Lucrare de Licenta DRAGHICI-DE MODIFICAT 28.03
Lucrare de Licenta DRAGHICI-DE MODIFICAT 28.03
Lucrare de Licenta DRAGHICI-DE MODIFICAT 28.03
PROIECT DE ABSOLVIRE
COORDONATOR:
SESIUNEA
AUGUST 2022
1
2
CUPRINS
ARGUMENT .......................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A LE APARATULUI
RESPIRATOR ....................................................................................................................... 4
CAPITOLUL II. PREZENTAREA TEORETICĂ A ASTMULUI BRONŞIC ............. 17
2.1 Definiţie: .......................................................................................................................... .17
2.2 Etiologie și epidemiologie: ............................................................................................... 18
2.3 Anatomie patologică: ....................................................................................................... .22
2.4 Clasificare: ........................................................................................................................ 24
2.5 Simptomatologie: ............................................................................................................. .25
2.6 Diagnostic: ....................................................................................................................... .26
2.6.1 Diagnostic pozitiv: ........................................................................................................ .26
2.6.2 Diagnostic diferențial: .................................................................................................. .29
2.7 Complicații: ...................................................................................................................... .29
2.8 Evoluție și prognostic: ...................................................................................................... 30
2.9 Tratament: ........................................................................................................................ .30
2.10 Profilaxie: ........................................................................................................................ 32
CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA ȘI
TRATAREA BOLNAVULUI CU ASTM BONȘIC ...........................................................36
3.1 Internarea bolnavului și asigurarea condițiilor de spitalizare: ........................................ ..36
3.2 Participarea asistentului medical la examenul obiectiv: ................................................. ..37
3.3 Asigurarea igienei corporale și generale a pacientului: .................................................... 39
3.4 Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi patologice: …..... 48
3.5 Participarea asistentului medical la explorările paraclinice: .............................................51
3.6 Poziția bolnavului în pat: ................................................................................................. 60
3.7 Urmărirea faciesului, funcţiilor vitale şi vegetative: ........................................................ 61
3.8 Alimentarea pacientului: .................................................................................................. 63
3.9 Participarea asistentului medical la efectuarea tratamentului: ......................................... 64
3.10 Educaţia pentru sănătate: ............................................................................................... 67
3.11 Externarea pacientului: ...................................................................................................69
CAPITOLUL IV. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI CU ASTM
BRONȘIC ..............................................................................................................................70
4.1 Cazul 1: ............................................................................................................................ 70
4.2 Cazul 2: ............................................................................................................................ 78
4.3 Cazul 3: ............................................................................................................................ 86
CONCLUZII ........................................................................................................................ 95
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 96
ANEXE ...................................................................................................................................97
3
ARGUMENT
Profesiunea “de a îngriji” este una dintre cele mai vechi profesii din lume. Activităţile
ce alcătuiesc îngrijirea bolnavilor rezidă în nevoile general-valabile ale fiinţei umane, pune în
evidenţă acţiunea asistentei medicale în interpretarea acestor nevoi multiple, în funcţie de
starea particulară a pacientului căruia i se acordă îngrijiri în scop preventiv şi curativ. Pentru
a-şi menţine un echilibru homeostatic, pacientul trebuie să atingă un nivel minim de
satisfacere a nevoilor sale. Dacă pentru aceasta el poate răspunde de o manieră convenabilă
prin acţiuni sau comportamente adecvate pe care le îndeplineşte el însuşi, pacientul este
independent. Dacă, din cauza unei dificultăţi, pacientul nu este capabil să îndeplinească pentru
el acţiuni adecvate care să-i permită un nivel minimal de satisfacere a nevoilor el devine
dependent.
4
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE AL APARATULUI
RESPIRATOR
Aparatul respirator este alcătuit din totalitatea organelor care contribuie la realizarea
schimburilor dintre oxigenul atmosferic şi bioxidul de carbon rezultat din procesele
metabolice din organism.
5
Căile respiratorii se împart, la rândul lor, după originea embriologică şi aşezarea
anatomică în:
Cavitatea nazală:
Cavitatea nazală este împărţită de septul nazal în două cavităţi simetrice, aşezate sub
baza craniului şi deasupra cavităţii bucale, având o direcţie antero-posterioară. Cavităţile
nazale comunică cu exteriorul prin două orificii, situate la baza piramidei nazale, denumite
nări, iar posterior, prin alte două orificii, denumite coane care se deschid în faringe.
Nasul este o proeminenţă situată pe linia mediană a feţei, care pe lângă rolul de
protecţie a cavităţii nazale, este totodată şi un ornament al feţei, cu rol de mimica şi
expresivitate a feţei.
Stratul superficial al piramidei nazale îl formează pielea, iar în jurul orificiului nazal,
imediat sub piele se află muşchii cutanaţi, care strâmtează şi dilată nările.
Cavităţile nazale sunt subîmpărţite de o creastă de perete lateral denumită limen nasi,
în două compartimente:
1. Unul anterior, denumit vestibul nazal care se întinde de la orificiul reprezentat de nară
şi până la limen nasi;
2. Unul posterior sau cavitatea nazală propriu-zisă care se întinde de la limen nasi până la
coane.
Mucoasa nazală înveleşte întreaga suprafaţă internă a cavităţii nazale, iar la nivelul
orificiilor de deschidere a sinusurilor paranazale ea se continuă cu mucoasa sinuzală.
Sinusurile paranazale sunt cavităţi perechi, pline cu aer, situate în oasele craniului,
care se deschid în cavitatea nazală.
6
Vascularizaţia şi inervaţia căilor nazale:
Arterele care aduc sângele spre pereţii cavităţilor nazale sunt ramuri nazale din artera
maxilară, artera facială şi arterele etmoidale anterioare şi posterioare.
Venele duc sângele venos spre venele superficiale ale feţei, spre venele valului palatin,
spre plexul venos pterigoidian şi spre sinusurile venoase ale durei mater din cutia craniană.
Inervaţia este dată de ramurile nazale ale nervilor oftalmic şi maxilar care sunt ramuri ale
nervului trigemen.
Faringele:
Este un organ cavitar, median, situat înaintea coloanei vertebrale cervicale şi posterior
de cavităţile nazală, bucală şi laringe.
Laringele:
Este situat în partea anterioară a gâtului, sub osul hioid. Laringele are două mari
funcţii:
7
Traheea şi bronhiile:
Raporturile traheei:
1. Una cervicală;
2. Una toracală.
Traheea cervicală vine în raport anterior cu istmul glandei tiroide, iar lateral cu artera
carotidă comună, vena jugulară internă şi nervul vag. Posterior vine în raport cu esofagul.
Traheea este alcătuită dintr-un schelet fibrocartilaginos, din muşchiul traheei şi din
mucoasă şi submucoasă.
Scheletul cartilaginos este format din 16-20 de inele cartilaginoase care în partea
posterioară sunt incomplete. Este completat de o membrană musculo-fibro-elastică ce permite
dilatarea esofagului.
Muşchiul traheal este format din fibre transversale care se prind pe extremităţile
inelelor cartilaginoase incomplete.
8
Bronhiile:
Bronhiile sunt două conducte fibrocartilaginoase care ajung în hilul pulmonar, prin
care pătrund în plămân unde se ramifică şi formează arborele bronşic.
Plămânii:
Capacitatea totală, exprimată prin volumul de aer pe care îl conţin cei doi plămâni,
este de aproximativ 4.500 – 5.000 cm3.
Culoarea plămânului:
9
Configuraţia exterioară şi raporturile plămânului:
Plămânul stâng prezintă o fisură oblică care îl împarte într-un lob inferior şi superior.
Faţa mediană (faţa mediastinală) este plană. Pe această faţă se găseşte hilul pulmonar; care
este locul de intrare şi de ieşire din plămân al bronhiei principale, al arterelor şi venelor
pulmonare, bronşice, al nervilor vegetativi şi al vaselor limfatice; toate acestea fiind elemente
care alcătuiesc pediculul pulmonar.
Fisurile sau scizurile pulmonare sunt în număr de două la plămânul drept şi una la
plămânul stâng. Fisura oblică împarte plămânul stâng în doi lobi: unul superior şi altul
inferior.
Plămânul are structura unei glande tubuloacinoase, adică este format din arborele
bronşic care este un sistem de tuburi, şi din acini pulmonari (mici saci).
Plămânul este format din unităţi anatomice şi funcţionale după cum urmează:
a. Lobulii pulmonari care sunt separaţi între ei prin fisuri sau scizuri. Plămânul drept are
trei lobi: superior, mijlociu şi inferior. Plămânul stâng are doi lobi: superior şi inferior.
Fiecare lob pulmonar este format din segmente.
b. Segmentele pulmonare sunt unităţi anatomice, funcţionale şi clinice care formează lobi
pulmonari. Fiecare segment are un pedicul segmentar format din bronhia segmentului,
10
vase şi nervi ai segmentului respectiv. Segmentul pulmonar este şi o unitate
chirurgicală a plămânului.
Fiecare segment este format din lobuli. Lobulul pulmonar este unitatea anatomică şi
funcţională a plămânului care intră în constituţia segmentelor pulmonare. Lobulii pulmonari
sunt saci plini cu aer, care spaţial au şi ei, ca şi segmentele, o formă piramidală, cu vârful
către bronhia lobulară şi baza spre suprafaţa plămânului. Lobulii sunt înconjuraţi de ţesut
conjunctiv cu fibre elastice, celule conjunctive şi macrofage. Lobulul pulmonar este format
din acini pulmonari, iar acinii din alveole pulmonare.
Bronhiile respiratorii se continuă cu canalele alveolare ale căror pereţi se dilată sub
formă de saci alveolari. În sacii alveolari se deschid alveolele pulmonare.
11
Acinul pulmonar este format din totalitatea elementelor care continuă o bronhie
terminală. Un lob are 50-100 acini. O bronhiolă intralobulară dă naştere la 50-100 de
bronhiole terminale.
Alveolele pulmonare:
Alveolele pulmonare au forma unor mici saci plini cu aer care comunică cu sacul
alveolar. Suprafaţa totală a alveolelor este de 150-200 m2. Ele sunt alcătuite din două tipuri de
celule alveolare: celule mari (8-10) şi celule mici (4-6). Acestea formează epiteliul alveolar şi
se găsesc pe o membrană bazală.
Celulele epiteliale alveolare au rol respirator şi fagocitar. Sub membrana bazală se află
ţesut conjunctiv, bogat în fibre de reticulină şi în fibre elastice şi conţine o reţea capilară
foarte bine dezvoltată.
Bariera hemato-aeriană este formată din epiteliu alveolar, membrana bazală a alveolei,
ţesut conjunctiv de sub membrana bazală, membrana bazală a capilarului şi endoteliul
capilarului.
Artera pulmonară duce la inimă sânge venos, încărcat cu CO2. Sângele încărcat cu O2
este preluat de venele pulmonare, câte 2 pentru fiecare plămân. Acestea părăsesc plămânul
prin hil, se varsă în atriul stâng şi pleacă în circulaţia sistemică.
12
2. Nutritivă – aparţine marii circulaţii. Este reprezentată de arterele şi venele bronşice.
Artere bronşice se desprind din artera toracică, iar venele bronşice se varsă în vena
azygoz.
Pleura:
Este o membrană seroasă formată din 2 foiţe care se continuă una pe cealaltă la nivelul
pediculului pulmonar. Pleura parietală căptuşeşte pereţii cutiei toracice. Pleura viscerală
acoperă plămânul şi pătrunde şi în fisuri.
Cavitatea pleurală este spaţiul virtual dintre pleura viscerală şi cea parietală. În
cavitatea virtuală se găseşte o lamă fină de lichid pleural care permite alunecarea celor 2 foiţe
între ele. În cavitatea pleurală există o presiune negativă.
Cavitatea pleurală virtuală poate deveni reală când, în cazuri de boală, conţine aer
(pneumotorax), sânge (hemotorax), puroi (piotorax) etc..
Mecanica respiratorie:
Inspiraţia este un proces activ, care constă în mărirea bruscă a tuturor dimensiunilor
cutiei toracice, datorită contracţiei muşchilor inspiratori. Diametrele toracice antero-
posterioare şi transversal se măresc în timpul inspiraţiei, datorită orizontalizării coastelor
produsă de contracţia muşchilor intercostali externi. În timpul unei inspiraţii forţate intră în
acţiune şi muşchii intercostali externi împreuna cu muşchii inspiratori accesori:
sternocleidomastodian, trapezi şi ai spatelui. Diametrul antero-posterior creşte datorită
contracţiei muşchilor intercostali externi care deplasează coastele de la 2 la 6, de jos în sus şi
ridică coastele de la 7 la 10. Alături de deplasarea laterală a coastelor 7, 10 se produce şi o
creştere a diametrului transversal.
Expiraţia este un proces pasiv, toracele revenind la dimensiunile sale de repaus din
cauza relaxării musculaturii inspiratorii. Dimensiunile toracelui se micşorează, iar plămânii,
13
care nu mai sunt ţinuţi în stare de tensiune se retractă. Expirul se realizează datorită
elasticităţii ţesutului toraco-pulmonar.
14
La sfârşitul unei expiraţii de repaus în plămân se mai află 2500 ml de aer, din care
2350 ml participă la schimbul de gaze purtând numele de aer alveolar. Restul de 150 ml se
află în căile respiratorii unde nu se produce schimbul de gaze şi constituie spaţiu mort
anatomic.
Peste volumul de aer curent, o inspiraţie maximă poate introduce încă aproximativ
1500 cm3 aer, care poartă denumirea de volum inspirator de rezervă sau aer complementar.
Printr-o expiraţie forţată, după o expiraţie obişnuită, se poate elimina încă o cantitate
de 1000-1500 cm3 aer, denumit volum expirator de rezervă sau aer de rezervă. Suma acestor
trei volume expiratorii (aer curent, aer complementar şi aer de rezervă) constituie capacitatea
vitală şi se determină prin efectuarea unei expiraţii forţate după o inspiraţie maximă.
Ventilaţia alveolară (VA) reprezintă cantitatea de aer care pătrunde în plămân după
scăderea volumului spaţiului mort anatomic (VSMA) în timp de un minut.
Volumul de aproximativ 1500 cm3 aer care rămâne în plămân după o expiraţie forţată
constituie aer rezidual. În alveole rămâne un volum de 200 cm3 denumit aer minimal.
15
Schimburile gazoase respiratorii:
La nivelul membranei alveolo-capilare are loc un schimb de gaze între axul alveolar şi
gazele din sângele venos din reţeaua capilară peri-alveolară, astfel încât O2 trece în sânge, iar
CO2 în aerul alveola.
a. Etapa pulmonară:
● Radientul de presiune parţială a gazelor din aerul alveolar şi din sângele din reţeaua
capilară peri-alveolară;
● Suprafaţa de difuziune este suprafaţa prin care aerul vine în contact cu membranele
alveolo-capilare;
● Distanţa de difuziune este grosimea membranei alveolo-capilare;
● Coeficientul de difuziune depinde de solubilitatea gazului şi greutatea lui moleculară
astfel încât coeficientul de difuziune al CO2 este de 30 de ori mai mare decât al O2
ceea ce explică viteza practic egală de difuziune a celor două gaze în ciuda
gradientelor de presiune parţial diferite.
b. Etapa sanguină:
1. Dizolvat în plasmă;
2. Legat de anumite grupări ale proteinelor plasmatice, inclusiv legat de hemoglobină;
16
3. Sub formă de bicarbonat – formă predominantă de transport a CO2.
c. Etapa tisulară:
Reglarea respiraţiei:
Reglarea nervoasă:
Reglarea chimică:
17
CAPITOLUL II
PREZENTAREA TEORETICĂ A ASTMULUI BRONŞIC
2.1 Definiţie:
Este un sindrom caracterizat prin crize de dispnee bradipneică de tip expirator, care
apar la contactul cu substanţe sau stimuli diferiţi, la subiecţi cu anumită predispoziţie
constituţională; are ca substrat bronşiolospasm generalizat, însoţite de edem şi hipersecreţia
mucoasei bronşice.
18
2.2 Etiologie și epidemiologie:
Etiologie:
a. Factori iritanţi:
● Praful de stradă;
● Fumul;
● Gaze toxice: oxizi de azot şi sulf;
● Ozon;
● Aer rece.
b. Factori alergici:
c. Factorii psihici:
● Traume psihice;
● Stres psihic;
● Tipul de S.N.C.
d. Factori infecţioşi:
e. Factorul genetic.
19
Factori favorizanţi:
Factorul alergic:
Rolul alergic este dovedit numai într-un număr limitat de cazuri, sub 40%. Alergia la
praful de casă este cea mai frecventă în astmul bronşic extrinsec.
Factorul iritant:
Se presupune că unele virusuri pot avea un rol în etiologia astmului, deoarece debitul
acestuia şi mai ales agravarea lui se produce mai ales după viroze ale căilor respiratorii.
Dintre infecţiile bacteriene, cele cu Streptococus pneumonial, Staphilococus aureus şi
Hemophylus influenzae, par a avea rol important în etiologia astmului bronşic dar acesta nu a
fost pe deplin elucidat. În unele cazuri de astm bronşic intrinsec, este prezentă o infecţie
bronşică cu răspuns alergic la antigeni bacterieni (teste cutanate pozitive), după altele, infecţia
acţionează numai ca factor iritant.
În prezent, infecţia bronşică poate fi considerată atât factor etiologic cât şi ca factor de
întreţinere şi agravare a astmului bronşic. Se poate spune că factorul infecţios joacă probabil
un rol în apariţia accesului de astm, în principal la subiecţii predispuşi, cu hiperreactivitate
bronşica, dar nu se poate susţine existenţa unui astm bronşic infecţios pur, ci doar posibilitatea
modificării terenului bolnavului prin factorul infecţios.
Factorul psihic:
Participă frecvent la declanşarea crizelor de astm bronşic, fie prin emoţii puternice, fie
prin simpla condiţionare a crizelor, în special la subiecţii predispuşi constituţional şi cu un
sistem bronşic hiperreactiv, dar un astm bronşic psihogen nu poate fi susţinut.
● Sensibilitatea crescută;
● Stări de anxietate;
● Agresivitatea sau reacţii astenodepresive.
20
Factorul fizic:
Factorul genetic:
21
Epidemiologie:
În anul 2011, la nivel mondial existau 235-300 milioane de astmatici, boala provocând
decesul a aproximativ 250.000 de persoane anual. Ratele de incidență variază de la o țară la
alta, cu o preponderență între 1 și 18%. Boala este mai răspândită în țările dezvoltate decât în
țările în curs de dezvoltare. Astfel, incidența este mai redusă în Asia, Europa de Est și Africa.
În țările dezvoltate, boala este mai frecventă în rândul persoanele dezavantajate economic, în
contrast cu țările în curs de dezvoltare, în care persoanele afectate provin din medii mai
bogate. Nu se cunoaște cu exactitate motivul acestei diferențe. Peste 80% din mortalitate se
produce în țările cu venituri medii și mici.
Deși astmul are o incidență de două ori mai mare în cazul băieților, formele grave se
produc în măsură egală în rândul fetelor și al băieților. În contrast, în cazul adulților, boala
este de două ori mai frecventă în rândul femeilor și are o incidență mai ridicată în rândul
persoanelor tinere.
Ratele globale de astm bronșic au crescut semnificativ între 1960 și 2008, boala fiind
recunoscută ca problemă majoră de sănătate publică începând din anii 1970. Ratele astmului
s-au menținut la un nivel constant în țările dezvoltate de la mijlocul anilor 1990,
înregistrându-se o creștere recentă îndeosebi în țările în curs de dezvoltare. Aproximativ 7%
din populația Statelor Unite și 5% din populația Marii Britanii suferă de astm bronșic. Rata de
incidență în Canada, Australia și Noua Zeelandă este de 14-15%.
2.3 Anatomie patologică:
22
Charcot-Leyden (colecţie de cristaloizi rezultaţi din membrană eozinofilelor). Aceste
modificări patologice se întâlnesc la nivelul tuturor căilor aeriene, nu însă şi la nivelul
parenchimului pulmonar; predominanţa inflamaţiei la nivelul căilor aeriene mici se întâlneşte
în special la bolnavii cu astm bronşic sever. Modificările patologice sunt aceleaşi la toate
formele de astm: atopic, non-atopic, indus de aspirină, la copil sau la adult.
a. Infecţii respiratorii;
b. Poluanţi respiratorii;
c. Factorii psihologici.
Morfologia:
Leziunile din astmul bronşic au fost studiate necroscopic la bolnavii decedaţi în stare
de rău astmatic şi prin biopsia bronşică încă rar aplicată.
23
Principalele leziuni în astmul bronşic:
Fiziopatologie:
1. Tulburări ventilatorii:
24
2. Tulburări ale perfuziei pulmonare:
3. Tulburări de hematoză:
2.4 Clasificare:
2.5 Simptomatologie:
25
Criză de astm bronşic este declanşată de o mulţime de factori:
Uneori criza de astm bronşic survine fără o regulă şi o cauză clară, cu predilecţie în
timpul nopţii. Simptomele nocturne ale astmului bronşic, cu aspiraţia de obicei în camera de
dormit, nu trebuie puse obligatoriu în legătură cu alergenii din încăpere, deoarece şi la
astmaticii nealergici pot apărea simptome caracteristice astmului (wheezing, dispnee, tuse) în
primele ore ale dimineţii. Alteori, crizele survin în anumite condiţii, mereu aceleaşi.
Dispneea:
Este tipică. Ea are o frecvenţă rară în astmul bronşic, iar expiraţia este efectuată cu
ajutorul muşchilor respiratori complementari. Este caracteristica respiraţiei şuierătoare ce
seamănă cu un ţiuit (wheezing).
Tusea:
2.6 Diagnostic:
2.6.1 Diagnostic pozitiv:
a. Examenul radiologic:
b. Examenul bronhoscopic:
d. Gazele expiratorii:
e. Examenul sputei:
27
În astmul intrinsec, în sputa domină: polinucleare nutrofile; bacteriile.
28
Fig.6 Astmul bronşic
29
2.6.2 Diagnostic diferențial:
Se face cu:
● Astmul cardiac;
● Bronşita astmatiformă;
● Spasmul laringian;
● Corpi străini intrabronşici;
● Tumori benigne sau maligne ale traheei şi bronhiilor;
● Sindromul mediastinal compresiv;
● Pneumotoraxul spontan;
● Embolie pulmonară cu sau fără infarct pulmonar;
● Acidoza metabolică;
● Pneumomediastin;
● Atelectozie lobară sau segmentară;
● Bronhospasmul generat de carcinoid (tumora secretată de substanţe
bronhoconstrictoare);
● Hiperventilaţia de natura psihologenă.
2.7 Complicații:
● Moartea;
● Reducerea abilităţii de a face efort fizic;
● Insomniile în timpul crizelor nocturne;
● Modificări permanente în funcţionarea plămânilor;
● Tuse persistentă;
● Dificultăţi de respiraţie care necesită ajutor extern.
30
2.8 Evoluție și prognostic:
Evoluţie:
Astmul care debutează în adolescenţă sau de vârstă adultă, are tendinţa de progresiune,
cedând mai greu decât astmul copilului. Agravarea se realizează fie prin reparaţia frecventă a
acceselor cu remisiune incompletă a dispneei, fie prin suprapunerea unor infecţii bronşice
repetate care determină bronşita cronică obstructivă şi apariţia cordului pulmonar cronic.
Prognostic:
Prognosticul vital al accesului de astm este în general bun, dar prognosticul de viitor
este rezervat, deoarece astmul apare pe un teren genetic ce nu poate fi înlăturat. Din acest
motiv, bolnavul este predispus la accese recidivante durând toată viaţa.
2.9 Tratament:
Obiective:
31
Realizarea acestor obiective se face:
Medicaţia antiasmatică:
● Aminofilină;
● Etamimetrica (Miofilin);
● Cromaglicat desedic;
● Glucocorticoizi;
● Aminofilina - derivat metil - xantilic.
Corticosteroizi:
Hemisuccinat de hidrocortizon:
Doza 600-800 mg/zi sau mai mult, după caz, în criză de astm bronşic. Dacă după 24
de ore se apreciază că este nevoie de terapie cortizonică în continuare, se instituie un
tratament cu Prednison sau inhalatori, cu Hemisuccinat de hidrocortizon pentru 24 ore.
Administrare:
Corticoterapia orală este un mijloc eficient în tratamentul antistatic, dar după 15 zile
de administrare, apar efectele secundare ale acestora. Dozele zilnice pentru curele scurte
încep, de regulă de la 40 mg Prednison, pe zi, scăderea făcându-se rapid odată cu scăderea
severităţii crizelor de astm. Dacă este necesară o corticoterapie de durată mai lungă,
administrarea Predinsonului în doza alternativă de 20 mg administrate la 2 zile nu au efectul
32
terapeutic scontat. Principiul terapeutic esenţial în mânuirea corticosteroizilor pe cale orală
este de a administra cure cât mai scurte (de obicei 14 zile) până la stabilirea clinică bolnavului
după care se administrează cele mai mici doze care conferă efect protectiv în cazurile în care
există posibilitatea sevrajului cortizonic. La bolnavii astmatici n-ar exista, după unii autori,
nici un motiv ca în administrarea orală să se folosească Dexametazon în loc de Prednison.
Corticoizii administraţi pe cale inhalatorie asigură o acţiune terapeutică locală utilă terapiei
antiastmatice.
Se pot folosi:
● Beclometazona;
● Triamcinolon acetonic sau alţi produşi, care au o mică reabsorbţie la nivelul mucoasei
bronşice, realizând efecte antiinflamatorii locale importante, dar concentrative
sangvine minime, incapabile de a induce efecte secundare semnificative şi de a inhiba
axul hipotalamocortico-sprarenal.
2.10 Profilaxie:
33
că este un factor declanşator major al astmului, atât la adulţi cât şi la copii. Este bine că în
jurul pacientului astmatic să nu existe fumători:
● Femeile gravide care fumează în timpul sarcinii cresc riscul de wheezing al fătului;
● Expunerea copiilor de vârstă mică la fumat pasiv creşte posibilitatea ca aceştia să
dezvolte astm bronşic şi creşte intensitatea simptomelor dacă aceştia au deja astm.
Dacă poluarea aerului este ridicată pacientul astmatic trebuie să rămână în casă. Există
iritanţi în aer cum este fumul eliberat din arderea benzinei, petrolului, kerosenului sau
a lemnelor din sobe care pot afecta căile aeriene ale copilului. Evitarea acestora reduce
simptomele astmului bronşic.
b. Alergenii:
● Controlul gândacilor;
● Controlul prafului;
● Controlul părului de la animalele de casă şi al alergenilor proveniţi de la acestea; se
poate realiza interzicând accesul lor în camera copilului şi prin aspirarea mai frecventă
a casei.
● Polen;
● Aerul rece; pe timp de iarnă pacientul trebuie să poarte fular în jurul feței şi trebuie să
respire pe nas;
● Mâncare care conţine factori declanşatori, că de exemplu preparate din cartofi, creveţi
sau fructe uscate. Aceste mâncăruri conţin sulfiţi care pot provoca simptome de astm;
34
CAPITOLUL III
● Saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer suficient încălziţi (18-20°C), în
cazul bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii, temperatura salonului va fi mai
ridicată şi umidificata;
● Aerisirea va fi continuă, dacă temperatura aerului o permite, sau împrospătată de mai
multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor (bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu
răci);
● Maturatul nu va fi uscat, se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere umedă;
● Repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni (cei cu îmbolnăviri cu
caracter infecţios vor fi internaţi în saloane separate);
● Psihoterapia este un mijloc terapeutic foarte important, mai ales în cazul crizelor cu
tablouri dramatice care pun în pericol viaţa bolnavului;
● Atenţie la psihicul bolnavului, bolile cronice tulbura echilibru psihic al bolnavului.
Bolnavilor cronici cu o perioadă lungă de spitalizare, li se va asigura un climat propice
radio, televizor, cărţi), saloanele trebuie transformate în adevărate cămine cu
atmosferă "caldă", unde bolnavii să se simtă bine.
35
3.2 Participarea asistentului medical la examenul obiectiv:
● Faţa: buhăită, suferindă; anxioasă; lividă sau roșio-cianotică; acoperită cu sudori; ochi
proeminenţi.
● Bolnavul se aşează în poziţii favorabile pentru respiraţie: șezând la marginea patului;
cu antebraţele sprijinite pe speteaza unui scaun întors; cu gâtul înainte, cu capul
proiectat înainte şi gura deschisă.
În timpul accesului:
● Torace deschise;
● Muşchi respiratorii auxiliari proeminenţi;
● Bradispnee cu expir prelungit;
● Raluri bronşice ronflante şi sibilante, diseminate în ambele arii pulmonare;
● Respiraţie şuierătoare;
● Hipersonoritate şi murmur vezicular diseminat consecutiv fenomenului de încărcare a
aerului (air traping).
În astmul bronşic intrinsec durata acceselor este lungă, tusea este umedă, sputa ades
muco-purulentă, iar intervalele asimptomatice dintre accese sunt înlocuite în mod obişnuit, cu
un fond de dispnee persistenta (la ascultaţie se percep mai multe raluri ronflante, roncursuri şi
raluri subcrepitante).
36
Tabloul clinic al astmului bronşic se prezintă sub trei tipuri de boală:
Există şi forme atipice de astm bronşic numit astmul larvat - dispneea este modificată
sau nu apare în:
● Coriza spasmatică;
● Rinite alergice;
● Febra de fân;
● Urticarie.
● Strănut;
● Coriza (inflamaţia mucoasei nasului, guturai);
● Obstrucţie nazală;
● Rinoree;
● Acces de tuse spasmatică;
● Lăcrimare;
● Prurit toracic;
● Cefalee, tulburări digestive, vărsături.
Dispneea este prezentă continuu, de tip polipneic şi pe acest fond apar paroxisme.
Expectoraţia este abundenţă (50 ml/24 ore): mucoasă; lipicioasă. Apar fenomene de
suferinţă a cordului.
Se caracterizează prin:
Bolnavii cu astm bronşic au o sensibilitate crescută față de alergeni, dintre care face
parte şi praful de casă. Pentru a preveni depunerea prafului, mobilierul din salon va fi redus la
38
strictul necesar şi trebuie să fie cât mai simplu. Personalul care face curăţenie în aceste
saloane va fi atenţionat să folosească cârpe umede pentru a evita ridicarea prafului la ştergere.
Bolnavii în stare de rău astmatic necesită o atenţie deosebită din partea echipei
medicale. Aceştia fiind imobilizaţi la pat nu-şi pot asigura curăţenia personală, drept pentru
care vor fi ajutaţi de asistenta medicală.
Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea
pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o
condiţie esenţială a vindecării.
● Zilnică - pe regiuni;
● Săptămânală sau baia generală.
În funcţie de starea generală şi natura bolii pacienţii pot fi grupaţi în felul următor:
Obiective:
39
Îngrijirea părului şi a unghiilor:
Îngrijirea părului se face prin pieptănare şi spălare. Evitarea îngrijirii părului, mai ales
la femei duce la încâlcirea lui.
Materiale: un pieptene rar, unul des, o perie de păr, un prosop, un vas cu soluţie
dezinfectantă, tampoane de vată, o tăviţă renală.
Tehnica: pieptănatul se face în poziţie şezândă sau în decubit dorsal cu capul întors
într-o parte. Asistenta se aşează la ceafa bolnavului şi întinde sub capul lui un prosop. La
femei va desface părul în două la mijloc, pieptănându-l mai întâi cu pieptenele rar, apoi cu cel
des, întâi de vârf, apoi de mai sus, apropiindu-se din ce în ce mai sus spre rădăcină. Se perie
apoi partea pieptănată şi după terminarea dintr-o parte, se împleteşte părul. Se întoarce capul
pe cealaltă parte, procedând la fel. După terminare pieptenele şi peria vor fi spălate cu
tampoane de vată îmbibate în soluţie dezinfectantă şi aşezate în noptiera bolnavului. Dacă
bolnavul nu are pieptene propriu, atunci după fiecare întrebuinţare, uneltele de pieptănat se
vor supune dezinfecţiei terminale.
Spălarea părului:
Scop:
Contraindicaţii:
● Fracturi ale craniului, traumatisme mari, pacienţi cu stare generală alterată, febrili, cu
boli ale pielii capului;
● Zilnic: se face perierea, pieptănarea şi eventual, împletirea părului.
40
Pregătire materiale: pieptene, şampon, săpun, uscător, lighean, apă caldă, muşama,
aleză, prosoape.
Pregătire pacient:
● Se informează;
● Poziţia se alege în funcţie de starea sa: şezând pe un scaun; şezând în pat; decubit
dorsal în pat, cu salteaua îndoită sub torace; decubit dorsal, oblic în pat.
Tehnica:
Îngrijiri ulterioare:
Îngrijirea unghiilor:
Materiale necesare: o foarfecă sau ghilotină pentru unghii, o pilă de unghii, un prosop.
41
3.4 Pregătirea, asistarea şi efectuarea recoltărilor de produse biologice şi
patologice:
Definiţie: puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie.
Scop:
Locul puncţiei:
● Venele de la pliul cotului (cefalica şi bazilica), în locul unde se formează un "M" prin
anastomozarea lor;
● Venele antebraţului;
● Venele de pe faţa dorsală a mâinii;
● Venele subclaviculare;
● Venele femurale;
● Venele maleolare interne;
● Venele jugularei şi epicraniene (de regulă se execută la sugar şi copil mic).
Pregătirea pacientului:
42
Pregătirea puncţiei:
Se utilizează ace de 25-300 mm, diametrul 6/10, 7/10, sau 10/10 (în funcţie de scop),
seringi de capacitate, pense, mănuşi chirurgicale. Toate aceste materiale sunt de unică
folosinţă.
Execuţia puncţiei:
Pacientul se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru el cât şi pentru cel care
execută puncţia. Se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului. Braţul pacientului se aşează pe perniţă şi
muşama în abducţie şi extensie maximă, se dezinfectează tegumentele şi se aplică garoul la
distanţa de 7-8 cm deasupra locului unde se va executa puncţia, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera. Este recomandat ca pacientul să strângă
pumnul, venele devenind astfel turgescente. Asistenta medicală îmbracă mănuşile sterile şi se
aşează vizavi de bolnav. Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine. Se
fixează acul la holder, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police şi restul
degetelor. Se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul - în direcţie oblică, unghiul să
fie de 30 de grade, apoi peretele venos - învingându-se o rezistenţă elastică până când acul
înaintează în gol. În lumenul venei, se schimbă direcţia acului 1-2 cm. Se continuă tehnica în
funcţie de scopul puncţiei venoase - precum injectarea medicamentelor, recoltarea sângelui
sau perfuzie. După executarea puncţiei se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului
şi a pumnului. Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul din venă. Se comprimă locul puncţiei timp de 1-3 minute, braţul
fiind în poziţie verticală.
43
Accidente:
În timpul puncţiei pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanşa accidente:
Valorile normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5 mil/mm³, iar la femei 4,2-4,8
mil/mm³, hemoglobină la bărbaţi 15±2 g/100 ml, iar la femei 13±2g/100 ml, leucocite 4000-
8000/mm³.
44
3.5 Participarea asistentului medical la explorările paraclinice:
Testele de investigaţie:
Proba antireacţiei – se practică pe faţa anterioară a braţului stâng sau drept. După
dezinfectarea cu alcool se fac o serie de sacrificări liniare superficiale, de 2 cm, pe aceste
sacrificări nesângerânde se pune o picătură de NaOH, Na şi apoi numai pe braţul stâng o mică
picătură de proteină bănuită.
Introducerea antigenului poate fi urmată de unul din cele 3 tipuri de reacţie şi anume:
1. Reacţia imediată apare la 1-2 min. şi regresează în 1-2 ore fiind caracterizată printr-o
serie de modificări cunoscute sub numele de triadă lui Lewis: o moleculă în centru,
înconjurată de o papilă edematoasă la periferia căreia se observă o zonă eritematoasă.
45
3. Reacţie întârziată apare la 24-48 h după introducerea antigenului şi poate să persiste
mai multe zile, constând într-o zonă îndurată roşie violacee.
Reacţia este pozitivă când se produce un mic plocard urticarian, înconjurat de o zonă
eritematoasă. Intradermoreacţia poate da uneori reacţii extrem de violente la un bolnav
sensibilizat. Se practică injectând o cantitate infinită de extrasul antigenului bănuit pe
antebraţul stâng şi se compară cu martorul de pe antebraţul drept unde s-a injectat soluţie
clorurosodică izotonă.
Testele în vivo nu sunt lipsite de riscul declanşării unui şoc anafilactic, atunci când
concentraţia de antigen utilizat este prea mare sau când starea de hipersensibilitate se află la
un prag foarte ridicat. Astăzi se manifestă o tendinţă de a se înlocui testele în vivo cu testele în
vitro.
46
Metode de investigaţie în vitro:
Utilizate din ce în ce mai mult în laboratoare, aceste metode pot fi clasificate în:
Nivelul Ig E la adulţi normali este de cca. 100 u/ml, la indivizii suferind de astm
extrinsec rinită nivelurile cresc de la câteva sute până la 1000 u/ml şi peşte.
Testele utilizate:
47
Interpretarea rezultatelor:
Valoarea normală a SaHbO2 este ≥ 9,5 %. Se determină prin metoda oximetriei directe
pe sângele arterial.
Scăderea Ph-ului sub limita valorii normale obiectivează acidoza respiratorie prezentă
în starea de rău astmatic.
48
Examenul sputei:
Examenul microscopic al sputei care este vâscoasă şi poate conţine mulaje bronşice,
pune în evidenţă eozinofile, cristale Charcot-Leyed, spirale Curschmann şi uneori corpi
Creolă (aglomerări de celule descuamate, mucus şi o materie prietinoasă).
VEMS real
It = x 100 CV
49
Scăderea IPB sub aceste limite indică prezenţa unei disfuncţii ventilatorii obstructive
dacă se însoţeşte numai de scăderea VENS şi CV e normală sau a unei disfuncţii ventilatorii
mixte dacă scade şi CV şi VENS şi IPB.
Unde:
Valoarea medie la persoanele adulte este de 500 ml. Determinarea acestor capacităţi şi
volume pulmonare se realizează prin metoda Spirometrică şi Spirografică.
Spirometria:
Spirografia:
50
Cele mai utilizate aparate sunt:
a. Aparatele Eutest, cu circuit deschis, bolnavul inspirând aer atmosferic pe care îl expiră
în aparat.
b. Aparatul Godart, cu circuit închis, alcătuit din:
● Spirometru;
● Sistem inscriptor reprezentat de o perniţă care conectată cu clopotul spirometrului
permite înregistrarea variaţiilor de poziţie ale acestuia în funcţie de variaţia volumului
de aer introdus. Perniţa înscrie variaţii de volum pe hârtia cilindrului unui kimograf,
care se roteşte cu o viteză constantă, permiţând înscrierea succesivă în timp a
variaţiilor de volum în cursul mai multor cicluri respiratorii.
● Sisteme de pompe ce dirijează aerul în sens unic prin spirograf, permiţând efectuarea
succesivă a mai multor mişcări respiratorii, fără ca subiectul să inspire sau să expire în
atmosfera ambiantă.
● Sistemul de absorbţie a CO2 exprimat.
● Sistemul de introducere a O2.
Interpretarea datelor:
VEMS – determinarea VEMS este obligatorie în astm. În timpul crizei VEMS este
scăzut, arătând disfuncţia obstructivă.
VEMS real
It = x 100
CV
51
Capacitatea vitală = CV:
Volumul rezidual [VR] este important pentru diagnostic, acesta creşte în stenoze
bronşice, când sunt localizate la nivelul bronhiolelor.
Radiografia pulmonară:
Semne radiologice specifice nu există pentru astm. În acces se poate constata creşterea
spaţiului aerian retrosternal. Cu ajutorul unui planimetru anterior şi lateral se poate calcula şi
cuantifica gradul de hiperinflaţie pulmonară. Se pot găsi infiltrate segmentare sub segmentare
şi atelectazii, datorită dopurilor de mucus din bronhii.
52
Radiografia pulmonară normală scoate în evidenţă o umbră mediană opacă şi două
câmpuri clare laterale pe care se proiectează claviculele, coastele, omoplaţii.
Unda mediană este dată de cord, vasele mari şi celelalte organe din mediastin.
Radioscopia pulmonară:
Este un examen rapid şi simplu. În astmul bronşic se evidenţiază spasmul bronşic prin
hipertransparenţă dincolo de bronhiolele terminale obstruate. Datorită expunerii la iradiere se
recomandă radiografia.
● Radiologic normal;
● Testele spirografice sunt normale;
● Testele farmacologice pozitive.
Se folosesc substanţe:
● Bronhoconstrictoare;
● Bronhodilatatoare.
53
Acestea se constată prin scăderea şi respectiv creşterea semnificativă a VEMS cu 10 %
faţă de valoarea iniţială.
Poziţia şezând luată de bolnav în pat sau la marginea patului în cursul acceselor de
astm bronşic, trebuie făcută cât mai comodă cu ajutorul anexelor sau sprijinindu-l în braţe.
Starea de rău astmatic e stadiul clinic cel mai grav al astmului bronşic. Se manifestă
printr-un sindrom de asfixie şi de aceea echipa de îngrijire trebuie să urmărească fiecare pas
pentru combaterea complicaţiilor grave care pot duce la moartea bolnavului.
La astmatici faciesul exprima spaimă şi sete de aer (bolnavul are senzaţie de asfixiere).
Ei stau cu gura întredeschisă, sunt cianotici la faţă, tegumentele sunt palide, cenuşii, acoperite
de transpiraţii reci.
54
Schimbarea poziţiei pacientului şi mobilizarea lui:
Schimbările de poziţie pot fi active sau pasive şi sunt efectuate cu ajutorul asistentei în
cazul pacienţilor adinamici, epuizaţi fizic după crizele de astm bronşic.
În mod normal, aceşti pacienţi se pot mobiliza singuri cu greutate, în funcţie de tipul
de reactivitate a pacientului.
Una dintre cele mai importante sarcini ale asistentei e supravegherea funcţiilor vitale şi
vegetative şi notarea acestora în foaia de observaţie, iar în cazul modificării bruşte a acestora
se anunţă medicul.
Mişcările respiratorii la omul sănătos sunt simetrice şi ritmice, iar frecventa normală
a respiraţiei e de 16-18 resp/min., putând însă varia după vârsta şi sex. Bolnavii de astm
bronşic au o respiraţie ce se caracterizează printr-o inspiraţie normală urmată de o expiraţie
grea, forţată, zgomotoasă, wheezing (respiraţie şuierătoare), deci o bradipnee expiratorie ce
apare de obicei, paroxistic.
55
Pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura se socoteşte o resp/min.. Asistenta
medicală vă urmării inspiraţiile timp de 1 minut.
Astmul bronşic e însoţit frecvent de infecţii ale cailor respiratorii şi astfel pot să apară
stări febrile. Notarea pe foaia de temperatura se face cu un punct albastru; pentru fiecare linie
orizontală a foii de temperatură corespund 2 diviziunii de grad.
Valorile normale ale tensiuni arteriale la un adult sănătos sunt: 115-140 mmHg
maximă sau sistolică şi 75-90 mmHg minimă sau diastolică.
În cazul astmului bronşic variaţii patologice ale tensiuni arteriale apar numai în cadrul
anoxiei, când tensiunea are tendinţa la creştere. Pe foaia de temperatură notarea se face grafic
sau cifric cu culoare roşie sau albastră. Notarea grafică a tensiuni arteriale se face astfel:
pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura se socoteşte 10 mmHg; se haşurează
pătratele foii de temperatură corespunzătoare valorilor obţinute.
56
se notează cu un punct roşu pe linia corespunzătoare numărului de pulsaţii. Pentru obţinerea
graficului măsurarea pulsului se face dimineaţă şi seara, punctele obţinute unindu-se printr-o
linie roşie. Fiecare linie orizontală a foii de temperatură corespunde la 4 pulsaţii/minut.
Diureza e cantitatea de urină eliminată pe perioada de 24 ore; prin urină se elimină din
organism substanţe toxice provenite din metabolism. Cantitatea normală emisă variază între
1200-1800 ml/zi şi densitatea normală între 1015-1025. Astmatici pot să aibă o uşoară scădere
a diurezei datorită transpiraţiilor abundente care se asociază cu crizele de astm bronşic.
Prin scaun se elimină substanţele rămase pe tubul digestive după ingestia alimentelor.
Omul sănătos are zilnic un scaun. Datorită inactivităţii şi imobilizării la pat bolnavii astmatici
acuza uneori o constipaţie trecătoare.
Bolnavii cu crize uşoare de astm se pot alimenta singuri, în schimb bolnavii de rău
astmatic necesită ajutor.
Alimentaţia activă se face în sala de mese sau în salon pe o masă sau la pat.
57
Alimentele permise pentru consum la bolnavul cu astm bronşic sunt:
● Legume diferite;
● Preparate cu cantităţi mici de grăsime neprăjită;
● Fructe crude, compoturi;
● Supe de legume;
● Pâine neagră;
● Lapte proaspăt când nu determina manifestări alergice.
● Carnea, peştele;
● Laptele fermentat;
● Făinoasele;
● Ouăle.
Asistenta trebuie să sesizeze cât mai repede supradozarea sau efectul nefavorabil ca
inapetenţa, greţurile, bradicardia, tahicardia, lipotimia, şoc anafilactic ce pot interveni ca o
supradozare.
58
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor:
Doza de administrare:
Prescrierea medicamentelor:
● Numele medicamentului;
● Concentraţie şi cantităţi;
● Doza unică sau pe 24 h;
● Mod de administrare;
● Orarul administrărilor;
● Administrare în raport cu servitul meselor.
Administrarea medicamentelor:
● Calitatea medicamentelor;
● Integritatea medicamentelor;
59
● Culoarea medicamentelor;
● Decolorarea sau supracolorarea;
● Sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
● Lichefierea medicamentelor solide;
● Opalescenţa soluţiilor.
Eliminarea apei din organism se face prin mai multe căi: 1000-1500 ml se elimină prin
urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămâni şi 100-200
ml prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.
Hidratarea organismului se poate face pe cale orală, cale duodenală, cale rectală, cale
subcutanată, cale intravenoasă prin numeroase soluţii ca: ser fiziologic, soluţie izotonică
bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu 1,9%, glucoză soluţie izotonică
4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie Dextran, soluţia Locke.
60
3.10 Educaţia pentru sănătate:
Are drept scop diminuarea numărului de îmbolnăviri, reducând numărul cazurilor noi,
prevenirea unor noi îmbolnăviri, a unor complicaţii şi reinserarea individului în societate şi în
familie.
Educaţia primară:
Măsuri medicale pentru prevenirea sau reducerea poluării, legislaţia sanitară prevede
pentru aproximativ 84 de substanţe un termen ce se numeşte „concentraţia maximă
admisibilă” [CMA], reprezentând concentraţia unei substanţe în atmosferă dincolo de care
poluantul respectiv alterează sănătatea.
Se recomandă:
61
● Unele obiceiuri dăunătoare: cafea, consumul de alcool, fumatul;
● Stres;
● Eforturi fizice şi psihice mari;
● Condiţiile de muncă îmbunătăţite sau schimbarea locului de muncă;
● Consumul de medicamente fără recomandarea medicului.
● Se adresează bolnavilor ce suferă de astm bronşic şi are drept scop prevenirea apariţiei
crizelor de astmă şi a complicaţiilor;
● Evitarea contactului cu alergenul cauzal;
● Evitarea infecţiilor prin evitarea aglomeraţiilor în timpul epidemiilor, evitarea
persoanelor cu boli contagioase şi a purtătorilor sănătoşi de germeni, evitarea frigului,
respectarea normelor de igienă;
● Tratarea factorilor de întreţinere şi agravare a astmului;
● Tratarea sinuzitelor, polipilor, amigdalitelor;
● Tratarea tulburărilor endocrine, hiperfoliculinemia;
● Tratarea bolilor digestive şi de nutriţie: litiaza biliară sau renală, colite, obezitatea etc.;
● Combaterea tabagismului prin interzicerea fumatului;
● Măsuri referitoare la igiena locuinţe;
● Curăţenia locuinţei trebuie efectuată zilnic, măturarea umedă, aspirarea prafului sau
ştergerea lui cu o cârpă umedă;
● Camera bolnavului va fi aerisită zilnic; se va evita poluarea aerului din încăpere;
● Efectuarea gimnasticii respiratorii;
● Călirea organismului.
Se recomandă şi:
● Balneoterapie: apele sulfuroase sunt indicate în astmul bronşic deoarece sulful are un
rol desensibilizant antialergic
62
3.11 Externarea pacientului:
63
CAPITOLUL IV
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI CU ASTM BRONȘIC
4.1 Cazul 1:
CULEGERE DE DATE
Iniţiale pacient F.N vârsta 69 sexul F starea civilă văduvă nr. copii 6 religia
ortodoxă profesia croitoreasă ocupaţia pensionară condiţii la locul de muncă -.
La camera de gardă pacienta prezintă stare de rău, tuse, dispnee expiratorie, cefalee,
agitaţie, dureri precordiale.
Sustine ca are cunoştinţe medicale minime, înţelege foarte puţin starea în care se află.
Doreşte recuperarea sănătăţii şi este dispusă să colaboreze cu cadrele medicale în vederea
vindecării, pacienta este cunoscută cu Astm bronşic, se internează pentru simptomatologie
vastă care a debutat în urmă cu 3 zile.
STIL DE VIAŢĂ:
Obiceiuri:
64
● Consumă alcool (da/nu/ocazional): nu; felul băuturii – cantitatea -;
● Fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi 10 ţigări/zi.
Antecedente patologice:
● R: 20 r/min.;
● TA: 180/95 mmHg;
● Puls: 83 b/min.;
● Temperatură: 36,8 0C;
● Greutate: 56 kg;
● Înălţime: 1,60 m;
● Diureză: micţiuni spontane fiziologice;
● Scaun: prezent, culoare şi aspect normal;
● Tranzit intestinal: prezent;
● Alimentaţie: apetit scăzut;
● Somn: perturbat, agitaţie;
● Igienă: în limite normale;
● Tegumente: normal colorate;
● Comunicare: comunică cu cei din jur.
● Diagnostic medical: Astm bronşic alergenic.
65
Investigaţii paraclinice/analize de laborator:
a. Examen radiologic:
b. EKG:
Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale
VSH 25 mm/h 2 – 13 mm/h
Creatinină 1,10 mg% 0,6 – 1,20 mg%
Uree 0,37 g%0 0,20 – 0,40 g%0
TGO 20 Ul 2 – 20 Ul
TGP 7,3 Ul 2 – 16 Ul
Glicemie 1,10 g%0 0,80 – 1,20 g%0
Tratament instituit:
● Miofilin;
● HHC;
● Hidroxizin;
● Dipiridamol;
● Furosemid;
● Prednison;
66
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
(P.E.S)
Nevoia de P - dispnee; Pacienta să resimtă o Intervenţii proprii: În urma
respira şi a ameliorare a dispneei. intervenţiilor cu
avea o bună E - astm bronşic; -Am asigurat confortul rol propriu dar şi
circulaţie. termic; delegat pacienta
S - expiraţie resimte o
dificilă, -Am aerisit încăperea, am ameliorare a
wheezing, durere aşezat pacienta în poziţie dispneei.
toracică. semi-şezând;
Intervenţii delegate:
-Oxigeno-terapie;
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
67
Nevoia de
P - vulnerabilitate Pacienta să nu prezinte Intervenţii proprii: În urma
a evita
faţă de pericole; vulnerabilitate faţă de intervenţiilor cu
pericolele. -Monitorizez funcţiile vitale; rol propriu
pericole pe toată durata
E - criză de astm spitalizării. pacienta nu a
bronşic; -Asigur condiţii de mediu prezentat
adecvate pentru a evita vulnerabilitate
S - posibile pericolele prin accidentare; faţă de pericole
accidente prin pe toată durata
căderea, alterarea -Utilizez anexele patului şi spitalizării.
stării generale. asigur pacientei repaosul
absolut la pat;
-Supraveghez în permanenţă
pacienta.
Nevoia de a P - anxietate; Pacienta să resimte o Intervenţii proprii: În urma
comunica. diminuare a anxietăţii şi intervenţiilor cu
E - teama de să comunice eficient cu -Am informat pacienta în rol propriu dar şi
sufocare; echipa medicală şi legătură cu starea sa; delegat pacienta
familia. comunică
S - oboseală, -Am liniştit pacienta eficient cu
apatie, refuzul de explicându-i cu calm că echipa medicală
a comunica. fenomenul de obstrucţie şi familia.
bronşică este reversibil;
-Comunic în permanenţă cu
pacienta;
68
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
Nevoia de a P - oboseală; Pacienta să prezinte un Intervenţii proprii: În urma
dormi şi a somn atât calitativ cât şi intervenţiilor cu
se odihni. E - dispnee, somn cantitativ pe toată durata -Am aerisit încăperea înainte rol propriu dar şi
neodihnitor; spitalizării. de culcare; delegat pacienta
a prezentat un
S - astenie fizică, -Am asigurat o lenjerie somn atât
agitaţie. curată de pat şi de corp; calitativ cât şi
cantitativ pe
-Am recomandat pacientei toată durata
să citească înainte de spitalizării.
culcare;
-Supraveghez calitatea şi
cantitatea somnului şi notez
în F.O.
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
Nevoia de P - hipertermie; Pacienta să prezinte Intervenţii proprii: În urma
a-şi temperatura corpului în intervenţiilor cu
menţine E - proces limite normale. -Am aplicat comprese reci rol propriu dar şi
temperatura infecţios la pe fruntea pacientei; delegat pacienta
corpului în nivelul bronhiilor; prezintă
limite -Am asigurat confortul fizic temperatura
normale. prin schimbarea lenjeriei corpului în
limite normale.
69
datorită transpiraţiei, ori de
S - febră ridicată, câte ori este nevoie;
tegumente calde,
transpiraţie. -Am măsurat temperatura
corporală seara şi dimineaţa;
am notat valorile în F.O.;
-Învelesc pacienta cu o
pătură groasă pentru a evita
frisonul;
-Supraveghez în permanenţă
pacienta.
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
-Urmăresc efectul
medicaţiei administrate.
70
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
Nevoia de a P - cunoştinţe Pacienta să acumuleze Intervenţii proprii: În urma
învăţa cum insuficiente un minim de cunoştinţe intervenţiilor cu
să-şi despre modul privind boala sa şi -Stimulez dorinţa de rol propriu
păstreze prevenirii crizelor prevenirea crizelor de cunoaştere a pacientei; pacienta a
sănătatea. de astm; astm bronşic. dobândit un
-Educ pacienta care sunt minim de
E - dezinteres de factorii declanşatori ai cunoştinţe
a învăţa; crizelor de astm: praf, polen, privind boala sa.
par de animale, infecţii;
S - pacienta
necesită -Educ pacienta cum să-şi
informaţii. administreze pufurile din
dispozitivele tip spray;
-Educ pacienta că
tratamentul este
individualizat zilnic şi
neîntrerupt;
71
Evaluare finală:
● Control periodic.
4.2 Cazul 2:
CULEGERE DE DATE
Iniţialele pacient R.O vârsta 55 sexul M starea civilă singur nr. copii 3 religia
ortodoxă profesia mecanic ocupaţia mecanic condiţii la locul de muncă corespunzătoare.
Pacientul R.O , se prezintă în serviciul de urgenţă la data de 11.03.2022 în urma unui efort
fizic prelungit în condiţii de iarnă declarând că simptomatologia a apărut în urma efortului,
declara ca prezinta dispnee expiratorie, dureri precordiale, senzaţie de sufocare, tuse
productive.
72
STIL DE VIAŢĂ:
Obiceiuri:
Antecedente patologice:
● R: 23 r/min.;
● TA: 140/70 mmHg;
● Puls: 78 b/min.;
● Temperatură: 36 0C;
● Greutate: 75 kg;
● Înălţime: 1,68 m;
● Diureză: micţiuni spontane nedureroase;
● Scaun: melenă;
● Alimentaţie: regim alimentar hipozaharat;
● Somn: ore insuficiente de odihnă;
● Igienă: în limite normale;
● Tegumente: curate şi integre;
73
● Comunicare: în limite normale.
● Diagnostic medical: Astm bronşic în criză.
a. Examen sputei:
● Prezente eozinofile;
● Cristale CHARCOT-LEYDEN.
b. Radiografie pulmonară:
Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale
VSH 26 mm/h 2 – 13 mm/h
HB 14,5 g% 13 – 18 g%
TGO 13 Ul 2 – 15 Ul
TGP 7,9 Ul 2 – 20 Ul
Glicemie 1,39 g%0 0,80 – 1,20 g%0
Uree 0,27 g%0 0,20 – 0,40 g%0
Tratament instituit:
● Algocalmin;
● Brofimen;
● Cephalexin;
● Doxicilină;
● HHC;
● Milfan;
● Papaverină;
● Vit. B1, B6, B12, C200;
● Siofor.
74
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
(P.E.S)
Nevoia de P - dispnee cu Pacientul să resimtă o Intervenţii proprii: În urma
respira şi wheezing; ameliorare a dispneei. intervenţiilor cu
a avea o -Am asigurat condiţiile de rol propriu dar
bună E - obstrucţia mediu; şi delegat
circulaţie. bronşică, pacientul
inflamarea -Am aerisit încăperea; prezintă o
peretelui ameliorare a
bronhiilor; -Am umidificat aerul cu dispneei.
vapori de apă;
S - senzaţie de
sufocare, insipir -Am educat pacientul în
profund accelerat. privinţa modului în care
trebuie să tuşească pentru a
elimina sputa;
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
75
infecţii
E - alterarea -Am respectat normele de nosocomiale.
funcţiei asepsie, antisepsie şi a
pulmonare; circuitelor funcţionale;
-Suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoilor.
Nevoia de P - poziţie impusă; Pacientul să respecte Intervenţii proprii: În urma
a se mişca poziţia impusă până la intervenţiilor cu
şi a avea o E - criză de astm ameliorarea -Explic pacientului rol propriu dar
bună bronşic; semnelor/simptomelor. necesitatea adoptării acestei şi delegat
postură. poziţii pentru favorizarea pacientul a
S - poziţie respiraţiei; respectat poziţia
ortopnee şezând impusă până la
sau semişezând. -Supraveghez pacientul să ameliorarea
nu-şi schimbe poziţia semnelor şi
indicată; simptomelor.
-Discut în permanență cu
pacientul şi îl încurajez cu
privire la boala s-a;
-Liniştesc pacientul
explicându-i că nu are
motive să-i fie frică deoarece
echipa medicală îi stă la
dispoziţie în permanenţă;
-Suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoii;
76
-Susţin şi încurajez pacientul
pentru reluarea autonomiei.
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
-Antrenez pacientul în
cadrul îngrijirilor acordate
să-i confere sentimentul de
utilitate;
-Urmăresc efectul
medicamentelor efectuate.
77
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
-Încurajez pacientul să se
alimenteze.
78
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
Nevoia de P - cunoştinţe Pacientul să Intervenţii proprii: În urma
a învăţa insuficiente despre dobândească intervenţiilor cu
cum să-şi boală; cunoştinţe noi privind -Am răspuns cu rol propriu
păstreze starea s-a de sănătate. promptitudine la orice pacientul a
sănătatea. E - lipsa de întrebare pe tema bolii sale; dobândit
informaţii; cunoştinţe noi
-Am explicat cu calm cu privirea la
S - necunoaşterea regimul de viaţă pe care starea sa de
regimului de viaţă trebuie să-l urmeze, să evite sănătate.
şi modul cum să se frigul, umezeală şi praful de
ferească de casă;
alergeni.
-Să respecte normele de
igienă, să evite alte infecţii,
traumatisme;
- Explic pacientului că
tratamentul în astmul
bronşic este zilnic
neîntrerupt şi individualizat.
79
Evaluare finală:
● Regim igieno-dietetic;
● Respectarea tratamentului medicamentos;
● Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură;
● Control periodic.
4.3 Cazul 3:
CULEGERE DE DATE
Iniţialele pacient C.M vârsta 46 sexul M starea civilă căsătorit nr. copii 2 religia
ortodoxă profesia şofer ocupaţia şofer condiţii la locul de muncă corespunzătoare.
STIL DE VIAŢĂ
Obiceiuri:
80
● De muncă: în limite normale;
● De a se odihni şi dormi: în limite normale;
● De a practica exerciţii fizice/mişcare: în limite normale;
● De a petrece timpul liber: îi plac plimbările în aer liber;
● Consumă alcool (da/nu/ocazional) ocazional felul băuturii – cantitatea -.
● Fumează (da/nu/ocazional) da nr. ţigări/zi: 1 pachet/zi.
Antecedente patologice:
Proteză dentară (da/nu) nu stimulator cardiac (da/nu) nu din anul - alte proteze
nu lentile de contact/ochelari (da/nu) nu dioptrii - tratamente urmate în prezent (da/nu)
nu.
● R: 22 r/min.;
● TA: 160/80 mmHg;
● Puls: 75 b/min.;
● Temperatură: 38,50C;
● Greutate: 76 kg;
● Înălţime: 1,80 m;
● Diureză: micţiuni spontane nedureroase;
● Scaun: culoare şi aspect normal;
● Alimentaţie: în limite normale;
● Somn: în limite normale;
● Igienă: în limite normale;
81
● Tegumente: normal colorate;
● Comunicare: cooperantă.
● Diagnostic medical: Astm bronşic profesional infecto-alergic.
● Albumină: absent;
● Glucoză: absent;
● Pigmenţi: absenţi;
● Fibrinogen: normal;
● Frecvent epitelii;
● Frecvent mucus.
Analize de laborator:
Analiza Valori obţinute Valori normale
Glicemie 0,70 g%0 0,80 - 1,20 g%0
VSH 19 mm/h 2 – 13 mm/h
HB 14 g% 13 – 18 g%
TGO 8 Ul 0 – 16 Ul
TGP 10 Ul 2 – 20 Ul
Uree 0,31 g%0 0,20 – 0,40 g%0
Tratament instituit:
● Ampicilină;
● Extraveral;
● HHC;
● Hidroxizin;
● Miofilin.
82
Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenţii Evaluare
nursing
(P.E.S)
Nevoia de P - dispnee Pacientul să Intervenţii proprii: În urma
respira şi a expiratorie; resimtă o intervenţiilor cu rol
avea o ameliorare a -Monitorizez funcţiile vitale; propriu dar şi
bună E - inflamaţia la dispneei. delegat pacientul şi-
circulaţie. nivelul -Asigur pacientului poziţie a ameliorat
bronhiilor; confortabilă în pat care să-i respiraţia.
favorizeze respiraţia;
S - bradipnee,
teama de moarte -Asigur salon aerisit şi curat;
iminentă, facies
crispat. -Deschei pacientul la gât, la
centură, la nasturi;
-Liniştesc pacientul;
-Comunic în permanenţă cu
pacientul.
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic;
83
Nevoia de P1 - anxietate, Pacientul să-şi Intervenţii proprii: În urma
a evita criză de panică; recapete starea de intervenţiilor cu rol
pericolele. bine şi să nu mai -Supraveghez în permanenţă propriu dar şi
E1 - criză de prezinte anxietate. pacientul; delegat pacientul
astm bronşic, prezintă o stare de
teama de moarte -Încurajez pacientul bine.
iminentă; încurajându-l că întreaga
echipa medicală îi este alături
S1 - facies şi îl susţine;
crispat, agitaţie,
ochi exostalmici, -Asigur pacientului poziţie
cianoză, senzaţie care să-i favorizeze respiraţia;
de sufocare.
-Comunic în permanență cu
pacientul;
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
84
P2 - risc de Pacientul să nu Intervenţii proprii: În urma
complicaţii şi prezinte risc de intervenţiilor cu rol
infecţii complicaţii şi -Asigur pacientului un mediu propriu dar şi
nosocomiale; infecţii de siguranţă; delegat pacientul nu
nosocomiale pe a prezentat risc de
E2 - procesul toată durata -Monitorizez funcţiile vitale şi complicaţii şi
bolii, mediul spitalizării. vegetative; infecţii nosocomiale
spitalicesc; pe toată durata
-Schimb lenjeria de pat şi de spitalizării.
S2 - risc de corp ori de câte ori este
infecţii bronho- nevoie;
pulmonare, cord
pulmonar cronic. -Hidratez pacientul conform
gradului de febră;
85
colecteze spută în
S - acces de tuse -Învăţ pacientul să elimine condiţii de
cu eliminare de spută în batiste de unică siguranţă.
spută mucoasă. folosinţă sau în scuipătoare
speciale;
Intervenţii delegate:
-Administrez tratamentul
prescris şi recoltez sputa
pentru examenul de laborator.
P - insomnie; Pacientul să Intervenţii proprii: În urma
prezinte un somn intervenţiilor cu rol
Nevoia de E - stare de atât calitativ cât şi -Asigur pacientului un mediu propriu dar şi
a dormi şi epuizare, cantitativ pe toată ambiant fără mirosuri delegat pacientul
a se anxietate; durata spitalizării. dezagreabile, fără umiditate, prezintă un somn
odihni. lumină intensă, zgomote; atât calitativ cât şi
S - oboseală, cantitativ.
diminuarea -Ofer pacientului un pahar de
rezistenţei la lapte cald înainte de culcare;
efort, agitaţie.
-Stimulez pacientul să
citească, să asculte muzică;
-Supraveghez calitatea şi
cantitatea somnului.
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
86
Nevoia de P - comunicare Pacientul să Intervenţii proprii: În urma
a ineficientă la comunice eficient intervenţiilor cu rol
comunica. nivel afectiv; cu echipa -Descopăr şi înlătur cauza propriu dar şi
medicală şi anxietăţii; delegat pacientul
E - stare familia. comunică eficient
generală alterată; -Liniştesc pacientul cu privire cu echipa medicală
la starea s-a, explicându-i că şi familia.
S - anxietate, această boală poate fi
închidere în sine, controlată prin respectarea cu
pacientul prefer stricteţe a regimului igieno-
singurătatea. dietetic şi medicamentos;
-Comunic în permanență cu
pacientul;
Intervenţii delegate:
-Administrez medicaţia
prescrisă de medic.
87
Nevoia de P - cunoştinţe Pacientul să Intervenţii proprii: În urma
a învăţa insuficiente dobândească intervenţiilor cu rol
cum să-şi despre boală; cunoştinţe noi cu -Învăţ pacientul să evite propriu pacientul a
păstreze privire la boala sa. deplasările în mediile dobândit cunoştinţe
sănătatea. E - lipsa surselor aglomerate pe timp de ceaţă, noi.
de informare, diferenţe mari de temperatură;
ignoranţă;
-Educ pacientul să respecte
S - pacientul indicaţiile medicale;
cere informaţii
asupra modului -Educ pacientul să meargă la
de intervenţie în controale medicale;
timpul crizei.
-Educ pacientul să evite
efortul fizic intens;
Evaluare finală:
● Regim igieno-dietetic;
● Respectarea tratamentului medicamentos;
● Evitarea schimbărilor bruşte de temperatură;
● Control periodic.
88
CONCLUZII
89
BIBLIOGRAFIE
90
ANEXE-DE MODIFICAT
91
92