DIVIZIUNEA CELULARA

PROPRIU-ZISA
Elev
Miron Daciana Sorana
Clasa a9-a A
Diviziunea celulară este procesul biologic prin care are loc diviziunea unei celule în
două sau mai multe celule fiice. Diviziunea celulara asigura desfasurarea unor
procese esentiale pentru supravietuirea sistemelor biologice: cresterea si
dezvoltarea organismelor, regenerea partilor distruse, apararea organismului prin
procese imunologice, hematopoieza, citodiferentierea, etc. astfel ca viata apare,
din acest punct de vedere ca un echilibru dinamic intre diviziunea celulara si
moartea celulara.
Toate celulele unui organism care se inmulteste sexuat provin dintr-o singura
celula initiala = celula-ou (zigot). Viata unei celule cuprinsa in intervalul de timp de
la formarea ei prin diviziune si pana la generarea unor celule noi (celule-fiice) se
numeste ciclu celular.
Ciclul celular include doua etape: interfaza si diviziunea.
1. Interfaza (interchineza) reprezinta aproximativ 90% din ciclul celular. In
aceasta etapa, cromatina nucleara este distribuita sub forma de retea cu trasaturi
caracteristice in interiorul nucleului. Aceasta etapa cuprinde 3 subetape:
a. G1 = perioada presintetica, in care cromozomii sunt monocromatidici si
care presupune sinteza enzimelor implicate in dublarea materialului genetic (ADN
polimeraze, ARN polimeraze), precum si replicarea centrozomului. (25-50% din
interfaza)
b. S = perioada de sinteza in care are loc replicarea (dublarea) moleculelor de
ADN, cromozomii devenind bicromatidici, fiecare cu 4 cromoneme
(subcromatide). Replicarea ADN are loc dupa modelul semiconservativ, fiecare
molecula rezultata fiind alcatuita dintr-o catena noua si o catena veche ce a
constituit matrita pentru formarea (pe baza de complementaritate) a catenei noi.
(35-40% din interfaza)
c. G2 = perioada premitotica. In aceasta subetapa celula se pregateste pentru
diviziunea propriu-zisa, are loc sinteza proteinelor cu rol contractil necesare
formarii fibrelor fusului de diviziune si sinteza unui factor de condensare
cromozomiala.(10-40% din inerfaza)
Moleculele de ARN se sintetizeaza pe parcursul intregii interfaze.
2. Diviziunea propriu-zisa dureaza aproximativ 10% din ciclul celular.
Presupune diviziunea nucleului (cariochineza) si a citoplasmei (citochineza sau
citodiereza).
Dupa locul de desfasurare, modul de diviziune al nucleului si de segregare al
cromozomilor, diviziunea poate fi:
A. Diviziune directa = amitoza specifica organismelor inferioare, unicelulare.
Poate fi intalnita si in cazul unor celule din alcatuirea organismelor superioare (Ex:
leucocitele vertebratelor)
B. Diviziunea indirect = cariochineza, care la randul ei poate fi:
a. Mitoza = diviziunea celulelor somatice (ale corpului), care asigura
continuitate si genereaza uniformitate, mentinand nemodificat numarul de
cromozomi in celulele fiice.
2n
2n 2n
2n 2n
2n 2n
b. Meioza = diviziunea care are loc in organele reproducatoare asexuate
(sporangi cu sporocite) sau sexuate (gametangi cu gametocite) si se finalizeaza cu
formarea celulelor reproducatoare asexuate (sporii) sau sexuate (gametii), in care
numarul cromozomilor este redus la jumatate. Sporii pot forma direct noi indivizi
(partenogeneza) si nu fuzioneaza intre ei. Gametii nu sunt capabili sa formeze
indivizi noi decat in urma procesului de fecundatie.
2n 2n
2n 2n
2n 2n
2n
MITOZA
Se desfasoara in patru faze:
1. Profaza se caracterizeaza prin:
• realizarea unui proces progresiv de condensare- spiralizare a cromozomilor,
ceea ce duce la individualizarea lor ca entitati distincte, in numar constrant si
specific pentru fiecare specie. Cromozomii sunt bicromatidici (dublarea lor a avut
loc in interfaza). Datorita procesului de condensare, cromozomii devin structure
inerte din punct de vedere metabolic (nu mai au loc procese de transcriptie si nici
de translatie);
• nucleolul se dezorganizeaza;
• membrana nucleara se dezorganizeaza ( dispare spre sfarsitul profazei);
• citoplasma si nucleoplasma se amesteca rezultand mixoplasma cu care
cromozomii vin in contact direct;
• incepe formarea fusului de diviziune (500-600 fibre proteice cu diametrul
de 25nm) pe seama citoplasmei perinucleare;
• cromozomii incep sa se ataseze cu ajutorul centromerului de fibrele fusului
de diviziune.
2. Metafaza
Se incheie formarea fusului de diviziune.
Cromozomii ating gradul maxim de condensare si prezinta morfologia cea mai
constanta. De aceea descrierea cariotipului se realizeaza, de obicei, in aceasta
faza. Cromozomii sunt bicromatidici si localizati in zona centrala (ecuatoriala) a
celulei, formand placa metafazica.
3. Anafaza
La trecerea din metafaza in anafaza, cromozomii sufera un proces de clivare
longitudinala centromerului in asa fel incat cromatidele surori se separa si
numarul cromozomilor se dubleaza devenind cromozomi-fii monocromatidici.
Rolul motor in migrarea cromozomilor il are centromerul, dar fiecare cromozom-
fiu este tras prin contractia (scurtarea) fibrelor fusului de diviziune spre cei doi
centrioli dispusi la polii celulei in asa fel incat fiecare celula va mosteni aceeasi
cantitate de informatie ereditara.
Anafaza tipica se caracterizeaza prin pozitia cromozomilor monocromatidici la
jumatatea distantei dintre ecuatorul si polii celulei.
4. Telofaza
• cromozomii-fii ajunsi la polii celulei se decondenseaza si despiralizeaza ceea
ce duce la pierderea individualitatii lor;
• membrane nucleara se reface;
• nucleolul se reorganizeaza;
• in zona ecuatoriala a celulei se diferentiaza un perete despartitor ceea ce
duce la separarea celor doua in cellule fiice.
 In cazul organismelor unicelulare, mitoza asigura inmultirea (asexuata) a
organismelor. Ansamblul indivizilor rezultati prin diviziuni successive, pornindu-se
de la un singur individ, formeaza o clona. In cazul organismelor pluricelulare,
mitoza asigura cresterea si dezvoltarea acestora, inlocuirea celulelor distruse sau
moarte, formarea de structure cu rol in inmultirea vegetativa.

MEIOZA (“meion” = a injumatati, gr.)

• Este specifica organismelor cu inmultire sexuala si asigura injumatatirea
numarului de cromozomi, respective a cantitatii de ADN in celulele fiice (n =
haploide) = spori sau gameti.
• Refacerea complementului normal, diploid de cromozomi se va realiza ca
urmare a procesului de fecundatie intre doi gameti cu potential sexual diferit.
• Meioza si fecundatia se succed alternative, asigura alternanta gametofitului
si a sporofitului in ciclul de dezvoltare a unui organism si mentinerea constanta a
numarului de cromozomi characteristic unei specii (Ex: la om, 2n=46, la ceapa,
2n=16,etc.) de-a lungul generatiilor.
• Meioza este generatoare de diversitate deoarece asigura desfasurarea
proceselor de recombinare genetic prin care are loc amestecarea caracterelor
genitorilor (parintilor) ca urmare a recombinarilor intra- si intercromozomiale,
realizate intre cromozomii omologi, in profaza I si anafaza I.
• Meioza se deasfasoara in aceleasi faze ca si mitoza numai ca ADN-ul se
dubleaza o singura data iar celula se divide de 2 ori, ceea ce duce la injumatatirea
numarului de cromozomi in celulele-fiice.
• Meioza are loc in organele reproducatoare atunci cand organismul ajunge
la maturitate sexual.
O pereche de cromozomi omologi cuprinde un cromozom matern si unul patern,
care au aceleasi dimensiuni, aceeasi pozitie a centromerului si care contin gene
alele.
Genele alele sunt gene pereche, situate in cromozomi omologi in loci similari
(omologi) si care influenteaza manifestarile contrastante ale aceluiasi caracter.
Meioza se defasoara in doua etape:
Meioza I (etapa reductionala sau heterotipica) dintr-
un nucleu 2n → 2 nuclei n
Meioza II (etapa ecvationala sau homeotipica) din cei
2 nuclei n → 4 nuclei n
Bibliografie:
Diviziunea celulară - proces esenţial al vieţii celuleimail.uaic.ro ›
general_biology_courses › seminar_4
Diviziune celulară - Wikipediaro.wikipedia.org › wiki › Diviziune_celulară
Diviziunea celulara - Scribdro.scribd.com › doc › Diviziunea-celulara
http://stiinta-vietii.blogspot.com/2017/01/diviziunea-celulara.html