CUPRINS

EVOLUŢIE
COMPLEXITATEA VIEŢII
ECHILIBRU
ENERGIE ŞI MATERIE
ANTIMATERIE
EFERVESCENŢĂ CUANTICĂ
CONEXIUNI
DINCOLO DE UNIVERS
GRAVITAŢIA ŞI MAGNETISMUL
GAURA NEAGRĂ
MEDICINĂ ŞI SPIRITUALITATE
EXPERIENŢE DINCOLO DE PRAGUL MORŢII [DPM]
COMUNICARE CU LUMEA CEALALTĂ
REGRESIE TEMPORALĂ
EXTRACORPORALITATE
DIMENSIUNI
FRACTALI
VID
ÎN MAREA TRECERE
UNIVERS
EXISTENŢĂ POZITIVĂ ŞI EXISTENŢĂ NEGATIVĂ
INFINIT
ABSOLUT
ENERGIA PUNCTULUI ZERO
CREAŢIA PE SCURT
POVESTEA BIBLICĂ A CREAŢIEI
O TEORIE UNIFICATOARE
ESENŢĂ
STĂRILE MATERIEI
CÂMPUL HIGGS
STAREA CONDENSATĂ BOSE-EINSTEIN
OMUL MULTIDIMENSIONAL
CE SUNT EU?
EXPERIENŢA UMANĂ
EMOTRANCE
CORPURILE SUBTILE
1
 STRUCTURA OMULUI
PERSONALITATEA UMANĂ
SUFLET
SPIRIT
ÎN INFINIT
TATĂL, FIUL ŞI MAMA (DUHUL SFÂNT)
TRUP, SUFLET ŞI SPIRIT

ILUSTRAŢII NATAŞA MACAVEI, INTERNET

2
 Evoluţie

Se crede că evenimente aleatorii cu durata de milioane de ani au

favorizat apariţia speciei umane. Dar pentru a concepe ceva atât de complex
şi inteligent ca fiinţa umană, este necesară inteligenţă superioară; este absurd
să credem că am apărut întâmplător.
Încerc să demonstrez cȃt mai clar această afirmaţie, pornind de la cele
mai mici structuri din organismul uman.
Enzimele sunt proteine care măresc viteza reacţiilor chimice în
organism, cum ar fi digestia. Glucoza este o enzimă,

un hidrat de carbon, pe care îl luăm din pastele făinoase, de exemplu. Cȃnd

consumăm paste făinoase, acestea se digeră repede datorită glucozei. [H-
hidrogen, O-oxigen, C-carbon]

3
 Proteinele sunt compuşi biochimici

bazaţi pe aminoacizi, [R-radical, N-azot], ce facilitează

funcţii biologice.
Aminoacizii facilitează funcţii biologice cum ar fi dezvoltarea şi
vindecarea ţesuturilor/celulelor, îmbunătăţirea circulaţiei sanguine, sinteza
hormonilor esenţiali pentru reproducere, furnizarea energiei.

Celula este
unitatea funcţională de bază a vieţii. Omul are trilioane de celule. Mărimea
unei celule este de 10 microni, iar masa de 1 nanogram. Particulele de praf
sunt de ordinul micronilor.

4
 Englezii Fred Hoyle, astronom, şi Chandra Wickramasinghe [20
ianuarie 1939], astrobiolog, au scris Evolution from Space/Evoluţie din
spaţiu.
Pentru a demonstra că Universul este o Creaţie, au făcut calcule şi
analogii, pe care le voi reda.
Probabilitatea ca enzimele necesare unei celule să se producă la
întâmplare este de 1 la 1040.000.
Numărul de atomi în Universul cunoscut este de 1080. Nici dacă
Universul ar fi plin cu materie primordială, nu ar fi posibil ca enzimele să se
producă la întâmplare.
Este ca şi cum o tornadă, printr-un depozit de fier vechi, ar asambla

un Boeing 747.
Teoria evoluţionistă se bazează pe mutaţii aleatorii şi supravieţuirea
celui mai puternic.
Dacă mutaţia genetică este benefică, organismul evoluează, dacă nu,
organismul se luptă, şi când moare, dispare şi mutaţia.
Această teorie este rezonabilă în cazul schimbărilor minore, de
exemplu, adaptarea treptată la condiţiile de mediu. Dar nu poate explica
formarea structurilor complexe ale organismului uman, sau modul în care a
început viaţa.

5
 Mutaţiile sunt în general asociate cu efecte distructive, cum ar fi
cancerul şi afecţiunile cauzate de radiaţii, nu cu evoluţie pozitivă. Produc
haos, nu ordine.
Altă idee ar fi din domeniul IT. Calculatoarele procesează rapid date,
numai dacă au programul corect. Acesta le face să funcţioneze, dar nici el nu
este inteligent. El face ce este programat să facă.
Instinctul este un fel de program. Ca şi în cazul programelor, dacă nu
este actualizat, nu este 100% eficient.
Eu am crescut o pisică ce are acum doi ani. Iniţial am alimentat-o cu
biberonul, apoi i-am oferit mȃncare specială, şi nu a socializat cu alte pisici.
Ea nu ştie să mănȃnce altceva. Dacă îi ofer o bucată de cărniţă, pe care o
pisică normală ar mȃnca-o imediat, ea mai degrabă se joacă cu ea, dar este
tentată să o mănȃnce dacă i-o ofer cu furculiţa. Instinctul ei nu a fost
actualizat.
Revenind la calculator, inteligenţa acestuia vine de la programator şi
de la proiectant. Noi nu putem crea un calculator capabil să gândească,
deoarece este imposibil să concepem ceva mai inteligent decât noi. Deci
pentru ca produsul finit să fie omul, proiectantul trebuie să fie mai inteligent
decât el.
Şi aşa este! Deoarece natura poate regenera un picioruş de şopârlă,
ceea ce ştiinţa medicală nu poate.
Se spune că viaţa pe Pământ a evoluat extrem de lent, dar asta nu
explică apariţia vieţii, sau evoluţia regnurilor mineral, vegetal, animal, şi
evoluţia omului. Nu explică evoluţia conştienţei, a emoţiilor, a viselor, a
simţului umorului. Acestea nu se bazează pe ideea că cel mai puternic

6
supravieţuieşte. Deci nu existăm doar pentru a supravieţui, ci pentru a câştiga
experienţă, pentru a ne dezvolta spiritual. [Hoyle, Fred & Chandra
Wickramasinghe, Evolution from Space , Dent, Londra, 1981]

Complexitatea vieţii

Conexiunile din creierul uman sunt în număr de 1015 , conform

biochimistului american Michael Denton [25 august 1943] [Evolution-a
Theory in Crisis/Evoluţionismul-o teorie în criză].
Ca să percepem acest număr, el propune următorul scenariu.
Să ne imaginăm jumătate din teritoriul SUA, ocupat de pădure. Pe o
suprafaţă de aproximativ 3 km2 sunt 10.000 de copaci. Dacă fiecare copac
are 100.000 de frunze, numărul total de frunze este 1015.
Dacă am mări un atom al unei celule la dimensiunile unei mingi de
tenis, pentru a epuiza toţi atomii dintr-o celulă, cu viteza de un atom pe
minut, ar dura 50 de milioane de ani să terminăm, şi obiectul ar avea
diametrul de 20 km, cu volumul de mii de ori mai mare decât al Marii

Piramide. [Denton, Michael,

Evolution-a Theory in Crisis, Adler & Adler, Chevy Chase, 1985]
Maghiarul Ervin Laszlo [1932], preocupat de filosofia ştiinţei, scrie
Science and the Akashic Field/Ştiinţa şi cȃmpul eteric.
7
 El afirmă că cele mai vechi pietre au aproximativ 4 miliarde de ani, iar
cele mai vechi şi foarte complexe forme de viaţă, bacterii

şi alge albastre-verzi, au peste 3,5 miliarde de ani.

8
 Crearea acestor forme de viaţă necesită o serie de reacţii sincronizate,
complexe, iar o singură greşeală ar duce la eşec. Acestea nu pot fi rezultatul
unor interacţiuni aleatorii ale particulelor de materie primordială.
Interacţiunea particulelor la formarea Pământului, se pare că a urmat
modelul unei forme de viaţă evoluate. Şi nu o formă de viaţă de pe Pământ,
căci Pământul era la început. Este vorba despre un model al vieţii de pe alte
planete. Ca şi cum Pământul ar fi evoluat după un tipar prestabilit. Un tipar
informaţional.
Particulele subatomice comunică pe distanţe imense [ca şi cum ar fi
un singur sistem]; forme de viaţă evoluate din spaţiu se pare că au asigurat
evoluţia rapidă a vieţii pe Pământ. Mult mai rapid decât ar fi posibil aleatoriu.
500 milioane de ani nu sunt suficienţi pentru bacterii şi alge să
evolueze întâmplător. Ar fi însemnat constituirea unor molecule de ADN

din zeci de mii de nucleotide, fiecare din zeci de atomi.

Nucleotidele sunt molecule care, unite, formează unităţi structurale de
ADN.

9
 Dacă unui orb i se dă un cub Rubik şi
acesta face o mişcare pe secundă, ar dura peste 100 de miliarde de ani să
refacă, din întâmplare, cubul. Dar dacă orbul primeşte ajutor de forma da
/nu după fiecare mişcare, l-ar face în aproape 100 de mişcări.
Explozia cambriană a indus evoluţie accelerată acum peste 500 de
milioane de ani.
Ştiinţa nu poate explica diversificarea rapidă a vieţii animalelor
multicelulare în peste 20 de milioane de ani, diversificare care duce la
apariţia majorităţii încrengăturilor moderne.
Nu numai că este prea complexă viaţa pentru a evolua întâmplător,
dar nici nu este timp pentru evoluţie, fără instrucţiuni, fără coordonare
inteligentă, fără proiect.

Echilibru

Dacă viteza de expansiune a Universului ar fi fost mai mare, acesta ar

fi evoluat prea repede pentru ca materia solidă să se formeze. Dacă ar fi fost
mai mică, Universul s-ar fi redus la un punct, repede. În ambele cazuri, nu ar
fi fost stele, planete, viaţă.

10
 Dacă ar fi apărut întâmplător, Universul nu ar fi fost perfect de la
început. Ar fi învăţat din propriile greşeli. Înseamnă că Universul fie are
conştienţă, fie este creat de o inteligenţă absolută, dincolo de el.
[Laszlo, Ervin, Science and the Akashic Field, Inner Traditions/Bear &
Company, Rochester, 2007].
Roger Penrose [8 august 1931], matematician şi fizician englez, a
calculat probabilitatea ca un Univers viu să se fi creat din întâmplare. Aceasta
este de 1 la 10.10^123
10 la puterea [1 urmat de 10 la puterea 123 zero-uri], ceea ce este de
neconceput pentru mintea umană. [Bladon, Lee, The Science of
Spirituality/Ştiinţa spiritualităţii, Lulu, Raleigh, 2010].
La urma urmei, nu avem nevoie de calcule ca să vedem că Universul
nu este un produs al coincidenţei. Privind în jur, vedem perfecţiunea vieţii şi
a Universului.
Dacă viaţa ar exista doar biologic, de unde vin gândurile, sentimentele,
emoţiile? Simpla lor existenţă arată că viaţa este mai mult decât biologie, mai
mult decât supravieţuire.
Viaţa nu este o întâmplare. Are un scop. Altfel nu ar fi început şi nu ar
continua.
Energie şi materie
E = mc2
Un kg de materie ar produce peste 20 milioane kWh energie, care ar
putea alimenta un oraş timp de câţiva ani, sau o maşină, timp de zeci de mii
de ani.

11
 Energia şi materia sunt manifestări diferite ale aceleiaşi surse. Aceeaşi
substanţă energie-materie, are natură dublă. Se poate manifesta fie ca energie,
fie ca materie.
Acelaşi lucru se poate spune despre lumină, care se comportă ca şi

corpuscul şi ca undă.
Nu înseamnă că lumina este când corpuscul, când undă, ci se află în
stare intermediară, care poate exprima ambele aspecte simultan.
Este posibil ca particule subatomice de materie să reprezinte unde
stabile de energie.
Unde de joasă frecvenţă vibrează încet, şi se comportă ca materia, şi
unde de înaltă frecvenţă, vibrează rapid, şi se comportă ca energia.
Putem face legătura cu teoria stringurilor [corzilor], conform căreia
totul ar fi format din stringuri/corzi/tuburi minuscule de energie-materie,
care vibrează în mai multe dimensiuni.
Creierul nostru percepe 4 dimensiuni: lungime, lăţime, înălţime, timp.
În cosmologiile orientale există 7 dimensiuni, cu cea fizică, inferioară. Din
celelalte 6, unele sunt compuse din materie subtilă, şi unele sunt energie
pură. Fizica modernă începe să descopere ce se ştia în Orient de milenii.
Este greu de imaginat cum ar arăta o dimensiune superioară. Este ca şi
cum ar fi mai mare în interior decât în exterior. Ca o casă în care o cameră
12
este mult mai mare decât toată casa. Această cameră, la rândul ei, are camere
şi mai mari, şi aşa mai departe. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.
[Noul Testament, Ioan, 14:2].

Antimaterie

Studiindu-se rotaţia stelelor în jurul galaxiilor, s-a arătat că 96% din

Univers nu este cunoscut.

Teoretic, stelele din partea exterioară a galaxiei ar trebui să se rotească

mai încet decât cele aproape de centru. Forţa centrifugă superioară le-ar
propulsa în spaţiu. Totuşi, stelele de pe marginea galaxiei se rotesc la fel de
repede ca în centru, ceea ce contrazice legile fizicii.
Masa materiei vizibile în galaxie asigură 4% din câmpul gravitaţional
necesar pentru ca o galaxie să nu se împrăştie.
În anii ’70, fizicienii şi astronomii au început să caute materia lipsă din
Univers. Au numit-o dark matter=materie întunecată, deşi este invizibilă.
Recent, descoperirea unor sfere imense sub formă de aură energetică,
ce cuprind discul galactic, indică prezenţa unei cantităţi uriaşe de energie şi
13
materie, invizibile. [Nu îmi place termenul dark pentru că sensul
întunecată poate avea conotaţii care ar conduce pe piste false.]
Sferele sunt în afara nucleului galactic. Energia invizibilă este energie
ipotetică, ce pătrunde peste tot în spaţiu, şi exercită presiune negativă, ceea
ce explică expansiunea accelerată a Universului.
Este un concept relativ nou, conform căruia Universul este compus
din aproximativ 4% materie vizibilă, 23% invizibilă şi 73% energie invizibilă.

Efervescenţă cuantică

...sau spaţio-temporală, este un concept în fizica cuantică, propus de

fizicianul american John Wheeler [9 iulie, 1911 – 13 aprilie, 2008], în 1955,
pentru a descrie combinaţia microscopică efervescentă de materie-energie.
Aşa ar arăta spaţio-temporalitatea mărită la 10-33 cm [lungimea Planck]. La

această scară, particulele de

materie apar ca unde stabile de energie.
Wheeler a sugerat existenţa unor găuri de vierme [Nu îmi place cum
sună! Le voi spune canale de comunicare interdimensională CCI].

14
Aceste CCI ar avea 10-33 cm, şi locaţia lor este această substanţă cuantică, ce
permite propagarea luminii şi trecerea timpului.
Clepsidra, în limba engleză hourglass [oră-sticlă], permite propagarea

luminii şi trecerea timpului.

Aceeaşi structură primordială. Precum în Cer, aşa şi pe Pământ.
Sus şi jos, sunt la fel; la mijloc, un CCI.
Substanţa cuantică este sursa energiei punctului zero. Să îi spunem
ZPE [Zero Point Energy].
Un cm cub de vid conţine energie suficientă pentru a fierbe toate
oceanele lumii.
Dacă am putea descrie un model microscopic de undă stabilă, care
apare ca particulă, şi are încorporat un vortex, am avea o teorie care ar uni
toate variantele actuale în fizica modernă.

15
 Această imagine pare a îndeplini aceste
criterii. Este un desen al unei particule subatomice reprodus din Occult
Chemistry/Chimie ocultă, scrisă de Charles Leadbeater şi Annie Besant,
publicată în 1895. Leadbeater şi Besant explică faptul că fiecare particulă
subatomică este compusă din zece bucle prin care circulă energie din
dimensiuni superioare.

Conexiuni

Universul, se crede că a apărut dintr-o singularitate [un singur

punct], care s-a extins. Deci tot ceea ce există, este în legătură cu acel punct.
Înseamnă că dacă eu ud o floare în grădiniţa mea, acţiunea poate avea efect
pe Jupiter. Niciun om nu e un ostrov stingher...
Universul nu se extinde în spaţiu; mai degrabă spaţiul în sine este în
expansiune, cu stele şi galaxii.
O analogie simplă este un balon, care reprezintă spaţiu-timp, cu
puncte desenate pe el, pentru a reprezenta galaxii. Când balonul este umflat,
punctele se îndepărtează. Aşa cum se îndepărtează porii de pe abdomen în
timpul sarcinii. Dacă o femeie însărcinată şi-ar picta burtica, ar observa cum
se îndepărtează galaxiile.
16
 Deci Big Bang nu a fost materie explodând, pentru a umple un spaţiu
gol - a fost materie, energie şi spaţiu, extinzându-se împreună, într-un gol
nesfârşit. Dar de unde provine materia? Teoria relativităţii afirmă că materia
nu poate fi creată, nici distrusă, aşa că trebuie să se fi transformat din
energie. Dar de unde provine energia? Ea trebuie să fi existat dintotdeauna,
şi a fost doar reactivată de Big Bang. Textele religioase antice orientale
afirmă că Universul trece prin cicluri inspiraţie/expiraţie ale zeilor lor.
În general, la o explozie se produce o expansiune iniţială, urmată de o
încetinire treptată. În cazul Universului, extinderea se accelerează, 14
miliarde de ani după Big Bang! Motivul pentru acceleraţie pare a fi o creştere
a cantităţii de energie invizibilă, cu efect de vid, care duce la o expansiune tot
mai rapidă. Acest influx de energie, dintr-o sursă superioară, nu este explozie
tipică. Deci Big Bang pare să fie controlat din exterior.
Dacă presupunem că energia invizibilă există în dimensiuni
superioare, a existat o infuzie de energie spre dimensiunea fizică [expiraţie],
şi în viitor, aceasta va reveni la dimensiunile superioare, şi Universul se va
contracta [inspiraţie].
Dincolo de Univers
Ce a existat înainte de Univers? Oamenii de ştiinţă cred că Universul

există în Metavers. Metaversul este vid absolut, atemporal,

nemanifestat, non-existenţă, eternitate, zero.
Dacă am schiţa o ierarhie spaţială, am avea:
17
 locaţia noastră în spaţiu-timp
acest Univers [Cosmos]

Multivers
Metavers

Xenovers- locaţia unor entităţi necunoscute

Omnivers
Universul este o structură spaţio-temporală cu un număr de dimensiuni,
guvernată de legi ale fizicii.
Multiversul reprezintă mulţimea Universurilor paralele. Acest fenomen, al
Universurilor paralele, ar sugera existenţa aceluiaşi eu suprem, în

18
 perioade diferite, simultan,
în corpuri diferite, iar un călător în timp s-ar putea întâlni, simultan, cu toate
entităţile. Ca şi când un fluturaş i-ar „saluta” pe toţi din carusel.
Să zicem că sunt un călător în timp, şi în aceeaşi zi merg în anii ’90, unde
îmi întâlnesc o bunică, după care merg în anii 1700, unde întâlnesc o
persoană care îi seamănă bunicii. Adică eul ei suprem s-a materializat în două
corpuri diferite, dar eu am identificat-o, după un indiciu, să zicem, o aluniţă.
Ar fi amuzant să putem face asta...Eul suprem ar fi echivalent cu vârful
caruselului.

Omniversul este
tot ceea ce există în spaţiu, mulţimea Universurilor.
Universul provine dintr-un punct care conţine potenţialul său infinit.

19
 Uitându-mă la
imaginea animată a unui tahion, pe Wikipedia, după ce am văzut imaginea
de mai jos, am avut sentimentul cald al unui moment magic: al unei naşteri,
al trecerii dintr-o lume în alta. Al unei desprinderi dintr-o îmbrăţişare.
Asemănarea de formă a imaginilor şi imaginea traiectoriei unei comete,

m-au determinat să caut informaţii

despre Nibiru.

În limba akkadiană, o limbă afro-asiatică dispărută în anul 100 d.Hr., care

a fost vorbită în Mesopotamia, are sensul de traversare, tranziţie, punct de

20
maxim al traiectoriei anuale a soarelui, de exemplu în momentul
solstiţiului de vară.
[Caplice, Richard, Introduction to Akkadian/Introducere în
akkadiană, Biblical Institute Press, Roma, 1980]
Pe de altă parte, Rudolf Steiner şi Edgar Cayce sugerează următoarele.
Sistemul Solar era la început un glob de substanţă strălucitoare, gazoasă.
Aici era viaţă; forme de viaţă care devin oameni. Aceste entităţi nu au forme
fizice, ci o subtilă formă spirituală. Conştienţa lor se poate compara cu transa
profundă.
Soarele primordial a expulzat două entităţi, care au devenit Uranus şi
Saturn. Au rămas fluide dinamice şi forme de viaţă evoluate, de la transa
profundă, la somn fără vise. În această perioadă, corpul energetic era în curs
de dezvoltare.
O nouă masă de substanţă a fost expulzată, care devine Soarele
nostru. Alte planete se formează: Jupiter, Marte, Mercur şi Venus. Aveam
Soare şi planete, şi o masă de gaze şi lichide dense, care devin Pământ şi
Lună. Sub lumina Soarelui, gazele se separau de fluide.
Sună teribil de similar cu:
Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Şi a fost lumină.
Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.[Noul
Testament, Geneza].
În noua lume erau forme de viaţă: pre-umane, animale, vegetale. În
această perioadă se forma corpul astral.
Substanţa primordială a expulzat Luna, şi s-a format Pământul.
Pământul a devenit fizic, cu gaze, lichide şi materie solidă. Corpul fizic al
omului a fost format. Existau animale, plante, pietre, cristale şi materie
21
solidă. Ego-ul era în curs de dezvoltare. Asta se întâmpla acum aproximativ 4
miliarde de ani. Ego-ul este personalitatea fiecăruia, în existenţa actuală.
În concluzie, Nibiru şi Tiamat, două planete despre care se spune că,
în coliziune, au format Pământul, s-ar putea să fie o cometă şi un stadiu
primordial al Pământului.
Tiamat provine din akkadianul ti'amtum=tâmtu=mare/apă
[Burkert, Walter, The Orientalizing Revolution: Near Eastern
Influences on Greek Culture in the Early Archaic Age-Revoluţia
Orientului: Influenţe cvasiorientale asupra culturii elene în preistorie,
1993].
Tiamat poate deriva din sumeriană, ti=viaţă, şi ama=mamă.
[Palmer, Abram Smythe. Babylonian influence on the Bible and popular
beliefs : Tĕhôm and Tiâmat, Hades and Satan: a comparative study of
Genesis/Influenţa babiloniană asupra Bibliei şi credinţe populare:
Tĕhôm şi Tiâmat, Hades şi Satan: studiu comparativ al Genezei,
Londra, 1897].
Cuvântul Tiamat mai este asociat cu ideea de sare şi foc [dragon].
Iar Nibiru sugerează tranziţie. Cercetători de la NASA au studiat
pulbere provenind de la prima cometă identificată şi au datat-o: aproximativ
4 miliarde de ani; la formarea Sistemului Solar. Trecerea acestei comete poate
fi momentul Nibiru, momentul unei transformări.

22
 Apă sărată şi foc, îmi amintesc de Vulcanii Noroioşi-Berca din

Buzău, nu departe de Sărata-Monteoru. Un

peisaj de început de lume...

Imaginea tahionului
îmi aminteşte de separarea Pământului şi Lunii.
Universul şi Pământul s-au născut în mod similar. După ce două
entităţi s-au separat, au evoluat individual.
Poate nu întâmplător gravitaţia şi graviditatea, pe lângă un radical
comun, au în comun şi ideea de greutate.

Gravitaţia şi magnetismul

Unii fizicieni au sugerat că forţa gravitaţională este mai slabă decât

celelalte forţe, deoarece se pierde în dimensiuni ascunse, astfel încât noi
simţim doar o parte din intensitatea ei. Poate că este invers: gravitaţia

23
provine dintr-o dimensiune superioară, intrând în realitatea noastră. Dacă ar
avea originea în dimensiunea noastră, s-ar detecta gravitoni, care sunt pentru
noi ipotetici.
Ştiinţa se află în imposibilitatea de a explica fenomene non-fizice, cum
ar fi câmpurile magnetice, în termeni fizici. Câmpurile magnetice nu se
bazează pe particule fizice; ca şi gravitaţia, ele exercită o forţă, chiar şi în vid
[unde nu sunt particule fizice], astfel încât oamenii de ştiinţă au sugerat
particule imaginare, ca fotonii virtuali pentru a explica fenomenul. Ca şi în
cazul gravitaţiei, probabil forţele magnetice provin din dimensiuni
superioare, şi numai efectele lor pot fi resimţite în dimensiunea fizică.
Dimensiunile superioare sunt singura modalitate logică de a explica
fenomenele non-fizice.

Gaura Neagră

Fizicianul Paul Wesson şi echipa sa de la Universitatea din Waterloo,

Canada, afirmă că Universul evoluează în interiorul unei găuri negre uriaşe.
În modelul lui Wesson, energie din dimensiuni superioare se transferă în
dimensiuni inferioare, unde formează materia din Universul nostru.
Modelul Wesson, de asemenea, presupune că Universul s-ar extinde,
înainte de a deveni o singularitate, în concordanţă cu convingerea hindusă
bazată pe inspiraţie/expiraţie. Wesson are în vedere ideea Universului în

24
care dimensiunile sunt asemenea păpuşilor ruseşti
Matrioș ka.

Medicină şi spiritualitate

Există dovezi clinice care demonstrează eficacitatea tratamentelor

alternative, cum ar fi acupunctura şi energoterapia. Mai mulţi medici acceptă
că fiinţele umane au un corp de energie subtilă în interiorul corpului fizic.
Chiar şi aşa, sufletul încă nu are loc în teoriile oamenilor de ştiinţă,
medici sau cadre universitare, deoarece este imaterial, nu are substanţă, prin
urmare, nu poate fi studiat sau demonstrat. Dar acest lucru nu i-a oprit pe
unii medici să cerceteze stările superioare de conştienţă şi lumea sufletului.

25
 Experienţe dincolo de pragul morţii [DPM]

Doctorul Sam Parnia desfăşoară activităţi de cercetare DPM în

Southampton, Anglia. În cartea sa What Happens When We Die?/Ce se
întâmplă când murim? el descrie dovezi care sugerează subzistenţa
conştienţei după ce creierul a încetat să funcţioneze, iar pacientul este în
moarte clinică. El şi colegii săi au investigat peste 3500 de pacienţi cu
amintiri lucide din perioada de moarte clinică. Mulţi au fost copleşiţi de pace
şi bucurie. Unii au văzut o lumină strălucitoare şi au observat că timpul a
trecut mai rapid, iar unii au văzut îngeri, sfinţi sau creaturi mitice. Un pacient
a fost un băieţel de 2 ½ ani care a spus: Când mori vezi o lumină
strălucitoare şi eşti conectat la un cordon. Dr. Parnia a speculat că omul
are conştienţă independent de creier, acesta fiind doar un mecanism de
manifestare a gândurilor, la fel cum un televizor transpune unde radio în
imagini şi sunete. [Parnia, Sam, What Happens When We Die?, Hay
House, New York, 2006]
Dr. Raymond Moody, autorul cărţii Life after Life/Viaţă după
viaţă, este, probabil, cel mai popular cercetător al experienţelor DPM,
investigând mii de cazuri. O femeie în vârstă, care fusese oarbă din copilărie,
în timpul morţii clinice şi-a recăpătat vederea, şi a descris cu acurateţe
instrumentele şi tehnicile utilizate pentru a i se resuscita corpul. După ce şi-a
revenit, i-a spus medicului cine a intrat şi cine a ieşit din salon, ce au spus ei,
ce haine purtau, ce au făcut, totul fiind adevărat. [Moody, Raymond, Life
after Life, Bantam, New York, 1979].

26
 Aproape de moarte, experienţele pot fi împărţite în două categorii:
pozitive şi negative. În Beyond Death's Door/Dincolo de pragul morţii,
cardiologul Maurice Rawlings raportează experienţe care implică scenarii
neplăcute, imagini groteşti şi forme animale, oameni plângând, suferinţă.
Pentru că el a fost prezent lângă pacienţi, a înregistrat rapoarte autentice.
Astfel, Rawlings afirmă că cel puţin jumătate din experienţele DPM încep
chinuitor, ca apoi să devină luminoase, dar omul de obicei îşi aminteşte doar
aspectul plăcut, la revenire. Această teorie presupune că lumea de dincolo
este împărţită în lumi inferioare şi lumi superioare, iar sufletul se înalţă prin
ele.
O experienţă DPM, pozitivă, începe cu senzaţia de extracorporalitate,
urmată de o senzaţie de călătorie printr-un tunel, spre o lumină foarte
puternică. La capătul tunelului, apar cei dragi decedaţi, sau fiinţe de lumină.
Una dintre aceste fiinţe de lumină poate apărea ca o figură religioasă, un
înger păzitor. Aceasta induce o recenzie instantanee a vieţii, cu lux de
amănunte. Apoi se ajunge la o limită de care nu se poate trece. În acel
moment, omul alege dacă revine pe Pământ sau progresează în viaţa de după
moarte, sau i se spune ceva de genul: Misiunea ta nu este finalizată, sau
Nu este timpul să mori.
Tunelul întunecat spre lumină este un CCI. Numai aşa-zişii oameni
răi pot vedea evenimente din tărâmuri întunecate, deoarece aceştia au
vibraţii joase, negative. Cei buni nu văd niciun detaliu, doar un tunel
întunecat. De asemenea, un copil nu descrie nimic înfricoşător într-o
experienţă DPM. [Rawlings, Maurice, Beyond the Death’s Door, Bantam,
New York, 1991]

27
 Comunicare cu Lumea Cealaltă

Psihoterapeutul Allan Botkin, co-autor al cărţii Induced After-Death

Communication/Comunicare asistată cu lumea invizibilă, a dezvoltat o
tehnică prin care induce contactul între vii şi morţi, pentru a alina durerea
despărţirii. Tehnica se bazează pe frecvenţa de mişcare a globilor oculari,
care, controlată, induce o stare modificată de conştienţă. Această stare este
similară stării de vis [care este de obicei însoţită de mişcări involuntare rapide
ale ochilor], când pacientul este mai sensibil la stimuli non-fizici. Pacienţii
sunt instruiţi să se gândească la persoana iubită decedată, aşa cum şi-ar
imagina-o în momentul transei, pentru a evita inducerea unei amintiri. Li se
recomandă, de asemenea, să nu creeze scenarii, doar să fie receptivi la ceea
ce se întâmplă. Botkin a lucrat cu mii de pacienţi, cu o rată de succes de
98%. La un studiu, 94% din pacienţi cred că au trăit un contact spiritual,
chiar dacă doar 8% au crezut iniţial că este posibil.
[Botkin Allan, Hogan, Craig, Moody Raymond, Induced After-Death
Communication, Hampton Roads Publishing, Newburyport, 2005].

28
 Regresie temporală

Dr. Brian Weiss, autor al cărţii Same Soul, Many Bodies/Acelaşi

suflet, multe trupuri, foloseşte hipnoza pentru regresii în alte vieţi.
Ideea este că sufletul se materializează în mai multe trupuri. Încerc să
îmi explic acest fenomen, pornind de la ce spune copilaşul resuscitat, şi
anume că suntem legaţi cu un fir/cordon, probabil de un punct fix, ca la
carusel.
Materializarea mi-o imaginez ca pe un joc al unui pendul. Punctul fix
al pendulului se află în locaţia tainică a sursei.
Omul se materializează, dar rămâne în permanenţă conectat la sursă,
pendulând prin substanţa spaţio-temporală, în trecut, prezent şi viitor, care,
în funcţie de observator, se suprapun. Încerc să argumentez această
afirmaţie. timp

spaţiu
În imaginea anterioară este reprezentată noţiunea de spaţiu-timp.

29
 Unele din cele mai interesante entităţi din teoria relativităţii sunt
tahionii, particule ipotetice care se deplasează mai repede decât lumina. Ele
se disting de bradioni, care se deplasează cu viteză mai mică decât viteza
luminii. În timp ce bradionii sunt familiari şi includ protoni, electroni şi
neutroni, tahionii nu au fost niciodată observaţi.
Bradioni Tahioni
Se deplasează cu viteză subluminică Se deplasează cu viteză
supraluminică

Materie obişnuită Materie exotică [neidentificată]

Adaugă energie şi moment şi sunt Adaugă energie şi moment şi sunt
acceleraţi încetiniţi
c este limita superioară a vitezei lor c este limita inferioară a vitezei lor
c-viteza luminii
Tahionii au o proprietate curioasă: pentru unii observatori, ei
călătoresc înapoi în timp. Imaginile următoare arată un tahion creat,
propagându-se în spaţiu, şi modul în care trei observatori percep acelaşi
tahion.
timp mai târziu

spaţiu/ acum

30
 Observatorul A îl percepe avansând în timp, de la crearea sa, în
momentul acum. Se propagă de la acum, spre mai târziu, dar ne aflăm
într-un spaţiu al simultaneităţii, fapt redat de cele două plane paralele. Ca şi
cum observatorul ar fi urcat pe un carusel.
Observatorul B se mişcă în direcţia de propagare a tahionului. El
percepe tahionul într-un spaţiu al simultaneităţii, acum, care conţine
evenimentul creaţiei tahionului. Într-adevăr, spaţiul acum conţine toate
evenimentele din istoria tahionului. Deci, tahionul există doar acum pentru
observatorul B. Adică pentru B, tahionul are viteză infinită - acesta parcurge
o distanţă în cel mai scurt timp - şi a dispărut spre infinit în aceeaşi clipă,
acum. Observatorul ar fi un fluturaş care zboară pe lângă un carusel.
timp acum

spaţiu
În final, observatorul C, care se mişcă mai repede, în aceeaşi direcţie,
percepe tahionul călătorind în trecut. Acesta este creat în spaţiul acum al
simultaneităţii şi se propagă spre mai devreme. Ajunge înainte de a fi fost
creat; înseamnă că a călătorit înapoi în timp.

31
 timp mai devreme

spaţiu
Principiul relativităţii ne asigură că rapoartele tuturor observatorilor
sunt corecte.
Resursă: John Norton, Universitatea Pittsburgh, Cursul Einstein for
Everyone/Einstein accesibil oricui

Future-viitor
Light-lumină
Cone-con
32
 Space-like-spaţial
Time-like-temporal
Past-trecut
Present-prezent
Hyperspace-hiperspaţiu
Oare nu este exact aceeaşi idee, exprimată liric?
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
Mihai Eminescu-Glossă
Oare nu este exact aceeaşi idee, exprimată plastic?

33
 Pendulul lui Foucault şi o structură familiară

Privit de sus, pendulul poate fi reprezentat printr-o imagine

asemănătoare cu o roată de bicicletă.
În centru se află esenţa supremă a fiecăruia dintre noi, de care nu ne

despărţim niciodată, şi la care ne întoarcem

mereu.
Spiţele pot fi canale de comunicare, iar punctul lor de intersecţie cu
roata, reprezintă viaţa propriu-zisă, la un moment dat.

34
 Janta se poate asocia cu linia timpului, care, pentru observatorul din
punctul zero
De foarte sus /Din polul plus/De unde glodul/Pământurilor n-a
ajuns [Ion Barbu-Oul dogmatic], poate fi roata timpului
[Durata-înscrie-în noi o roată]. [Ion Barbu-Oul dogmatic]

Roata Vieţii-Dazu, China, secolul 7 d.Hr.

Weiss utilizează tehnica de regresie temporală terapeutic, pentru a găsi
cauzele traumelor emoţionale din viaţa actuală, ajutând eul suprem să
transpună persoana în cauză, în viaţa din care provin problemele. Acest
demers este de multe ori suficient pentru eliberare emoţională imediată, sau
sugerează ce trebuie făcut pentru a remedia problema.
Am avut curiozitatea să experimentez o regresie temporală. Voi face
rezumatul unei şedinţe.
Terapeutul spune că trebuie să fii relaxat, ceea ce îţi induce pe toată
durata şedinţei, cu voce plăcută şi un fond muzical instrumental, ambiental.
Mi-a spus să am încredere în primele imagini pe care le percep, să nu
încerc să controlez nimic din ceea ce percep, să nu exprim mental nicio
părere.

35
 Am discutat despre simţul meu dominant. Cele cinci simţuri ale mele:
văz, auz, gust, miros, pipăit nu au nimic special, în schimb percep emoţii. Aş
putea spune chiar că absorb emoţii negative, după care, nu ştiu de unde îmi
provine starea de disconfort.
Am făcut exerciţii de vizualizare a unui obiect, încercând, după ce
închid ochii, să reţin cât mai multe detalii: culori, forme, temperatură,
textură. A fost un exerciţiu de activare a simţurilor.
Mi s-a spus că transa hipnotică este o stare de semi-conştienţă. În caz
de nevoie, poţi să ieşi din transă.
M-am aşezat confortabil, fără pantofi, acoperită cu o pătură. Mi s-a
spus că în timpul transei, scade temperatura corpului.
Apoi m-am concentrat asupra vocii terapeutului, care mi-a indus un
ritm al respiraţiei, sugerându-mi să îmi relaxez pe rând: picioarele,
abdomenul, spatele, umerii, gâtul, muşchii faciali, mâinile, fiecare deget,
fiecare fibră, fiecare celulă, fiecare atom.
Mi s-a spus să aleg o culoare protectoare. Nu am fost hotărâtă. Am
oscilat între roz, albastru şi violet, încât nu am reuşit să îmi umplu corpul cu
nicio lumină colorată, care trebuia să îmi învăluie corpul cu energie pozitivă
şi să înlăture orice disconfort. M-am oprit, totuşi, la albastru.
Apoi am fost invitată să cobor, pe rând, 4 scări a câte 20 de trepte, tot
mai adânc.
Deşi nu eram încălţată, problema mea era că dacă am de coborât o
scară, cum de regulă port tocuri, trebuie să fiu atentă la coborâre. Deci nicio
şansă să mă desprind de realitate...

36
 Nu vreau să parodiez o astfel de terapie. Descriu o experienţă.
Problema nu a fost terapeutul, ci eu, pentru că nu m-am detaşat de cotidian.
Am un respect deosebit pentru cei care pot trăi stări speciale!
Iniţial, trebuia să îmi imaginez o pajişte, apoi o mare, după aceea o altă
mare, stranie, cu cer auriu, şi în final, din nou o mare obişnuită, cu pescăruşi,
nisip cald, apă plăcută, cer senin, scoici. Mi le-am imaginat, dar vag.
Lângă ultima mare se află o clădire

rotundă, biblioteca tuturor

vieţilor.
Am dedus că am coborât, sau ar fi trebuit să cobor în corpul

energetic,

37
 astral,

mental şi al destinului,
acesta din urmă deţinând biblioteca. Corpul destinului este acel corp subtil
care înregistrează faptele noastre, respectând legea cauzei şi efectului; „culegi
ce ai semănat.”
Am fost dezamăgită, pentru că nu am reuşit să regresez nicăieri, drept
pentru care am solicitat, în format electronic, o şedinţă, în ideea că poate
reuşesc vreodată să călătoresc în timp.
Încă nu am reuşit. Singura dată când mi s-a întâmplat ceva mai
neobişnuit, a fost într-o stare de semi-veghe, în patul etajat al copilului meu.

38
Am avut senzaţia că plutesc, şi de teamă să nu „mă lovesc” de patul de sus,
m-am trezit de-a binelea.
În schimb, recent, am avut un vis, cu o noapte înainte de a vizita

Vulcanii Noroioşi, la Berca-Buzău.

Am văzut, de undeva, de sus, un cerc împărţit în 12 sectoare. Am

putut citi pe rând, în fiecare: Tuatha Dé Danann-

Tara, Avalon, Dacia, Stonehenge-Friar’s Heel-Broceliande, Ungaria,
Grecia, Portugalia, Franţa, Elveţia, Rusia, SUA, România.
Apoi, cercul a început să se rotească, asemenea unui titirez, şi s-a
transformat într-un vârtej care m-a dus într-o sală de cinema. Eram surprinsă
că nu îmi era teamă. Eram calmă.
Pe ecran, a început un film cu 12 episoade, în care eu eram personaj
principal.

39
 În Tara, Irlanda, mă chema
Aideen, eram prinţesă şi am fost mult timp despărţită de cel pe care îl
iubeam, din cauza vrăjilor unei femei, care m-a transformat în fluture
albastru. Ţinutul era condus de un fel de divinitǎț i, Tuatha Dé Danann.
Citisem povestea celtică The Quest for Aideen/ În căutarea lui
Aideen...
Legătura dintre Tara şi Tuatha Dé Danann este din perioada
pre-celtică. M-a atras mereu monumentul de la Newgrange, despre care se

spune ca are 5000 de ani.

40
 În zilele dinainte şi după solstiţiul de iarnă, din 17 în 23 decembrie, la
răsăritul Soarelui, lumina pătrunde prin acoperişul monumentului şi
luminează incinta, în alte condiţii cufundată în întuneric. Fenomenul durează
cam 17 minute, şi nu se mai repetă în alt moment al anului.
Aceasta este o structură reprezentativă de pe pereţii monumentului.

Încerc să găsesc analogii cu realitatea.

Primul nostru univers este casa părintească. Suntem fascinaţi de
cozonacii bunicii, de sărbători.
De pe un platoul în care se află cozonac cu stafide, rahat, nucă şi mac,

de exemplu, invitaţii preferă

nuca sau macul. Pentru că felia are mai multă umplutură, sau pentru
traiectoria spirală a acesteia.
41
 În copilărie, eram fascinată de spirale, iniţial gastronomice. Aveam

colecţie de acadele şi napolitane, în formă de

spirală.
Apoi, în grădină, am descoperit melcii. Am învăţat cântecelul
Melc, melc codobelc
Scoate coarne boureşti
Şi te du la baltă,
Şi bea apă caldă,
Şi te du la Dunăre,
Şi bea apă tulbure,
Şi te suie pe-un buştean,
Şi mănâncă leuştean.
Prietenele maghiare mă învăţaseră versiunea în limba lor, care mi s-a
părut mai categorică. Mi se părea că

melcii se lăsau mai repede invocaţi

la sonorităţi fino-ugrice.
Csiga biga buly ki, [cigo bigo bui ki] – Ieşi melc codobelc,
42
 A szarvadat dugd ki ! [o sorvodot dugd ki] – Scoate corniţele!
Ha nem dugod meg bánnod ,[ho nem dugod meg banod] – Nu
le scoţi, vei regreta,
Nem leszek jo baratod. [nem lesek io boratod] – Şi pierzi
prietenia mea.
Cât de autoritar îmi sună acum…În paranteză am scris o pronunţie
aproximativă.
Dar asociasem sunetul cu spirala, cu schimbarea, trecerea dintr-o stare
în alta. În cazul acesta, ieşirea melcului din căsuţa lui.

Am început să văd spirale peste tot: în

floarea-soarelui, trandafiri, varză,

conuri de pin pe care le culegeam din parc.

De Paşti primeam ouă încondeiate, cu desene în formă

de spirale. Devenisem pasionată de ouă de cucuvea, pe

43
care le culegeam din turla bisericii din faţa casei. Aveam trecere la biserică,
pentru că ai mei erau prieteni cu Piţi Baci [Pici Bácsi], clopotarul.
Era o biserică reformată. Zilnic, la 12.00, Piţi Baci urca să tragă
clopotele. De multe ori, îl urmam, şi ieşeam fericită cu noi exponate pentru
colecţia mea. Din păcate, colecţia mea de ouă de cucuvea, a rezistat până
când mama a simţit un miros suspect în partea de jos a dulapului meu cu
jocuri…
Revenind la vis, în Avalon eram una din preotesele Marii Zeiţe.

În Dacia, am
reţinut o bisericuţă dintr-un sat uitat de lume, în care mă aflam în faţa unui
altar, urmând să mă căsătoresc cu un personaj brunet, cu ochi de culoare
închisă. Ba chiar îmi răsunau în minte clişeele „Se logodeşte robul lui
Dumnezeu...cu roaba lui Dumnezeu..., în numele Tatălui, al Fiului şi
al Sfântului Duh, Amin” şi „Se căsătoreşte robul lui Dumnezeu... cu
roaba lui Dumnezeu..., în numele Tatălui, al Fiului şi al Sf ântului
Duh, Amin”, fără a reţine însă vreun nume, după ce m-am trezit. Vedeam

44
imaginea pe ecran, fără sonor. Acesta era asigurat de creierul meu. În caz
contrar, trebuia să „aud” cuvinte în limba dacă...

În Franţa, Bretagne, în
pădurea Broceliande, mă ocupam de ierburi, împreună cu o ...elevă de-a mea,
care a făcut un atestat la limba franceză despre tratamente alternative pe bază
de plante. Locuiam în apropierea mormântului lui Merlin, şi lucram cu druizi.
Mă chema Sylvie. Acum îmi place mult numele Silvia. Pe una din
bunicile mele a chemat-o Silvia. Nu am cunoscut-o. Cei care au cunoscut-o
spuneau că semăn cu ea.
Am avut o elevă, Silvia. Avea un cont pe site-ul Clopoţel, Lady of
the Lake. Acum locuieşte în Anglia. Îmi făcea plăcere să lucrez cu ea.
În clasa a 12-a am vrut să mă înscriu la facultatea de silvicultură, dar
nu se potrivea cu fizicul meu, aşa că am renunţat.
Încă nu am şi o fetiţă. Dacă voi avea, o va chema, cu siguranţă, Silvia.
Din Bretagne, mergeam în pelerinaj la Stonehenge. Acolo aveam
locaţia preferată, Friar’s Heel. Friar, în engleză înseamnă abate. Dacă
anagramez patru litere din F-R-I-A-R obţin F-A-R-I, ce mă duce cu gândul
la Abatele Faria, cunoscut din Contele de Monte Cristo.

45
 Alexandre Dumas tatăl [24 iulie 1802 - 5 decembrie
1870], dar Abatele Faria [30 mai 1746 - 20 septembrie 1819] a fost călugăr
catolic de culoare, unul din fondatorii hipnotismului.

Pădurea Broceliande este în Bretagne, Paimpont, în Franţa, dar unii

oameni de ştiinţă susţin că ar fi, ca şi Avalonul o locaţie legendară. Acolo
este amenajat un mormânt, despre care se spune că este al lui Merlin, şi
este şi o fântână, numită Fântâna Tinereţii.
De câte ori le vorbesc elevilor despre Bretagne, sunt emoţionată, iar
cuvântul PILGRIM/PELERIN îmi induce nostalgia unor alte lumi.

46
 Copilul meu, în vârstă de 11 ani, joacă World of Warcraft. A
menţionat numele Freya, şi a spus că este druidă. A adăugat „ca tine, cu
plante, cu animale...”
Ulterior am citit legende nordice. Zeiţa dragostei, în mitologia nordică

se numeşte Freya şi are, pe lângă alte animale şi ciudăţenii,

două pisici.
Îmi place când îmi povesteşte copilul meu despre

Well of Eternity [Fântâna Eternităţii] din

World of Warcraft.
În vis, mă ocupam de vindecare pe bază de plante şi Reiki. Îmi
foloseam energia mâinilor, aveam un pendul, cristale, Tarot, şi eram adept

47
Wicca, un mod de viaţă bazat pe armonie între elementele naturii [air-aer,

water-apă, earth-pământ, fire-foc].

De mică am fost fascinată de aceste aspecte. Abia recent mi-am dat
seama de ce nu este indicat să se risipească energie încercând să se afle
viitorul.
Am cumpărat recent un pendul din cristal, a cărui autenticitate este
discutabilă. Mândră de achiziţia mea, citind despre cum se curăţă chakrele cu
pendulul, am experimentat pe toată familia. Nu ştiu ei cum s-au simţit, dar
eu m-am simţit epuizată de câteva ori. Ba chiar am leşinat într-un taxi, având
pendulul la mine. Ceea ce m-a determinat să îl „redau naturii”, cum mi-a
sugerat cineva în care am încredere, a fost faptul că s-a îmbolnăvit pisica
mea. Pe care, evident, am testat jucăria...
À propos de vindecarea pe bază de plante, am o colecţie de reviste
Leacuri şi terapii, şi sunt tentată să apelez la produse naturiste, când mă
confrunt cu probleme de sănătate.
În legătură cu energia mâinilor, am avut mici „succese”, cu papagalul
meu, Verdi, pe care îl prinsese o fetiţă în uşă. I-am rugat pe curioşi să iasă
din cameră, l-am „drăgălăşit” cum stătea pe rama unui tablou, şi şi-a revenit.

48
 La fel procedez cu cei doi câini, când au probleme care îmi atrag
atenţia. Îmi „plimb” palmele deasupra blăniţei lor până când observ că sunt
fierbinţi.
L-am ajutat pe un pisoi al mamei mele, şi pe pisica mea de acum, după
ce am bombardat-o cu energii negative.
Personal, mi-am „rezolvat” o durere de măsea, ce mă chinuia de vreo
două săptămâni, în care am înghiţit algocalmin fiole, fără rezultat.

Aici se încheie paralela

Reiki cu visul meu.
În liceu, am avut o perioadă când le spuneam colegelor horoscopul
zilnic. Era coadă la banca mea, deşi eu ştiam că bat câmpii. De multe ori
întâmplător aveam dreptate, de aceea câştigasem oarecare credibilitate.

49
 Sunt fascinată de Tarot, de semnificaţiile care s-ar putea ascunde în

spatele imaginilor.
Iubesc arta abstractă şi rebusul. Aş sta ore întregi fără să mă plictisesc într-o
expoziţie, sau la careuri de definiţii.

În Ungaria
eram implicată în cea mai veche meserie, împreună cu sora mea [în vis]. Mi
se spunea Madame.
50
 Acum, dimpotrivă, am convingerea că aceasta este ultima resursă la
care poate recurge o femeie. Este o preocupare care consumă extrem de
multă energie, ceea ce duce la autodistrugere, şi nu este un câştig energetic
nici pentru beneficiarul serviciilor.
În realitate, nu am fraţi. Sora din vis este acum o prietenă cu care am
multe în comun: culoarea ochilor şi a părului, numele noastre au litere
comune, soţii noştri au acelaşi nume, şi copiii noştri, nume asemănătoare
[Alexandru/Alesia]. Acestea sunt doar câteva exemple...

În episodul din Grecia am avut o

căsnicie ratată, bazată pe neîncredere reciprocă, cu acelaşi personaj brunet
din Dacia.

În Portugalia eram asistenta

Abatelui Faria, care se ocupa de hipnoză.

51
 În timpul lui Napoleon [15 august 1769 - 5 mai
1821], m-am văzut într-un subsol, cu viermi şi şerpi. O imagine de coşmar.
Am această fobie. Am o cunoştinţă care îmi induce o stare de disconfort.
Ştiu că îl admiră pe Napoleon. Dar disconfortul mi-l induce dinainte de a-mi
spune că îl admiră pe Napoleon...

În acelaşi vis eram psihiatru, în

Elveţia. Am un master în psiho-pedagogie.

Spre sfârşitul visului, studiam teosofie

în Rusia. Apreciez cercetările Helenei Blavatsky

52
 În penultima viaţă eram actriţă, în SUA, am jucat în Vrăjitorul din

Oz, şi am trăit coşmarul unei

tornade.
În acelaşi episod, am cunoscut un bărbat, în Franţa, în 1951, cu care

mă plimbam pe străzile Parisului, ascultam Yves Montand

şi Edith Piaf. În 1951 el a murit.

În două vieţi, în vis, „am murit” din cauza unor probleme renale.
Probleme care nu îmi sunt chiar necunoscute. Asta mi-a dat de gândit.
Dar...poate este o refulare a subconştientului, o plăsmuire a minţii, deoarece
deocamdată nu pot decât să speculez analogii. Aceste detalii pe care le-am
scris, le-am visat, probabil, în câteva secunde, sau cel mult minute.
53
 Dr. Michael Newton, autor al cărţii Journey of Souls/Călătoria
sufletelor, utilizează hipnoza, dar în loc de regresia în alte vieţi, s-a
specializat în inducerea transei între vieţi. Faptul că mii de subiecţi relatează
experienţe similare, ar putea fi un argument, potrivit căruia sufletul şi
reîncarnarea sunt reale. Poate faptul cel mai interesant din activitatea de
cercetare a lui Michael Newton este că sufletul rămâne într-o dimensiune
superioară, şi transmite doar o parte din esenţa sa corpului uman. Când
corpul moare, esenţa sufletului se întoarce la sursa acesteia, cu amintiri şi
experienţe. Aceste idei sunt în consens cu un pendul, sau cordon/fir cu care
suntem legaţi de un punct fix.
Dr. Ian Stevenson, autor al cărţii Where Reincarnation and Biology
Intersect/ La confluenţa reîncarnării cu biologia, a studiat sute de
cazuri, în care răni suferite în vieţi trecute corelează cu semne din naştere,
sau malformaţii congenitale în viaţa actuală. De asemenea, el scrie despre
copii mici, care vorbesc spontan despre amintiri din vieţi trecute, chiar şi în
culturi care nu cred în reîncarnare. Unul dintre copiii intervievaţi, a avut
amintiri din perioada dintre vieţi. Acesta a vorbit despre cer, despre alegerea
momentului naşterii, chiar şi a părinţilor. Unii au spus că a renaşte nu este o
pedeapsă pentru păcate din trecut, ci o oportunitate pentru suflet să
evolueze, ceea ce confirmă cercetarea lui Michael Newton şi Brian Weiss.
Stevenson a scris despre o femeie care era tratată prin regresie temporală,
după ce a fost violată. Ea a fost regresată înainte de naştere, şi a spus că ea a
decis că un incident traumatic ar fi necesar în acel moment din viaţa ei, cu
scopul de a-i schimba direcț ia evoluț iei.

54
 Extracorporalitate

Este un fenomen comun momentelor DPM, dar poate să apară, de

asemenea, în timpul stării între somn şi veghe - când corpul fizic doarme,
dar mintea este trează. Călătoria astrală este un fenomen superior
extracorporalităţii, deoarece implică ideea de a explora planul astral [dincolo
de dimensiunea fizică].
Robert Monroe [30 octombrie, 1915–17 martie 1995] a fost, probabil,
cercetătorul extracorporalităţii cel mai cunoscut şi respectat. Prima sa carte,
Journeys out of the Body/ Călătorii în afara trupului, descrie primele
sale experienţe, şi încercările lui de a înţelege şi de a obţine control asupra
acestei condiţii. În experimente repetate, a încercat să găsească dovezi ale
acestui fenomen.
În cărţile, Far Journeys/ Călătorind departe şi Ultimate Journey/
Călătorie în Absolut, Monroe a început să exploreze Universul. El a făcut
cunoştinţă cu fiinţe inteligente, şi a început să descopere mistere ale
Universului. A identificat şapte inele în jurul Pământului, care sunt cele
şapte sub-dimensiuni astrale. El a întâlnit un număr de persoane decedate, în
inelul cel mai apropiat de Pământ, care nu au fost conştiente de faptul că au
murit, şi le-a ajutat să meargă mai departe. Monroe a ştiut că există mai mult
decât dimensiunea fizică. El ştia că aşa-numita moarte nu este sfârşitul, şi că
vieţile noastre sunt numeroase călătorii de descoperire de sine, în jocul
cosmic al lui Dumnezeu.

55
 Resurse:
Monroe, Robert, Far Journeys, Broadway Books, New York,
1992
Monroe, Robert, Journeys out of the Body, Broadway Books,
New York, 1992
Monroe, Robert, Ultimate Journey, Three Rivers Press, New
York, 1996
Newton, Michael, Journey of Souls, Llewellyn Publications,
Woodbury, 1994
Stevenson, Ian, Where Reincarnation and Biology Intersect,
Praeger, Westport, 1997
Weiss, Brian, Same Soul, Many Bodies, Free Press, New York,
2005
Dimensiuni

Dimensiunile nevăzute alcătuiesc o proporţie mai mare a Universului

decât părţile vizibile - fizicienii ştiu acest lucru, şi numesc părţile nevăzute
materie/energie întunecată, pe care eu le numesc materie/energie invizibilă.
Ştiinţa convenţională nu a expus încă o teorie accesibilă, referitor la
dimensiuni superioare, aşa că apelăm la antichitate.

56
 Pitagora afirmă că acest Univers,
alcătuit din şapte zone, este plin de creaturi. Spiritualitatea orientală descrie
şapte dimensiuni – dimensiunile inferioare exprimă aspectul material, iar cele
superioare, aspectul energetic, ș i sunt mai subtile. Cele şapte dimensiuni nu
sunt locaţii specifice, separate; ele se întrepătrund, şi ocupă acelaşi spaţiu.
Diferite niveluri de conştienţă sunt necesare pentru a percepe diferite
dimensiuni.
Kabala are propriul sistem de cosmologie, numit Arborele Vieţii.
Acesta are zece lumi, structurate pe şapte dimensiuni, ca în sistemele
orientale.

57
 Trei grupuri de trei sunt evidente în Arborele Vieţii..

Grupul de sus [coroană-înţelepciune-lumină], este

al spiritului, grupul din mijloc [forţă-compasiune-frumuseţe] este al

58
sufletului, şi grupul de jos [glorie-victorie-creaţie],
este al corpului mental, emoţional şi energetic.

1-5 dimensiuni
Fiecare din cele şapte dimensiuni, are şapte subdimensiuni.
Modelul celor şapte dimensiuni se repetă la scară mai mică [asemenea
unui fractal], în subdimensiuni.

59
 6 dimensiuni

7 dimensiuni

60
 Dimensiuni şi subdimensiuni
Existenţă Nimic Lumină Corp Cosmos Sistem Nu există nimic
negativă Infinit infinită fizic Solar dincolo de
Zero Lume infinit
Existenţă primordială Infinit/Metavers
pozitivă Lume a Absolut/Univers
ideilor 7. Sursă, eul
Lume a suprem
dezvoltării 6. Dimensiune
ideilor supraumană, eu
Lume suprauman
materială 5. Dimensiune
superioară, eu
superior

4. Dimensiune
creativă
3. Dimensiune
mentală

2. Dimensiune
emoţională
1. Dimensiune
fizică
Spaţiu
condensat Bose-
Einstein

Punct Zero
Zero Absolut

Universul este creat când câmpul de conştienţă al Absolutului

activează o sferă de materie primordială, trecând din existenţa
pozitivă, în existenţă negativă.
61
 Energiile din dimensiuni superioare, influenţează dimensiunile
inferioare.
Aspectul energetic predomină în dimensiuni superioare, şi aspectul
material în cele inferioare. În dimensiuni dense, inferioare, conştienţa este
restricţionată de materie. Cum conştienţa progresează, materia o eliberează
treptat, şi aspectul energetic devine predominant. Conştienţa se dezvoltă
exponenţial.
Robert Monroe şi-a dat seama că dimensiunile pe care le-a vizitat
aveau inele [sub-dimensiuni]. El a folosit termenul de inel, în loc de
subdimensiune, deoarece forma cea mai naturală din Univers este cercul, în
spaţiu, sfera. Stelele şi planetele sunt sferice, dar la fel sunt galaxii şi sisteme
solare – materia solidă se poate concentra într-un disc plat, dar materia şi
energia invizibile, subtile, din dimensiuni superioare, formează o aură
protectoare sferică în jurul galaxiilor şi sistemelor solare. Deci dimensiunile
sunt sfere concentrice. Monroe avea un termen pentru „inelele” vizitate în
cursul experienţelor astrale. Le-a numit niveluri de „focus”, cuvânt ce are
conotaţia concentrării, a unui anumit nivel de conştienţă.
Materia din dimensiuni superioare poate pătrunde cu uşurinţă în
dimensiuni inferioare, pentru că este subtilă. Spaţiul dintre particulele de
materie solidă este ocupat cu materie subtilă din dimensiuni superioare. Să
ne imaginăm o găletuşă cu jucării. Am putea crede că este plină, dar există
spaţiu între jucării. Un copil poate umple spaţiul cu nisip, apoi cu apă, peste
nisip.
Această analogie descrie principiul, dar nu redă dimensiunile diferite
ale particulelor, aşa că avem nevoie de un alt exemplu. Un metru cub de apă

62
are greutatea de o tonă, în timp ce un metru cub de abur, cântăreşte numai
590 g. Apă şi abur, sunt, ambele, stări ale moleculei H2O, singura diferenţă
fiind că aburul este de 1.700 de ori mai puţin dens decât apa. Densităţi
diferite sunt datorate unei creşteri energetice a unei singure subdimensiuni.
Putem să ne imaginăm cât de subtile sunt particulele din dimensiunea
emoţională/supraumană.
Oamenii de ştiinţă, în căutarea materiei şi energiei invizibile în spaţiu,
trebuie să caute, nu mai departe de lumea subatomică, deoarece aceasta
penetrează materia solidă. Materie din şapte dimensiuni constituie ce vedem
în jur, inclusiv corpurile noastre. Dar putem vedea numai materia solidă,
deoarece atât ne permite conştienţa. Materia invizibilă este energetică şi
energia invizibilă, este materia din dimensiuni superioare, non-fizice.

Fractali

Fractalii sunt modele care se repetă la

scară mai mică; un model din macrocosmos, se repetă în microcosmos. De
exemplu: o galaxie este o mulţime de stele, rotindu-se în jurul unui nucleu
central. Acest model poate fi văzut la scară mai mică în Sistemul Solar, cu
63
planetele, în rotaţie în jurul Soarelui. Acelaşi model poate fi văzut la nivel
subatomic, cu electroni, în rotaţie în jurul nucleului.
Care este conexiunea cu cele şapte dimensiuni? Ştim că fiecare dintre
cele şapte dimensiuni are şapte subdimensiuni, dar scara, de asemenea,
creşte. Cele şapte dimensiuni la care ne-am referit, sunt echivalente cu şapte
subdimensiuni, dintr-o serie superioară de dimensiuni cosmice.
Cele şapte dimensiuni ale Sistemului Solar sunt parte a dimensiunii
cosmice. Există şapte dimensiuni cosmice - un total de patruzeci şi nouă de
dimensiuni în Univers.
Sisteme solare urmează acelaşi tipar, la o scară mai mică. Dimensiunea
fizică şi energetică există simultan, la fel, dimensiunea mentală şi creativă.

64
 Vid
Univers 7 dimensiuni 7. Sursa, 7-eul 7
cosmice dimensiune suprem dimensiuni
supremă solare plan
6-eul
6. Dimensiune creativ
supra-
superumană plan
uman
5. Dimensiune mental
superioară 5-eul afectiv
4. Dimensiune superior eteric
creativă fizic
4-eul
3. Dimensiune
creativ
mentală
2. Dimensiune 3-eul
emoţională mental
1. Dimensiune
2-eul
fizică
emoţio-
nal

1-eul
fizic

Spaţiul intergalactic nu este gol; este compus din particule din

dimensiunea 49. Acestea manifestă Universul, din Metavers. Invazia de
particule îndepărtează galaxiile, şi fac Universul să se extindă. Particulele din
dimensiunea 49, se combină pentru a forma dimensiunea 48. Particulele din
această dimensiune, se combină pentru a forma dimensiunea 47, şi aşa mai
departe. În timp, s-a format materia solidă a dimensiunii 1, şi a apărut
65
Universul vizibil. Spaţiul interstelar este compus din materie subtilă din
dimensiunile 49-7.
Dimensiunea 7 [fiind cea mai densă] se combină, pentru a forma cele
şapte dimensiuni ale Sistemului Solar, şi toată materia de aici. Vidul din
Sistemul Solar este compus din materie subtilă din dimensiunile 7-2
[dimensiunea 1 este materie solidă].
La sfârşitul duratei de viaţă a Universului, toată materia se va
dezintegra lent, în dimensiunea 49, apoi trece în existenţă negativă,
determinând Universul să se contracte. Procesul va reîncepe, la formarea
unui nou Univers.

În Marea Trecere...

În localitatea natală a mamei mele, la poalele Pietrei Craiului, încă se

respectă ritualuri funerare, care pentru cel din exterior par ciudate.
Voi descrie ce am reuşit să culeg de la cei care păstrează aceste tradiţii.
Este foarte bine ca în momentul agoniei muribundului, cineva să aibă
o lumânare la îndemână, pentru ca acesta să nu intre fără lumină în lumea
cealaltă. Aceasta este tradiţie celtică.
La celţi, Samhain [31 octombrie-1 noiembrie] este un moment în care
graniţele dintre lumea celor vii şi lumea celor morţi devin mai subtile,
permiţând entităţilor supranaturale să treacă în lumea noastră, pentru a
socializa cu oamenii. Acesta este momentul din an, când sufletele strămoşilor
sunt sărbătorite. Samhain este un moment în care ofrande elaborate sunt
adresate strămoşilor. Adesea, o masă va fi pregătită, cu mâncarea preferată a
celui decedat, şi se cântă, în amintirea lui. O uşă sau fereastră pot fi deschise
66
spre vest şi cel decedat este invitat să participe. Mulţi lasă o lumânare aprinsă
să ghideze calea celui decedat. Masa şi cântecele fac parte din ritualul funerar
din zilele noastre.
Aceste date coincid cu Halloween şi cu o sărbătoare a morţilor pe 1
noiembrie, iar ritualurile coincid cu ritualurile noastre funerare.
[Campbell, John Gregorson, The Gaelic Otherworld/Lumea Cealaltă
galică, Birlinn Ltd., Edinburgh, 1900]
După deces, corpul se spală, şi se îmbracă cu haine noi, aşa cum ne
pregătim de călătorie.
Se măsoară lungimea decedatului cu o sfoară, pentru a i se face sicriul,
care, adus acasă este tămâiat de 3 ori înainte de a fi ocupat.
Se aşează decedatul pe masă, în sicriu, cu capul spre răsărit.
Dintr-o lumânare topită se modelează o cruce, care i se pune în mână.
Lumânarea de ceară este întâlnită şi la druizi, şi la şamani.
Revenind la ritualuri funerare, mâinile se aşează pe piept; mâna
dreaptă peste mâna stângă.
Am rugat-o pe mama să îmi explice cum se modelează lumânarea care

se pune în mână, şi explicaţia ei m-a condus la Ankh .

Zeii egipteni sunt reprezentaţi purtând acest simbol pe piept, cu
braţele încrucişate, dar se pare că simbolul este mai vechi decât civilizaţia
egipteană şi semnifică viaţa eternă.

67
 Ideea comună în cele două desene este cercul, care ar reprezenta
Soarele. Primul desen este din Newgrange, Irlanda, al doilea, din Egipt. Al
doilea pare mai „cizelat”.
Revin la ritualul funerar.
De degetul mic de la mâna dreaptă se leagă un ban găurit, şi în sicriu
se pun 24 de monede, pentru a plăti cele 24 de vămi ale văzduhului, tradiţie,
se pare, iudaică.
În Avalon, cei care mureau, erau duşi cu o barcă la locul de veci. Aș a
a fost dus Arthur de sora lui, Morgaine.
Banul acela ar fi, simbolic, plata „gondolierului”.
Se construieşte un „accesoriu” numit „arar”, din pânză albă, rulată, pe
care se aplică, în spirală, un fir dublu, răsucit, roşu şi negru. Ararul se pune la
căpătâi, pe o perniţă. În mod similar, se face un brâu, un cordon,

68
 care se aşează în
sicriu, în dreptul taliei decedatului. Culorile roşu şi negru pot reprezenta
viaţă şi moarte.
Cuvântul „arar” mai are sensul de „bucată de pânză impermeabilă cu
care se acoperă ceva”. Provenienţa cuvântului este turcă.
Cordonul poate simboliza revenire, iar ararul, protecţie.
Ambele accesorii par a fi desprinse din tradiţia buddhistă. Ararul ar fi

echivalentul eului suprem care intră şi iese prin fontanelă,

69
iar brâul, al cordonului de argint cu care este legat corpul

astral.
În sicriu se pun obiecte personale, tradiţie întâlnită şi la chinezi.
Cu o seară înainte de înmormântare, se face priveghi.
Înainte de deplasarea la groapă, decedatul este scos în curte, unde se
desfăşoară un serviciu funerar. Cei care ridică sicriul, răstoarnă la sfârşitul
slujbei religioase, scaunele pe care fusese aşezat acesta, şi cineva sparge o
cană în curte, tradiţie întâlnită la greci şi evrei, mai ales la nuntă. Dar cum
pentru românul mioritic moartea este o nuntă cosmică, nu este mirare că
tradiţia este preluată cu această ocazie.
Pe o masă, se pun o farfurie cu grâu, cu un ou în mijloc, colaci şi vin,
pe care două femei le duc, într-un coş, la biserică. Înainte de a se pune
capacul sicriului, decedatul este stropit cu vin, în formă de cruce. Grâul şi oul
simbolizează renaştere, ca şi colacii, împletiturile amintind de minunatele

70
 bijuterii
celtice.
Apa purifică, iar vinul conferă sacralitate, conform tradiţiei iudaice.
În biserică, se oficiază un nou serviciu funerar, iar în sicriu se pun 4
lumânări, în cele 4 colţuri ale sicriului. În timpul ceremoniei, pe masă, în
biserică se află farfuria cu grâu, cu un ou în mijloc, colaci şi vin.
În drum spre cimitir, la fiecare răscruce, se opreşte cortegiul funerar,
şi preotul citeşte fragmente din textul ritualului specific înmormântării.
Dacă decesul s-a produs violent, corpul fizic începe să se
descompună imediat. Dacă decesul a fost după o perioadă de suferinţă,
corpul fizic începe să se descompună cam a treia zi, în momentul în care
începe să se sape groapa.
Timp de trei zile după înmormântare, se face priveghi, la mormânt. Se
pun lumânări la cruce, în stânga şi în dreapta. Se stropeşte mormântul cu
apă, în formă de cruce, şi se tămâiază. Tămâierea este tot de origine
şamanică.

71
 Se ocoleşte de trei ori mormântul, şi încă trei rânduri de morminte
vecine se ocolesc, apoi se ocoleşte biserica, de trei ori. Se oferă prăjituri,
cozonac şi vin sau rachiu.
Timp de 6 săptămâni, în fiecare dimineaţă, o văduvă, înainte de
răsăritul soarelui, merge la mormânt să îl tămâieze, să îl stropească cu apă, în
formă de cruce, şi se repetă ritualul din primele trei seri.
După 6 săptămâni, hainele decedatului se oferă, în general, unor
persoane sărace. Nu sunt de acord cu acest obicei, pentru că obiectele
înmagazinează energie, şi se poate ca cel decedat să nu fi avut energie
pozitivă. Această energie riscă să fie asimilată de cel care îmbracă hainele,
cauzând disconfort energetic.
Din punct de vedere numerologic, observ că se repetă multipli de 3.
În antichitate, cifra 3 reprezenta perfecţiunea, expresia supremă a iubirii:
două entităţi care se caută una pe alta, pentru a deveni trei.

Sarea formează
structuri triunghiulare.
Triunghiul este forma piramidei, simbolul focului. Cuvinte cu prefixul
„piro-” se referă la foc.
72
 Când înţelepciunea masculină, căldura sufletească feminină şi dorinţa
lor de a crea se întâlnesc, se creează o treime. Sacră! [Kozminsky, Isadore.
Numbers, Their Meaning and Magic/Numere-sensul şi magia lor.
York Beach, Maine: Samuel Weiser, Inc., 1985].
La 9 zile de la deces, se desfăşoară un ritual numit „Măr”. Familia
celui decedat taie o creangă de măr, cu trei ramuri, de preferinţă din
grădina/livada/curtea familiei.
Multe religii au elaborat ritualuri de înmormântare şi pomenire ţinând
cont de traseul eului suprem prin corpurile subtile.
În momentul decesului, eul suprem părăseşte corpul fizic.
După trei zile, eul suprem iese şi din corpul eteric. Înmormantarea se
face, de obicei, la trei zile de la deces. După trei zile, corpul fizic începe să se
descompună. Deci se îngroapă doar corpul fizic.
După 9 zile, eul suprem lasă în urmă corpul astral, şi creştin-ortodocşii
fac o pomenire, mărul.
După 40 de zile, şi corpul mental este abandonat. Se face pomenirea
de 6 săptămâni.
La aproape 100 de zile, este părăsit corpul destinului, iar la
aproximativ 150 de zile, eul superior; se face pomenire de 6 luni.
După 666 zile, eul suprem pătrunde în Absolut, alb sau negru.
Aspectul numerologic, în acest caz, este moştenire de la daci. Aceştia ştiau
semnificaţia numărului 666, care la ei nu pare a fi negativǎ.
Doar corpul fizic şi cel eteric se descompun, celelalte se păstrează
pentru materializări ulterioare.

73
 Revin la măr. Ramurile sunt legate cu un fir dublu, roşu şi negru, care

urcă în spirală, de la baza crengii

mari, până la vârf, unde se pune un buchet de flori. Regăsim în acest ritual
chakra Coroanei şi traseul energiei kundalini.

Meru şi măr sunt cuvinte

asemănătoare. Muntele Meru este axa lumii, munte sacru în cosmologia
hindusă şi buddhistă, centrul lumilor fizice şi subtile.
Mărul, ca simbol al Avalonului, al Raiului, înseamnă regenerare, nu
păcat...
74
 Este simbol al vieţii eterne/longevităţii/sănătăţii. Ceea ce poate să
confirme şi medicina. An apple a day keeps the doctor away-Un măr pe
zi ţine doctorul la distanţă.
Mărul este un arbore melifer, care are flori cu mult nectar şi polen, din
care albinele produc mierea.
Acesta este un fagure de miere, iar în unele hexagoane se află câte o
larvă.

Wow! Gaură de vierme... Ne amintim

imaginea prin care se redă materia sub formă de unde stabile de energie, care
seamănă cu un fagure de miere şi are şi ea găuri de vierme, pe care eu le
numisem canale de comunicare interdimensională.

Fagurele este de ceară, ca şi lumânările.

75
 Nectarul este sursa de zahăr a mierii. Cuvântul este derivat din greacă,
νέκταρ, compus din *nek- = moarte, şi -*tar = a învinge.
Nectarul/mărul, sursa de nemurire a zeilor, sunt semne că moartea se
poate învinge.
Mărul de la ritualul funerar este împodobit cu turte, de diferite mărimi
şi forme, covrigi şi mere. Turtele pot fi sub formă de floare, de stea, sau de
cal, fiecare având o semnificaţie specială. Floarea, asociată cu nectarul,
simbolizează nemurire, steaua, simbolizează integrare cosmică, iar calul,
simbolizează libertate, eliberare.
Pe masa cu mărul se află o cană şi un prosop, care se oferă naşului de
cununie al decedatului, tradiţie ce se păstrează şi azi în Irlanda. Cana este
simbolul potirului, al fertilităţii, iubirii, iar prosopul, era, la origine, o batistă,
ca simbol al fidelităţii, al sacralităţii iubirii. Acestea se dăruiesc naşilor de
cununie ca o garanţie a celui plecat că iubirea curată se va păstra, prin cei
care au rămas, şi cei care îi sunt părinţi spirituali [naşi=godparents,
engleză]
Mărul se pune pe masă într-un vas adânc, care şi el va fi oferit naşilor.
Pe masă se pun colaci: al preotului, al dascălului, al naşilor şi al casei.
Împletiturile de pe colaci sunt sub formă de foarfecă [2], şi de scară [2].
Foarfeca reprezintă întreruperea unor legături, iar scara, evoluţia.
Tămâia este prezentă, împreună cu coliva, pe care este aplicată o cruce
din zahăr pudră.
În timpul serviciului religios, la un moment dat, este înălţată coliva, ca
semn al Ascensiunii celui decedat. Simbolic, toţi cei prezenţi sunt conectaţi,

76
prinzând cu două degete un obiect de îmbrăcăminte al celui de alături, care îi
este mai la îndemână, şi se cântă „Veşnica pomenire”.

Univers

Cum spuneam, un Univers nu se manifestă brusc - o astfel de

structură trebuie să fie atent proiectată, şi construită pas cu pas.

Existenţă pozitivă şi negativă

Universul poate avea existenţă pozitivă, iar vidul din afara

Universului [Metavers] poate fi descris ca existenţă negativă. Ceva ce există
dincolo de spaţiu şi timp într-o „realitate” pe care nu o prea înţelegem.

Infinit

Infinitul este Metavers, Creator pasiv, suma existenţei pozitive şi a

celei negative. Infinitul furnizează şi menţine materia/energia primordială
din Metavers, de care este nevoie pentru a se construi Universuri. Tot ceea
ce există [şi ceea ce nu există], este susţinut prin puterea Infinitului. Infinitul
este energie masculină/feminină. Când cele două aspecte se combină, un
număr infinit de particule primordiale se materializează. Aceste particule sunt
iniţial inconştiente, dar au potenţialul de a deveni Absolut [coordonator al
propriului Univers].

77
 Ca şi cum doi îndrăgostiţi ar dormi îmbrăţişaţi. Se trezesc şi se iubesc,
iar din extazul lor rezultă o infinitate de celule reproducătoare
masculin/feminine. Ca şi cum o entitate hermafrodită dă naştere unei
infinităţi de entităţi hermafrodite identice, la scară infinit mică.
Am întâlnit termenul de „autogamie”. Cei doi gameţi, uniţi în timpul
fertilizării, provin de la acelaşi individ. Gameţii se unesc, şi toate celulele se
suprapun, pentru a forma un nou gamet.
Gametul este celula care fuzionează cu altă celulă în timpul fertilizării,
în organisme cu reproducere sexuată, ovul şi spermatozoid.
Mai precis, iată cum îmi imaginez eu, metaforic, acest fenomen

Cuvântul infinit este, fără sfârşit, dar, de fapt, nu are nici început.
Deci, întrebări de genul „De unde vine totul?”, „Ce a existat înainte?” şi „Se
va termina vreodată?” sunt lipsite de sens. Infinitul a fost întotdeauna şi va fi
întotdeauna. Infinitul cuprinde totul, astfel încât nimic nu poate fi în afară de
el. Mi-l imaginez ca pe o vibraţie fără sfârşit.
Îmi amintesc nişte versuri ale poetului persan Omar Khayyam [31
mai, 1048 – 4 decembrie 1131]

78
 Dincolo de Pamânt şi infinit
Cătam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit:
Şi cerul şi infernul sunt în tine.
Infinitul este cuplul androgin, perechea astrală, creată din ploaie de
lumină.
Absolut

Absolutul este creatorul Universului, lumină infinită. Absolutum

[latină] înseamnă eliberat. Absolutul este eu suprem perfecţionat, eliberat
din Universul său, devenit Creator. Absolutul se poate concentra spre
interior, în Univers, sau spre exterior, în Metavers.
Absolutul are trei aspecte:
Aspectul energetic, dorinţa - direcţionează energia primordială
[din Infinit], pentru a alimenta Universul şi Creaţia.
Aspectul conştienţei este mintea universală, voinţa, care
reuneşte Creaţia, în cadrul unei conştienţe colective. Universul
a fost conceput de mintea universală, este susţinut prin
concentrare, şi se dizolvă în existenţă negativă, dacă această
concentrare a încetat.
Aspectul material reprezintă dimensiunea de materie virgină
[Fecioara Maria], din care sunt construite diferite dimensiuni.
Materia este uterul cosmic, în care spiritele supreme îşi
dezvoltă conştienţa.

79
 Aceasta este o Treime Sacră. Când este vorba despre ideea de a da
viaţă, dacă dorinţa este zero, se poate ajunge la situaţia din romanul „Ion”,
scris de Liviu Rebreanu. Ion şi Ana s-au căsătorit şi au avut un copil, care nu
a supravieţuit. Nu se poate generaliza, dar, este posibil, ca atunci când ceva
nu porneşte din suflet, să nu aibă un destin fericit. Vă amintiţi, Ion voia să
intre în posesia averii lui Vasile Baciu, tatăl Anei, dar el o iubea pe Florica, o
fată săracă...
Daca materia este zero, într-un cuplu, ne aflăm într-o situaţie destul de
neplăcută, dar mai optimistă, în zilele noastre. Cei doi se iubesc, dar cel puţin
unul este steril. Există însă opţiuni de a da viaţă, printre care fertilizarea in
vitro.
Există şi situaţia în care voinţa unui cuplu, în ceea ce priveşte
perpetuarea speciei, este minimalizată. Din diverse motive, nu vor să aibă
copii.

Energia Punctului Zero

Energia Punctului Zero este energia infinită de dincolo de Univers.

Este energia utilizată de Absolut pentru a materializa particule de energie
primordială, din existenţa negativă. Vârtejuri mici se formează în materia
primordială, densă, omogenă şi fluidă. Vârtejurile formează bule de vid, în
mişcare de rotaţie. Fiecare dintre aceste bule de existenţă negativă
corespunde unei particule de existenţă pozitivă, pachete de energie, care
distribuie energia punctului zero în toate dimensiunile Universului.

80
 Creaţia pe scurt

Absolutul utilizează ZPE pentru a aduce materia primordială din

existenţă negativă în existenţă pozitivă.
Absolutul concepe Universul, şi materia subtilă răspunde gândurilor
sale.
Ierarhii de spirite au creat galaxii, stele, planete şi forme de viaţă, în
acelaşi fel.
Spirite supreme mai puţin dezvoltate utilizează forme de viaţă din
lumea noastră, pentru a câştiga experienţă, şi pentru a-şi dezvolta conştienţa.

Povestea biblică a Creaţiei

Înainte de Creaţie
În Geneză, versetul 2, Şi pământul era netocmit şi gol, cuvintele
netocmit şi gol, indică un timp înainte ca Universul să fie creat. Întuneric
era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra
apelor:
Adâncul şi apele se referă la infinitatea de materie primordială, din
care Universul este format.

Ziua 1 a Creaţiei

În versetul 3 avem: Să fie lumină, şi a fost lumină - aceasta este

lumina Creaţiei manifestate din întuneric, şi anume existenţa pozitivă,

81
desprinsă din întunericul existenţei negative. Această lumină a Creaţiei este
un număr de particule materializate, pentru a forma Universul.
În versetul 4, Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric - nu are
legătură cu zi şi noapte, ci se referă la separarea existenţei pozitive [lumina]
de existenţa negativă [întunericul].
În versetul 5, Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul
l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi , zi se
referă la perioada activă a Universului, şi noapte , se referă la perioada de
inactivitate. Fiecare zi înseamnă o perioadă lungă, un fel de zi cosmică sau
eră, nu zi terestră de 24 de ore.

Ziua 2 a Creaţiei

În versetul 6, Dumnezeu a zis, Să fie o întindere între ape, şi să

despartă apele de ape, şi în versetul 7, A făcut Dumnezeu tăria şi a
despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra
tăriei.
Cele 49 de particule [spirite supreme] s-au grupat pentru a forma
particule în celelalte 48 de dimensiuni ale Universului.
În versetul 8, Dumnezeu a numit bolta Cer, adică dimensiuni
superioare.
Ziua 3 a Creaţiei

Începând cu ziua 3, este vorba despre crearea Pământului, nu a

Universului. Universul a fost creat de către Absolut, dar sistemele solare,
planetele şi formele de viaţă, au fost create de către asistenţii săi, care
82
evoluează treptat, şi îşi perfecţionează aptitudinile. Aceştia au creat
mineralele, plantele, animalele, omul, pentru ca spiritele mai puţin avansate
să se materializeze şi să îşi dezvolte conştienţa.
În versetul 9, Dumnezeu a zis: Să se arate uscatul, adică mineralele.
Versetul 11 anunţă crearea regnului vegetal. Apoi a zis Dumnezeu:
Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după
felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în
sine, după fel, pe pământ! Şi a fost aşa. Acest verset pare mutat din locul
lui, deoarece numai un regn a fost creat pe zi.

Ziua 4 a Creaţiei

Versetul 16, în care este vorba de luminători este mutat, pentru că

Soarele şi Luna au fost create în ziua 3, împreună cu restul materiei fizice.
Stele, de asemenea, se referă la planete, deoarece în antichitate, se credea că
Venus, Marte, Jupiter, etc. au fost stele.
Regnul vegetal a fost creat în ziua 4 [nu 3].

Ziua 5 a Creaţiei

Cu versetul 21 începe evoluţia creaturilor acvatice şi a păsărilor. A

făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care
mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările
înaripate după felul lor.

83
 Ziua 6 a Creaţiei

Cu versetul 25 începe evoluţia animalelor sălbatice, a mamiferelor. A

făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele
domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor.
În versetul 27 Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. Acesta
se referă la corpul fizic, în care se materializează eul suprem. Eul suprem
înseamnă particule create o dată cu naşterea Universului.

Ziua 7 a Creaţiei

În versetul 2, din capitolul 2, Dumnezeu a terminat Creaţia şi S-a

odihnit. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a
făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care
le-a făcut.
Recapitulăm:
În zilele 1 şi 2, Absolutul a creat Universul multi-dimensional.
În zilele 3, 4, 5 şi 6 zei mai mici au creat mineralele, plantele, animalele
şi omul.
Suntem încă în ziua 6, deoarece ziua 7 se referă la momentul în care
omenirea va evolua pentru a intra în a cincea dimensiune.
Există un proverb care spune: respiraţia devine piatră, piatra devine
plantă, planta devine animal, animalul devine om, omul devine spirit, spiritul
devine zeu. Viaţa se întrupează în fiecare regn succesiv, să dobândească
experienţe. Evoluând, ca pe o scară, devenim din ce în ce mai conştienţi de
natura noastră supremă.
84
 O teorie unificatoare
Esenţă

Particulele 1 nu sunt particulele elementare din care totul în Univers

este format. Fiecare particulă 1 este compusă din zece stringuri închise,
compuse din bucle spiralate ale unor particule mai mici.

Particulele 1 sunt particule fundamentale ale dimensiunii fizice, 1;

particulele 2 sunt particule fundamentale ale dimensiunii 2; particulele 3 sunt
particule fundamentale ale dimensiunii 3, etc. După Leadbeater, fiecare
particulă 1 este compusă din 49 de particule 2; fiecare particulă 2 este
compusă din 49 de particule 3, fiecare particulă 3 este compusă din 49 de
particule 4 etc.; materia din dimensiuni inferioare este compusă din materie
din dimensiuni superioare, astfel încât toate dimensiunile se întrepătrund şi
ocupă acelaşi spaţiu.

85
 Numărul de particule subtile care formează o singură particulă
fizică [1]
Particule 2 49 49
Particule 3 2.401
Particule 4 117.649
Particule 5 5.764.801
Particule 6 282.475.249
Particule 7 13.841.287.201

Stările materiei

În plus faţă de cele patru stări de agregare ale materiei fizice [solid,
lichid, gaz şi plasmă], recunoscute de ştiinţa modernă, alchimiştii au
identificat al cincilea element. Ei credeau că tot ce există a fost creat din cele
cinci elemente: Pământ [solid], apă [lichid], vânt [gaz], foc [plasmă] şi eter. Ei
au identificat eterul ca materie subtilă care umple spaţiul şi facilitează
propagarea undelor electromagnetice [lumină şi magnetism]. Potrivit lui
Leadbeater, sunt şapte stări de agregare, şi unde se termină ele, încep diferite
tipuri de materie subtilă. Stările inferioare de agregare 1-3 sunt: solidă, lichidă
şi gazoasă. Cele patru stări de agregare superioare 4-7, sunt eterice, particule
subatomice, de materie invizibilă. Particulele 1 aparţin stării de agregare 7 şi
se combină, pentru a produce sute de particule sub-atomice, şi elemente
chimice cunoscute.

86
 Figura prezintă structura subatomică a hidrogenului, descris de
Leadbeater, cu o sută de ani în urmă. Nucleul este compus din şase unităţi
[în două grupuri de câte trei], iar fiecare unitate este compusă din trei
particule 1. Conform ştiinţei convenţionale, nucleul unui atom de hidrogen,
este compus din trei unităţi, numite cuarci.
Tabelul arată că modelul Leadbeater al nucleului atomului de hidrogen
are exact de două ori mai multe particule decât modelul standard, deoarece
50% din particulele din modelul Leadbeater, sunt de antimaterie.
Model standard Model Leadbeater
1 proton 2 unităţi
3 cuarci 6 unităţi
nedescoperit 18 unităţi
Ştiinţa convenţională nu consideră antimateria element constitutiv al
materiei grosiere, deoarece materia/antimateria s-ar anihila reciproc, în cazul
în care se ating, dar nu au niciun motiv să se atingă, în condiţii normale.
Potrivit lui Leadbeater, nici cele 10 şiruri de particule 1, nu se ating.
Dacă o particulă pozitivă 1, intră în contact cu o particulă negativă, fiecare se
descompune în particule 2. Particulele 2 sunt atât de subtile, încât ştiinţa
convenţională le consideră energie pură.
87
 Ştiinţa convenţională nu poate explica dispariţia antimateriei, care a
fost produsă în Big Bang. Conform teoriei Big Bang, cantităţi egale de
materie/antimaterie au fost create la naşterea Universului, dar oamenii de
ştiinţă nu pot explica de ce atât de puţină antimaterie există astăzi. Ar putea
fi ascunsă în materia grosieră?

Figura
prezintă structura subatomică a hidrogenului [în fază gazoasă 3], şi
descompunerea acesteia, prin intermediul a patru faze eterice:
barioni.
mezoni.
cuarci.
preoni.

88
 Câmpul Higgs

Câmpul Higgs este un câmp cuantic, care pătrunde în Univers. Teoria

a fost propusă de fizicianul englez Peter Higgs [29 mai 1929], în anii ’60,
ţinând cont de faptul că particulele au masă. Particule de materie care
interacţionează cu câmpul Higgs, sunt supuse rezistenţei, care se prezintă ca
masă. Particulele care interacţionează puternic cu câmpul Higgs, sunt grele,
iar cele care interacţionează slab, sunt uşoare. Câmpul Higgs a fost comparat
cu melasa [reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la fabricarea zahărului],
prin care, fiecare particulă din Univers trebuie să înoate. Particule mici, se
pot deplasa cu uşurinţă prin câmpul Higgs, astfel încât vor părea să aibă
masă neglijabilă, dar particule mari par a fi mai grele.
Leadbeater a explicat că o substanţă densă pătrunde în Univers, şi că
fiecare particulă de materie corespunde unei bule de vid, în această substanţă
densă. Putem să ne gândim la Univers ca la o imagine în oglindă a unei alte
realităţi [anti-Univers], când vidul este plin cu substanţă densă,

iar particulele de materie, sunt

bule goale. Dacă Universul este existenţă pozitivă, atunci anti-Universul, este
existenţă negativă.

89
 Când o particulă se mişcă, bula corespunzătoare se deplasează prin
substanţa densă, care opune rezistenţă. Această rezistenţă se manifestă ca
inerţie în particule, şi inerţia dă aspectul de masă. Particulele mari corespund
unor grupuri mari de bule, supuse unei rezistenţe mari, dând aspectul unei
mase mari. Particule mici corespund unor grupuri mici de bule, supuse unei
rezistenţe mici, dând aspectul unei mase mici.

Starea condensată Bose-Einstein

Câmpul de materie negativă care umple anti-Universul este dens,

omogen şi fluid. Totul este inversat; materia este subtilă în dimensiuni
superioare, şi din ce în ce mai densă în dimensiuni inferioare. Prin urmare,
rezultă că ceva corespunzător fluidului dens şi omogen ar trebui să existe sub
planul fizic. În 1924, Satyendra Bose şi Albert Einstein, au prezis existenţa
unei astfel de stări a materiei - au numit-o starea condensată Bose-Einstein
[BEC].

90
 În 1995 a fost produsă în laborator. Eric
Cornell şi Carl Wieman, de la Universitatea din Colorado, au răcit atomi de
rubidiu la puţin peste zero absolut, care a făcut particulele individuale să se
condenseze într-o super-particulă colectivă, care se comportă ca entitate
unică, fluidă. Starea condensată Bose-Einstein nu este materie grosieră. Este
o stare a materiei, care are proprietăţi diferite de orice alt tip de materie
cunoscută de ştiinţă.
Atomii într-un gaz la temperatura camerei se deplasează cu
aproximativ 1600 km/h. Ei încetinesc la aproximativ 1 metru/oră, căci
temperatura se apropie de zero absolut, dar particulele în BEC abia se mişcă.
Când particulele nu mai vibrează, pot ocupa acelaşi spaţiu, deoarece sunt
99,999999% goale. BEC poate exista doar la zero absolut [-273 ° C]; o
temperatură atât de scăzută, încât energia devine zero. Zero absolut este
limita inferioară a Universului.

Omul multidimensional

Există dovezi care sugerează că alte dimensiuni există dincolo de

percepţia noastră, dar nu suntem conştienţi de ele. Copiii mici vorbesc cu
prieteni imaginari. Alex, băiatul meu, pe la 3 ani avea un Ba-Bau mic,
colorat, imaginar. Când pleca undeva, îl lua cu el, spunând „Hai, Ba-Bau”.

91
Din descrierea lui, părea a fi un dragonaş. Când i-am spus eu că nu există Ba-
Bau a plâns amarnic, lăsându-mă fără cuvinte.
În timp, a uitat de Ba-Bau mic, dar l-a impresionat mult dragonul din

filmul Shrek.

În stări modificate de conştienţă, cenzura minţii fizice încetează. Stări

modificate de conştienţă pot fi induse de anumite medicamente, tehnici de
respiraţie/meditaţie, dar acestea apar, de asemenea, în mod natural, în fiecare
noapte, între somn şi veghe.

Ce sunt eu?

Dr. Evan Harris Walker, autor al cărţii The Physics of

Consciousness/Fizica conştienţei [Basic Books, New York, 2000],
este considerat unul din pionierii cercetării conştienţei.

92
 Walker consideră conştienţa în afara lumii fizice, independentă
de creier. El crede că ea transcende timpul şi spaţiul, că minţile noastre sunt
interconectate, şi conştienţa supravieţuieşte morţii fizice.
În cartea sa, World of Psychic Research/Lumea Cercetării
Psihice, [1973, Barnes, South Brunswick], Hereward Carrington descrie
modul în care oamenii de ştiinţă olandezi au reuşit să cântărească corpul fizic
înainte, în timpul, şi după experienţele de extracorporalitate. Ei au măsurat o
pierdere în greutate, în medie, de 63 g, care se datorează eului suprem, şi
corpurilor subtile, părăsind corpul fizic. Aceasta este dovada obiectivă,
conform căreia suntem mai mult decât corpul nostru fizic şi creierul.
Iată un exerciţiu simplu, pe care îl putem folosi pentru a determina
cine suntem.
Stai jos, închide ochii, şi devino conştient de tot ceea ce este în
tine. Începe prin a observa corpul fizic - faptul că eşti conştient de
acesta, înseamnă că trebuie să fii mai mult decât corpul tău. Apoi,
devino conştient de emoţiile tale - faptul că eşti conştient de cum te
simţi, înseamnă că eşti mai mult decât sentimentele tale. În cele din
urmă, îndreaptă atenţia asupra gândurilor tale - vei observa că
gândurile intră în minte, şi ies din minte, fără să le gândeşti activ.
Pentru că eşti conştient de gândurile tale, trebuie să fii mai mult decât
mintea ta. Vei realiza că la orice parte din tine te concentrezi, va fi
întotdeauna un sentiment de conştientizare, care este mai sus, dincolo
de orice altceva. Această esenţă interioară este adevăratul eu. Aceasta
este baza experienţelor tale: adormit sau treaz, mort sau viu - este
eternă.

93
 Experienţa umană

Se spune că suntem fiinţe spirituale care au o experienţă umană -

înseamnă că suntem mai mult decât corpul fizic. Înseamnă că suntem
conştienţă pură, locuind temporar în corp uman, cu scopul de a se dezvolta.
Gândeşte-te la esenţa ta ca la lumina albă a unui proiector de film, şi la
viaţa ta, ca la o rolă de film. Lumina albă devine culoare, la interacţiunea cu
filmul - oferindu-i o nouă profunzime. Similar, dezvoltăm noi dimensiuni de
conştienţă, din interacţiunile cu viaţa.
Pentru a trăi într-un Univers multi-dimensional, avem nevoie de un
corp multi-dimensional – sau de o serie de corpuri care să ne permită să
funcţionam în toate tărâmurile accesibile omului. Aceste corpuri sunt în
interferenţă, deoarece fiecare este mai subtil decât cel anterior. Corpurile
subtile sunt integrate, astfel încât omul se consideră o singură fiinţă.
Considerăm mintea, emoţiile şi corpul fizic parte a fiinţei noastre.
Ceea ce suntem, este compus din spirit, care include eul suprem, un
corp al destinului, un corp mental [intelectul/creativitatea], un corp
emoţional [emoţiile/dorinţele] şi un corp eteric [energie], toate operând
printr-un corp fizic.
Corpul fizic ne permite să ne mişcăm, şi să interacţionăm cu lumea
fizică. Este ca un costum în realitatea virtuală, care transformă tot ce
atingem, vedem, auzim, gustăm sau mirosim, în impulsuri electrice, care pot
fi percepute de celelalte corpuri subtile.

94
 Corpul energetic determină sănătatea fizică/starea de bine. Aşa cum
sângele circulă prin corpul fizic, energia subtilă circulă prin corpul energetic.
Corpul energetic este şablonul pe care se dezvoltă corpul fizic; tratând cauza
în corpul energetic, poate fi mai eficient decât tratarea simptomelor în corpul
fizic - acesta este modul de lucru în terapiile alternative, cum ar fi
acupunctura, Reiki şi mai nou, EmoTrance. Voi reda metoda de vindecare
prin EmoTrance.
EmoTrance
De Dr Silvia Hartmann [cea care m-a lămurit cum se folosesc
cristalele]

1. Emoţiile sunt foarte importante.

Emoţiile ne afectează corpul, şi ne pot face rău.
Emoţiile ne afectează mintea, şi ne pot înnebuni.
Emoţiile ne afectează gândurile şi acţiunile, în fiecare zi.
Emoţiile ne pot afecta sănătatea şi relaţiile, în fiecare zi.
Oamenii iau decizii bazate nu pe logică, ci pe emoţii.
2. Lumea noastră este creată de emoţii, şi este activată de emoţii.
Oamenii fericiţi nu mint, nu înşeală şi nu fură.
Oamenii fericiţi nu îşi fac rău unul altuia.
Oamenii fericiţi nu declară război.
3. EmoTrance ajută oamenii să se simtă mai bine.
EmoTrance transformă emoţiile.
4. Emoţiile sunt sentimente care nu au cauză fizică.
Oamenii spun, Mă doare sufletul
Simt durere în piept, şi respiră greu.
95
 Dacă te uiţi la pieptul lor, nu vezi nimic.
Nu există niciun cuţit în pieptul lor, nimic nu este în neregulă cu
corpul lor.
Dar ei simt durerea.
5. Oamenii au corp fizic.
Corpul fizic are inimă.
Corpul fizic are cap.
Corpul fizic are mâini, stomac, vene cu sânge, organe.
Atunci când corpul fizic este accidentat, oamenii simt durere fizică.
Durerea fizică ne transmite când ceva este în neregulă cu corpul fizic.
Atunci când călcăm pe o piatră ascuţită, ne doare piciorul.
Durerea fizică ne spune unde este localizată problema în corpul fizic.
6. Oamenii au corp energetic..
Şi corpul energetic are inimă, cap, stomac, vene, şi organe.
Totul este energie.
În cazul în care corpul energetic este afectat, oamenii simt durerea
emoţională.
Emoţiile ne spun când ceva este în neregulă cu corpul energetic.
Când simţim durere emoţională în inimă, inima de energie este
afectată.
Dacă simţim emoţie în stomac, stomacul de energie este afectat.
Durerea emoţională ne spune unde este problema în corpul energetic.
7. Nu poţi vedea corpul energetic.
Dar poţi să simţi corpul energetic.
8. Când corpul energetic este bine, oamenii se simt fericiţi.
Ei au multă energie.
96
 Ei zâmbesc. Ei mănâncă bine, şi dorm bine.
Ei sunt prietenoşi cu alte persoane.
9. În cazul în care corpul energetic nu este bine, oamenii simt durere
emoţională.
Ei sunt trişti, sau furioşi.
Ei nu zâmbesc.
Ei nu se simt bine.
Ei se enervează şi se supără pe alte persoane.
10. Corpul energetic nu este afectat de lovituri.
Corpul energetic este afectat de energie.
11. Corpul energetic nu poate fi vindecat cu bisturiu.
Corpul energetic este vindecat cu energie.
12. Avem mâini vindecătoare, de energie.
Mâinile de energie sunt o parte a corpului energetic.
13. Avem un creier de energie, care înţelege totul despre energie şi
corpul energetic.
Creierul de energie este o parte a corpului energetic.
14. Mintea noastră raţională poate învăţa să le transmită mâinilor de
energie să vindece corpul energetic.
Mâinile de energie, ghidate de creierul de energie, vor şti ce să facă.
15. O persoană este foarte tristă.
Întrebăm: Unde simţi?
Spunem: Arată.
Acum ştim exact unde este problema, chiar dacă nu putem vedea
energia corpului.
16. O persoană este foarte supărată.
97
 Întrebăm: Unde simţi?
Spunem: Arată.
Acum ştim exact unde este problema, chiar dacă nu putem vedea
energia corpului.
17. O persoană este foarte speriată.
Întrebăm: Unde simţi?
Spunem: Arată.
Acum ştim exact unde este problema, chiar dacă nu putem vedea
energia corpului.
18. Nu există tristeţe, sau teamă, sau furie în corpul energetic.
Noi spunem: Este doar o energie.
19. Corpul energetic suferă, şi tristeţea, frica şi furia sunt expresii ale
nevoii de ajutor.
Reparăm corpul energetic.
Când corpul energetic este reparat, emoţiile sunt diferite.
În loc de tristeţe, frică şi furie, există fericire, pace şi bucurie.
20. Se ştie că organismul energetic este reparat când există fericire,
pace şi bucurie.
Noi numim aceasta curgere lină.
Să restabilească o curgere lină, este scopul EmoTrance.
21. Inspirăm cu corpul fizic, luăm ce este bun din aer, şi expirăm,
eliminând ce este inutil.
Noi mâncăm cu corpul fizic, luăm ce este bun din alimente şi apă, şi
eliminăm ce nu este necesar.
Corpul energetic trebuie să primească energie.

98
 Energia trebuie să circule prin corpul energetic.
Corpul energetic ia ce îi trebuie.
Elimină restul.
Noi spunem, energia trebuie să curgă în corp, prin corp, şi din
corp.
22. În corpul fizic, sângele trebuie să circule peste tot.
În corpul energetic, energia trebuie să curgă peste tot.
Când energia nu curge, simţim emoţii negative.
23. Noi spunem: Energia este ca apa.
Atunci când curge liber, este ca apa proaspătă, limpede, şi ne simţim
bine.
Atunci când există un blocaj, simţim o presiune crescând.
Energia curge încet, ca un fluid vâscos, dens.
Dacă presiunea se acumulează mai mult, energia devine tot mai grea,
până când începe să doară.
Unii oameni încep să plângă.
Unii oameni devin foarte furioşi.
Unii oameni simt frică.
Unii oameni sunt tăcuţi şi deprimaţi.
24. În EmoTrance, ajutăm fluxul de energie să curgă liber din nou.
Noi spunem minţii energetice şi mâinilor energetice de vindecare:
Destinde-te şi curgi!
Mintea de energie înţelege ce înseamnă asta, şi mâinile de energie
vindecătoare fac acest lucru posibil.
25. În corpul energetic, există canale naturale.

99
 Energia circulă liber prin canale. Intră, traversează, iese.
Când fluxul de energie este blocat, simţim emoţii dureroase.
Găsim canalele potrivite, şi ajutăm fluxul de energie cu intenţia
noastră, cu gândirea noastră.
Noi întrebăm, Unde trebuie să meargă?
Noi spunem, Destinde-te şi curgi!
Noi ajutăm energia să se mişte prin canalele potrivite din corpul
energetic.
Când facem acest lucru, vom începe să ne simţim mult mai bine.
26. Atunci când o persoană ajută o altă persoană cu EmoTrance,
spunem:
Eu pun în mişcare energia din exterior, tu pui în mişcare
energia din interior.
Ambele persoane trebuie să vrea ca energia să curgă liber din nou.
Ambele persoane gândesc, Destinde-te şi curgi!
Ambele persoane doresc ca fluxul lin să fie restabilit.
Apoi, mâinile de vindecare şi creierul de energie vor acţiona, şi fac
acest lucru posibil.
27. Gândurile noastre au efect în corpul energetic.
Putem construi scuturi din energie, în jurul corpurilor energetice.
Facem acest lucru pentru a nu lăsa să intre energie care doare.
Energia doare doar atunci când corpul energetic suferă.
Acest lucru este ca sarea; doare doar atunci când o punem pe o
leziune la nivelul pielii.

100
 Noi trebuie să reparăm corpul energetic, şi apoi nu este nevoie de
scuturi.
28. Corpul fizic are nevoie de alimente şi apă, pentru a ne menţine
sănătoşi.
Corpul energetic are nevoie de energie pentru a se menţine sănătos.
Corpul energetic are nevoie de energie de la natură, şi de la alte
persoane.
Pereţii şi scuturile ţin energia la distanţă, şi de aceea corpul nostru
energetic este slab.
Când corpul nostru energetic este slab, şi flămȃ nd, ne simţim trişti,
singuri, furioşi, speriaţi şi depresivi.
29. Noi întrebăm, Unde simţi această energie?
Cineva spune: Eu nu simt nimic.
Noi spunem: Există un scut. De aceea, energia nu poate intra în
corp. Acesta este motivul pentru care nu simţi.
Noi întrebăm: Unde este acest scut? Arată.
Acum ştim unde este scutul.
30. Scutul este format din energie.
Gândurile noastre pot schimba ce este făcut din energie.
Noi spunem, Fă o gaură foarte mică în scut, apoi lasă puţină
energie să intre.
Noi spunem: Unde simţi? Arată.
Acum ştim unde este problema şi de ce există un scut.
Am vindecat problema.
Acum, nu avem nevoie de scut.

101
Energia intră, trece, iese.
Corpul energetic nu mai este flămând.
Persoana se simte mult mai bine.
31. O persoană are amintiri neplăcute din trecut.
Există multe amintiri neplăcute.
Noi nu vorbim despre amintiri neplăcute, sau trecut.
Noi întrebăm: Unde simţi durere? Arată.
Vindecăm corpul energetic.
Persoana nu mai simte durere.
32. O persoană a fost în război.
Au fost experienţe teribile.
Noi nu vorbim despre amintiri neplăcute, sau trecut.
Noi întrebăm: Unde simţi durere? Arată.
Vindecăm corpul energetic.
Persoana îşi aduce aminte ce s-a întâmplat, dar nu mai simte durere.
33. O persoană a fost jefuită.
Este foarte furioasă.
Noi nu vorbim despre furie.
Noi întrebăm: Unde simţi durere? Arată.
Vindecăm corpul energetic.
Persoana îşi aduce aminte tot, dar nu mai simte furie.
34. O persoană şi-a pierdut copilul.
Simte tristeţe şi durere.
Noi nu trebuie să vorbim despre tristeţe, supărare.
Noi întrebăm: Unde simţi durere? Arată.

102
 Vindecăm corpul energetic.
Persoana îşi aduce aminte de toate, dar nu mai simte durere.
Persoana îşi aminteşte de frumuseţea, şi dragostea copilului.
35. O persoană a avut un accident.
A suportat o operaţie, pentru a repara corpul fizic.
Corpul pare vindecat, dar se simte încă durerea.
Medicii spun: Nu este nimic în neregulă cu tine.
Acum, persoana este vindecată, iar durerea dispare.
36. O persoană suferă de o boală cumplită.
Spune: Vindecă-mă de această boală!
Noi spunem: Noi vindecăm durerea emoţională, nu boala. Ce
simţi?
Persoana spune: Mi-e foarte frică.
Noi spunem: Ar fi bine să nu îţi fie foarte frică?
Persoana spune: Da.
Noi spunem: Unde simţi frica? Arată.
Vindecăm corpul energetic.
Noi nu vindecăm boli fizice.
Persoana este încă bolnavă, dar nu îi mai este frică.
Am ajutat această persoană.
37. Oamenii spun: Trebuie să fii specialist pentru a vindeca
corpul energetic.
Noi spunem: Toată lumea are corp energetic. Orice persoană are
mâini şi minte de energie vindecătoare.
Orice persoană care a simţit vreodată o emoţie, poate învăţa să
facă EmoTrance.
103
 38. Oamenii spun: Trebuie să studiezi mult, mulţi ani pentru a
vindeca corpul de energie.
Noi spunem: Întreabă persoana unde o doare. Cere-i să arate.
Întreab-o unde trebuie să meargă energia. Ajut-o să îi redea curgerea.
Este uşor.
39. Oamenii spun: Am avut această problemă mult timp, va dura
mult să se vindece.
Noi spunem: Energia curge repede. Energia este foarte rapidă.
Nu va dura mult vindecarea problemei, deoarece problema este doar
energetică acum.
40. Oamenii spun: Trebuie să îmi păstrez problema, deoarece
este important să sufăr.
Noi spunem: Responsabilii Creaţiei vor să îţi fie bine. Noi
restabilim doar curgerea lină. Vindecăm doar ce a fost afectat.
41. Oamenii spun: De ce nu mi s-a spus înainte?
Noi spunem: Noi nu ştim, dar acum EmoTrance este aici, şi
putem vindeca corpul energetic, pentru a simţi fericire, în loc de
durere.
42. EmoTrance lucrează doar cu energie.
EmoTrance nu vindecă corpul fizic.
EmoTrance vindecă corpul energetic.
Este foarte important să vindecăm corpul energetic.
Există mult prea puţine persoane care îşi vindecă corpul energetic.
43. O persoană cu un corp energetic bolnav, poate să nu arate rău, dar
nu este fericită.
Este foarte important ca oamenii să simtă fericire, pace şi bucurie.
104
 În cazul în care corpul energetic funcţionează bine, totul în viaţă
devine mai uşor.
Putem lucra mai bine.
Putem gândi mai bine.
Ne putem vindeca mai repede.
Putem fi părinţi, prieteni mai buni, şi îi putem ajuta pe ceilalţi.
Să fii practicant EmoTrance, înseamnă să ajuţi oamenii să găsească
fericire, pace şi bucurie în viaţă.
Este o experienţă foarte satisfăcătoare.
44. Rugăciune de vindecare a inimii:
Mi-am pus mâinile vindecătoare
Pe inima de energie
Pentru a vindeca ceea ce a fost afectat
Pentru a îndrepta ceea ce nu a mers bine
Pentru a destinde şi a lăsa să curgă
Pentru a restabili fluxul lin
Aşa că inima mea de energie
poate din nou
străluci ca soarele.
45. Poţi face EmoTrance pentru tine.
Este uşor de învăţat.
EmoTrance este natural.
Copiii pot învăţa să facă EmoTrance.
46. Notează când simţi emoţii în corp.
Unde simţi frică, furie, tristeţe?
Arată!
105
 Acordă atenţie în fiecare zi emoţiilor din corpul tău.
47. Foloseşte mâinile vindecătoare.
Pune mâinile vindecătoare unde doare.
Întreabă-te: În ce direcţie trebuie să meargă?
Spune: Destinde-te şi curgi!
Fii atent/ă în ce direcţie vrea energia să circule.
Las-o să treacă prin corp şi să iasă.
Cu cât exersezi EmoTrance, cu atât devine mai uşor.
48. Lasă mai multă energie în corpul energetic.
Lasă în fiecare zi razele soarelui să intre, să treacă şi să iasă în/din
corpul tău.
Primeşte energie.
Flori, animale, pietre, apă, pământ, cer, copaci, au energie vitală unică.
Oameni, muzică, opere de artă, îngeri, sunt diferite forme de energie
benefică.
49. Elimină blocajele energetice.
Întreabă-te: Corpul meu energetic are blocaje? Unde?
Spune: Aceste blocaje sunt doar o energie! Unde trebuie să
meargă? Destinde-te şi curgi!
50. Energia trebuie să circule în continuu.
Uneori, oamenii încearcă să păstreze energie în corpul lor energetic.
Acest lucru este nesănătos.
Întreabă-te: Am energie înmagazinată? Unde?
Spune: Aceasta este doar o energie, şi energia trebuie să curgă.
Unde trebuie să meargă? Destinde-te şi curgi!

106
 Când energia curge din nou, te vei simţi mult mai bine.
51. EmoTrance este foarte util.
Se poate practica oriunde, pentru că este discret.
Cu EmoTrance alungi frica, furia şi tristeţea, de îndată ce le simţi.
Poţi vindeca trecutul.
Poţi utiliza EmoTrance pentru o viaţă mai bună.
EmoTrance te încarcă cu energie pozitivă când vrei.
Chiar şi un începător simte EmoTrance.
Exersând, EmoTrance devine din ce în ce mai eficient!
Corpul emoţional este originea emoţiilor/dorinţelor, şi aura lui ne
permite să simţim subiectiv mediul. De exemplu: când am intrat într-o
cameră după ce cineva s-a certat, simţim tensiune. Corpurile emoţionale emit
emoţii şi simt emoţii. Aceasta explică manifestările de la meciuri şi miting-uri.
Corpul mental este originea intelectului. Gândurile sunt entităţi pe
care trupurile mentale le creează şi le transmit, sau le primesc şi le
interpretează de la alţii. Creierul fizic nu este sursa intelectului, doar organul
care îi permite să opereze prin corpul fizic. Este un releu, care leagă corpul
mental de lumea fizică.
Corpul destinului diferenţiază oamenii de animale – noi îl avem,
animalele nu. Acesta are patru funcţii principale:
Este originea eului suprem – unde doarme între încarnări.
Este depozitul de experienţe/amintiri din toate încarnările.
Este sursa gândurilor.
Construieşte o legătură între ego şi suflet.

107
 Corpul destinului se divide în două, şi la începutul fiecărei vieţi, doar o
parte se întrupează. Acesta acumulează experienţe şi după moarte se întoarce
cu ce a acumulat.
Eul suprem este sursa conştienţei noastre. Conţine tot ce îi trebuie în
călătorie, dar, la început, facultăţile sale sunt latente. Numai prin experienţă
se dezvoltă/devin active. Eul suprem evoluează prin însufleţirea unor forme
de viaţă superioare. El se întrupează pentru a dobândi experienţe, care îi vor
dezvolta conştienţa.
Un eu suprem poate exista simultan în trei locuri:
în dimensiunea 49 în Univers.
într-o particulă în dimensiunea 7, în Sistemul Solar.
într-o particulă permanentă
Acest lucru este posibil, deoarece materia în dimensiuni inferioare este
făcută din materie din dimensiuni superioare.
Eul suprem începe călătoria prin regnurile naturii în dimensiunea 7,
din Sistemul Solar. Un sistem solar este prima şcoală pe care un eu suprem o
frecventează. Nivelul de conştienţă al unui eu suprem nou este foarte scăzut,
aşa că trebuie să înceapă călătoria în regnul mineral, care se concentrează pe
dimensiunea fizică.
Nu este posibil pentru un eu suprem să opereze direct prin corpul
fizic, deoarece materia fizică este densă, şi energia eului suprem ar afecta
sistemul nervos. Componente intermediare sunt necesare între eul suprem şi
corpul fizic, pentru a transforma/a reduce energia eului suprem. Pentru ca
eul suprem să dezvolte conştienţa în dimensiuni inferioare, trebuie să
anexeze o particulă de la fiecare dimensiune inferioară. Ataşamentul
particulelor la eul suprem se face prin dimensiunea supraumană. Aceste
108
particule rămân permanent ataşate la eul suprem, prin Sistemul Solar, şi
acţionează ca puncte focale pentru conştienţa eului suprem în dimensiuni
inferioare. Nouă particule permanente sunt necesare, în trei grupuri de trei.
Fiecare grup permite eului suprem să dezvolte conştienţă în trei dimensiuni,
simultan. Grupurile sunt utilizate în dimensiunile 1-7; dincolo de care, eul
suprem operează prin intermediul particulelor unice.
Aspectul eului Componentele fiecărei triade
Eul/Eul suprem Eul suprem se află într-o particulă temporară
Eul suprauman- eu suprem Particulă Particulă spirit
spirit supraumană
Eul superior-suflet spirit Particulă-destin Particulă mentală

Eul inferior- mental Particulă Particulă fizică

emoţională
ego/Corpul fizic

Particule sunt conectate. Corpul destinului este locul sufletului. La

nivel mediu de dezvoltare, corpul destinului este singurul corp subtil căci
celelalte nu au fost construite.
Spiritul îndeplineşte o funcţie similară sufletului, la nivel superior.

109
 Corpurile subtile

Particule permanente sunt puncte focale ale conştienţei. Eul suprem

necesită corpuri subtile, eteric/energetic, emoţional, mental şi al destinului,
ca să funcţioneze în aceste dimensiuni.
Mecanismul prin care corpurile subtile sunt modelate este simplu.
Totul este compus din materie, care vibrează, şi există şapte niveluri de
materie în fiecare dimensiune, unul cu particule, şi 6 cu grupuri de particule,
care corespund celor şapte subdimensiuni, în fiecare dimensiune.
Eul suprem Eul suprem nedezvoltat la om
Eul suprem trece prin 3 Grup de particule eu suprem –
etape, pentru a dezvolta nedezvoltat la om
conştienţa, ascendent [din Particulă supraumană
dimensiunea 1] Corpurile spirituale se formează,
Spirit se dezvoltă şi se modelează în
Nu este dezvoltat la om, dar dimensiunea 6
îl avem, de la aşa-numitul Particulă-spirit – nedezvoltată la
înger păzitor2 om
Îngerul păzitor2 protejează Grup de particule-spirit-absent
spiritul, inactiv şi la om
nedezvoltat. Orientează şi Particulă-destin - absentă la om
modelează sufletul Corpurile sufletului se formează,
Suflet se dezvoltă şi se modelează în
Nu este dezvoltat la om, dar dimensiunea5
îl avem, de la aşa-numitul Particulă mentală

110
înger păzitor1 Corp al
Îngerul păzitor1 destinului/suflet/conştienţă
Sufletul se află în corpul Grup de particule mentale
îngerului1 Corp mental-intelect/creativitate
Îngerul coordonează Particulă emoţională
întrupările noastre şi ne ajută [emoţii/dorinţe]
să evoluăm Corpurile subtile materiale se
Ego-ul include 3 corpuri formează în 3 dimensiuni
subtile [mental, emoţional şi inferioare şi se modelează prin
energetic] care funcţionează specia umană
prin corpul fizic Particulă fizică
În timpul unei întrupări, ele Corp energetic [vitalitate şi
sunt în corpul destinului sentimente]
Corpul fizic Corp fizic [mobilitate şi simţuri]
Copie a corpului energetic
Există interferenţă a corpurilor subtile. Tabelul prezintă corpurile
subtile ale omului.
Corpurile energetice se dezvoltă din sufletul de grup, pe care eul
suprem l-a avut în regnul mineral, trupurile emoţionale, din sufletul din
regnul vegetal, şi trupurile mentale, din sufletul din regnul animal.

Structura omului

Ascensiunea poate necesita un fel de scară, pe care o urcă eul suprem,

în prima etapă a călătoriei evolutive. Această scară este menţionată în Biblie,

111
în Geneză, 28:12: Iacob a avut un vis în care a
văzut o scară aşezată pe Pământ, cu partea de sus în Cer, şi îngerii lui
Dumnezeu urcau şi coborau pe ea.

Personalitatea umană

Minerale, plante, animale şi om operează prin materie. Corpul

energetic a fost creat când eul suprem a trecut prin regnul mineral şi s-a
stabilit în regnul vegetal. Corpul emoţional a fost creat când a trecut prin
regnul vegetal şi s-a stabilit în regnul animal. Corpul mental a fost creat când
a trecut prin regnul animal şi s-a stabilit în specia umană. În specia umană,
trebuie să modelăm corpurile subtile şi să construim corpul destinului.
Când un eu suprem devine conştient, poate fi descris ca
personalitate. Ea include mintea, emoţiile şi senzaţiile, operând prin corpul
fizic. Corpul fizic şi trei corpuri subtile, sunt cuprinse în corpul destinului, o
parte din suflet. Cele cinci corpuri care formează o fiinţă umană sunt:
Corpul fizic
Corpul eteric/energetic
Corpul emoţional/astral
Corpul mental
112
 Corpul destinului
Deoarece fiecare este mai subtil decât precedentul, interferează uşor.
Corpul eteric este energie, în jurul căreia corpul fizic este format. În
consecinţă, are aceeaşi dimensiune/formă ca şi corpul fizic, dar cu o aură
uşor dincolo de piele. Corpul emoţional are, de asemenea, corespondent în
corpul fizic. În jur de 99% din materia din corpul emoţional, este conţinută
în corpul fizic, iar restul formează o aură ovoidală, la 60 cm de corp. Acelaşi
lucru este valabil pentru mental, şi corpul destinului, cu 99% în corpul fizic,
iar restul de 1%, aura. Mărimea aurei umane este determinată de mărimea
corpului destinului. Este ovală, de obicei la 60-90 cm de corp, şi acţionează
ca scut protector.
Conştienţa nu poate funcţiona prin corpul fizic. Corpul fizic trebuie să
fie controlat prin corpul energetic, fără de care, corpul fizic este inconştient.
Corpurile fizic/energetic sunt jumătăţi ale unui întreg, fizic-energetic,
separate numai la moarte.
Evoluând, creşte nivelul de conştienţă prin corpurile subtile, până
când materia şi sufletul se unesc.
Suflet

Sufletul este compus din particule mentale, particule destin şi spirit.

Evoluând, eul suprem construieşte corpuri în jurul centrelor de conştienţă
superioare, şi când are un corp, poate începe să dezvolte conştienţa în acea
dimensiune.

113
 Conştienţa corpurilor subtile include corpul destinului, de la îngerul
păzitor. Îngerul păzitor poate fi considerat eu superior interimar, până când
vom intra în dimensiunea 5 şi devenim eu superior.
În dimensiunile inferioare, aspectul material este dominant - totul este
concentrat în jurul vieţii în plan fizic. Mai sus, aspectul conştienţei este
dominant. Când se construieşte o legătură între suflet şi spirit vom intra în
dimensiunea cinci. Atunci îngerul păzitor este eliberat, corpul destinului este
distrus, şi eul suprem creează unul propriu.
5D include fiinţe supraumane. Ele nu trebuie să se materializeze, dar
ocazional o fac, pentru a educa omenirea. Atunci când se materializează sunt
invulnerabile. 5D este Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece membrii săi sunt
omniscienţi în dimensiunile 1-4, şi aproape de Dumnezeu.
În anii trecuţi, un număr mare din ierarhia planetară s-au materializat.
Pentru oamenii din vechime păreau zei.
Cu aproape 12.000 de ani în urmă, oamenii au crezut că se pot
descurca singuri, şi ierarhia planetară a fost exclusă.
Acum ierarhia planetară îşi desfăşoară activitatea în plan energetic. Ei
transmit informaţii oamenilor care rezonează cu ei, care le vor transmite mai
departe.

114
 Spirit

Lumea spiritului este formată din particulă-spirit, particulă

supraumană şi particule ale eului suprem. Conştienţa acestor corpuri subtile
este sine divin, dar la om este nedezvoltat.
Ascensiunea presupune trecere de la materie la conştienţă, apoi la
energie. Deoarece Voinţă = Conştienţă + Energie, aspectul energetic,
este numit şi puterea voinţei. Ea ghidează evoluţia speciilor inferioare.
Spiritul cunoaşte viitorul, ajută la crearea lui; tot ce apare în plan fizic are
originea în planuri subtile.
Spiritul are conştienţă colectivă a Sistemului Solar, păstrând
individualitatea. Odată ce un eu suprem atinge conştienţă activă într-o
dimensiune, deţine conştienţa dimensiunilor inferioare şi este omniscient în
acele dimensiuni. Spiritul controlează energia, deci este omnipotent în
dimensiuni inferioare.
În Infinit

Un eu suprem este în dimensiunea 7, în Sistemul Solar, dar nu se

opreşte aici. Odată ce un eu suprem şi-a activat conştienţa 7D, poate să
continue evoluţia dincolo de Sistemul Solar. Un lanţ de particule se
conectează la eul suprem. Acest lanţ este scara pe care eul suprem va urca
pe scena cosmică. El a început călătoria ca particulă inconştientă de materie,
şi a evoluat într-un eu suprem, al cărui câmp de conştienţă cuprinde o
galaxie întreagă. Provocarea finală cu care se confruntă eul suprem este să
părăsească Universul în care a evoluat şi să meargă în Infinit pentru a crea
propriul Univers.
115
 Tatăl, Fiul şi Mama [Duhul Sfânt]

Mulţi creştini cred că singura modalitate de a ajunge la Cer este să

crezi că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru. Această
credinţă provine dintr-o neînţelegere a terminologiei gnostice, care era
simbolică:
Gnosticii au folosit termenul Tatăl pentru a indica spiritul. Aşa că,
atunci când Hristos a spus: Eu şi Tatăl una suntem [Ioan 10:30], a
însemnat că el a fost unit cu Spiritul/Duhul Lui.
Gnosticii au folosit termenul Fiul pentru a indica sufletul. Aşa că,
atunci când Hristos a spus: nimeni nu cunoaşte pe Tatăl, afară de Fiul
[Matei 11:27], a vrut să spună că Ascensiunea are etape.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine [Ioan 14:6] înseamnă
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Fiul.
Gnosticii au folosit termenul Mama, pentru a indica aspectul inferior
al fiinţei, care se materializează în corpul fizic. Cuvântul mama provine din
latinescul mater, şi nu este o coincidenţă că termenul materie are aceeaşi
rădăcină. Mama [ego], dă naştere Fiului [suflet], şi Fiul merge mai departe
pentru a deveni Tatăl [spirit]. Sau cum spune Biblia: Este semănat un trup
de suflet, este cules un trup duhovnicesc [1 Corinteni 15:44]. Termenul
Mama a fost confundat cu Duhul Sfânt.

116
 Duhul Sfânt, se referă la îngerul păzitor, care
apără sufletul şi ghidează dezvoltarea lui până este pe deplin activat. Este

liniştitor să credem în îngeri...

Trup, Suflet şi Spirit

Multe religii consideră omul o colecţie de principii spirituale, mai

degrabă decât un singur suflet /spirit: creştinii, gnosticii [care consideră că
suntem fiinţe divine întrupate], kabala, buddhismul, religia egipteană.
Absolutul/Infinitul se află într-un plan al existenţei opus celei
percepute de noi, dincolo de dimensiunea 49. Cele 7 dimensiuni/cele 10
lumi se referă la Cosmos/Sistemul Solar. Corpurile subtile, regnurile,
nivelurile de conştienţă, iniţierea şi chakrele se referă doar la Sistemul Solar.

117
118
119
 Baza
Infinitul este energie-conştienţă-materie primordială cu existenţă
opusă existenţei materiale.
Va urma.

120