Probleme Speciale de Geotehnica Si Fundatii
Probleme Speciale de Geotehnica Si Fundatii
Probleme Speciale de Geotehnica Si Fundatii
GEOTEHNICA SI FUNDATII
1
PĂMÂNTURI CU UMFLĂTURI SI
CONTRACŢII MARI (P.U.C.M.)
1)Definirea P.U.C.M :
2
Pământurile cu umflături si contracţii mari se întalnesc in
toate regiunile geografice ale ţării şi sunt identificate în următoarele
zone :
- zonele subcarpatice şi piemontane din Oltenia, Muntenia, Banat
şi izolat în Moldova şi Dobrogea ;
- Podişul Transilvaniei şi mai ales în partea sa dinspre Nord şi
Vest ;
- zonele colineare dinspre Câmpia de Vest ;
- zonele de luncă şi terase ale unor râuri, mai ales in Podişul
Moldovenesc ;
- unele zone din Lunca şi Delta Dunării.
3
argiloase, forma si fineţea lor, natura polară a apei şi cationii
combinaţiilor chimice disociate, care se gasesc în apa din natură.
Mineralele principale din care este alcatuită scoarţa terestră în
proporţie de 59,5% sunt reprezentate prin feldspaţi, care sunt alumino-
silicaţi a unor metale mono şi bivalente.
Mineralul argilos care prezintă cele mai intense măriri de volum este
montmorillonitul, iar variaţia de volum este legată de fenomene
moleculare şi electromoleculare, reflectate prin existenţa apei peliculare
şi a celei capilare, mărimea lor va depinde de natura mineralogică a
particulelor care alcătuiesc fracţiunea argiloasă şi de natura ionilor
absorbiţi.
4
- cazul 3 : nivelul hidrastatic subteran este la o adâncime
intermediară, între 2 şi 10 m în cazul când diagrama rezultă ca o
combinaţie a celor două cazuri precedente. Din ea rezultă că zona AB nu
este supusă variaţiilor de umiditate. Punctele C şi D corespund
adâncimilor maxime de variaţie ce se ating vara (D), respectiv iarna (C).
Fundarea în zona AB sau sub punctul D când zona AB lipseşte, se face în
condiţii sigure. Punctele A, B, C, D se stabilesc prin observaţii sezoniere
in teren.
5
γs - este densitatea pǎmântului ;
w0 - umiditatea iniţialǎ ;
∆V
V - variaţia volumului relativ de pǎmânt ;
∆w - variaţia de umiditate faţǎ de umiditatea ini inţialǎ w0.
Relaţia menţionatǎ a fost dedusǎ din relaţia :
∆ ⋅ V e0 − ei
=
V 1 + e0
în ipoteza cǎ pǎmântul a fost iniţial saturat, în final este saturat şi pe
tot timpul în care a avut loc variaţia de volum a rǎmas de asemenea
saturat.
In aceastǎ situaţie, indicii porilor pot fi exprimaţi funcţie de
umiditate :
w0 ⋅ γ s wi ⋅ γ s
e0 = şi ei =
γ ⋅w γ ⋅w
Dacǎ umiditatea se exprimǎ în procente, se obţine relaţia :
∆ ⋅V γ s ⋅ ∆w
V
=
100 + w0 ⋅ γ s
unde γs =1daN/cm3
Factorul climatic şi variaţiile de temperatură în sol influienţează prin
regimul lor alternant pe anotimpuri şi chiar zilnic umflarea, respectiv
contracţia pământului. Zonele cu P.U.C.M. din ntului. Zonele cu
P.U.C.M. din ţară au precipitaţii de 500..700mm/an cu regim torenţial şi
ecarturi mari de temperatură între vară şi iarnă şi între zi şi noapte în
timpul verii (peste 10 – 20 grade C) care provoacă fenomene repetate de
umflare şi contracţie pâna la o adâncime de cca 2,00m.
Variaţii mult mai importante de umiditate au loc în timpul
exploatării construcţiei atât prin efectul de acoperire a suprafeţei terenului
şi prin efectul ciclic sezonier dat de factorul climatic, cât şi prin procesele
tehnologice care pot modifica temperatura şi umiditatea terenului de
fundare.
6
Cu cât stratul este mai gros, cu atât există posibilitatea ca să aibă loc
o umflare mai mare rezultată din însumările umflârilor ce au loc în
diferite puncte.
3. Limita de contracţie
În cadrul pământurilor argiloase se definesc trei umudităţi
caracteristice şi anume:
- limita de plasticitate – wP
- limita de curgere – wL
- limita de contracţie – wS
Limita de contracţie, când umiditatea scade sub limita de plasticitate,
pierderea apei se manifestă prin formare de meniscuri capilare, până când
argila trece de la starea unui corp cvasisolid în starea unui corp tare.
Reprezentarea variaţiei de volum în raport cu variaţia umidităţii, este
util să fie reprezentată în raport cu volumul unei mase de 100g de pământ
uscat.
Volumul unui pământ saturat este alcătuit din volumul ocupat de
schelet şi volumul ocupat de apă.
Vt = Vs +Vw în care,
Vt - este volumul total ;
V s - volumul ocupat de schelet ;
V w - volumul ocupat de apǎ.
Limita de contracţie se obţine pe abscisă la intersecţia celor două
ramuri rectilinii a curbei de contracţie-umiditate. La limita de contracţie,
pământul respectiv are greutatea volumică maximă.
Limitele de variaţie a umidităţii se iau :
- pentru probe netulburate, umiditatea de saturaţie (w sat) şi limita
de contracţie (wS) ;
- pentru probe tulburate, limita de curgere (wL) şi limita de
contracţie (wS) ;
7
Pentru primul caz se poate scrie :
Vi − V f
wS = w L − ⋅100 în care,
Ms
Vi - este volumul iniţial al probei de pǎmânt ;
V f - volumul final al probei de pǎmânt ;
M s - masa de pǎmânt uscat.
8
Probabilitatea producerii unor variaţii de volum importante a
pǎmântului poate fi apreciatǎ cu ajutorul inegalitǎţii:
∆ ⋅ V VL − V eL − e
= = > 0,3 în care,
V V 1+ e
V şi e – este volumul specific, respective indicele porilor
corespunzǎtorstǎrii naturale;
VL şi eL – volumul specific, respective indicele porilor corespunzǎtor
limitei superioare de plasticitate(wL).
V f − Vi
U L % = 100 ⋅ = 10(V f − 10)% Vi = 10cm 3
Vi
9
La un pământ compresibil unde o parte din presiunea exterioară este
preluată de schelet, relaţia este :
U = −S + αcm ⋅v ⋅ p în care,
U - este presiunea apei din pori ;
S - nsucţiunea ;
p - presiunea exterioarǎ ;
αcm ⋅v - factor de compresibilitate.
Pentru fiecare pământ se poate stabili corelaţia între mărimea
sucţiunii şi umidiatea sa.
3.3. Granulozitatea
Se referă la conţinutul procentual de granule, având diametrul egal şi
mai mic decât 0,002 mm.
10
3.4. Căldura maximă de umezire
Este dezvoltată de unitatea de masă, şi este cantitatea de căldură
degajată la umezirea până la saturaţie a unui gram de pământ uscat în
etuvă la 105oC.
I P = wL − w P
C P = 0,73( wL − 20 )
Când I P ≥ C P pǎmântul prezintǎ umflǎri şi contracţii mari.
wL
CA % = în care,
Md
wL - este masa de apǎ absorbitǎ la sucţiunea p⋅F =0 ;
M d - masa de pǎmânt uscat şi mojorat.
IP
IA = în care,
A2
Ip - este indicele de plasticitate ;
A2 - conţinutul în fracţiuni mai micisau egale cu 0,002 mm.
Indicele de activitate se aclculeazǎ şi pentru un diametru de 0,005 mm.
wsat − w
I CU =
wsat − wS
Funcţie de valoarea acestui indice existǎ urmǎtoarele posibilitǎţi:
I CU = 0 sunt posibile numai contracţii
0 < I CU < 1 sunt posibile şi fenomene de contracţie şi de umflare
I CU >1 sunt posibile numai fenomene de umflare.
Funcţie de indicii arătaţi există posibilitatea de a clasifica pământurile
contractile în trei categorii :
- pământuri foarte active (de contractilitate foarte mare) ;
- pământuri active (de contractilitate mare) ;
- pământuri puţin active (de contractilitate mică) ;
11
4. Calculul mărimii deformaţiilor terenului de fundare
provocate de fenomene de contracţie-umflare
Se folosesc mărimile umflărilor relative şi a contracţiilor relative,
determinate pentru diferite valori ale presiunilor verticale şi a celor de
umflare.
12
- în cazul ecranării suprafeţei prin care s-a produs schimbarea
regimului hidro-termic se foloseşte relaţia:
k ( wk − w0 )
ε= în care
1 + e0
w ⋅γ
e0 = 0 s = w0 ⋅ γ s pentru γ w = 1
γw
k - este coeficientul determinat pe cale experimentalǎ, care în lipsa
experimentelor poate fi luat egal cu 2 ;
wk - umiditatea de echilibru a pǎmântului ;
w0 - umiditatea iniţialǎ a pǎmântului ;
e0 - indicele iniţial al porilor pentru pǎmântul respectiv.
- în cazul variaţiei regimului hidro-termic valoarea(wk-w0) se
determină ca diferenţă dintre umiditatea corespunzătoare perioadei de
umiditate maximă şi umiditatea corespunzătoare perioadei de secetă.
Mărimea tasării terenului de fundare ca rezultat al contracţiei
pământului contractil S se determină cu relaţia :
n
S c = ∑ ε ci ⋅ hi ⋅ mc în care
1
13
- la clădirile de zidărie de cărămidă cu fundaţii directe de beton,
fisurile in fundaţii şi ziduri apar de regulă în primul sau al doilea an după
execuţie şi evoluează contiuu ;
- clădirile cu schelet de lemn fisurează mai puţin, dar se
deformează foarte mult ;
- la toate felurile de construcţii, colţurile puternic însorite dinspre
sud-vest se tasează cel mai mult din cauza contracţiei, provocând apariţia
fisurilor şi crăpăturilor în V (deschise mai mult la partea superioară).
Dacă execuţia construcţiei s-a efectuat într-o perioadă secetoasă, în
perioada umedă care urmează pământul se umflă, provocând apariţia
fisurilor şi crăpătirilor în A (deschise mai mult la partea inferioarǎ).
14
6.2. Măsuri care se adoptă în cazul în care se respectă
adâncimea minimă de fundare, măsuri pentru prevenirea
degradărilor :
- secţionarea clădirii şi fundaţiei în tronsoane de de maximum 30
m,prin rosturi de tasare ;
- conductele purtătoare de apă să fie pozate şi realizate în aşa fel
încât să se elimine pierderi de apă, chiar la apariţia unor denivelări, fiind
accesibile pentru control şi reparaţii ;
- In jurul clădirilor se vor executa trotuare etanşe, având lătimea
de minimum 1,00 m, aşezate pe un strat de pământ stabilizat în grosime
de 20 cm şi cu o pantă spre exterior de 5% ;
- evacuarea apelor superficiale căzute direct sau provenite de pe
acoperiş şi amenajarea suprafeţei terenului înconjurător cu pante de
scurgere care să le conducă la distanţe mai mari de 10 m în afara
conturului construcţiei ;
- evitarea existenţei de arbori la distanţe mai mici de 3..5 m faţă
de construcţie, distanta luându-se funcţie de importanţa construcţiei,
natura aborilor şi potentialul de contracţie-umflare a terenului ;
- anexele clădirilor(scări, terase) vor fi fundate la aceeaşi
adâncime cu construcţiile respective, ele fie legându-se rigid de
construcţie, fie separându-se complet ;
- se vor urmări deplasările în timp ale construcţiei şi comportarea
ei.
15
6.4. Cauzele principale ale degradărilor sunt:
- infiltraţiile de apă prin rosturile şi fisurile îmbrăcăminţilor;
- ruperea taluzurilor ca urmare a infiltraţiei apei prin fisurile
construcţiei ;
- deformaţii prin contracţie la uscare atunci când canalul nu are
apă.
16