatului se zicea „fiu al lui Aron-Vodă"
(p. 149). Ceva mai jos, că Radu Şerban exilat, era „Mare Cruce
ăl Ordinului Mîntuitorului" (ibid.). Volumul cuprinde o Viaţă a
lui Despot, publicată de d. Constantin Radu, cercetări', de dd.
Ion Moga şi Anton Mesrobeanu asupra împrejurărilor din ţerile
noastre la începutul veacului al XVIII-lea, o istorie a lui Tudor
Vladimirescu, de episcopul catolic Molajaoni, găsită de. d. D. Găzdaru.
*
în Hotarul din Arad, I, 12, d. Isaia Tolan încearcă suggestii
pentru rolul Romînilor în organisarea bisericească mai veche a
Ungariei.
* •

în Cuget Clar, VIII, 5-8, se traduce articolul d-lui A. Olesnicki,

apărut în revista rusească de la Scoplie, în care se presintă rolul
„Ruşilor" în lupta cu Balibeg Malcocioglu. E un text turcesc con­
temporan şi studiul cercetătorului rus. — Tot acolo traducerea
unei note a d-lui Antohino Rusconi despre săpături, fără resultat,
la mormîntul de la Bolzano al lui Petru-Vodă Şchiopul.
*
în excelentul Bulletin linguistique al d-lui A. Rosetti (II, 1934),
d. A. Graur afirmă că ,,nu puteau fi negustori de ceapă în vre­
mea invasiilor barbarilor" (p. 19)... O largă toleranţă deschide
poarta revistei d-lui Treml, obişnuitul insultător al nostru (articol,
altfel perfect informat, despre o chestie de accent la elementele
ce am luat de la Unguri). Lucruri nouă despre Ţigani, de d. A.
Graur (încă odată se arată lipsa de valoare a cărţii d-lui Pop
Şerboianu). Bădăran, baftă, baros, benga, Bulichi, candriu, bulean-
dră, călău, chichirez, cioară(?), cioflingar sînt ţigăneşti (nu şi
danciu, evident de la Dan); apoi diblă, a ciordi, lovele, modoran,
poate naiba, ticălos (?).
 în Cuvinte şi obiceiuri („Anuarul Arhivei de Folklor", II), d. N.
Drăganu observă că în Anonymus pentru regiunea Zemplinului
se întrebuinţa cuvîntul neo-roman, romanic, duca („duca voca-
batur in lingua eorum ; c. 13") pentru şef, duce. Tot acolo, in­
terpretarea obişnuită a „păstorilor Romînilor". E interesantă şi
păstrarea cuvîntului cnez in vechiul înţeles de „duce" (c. 44).
Se caută transmisiunea acestor rosturi în obiceiul „craiului nou",
„crăişorului" care se mai alege de ţerani pentru judecata „brice-
latului" („vergel" şi „bricel" au, evident, acelaşi sens, cu toată
originea deosebită). Autorul a mai găsit în comitatul Lipto mai
tărziu şei de păstori intitulaţi „regi", pe cari-i pune bucuros
lîngă „regii" lui Anonymus, dar nu vedem legătura. O influenţă
a „frăţiilor" săseşti asupra aşezămintelor Romînilor din Ardeal
cu greu s'ar putea admite. Se semnalează cuvîntul „îndires" şi
strigătul „alimori" (grec u,wpà) devenit „aure-maure". „Mătcuţele",
„mătcălăul" lor (matkaló, logodnă) „ vanticele" sînt, fireşte, altceva-
La Junii din Braşov legătura cu biserica se putea face şi fără
influenţa Saşilor; şi caracterul religios al căluşarilor, cari se în-
tîmpină unde nu e contactul cu Saşii (d. Drăganu se ocupă şi
de dînşii, relevînd valoarea şefilor: vătafi, primichiri, stareţi; pri­
mele nume sînt luate, de sigur, din vechiul vocabulariu militar).
Interesantă derivarea „brezaei" şi „turcei" (măşti cu chip de vită,
de taur). Se arată că „ghiduş" înseamnă „omul cu capra".
*
După scrisori inedite ale lui Jean de Monteuil şi Nicolas de
Clamanges, d. A. Coville presintă pe doi din represintanţii înce­
putului de humanism care se observă în Franţa la sfîrşitul seco­
lului al XIV-lea, Gontier şi Pierre Col, Gontier et Pierre Col et
l'humanisme en France au temps de Charles VI, Paris 1934). De
origine italiană, cei doi fraţi sînt din oraşul Sens. Gontier face
studii de drept la Orléans, ajungînd secretar al ducelui de Berri
şi întrebuinţat în cancelaria regală, ca notar (1380), apoi secretar
tesaurariu. Joacă şi un rol politic, pe care-1 găsim în Jurnalul lui
frances, şi e ucis în Iunie 1418. Asupra vieţii de familie inte­
resante note pe paginile 63-5. I se arată legăturile cu alţi huma-
nişti, p. 72 şi urm. Unul, Jean de Montreuil, a scris şi un pam­
flet contra împărătesei lui Sigismund (p. 80 şi nota 3, p. 136
nota 2). Mult superior e Nicolas de Clamanges (Clémengis). Li­
teratura latină pe care o cetiau, p. 73 şi mai ales pp. 102-3,
 Cronica

105 şi urm., 121 şi urm., 140 şi urm. Un capitol arată legăturile

cu Italienii la Avignon, p. 140 şi urm. Se vede un Moccia puind
pe Latini de-asupra Grecilor (p. 176).
Pierre Col a îost şi în Orient, pană în Egipt (p. 188 şi urm.).
Sînt şi pagini noi despre Cristina de Pisan (p. 200 şi urm.).
*
în Arhivele Basarabiei, VI, 1, acte din Archiva Senatorilor. D.
Victor Tufescu încearcă a face harta ţinuturilor de răzeşi în ve­
chea Moldovă (pe alocuri, ca în jurul Bîrladului, „peste 600 de
sate"). Se combate, cu argumente geografice biruitoare, teoria
retragerii în munţi (pp. 31-2). „Nu numai ulucul subcarpatic, ci
întreaga Moldovă împădurită era împînzită cu sate, încă înainte
de descălecat" (p. 32). D. Bezveconnîi continuă studiul său despre
Sturzeştii în Basarabia. Alexandru de Stourdzâ, după biograful
său rus, „doria să vadă Moldovlahia ca o împărăţie deosebită
împreună cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania" (p. 49). Se
promite o lucrare mai întinsă. Diverse note de preistorie. Docu­
mente din secolele XVII-VIII: „se spune, p. 91, no. X X X V " că
mănăstirea de călugăriţe de la Vînători (Neamţ) e o fundaţie a
lui Ieremia Movilă. Despre profesorul grec Gobdelas, p. 99.
Pentru refacerea mănăstirii Suruceni, pp. 101-2.
*
La cartea Iui F. Haverfield despre „romanisarea Britaniei" şi
a lui L. C. West „Britania romană, obiectele de schimb", se
adauge azi a lui Collingwood, „Briiania Romană" (Oxford 1932),
Un critic, în Rivista istorica italiana, uit. număr, pune alături
La Bretagne romaine a lui Sagot. Acolo se citează şi Researches
in Manicheism ale lui A. W. Williams Jackson, New-York, Colum­
bia University.
*
în Anuarul Arhivei de folklor, II, d. Ion Breazu arată interesul
lui Michelet pentru iolklorul nostru. îl vedem cerînd în 1851
material de la C. A. Rosetti, cu privire la Dunăre, dar acesta nu-1
află şi explică lipsa acestei poesii populare prin retragerea în
munţi. Pentru rest, se informează de la Gerando şi de la D.
Brătianu. Mai departe, Rosetti culege pentru Michelet din lucrurile
aranjate de Alecsandri cu „Mioriţa" cu tot. E vorba apoi şi de
şerpele casei, „Mihu Copilul", ca represintant al luptei naţionale
cu Ungurii.
 în Tata Bírsei, VI, 3, d. Candid Muşlea îşi mîntuie studiul
despre protopopul Haines. D. Norbert Salmen dă la lumină
cîteva interesante scrisori romaneşti din Biblioteca Liceului săsesc
din Braşov (una de la Gheorghe Paharnicul, fratele lui Vasile
Lupu : comandă de cărată ; privilegiu al lui Constantin Brîncoveanu
pentru Stoica Postăvarul din Şchei, 1696). Acte din 1848.
*
D. P. P. Panaitescu dă în An. Ac. Rom., XV, 2, ştiri necu­
noscute despre Şteîan-cel-Mare, cea mai importantă — şi cu ade­
vărat o extraordinară descoperire — e scrisoarea dictată de Ştefan
cel-Mare despre lupta de la Baia unui scrib care evident nu ştia
latineşte. De aici şi greutăţile de traducere ale editorului: „De-
clinem,, (de fapt: declivem)" frontis inclinationem" înseamnă, pur şi
simplu : „închinînd închinarea frunţii* ; earum positio e „starea" nu
soarta ; „agebatur" e „lucrat", „petrecut" ; „Plonynii" e forma usitată
de Poloni pentru Carpaţi, „iuxta montes" nu e „în dreptul munţilor"
ci „de-a lungul munţilor", „perniciendo" e „prăpădind"; „iterum"
n'are sensul obişnuit de „iarăşi", ci de „aşijderea" (ca item pe
care a vrut să-1 scrie autorul), „etiam nos" e „şi noi", „precise"
e „drept", nu „de-a dreptul", „eodem crepúsculo" pare a fi „chiar
în amurg" (nu „asfinţit", e o deosebire); ceva mai jos e hic, nu
sic (deci „acolo"), „dignitarii" trebuie să acopere noţiunea de „dre­
gători"; Mateiaş ar fi murit „statim" „pe loc". „Et vestre gratie
corona nihil advertit" nu e „şi nimic nu ne va depărta de co­
roana Măriei Tale", ci „şi Măria Ta n'ai băgat-o de loc în samă".
„De positione Theucrorum in qua status noster dependet cum
dis et consistit" n'aş traduce-o cu „împrejurările Turcilor, de care
ţine şi soarta noastră", ci „despre starea în care atîrnă şi se află
ţara noastră cu dînşii"; „non fuit otiosa" e „n'a avut răgaz". în
loc de „provisis" e a se ceti "provisio". Non teneat nos taliter"
e „să nu ne ţie aşa cu vorba", nu „să nu ne lase aşa". îndrep­
tarea propusă de d. Prochaska, Jerzyk pentru „Henridyk", de
sigur un Henric, e greşită: Ştefan nu putea întreba la Gheorghe
Podiebrad despre gîndurile lui Mateiaş. „Confusio" e „încurcă­
tură", nu „ruşine". Cînd Ştefan spune că va putea plăti tributul
după devastarea ungurească, nu e vorba de o legătură între tribut
şi „regiunea Neamţului" (p. 8).
Tot acolo d. Panaitescu presintă ştiri cu totul nouă, scoase din
izvoare ruseşti, şi dintr'un inedit, despre căsătoria Elenei, fiica lui
 Cronica

Ştefan, cu Ivan, fiul Ivan al IlI-Iea. Se dă paşaportul polon pentru

mireasă (1482); a se ceti: „morandi" pentru „morendi". Partea din
urmă, rău cetită (e de fapt „parochialem in Sczinziem", nu face parte
din paşaport, ci e o însemnare în registrul unde s'a copiat piesa).
O scrisoare polonă arată că la moartea lui Ştefan sosise tri­
mesul Sultanului cu steagul pentru un nou Domn de Ia Poartă,
contra Iui Bogdan. Vestea de candidatura Ia tron a lui Arbure
poate fi numai foarte cu greu luată în considerare. Tot pasagiul
cu fuga în cetate a lui „Herborus" e confus, greşit gramatical
sau rău cetit de editorul polon.
D. Panaitescu dă şi alte ştiri despre pribegii moldoveni în Po­
lonia şi „fiul lui Alexandru", fiul lui Ilie cel tăiat, menţionînd şi
un Evangheliariu, păstrat la Casa Ruteană din Liov, care se arată
scris pentru cunoscutul mare negustor Logofătul Mihu şi pentru
fraţii lui Duma şi Sica (e bine cetit? Şi în Ioc de riXri, nu e
TaX"d ?) Se dau după publicaţia d-lui Pape"e, Acta Alexandri, şi
alte ştiri despre relaţiile moldo-polone şi polono-muntene.
Nu cred că se poate vorbi de „un proiect polon pentru unirea
principatelor la moartea lui Ştefan-cel-Mare" (p. 19): Radu-Vodă
Munteanul ar fi pus în locul Iui Bogdan un pribeag oarecare. Şi
în „recipere terram" nu poate ii vorba de toată Moldova.
*
în Biserica ortodoxă romină, Mart-April, cîteva pa'gini de păr.
I. Lupaş despre articolul d-lui Richard Huss privitor la episco­
pul bizantino-ungar Ieroteiu. Largă şi frumoasă descriere de arhiereul
Tit Sirtiedrea a Tetravanghelului, aflător la Rîlo în Bulgaria, al Vistie­
rului. moldovean Matiaş (începutul secolului al XVI-lea). Foarte
utilă deosebire de „Evanghelie" (după pericope sau „zaceale",
şi nu în ordine canonică, la noi de la 1682; Evanghelistariul e
„indicele" acesteia, Ia noi de la 1750). Biografia lui Matiaş e per­
fect reconstituită. Păr. I. D. Petrescu se ocupă de psaltichii din
secolul al XVIII-lea. Cîteva însemnări pe cărţi bisericeşti basara-
bene. Un „căpitan de la poarta Mitropolitului" la 1807, p.
197. La 1825 cărţi plătite cu „doi boi buni", p. 200; altele
cu „doi gioncani", ibid. Nume de familie Triiboi, p. 204. Despre
danii romaneşti la Muntele Sinai, la recensii, pp. 236-7. Despre
antimise romaneşti la Bulgari, p. 245 (Varlaam Munteanul, Antonie
de Rădăuţi, Ioanichie de Roman, Chesarie şi Filaret de Rîmnic,
Costandie de Buzău).
 în România pe Octombre 1933, d. A. Coville presintă pe poe­
tul musicant Philippe de Vitri, episcop de Meaux, corespondent
al lui Petrarca.

în Raze de lumină, VI, 1, note de d. Dionisie I. Udişteanu

despre învăţămîntul în mănăstiri în secolul al XlX-lea.

în Viaţa Basarabiei, III, 6, d. M. Ciachir presintă obiceiuri ale

Găgăuţilor. Din studiul d-lui Alex. Kidel despre deşteaptă fată a
lui Dimitrie Cantemir şi a Doamnei Casandra ( f 11 Maiu 1713)
Măria (născută la Iaşi, 29 April 1700, educaţie la Constantinopol şi
în Rusia, supt Anastase Condoidişi supt Ivan Ilinschi) e numai prima
parte. Se acordă şi aici încredere zvonurilor despre relaţiile ne­
îngăduite dintre Petru-cel-Mare şi Măria (ea relusă cererea în că­
sătorie a lui Ioan Dolgoruchi; ar îi pierdut în 1722, copilul).
Dar se spune neted că în Septembre 1722 Dimitrie a scris Ţa­
rinei Ecaterina că „relaţiile fiicei sale cu Petru au rămas pentru
el necunoscute" (p. 334). „Sînt presupuneri că Dimitrie Cantemir
n'a ştiut adevăratul motiv al bolii Măriei" (p. 335). El cade bol­
nav de tabes (ibid.). îngropare la Sf. Nicolae din Moscova (p.
336). Măriei îi lăsase o parte din juvaiere (ibid.).

*
în Din trecutul nostru, 17-8, d. Gheorghe G. Bezveconnîi scrie,
despre legăturile moldoveneşti ale lui Puşchin, şi cu familia Var-
tolomei. Şi genealogii boiereşti (familiile Balş—Iordachi, care ţi­
nuse pe Ruxanda, sora lui Mihai Sturza, iea apoi pe Anica Fili-
pescu, îoasta prietenă a lui Miloradovici, p. 18—, Brăiescu, Has-
naş, Herţa, Stavilă). Se rectifică atribuţia de d-na Dvoicenco lui C.
Stamati a portretului Iui Mihai Ralli (pp. 37-9). E curios cum se
reproduce o scrisoare de injurii a fostului arhiepiscop basarabean
Platon. Revista începe, de altfel, să apară şi ruseşte.

în Buletinul Institutului de filologie Romînă „Alexandru Phi-

lippide", d. N. Mihăescu se ocupă ca filolog de tratatul despre
podagră al lui Ruius de Efes.
 în Blajul, I, 6, note despre un Veniamin Fodor, misionar unit
în Muntenia la 1826. Un act de la episcopul Bob.
*

în broşura d-lui Ionel I. Hurdubeţu, Contribuţii la un istoric

al comunei Prostea (Agnita 1933) se vede cum Romînii au făcut
„Prostea" din Villa Praepositi, dar şi cum Saşii au găsit acolo
un sat al vadului, „Prodnik".
*
In Anuarul publicat de d. Horia Teculescu e vorba şi de peda­
gogul I. Popescu, de istoricul I. Ursu, de Aron Pumnul, de fapt — p.
243 — Pumnea, din Căciulata, de Zaharia Boiu, cu portret, de Vi-
sarion Roman, Chendi, Nicolae Axente. Şi figuri (plafondul de Ia
Racăş, p. 235, aminteşte unele de Ia noi, din acelaşi stuc; inte­
resantă biserica din Pădureni, p. 260; frumoasa strană din Biertan,
p. 319. Se dă în facsimile şi extraordinara broşură cu litere latine
de la 1768 Kintyets kimpenyesty ku glazurj rumunyesty, p. 331 ;
şi reproducerea de la p. 333). La p. 370: „un hrisov de la Petru
Rareş ţinea locul geamului la casa unui ţeran".
*

Note ale păr. C. Matasă despre regiunea nemţeană şi băcă­

uană zisă Cîmpul lui Dragoş, în Anuarul Liceului „Petru Rareş",
Piatra-N[eamţ], 1932*3 [1934]. De relevat Bîtca Doamnei. Regiunea
cuprindea vre-o treizeci de sate. Mai toate poartă numele, adesea
arhaice, ale întemeietorilor (Mareş, Blaga, Baţea, Borîlă, Ursu,
Dragotă, Giurca, Şendrea, Pascu, Bolcu, Barbeş, Lozea, Cîndea,
Petrea, Stan, Ştefan); altele amintesc aspectul (după poiană, runc,
muncel, ceret, pădure de ceri). Nechid pare să îie Neted, de altfel
pomenit. Se înşiră actele care privesc arhaicul grup de aşezări.
Se vede din echivalenţa Cobîla-Iapa că lorma slavonă era
adesea de cancelarie. Se trimete pentru originea numelui la Dra­
goş viteazul din 1392. Ştiri despre şcoli de d. D. L. Stăhiescu :
/. L. Caragiale revisor şcolar de Neamţ de la 1880 (p. 88).
*

în Revista istorică romînă, d. Ştefan Glixelli arată prin com­

paraţia cu textul slavon de unde sînt luate învăţăturile de cum se
stă la masă din opera lui Neagoe Basarab. Această derivaţie nu
exclude paternitatea Domnului sfătuit de o femeie cu mai înaltă
cultură, devotat al ortodoxiei şi care a ţinut şă dea fiului său
7
numele de Teodosie poate mai mult în legătură cu al doilea
din împăraţii numiţi astfel, cărturarul. D. Glixelli ar admite
redactarea de un călugăr „după indicaţiile directe sau numai
păstrate în tradiţie" ale Domnului (p. 329). Dar nu înţeleg
pentru ce supt el chiar n'ar fi ajutat un călugăr: multe cărţi
ale Suveranilor aşa se fac. Şi mă întreb şi de ce Neagoe, ba
încă în legătură cu un fiu de o aşa de palidă şi scurtă Domnie,
s'ar fi impus unui călugăr care nu era Romîn, căci nimeni nu
se gîndeşte a afirma că în româneşte s'a alcătuit întăiu compi­
laţia. Fără a mai aminti caracterul corespunzător numai cu secolul
al XVI-lea începător al recomandaţiilor politice.
Se continuă studiul d-lui N. Cartojan despre originalul Cea­
sornicului Domnilor. Se arată că Nicolae Costin a putut primi
îndemnul traducerii sale după versiunea polonă a lui Felix
Roszkowski, foarte populară (zece ediţii). Şi preţioase indicaţii de
datare (şi pentru Cronica lui Nicolae Costin, pp. 336-7 şi 337,
nota 1).
D. Iulian Ştefănescu dă "un studiu de o uimitoare erudiţie
despre Viaţa Sf. Paraschive de Matei al Mirelor. Trimeterea la
biografia autorului de d. D. Russo într'un curs inedit va putea
fi cu greu întrebuinţată de cetitori.
O notiţă de d. Alexandru Iordan despre cunoscuta gramatică
romanească, iscălită Mircesco, a lui Alecsandri. D. Veress explică
rostul ştirilor ungureşti din Simion Dascălul. La dări de samă,
p. 415: s'a d6vedit că tripticul din Grenoble e modern.
*
în T. Codrescu, III, 5, şi un act de la Ştefan Surdul (menţiune
de pribegie supt Mircea Ciobanul, de inele de aur; „Găvojdi-
brod" e „Vadul Găojdei"; de sigur şi „Traşinov", Traşin). O carte
a lui „Costandin vătaul a spravniciei (sic) Scaunului Craiovei".
Romaneasca bizară a d-rului Cihac la 1832, p. 70. Traducerea
operei de discuţie religioasă a Împăratului Ioan Cantacuzino,
în Biblioteca Seminarului din Iaşi, no. 3907 (pp. 73-5). O notiţă
despre intrarea oştilor ruseşti în 1769, pp. 76-7 (bejenie la Secul).
în n-1 6 un rarisim act de la Nicolae Pătraşcu fiul lui Mihai
Viteazul care se întitulează, la 16 Iunie 1600, „Io Neculae Voe-
vod şi Domn a toată Ţara Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea-
bunului Io Mihail Voevod, Domn a toată ţara Ardealului şi a
Moldovei. Deci cu părăsirea formală, pentru fiu, a principatului
muntean. Ca boieri: Dumitru Vornicul, Miroslav Logofătul, An-
dronie Vistierul, Balea Spătarul, Stan Stolnicul, Şerban Pahar­
nicul (viitorul Domn), Radu (Buzescu) Postelnicul. Se citează,
fără altă indicaţie, „Arhiva Statului, Bucureşti".
Voiu reveni într'un studiu la Academia Romînă.
*
D. dr. Anton B. I. Balotă consacră un studiu romancierului
sîrb Borisav Stancovici (Bucureşti 1934). Introducerea e o privire
generală asupra literaturii sîrbeşti moderne. în adevăr povestitorul
de peste Dunăre e un mare vrăjitor de scene şi sentimente.
*

D. Gh. Ghibănescu publică o „predică" despre Biserica Talpa-

lari din Iaşi, -care cuprinde, pagini de istorie. Multe anexe do­
cumentare. Şi forma e deosebit de frumoasă. E un excelent mijloc
de lucru pentru studiul Cantacuzinilor moldoveni.
*

Note preţioase despre Marele Războiu le dă d. Virgil Caraivan

în Memoriu de activitatea ostăşească in războiul de întregire,
1916-1918 (Bîrlad, 1934) (e vorba şi de reintroducerea sistemului
rostogolirii de bolovani asupra vrăjmaşului). Ofiţerul rănit îşi
cere dreptate.
*

în Convivium (1924) de la Torino d-na A. Silvestri Giorgi

presintă simpatic pe Duiliu Zamfirescu.
*

D. G. T. Niculescu-Varone publică şi a doua parte din Portul

naţional romanesc. Numeroase probe de costume. Unele din ele
au o mai mare valoare, fiind culese din cărţile călătorilor pe la
noi. Cele două femei din cartea lui Karaczay sînt presintate în
negru, dar se arată în text colorile. Urmărirea materialului e
foarte atentă. Desemnurile lui Knapp, Trentsensky şi Thumann
(la Academie) nu erau cunoscute. Unele porturi ungureşti sînt la
Institutul Sud-Est european. Şi schiţe de Satmari. Şi vocabularul
are mult de cules.
 în culegerea Lui N. S. Dumitrescu, preşedintele „ Tinerimii Ro-
mîne", omagiu (Bucureşti 1934), se va găsi şi o conferinţă istorică
de d. I. Nistor, asupra unităţii romaneşti.
*
în Glasul Bucovinei, de la no. 4335, începe un studiu amă­
nunţit, şi cu lucruri nouă, despre Alexandru Odobescu, al d-lui
Petru Iroaie. Se întrebuinţează şi ineditele din ms. 4936 al Aca­
demiei Romîne.
*
în Catalogul cărţii sucevene, de d. Cornel Soroceanu (Suceava
1933) o folositoare încercare bibliografică. Povestirea d-lui St.
Koczynski despre „mormîntul şi cadavrul" lui Despot-Vodă (într'un
calendar apărut în Viena în anul 1916) e de pură imaginaţie. Astfel
de lucruri pentru toate oraşele ar fi bine venite.
*
Note despre francmasoneria la noi, cu înfăţişarea cîtorva me­
dalii, în cartea Un francmason, Francmasoneria in medalii (Bu­
cureşti 1934). La 1776 se cuprindeau în loja Moldovei episcopul
Leon Gheuca, Ioan şi Matei Cantacuzino, Iordachi şi Nicolae Balş,
Ilie Catargiu, Manolachi şi Alecu Bogdan, Ioan Cuza (cel tăiat
cu Bogdan), Gheorghe Jora, Ioan Gheuca (aşa cred că trebuie a
se ceti în Ioc de Ghenea), Ioan Apostol şi Iordachi Alcaz, precum
şi acel Costea Papafil pe care-1 cred autorul medaliei de la Sadagura
(acolo, pentru că era bănăria rusească pentru Moldova a ar­
matei de ocupaţie), iscălită „Fţrater] Constandius". Traducerea
inscripţiei („Moldav, calculum album adiecerunt maiores") nu e :
„Strămoşii au mărit piatra albă a Moldovei", ci „strămoşii au dat
noroc Moldovei", şi figura din nori e Moldova însăşi. Medalia e
deci, pe lingă dovada unei asociaţii liberale (cî. şi asociaţiile de
boieri care se îndatoresc a nu lucra unii contra altora, în revista
T. Codrescu, III), şi o afirmaţie naţională în vremea cînd naţiona­
lismul muntean se manifesta prin inventarea tratateloi cu Turcii.
*
în broşura Sămănătorism, poporanism, criticism a d-lui Mihail
Dragomirescu (Bucureşti, 1934)—copilării şi cîte un falsificat în
sprijinul lor. A insista e penibil, dată fiind situaţia şi vrîsta auto­
rului, stăpinit de aceleaşi ambiţii şi persecutat de aceleaşi uri.
Semnalăm cărticica, îără utilitate practică, pentru că, nu ştim din
ce motiv, ni-a fost trimeasă.
 In Siebenbürgische Vierteljahrschrift, April-Septembre 1934, d.
Hermann Schuler despre poetul Valentin Wagner (secolul al
XVI-lea). Scrisorile lui Mohammed al II-lea editate de el, Magni
Turci epistolae per Laudivium, equitem hierosolymitanum, latinităţi
donatae) sînt falsificaţii (cî. p. 79). D-ra Luisa Netoliczka se ocupă
de portul săsesc (în părţile Bistriţei se adoptă iota ca şi căciula),
după exemplul lui Max Tilke, Orientalische Kostüme şi Osteuro­
päische Volkstrachten; din punct de vedere mai mult artistic.
Raporturi între Saşi şi Saxonia de Andreas Scheiner (de drept
şi altele). Cele cu Luxemburgul interesează pe d. Richard
Huss. E păcat cit timp se pierde cu aceste discuţii de ori­
gine, care nu pot duce la niciun resultat sigur. Despre danturi
ardelene atestate Ia 1613, d. Iulian von Pulkowski. Lucruri din
1848 de d. Gustav Adolî Zikeli. Despre „arhitectura medievală"
în Secuime d. Iosef Sebestyen (clar şi inteligent; dar Secuii se­
colului al X-lea şi Xl-lea" şi „Bulgaroslavii" pe cari i-au găsit
aici Secuii şi de la cari vine vechea toponimie !). Propuneri de
etimologii de d. Gustav Kisch. Un extras din Andreas Wolf de
păr. Hans Petri.
*•
In Forschungen und Fortschritte, X, 17, resumatul unei conferinţi
a d-lui Traian Bratu despre „cărţile populare germane la Ro-
mîni" : introducerea are largi şi adevărate idei generale.

*
In Revue d'histoire moderne, Ianuar-Februar 1934, d. O. A.
Johnsen, sprijinit pe piese de archive, arată că „actul de navi­
gaţie" engles din 1651 n'are importanţa ce i s'a atribuit. După
împătrirea şi încincirea navigaţiei englese, care biruise singură,
măsura lui Cromwell a fost numai un act de „apărare".
*

în Dacoromania, VII, d. N. Drăganu discută aserţiunile mai

multor filologi maghiari cu privire la situaţia reciprocă dintre Ro-
mîni şi Maghiari, între altele ale d-lui L. Treml, a cărui pasiune
diformantă e cu prisosinţă cunoscută (în Ungarische Jahrbücher,
VIII-IX, şi în A românsâj oshazăja es a kontinuitds). Documentul
lui Iurg Coriatovici e cu siguranţă fals (v. p. 196, nota 2). Afir­
maţia aceluiaşi Treml că Ţara-Romănească e o denominaţie tărzie
este pur şi simplu absurdă: cum s'ar fi putut întrebuinţa terminul
în documente slavone redactate de scriitorii de peste Dunăre?
Bine înţeles că d. Treml vede în „Ungrovlahia" cine ştie ce ori­
gine ungurească a principatului muntean. Dogma cu „Walachen-
scharen" venite din Balcani nici nu merita o discuţie serioasă.
Că Romînii sînt pomeniţi întăia oară în Ardeal documentar la
1210 n'are nicio importanţă; e vorba cum şi, al doilea, nomen­
clatura romanească în Ardeal e intenţionat lăsată la o parte. D.
Drăganu adauge nume romanice din Panonia şi împrumuturi de
cuvinte romaneşti la Unguri (pp. 199-200). Recensentul, partisan
al parţialei întoarceri a Romînilor din Balcani, ar putea să vadă,
ca şi grupul de filologi ieşeni, la ce servesc afirmaţiile lor, aşa
de puţin capabile de a fi dovedite istoric. O mare lucrare recentă
a d-Iui Melich (A honfoglalăskori Magyarorszăg, 1925-9) dă d-lui
Drăganu prilejul altor rectificări. D. Melich crede că a găsit „Turco-
Bulgari" prin Baranya şi resturi romanice neromâneşti pe la Ba-
laton, ba chiar, prin Ardeal, Daci şi Gepizi... La ce minuni nu
ajunge filologia necontrolată de istorie şi de bunul simţ! A se
ceti paginile 227 despre originea Secuilor ca să se vadă pană
unde poate merge fantasia deslănţuită. Din ce în ce mai mult
filologia, totuşi cu metodele aşa de sigure, e la disposiţia oricării
păreri preconcepute, şi mărturia istorică, logica faptelor, comparaţia
cu fenomenele de astăzi rămîn singurele adevărate base pentru orice
elucidare a problemelor societăţilor umane.
D. I. Breazu redactează imensa bibliografie (dar Magdalina, nu
Margareta Iorga). La necroloage, dreapta preţuire a lui Al. Philip-
pide de d. Capidan (pp. 652-5. Dar se exagerează şi manualul
de tinereţă şi masa enormă, de formă arhaică, a „monumentului"
lui). în general, bune aceste necroloage: sper, la vremea mea, şi
eu unul ceva mai cald decît anume dări de samă (v. de ex. pp. 375-6).

Generalul R. Rosetti, în Un document inedit asupra mişcării de la 3

August 1865(ibid., no. 4), aduce o scrisoare către Vodă-Cuza a lui Ni-
colae Rosetti Bălănescu, ministrul de Externe al Domnului Unirii.
El arată haosul economic produs de „noianul de legi şi de re­
forme de toate soiurile care nu i-au fost aplicate cu o îndestu­
lătoare moderaţiune, şi nici cu tact sau treptat". Domnul e făcut
responsabil de toţi, şi de ţerani, drept causa „sarcinilor lor mai
mult decît grele". „Nu există nici opinie, nici patriotism, nici sin­
ceritate." Se recomandă amnistia pentru cei implicaţi într'o miş­
care datorită mai mult agenţilor provocatori decît politicianilor
de ambele nuanţe, cari erau fireşte bucuroşi să poată profita
dintr'însa.
Se dă şi foarte importantul act, nedatat, prin care aceiaşi oa­
meni politici se îndatoresc a menţinea alegerea prinţului străin
în cas de „vacanţă a Tronului" (semnează şi Gh. Ştirbei, Brîn-
coveanu, alături de C. Brăiloiu, Anastase Panu, Ion Ghica, I. C.
Brătianu şi C. A. Rosetti, care redactează).

Note asupra României de d. St. C. Pavlovici în revista Jivot i

Rad din Belgrad, 15 Mart.

In Dacoromania, VII, pe lîngă articole de filologie, consideraţii

asupra adoptării în provinciile alipite a cuvintelor „judeţ" (p. 63
şi urm.; de d. Sever Pop), „prefect", „primar" (pentru cnez-chinez =
cmet-chimet, p. 69, nota 2). Pentru originea lui Buceciu ar fi tre­
buit ţinută în samă şi Bucecea botuşăneană (pp. 114-5). „Cotorosi"
(p. 116) nu are sensul dat de Gorun, ci se întrebuinţează numai
în forma „a se cotorosi" (a se scăpa, a se mîntui de cineva).
Pentru Malacaşi d. Sextil Puşcariu propune etimologia care ar
însemna, în trei cuvinte, „muntele vitelor" (p. 124). „Bua" în
sens de „nani" îl întrebuinţează numai Saşii (p. 131). Osebirea
între „lanţul" obişnuit şi cel de pămînt (în legătură cu „lanul"),
pp. 136-7. Explicaţia lui dimon pentru „demon" (obişnuit în Mol­
dova), p. 140 şi urm. (de d. lorgu Iordan). Pentru rotacism, d.
Sever Pop, p. 181 şi urm. (la Sîrbi, pp. 187-8). Locuţia de la pp.
186-7 are corespondentul în greaca populară. Pentru migraţia la
fîn sînt a se lua în consideraţie şi condiţiile create de împro­
prietărirea în Ialomiţa a Prahovenilor (v. pp. 188-91). D. E. Pe-
trovici resumă ultimele lucrări despre Traci ale d-lui Norbert Jokl
(p. 344 şi urm.). Dubioasă-mi pare, după numele de localităţi,
propusa „strînsă înrudire" a limbii trace cu cea iliră (v. p. 345).
De acelaşi analisa scrierilor recente ale d-lui Skok (p. 350 şi urm.).
La p. 372, am colaborat şi eu la Dicţionarul lui Mayer (şi la
Encyclopedia Britannica. „Pe marginea cărţilor" a d-lui Sextil Puş-
cariu cuprinde multe idei generale (cuvintele „bisericeşti" latine
sau slavone în Tatăl Nostru; pp. 501-2; rolul Dunării în S. E.
Europei-; pp. 503-4). Şi transmiterea zicalelor din latineşte în lim­
bile romanice şi dincolo de ele chiar; p. 503, nota 2). Rostul lui
„de loc" (p. 503).
*
în Arhiva din Iaşi, 1933, n-le 3-4, d. Gh. Ungureanu arată că
Alexandru-Vodă Moruzi, după traducerea şi prelucrarea lui Har-
menopulo de Toma Cara, a numit, la 13 Iunie 1804, o comisiune
pentru cercetarea şi adăugirea după obiceiul pămîntului a acestui
text. Câra observa că limba romanească, aşa săracă, „nu are în­
curcăturile şi încungiurările cele întunecate a alcătuirii limbii eli-
neşti". La 1806, tot Cara dădea „Pandectele" după forma „Basi-
licalelor".
Acelaşi, în aceiaşi revistă, n-le 1-2, se ocupă de jurisconsulţii
Flechtenmacher (portret) şi Damaschin Bojinca (scrisori ale
lui către Gh. Bariţ. Costachi Negruzzi primeşte a da poesii
la „foaia literală" a lui Bariţ; greşelile în latina primei scrisori o
fac pe alocuri neinteligibilă : în ea se critică lipsa de interes a
Moldovenilor pentru propria lor limbă).
*
în Points de vue sur l'impérialisme romain (Paris 1934), d.
Jérôme Carcopino caută să arate că ideia unui inperium întins
asupra altor rase datează, de fapt, de la lupta contra lui Hanibal
(pp. 10-11). Deci pentru d-sa cucerirea e un act voit, ceia ce nu e
şi punctul nostru de vedere. Totuşi primul studiu transformă o
dare de samă plină de recunoaştere pentru cartea lui Holleaux,
care a apărat punctul de vedere al cuceririi occidentale, fără plan
şi urmare. Analisa e aşa de strînsă şi aşa de clară, încît face
pentru mulţi cetitori grăbiţi inutilă întoarcerea la original. Foarte
juste în general reflecţiile asupra valorii reale a izvoarelor diplo­
matice aranjate şi fără dedesupturile verbale (pp. 50-1). Ceia ce
ce se opune concepţiei lui Holleaux e însă mai subtil decît
convingător. Dacă e vorba de un imperialism conştient, el tre­
buia căutat mai mult în ceia ce se găseşte şi la Hanibal imita­
rea de cei crescuţi elenic a legendei macedonene, tendinţa de a
da Romei rolul lui Alexandru-cel-Mare (ci. şi nota 3 la pagina
103, şi pentru Pompeiu Magnus); odată atins solul elenic, trece­
rea pe acestălalt plan de politică se impunea tuturora.
 în studiul, refăcut, despre „imperialismul roman şi aurul Daci­
lor" se dă, cu dreptate, importanţă mărturiei Iui Lydus Bizantinul
sprijinit pe martorul ocular Kriton, cu privire la prada de aur a
lui Traian: „cinci sute de miriade de litre de aur". Se poate
apropia de prada luată de Carol-cel-Mare de la haganul Avarilor,
care, cu alt punct de concentrare, continua opera lui Decebal.
Că se poate admite o dorinţă de regalitate la Cesar s'ar
găsi un argument în aceiaşi familiarisare, care se întîlneşte şi la
Sulla, cu lucrurile Orientului. Faptele aduse la paginile 94-7,
chiar dacă aparţin mahalagiului Suetoniu, sînt totuşi expresive.
Interesant şi ce se spune despre interpretaţia umanului cu divinul
Ia Romani (pp. 97-101). Se insistă, cu grele dovezi, asupra rea­
bilitării la Roma a ideii regale (p. 102 şi urm).
Urmează cercetarea ideologiei politice din „tabula claudiana"
găsită la Lyon. Un ultim studiu caută să arate ce a dat Galia
Imperiului. D. Carcopino se uneşte la predecesorii săi în a con­
sidera invasia Galilor în Italia, înecînd momentan pe toţi, ca
factorul care a permis Romei înviate să nu mai împartă cu
Etruscii stăpînirea asupra Italiei. Foarte la locul ei e şi puternica
afirmare a permanenţei romane în Galia prin Clovis şi ai lui (pp.
217-8). Şi tot aşa greutatea occidentală pe care a dat-o Galia
pentru ca Roma să nu devie răsăriteană (pp. 219-20). Se arată
şi împrumuturile tehnice, în armată, în agricultură, ale Romanilor
de la Gali. Fireşte şi influenţe morale, cu fineţă descoperite.
Comunicaţia despre „Imperiul Roman şi Europa" la „congresul
Volta" termină interesantul volum.

O carte bibliografică interesantă asupra Rusiei Sovietice se

chiamă Die Soviet-Union 1911-1932. Systematische mit Kommen­
taren versehene Bibliographie der 1917-1932 in deutscher Sprache
ausserhalb der Sovjet-Union veröffentlichten 1900 wichtigsten Bü­
cher und Aufsätze über den Bolschewismus u. die Sovjet-Union,
Königsberg, 1933, apărută prin grija „Institutului german pentru
studiul Europei orientale".
Lucrarea e datorită lui Klaus Mehnert şi a treizeci şi şase de
tineri specialişti. împărţirea materiilor e clară şi sistematică după
următoarea ordine : I, Pămîntul şi oamenii, II, Istoria şi politica (Re­
voluţia, conducătorii revoluţiei, partidul comunist şi Internaţionala,
 politica externă, memorii, prisonierii de războiu, bolşevismul şi
Comitetul sovietic, opere cu caracter general), III, Economie, IV,
Drept, V, Cultură şi viaţă (Ştiinţe, Cartea şi tiparul, Educaţia, Li­
teratura, Artele plastice, Teatrul şi filmul, Istoria spiritului, Filo-
soîie şi etică, Religia şi mişcarea atee, Femeia şi tineretul), VI, Ar­
mata, VII, Disciplini ajutătoare, VIII, Emigraţia, IX, Literatură en-
glesă şi îrancesă asupra Rusiei.
Bibliografia, însoţită de mici comentarii, poate fi utilisată de
orice specialist.

G. Călinescu, Opera lui Eminescu, I, Bucureşti. Lucrarea cea

nouă a d-lui G. Călinescu dă o comparaţie atentă între unele
păreri ale lui Eminescu şi modelele ce ar îi putut găsi în cuge­
tarea apuseană. Ea e mai interesantă decît utilă, şi puţin alăturea.
Dar preţioase citaţiile de inedit.

în Anuarul liceului „Principele Nicolae" din Sighişoara (1929-

30—1932-33), publicat de d. Horia Petrescu, d. E. Ador|an tra­
tează despre felul cum apar Romînii în vasta operă a roman­
cierului maghiar Mauriciu Jokai. Cercetează Ardealul apusean la
1853 şi 1858; revine la 1871; asistă la o serbare în Cluj, la 1904.
Luptătorii romîni din 1848 sînt înfăţişaţi viteji şi nobili. Descrip­
ţie simpatică a Ţinutului Moţilor. Un roman istoric aduce înainte
pe Doamna Măria, soţia lui Grigore I-iu Ghica. Şi împrejurările
din 1821 l-au interesat. Şi în Sărmanii bogaţi şi Cerul e Dumnezeu
marele scriitor vorbeşte de Romînii ardeleni (Tirgul de fete, părţile
Haţegului, cele de la Zlatna). Şi în popularisările lui istorice el
făcea un loc onorabil neamului nostru (dar credea că Mihai
Viteazul a dat limbii romaneşti caracterul oficial în Ardealul cu­
cerit). A văzut şi pe Avram Iancu bolnav. — Se atinge şi dome­
niul istoric în frumoasa presintare de d. Teculescu, Oameni şi
locuri din Tîrnava Mare.
N. Iorga.

N O T I Ţ E
Călătorul Hans Dernschwam, care străbate Turcia, între 1553
şi 1558 (v. Revue historique du Sud-Est européen, X, 1933, pp.
 144-155, ţinînd servitori pe cale şi pe husarul Olâh Gjörgy şi-pe
1 2
un Oläh Ivan , are despre Romînii din Ardeal aceste ştiri :
„Solcher Puben (renegaţi), seindt vili zwischen Wallachen, Ra­
tzen und Ungarn, die alle der deutzschn Nation auffs Gehassigist
sein, und irer alleyn spotten, alle wider sy zu zihen begern" (p. 110).
La Cerchesi, Abasi, Mingreli, „die Klaider und Hembder ausgenet,
wie auch die Bulgari, Ratzen, Walachen und Turkyn pflegen zu
tragen, von villerlay Farben durcheinander, von geferbten Zwirn,
wullen Faden".
„Die Romer in der ersten allein Hirtten und ffayduken, Wala­
chen gewest, klaines Vermugens" (p. 135).
Un Luca de Varasdin ştie nemţeşte, sîrbeşte, ungureşte, latineşte,
româneşte şi turceşte (p. 140).
Intr'un sat al Iui Rustem-Paşa „Sibenburgischer Ungern und
Walach, jetzt Kassan genant" (p. 175).
„Das Volkh nert sich nur vom Viech wie die Walachen" (p. 180.
în Bitinia şi Galatia, „ein arm grob elend Volkh wie bej uns
Ungarn und Bergstetten die Hejdokhen und Walachen" (p. 182).
„Grob Volkh ist und lauter Walach die nur mit Viech umb-
gehen" (p. 183).
Asiaticii „seind alles pastores wie in Ungarn, die Heydoken,
auch gegen Poln und Bergsstetten, auch Sybenbirgen die Wala­
chen sein, die sich nur von dem Viech neren und Millich essen.
Aber die Türken wissen noch kunnen nicht der halben Tail zu
solcher Narung als die Walachen" (p. 223). „Walachen die allein
von dem Viech leben" (p. 225.

De Romînii din Principate vorbeşte numai supt raportul reli­

giei.
Cu privire la ele şi un pasagiu obscur în care e vorba, după
cît se pare, de obiceiul Domnilor noştri, „die wâlachischen Weida",
de a face semne pe trupul copiilor lor pentru a îi recunoscuţi
astfel, — ceia ce s'ar face şi acum (p. 138).

*
1
Pp. 43-4.
3
Cf. şi p. 242: „Wie ander Landtvolk und Walachen" ; p. 258: „Seind
Walachen".
 în Istoria Romînilor prin călători am semnalat micul roman
al lui Ange Pechmédja, Rosalie. Şi Flaubert 1-a cetit. în Correspon­
dance, seria a treia (1854-69) (1930), p. 203, se ceteşte: „Pai sur
ma table un petit livre écrit par un réiugié valaque, intitulé
Rosalie par Ange Pechmédja. C'est une histoire véritable, qui vous
amusera. Demandez-la". Scrisoarea e adresată la 15 Ianuar 1861
vechii corespondente, d-ra Leroyer de Chantepie.
în scrisoarea de la 4 Maiu 1861 Flaubert vorbeşte de scrisoarea
sa, publicată în Figaro, către Pechmédja, Au gars Pechmédja,
cu adausul : „Voilà ce que c'est, mon vieux, que d'être poli envers
les „estrangiers" (p. 213).
*

în ce priveşte îelul cum se confundă în Apus viaţa noastră

politică şi aceia a unor vecini a căror existenţă politică a fost
mult timp întreruptă, generalul engles Gordon scria într'o scri­
soare publicată de Century, la 16 Ianuar 1881, recomandînd re­
gimul parlamentar pentru Turcia lui Abdul-Hamid: „Priviţi Ia
România şi Bulgaria şi, în oarecare măsură, la Rumelia : Guvernul
representativ reuşeşte foarte bine" (H. Anthony Salmoné, The Fall
and résurrection of Turkey, Londra 1896, p. 266). N. Iorga.

N O T A LINGUISTICA

în dialectul de Ia Adrianopol (Opaxixà, III, p. 302) cucuvaia e

xouxou6dqta şi masa [xaaa ( p . 344), soiu=aÓYC ( p . 303), ao'i ( p . 312),
T t E c a n a t â p i S e s , pismătareti ( p . 307), cutră = xoOxp: ( p . 311), xoujjiàp
(p. 335).
Dar, şi alte forme, xoOpa, xopYtc^oug ( p . 335), xâjiTiouc. (p. 339),
xoupxtva (ibid.J, xouxava, cocoana ( p . 336), xouxal, coce, xaXtaoxa,
caleaşca ( p . 337), xouxw, cutez (p. 338), xpt66àx, crevat (ibid.),
xâxavas, „cal mare unguresc" (p. 339), de la catana, xaxpr v ( p . 339), ;

u,au,aXtfxa ( p . 343), [xaxaó'jxa, măciucă ( p . 345), [UXGÙXCIXOC; ( p . 347:

micuţ), Stxaa (viţă, p. 347), [AOOTCOS (p. 350 : must), fwOxpa (mutră,
p. 351), [jiTOzp.7UD (p. 351), babă, bohcealîc (ibid),
[iTtapèjx, barem (ibid), urcaxarjc;, bacia, frate mai mare (p. 352),
IMtoxtxs, botiţă ( p . 353), j.«cou£a interpretat xoiXt-i, buză (ibid),
p.wp7}, măre (p. 354), trimet la influenţe diverse: italiene, turceşti,
chiar romaneşti. N . I.