CUPRINS

I.CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE..................................................................pag. 3

II.NECESITATEA INSTITUIRII ȘI IMPORTANȚA MANDATULUI EUROPEAN

DE ARESTARE………………………………………...….................................pag. 5

III.DEFINIREA ȘI CONȚINUTUL MANDATULUI EUROPEAN DE

ARESTARE……….............................................................................................pag. 6

IV.EMITEREA MANDATULUI EUROPEAN DE

ARESTARE.........................................................................................................pag. 8

V.EXECUTAREA MANDATULUI EUROPEAN DE

ARESTARE.........................................................................................................pag. 11

VI.CONCLUZII...................................................................................................pag. 20

1
 I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE:

Dezvoltarea societății umane în ansamblul ei, a statelor și națiunilor lumii a fost

posibilă și ca urmare a relațiilor internaționale care s-au stabilit și sedimentat în
decursul timpului.

La baza cooperării internaționale a stat permanent principiul respectării

independenței și suveranității statelor și implicit, a dreptului lor intern, statuat în
normele juridice elaborate.

Cooperarea judiciară internațională în materie penală reprezintă doar un domeniu în

cadrul activităților specifice de cooperare între statele lumii, domeniu extrem de
important, care s-a impus ca o necesitate încă de la începutul secolului trecut.

Dezvoltarea fără precedent a relațiilor internaționale în societatea contemporană a

fost însoțită de o creștere, de asemenea fără precedent, a criminalității internaționale,
prin proliferarea unor forme ale criminalității organizate pe teritoriul mai multor
state1.

Pericolul tot mai accentuat determinat de creșterea criminalității transnaționale,

necesitatea prevenirii și combaterii cu mai multă eficiență într-un cadru organizat la
nivel mondial, a determinat adoptarea unor instrumente internaționale zonale,
regionale sau mondiale care să unifice eforturile statelor lumii.

Dezvoltarea fără precedent a societății umane în ansamblul ei în secolul XX-lea a

creat premisele unei evoluții permanent în acord cu noile cuceriri ale științei și în
domeniul nedorit al criminalității2.

1 C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2007, p. 120
2 Alexandru Boroi și Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, p. 3

2
 În acest context, s-a conturat tot mai accentuat o creștere a criminalității, atingând
perioada de vârf prin perfecționarea unor forme complexe de manifestare a crimei
organizate, și anume: acte de terorism, fabricare, trafic și consum de droguri, trafic de
carne vie, trafic de arme și muniții, falsificări de monedă sau alte valori, etc.

În ultimii ani, aceste forme complexe de manifestare a criminalității au depășit

granițele unui singur stat, manifesându-se în majoritatea situațiilor pe teritoriul mai
multor state sau continente. Chiar dacă destul de greu, statele lumii cunoscute cu
regimuri democratice au înțeles totuși că singura posibilitate de realizare a unui
control mai eficient sub aspect preventiv este cea legată de realizarea unei cooperări
judiciare internaționale corespunzătoare.

Scopul final al activității de cooperare judiciară între diferite state este acela de a
se realiza o reducere la limite acceptabile a criminalității și implicit a unei siguranțe
sporite propriilor cetățeni.

În concluzie, prin cooperarea judiciară internațională se poate înțelege acea

formă de cooperare care vizează activități complexe, prin care guvernele lumii, în
scopul reducerii criminalității și creșterii siguranței propriilor cetățeni, acționează
împreună, acordându-și ajutor reciproc pentru realizarea unor activități specifice ca:
extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transfer de proceduri
în materie penală, recunoașterea și executarea hotărârilor, transferarea persoanelor
condamnate, asistență judiciară în materie penală ori alte asemenea forme sau norme
stabilite prin legi, tratate, acorduri, convenții sau reciprocitate.

Potrivit prevederilor Legii nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare,

formele de cooperare judiciară internațională în materie penală sunt următoarele3:

- extrădarea;
- predarea în baza unui mandat european de arestare;
- transferul de proceduri în materie penală;
- recunoașterea și executarea hotărârilor;
- transferul persoanelor condamnate;
- asistența judiciară în materie penală;
3 Art. 1, alin. 1 din Legea nr. 302/2004

3
 - alte forme de cooperare judiciară internațională în materie penală.

II.NECESITATEA INSTITUIRII ȘI IMPORTANȚA MANDATULUI

EUROPEAN DE ARESTARE:

Instituirea Uniunii Europene și ulterior a Spațiului Schengen, lărgirea teritorială

permanentă prin aderarea a noi state, a creat posibilitatea altor evoluții în planul
criminalității.

În acest context, mișcarea infractorilor dintr-un colț în altul al Europei a devenit

realitate și se poate realiza fără nici un risc din partea acestora.

Pe acest fond de creștere a criminalității, obiectivul Uniunii Europene de a deveni

un spațiu de libertate, securitate și justiție, a părut a fi în pericol.

Soluția care s-a găsit a fost aceea de instituire a unei noi proceduri de predare a
infractorilor între statele membre, soluție care să simplifice întreaga procedură de așa
manieră încât toți cei care au săvârșit infracțiuni în spațiul Uniunii Europene să fie
judecați și condamnați într-un timp cât mai scurt.

În esență, pasul spre mandatul european de arestare a fost făcut prin termenii
concluziilor de după întâlnirea de la Tampere: procedura formală a extrădării ar
trebui să fie suprimată între statele membre, pentru persoanele care au tendința de a
scăpa de răspunderea în fața justiției, după ce au făcut obiectul unei condamnări
definitive, și înlocuită de un simplu transfer al persoanei.

Pe acest fond a apărut Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iulie

2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele
membre.

Importanța acestei decizii-cadru rezultă chiar din elementele de noutate pe care le

aduce în procedura predării infractorilor între statele membre, prin simplificarea și
operativitatea cu care se realizează cooperarea judiciară în interiorul Uniunii
Europene.

4
 Printre elementele de noutate menționate în mandatul european de arestare, care
practic aduc o serie de îmbunătățiri vechii convenții, menționăm următoarele:

- instituirea mandatului european de arestare, obligativitatea statelor membre de

a proceda la executarea acestuia;
- lărgirea sferei de aplicare referitoare la infracțiuni;
- simplificarea procedurilor de predare;
- scurtarea termenelor de predare;
- simplificarea etapei administrative;
- posibilitatea colaborării directe între instituțiile de aplicare a legii implicate.

În fond, mecanismul unui mandat de arestare european se referă la transferul

forțat al unei persoane dintr-un stat membru în altul (înlocuind procedura
tradițională a extrădării), constituie un sistem pe orizontală care se substituie
extrădării în toate materiile, extinzându-se la toate materiile, prin recunoașterea
mutuală a deciziilor în justiție, decizii care trebuie executate automat pe întreg
teritoriul U.E.4.

Instituirea mandatului european de arestare, instituție valabilă numai în

interiorul Uniunii Europene a înlocuit practic Convenția europeană de extrădare,
care rămâne valabilă numai în relațiile dintre un stat membru și alte state din
Europa care nu sunt membre ale Uniunii Europene.

III.DEFINIREA ȘI CONȚINUTUL MANDATULUI EUROPEAN DE

ARESTARE:

După cum se arată în preambulul deciziei-cadru, manadatul de arestare

european este prima măsură concretă în domeniul dreptului penal care
implementează principiul recunoașterii reciproce, pe care Consiliul European o
aprecia ca fiind ,,cheia de boltă" a cooperării judiciare.

4 G. Stroe, Mandatul de arestare european, Dreptul românesc în condițiile post-aderării la Uniunea

Europeană, vol. V, Institutul de Cercetări Juridice, Ed. Dacoromână TDC, București, 2007, p. 281.

5
 Potrivit prevederilor legii, mandatul european de arestare este o decizie judiciară
emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în
vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în
vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse
sau a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și

încrederii reciproce. Acest principiu este menționat și în Decizia-cadru a Consiliului
din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare
între statele membre (2002/584/JAI).

Așadar, din punct de vedere juridic, mandatul european de arestare este definit ca
o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al
U.E., în vederea arestării și predării de către un alt stat membru a unei persoane
solicitate în vederea efectuării urnăririi penale, a judecății sau a executării unei
pedepse sau a unei măsuri privative de libertate5.

Mandatul european de arestare nu trebuie confundat cu mandatul de arestare

preventivă din dreptul intern, întrucât mandatul european de arestare preventivă sau
de executare a pedepsei emis în condițiile legii pe plan intern; mandatul european de
arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă sau de
executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în țară, întrucât persoana în cauză
se sustrage pe teritoriul unui alt stat membru al U.E.

Autoritățile române competente în emiterea mandatului european de arestare sunt

instanțele judecătorești, iar cele de executare Curțile de Apel. Autoritatea centrală
română este Ministerul Justiției.

Potrivit legii nr. 302/2004, mandatul european de arestare cuprinde următoarele

date6:

- identitatea și cetățenia persoanei în cauză;

5 C. Morar, Procedura de emitere a mandatului european de arestare reglementată de legislația română, Ed.
C.H. Beck, București, 2007, p. 92.
6 Legea nr. 302/2004 modificată și completată prin Legea nr. 224/2006

6
 - denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale
instanței emitente;
- indicarea existenței unei hotărâri judiciare definitive, a unui mandat de arestare
preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același
efect;
- natura și încadrarea juridică a infracțiunii;
- o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv
momentul, locul, gradul de implicare a persoanei în cauză;
- pedeapsa pronunțată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută
de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită;
- dacă este posibil, alte consecințe ale infracțiunii.

Examinarea prevederilor referitoare la conținutul mandatului european de

arestare conduce la concluzia că acest conținut este inspirat din prevederile Deciziei-
cadru 2002/584/JAI din data de 13.06.2002.

Mandatul european de arestare trebuie tradus în limba oficială sau în limbile

oficiale ale statului de executare sau în una ori mai multe limbi oficiale ale
instituțiilor Comunităților Europene, pe care acel stat le acceptă, conform declarației
depuse la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

În ceea ce privește mandatul european de arestare transmis spre executare

autorităților române, acesta trebuie tradus în limba română sau în una din limbile
engleză ori franceză7.

IV. EMITEREA MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE:

Potrivit prevederilor legale, după emiterea mandatului de arestare preventivă în

cursul urmăririi penale ori al judecății, sau a mandatului de executare a pedepsei
privative de libertate de către instanța de executare, aceasta emite din oficiu sau la
solicitarea procurorului un mandat european de arestare, respectând următoarele
condiții:

7 Anexele 4-6 în limbile română, engleză și franceză.

7
 - în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecății, dacă fapta este pedepsită
de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an;
- în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.

Foarte important de reținut este faptul că mandatul european de arestare se emite

de către instanță numai dacă, în afara uneia din condițiile menționate mai sus, sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a fost emis un mandat de arestare
preventivă sau de executare a pedepsei, persoana împotriva căreia s-a emis acel
mandat se sustrage de la executare și acea persoană se găsește pe teritoriul unui stat
membru al Uniunii Europene.

În continuare, voi proceda la examinarea detaliată a celor trei condiții care

trebuie îndeplinite cumulativ în vederea emiterii unui mandat european de arestare8:

1. A fost emis un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei de

către o insanță din România.

Emiterea mandatului de arestare preventivă în cursul urmăririi penale sau a

judecății va avea loc în condițiile stipulate de codul de procedură penală, acest
mandat neavând nici o legătură în momentul emiterii cu mandatul european de
arestare, fiind strict de competența judecătorului care va lua această măsură la
propunerea procurorului.

Procedura și durata mandatului diferă în funcție de calitatea de învinuit sau

inculpat a persoanei împotriva căreia se solicită luarea unei asemenea măsuri. Astfel,
împotriva învinuitului se poate lua această măsură la propunerea procurorului (care la
rândul său se sesizează din oficiu sau este sesizat de organul de cercetare penală),
numai dacă sunt respectate condițiile prevăzute în codul de procedură penală.

De asemenea, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală,

dacă sunt îndeplinite condițiile legale, când consideră că în interesul urmăririi penale
este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezența
apărătorului, întocmește propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a

8 Alexandru Boroi și Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, p. 308

8
inculpatului. Prin încheiere motivată, judecătorul admite sau respinge propunerea de
arestare preventivă, iar în cazul admiterii, durata acesteia nu poate depăși 30 de zile.

Trebuie menționat că este laut în calcul și manadatul de executare a unei pedepse

privative de libertate rămase definitive sau a unei alte măsuri de siguranță.

2. Persoana împotriva căreia s-a emis un mandat de arestare sau de executare a

unei pedepse privative de libertate să se sustragă de la executarea mandatului.

În situația în care persoana împotriva căreia s-a emis un asemenea mandat nu este
prezentă la emiterea acestuia, mandatul va fi trimis organelor de poliție pentru
executare. Poliția Română are obligația, potrivit legii, de a executa acel mandat.
Pentru executare, această instituție va întreprinde un complex de activități specifice
polițienești, dar sub controlul procurorului, activități menite să conducă la
identificarea persoanei împotriva căreia s-a emis mandatul în cauză, arestarea și
depunerea acesteia la locul de deținere stabilit în mandat ori prezentarea în fața
organului judiciar emitent.

În condițiile în care această persoană este găsită și prinsă, va fi depusă la locul de

deținere sau va fi prezentată organului judiciar, fără a mai fi necesară executarea altor
activități pe această linie. Problemele apar însă din momentul în care cu toate
măsurile întreprinse de organele de poliție, învinuitul, inculpatul ori condamnatul nu
a fost găsit. În această situație, organul local de poliție, care a primit spre executare
mandatul în cauză, va solicita darea în urmărire, activitate care se va dispune prin
ordin de către Inspectoratul General al Poliției Române.

3. Persoana urmărită să se ascundă pe teritoriul unui stat al Uniunii Europene.

Dacă în urma desfășurării activității de urmărire pe teritoriul țării, persoana în

cauză nu a fost arestată și din datele existente rezultă că aceasta s-a ascuns pe
teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, instanța competentă va emite
mandatul european de arestare.

Neîndeplinirea condițiilor expuse poate conduce la imposibilitatea emiterii

mandatului european de arestare pentru oricare instanță din România.

9
 În situația în care prin activitățile specifice de cooperare s-a stabilit locul unde se
află persoana căutată, autoritatea judiciară română emitentă (instanța de judecată)
poate transmite mandatul european de arestare direct autorității judiciare de
executare.

Totodată, autoritatea judiciară emitentă poate să solicite introducerea

semnalmentelor persoanei în cauză în Sistemul de Informații Schengen (SIS) prin
intermediul Sistemului Informatic Național de Semnalări.

Dacă semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen este însoțită de

informațiile menționate mai sus, aceasta echivalează cu un mandat european de
arestare.

Autoritățile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare prin

orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu condiția ca autoritatea
judiciară de executare să poată verifica autenticitatea acestuia.

În cazul în care locul unde se află persoana urmărită nu este cunoscut,

transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua prin Sistemul
Informatic Schengen ,prin intermediul sistemului de telecomunicații securizat al
Rețelei Judiciare Europene, când acesta va fi disponibil, prin Ministerul Justiției, pe
calea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională sau prin orice alt mijloc
care lasă o urmă scrisă, în condiții care permit ca autoritatea judiciară de executare să
poată verifica autenticitatea9.

În situația în care autoritatea judiciară emitentă nu cunoaște autoritatea judiciară de

executare, aceasta va efectua verificări, inclusiv prin punctele de contact ale Rețelei
Judiciare Europene sau prin Direcția de specialitate din cadrul Ministerului Justiției,
pentru a obține informațiile necesare de la statul membru de executare.

După transmiterea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română

emitentă poate transmite orice fel de informații suplimentare necesare pentru
executarea mandatului. O copie a mandatului european de arestare emis de instanțele
judecătorești române va fi trimis Ministerului Justiției.
9 Alexandru Boroi și Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, p. 310

10
 V. EXECUTAREA MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE:

Un mandat european de arestare poate fi emis pentru fapte pedepsite de legea

statului emitent cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei
durată maximă este de cel puțin un an sau atunci când s-a dispus o condamnare la o
pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță de cel puțin patru luni.

Pe lângă aceste fapte, legea, în consens cu prevederile Deciziei-cadru, mai

menționează că, atunci când mandatul european de arestare a fost emis și pentru alte
fapte expres prevăzute, indiferent de denumirea infracțiunii în statul membru emitent,
care este sancționată în statul membru emitent cu o pedeapsă cu închisoarea sau o
măsură de siguranță privativă de libertate pe o perioadă de minimum trei ani,
predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

În cazul în care o autoritate judiciară română primește un mandat european de

arestare și după verificarea competenței constată că aceasta aparține altei autorități,
va proceda la trimiterea mandatului acesteia din urmă. Aceeași autoritate judiciară va
lua măsura informării autorității judiciare emitente despre trimiterea mandatului,
specificând și autoritatea care a primit și va executa mandatul respectiv.

După primirea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română de

executare verifică dacă acesta este însoțit de traducerile prevăzute de lege (mandatul
european de arestare trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză și
franceză).

Potrivit legii, toate autoritățile judiciare de executare din România care au primit
spre executare un mandat european de arestare vor comunica despre acesta ,,în cel
mai scurt timp" Ministerului Justiției.

Executarea unui mandat european de arestare de către autoritățile judiciare de

executare române poate fi supusă următoarelor condiții speciale10:

a. solicitarea unei asigurări considerate suficientă, din partea statului emitent,

care să garanteze persoanei predate că va avea posibilitatea să obțină
10 Ibidem, p. 315

11
 rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezența sa, atunci când, din
verificările efectuate, rezultă că mandatul european de arestare a fost emis în
scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunțată în lipsă sau
persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data și locul ședinței de
judecată care a condus la hotărârea pronunțată în lipsă;
b. în cazul în care infracțiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de
arestare este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu o măsură de
siguranță privativă de libertate pe viață, dispozițiile legale ale statului membru
emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de
siguranță aplicate ori liberarea condiționată, după executarea a 20 de ani din
pedeapsă, sau măsura de siguranță aplicată ori aplicarea unor măsuri de
clemență.
c. fără a se aduce atingere prevederilor de mai sus, cetățenii români vor fi predați
în baza unui mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale
sau a judecății, condiția fiind aceea ca în cazul condamnării la o pedeapsă sau
măsură de siguranță privativă de libertate, aceștia să fie transferați pentru
executarea pedepsei în România.

Examinarea dispozițiilor legii conduce la concluzia că executarea unui mandat

european de arestare poate fi supusă condițiilor speciale menționate în lege, Decizia-
cadru căpătând deci un caracter facultativ și nu unul obligatoriu pentru statul român.

După ce Curtea de Apel competentă primește un mandat european de arestare

sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen, președintele secției penale
repartizează cauza, în condițiile prevăzute de lege, unui complet format din doi
judecători.

Când mandatul european de arestare conține toate informațiile necesare și este

tradus în limba română (franceză ori engleză), instanța va solicita procurorului
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel să ia măsurile necesare pentru
identificarea persoanei în cauză, reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței11.

11 Ibidem, p. 316

12
 La rândul său, procurorul va solicita poliției întreprinderea unor măsuri pentru
identificarea și reținerea persoanei împotriva căreia a fost emis un mandat european
de arestare. Procurorul, în termen de cel mult 24 de ore de la reținere, va prezenta
instanței persoana solicitată.

Instanța informează persoana în cauză cu privire la existența unui mandat

european de arestare emis împotriva sa, asupra conținutului acestuia, asupra
posibilității de a consimții la predare către statul membru emitent, precum și cu
privire la drepturile sale procesuale.

Instanța va dispune prin încheiere arestarea persoanei solicitate, care va fi

depusă în arest, informând autoritatea judiciară emitentă.

În cel mult 48 de ore de la arestare, instanța va proceda la audierea persoanei

solicitate. Persoana arestată va fi întrebată mai întâi asupra consimțământului la
predare. În cazul în care aceasta consimte la predare, instanța se va asigura că
persoana arestată a consimțit voluntar la predare și în deplină cunoștință de cauză,
cunoscând consecințele juridice ale consimțământului, în special caracterul său
irevocabil.

În situația în care persoana arestată consimte la predare, se va întocmi un

proces-verbal, care va fi semnat de persoana în cauză, membrii completului de
judecată, procuror și grefier. În cauza în care persoana arestată nu consimte la
predare, instanța va proceda la audierea acesteia.

De reținut este faptul că opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza

numai pe existența unei erori cu privire la identitatea sa ori un motiv de refuz al
executării mandatului european de arestare.

Potrivit legii, persoana arestată în baza unui mandat european de arestare va

beneficia de următoarele drepturi12:

- să fie informată în legătură cu conținutul mandatului european de arestare;

- să fie asistată de un apărător ales sau numit de instanță din oficiu;

12 Ibidem, p.316

13
- să beneficieze de serviciile unui interpret, atunci când nu cunoaște limba
română (asigurat gratuit de către instanță).

În situația în care mandatul european de arestare este emis în vederea efectuării

urmăririi penale sau a judecății, dacă fapta este pedepsită de legea penală română
cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, dacă autoritatea judiciară
emitentă o solicită, se poate aproba predarea temporară a persoanei solicitate în
statul membru emitent sau se procedează la luarea unei declarații acestei persoane.

În cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în

condițiile și pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă
și cea de executare. În toate cazurile, persoana urmărită va trebui retrimisă în
România pentru a participa la desfășurarea procedurii de predare în baza
mandatului european de arestare.

Atunci când nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată,

autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei declarații
persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea judiciară
emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent.
Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedură
penală român și în condițiile stabilite potrivit înțelegerii dintre autoritățile
judiciare implicate. În toate cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale
persoanei urmărite.

Când persoana solicitată consimte la predare, hotărârea instanței prin care se ia

act de consimțământul acesteia are aceleași efecte juridice ca hotărârea de predare.
Această hotărâre este definitivă și executorie.

Instanța se pronunță prin hotărâre cu privire la executarea unui mandat

european de arestare în cel mult 5 zile de la data la care a avut loc audierea
persoanei solicitate. Astfel, potrivit legii, ,,mandatul european de arestare se
soluționează și se execută în regim de urgență". Dacă persoana care face obiectul
mandatului este de acord cu predarea sa, instanța va pronunța hotărârea în termen
de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana în cauză și-a exprimat

14
 consimțământul la predare, aceasta fiind definitivă și executorie. În situația în care
persoana împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare nu este de acord
cu predarea, hotărârea se va pronunța în termen de 60 de zile de la arestare. Când
datorită unor motive justificate, nu se poate pronunța o hotărâre în termenele
arătate anterior, instanța poate amâna pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând
autorității judiciare emitente această împrejurare, precum și motivele amânării și
menținând măsurile necesare în vederea predării.

Atunci când din motive excepționale nu pot fi respectate termenele menționate

mai sus, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust 13,
precizând motivele întârzierii.

Potrivit legii, împotriva încheierii referitoare la arestarea persoanei solicitate și

celei referitoare la prelungirea la fiecare 30 de zile a menținerii măsurii arestării se
poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare. Hotărârea poate fi
atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Recursul formulat în scris
trebuie motivat. Cererea de recurs și motivele acesteia se comunică părții
interesate. Competența de soluționare a recursului aparține Înaltei Curți de Casație
și Justiție, care va primi cauza de îndată ce recursul este motivat sau la expirarea
termenului prevăzut pentru motivare. Recursul se soluționează cu precădere, în
termen de cel mult 3 zile de la primirea dosarului cauzei.

Predarea persoanei care a făcut obiectul mandatului european de arestare se

realizează de către poliție, după o informare prealabilă a autorității desemnate în
acest scop de către autoritatea judiciară emitentă asupra locului și datei fixate, în
termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești de predare.

În cazul în care din motive obiective, predarea nu se poate realiza în acest

termen, autoritățile judiciare implicate vor intra în contact pentru a fixa un nou
termen al predării, care va fi de 10 zile de la noua dată convenită14.

În momentul predării, în toate situațiile, autoritatea judiciară de executare

română va aduce la cunoștința autorității judiciare emitente durata privării de
13 Eurojust a fost înființată prin Decizia Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul
consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate.
14 Termenele pentru predare au fost preluate în legislația noastră din Decizia-cadru, art. 23

15
 libertate pe care a suferit-o persoana la care se referă mandatul european de
arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura de siguranță care se
va aplica.

Când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare este
urmărită penal sau judecată pentru alte fapte decât pentru care s-a solicitat
arestarea și predarea sa, de către autoritățile judiciare ale statului român,
autoritatea judiciară română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va
putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea
pedepsei.

În activitatea curentă, atât statul român, cât și oricare alt stat membru poate fi
pus în situația de a se pronunța în situația unui concurs de mandate ce vizează
aceeași persoană, pentru aceleași fapte sau unele diferite. În cazul în care două sau
mai multe state membre au emis un manadat european de arestare în legătură cu
aceeași persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra
priorității de executare, ținând seama de toate circumstanțele și în special de:

- locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii;

- data emiterii mandatelor;
- împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății
sau în vderea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative
de libertate.
Dacă autoritatea română va considera necesar, poate solicita avizul Eurojust.

În situația în care apare concurența între un mandat european de arestare și o

cerere de extrădare, prezentată de către un stat terț, autoritatea judiciară de executare
română va decide luând în considerare toate circumstanțele și convenția de extrădare
aplicabilă în relația cu statul terț.

Așa cum rezultă din examinarea legii, statele membre au două categorii de
motive de a refuza executarea unui mandat european de arestare, din care în prima
intră motivele obligatorii, iar în cea de-a doua motivele opționale.

16
 Potrivit legii, autoritatea judiciară de executare română (Curtea de Apel
competentă teritorial), va refuza executarea mandatului european de arestare în
următoarele cazuri (motive obligatorii de refuz a executării mandatului)15:

a. când, din informațiile de care dispune reiese că persoana urmărită a fost

judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât
statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost
executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie
prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să
fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de
condamnare;
b. când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este
acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii
române, competența de a urmări acea infracțiune;
c. când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde
penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de
arestare în conformitate cu legea română.

Legea prevede și unele situații opționale în care se poate refuza executarea

mandatului european de arestare (motive opționale):

a. în situația în care fapta pentru care s-a emis mandatul european de arestare nu
este menționată printre cele 32 de categorii de infracțiuni prevăzute în Decizia-
cadru (și în legea specială), predarea poate fi subordonată condiției ca fapta
care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie
infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de
încadrarea juridică a acesteia;
b. când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă
unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul
european de arestare;

15 Alexandru Boroi și Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, p. 320-321

17
 c. când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronunțat
în alt stat membru al Uniunii Europene o hotărâre definitivă pentru aceleași
fapte;
d. când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei
pedepse, dacă persoana solicitată este cetățean român și instanța română
competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române;
e. când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv
pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii
Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată
sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă
ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit
legii statului de condamnare;
f. când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii
române, sunt comise pe teritoriul României;
g. când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara
statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când
s-au comis în afara teritoriului român;
h. când conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se
întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au
prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;
i. când autoritatea judiciară română competentă a decis fie să nu urmărească, fie
să înceteze urmărirea persoanei solicitate pentru infracțiunea pe care se
bazează mandatul de arestare european.

Când persoana care face obiectul mandatului european de arestare se bucură de

imunitate în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere
autorității competente ridicarea imunității.

Dacă ridicarea imunității este de competența unui alt stat sau a unei organizații
internaționale, cererea va fi formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul
european de arestare. Autoritatea judiciară de executare va comunica această situație
autorității judiciare emitente.

18
 Legea mai prevede că, în perioada în care cererea de retragere a imunității este
în curs de soluționare, autoritatea judiciară de executare va lua măsurile pe care le
consideră necesare pentru a garanta predarea efectivă când persoana a încetat să se
mai bucure de privilegiul imunității. În această situație, termenele prevăzute de lege
încep să curgă de la data când autoritatea judiciară de executare a fost informată
despre ridicarea sau retragerea imunității16.

În cazul în care persoana la care se referă mandatul european de arestare este

în România datorită extrădării ei de către un alt stat care nu face parte din Uniunea
Europeană, iar înțelegerea cu statul respectiv s-a limitat doar la o anumită infracțiune,
termenele prevăzute de lege încep să curgă de la data la care autoritățile statului care
a extrădat persoana în cauză își dau acordul ca regula specialității să rămână fără
efect. Din acest moment, se pune în discuție predarea persoanei în cauză statului
membru al Uniunii Europene emitent al mandatului european de arestare. Legea mai
prevede că, până la luarea deciziei, autoritatea judiciară de executare va lua măsurile
necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.

VI. CONCLUZII:

Putem afirma cu certitudine că instrumentul mandatului european de arestare

răspunde la necesitatea tragerii la răspundere penală a persoanelor care se sustrag
procesului penal sau executării pedepsei, chiar dacă autorii infracțiunilor părăsesc
teritoriile naționale ale statelor membre Uniunii Europene.

De asemenea, mandatul european de arestare reprezintă cel mai eficient

mecanism de cooperare judiciară internațională între statele Uniunii Europene, un
simbol al încrederii reciproce și al coeziunii blocului comunitar european.

Din următorul tabel 17 atașat rezultă evoluția mandatelor europene de aducere

emise și executate pe teritoriul statului român în perioada 2005-2017, observându-se
creșterea progresivă a numărului acestora raportat la situația operativă existentă la
nivel internațional.

16 Alexandru Boroi și Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală, Ed. C.H. Beck,
București, 2008, p. 328
17Portalul european e-justiție - Mandat de arestare european (europa.eu)

19
MEA 2005 200 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
6
Emise 6 894 6 10 14 15 13 9 784 10 13 14 16 16 17
889 883 910 827 891 665 142 948 144 636 491
Executate 836 1 2 221 3 078 4 431 4 293 3 153 3 652 3 467 5 535 5 304 5 812 6 317
223
În concluzie, prin eforturile continue și susținute ale sistemului judiciar în
utilizarea acestui mijloc de cooperare judiciară internațională a determinat ca
România să contribuie în mod substanțial la prevenirea și combaterea rețelelor de
crimă organizată care operează pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE:

Cărți:

1. Alexandru Boroi și Ioan Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie

penală, Ed. C.H. Beck, București, 2008;

2. C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. Universul
Juridic, București, 2007;

3. C. Morar, Procedura de emitere a mandatului european de arestare reglementată de

legislația română, Ed. C.H. Beck, București, 2007;

4. G. Stroe, Mandatul de arestare european, Dreptul românesc în condițiile post-

aderării la Uniunea Europeană, vol. V, Institutul de Cercetări Juridice, Ed.
Dacoromână TDC, București, 2007.

Acte normative:

1. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală;
2. Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de
arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI).

Resurse web:

1. Portalul european e-justiție - Mandat de arestare european (europa.eu).

20
21