Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 573 vizualizări

    Povestea Lui Stan Patitu

    Încărcat de

    Nightcrawler2009

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Povestea Lui Stan Patitu

    Încărcat de

    Nightcrawler2009
    573 vizualizări1 pagină

    Titlu original

    Povestea lui stan patitu

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pdf sau txt
    573 vizualizări1 pagină

    Povestea Lui Stan Patitu

    Încărcat de

    Nightcrawler2009

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pdf sau txt
    din 1

    Povestea lui Stan PăŃitul, Ion Creanga

    Povestea lui Stan PăŃitul

    Era odată un flacau stătut pe care îl chema Stan. Şi flăcăul acela din
    copilaria lui se trezise prin străini fără să cunoască tată şi mamă, şi fără nicio rudă
    care să-l ocrotească şi să-l ajute.
    Şi ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo până colo pe la uşile
    oamenilor, de unde până unde, s-a oploşit de la o vreme într-un sat mare şi frumos.
    Şi aici slujind cu credinŃă ba la unul, ba la altul, până la vârsta de treizeci şi mai
    bine de ani, ş-a sclipuit puŃine parale, câteva oi, un car cu boi şi o văcuşoară cu lapte.
    Mai pe urmă ş-a înjghebat şi o căsuŃă şi apoi s-a statornicit în satul acela pentru
    totdeauna, trăgându-se la casa lui şi muncind ca pentru dânsul. Vorba ceea: Şi piatra
    prinde muşchi, dacă şede mult într-un loc.
    Şi cum s-a văzut flăcăul cu casă şi avere bunicică, nu mai sta locului, cum
    nu stă apa pe pietre, şi nu-l prindea somnul de harnic ce era. Dintr-o parte venea cu
    carul, în alta se ducea si toate trebile şi le punea la cale singurel. Nu-i vorbă, că de
    greu, greu îi era; pentru că în lipsa lui n-avea cine să-i îngrijească de casă şi de
    vitişoare, cum trebuie. Numai dă! ce să facă bietul om? Cum era să se întindă mai
    mult, că de-abia acum prinsese şi el mâinile în vatră; şi câte a tras, până s-a văzut la
    casa lui, numai Dumnezeu ştie. De aceea alerga singur zi şi noapte în toate părŃile,
    cum putea, şi muncea în dreapta şi în stânga, că doar-doar o încăleca pe nevoie,
    ş-apoi atunci - văzând şi făcând.
    Toate ca toate, dar urâtul îi venea de hac. În zilele de lucru, calea-valea, se
    lua cu treaba şi uita de urât. Dar în nopŃile cele mari, când era câte o givorniŃă
    cumplită şi se mai întampla să fie şi sărbători la mijloc, nu mai ştia ce să facă şi
    încotro să apuce. Vorba cântecului:
    De urât mă duc de-acasă
    Şi urâtul nu mă lasă;
    De urât să fug în lume,
    Urâtul fuge cu mine.

    Se vede lucru’ că aşa e făcut omul, să nu fie singur. De multe ori i-a venit

    Text îngrijit de haios.ro 1 / 17

    S-ar putea să vă placă și