CONCEPTUL DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ

Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are

calitatea de expert pentru a stabili adevărul într-o anumită situaţie,
problemă sau litigiu.
Expertiza înseamnă a încerca, a dovedi şi constituie un mijloc de probă.
Noţiunea de „expertiză” provine din latinescul „expertus”, adică priceput –
lucrarea unei persoane experimentate, specializate.
Ca mijloc de probă în soluţionarea diverselor litigii, expertiza este definită în
literatura de specialitate în multiple variante ca formă, dar în esenţă cu un
conţinut identic şi anume:
➢ „un mijloc de probă dispus sau cerut de organul juridic în materie civilă
sau penală efectuat de un specialist în materia litigiului care prin
cunoştinţele şi experienţa pe care le posedă trebuie să aducă lămurirea
diferitelor aspecte ce sunt necesare a fi cunoscute în vederea
soluţionării unor cauze”
➢ „un mijloc de investigaţie prin care se ajunge, fie la obţinerea unei
probe, fie la evaluarea corectă a unei probe existente”
➢ „Expertiza este operaţia încredinţată unor persoane care pe baza
cunoştinţelor lor speciale se pronunţă asupra faptelor pe care
judecătorii nu le-ar putea aprecia”
➢ ” Expertiza este operaţia făcută de unul sau mai mulţi experţi cu scopul
de a constata unele fapte de a controla, de a examina, de a măsura şi
de a evalua anumite lucruri.”
➢ Expertiza este un mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare,
lămurite sau dovedire pe baza cercetării ştiinţifice de specialitate, a
adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare,
problemă, situaţie, cauză sau litigiu
➢ „un mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă la care
recurge instanţa în cazul că pentru stabilirea adevărului obiectiv este
nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare
 se cer cunoştinţe de specialitate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau
vreunei meserii pe care judecătorul nu le posedă.”
Expertiza constituie o noţiune care depăşeşte şi acţiunea de control şi pe
aceea de verificare întrucât constituie în sine ideea de exprimare a
punctului de vedere al expertului în ceea ce priveşte faptul sau faptele
asupra căruia/cărora s-a efectuat expertiza. Prin urmare, expertiza este
prin excelenţă o lucrare personală şi critică, cuprinzând nu numai
rezultatul examinării faptelor din punct de vedere al exactităţii formale şi
materiale, dar şi părerea expertului asupra cauzelor şi efectelor în legătură
cu obiectul supus cercetării sale.
În funcţie de natura şi de conţinutul faptei, împrejurării, problemei,
situaţiei, cauzei sau litigiului ce se cercetează, precum şi de domeniul de
activitate în care se dispune sau se solicită efectuarea expertizei, acestea
se clasifică în mai multe tipuri şi anume:
Tehnică - care se individualizează pe genuri: construcţii civile, maşini
şi utilaje, autovehicule, exploatări portuare;
Merceologică;
Medico–legală – individualizată în: psihiatrică, constatarea stării de
sănătate, cauzele decesului, etc;
Criminalistică;
Artistică: pictură, sculptură, grafică, literatură;
Filatelică;
Comercială;
Agricolă;
Contabilă care la rândul ei poate fi specializată pe diverse domenii
ramuri ale economiei naţionale: Industrie, Agricultură, Construcţii
Definirea expertizei contabile

 Expertiza contabilă este o activitate depusă de un personal autorizat

de lege pentru reconstituirea realităţii unei operaţii de natură
economică/financiară pe baza cercetării documentelor, datelor şi
informaţiilor din contabilitate.
 Prin expertiză contabilă se înţelege misiunea dată unui expert contabil
de a controla registrele, conturile şi actele justificative ale unui agent
economic cu scopul de a furniza părţilor interesate, datele necesare
sau de a procura justiţiei informaţiile pentru a se pronunţa în
cunoştinţă de cauză asupra unui proces sau a unei contestaţii de care
a fost sesizată.
 Expertiza contabilă este o formă de cercetare efectuată în vederea
lămuririi modului în care sunt reflectate în documente evidenţa
tehnico-operativă şi contabilă, anumite fapte, împrejurări, situaţii de
natură economico-financiară.
Expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea
unor cauze care necesită cunoştinţe de strictă specialitate din partea unor
persoane care au calitatea de expert contabil. Caracterul ştiinţific,
probitatea profesională şi deontologică a expertului contabil, conferă
expertizei contabile caracterul de probă îndeajuns de temeinică şi de
neînlăturat pentru stabilirea responsabilităţii persoanelor vinovate de
încălcarea legalităţii, nesocotirea disciplinei financiare şi păgubirea
patrimoniului.
Expertiza contabilă este o activitate a profesiei contabile ce poate fi
efectuată numai de către persoanele care au dobândit calitatea de expert
contabil în condiţiile legii, fiind înscrise, cu viza la zi, în Tabloul experţilor
contabili, actualizat anual de către Corpul Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).
Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile este
obligat să fie independent faţă de părţile interesate în expertiză, evitând
orice situaţie care ar presupune o lipsă de independenţă sau o
 constrângere care ar putea să-i impieteze integritatea şi obiectivitatea.
Expertizele contabile efectuate de experţii contabili care nu întrunesc
condiţiile pentru a fi înscrişi ca membri ai Corpului cad sub incidenţa
sancţiunilor privind exercitarea unei profesii fără autorizaţie. Dacă un
expert contabil implicat într-o astfel de situaţie este solicitat pentru
efectuarea unei expertize contabile, el este obligat să aducă la cunoştinţă
solicitantului situaţia în care se află. Expertizele contabile trebuie
efectuate în mod responsabil. Efectuarea expertizelor contabile se face pe
bază de contract. Expertizele contabile contractate trebuie programate.
Programul de lucru trebuie să cuprindă natura, calendarul şi întinderea
lucrărilor necesare pentru îndeplinirea misiunii privind expertizele
contabile contractate.
1.1. Trăsăturile expertizei contabile

Principalele elemente care argumentează caracterul ştiinţific al expertizei

contabile:
➢ Are ca obiect cercetarea unor fapte sau situaţii de natura
economico–financiare, gestionară şi patrimonială.
➢ Cuprinde în sfera sa de acţiune activitatea economică a unui agent
economic pentru problemele şi obiectivele stabilite de organul judiciar
ori de persoanele care o solicită.
➢ Cercetează situaţiile şi împrejurările de fapt pe baza informaţiilor
furnizate de evidenţa economică şi suporţii ei materiali respectiv, acte
scrise, dischete, CD- uri.
➢ Interpretează datele de evidenţă şi formulează opinii cu privire la
problemele investigate pe baza legilor şi actelor normative care
reglementează domeniul de activitate respectiv.
➢ Elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca
mijloc de probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea
expertizei sau ca mijloc de fundamentare a unei decizii de către
persoana care a solicitat expertiza contabilă.
 ➢ Expertiza contabilă analizează conformitatea faptelor economice cu
documentele aferente, precum şi cauzele care au generat abaterile de
la actele normative în vigoare la momentul respectiv. În urma
expertizei cotabile este caracterizată starea de fapt a agentului.
Sarcina efectuării expertizei contabile are caracter obligatoriu, cu excepţia
cazurilor de recuzare sau a existenţei circumstanţelor care generează
situaţii de incompatibilitate.
Criterii de clasificare privind expertiza contabilă
a. În funcţie de natura juridică, expertizele contabile pot fi:
- civile;
- penale;
- extrajudiciare (amiabile).
b. În funcţie de natura principalului obiectiv/principalelor obiective
stabilite de organul îndreptăţit să dispună efectuarea expertizei,
expertizele contabile se clasifică în:
- expertize contabile civile dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor
civile;
- expertize contabile penale dispuse sau acceptate în rezolvarea unor
aspecte civile ataşate litigiilor penale;
- expertize contabile comerciale dispuse sau acceptate în rezolvarea
litigiilor comerciale;
- expertize contabile fiscale dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor
fiscale;
- alte categorii de expertize contabile judiciare dispuse de organele în
drept sau extrajudiciare solicitate de către clienţi.
c. După scopul în care au fost solicitate, expertizele contabile pot fi
clasificate în:
- expertize contabile judiciare, reglementate de: Codul de
procedură civilă; Codul de procedură penală; alte legi speciale –
 dispuse de organele judiciare pentru soluţionarea cauzelor aflate în
faza anchetei, cercetării, sau în faza de judecată;
- expertize contabile extrajudiciare (amiabile) – sunt cele efectuate
în afara procedurilor reglementate privind rezolvarea unor cauze
supuse verdictului justiţiei. Sunt solicitate de persoane fizice sau
juridice interesate fără ca în cauză să existe un dosar de anchetă,
cercetare sau judecată. Sunt efectuate în afara unui proces justiţiar.
Nu au calitatea de mijloc de probă în justiţie, ci, cel mult, de argumente
pentru solicitarea de către părţi a administrării probei cu expertiza
contabilă judiciară sau pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.

Obiectul de cercetare al expertizei contabile

Expertiza contabilă poate avea ca obiect fapte, împrejurări sau alte situaţii
ce pot să apară în activitatea economico–financiară şi gestionară a unei
entităţi patrimoniale pentru a căror soluţionare este necesar să se apeleze
la un expert contabil.
Expertiza contabilă poate avea ca obiect de cercetare diverse laturi ale
activităţii entităţilor economice aşa cum ar fi:
- aspecte ale situaţiei economico–financiare a patrimoniului şi a
capacităţii acestuia de a genera profit, aspecte ce sunt reflectate în
documente de evidenţă primară tehnico–operativă şi contabilă cu
scopul final de a stabili în mod ştiinţific corectitudinea sau
incorectitudinea administrării patrimoniului;
- analiza economico–financiară a activităţii unei entităţi patrimoniale
cu scopul de a determina comportamentul managerilor şi al
persoanelor din compartimentele funcţionale în raport cu
atribuţiunile lor de serviciu stabilite prin contractul de muncă;
- neglijenţe sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea şi
exercitarea obligaţiilor contractuale, stabilirea întârzierilor pentru
plata obligaţiilor şi corectitudinea stabilirii penalităţilor de întârziere,
cantităţile de produse, lucrări şi servicii livrate între părţile în litigiu,
ponderea celor achitate şi ce a mai rămas de achitat.
 Expertiza în materie comercială se efectuează atunci când este necesar
să se corecteze calcule, înscrisuri şi registre de comerţ.
Expertiza contabilă cuprinde în studiu sau analiză latura economico–
financiară a faptelor şi a împrejurărilor în care s-au produs, latura juridică
fiind exclusiv de competenţa organelor judiciare. Astfel în litigiile cu privire
la pagube, expertiza contabilă oferă organelor judiciare lămuriri cu privire
la existenţa şi ponderea lipsurilor din patrimoniul entităţii economice.
Obiectivele cu privire la constatarea vinovăţiei persoanelor care au produs
pagube materiale şi faptele care le-au generat depăşesc sfera expertizei
contabile, acestea constituind obiective ale anchetei penale.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile se stabilesc de organul
judiciar care a dispus expertiza sau de către persoana juridică sau fizică
care a solicitat efectuarea expertizei contabile.
Expertiza contabilă poate fi analizată în funcţie de natura procesului care
stă la baza solicitării ei.

Cadrul legal privind organizarea activităţii de expertiză contabilă

în România
Cadrul reglementărilor legale privind expertizele contabile judiciare şi
extrajudiciare se află în Ordonanţa Guvernului nr.65/1994 privind
activitatea de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, cu modificările
şi completările ulterioare şi în Ordonanţa nr.2 din 21 ianuarie 2000 privind
organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.
Ultima modificare s-a efectuat prin Ordonanţă nr.23/2012 - pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al
situaţiilor financiare anuale consolidate şi a Ordonanţei Guvernului nr.
65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a
contabililor autorizaţi din 23 august 2012, M. Of. 624/2012;
Potrivit acestor reglementări legale, efectuarea expertizelor contabile
judiciare sau extrajudiciare este dreptul exclusiv al experţilor contabili.
 Scurt istoric privind organizarea activităţii de expertiză contabilă în
România
Organizarea activităţii de expertiză contabilă este rezultatul unui proces
istoric îndelungat, realizându-se mai întâi conceptele, pentru ca treptat
acest domeniu să fie reglementat prin norme de drept. Primele referiri
despre expertiza contabilă, în ţara noastră se regăsesc încă în anul 1887
în Codul Comercial Român. Noţiunile nu erau suficient clarificate, expertul
numindu-se uneori şi comisar sau arbitru.
✓ Legea din 1916 pentru organizarea corpului de contabili autorizaţi
şi de experţi contabili din România nu conţinea norme privind
reglementarea expertizei contabile, ci se referea la stabilirea
drepturilor ce obţineau titlul de expert.
✓ Un prim congres al corpului s-a ţinut în 1923, al doilea în 1925 la
Cluj, urmate de altele în ţară şi străinătate, de studii, lucrări,
proiecte de legi într-o vreme când însăşi documentele Federaţiei
Internaţionale a Asociaţiei de Experţi, cu sediul la Bruxelles
susţineau că funcţia de expert nu este o profesiune, ci o misiune.
✓ În ţara noastră, în ce priveşte situaţia expertului contabil au existat
trei concepţii: poziţia sa a fost privită ca o treaptă alături de alte
categorii contabile, sau ca o profesiune independentă, sau ca o
misiune temporară.
✓ Organizarea propriu-zisă a domeniului expertizei contabile în ţara
noastră datează din anul 1921 când se adoptă Legea prin care se
înfiinţează „Corpul de contabili autorizaţi şi experţi contabili”.Acest
organism reprezenta o organizaţie profesională care a funcţionat
până în anul 1951. După această dată activitatea de expertiză
contabilă a fost reorganizată de mai multe ori.
✓ Plecând de la necesitatea ca nivelul calitativ al expertizelor contabile
să corespundă exigenţelor ştiinţifice impuse de disciplina din care
derivă - contabilitatea - această activitate, începând cu anul 1957,
este organizată şi îndrumată de Ministerul Finanţelor până la data
de 19 august 1994, când apare Ordonanţa nr.65 privind organizarea
activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi. Această
 Ordonanţă a Guvernului României este legiferată prin Decretul
nr.121 din 23 mai 1995, privind promulgarea Legii pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994. Legea şi Decretul au fost
publicate în Monitorul Oficial nr.103 Partea I din 29 mai 1995. Până
la acea dată, corpul de experţi contabili era constituit din cadre cu
studii economice şi cu un anumit stagiu în specialitatea contabil-
financiară şi care au obţinut titlul de expert contabil în urma unui
examen organizat de Ministerul Finanţelor.
✓ Cadrul juridic legal iniţial, care a stat la baza organizării şi
desfăşurării activităţii de expertiză contabilă, l-au constituit normele
de drept prevăzute în Decretul nr.434/1957, precum şi cele cuprinse
în Codurile de procedură civilă şi penală. Ulterior au fost adoptate
noi acte normative, care constituie, împreună cu prevederile Codului
de procedură civilă şi a Codului de procedura penală, cadrul juridic
şi organizatoric al activităţii de efectuare a expertizelor contabile:
Decretul nr.79/1971 şi HCMnr.845/1971.
✓ Alte reglementări privind expertiza judiciară tehnică (inclusiv cea
contabilă) apar în Ordonanţa Guvernului nr.2/2000. Organizarea
activităţii de expertiză contabilă a fost legiferată prin Ordonanţa
nr.65/1994, a fost modificată prin Ordonanţa nr.50/28.08.1997 şi
apoi alte modificări au fost făcute în 1999.
✓ Organizarea expertizei contabile prevăzută în Ordonanţa Guvernului
nr.65/1994 prevăzută în Legea nr.42/24.05.1995 e modificată prin
Ordonanţa nr.50/1997 prevăzută în Legea nr.126/14.07.1999
modificată ulterior prin Legea nr. 186/02.10.1999.