Referat Carol I Final
Referat Carol I Final
Referat Carol I Final
FACULTATEA DE COMUNICARE SI
RELATII INTERNATIONALE
SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE ANUL III
DISCIPLINA: PSIHOLOGIE POLITICA
CAROL I
AL ROMANIEI
Titular de curs:
Student :
Pintilie V.Elena
CAROL I AL
ROMANIEI
Carol I al României a fost un rege fără educație regală. Deși se trăgea dintr-o
familie princiară, nu a fost pregătit de copil să devină rege, iar biografia sa anterioară
venirii în România nu anticipa în niciun fel faptul că avea să devină monarhul acestei
țări. A urcat pe tronul românesc mai degrabă prin hazardul unor întîmplări
neprevăzute decît prin premeditare. În această privință, destinul său se aseamănă
izbitor cu basmele orientale, acelea în care personaje modeste ajung prin forța
întîmplării să conducă cetăți sau popoare. Dar domnia lui Carol I, lungă de 48 de ani,
nu a fost un basm, ci o realitate. Ea face parte din istoria românilor, și nu oricum, ci
ca o epocă memorabilă prin împliniri. Regele fără educație regală a domnit exemplar.
Succesele epocii sale au fost numeroase, de la construirea rețelei de căi ferate pînă la
încurajarea culturii și educației, de la asigurarea stabilității politice interne pînă la
dobîndirea independenței de stat și înscrierea României într-un sistem de alianțe care,
decenii la rînd, i-a adus prestigiu și securitate. La toate acestea, Carol I a contribuit
consistent. Vor fi fost și lucruri pe care un ochi foarte exigent le-ar putea trece în lista
neîmplinirilor. Nu știm însă cum ar fi arătat România fără acest monument de
echilibru, conștiinciozitate și devotament care a fost regele Carol I. Putem doar bănui
că, fără el, ar fi avut o soartă mai rea.” (Carol I al României, Jurnal. Volumul al III-
lea: 1893-1897, editura Polirom, 2020. Stabilirea textului, traducere din limba
germană, studiu introductiv şi note de Vasile Docea. )
Carol I descinde dintr - “Un neam de cavaleri neaoş germani este neamul
Hohenzollernilor, al căror castel din moşi- strămoşi, străjuit de înalte şi păduroase
vârfuri alpine, veghează statornic şi autoritar asupra unor întinderi mănoase şi se
constituie în imagine fidelă a acelor neînfricaţi şi dârji eroi care timp de secole au
domnit aici şi care adesea, pentru împărat şi imperiu, au tras din teacă sabie lucitoare,
căci acel „Mereu un Zolre brav“ de pe blazonul lor însemna şi „Mereu un brav
german“.
Regelui Carol I, copil în acele vremuri, i-a rămas întipărită în memorie imaginea
autoritară a bunicului, pe care o redă ca atare în memoriile sale: “în castelul
Sigmaringen stăpânea despotismul patriarhal, căci principele era absolutist într-o
formă extremă şi, în ciuda iubirii fierbinţi care îi unea pe toţi, tradiţia încorseta viaţa
şi făcea din disciplina de familie cel mai important dintre toate lucrurile. Se purtau
încă vechile obiceiuri, conform cărora părinţii îşi vorbeau cu “Dumneavoastră” și
purtarea curtenitoare excludea simplitatea naturală, încălcarea etichetei fiind socotită
drept cea mai gravă abatere!”. Unul din numeroasele volume care aparțin și astăzi
bibliotecii castelului din Sigmaringen, în Germania, poartă titlul Păreri şi sfaturi
despre viaţă, cu privire specială asupra stării şi profesiei,carte publicată în 1831. iata
cateva din invataturile princi pelui Karl“Omul trebuie pus într-o funcţie şi nu funcţia
făcută pentru el”. “În ce priveşte împărtăşirea unor secrete, să nu crezi niciodată că
eşti suficient de atent; căci adesea ajungem la mâna acelor persoane, cărora le-am
încredinţat secretele”. “Cel mai periculos prieten e acela care te laudă în public”.
“Înclinaţia spre a contrazice este neplăcută, însă e de prost-gust să accepţi opiniile
tuturor”. “În tinereţe, pentru a te forma, trebuie să asculţi. Pentru un tânăr este o mare
calitate să ştie să observe în tăcere, mai ales atunci când vorbeşte altcineva”.
“Limbuţia este o povară greu de vindecat”. “E bine de ştiut că oamenii răi nu sunt
incapabili de a face fapte bune”. “A pune pasiunea mai presus de raţiune înseamnă a
face o mare greşeală”. “Vorbele blânde dezarmează mânia, pe când acelea pline de
grosolănie sau amărăciune pot transforma, ele singure, blândeţea în furie”. “Nu
trebuie să te bucuri de lucruri ieftine; frivolităţile plac doar celor cu gusturi
îndoielnice”.Această carte, din care, dincolo de elitismul nobiliar și de multe
banalități, transpare pragmatismul epocii post-napoleoniene, dar şi ideea de sorginte
iluministă, că politica trebuie să fie guvernată de morală, a jucat rolul de manual
formativ al mai multor generații de prinți din casa Hohenzollern. Autorul ei i-a dăruit-
o fiului, principelui Karl Anton, în 1835, la împlinirea majoratului, adică a vârstei de
20 de ani. Regele Carol I a citit-o și el, probabil la o vârstă mai tânără decât o făcuse
tatăl său. Cartea bunicului va ficontribuit la formarea culturii sale politice şi la
conturarea opiniilor lui despre oameni şi viaţă.
Cu totul altă fire a avut fiul său, prinţul moştenitor Karl Anton, care a înţeles
spiritul epocii noi şi i s- a conformat în toate privinţele, atunci ca şi mai târziu. El a
fost un principe în înţelesul cel mai bun al cuvântului, un german integral, loial.
Gândirea şi simţirea, năzuinţele şi străduinţele lui au ţintit totdeauna patria cea mare,
căreia el i- a făcut serviciile cele mai importante. Dar principele a mostenit aceata
randuiala de la tatal sau Putem spune ca aceasta carte, care cuprinde o parte din
invataturile bunicului sau, au avut o importanta destul de mare in conturarea
personalitatii sale.
Nu este îndeobşte cunoscut, dar e adevărat, că Regele Românilor era prin naştere
pe jumătate francez. Buna sa din partea tatălui său era o prinţesă Marat.
Şi buna sa din partea mamei a fost franceză, binecunoscută în istorie, Stefania
Beauharnais, fiica adoptivă a lui Napoleon I, devenită prin căsătorie
Stefania deBaden.De obicei, acestui amestec de sânge la strămoşii săi i se
atribuie multe dinînsuşirile deosebite ale Regelui. Înfăţişarea persoanei sale, mai
ales profilul său
atâtd e r e g u l a t , a m i n t e ş t e f i z i o n o m i a v e c h i i n o b i l i m i f r a n c e z e . C h i a r
f i g ur a s a f i n ă , s i m e t r i c ă ş i b l â n d ă e s t e m a i m u l t f r a n c e z ă ,
B e a u h a r n a i s , d e c â t g e r m a n ă . Hohenzollern. Însuşirea cu care era
înzestrat pentru a răspunde iute şi nimerit,l espirit de moment , este desigur o însuşire
franceză, ca şi temperamentul său sanguin care i-a fost de atât de mare ajutor în
viaţă şi l-a făcut să nu-şi piardă cumpătul în mijlocul greutăţilor celor mari,
mai ales când supuşii săi nu-l cunoşteau şi nu-l preţuiau după merit. O putinţă de
muncă extraordinară şi o deosebită nepăsare pentru distracţii materiale l-au
făcut să fie mai mult ca orice,bărbat politic .
De această calitate era familia în care a crescut prinţul Carol – o familie care i-
a oferit modele luminoase pentru tot restul vieţii. Bunicul serios, cumpătat, cu spiritul
său gospodăresc şi dragostea sa de ordine, tatăl cu viziunea scopului şi conştiinţa
datoriei, gândind şi acţionând mereu în perspectivă, animat de un viu interes pentru
arte şi ştiinţe, mama grijulie, totdeauna preocupată de ai săi, cu profunda ei bunătate
şi sensibilitate. Era linişte şi cumpătare în menajul princiar, iar petrecerile
zgomotoase, frecvente la alte curţi princiare, lipseau cu desăvârşire .
Educatia lui Carol era atent supravegheata da printul Karol, educatie pe care el
nu o considera inca incheiata, iar principiile duoa care se ghida erau destul de clare si
sanatoase , pentru formarea unei personalitati bine inchegate “: „Păstrarea şi întărirea
sentimentului religios, însă fără ostentaţie şi paradă. Datoriile de Biserică trebuie
îndeplinite cu stricteţe, dar totdeauna în aşa fel încât forma canonică să nu sufoce
vreo - dată natura interioară. – Pentru a- l face să în ţeleagă corect noţiunea de onoare
şi conceptele apartenenţei la categoria socială a militarilor trebuie acţionat necontenit
în sensul debarasării de toate prejudecăţile găunoase; sorgintea sa şi demnitatea
princiară pe care a moştenit- o trebuie prezentate fiului meu în aşa fel, încât el să nu
se bizuie decât pe calitatea lui de ofiţer şi cavaler. De aici rezultă o atitudine
permanent cumpănită şi modestă şi imperativul cultivării spiritului de camaraderie
autentică. O contrapondere necesară la aceste calităţi o formează independenţa,
consecvenţa convingerilor şi păstrarea propriei individualităţi.“ Principele mai dorea
ca fiul său, încă prea tânăr şi neexperimentat pentru a- şi contura o viziune politică
proprie, să rămână la adăpost de influenţe uni laterale şi partizane: „Să cultive în
permanenţă sentimentul dreptăţii şi al moderaţiei faţă de toţi şi de toate; de aceea, în
el nu trebuie să încolţească niciodată prejudecăţi de castă. Spiritul lui plin de aspiraţii
se cuvine să creadă în menirea Prusiei în lumea ger mană, în măreţia ei şi în
dezvoltarea puterii ei pe bază naţională – acestea ţinând şi de politica dinastică
tradiţională. Numele de «Hohenzollern» este un nume de onoare de care el trebuie, cu
modestie şi discreţie, să fie conştient în permanenţă!“
Toate acestea s-au intiparit foarte bine in personaliatea lui Carol si au fost
decisive in momentul in care a trebuit sa cantareasca decizia de a răspunde afirmativ
la chemarea neaşteptată a unei ţări de departe şi de a accepta coroana unui popor
străin.După întreaga lui alcătuire interioară, prinţul Carol nu era făcut să ducă viaţa
comodă, ferită de trepidaţii a unui fiu de principe, să obţină un rang militar după altul
şi să- şi vadă existenţa consumându- se între serviciul militar şi agitaţia de la curte.
Mintea sa vioaie, marea lui energie, spiritul întreprinzător mereu proaspăt îşi puneau
scopuri mai înalte. Nicidecum obsedat de himere, nicidecum înclinat spre aventură
sau urmărind din cine ştie ce motive planuri ambiţioase, ci cântărind totul cu calm şi
seriozitate, el se văzu pus în faţa unei misiuni înalte, pe măsura unui om adevărat: să
devină un principe autentic şi salvator al unui popor până acum împilat, jefuit, parţial
dispreţuit, să introducă ordine pe acele meleaguri prost gospodărite, să elibereze ţara
de zgura şi presiunea politică, să fie un exemplu luminos pentru locuitorii ei, care au
rămas în fond oameni buni, şi să- i ducă la acea prosperitate de care se bucură cele
lalte state civilizate – să creeze ceva solid şi temeinic nu numai pentru prezent, ci şi
pentru viitor. In prinţul Carol se puneau în mişcare hotărârea şi pofta de a făptui a
Hohenzollernilor, şi poate că în spirit i se înălţa în faţă imaginea acelor îndrăzneţi,
inteligenţi burgravi de Nürnberg şi a operei realizate de ei în marca Brandenburg,
operă ce avea să rămână în istorie
În această privinţă e foarte semnificativ ceea ce ni se spune despresentimentele
Principelui la începuturile carierei lui: „ El nu putea suferi acel spirit„Junker”, ţanţoş
şi învechit care era atunci atât de răspândit în Prusia şi la Berlin şimai cu seamă la
Curtea Prusiană. Firea sa era prea simplă, prea sinceră, ca să se poatăobişnui cu
această însuşire seacă şi să se călăuzească după nişte formule ruginite şi deşarte.
Educaţia sa era prea aristocratică pentru a nu fi pătruns de simplitate ş ispontaneitate
în acţiunile sale...”În curând Principele a avut prilejul să pună în practică perceptele
înaltei sale educaţii. Nici ca domn, nici ca rege al României, el nu a voit vreodată ca
cineva să fie prigonit pentru atacuri personale împotriva lui, crima de „lesè majestè”
n-a existat în România şi nu s-a aplicat niciodată.
Se zice că regele Carol a citit multe scrierişi ziare defăimătoare
îndreptate împotriva sa şi dinastiei sale, având puterea uneori să descopere un fond de
umor în cele mai neînchipuite neadevăruri afirmate.Iată impresiile pe care
personalitatea regelui le producea la împlinirea a 50 de ani, notate de un contemporan
al său care a trăit în anturajul familiei regale: „ Regele Carol împlinise 50 de ani când
l-am văzut întâia oară. Poate că niciodată în viaţă un om nu este mai deplin el însuşi
decât la această vârstă. Dezvoltarea fizică ... este demult împlinită, iar pe de altă parte
el nu a suferit nici o micşorare de putere sau agerime. Individualitatea sa spirituală
este asemenea deplin dezvoltată, întrucât se poate zice că o natură puternică şi
hotărâtă este vreodată la sfârşitul deplinei sale
dezvoltări. Faptul că impresia dintâi pe care Regele o face nu
p a r e d e î n d a t ă i m p u n ă t o ar e s e p o t r i v e ş t e c u a c e e a n o b l e ţ e c a r e s e
f e r e ş t e d e n ef i r e s c , d i n a i n t e
pregătit şi calculat, el este o natură prea delicată pentru ca să atragă
deodată luareaaminte. El este prea natural ca să făurească efecte pentru ochii
lumii. Unui artist poate să-i placă fizionomia delicată a Regelui, însă îi lipseşte statura
înaltă şi aerul straşnic care sunt însuşirile eroului de roman şi care stârnesc
entuziasmul mulţimii. Pe de altă parte însă, statura subţire de înălţime mijlocie
este elegantă şi deosebită, mersul său este hotărât şi nobil. Ochii săi albaştrii ca
marea, adânci sub sprâncenele negre, carens e î m p r e u n ă d r e p t d e a s u p r a
n a s u l u i s ă u a q u i l i n , i a u d i n c â n d î n c â n d o a s p r i m e cercetătoare,
neastâmpărată. Ei sunt ca nişte ochi de vultur, asemănare banală care s-a făcut
adeseori până acum. Chiar vioiciunea şi marea lor putere de vedere justifică şi mai
mult această asemănare cu regele păsărilor”.
Cat priveste modul meticulos in care isi gestiona timpul , se stie ca a refuzat, nu
de puţine ori, să primească în audienţă persoanele care nu respectau ora fixată sau
întîrziau nejustificat. Un asemenea tratament avea să fie administrat şi celor mai
cunoscute personalităţi politice, care se obişnuiseră cu proverbiala indolenţă orientală
şi protocolul mai puţin rigid, ba chiar aproape inexistent, din vremea domniilor
anterioare. De altfel, pe biroul din sala bibliotecii Palatului, acolo unde obişnuia să
primească în audienţă, se afla o mică pendulă care bătea la fiecare sfert de oră şi care
reprezenta semnalul că timpul acordat respectivei audienţe luase sfîrşit. Contrariat de
lipsa de punctualitate a românilor, obişnuia să ofere drept dar de sărbători sau cu alte
ocazii cîte un ceasornic. Masa de prînz se servea în sufrageria mare a Palatului, la
orele 14,
Aceasta punctualitate si-a insusit-o ereditar de la bunicul sau , marturie lasa in
memoriile sale “Severului bunic îi datorează (regeleCarol n. a.) nu numai dragostea
de ordine, ci şi punctualitatea extraordinară, de cronometru. Viaţa bunicului a fost
strict ordonată de acele ceasornicului. Şi-l trăgea înfiecare seară la ora nouă, atrăgând
astfel atenţia că socotea ziua încheiată, iar la zece trebuia să fie întuneric şi linişte în
castel”
De o corectitudine exemplară, foarte exigent cu sine, si-a bazat deciziile si
judecata pe etica si morala.Ceea ce primeaza este logica si discernamantul si nu s-a
lasat condus de impulsivitate. In cele mai dificile momente a stiut sa isi ia timpul
necesar pentru a evalua situatia , detasandu-se usor de valul emotiilor si al senzatiilor
de moment. In permanenta mintea a condus inima si nu invers.
Reticent,rezervat, logic, practic, onest si hotarat. Nu irosea cuvinte la
intamplare si nu se lasa manipulat.A dat dovadă de o remarcabilă răbdare şi stăpînire
de sine, reuşind adeseori să-i domine pe cei din jurul său şi să le descopere
slăbiciunile.
Era un lider inascut, cu o mare abilitate de a conduce, cu rezistenta fizica si
psihica, cu o mare capacitate de a-i motiva pe cei din jur.
Atât ca prim servitor al statului, cât şi ca prim cetăţean, el este o pildă luminoasă
pentru popor: loial şi zelos în muncă, străin de orice trufie şi de orice falsă strălucire,
având cea mai deplină consideraţie pentru activitatea celorlalţi, înţelegând viaţa ca pe
un domeniu al acţiunii în beneficiul semenilor şi al generaţiilor viitoare, păstrându- şi,
în ciuda amărăciunilor de care nimeni nu este scutit, idealurile, credinţa în ceea ce
este bun şi nobil. Om de o religiozitate profundă şi de moravuri curate, el este pentru
doamna sa soţul cel mai afectuos şi prietenul cel mai credincios, şi arată în orice
împrejurare că are o inimă plină de bunătate şi iubire – o inimă care, probabil, suferă
adesea din pricina suferinţei şi nefericirii imposibil de izgonit de sub soare, oricât de
strălucitoare şi de aurii ar fi razele lui.
BIBLIOGRAFIE:
P. Lindenberg – Rgele Carol I
V. Docea – Regele Citeste
Viorel Rus – Din viata Regelui Carol I
Vasile Docea- Carol I si monarhia constitutionala, Interpretari istorice.
Arhive genealogice 1997- Proiecte matrimoniale ale regelui CarolI
Robert Coravu – Carol I si epoca lui