6 Teza 1
6 Teza 1
6 Teza 1
SEMESTRUL I
clasa a VI-a
Se dă textul:
— Adina, vrei să mergi în tabără la Predeal? mă întreabă mama.
Nu știu ce să zic, n-am mai fost niciodată într-o tabără. Până acum n-am fost în vacanță decât la Cluj, la
bunicii mei, sau în concediu cu părinții. Concediile îmi plac cel mai mult, pentru că mama și Anton mereu au grijă
de mine – să nu mă înec, la mare, așa că-mi cumpără colac, să nu mă plictisesc, la munte, așa că jucăm chibrițele
sau spunem povești inventate. Și îmi fac toate poftele, adică Pepsi și friptură, dacă găsim, ciocolată chinezească,
clătite cu gem de caise, plimbare cu minicarul, cu telecabina, parc de distracții, vată de zahăr și măr pe băț,
minigolf, morișcă și fluierătoare cu apă din talcioc. Nu cred că în tabără voi reuși să fac rost de toate astea de una
singură. Totuși, sunt o mulțime de copii din școala noastră care merg tot timpul în tabere și se întorc de acolo
foarte fericiți. Ei povestesc un trimestru întreg despre cât de bine s-au distrat în tabără unde se organizează jocuri,
iar în ultima seară se face un foc de tabără care e mai înalt decât cabana, se vede chiar din spațiul cosmic, iar la
foc se cântă cântece și se spun glume. Așa ceva mi-aș dori să văd în realitate, pentru că mama și Anton, oricât și-
ar da silința, în concediu, nu pot face decât un foc mic și tot timpul se ceartă în jurul lui: „Doino, lasă-mă pe mine,
că tu îl etufezi!”, „Na, că te-am lăsat și uite că l-ai stins de tot!”.
— Da, e bine să meargă într-o tabără! zice și Anton. Să mai fie împreună și cu alți copii, că prea stă tot
timpul numai cu noi! O să devină o sălbatică…
Și uite așa mi se hotărăște mie soarta – ca să nu mă transform într-un copil sălbatic precum Mowgli
din Cartea junglei, în vara asta trebuie să merg în tabără, deși abia am terminat clasa a II-a, de puțină vreme
reușesc să adorm de una singură, în camera mea, fără să mă țină nimeni de mână, iar când mă pierd de mama
sau de Anton, încep să plâng, așa cum s-a întâmplat atunci când m-am rătăcit în magazinul Bucur Obor.
— Tabăra asta e organizată de o prietenă de-a noastră, Ruxi, care e profesoară de chimie la școala
paișpe, îmi spune mama, ca să mă încurajeze. O mai ții minte, nu-i așa?
Sigur că o țin minte – e o tanti căreia îi place să poarte fuste minijup, să fumeze țigară de la țigară și uneori
să spună bancuri cu prostii, iar toți cei care se nimeresc prin preajmă, mai ales bărbații, râd de se prăpădesc.
— O să vezi că o să aibă grijă de tine ca o mamă! Mai ceva ca tovarășa de la școală, mai spune mama
mea care are de gând să mă abandoneze, tocmai acum, în vacanța de vară.
Oare ce să-mi pun în rucsacul de tabără? Mama mi-a pus deja șosete, chiloți, tricouri, pantaloni, treningul,
o haină de fâș pentru ploaie, un hanorac, prosop, pastă de dinți, periuță, săpun, pieptăn. Eu îmi pun o păpușă
micuţă, căreia i se închid pleoapele atunci când o lași pe spate și o culci și pe care mi-a adus-o Anton din Bulgaria,
deși eu i-am cerut să-mi aducă o păpușă Barbie, dar cică nu se găsesc păpuși Barbie nici în Bulgaria. Iau și
văsuțele din ceramică pentru păpușă pe care le-am cumpărat din talcioc – farfurii și cănuțe, le bag pe toate în
interiorul ghemotoacelor de ciorapi, ca să nu se spargă. Păpușa nu poate să stea nemâncată o săptămână, cât
durează tabăra! Îmi iau patru cărți – „Familia Roademult”, pe care am citit-o deja de două ori, „Făt Frumos certat cu
gluma” și, desigur „Legendele Olimpului”, volumele 1 și 2, „Zeii” și „Eroii”. Aș vrea să iau și „Povestiri istorice”,
volumul 1, dar e o carte prea mare și nu încape în bagaj. Mai iau un pachet de cărți de joc, poate o să joc Păcălici
împreună cu copiii din tabără, iau și jocul de Marroco. Rucsacul meu e deja foarte greu și arată burdușit.
— Ce ți-ai pus în rucsacul ăla, pietre de moară? mă întreabă mama mirată.
Are dreptate – abia pot să-l ridic de jos, dar nu-l mai desfac, nu mai las nimic acasă, căci nu mai e timp.
Peste două ore, voi pleca în tabără la Predeal, cu trenul Personal.
E doar a patra zi și pot să spun cu mâna pe inimă că nu-mi place deloc în tabără, e mai ceva ca-n filmele
de groază. În fiecare zi, am cumpărat vederi de la Poștă, toate înfățișau Predealul cât mai frumos – hotelul
Cioplea, Cabana Trei Brazi sau pârtia de la Clăbucet, iarna, plină de schiori, deși eram în luna iulie. Și pe spatele
fiecărei vederi scriam cât mai citeț, ca la caligrafie – „Dragii mei, vremea e frumoasă, mâncarea e bună, salutări din
tabără!”, apoi trimiteam vederile pe adresa noastră de pe Calea Moșilor, sperând că vor ajunge la timp la mama și
la Anton, iar ei vor înțelege că nu mai pot să stau în tabără nicio clipă. Nu puteam să le scriu pur și simplu
adevărul, pentru că mama mi-a zis la plecare: „Vezi să o asculți pe Ruxi și să nu ne faci de râs față de ea!”. Însă le
lăsam tot felul de indicii pe vedere, desenam un soare care plânge sau câte o floare tristă și ofilită. Ori vederile nu
ajungeau la noi acasă, ori părinții mei erau atât de proști încât nu pricepeau nimic din indiciile mele. N-a venit
nimeni să mă ia de acolo.
(Adina Popescu, Cea mai cuminte elevă din tabără)
5. Precizează, în câte un enunț, cine este naratorul textului dat, menționând la ce persoană relatează acesta
întâmplările. 6 puncte
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
6. Transcrie, din textul-suport, un indice de spațiu referitor la adresa naratorului și un indice de timp referitor la
vârsta acestuia. 6 puncte
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
7. Exprimă-ți, în 50-70 de cuvinte, părerea despre decizia părinților de a-și trimite copilul în tabără. 6 puncte
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
12. Transcrie predicatul din fragmentul vremea e frumoasă, indicând felul acestuia. 6 puncte
___________________________________________________________________________________________
13. Precizează modul și timpul pentru fiecare dintre verbele: voi reuși, aș dori, să văd. 6 puncte
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
14. Menționează funcția sintactică a substantivelor subliniate din secvența mama și Anton mereu au grijă de mine
– să nu mă înec, la mare. 6 puncte
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
B. 30 de puncte
Relatează într-o pagină de jurnal, în cel puțin 150 de cuvinte, o experiență dintr-o vacanță de vară. În redactarea
textului tău, vei avea în vedere:
‒ să ai un conținut adecvat, adică să respecți tema și să prezinți întâmplarea sub forma unei narațiuni realizate la
persoana I; 6 puncte
‒ să respecți etapele unei narațiuni; 12 puncte
‒ să respecți normele de ortografie și de punctuație; 6 puncte
‒ să scrii lizibil și să așezi adecvat textul în pagină; 4 puncte
‒ să respecți limita indicată de cuvinte. 2 puncte