STUDIUL

1 25 – 31 decembrie

Epistola către evrei și către noi

Sabat după-amiază
Text de memorat: „Căci aveți nevoie de __________, ca, după ce ați
împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta __________________”
(Evrei 10:36).

Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi să-L auzi pe Isus sau pe unul dintre apostoli
predicând? Deținem fragmente și rezumate ale câtorva dintre predicile lor, dar
acestea oferă doar o imagine limitată despre ce ar fi însemnat să-i ascultăm.
Totuși, Dumnezeu a păstrat pentru noi în Scripturi cel puțin o predică comple-
tă: Epistola lui Pavel către evrei.
Pavel s-a referit la propria epistolă ca la un „cuvânt de sfătuire” (Evrei 13:22).
Expresia aceasta era utilizată pentru a face referire la predică atât în sinagogă
(Faptele 13:15), cât și în închinarea creștină (1 Timotei 4:13). Astfel, se spune că
Epistola către evrei este cea mai timpurie „predică creștină completă” pe care
o avem. Epistola le-a fost adresată credincioșilor care L-au acceptat pe Isus și
apoi s-au confruntat cu dificultăți. Unii au fost făcuți de ocară în public și au
fost persecutați (Evrei 10:32-34). Alții s-au confruntat cu probleme financiare
(Evrei 13:5,6). Mulți obosiseră și începuseră să se întrebe cu privire la credința
lor (Evrei 3:12,13). Se regăsește aici vreunul dintre noi, astăzi?
Totuși, printr-un cuvânt mișcător, apostolul i-a îndemnat pe destinatarii
epistolei (și, prin extensie, ne îndeamnă și pe noi) să își păstreze credința în
Isus și să își ațintească privirea asupra Mântuitorului, care, în prezent, se află
în sanctuarul ceresc.

11

Instructori_1_2022.indd 11 10/27/2021 1:17:27 PM

 Duminică, 26 decembrie Un început glorios

Ca să înțelegem predica și să-i aplicăm mesajul la viața noastră avem nevoie

să cunoaștem istoria comunității de credincioși și situația lor la momentul când
au primit epistola din partea apostolului.
1. Care a fost experiența evreilor cărora Pavel le-a adresat epistola, atunci
când s-au convertit?
Evrei 2:3,4__________________________________________________________
__________________________________________________________________
Pasajul acesta lasă să se înțeleagă că evreii nu Îl auziseră pe Isus în persoană
predicând. În schimb, ei primiseră Evanghelia de la alți predicatori care le adu-
seseră vestea „mântuirii”.
Pavel mai spune că predicatorii „adeveriseră” mesajul lor și că Dumnezeu
întărise „mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni”. Aceasta înseamnă că
Dumnezeu le dăduse o dovadă experimentală a Evangheliei, bazată pe semne
și pe alte manifestări impresionante – între care și „darurile Duhului Sfânt”.
Noul Testament relatează faptul că semne precum vindecările miraculoase,
alungarea demonilor și revărsarea darurilor spirituale au însoțit adesea predi-
carea Evangheliei în locuri noi.
La începuturile bisericii creștine, Dumnezeu a turnat Duhul Său peste apos-
toli, în Ierusalim, ca ei să poată vesti Evanghelia în limbi pe care anterior nu le
cunoșteau și să poată face minuni (Faptele 2, 3). Filip a făcut minuni asemă-
nătoare în Samaria (Faptele 8), Petru, în Iope și în Cezareea (Faptele 9, 10), iar
Pavel, în lucrarea lui din Asia Mică și din Europa (Faptele 13–28). Aceste fapte
pline de putere au fost dovezi palpabile care au adeverit solia „mântuirii” – in-
staurarea Împărăției lui Dumnezeu, izbăvirea de sub condamnare și eliberarea
de puterile răului (Evrei 12:25-29).
Duhul Sfânt le-a dat primilor creștini convingerea că păcatele le fuseseră
iertate; drept urmare, nu le era teamă de judecată, rugăciunile lor erau înălțate
cu îndrăzneală și încredere, iar experiența lor era plină de bucurie (Faptele
2:37-47). De asemenea, Duhul Sfânt îi elibera pe cei care erau robi forțelor ră-
ului, aceasta fiind o dovadă convingătoare a superiorității puterii lui Dumnezeu
și a faptului că Împărăția Lui se întemeiase în viața lor.
Care este istoria convertirii tale? Cum ți-a fost întărită credința în Isus Hris-
tos ca Domn și Mântuitor personal? De ce este bine ca, din când în când, să îți
aduci aminte de modul în care Dumnezeu a lucrat în viața ta la început, ca să
te aducă la El?

12

Instructori_1_2022.indd 12 10/27/2021 1:17:27 PM

 Luni, 27 decembrie Lupta

Când și-au mărturisit credința în Hristos și s-au alăturat bisericii, credincioșii

au stabilit anumite granițe care i-au făcut să fie deosebiți de restul societății.
Din nefericire, acest lucru a ajuns să constituie o sursă de conflict, pentru că,
implicit, comunitatea și valorile lor au fost judecate în mod negativ.
2. Care a fost experiența evreilor după convertirea lor?
Evrei 10:32-34; 13:3__________________________________________________
__________________________________________________________________
Este foarte probabil ca destinatarii epistolei lui Pavel să fi suferit atacuri
verbale și fizice din partea mulțimii ațâțate de împotrivitori (Faptele 16:19-22;
17:1-9). De asemenea, ei au fost închiși și este posibil să fi fost și bătuți, pentru
că autoritățile aveau puterea de a aplica pedeapsa și întemnițarea în timp ce
adunau dovezi, de multe ori fără să urmeze normele judiciare corespunzătoare
(Faptele 16:22,23).
3. Cum ne ajută experiențele lui Moise și ale destinatarilor Primei epistole a
lui Petru să înțelegem de ce credincioșii creștini au fost persecutați?
Evrei 11:24-26_______________________________________________________
__________________________________________________________________
1 Petru 4:14,16______________________________________________________
__________________________________________________________________
„A suferi ocara lui Hristos” înseamnă pur și simplu a ne identifica cu Hristos
și a îndura rușinea și abuzul pe care această asociere cu El le implică. Ostilitatea
publică împotriva creștinilor a fost urmarea comportamentului lor specific reli-
gios. Oamenii se pot simți ofensați de practicile religioase pe care nu le înțeleg
sau de oamenii al căror stil de viață și conduită morală i-ar putea face pe ceilalți
să se simtă vinovați sau rușinați. Cam pe la jumătatea primului secolul d.Hr.,
Tacit i-a considerat pe creștini ca fiind vinovați de „ură împotriva umanității”.
– Alfred J. Church și William J. Brodribb, trad., The Complete Works of Tacitus,
Annals, 15.44.1). Oricare a fost motivul exact al acestei acuzații, cu siguranță
falsă, mulți dintre primii creștini, precum cei cărora Pavel le-a scris epistola, au
suferit pentru credința lor.
Orice om suferă, fie că este creștin sau nu. Dar ce înseamnă să suferi pentru
Hristos? Cât din suferința cu care ne confruntăm este de dragul lui Hristos și cât
reprezintă urmarea alegerilor noastre?

13

Instructori_1_2022.indd 13 10/27/2021 1:17:27 PM

 Marți, 28 decembrie O stare dificilă

Cititorii epistolei lui Pavel au ținut cu succes la credința și la angajamentul

lor față de Hristos, în ciuda respingerii și a persecuției. Totuși, conflictul a făcut
ravagii pe termen lung. Creștinii au luptat lupta cea bună și au ieșit victorioși,
dar și istoviți.
4. Care au fost o parte dintre provocările cu care s-au confruntat credincioșii?
Evrei 2:18 __________________________________________________________
Evrei 3:12,13________________________________________________________
Evrei 4:15; 10:25_____________________________________________________
Evrei 12:3,12,13_____________________________________________________
Evrei 13:1-9,13______________________________________________________
Epistola ne spune că evreii au continuat să treacă prin greutăți. Atacurile
verbale și, poate, și de altă natură împotriva onoarei lor au continuat (Evrei
13:13). Unii credincioși se aflau încă în închisoare (Evrei 13:3) – o situație care
poate că a secătuit biserica din punct de vedere financiar și psihologic. Ei erau
obosiți (Evrei 12:12,13) și puteau foarte ușor să-și „[piardă] inima” (Evrei 12:3).
Este un lucru obișnuit în rândul persoanelor și al colectivităților ca, după ce
entuziasmul victoriei trece, mecanismele psihologice de apărare și de altă na-
tură să se relaxeze și oamenii să devină mai vulnerabili în fața unui contraatac
din partea dușmanilor.
5. Ce i s-a întâmplat lui Ilie?
1 Împărați 19:1-4____________________________________________________
„Dar o reacție care urmează adesea după o credință tare și un succes strălucit
s-a declanșat în fiinţa lui Ilie. El se temea că reforma începută pe Carmel nu va
dura mult și l-a cuprins descurajarea. Atunci fusese înălţat pe vârful Pisga; acum
se afla în vale. Când fusese sub inspiraţia Celui Atotputernic făcuse faţă celor mai
aspre încercări ale credinţei, dar în acest timp de descurajare, cu amenințarea
Izabelei sunându-i în urechi, văzându-l pe Satana luptând încă pentru biruinţă prin
complotul acestei femei nelegiuite, el și-a pierdut încrederea în Dumnezeu. El fu-
sese înălţat peste măsură de mult și reacţia a fost înspăimântătoare. Uitându-L
pe Dumnezeu, Ilie fugea tot mai departe, până când s-a găsit singur, într-o pustie
întristătoare.” – Ellen G. White, Profeți și regi, pp. 161, 162.
Gândește-te la ocaziile în care ai căzut în viața ta de credință și încearcă să
înțelegi circumstanțele și factorii care au contribuit la această prăbușire. Cum
ai fi putut proceda altfel?
14

Instructori_1_2022.indd 14 10/27/2021 1:17:27 PM

 Miercuri, 29 decembrie Să fie uniți

Ce i-a sfătuit apostolul pe destinatarii epistolei lui să facă, având în vedere

situația în care se aflau? Ce putem învăța din cartea Evrei, care să ne fie de
folos? În continuare vom analiza modul în care Dumnezeu l-a ajutat pe Ilie să-și
revină din descurajarea lui.
6. Ce a făcut Dumnezeu ca să-i restaureze credința lui Ilie, slujitorul Său?
1 Împărați 19:5-18___________________________________________________
Modul în care Dumnezeu a relaționat cu Ilie după evenimentul de la Carmel
este impresionant, pentru că arată grija duioasă și înțelepciunea cu care El Se
ocupă de cei care sunt în strâmtorare și care se luptă să-și recapete credința.
Dumnezeu a făcut multe lucruri pentru Ilie. În primul rând S-a îngrijit de ne-
voile lui fizice. I-a oferit hrană și l-a lăsat să se odihnească. Apoi, în peșteră,
l-a dojenit cu bunătate – „Ce faci tu aici, Ilie”? – și l-a ajutat să înțeleagă mai
în profunzime modul în care El lucrează și Își aduce la îndeplinire planurile.
Dumnezeu nu era în vânt, în cutremur sau în foc, ci într-un susur blând și
subțire. După aceea, Dumnezeu i-a încredințat lui Ilie o lucrare de făcut și l-a
asigurat din nou de ajutorul Său.
7. Ce i-a îndemnat Pavel pe creștini?
Evrei 2:1 ___________________________________________________________
Evrei 3:12-14________________________________________________________
Evrei 5:11-6:3_______________________________________________________
Evrei 10:19-25_______________________________________________________
În cartea Evrei găsim numeroase îndrumări pe care apostolul li le-a dat citi-
torilor ca să-i ajute să-și recapete puterea și credința pe care le avuseseră la în-
ceput. Apostolul le sugerează să practice ospitalitatea și să-i viziteze pe cei din
închisoare, ceea ce presupunea și împlinirea nevoilor acestora. Pavel îi îndeam-
nă să fie generoși și să nu uite că Dumnezeu nu îi va abandona (Evrei 13:1-6).
De asemenea, el îi mustră și îi încurajează; îi avertizează să nu se îndepărteze
de lucrurile pe care le-au auzit (Evrei 2:1) și „să nu aibă o inimă rea și necredin-
cioasă” (Evrei 3:12); și îi îndeamnă să crească în înțelegerea credinței lor (Evrei
5:11–6:3). Pe lângă acestea, el le atrage atenția asupra importanței participării
constante la serviciile din cadrul bisericii (Evrei 10:25). Pe scurt, apostolul îi
sfătuiește să fie uniți, să se încurajeze unii pe alții și să se îndemne la dragoste
și la fapte bune; totodată, el Îl înalță pe Isus și lucrarea Sa din sanctuarul ceresc
în favoarea lor (Evrei 8:1,2; 12:1-4).
15

Instructori_1_2022.indd 15 10/27/2021 1:17:27 PM

 Joi, 30 decembrie La sfârșitul acestor zile

8. Ce idee subliniază Pavel în versetele următoare, în mod deosebit cu privire

la timp?
Evrei 1:2___________________________________________________________
Evrei 9:26-28________________________________________________________
Evrei 10:25; 36-38____________________________________________________
Evrei 12:25-28_______________________________________________________

Un element foarte important pe care apostolul îl subliniază și care adaugă o

notă de urgență îndemnului său este acela că cititorii epistolei trăiesc chiar „la
sfârșitul acestor zile” (Evrei 1:2) și că făgăduințele sunt pe punctul de a se împli-
ni (Evrei 10:36-38). Un aspect interesant pe care îl vom observa este că, pe par-
cursul epistolei, Pavel compară publicul căruia i se adresează cu generația din
pustie, care s-a aflat chiar la hotarul Canaanului, gata să intre în Țara Promisă.
El le reamintește credincioșilor: „Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel ce
vine va veni și nu va zăbovi” (Evrei 10:37), iar apoi îi încurajează: „Noi însă nu
suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință
pentru mântuirea sufletului” (Evrei 10:39). Acest ultim îndemn le reamintea
cititorilor de atunci, și ne reamintește și nouă, despre pericolele pe care po-
porul lui Dumnezeu le-a avut de înfruntat de-a lungul istoriei, chiar înainte de
împlinirea făgăduințelor Domnului.
Cartea Numeri vorbește exact despre acest lucru. Raportul biblic spune că
de două ori a suferit poporul Israel înfrângeri semnificative, chiar înainte să in-
tre în Țara Promisă. Prima dată s-a întâmplat când mai mulți lideri au răspândit
îndoieli în tabără și au făcut ca poporul să-și piardă credința. Drept urmare,
adunarea a decis să numească un nou conducător și să se întoarcă în Egipt,
chiar când erau pe punctul de a intra în Canaan (Numeri 13 și 14).
A doua oară, israeliții au fost prinși în senzualitate și în închinarea falsă, la
Baal-Peor (Numeri 24, 25). Când Balaam nu a reușit să aducă blestemul asupra
copiilor lui Israel, Satana a folosit ispita de natură sexuală pentru a-i târî în
închinarea falsă și în păcat și a aduce dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor.
Pavel îi avertizează pe cititorii epistolei sale cu privire la ambele pericole.
În primul rând, îi îndeamnă să rămână tari în mărturisirea credinței lor și să-și
ațintească privirea asupra lui Isus (Evrei 4:14; 10:23; 12:1-4). În al doilea rând, îi
avertizează cu privire la imoralitate și la poftă (Evrei 13:4-6). În final, îi îndeam-
nă să-i respecte și să-i asculte pe liderii lor (Evrei 13:7,17).
16

Instructori_1_2022.indd 16 10/27/2021 1:17:27 PM

 Vineri, 31 decembrie Un gând de încheiere

David A. de Silva explică foarte clar de ce primii creștini au fost persecutați:

„Creștinii au adoptat un stil de viață care avea să fie considerat antisocial și chiar
subversiv. Loialitatea față de zei, manifestată prin participarea pioasă la sacrifi-
cii și altele asemănătoare, era văzută ca un simbol al loialității față de stat, față
de autorități, față de prieteni și față de familie. [...] Prin faptul că se abțineau
de la aceste lucruri, creștinii (la fel ca evreii) au fost priviți cu suspiciune, ca
potențiali călcători ai legii și ca elemente subversive din cadrul imperiului.” –
Perseverance in Gratitude p. 12.
„Pentru cel descurajat, există un remediu sigur – credinţă, rugăciune, lucra-
re. Credinţa și activitatea vor aduce asigurare și satisfacţii care vor crește zi de
zi. Ești ispitit să faci loc simţămintelor de presimţiri sumbre sau de descurajare
profundă? În zilele cele mai întunecoase, când aparenţele se arată mai ame-
ninţătoare, nu te teme. Ai credinţă în Dumnezeu. El cunoaște nevoile tale. El
are toată puterea. Dragostea și mila Lui nemărginită nu obosesc niciodată. Nu
te teme că El nu-Şi va îndeplini făgăduinţa. El este Adevărul veșnic. Niciodată
nu-Şi va schimba legământul pe care l-a făcut cu aceia care-L iubesc. Şi El va
revărsa asupra slujitorilor Săi credincioși măsura priceperii pe care nevoia lor o
cere.” – Ellen G. White, Profeți și regi, pp. 164, 165.

Studiu la rând1:

1 Ioan 5 – Apocalipsa 3
Evanghelizare, subcapitolul „Lucrarea pentru cei din clasa de mijloc”

1. Care este mărturisirea făcută de Dumnezeu despre Fiul Său?

2. Care este porunca „pe care am avut-o de la început”?

3. Cum sunt caracterizați batjocoritorii din vremurile din urmă?

4. Cine va cârmui neamurile cu un toiag de fier?

5. Din cine este alcătuit în principal poporul lui Dumnezeu?

1
Întrebările sunt alcătuite pentru stimularea lecturării zilnice a Bibliei și a scrierilor lui
Ellen G. White, și nu în mod necesar pentru aprofundarea anumitor subiecte.

17

Instructori_1_2022.indd 17 10/27/2021 1:17:27 PM

 MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Texte-cheie: Evrei 2:3,4; 1 Petru 4:14,16; Evrei 13:1-9,13; 1 Împărați 19:1-18;

Evrei 3:12-14; Numeri 13.

I. Privire generală
Introducere
La început, cartea Evrei a fost citită și primită de către biserica creștină
timpurie ca o scrisoare din partea apostolului Pavel. Paternitatea literară a lui
Pavel este atestată de faptul că Epistola către evrei a fost inclusă între episto-
lele pauline din manuscrisele grecești. În cele mai vechi manuscrise existente,
care datează din jurul anului 200 d.Hr., Epistola către evrei este așezată imediat
după Epistola către romani. În prezent, o găsim chiar înainte de celelalte epis-
tole din Noul Testament: Iacov, 1 și 2 Petru, 1, 2 și 3 Ioan și Iuda.
Cartea Evrei nu începe în modul obișnuit în care se scrie o scrisoare, cu
protocolul standard (vezi Evrei 1:1-3). Într-adevăr, din carte lipsește numele
lui Pavel, lipsesc destinatarii specifici, saluturile, precum și mulțumirile (com-
pară cu Filipeni 1:1-11). Totuși, epistola se termină așa cum se scriu scrisori-
le. În ea, autorul, pe care Ellen G. White îl atestă ca fiind Pavel, oferă îndem-
nuri pertinente cititorilor săi: „Vă rog, fraților, să primiți bine acest cuvânt de
sfătuire” (Evrei 13:22). De asemenea, el adresează salutări bisericii, precum
și liderilor ei: „Spuneți sănătate tuturor mai-marilor voștri și tuturor sfinților”
(Evrei 13:24). În concluzie, apostolul adaugă la final urări de rămas-bun: „Harul
să fie cu voi cu toți!” (Evrei 13:25). Așadar, în lumina diferențelor pe care
le-am observat, putem spune că, într-o anumită măsură, Evrei este o epistolă
neobișnuită.
Temele studiului:
Studiul din săptămâna aceasta evidențiază trei lucruri: „genul” epistolei,
publicul căruia i se adresează și „sfârșitul acestor zile” în care cititorii trăiesc.

II. Comentariu

Genul literar al cărții Evrei

Stilul scrierii cărții Evrei a fost identificat ca fiind cel al unei omilii sau predici
creștine. Care sunt argumentele textuale pe baza cărora epistola este conside-
rată o predică?
În primul rând, Pavel își caracterizează lucrarea ca fiind un „cuvânt de sfătu-
ire” (Evrei 13:22), care este cel mai bine înțeles ca un discurs oral. În mod simi-
lar, în timpul primei lor călătorii misionare, Pavel și Barnaba au mers în Sabat
18

Instructori_1_2022.indd 18 10/27/2021 1:17:27 PM

 la sinagogă în Antiohia din Pisidia. Liderii sinagogii i-au întrebat dacă „[au] un
cuvânt de îndemn pentru norod” (Faptele 13:15). Atunci, Pavel s-a ridicat și a
ținut în sinagogă predica misionară care este consemnată în Faptele 13:16-41.
În al doilea rând, cartea Evrei folosește pronumele personal la persoana
întâi plural (noi/nouă/al nostru) într-un mod specific. Acest lucru îi permite
vorbitorului să se identifice cu publicul său și, în același timp, să își afirme au-
toritatea.
În al treilea rând, aici sunt mult mai multe referiri la vorbire și la auzire, spre
deosebire de cele la scriere și la citire care caracterizează compozițiile lui Pavel
în alte locuri. Să analizăm următorul exemplu: „... despre care vorbim” (Evrei
2:5); „Asupra celor de mai sus, avem multe de zis și lucruri grele de tâlcuit,
fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere” (Evrei 5:11); „Măcar că vorbim astfel...”
(Evrei 6:9); „Punctul cel mai însemnat al celor spuse este...” (Evrei 8:1); „Și ce
voi mai zice?” (Evrei 11:32) (subliniere adăugată).
În al patrulea rând, o alternare iscusită între expunere sau explicație și în-
demn străbate întreaga epistolă. Un orator din perioada greco-romană folosea
acest tipar pentru a-și transmite mesajul fără a pierde atenția ascultătorilor săi.
Acest artificiu oratoric ne ajută să identificăm rapid tiparele de alternare din
cartea Evrei. Astfel, observăm că expunerea din Evrei 1 duce direct la îndemnul
din Evrei 2:1-4. Subiectul din Evrei 2:5-18 se schimbă imediat într-o aplicație în
Evrei 3:1. Dezbaterea din Evrei 3:2-6 este încheiată prin locuțiunea adverbială
„de aceea”, care, la rândul ei, trece mai departe în îndemnul din Evrei 3:7-13.
Apoi, explicația din Evrei 3:14-19 este aplicată în Evrei 4:1, în timp ce expune-
rea din Evrei 4:2-10 continuă în expunerea din Evrei 4:11-16 etc. (Pentru mai
multe informații despre alternarea expunere-îndemn din Evrei, vezi Donald A.
Hagner, Encountering the Book of Hebrews: An Exposition, Encoutering Biblical
Studies p. 28.)
În al cincilea rând, modul în care Pavel introduce subiectele vorbește în fa-
voarea unei forme orale a discursului prin care el creează un efect cumulativ.
Ulterior, aceste teme sunt dezvoltate în întregime. De exemplu, faptul că Isus
S-a făcut părtaș cu oamenii, despre care se vorbește în Evrei 2:14-18, devine
tema pasajului din Evrei 5:1-10. Credința Lui, descrisă în Evrei 3:1-6, este lămu-
rită mai bine în Evrei 12:1-3. Rolul Său de Mare-Preot (Evrei 4:14; 5:1-10) este
descris mai amănunțit în Evrei 7:1-9:28.
Pe scurt, dacă este să considerăm Epistola către evrei „un cuvânt de sfă-
tuire”, atunci concluzia inevitabilă este următoarea: ea a fost concepută ca
o predică, cel puțin la început. Elementele din epistolă care întăresc această
concluzie sunt: (1) utilizarea specifică a pronumelui la persoana întâi plural,
19

Instructori_1_2022.indd 19 10/27/2021 1:17:27 PM

 (2) referirile la aspectele ce țin de auzire și vorbire, (3) alternarea între expu-
nere și îndemn, precum și (4) modul în care Pavel introduce subtil temele, iar
mai târziu le elaborează.
De meditat: Unde mai întâlnim în Biblie sau în Noul Testament predici care
au fost consemnate și cum sunt ele în comparație cu cartea Evrei? Ce elemente
au în comun cu Epistola către evrei și ce elemente diferă?
Publicul căruia Epistola către evrei i se adresează
Identitatea destinatarilor cărții Evrei nu este clar dezvăluită deoarece
lipsește introducerea-standard a unei scrisori, în care destinatarii ei ar fi fost
numiți. Ceea ce putem spune cu certitudine pe baza textului biblic este că des-
tinatarii sunt creștini. Această concluzie pare să fie clară din apelul pe care
Pavel li-l adresează, ca ei să țină la mărturisirea lor: „Astfel, fiindcă avem un
Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să
rămânem tari în mărturisirea noastră” (Evrei 4:14; vezi și Evrei 10:23). Un as-
pect foarte dezbătut este dacă destinatarii au fost evrei creștini, creștini dintre
neamuri sau un public mixt. Epistola nu pomenește niciodată de evrei sau de
creștini, și nici de tăierea împrejur sau de templu (a nu se confunda nici cu
„Locul preasfânt/Locul sfânt”, nici cu „cortul” la care se face referire adesea).
Mai mult, epistola se abține de la aluzii dezbinătoare la adresa evreilor sau a
neamurilor. Aceste dovezi vorbesc în favoarea unui public mixt. Astfel, titlul
„către evrei” este o presupunere antică în legătură cu destinatarii epistolei.
Indiferent cine ar putea fi acești „evrei”, grupul important de care ei trebuie să
aparțină este cel al „[poporului] lui Dumnezeu” (Evrei 4:9).
Epistola a fost adresată unei comunități de creștini care, în mod evident, au
trecut printr-o experiență în trei faze.
Prima fază a fost cea a evanghelizării, care a fost realizată de martorii ocu-
lari ai lui Isus și de cei care L-au auzit (Evrei 2:3). Faza aceasta a fost însoțită de
semne de la Dumnezeu, de minuni și de revărsarea Duhului Sfânt (Evrei 2:4).
Aceia care au devenit creștini în această etapă au fost „luminați” și „au gustat
darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt” (Evrei 6:4,5). În virtutea unei
asemenea experiențe, comunitatea și-a dezvoltat identitatea de grup și s-a de-
osebit de lumea de afară.
A doua fază a fost caracterizată de persecuția care a venit din afara
comunității, în timp ce membrii comunității au manifestat solidaritate între
ei (Evrei 10:32,33). Prigoana a devenit îngrozitor de aprigă. Cu toate acestea,
Pavel le-a reamintit destinatarilor că ei au „primit cu bucurie răpirea averilor”
lor (Evrei 10:34). O asemenea persecuție feroce care se întinde pe o perioadă
lungă de timp poate duce la istovire, la îndoială și la pierderea puterilor.
20

Instructori_1_2022.indd 20 10/27/2021 1:17:27 PM

 Situația aceasta pare să fie problema din cea de-a treia fază. Din acest mo-
tiv, Pavel le ține o predică înflăcărată. El dorește să îi încurajeze, să îi îndemne
și să îi avertizeze pe destinatarii săi. Îi avertizează să nu se îndepărteze de lu-
crurile pe care le-au auzit (Evrei 2:1), fiindcă nu dorește ca vreunul dintre ei
„să [se] despartă de Dumnezeul cel viu” (Evrei 3:12); el vrea „ca nimeni să nu
cadă în aceeași pildă de neascultare” (Evrei 4:11). Pavel își încurajează publicul
să progreseze, nu să regreseze. Cu toate acestea, își dă seama că cei cărora le
scrie au nevoie „de lapte, nu de hrană tare” (Evrei 5:12). Mai mult, destinatarii
epistolei părăsesc „adunarea ..., cum au unii obicei” (Evrei 10:25). Pavel îi în-
deamnă să nu își piardă încrederea, deoarece „o așteaptă o mare răsplătire!”
(Evrei 10:35).
În concluzie, putem spune că cei cărora le-a fost adresată epistola erau
creștini care trecuseră prin etapa unei convertiri pline de entuziasm și apoi
printr-o prigoană feroce; în cele din urmă, ajungând atât de istoviți și de
descurajați, Pavel se temea pentru mântuirea lor veșnică. Epuizarea și descura-
jarea pe care destinatarii epistolei le trăiseră în viața spirituală constituie moti-
vul pentru care Pavel își prezintă predica plină de putere.
De meditat: Gândește-te la ciclul vieții din biserica ta. Cumpănește unde te
afli în călătoria ta cu Dumnezeu în comparație cu credincioșii cărora le-a fost
scrisă epistola. Ai fi dispus să suferi până acolo încât să accepți cu bucurie să
fii jefuit de averile tale? Hristos știa că biserica din Efes își pierduse dragostea
dintâi (Apocalipsa 2:4). O observație similară poate fi făcută și în dreptul pu-
blicului din cartea Evrei, a cărui ardoare spirituală se estompase pe măsură ce
suferința și persecuția se intensificaseră. Care sunt consecințele unei aseme-
nea pierderi?
„La sfârșitul acestor zile”
Mesajul final și decisiv pe care Dumnezeu l-a adresat omenirii a fost trans-
mis prin Isus, Fiul, „la sfârșitul acestor zile” (Evrei 1:1,2). Aceste „zile” încep de
la întruparea lui Isus și se încheie la a doua Sa venire, atunci când vrăjmașii Lui
vor fi făcuți „așternut” al picioarelor Sale (Evrei 1:13). „La sfârșitul acestor zile”,
Dumnezeu a vorbit nu doar prin cuvintele lui Isus, ci și prin acțiunile Sale, mai
ales prin moartea, învierea și înălțarea Sa. Din acest motiv, atât destinatarii
epistolei lui Pavel, cât și noi „cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile
pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele” (Evrei 2:1).
De meditat: Ce idee transmite metafora din sfera maritimă, din Evrei 2:1,
„ca să nu fim depărtați de ele”, care într-o traducere literală ar suna astfel: „ca
să nu fim purtați în derivă de lângă ele”?
21

Instructori_1_2022.indd 21 10/27/2021 1:17:27 PM

 III. Aplicație
Când avea 5 ani, Beethoven a cântat la vioară sub îndrumarea tatălui său. La
13 ani, era un organist de concert. Pe la 20 de ani, el a studiat cu muzicieni de re-
nume, precum Haydn și Mozart. Pe măsură ce își dezvolta abilitățile, Beethoven
a devenit un compozitor prolific. Entuziasmul său pentru muzică a adus ca roa-
de numeroase simfonii magnifice, câteva concerte pentru pian și multe piese
de muzică de cameră. Dragostea lui pentru muzică l-a făcut să meargă tot me-
reu înainte cu realizările sale muzicale. Cu toate acestea, Beethoven nu a fost
străin de dificultăți. Pe când avea vreo 20 de ani, el a început să-și piardă auzul.
Când a ajuns pe la 50 de ani, era complet surd. Imaginează-ți ce a însemnat
acest lucru pentru el, ca muzician!
Pune-te în pielea destinatarilor epistolei lui Pavel. Tocmai la apogeul en-
tuziasmului tău în viața de credință, te lovește un necaz neprevăzut. Cum ai
răspunde la predica din Evrei?

22

Instructori_1_2022.indd 22 10/27/2021 1:17:27 PM