Probleme Speciale de Geotehnica Si Fundatii

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 16

PROBLEME SPECIALE DE

GEOTEHNICA SI FUNDATII

1
PĂMÂNTURI CU UMFLĂTURI SI
CONTRACŢII MARI (P.U.C.M.)
1)Definirea P.U.C.M :

Pământurile cu umflături si contracţii mari, denumite si pământuri


contractile (expansive sau active) sunt pămanturi argiloase care prezintă
proprietatea de a-şi modifica sensibil volumul,atunci când umiditatea lor
variază.Toate pământurile active sunt potenţial capabile de umflături si
contracţii importante la variaţii de umiditate,această capacitate de
umflare-contracţie se manifestă însa numai atunci cănd condiţiile locale
prilejuiesc manifestarea activă a potenţialului de contracţie-umflare a
pământului.
Din punct de vedere geologic P.U.C.M. sunt de două tipuri :
- formaţiuni de zonă temperată (de la sfârşitul terţiarului şi
începutul cuaternarului) constituite din depozite glaciare, lacustre sau
marine vechi, de natură marnoasă calcaroasă, decalcefiate prin spălare si
îmbogaţite în coloizi, reprezentate prin formaţiuni eluviale, coluviale sau
aluviale ;
- formaţiuni de climă caldă, bogate în materii organice,provenite
din evoluţia biodinamică a solului de origine glaciară sau aluvionară, care
a suferit în timp o importantă evoluţie pedologică devenind argile
fisurate,cu porozitate si plasticitate foarte mare (prezentând o structura
secundară, alcatuită din reţele de fisuri care separă masa lor în bucaţi
poliedrice cu feţe lustruite).Din această categorie fac parte depunerile
argiloase si organice din Lunca si Delta Dunării, de pe cursurile unor
râuri si depunerile argiloase lacustre (argile grase).
La variaţiile de umiditate P.U.C.M. se comportă astfel :
- în perioadele secetoase apar în teren crăpături de contracţie, de
obicei sub forma unei retele poligonale, fenomenul este mai pronunţat la
temperaturile puternice însorite, mai ales acolo unde apele atmosferice
(ochiuri de apă, bălti de mică adâncime) ;
- în perioadele ploioase crăpaturile încep sa se închidă, închiderea
lor porneşte atât de jos, datorită umezirii prin apa care s-a infiltrat prin
straturile superioare, cât si de sus unde straturile superioare se umflă prin
umezire uniformă.

2
Pământurile cu umflături si contracţii mari se întalnesc in
toate regiunile geografice ale ţării şi sunt identificate în următoarele
zone :
- zonele subcarpatice şi piemontane din Oltenia, Muntenia, Banat
şi izolat în Moldova şi Dobrogea ;
- Podişul Transilvaniei şi mai ales în partea sa dinspre Nord şi
Vest ;
- zonele colineare dinspre Câmpia de Vest ;
- zonele de luncă şi terase ale unor râuri, mai ales in Podişul
Moldovenesc ;
- unele zone din Lunca şi Delta Dunării.

2) Factori care influenţeaza variaţiile de volum ale


P.U.C.M.

Variaţiile de volum cauzate de variaţiile de umiditate ale


P.U.C.M. sunt influienţate de :
- activitatea pământurilor ;
- condiţiile hidrogeologice ;
- variaţiile de umiditate ;
- presiunea transmisă de fundaţie ;
- grosimea stratului ;
- suprafaţa umeziă ;
- proprietaţile fizice si chimice ale lichidului care produce
umezirea pământului.

2.1. Activitatea pământurilor


La baza adsorbţiei sunt fenomene de natură electromoleculară, a
căror explicaţie trebuie căutată în natura mineralogică a particolelor

3
argiloase, forma si fineţea lor, natura polară a apei şi cationii
combinaţiilor chimice disociate, care se gasesc în apa din natură.
Mineralele principale din care este alcatuită scoarţa terestră în
proporţie de 59,5% sunt reprezentate prin feldspaţi, care sunt alumino-
silicaţi a unor metale mono şi bivalente.
Mineralul argilos care prezintă cele mai intense măriri de volum este
montmorillonitul, iar variaţia de volum este legată de fenomene
moleculare şi electromoleculare, reflectate prin existenţa apei peliculare
şi a celei capilare, mărimea lor va depinde de natura mineralogică a
particulelor care alcătuiesc fracţiunea argiloasă şi de natura ionilor
absorbiţi.

2.2. Conditiile hidrogeologice


- cazul 1 : nivelul hidrostatic subteran este la o adâncime mai
mare de 10m. Diagrama de variaţie a umidităţii cu adâncimea de la
suprafaţa terenului, determinată prin măsurători periodice de teren, arată
că la adancimea de cca 2,00m umiditatea se menţine practic constantă în
tot timpul anului ;
- cazul 2 : nivelul hidrostatic subteran este la o adâncime mai
mică de 2,00m. Diagrama arată un orizont de iarnă si altul de vară,
adâncimea de la care umiditatea rămâne practic constantă fiind de cca
1,40m. De la această adâncime fundaţiile nu mai sunt influenţate de
uscăciune ;

4
- cazul 3 : nivelul hidrastatic subteran este la o adâncime
intermediară, între 2 şi 10 m în cazul când diagrama rezultă ca o
combinaţie a celor două cazuri precedente. Din ea rezultă că zona AB nu
este supusă variaţiilor de umiditate. Punctele C şi D corespund
adâncimilor maxime de variaţie ce se ating vara (D), respectiv iarna (C).
Fundarea în zona AB sau sub punctul D când zona AB lipseşte, se face în
condiţii sigure. Punctele A, B, C, D se stabilesc prin observaţii sezoniere
in teren.

2.3. Variaţiile de umiditate


Variaţiile de umiditate pot apărea din următoarele motive :
- datorită infiltraţiilor de apă atmosferică sau din instalaţii
industriale sau prin ridicarea nivelului hidrostatic ;
- acumularea umidităţii sub constucţii intr-o zonă limitată ca
adâncime prin perturbarea condiţiilor naturale de evapo-transpiraţie ;
- umflări şi contacţii în partea superioară a zonei de aeraţie din
cauza schimbării regimului hidro-termic provocat de variaţiile climatice ;
- prezenţa vegetaţiei perne lângă constucţii.
La evaluarea distribuţiei de echilibru a umiditaţii distingem
următoarele două situaţii :
- prima în care nivelul apei subterane se găseşte la mică adâncime
(sub 6m ) faţă de nivelul terenului şi când starea de echilibru a umidităţii
este condiţionată de nivelul apei subterane ;
- a doua în care nu există un strat de apă subterană şi când starea
de echilibru a umidităţii este condiţionată în principal de condiţiile
climatice ale regiunii considerate.
Pentru situaţiile intermediare când există un strat de apă subterană la
adâncime mare, se consideră zona de aeraţie subîmpărţită în două zone :
- una inferioară în care este predominant efectul stratului de apă
subterană ;
- una superioară în care starea de echilibru a umidităţii este
determinată de condiţiile climatice ale amplasamentului considerat
precum şi de condiţiile de dirijare a apelor în vecinătatea imediată a
construcţiei.
În terenul de sub îmbrăcămintea impermeabilă se realizează un
echilibru al stării de umiditate corespunzător unor sucţiuni determinate de
condiţiile şi natura pământului.
Cunoscând distribuţia umididǎţii în perioada executǎrii construcţiei
şi distribuţia finalǎ de echilibru a umiditǎţii se pot estima în mod
aproximativ modificǎrile de volum aferente schimbǎrilor de umiditate.
Tinând seama de faptul cǎargilele rǎmân practic saturate pentru sucţiuni
mai mici de 104 cm coloanǎ de apǎ (pF<4) se va folosi relaţia :
∆ ⋅V ∆w ⋅ γ s
= ,în care
V 100 + w0 ⋅ γ s

5
γs - este densitatea pǎmântului ;
w0 - umiditatea iniţialǎ ;
∆V
V - variaţia volumului relativ de pǎmânt ;
∆w - variaţia de umiditate faţǎ de umiditatea ini inţialǎ w0.
Relaţia menţionatǎ a fost dedusǎ din relaţia :
∆ ⋅ V e0 − ei
=
V 1 + e0
în ipoteza cǎ pǎmântul a fost iniţial saturat, în final este saturat şi pe
tot timpul în care a avut loc variaţia de volum a rǎmas de asemenea
saturat.
In aceastǎ situaţie, indicii porilor pot fi exprimaţi funcţie de
umiditate :
w0 ⋅ γ s wi ⋅ γ s
e0 = şi ei =
γ ⋅w γ ⋅w
Dacǎ umiditatea se exprimǎ în procente, se obţine relaţia :
∆ ⋅V γ s ⋅ ∆w
V
=
100 + w0 ⋅ γ s
unde γs =1daN/cm3
Factorul climatic şi variaţiile de temperatură în sol influienţează prin
regimul lor alternant pe anotimpuri şi chiar zilnic umflarea, respectiv
contracţia pământului. Zonele cu P.U.C.M. din ntului. Zonele cu
P.U.C.M. din ţară au precipitaţii de 500..700mm/an cu regim torenţial şi
ecarturi mari de temperatură între vară şi iarnă şi între zi şi noapte în
timpul verii (peste 10 – 20 grade C) care provoacă fenomene repetate de
umflare şi contracţie pâna la o adâncime de cca 2,00m.
Variaţii mult mai importante de umiditate au loc în timpul
exploatării construcţiei atât prin efectul de acoperire a suprafeţei terenului
şi prin efectul ciclic sezonier dat de factorul climatic, cât şi prin procesele
tehnologice care pot modifica temperatura şi umiditatea terenului de
fundare.

2.4. Presiunea transmisă de fundaţie


Umiditatea şi îndesarea influenţează în sensul că cu creşterea
umidităţii iniţiale se reduce umflarea, iar la o umiditate egală cu
umiditatea de umflare, deformaţia de umflare nu are loc. Cu mărirea
îndesării iniţiale, creşte umflarea.
Presiunea de umflare este independentă de suprasarcină, de
umiditatea iniţială, gradul de umuditate şi grosimea stratului şi creşte cu
creşterea densităţii iniţiale a pământului în stare uscată.

2.5. Grosimea stratului

6
Cu cât stratul este mai gros, cu atât există posibilitatea ca să aibă loc
o umflare mai mare rezultată din însumările umflârilor ce au loc în
diferite puncte.

2.6. Suprafaţa umezită


Cu cât suprafaţa umezită sub construcţie va avea dimensiuni mai
reduse, cu atât creşte neuniformitatea deformaţiilor care vor avea loc sub
aceasta, mărind gradul pericolului apariţiei unor degradări în construcţia
respectivă.

2.7. Proprietăţile lichidului infiltrat şi procesele tehnologice


din constucţiile respective
În cazul construcţiilor industriale, unele reziduri chimice pot
provoca umflarea terenului care nu prezintă creşteri importante de volum
la sporirea umidităţii. Procesele tehnologice cu surse puternice de căldură
sau de frig, pot conduce la variaţii importante de umiditate şi de volum
ale terenului de fundare argilos.

3. Limita de contracţie
În cadrul pământurilor argiloase se definesc trei umudităţi
caracteristice şi anume:
- limita de plasticitate – wP
- limita de curgere – wL
- limita de contracţie – wS
Limita de contracţie, când umiditatea scade sub limita de plasticitate,
pierderea apei se manifestă prin formare de meniscuri capilare, până când
argila trece de la starea unui corp cvasisolid în starea unui corp tare.
Reprezentarea variaţiei de volum în raport cu variaţia umidităţii, este
util să fie reprezentată în raport cu volumul unei mase de 100g de pământ
uscat.
Volumul unui pământ saturat este alcătuit din volumul ocupat de
schelet şi volumul ocupat de apă.
Vt = Vs +Vw în care,
Vt - este volumul total ;
V s - volumul ocupat de schelet ;
V w - volumul ocupat de apǎ.
Limita de contracţie se obţine pe abscisă la intersecţia celor două
ramuri rectilinii a curbei de contracţie-umiditate. La limita de contracţie,
pământul respectiv are greutatea volumică maximă.
Limitele de variaţie a umidităţii se iau :
- pentru probe netulburate, umiditatea de saturaţie (w sat) şi limita
de contracţie (wS) ;
- pentru probe tulburate, limita de curgere (wL) şi limita de
contracţie (wS) ;

7
Pentru primul caz se poate scrie :

Vi − V f
wS = w L − ⋅100 în care,
Ms
Vi - este volumul iniţial al probei de pǎmânt ;
V f - volumul final al probei de pǎmânt ;
M s - masa de pǎmânt uscat.

S-a constatat că micşorarea volumului probei nu este egală cu


volumul de apă evaporat,deoarece porii rămân plini cu vapori de apă
saturaţi şi că umiditatea iniţială influenţează micşorarea de volum a
probei.
Indici geotehnici deduşi din curba de contracţie-umiditate :
- contracţia volumică care se calculează cu relaţia :
Vi − V f
CV = ⋅100
Vf
La terenuri argiloase obişnuite Cv=10%.

8
Probabilitatea producerii unor variaţii de volum importante a
pǎmântului poate fi apreciatǎ cu ajutorul inegalitǎţii:
∆ ⋅ V VL − V eL − e
= = > 0,3 în care,
V V 1+ e
V şi e – este volumul specific, respective indicele porilor
corespunzǎtorstǎrii naturale;
VL şi eL – volumul specific, respective indicele porilor corespunzǎtor
limitei superioare de plasticitate(wL).

3.1. Umflarea liberă se calculează cu relaţia :

V f − Vi
U L % = 100 ⋅ = 10(V f − 10)% Vi = 10cm 3
Vi

3.2. Umiditatea la sucţiune


Prin sucţiune se înţelege deficitul de presiune înraport cu presiunea
atmosferică care apare în apa din porii materialelor hidrofile nesaturate.
Sucţiunea este condiţionată de factorii care influenţează interacţiunea
dintre apă şi faza solidă,natura şi alcătuirea scheletului, conţinutul de
săruri din apă, starea termică şi electrică.
Sucţiunea osmotică îşi are originea în fenomenul de osmoză,
datorită concentraţiei variate de săruri din apa peliculară. Ea se
evidenţiază prin presiunea osmotică care se calculează cu relaţia :
p = R ⋅ T ⋅ (C1 − C 2 ) în care,
p - este presiunea osmoticǎ ;
R - constanta gazelor ;
T - temperatura în grade Kelvin ;
C1 , C 2 - concentraţiile celor douǎ soluţii.
Sucţiunea osmotică apare datorită presiunii osmotice a două lichide
ce conţin săruri în concentraţii diferite. Sucţiunea poate să aparq în
materiale cu schelet rigid, materiale cu granule relativ mari (prin
capilaritate) şi granule mici (prin adsorbţie).

9
La un pământ compresibil unde o parte din presiunea exterioară este
preluată de schelet, relaţia este :
U = −S + αcm ⋅v ⋅ p în care,
U - este presiunea apei din pori ;
S - nsucţiunea ;
p - presiunea exterioarǎ ;
αcm ⋅v - factor de compresibilitate.
Pentru fiecare pământ se poate stabili corelaţia între mărimea
sucţiunii şi umidiatea sa.

Se foloseşte logaritmul zecimal al acestei cifre notat p.F. Sucţiunea


de 15 bari este aproximativ egală cu 15000cm coloană de apă.

3.3. Granulozitatea
Se referă la conţinutul procentual de granule, având diametrul egal şi
mai mic decât 0,002 mm.

10
3.4. Căldura maximă de umezire
Este dezvoltată de unitatea de masă, şi este cantitatea de căldură
degajată la umezirea până la saturaţie a unui gram de pământ uscat în
etuvă la 105oC.

3.5. Indicele de plasticitate calculat cu relaţia :

I P = wL − w P

3.6. Criteriul de plasticitate care se calculează cu relaţia :

C P = 0,73( wL − 20 )
Când I P ≥ C P pǎmântul prezintǎ umflǎri şi contracţii mari.

3.7. Capacitatea de adsorbţie se calculează cu relaţia :

wL
CA % = în care,
Md
wL - este masa de apǎ absorbitǎ la sucţiunea p⋅F =0 ;
M d - masa de pǎmânt uscat şi mojorat.

3.8. Indicele de activitate calculat cu relaţia :

IP
IA = în care,
A2
Ip - este indicele de plasticitate ;
A2 - conţinutul în fracţiuni mai micisau egale cu 0,002 mm.
Indicele de activitate se aclculeazǎ şi pentru un diametru de 0,005 mm.

3.9. Indicele de contracţie-umflare se calculează cu relaţia :

wsat − w
I CU =
wsat − wS
Funcţie de valoarea acestui indice existǎ urmǎtoarele posibilitǎţi:
I CU = 0 sunt posibile numai contracţii
0 < I CU < 1 sunt posibile şi fenomene de contracţie şi de umflare
I CU >1 sunt posibile numai fenomene de umflare.
Funcţie de indicii arătaţi există posibilitatea de a clasifica pământurile
contractile în trei categorii :
- pământuri foarte active (de contractilitate foarte mare) ;
- pământuri active (de contractilitate mare) ;
- pământuri puţin active (de contractilitate mică) ;

11
4. Calculul mărimii deformaţiilor terenului de fundare
provocate de fenomene de contracţie-umflare
Se folosesc mărimile umflărilor relative şi a contracţiilor relative,
determinate pentru diferite valori ale presiunilor verticale şi a celor de
umflare.

Ridicarea terenului de sub fundaţii prin umflare, în urma umezirii se


determină cu relaţia :
n
U = ∑ ε i ⋅ hi ⋅ m în care,
1
εi - este umflarea relativǎ a terenului din stratul « i » ;
- grosimea stratului considerat ;
hi
m - coeficient al condiţiilor de lucru.
Umflarea relativă a terenului se determină în mod diferit, funcţie de
cauzele care au determinat variaţia de umiditate.
- în cazul infiltrării apei se foloseşte relaţia :
h' − h
ε= în care
h
h- este înǎlţimea probei de teren de umiditate şi îndesare naturalǎ,
comprimatǎ fǎrǎ posibilitatea deformǎrii laterale, sub sarcina egalǎcu
presiunea totalǎ ptot;
h ' - înǎlţimea aceleiaşi probe dupǎ umezire, comprimatǎ în aceleaşi
condiţii.

12
- în cazul ecranării suprafeţei prin care s-a produs schimbarea
regimului hidro-termic se foloseşte relaţia:
k ( wk − w0 )
ε= în care
1 + e0
w ⋅γ
e0 = 0 s = w0 ⋅ γ s pentru γ w = 1
γw
k - este coeficientul determinat pe cale experimentalǎ, care în lipsa
experimentelor poate fi luat egal cu 2 ;
wk - umiditatea de echilibru a pǎmântului ;
w0 - umiditatea iniţialǎ a pǎmântului ;
e0 - indicele iniţial al porilor pentru pǎmântul respectiv.
- în cazul variaţiei regimului hidro-termic valoarea(wk-w0) se
determină ca diferenţă dintre umiditatea corespunzătoare perioadei de
umiditate maximă şi umiditatea corespunzătoare perioadei de secetă.
Mărimea tasării terenului de fundare ca rezultat al contracţiei
pământului contractil S se determină cu relaţia :
n
S c = ∑ ε ci ⋅ hi ⋅ mc în care
1

ε c - este concentraţia liniarǎ specificǎ a stratului « i » la o presiune


i

egalǎ cu suma presiunii geologice, presiunii suplimentare din sarcina


transmisǎ de fundaţie lamijlocul stratului considerat la o variaţie a
umiditǎţii pǎmântului de la valoarea ei maximǎ şi cea minim;
hi - grosimea stratului considerat;
mc - coeficient al condiţiilor de lucru la contracţie, care se ia egal cu
1,3;
n - numǎrul de straturi, în care s-a împǎrţit zona în care se manifestǎ
contracţia.

5. Comportarea construcţiilor depinde de amplasarea şi


intensitatea fenomenelor de contracţie-umflare care sunt
condiţionate de :
- structura, forma şi mărimea construcţiei ;
- adâncimea de fundare şi modul de realizare a fundaţiilor ;
- anotimpul în care s-au realizat fundaţiile;
- posibilităţile de infiltrare a apelor atmosferice şi expunerea la
soare a terenului de fundare din imediata vecinătate a construcţiei ;
- condiţiile de exploatare a construcţiei.

5.1. Apariţia degradărilor la construcţiile la care nu s-au


luat măsurile corespunzătoare se produce astfel:

13
- la clădirile de zidărie de cărămidă cu fundaţii directe de beton,
fisurile in fundaţii şi ziduri apar de regulă în primul sau al doilea an după
execuţie şi evoluează contiuu ;
- clădirile cu schelet de lemn fisurează mai puţin, dar se
deformează foarte mult ;
- la toate felurile de construcţii, colţurile puternic însorite dinspre
sud-vest se tasează cel mai mult din cauza contracţiei, provocând apariţia
fisurilor şi crăpăturilor în V (deschise mai mult la partea superioară).
Dacă execuţia construcţiei s-a efectuat într-o perioadă secetoasă, în
perioada umedă care urmează pământul se umflă, provocând apariţia
fisurilor şi crăpătirilor în A (deschise mai mult la partea inferioarǎ).

6. Măsuri de proiectare şi execuţie în cazul P.U.C.M. şi


corelarea lor cu posibilitatea de manifestare a contracţiei
sau umflării terenului de fundare
Adâncimea de fundare minimă se stabileşte în funcţie de nivelul
hidrostatic, după cum urmează :
- când nivelul hidrostatic este la adâncime mai mare de 10m sau
este între 2 şi 10 m, adâncimea de fundare se va lua de 2 m şi nu mai
mică de 1,50 m ;
- când nivelul hidrostatic este la o adâncime mai mică de 2 m,
adâncimea de fundare se va lua de 1,50 m ;
- când nivelul hidrostatic se menţine constant la o adâncime mai
mică de 2 m, sub 1,40 m umiditatea se menţine constantă şi nu mai pot să
apară variaţii de volum ;
- dacă sub adâncimea de fundare aleasă se află pământuri
contractile de natură organică, se va analiza posibilitatea depaşirii parţiale
sau totale a acestor straturi.

6.1. Măsuri care se adoptă în cazul în care nu se poate


respecta adâncimea minimă de fundare :
- adâncimea de fundare ;
- importanţa, mărimea şi structura de rezistenţă a construcţiei ;
- nivelul hidrostatic subteran în amplasament ;
- grosimea şi potenţialul de contracţie-umflare a pământului care
alcătuieşte terenul de fundare ;
- variaţia umidităţii pământului de fundare, în perioada execuţiei
şi exploatării consrucţiei ;
- gradul de asigurare admis al construcţiei.

14
6.2. Măsuri care se adoptă în cazul în care se respectă
adâncimea minimă de fundare, măsuri pentru prevenirea
degradărilor :
- secţionarea clădirii şi fundaţiei în tronsoane de de maximum 30
m,prin rosturi de tasare ;
- conductele purtătoare de apă să fie pozate şi realizate în aşa fel
încât să se elimine pierderi de apă, chiar la apariţia unor denivelări, fiind
accesibile pentru control şi reparaţii ;
- In jurul clădirilor se vor executa trotuare etanşe, având lătimea
de minimum 1,00 m, aşezate pe un strat de pământ stabilizat în grosime
de 20 cm şi cu o pantă spre exterior de 5% ;
- evacuarea apelor superficiale căzute direct sau provenite de pe
acoperiş şi amenajarea suprafeţei terenului înconjurător cu pante de
scurgere care să le conducă la distanţe mai mari de 10 m în afara
conturului construcţiei ;
- evitarea existenţei de arbori la distanţe mai mici de 3..5 m faţă
de construcţie, distanta luându-se funcţie de importanţa construcţiei,
natura aborilor şi potentialul de contracţie-umflare a terenului ;
- anexele clădirilor(scări, terase) vor fi fundate la aceeaşi
adâncime cu construcţiile respective, ele fie legându-se rigid de
construcţie, fie separându-se complet ;
- se vor urmări deplasările în timp ale construcţiei şi comportarea
ei.

6.3. În cazul fundării la o adâncime cuprinsă în zona de


variaţie sezonieră a umidităţii mai mică decât cea indicată precedent,
în special pe P.U.C.M. cu contractilitate mare sau foarte mare, se vor
prevedea următoarele măsuri constructive speciale :
- reducerea umflării prin mărirea presiunii efective pe talpa
fundaţiei, până la o valoare cel puţin egală cu presiunea de umflare, care
însă nu va depăşi capacitatea portantă a terenului ;
- prevederea unor structuri sau a unor măsuri constructive care să
permită preluarea împingerilor sau deplasărilor neuniforme cauzate de
umezirea, respectiv uscarea terenului de fundare;
- îmbinările elementelor de rezistenţă la structuri din beton armat
prefabricat, trebuie proiectate şi realizate cu luarea în considerare a
efectelor deformării neuniforme a terenului;
- înlăturarea proprietăţilor de contracţie-umflare în limitele
întregului pachet sau a unei părţi din el prin umezire prealabilă, folosirea
unor perne compensatoare de nisip, înlocuirea totală sau parţială a
terenului contractil cu un teren necontractil, srtăpungerea cu fundaţiile
complet sau incomplet terenul alcătuit din P.U.C.M., prin sisteme
indirecte de fundare.

15
6.4. Cauzele principale ale degradărilor sunt:
- infiltraţiile de apă prin rosturile şi fisurile îmbrăcăminţilor;
- ruperea taluzurilor ca urmare a infiltraţiei apei prin fisurile
construcţiei ;
- deformaţii prin contracţie la uscare atunci când canalul nu are
apă.

6.5. Măsurile care se folosesc de obicei sunt :


- înlocuirea unui strat de 0,50..0,80m cu material granular inert ;
- prevederea de îmbrăcăminţi asfaltice sau folii impermeabile din
material sintetic ;
- saturarea terenului înainte de executarea lucrării ;
- protecţia zonelor marginale.
În pământurile argiloase active, structurile vor trebui armate si
separate de terenul înconjurător prin straturi de material granular,
prevăzând condiţii de drenare sau de impermeabilizare.

16

S-ar putea să vă placă și