HEWLETT-PACKARD COMPANY

Razboiul rece si Germania

divizata
[Type the document subtitle]
InfoPoint PROMENADA
[Pick the date]

[Type the abstract of the document here. The abstract is typically a short summary of the contents of
the document. Type the abstract of the document here. The abstract is typically a short summary of
the contents of the document.]
 Introducere

Al doilea razboi mondial a fost unul dintre cele mai tragice evenimente din
istoria umanitatii. Cea mai mare parte a victimelor a fost de origine europeana,
chiar daca razboiul a devastat si alte continente.

Europa a pierdut 35 de milioane de oameni, adica de patru ori mai multi decat
pierduse in Primul Razboi Mondial. Victimelor din randul soldatilor li se
adauga victimele civile, dar si cei foarte multi oameni exterminati pe teritoriile
ocupate de nazisti in lagarele mortii. URSS-ul a pierdut 20 de milioane de
oameni, adica 10% din totalul populatiei sale. Acelasi procent este prezent si in
cazul Germaniei cu peste 5 milioane de victime. Pierderile sunt ceva mai mici in
Europa de vest unde Franta a pierdut 600.000 de oameni, Italia 500.000 si
400.000 Marea Britanie.

De asemena, dupa incheierea razboiului multi oameni, dupa unele estimari

cca. 14 milioane, au ramas fara un stat de care sa apartina, devenind refugiati.
La toate acestea se adauga si pierderile indirecte, legate de scaderea natalitatii si
cresterea mortalitatii. Se poate observa astfel, cu usurinta, faptul ca Al Doilea
Razboi Mondial a avut consecinte pe toate planurile. Daca din punct de vedere
economic se putea vorbi de o reconstructie a Europei de Vest foarte rapida dupa
incheierea razboiului, consecintele politice vor marca existenta continentului
european pentru o durata mult mai lunga. Cele mai importante dintre aceste
consecinte politice fiind Razboiul Rece, cu toate aspectele sale, militare,
economice si ideologice, instaurarea regimurilor comuniste in statele din Europa
Centrala si de Vest si diviziunea Germaniei.

1
 Conferintele

Datorita faptului ca cei trei sefi de state aliate, denumiti si „Cei Trei Mari
Lideri” : Franklin Delano Roosevelt ( Presedintele SUA), Winston Churchill
(Prim-ministrul Marii Britanii) si Iosif Vissarionovici Stalin (Conducatorul
URSS)nu au putut sa cada de acord asupra modului in care ar trebui sa arate
harta Europei, au avut loc mai multe intalniri.

 Prima intalnire a avut loc la Teheran in anul 1943, unde s-au pus la
punct problemele de o importanta vitala pentru terminarea razboiului si
pentru reorganizarea lumii posteblice.
 In 1944, Churchill a incercat o intalnire directa cu Stalin la Moscova,
unde urma sa imparta sferele de influenta in Europa posteblica pe baza
de procente.Conform acestui aranjament, Marea Britanie obtinea 90%
de procente influenta in Grecia, URSS in Romania 90% si in Bulgaria
75%, Ungaria si Iugoslavia erau impartite in mod egal cu cate 50%
 Cei trei mari lideri s-au reintalnit in cadrul Conferintei de la Ialta (4-11
februarie 1945), considerata cea mai importanta si complexa. Aceasta
a pus bazele hartii Europei Postbelice si unde Roosevelt si Churchill i-
au oferit lui Stalin avantaje, care i-au permis extinderea URSS-ului
asupra Europei de Est. Sovietizarea acesteia, dar si divizarea
Germaniei isi iau originea in Conferinta de la Ialta. Declaratia de la
Ialta, stipula faptul ca tarile invinse trebuiau sa-si desemneze gurvenele
in urma unor alegeri libere. Mult mai complexe insa erau chestiunile
teritoriale, in special problema Poloniei si a Germaniei. Chestiunea
Germaniei a fost rezolvata prin recurgerea la o impartire in patru zone
de ocupatie, identica cu cea a Berlinului care trebuia sa dureze pana la

2
 semnarea Tratatului de Pace, dar sovietizarea rapida a partii de est va
duce la divizarea Germaniei: simbol al ruperii Europei in doua.
La Ialta, fiecare dintre invingatori a avut o viziune distincta
asupra pacii. Chruchill voia o reconstructie a echilibrului European,
Roosevelt o pace care sa asigure interventia in fata oricarui agresor, iar
Stalin cauta sa speculeze victoriile Armatei Rosii. Churchill si
Roosevelt au acceptat frontierele Rusiei din 1941, frontierele vestile
ale Poloniei sa fie mutate spre Oder si Neisse, iar concensia lui Stalin a
fost Declaratia Comuna Asupra Europei Eliberate, in care promitea
alegeri libere si guverne democratice in Europa de Est.
Conferinta de la Ialta a fost foarte criticata in Franta, in
timpul Razboiului Rece, fiind considerata o „vanzare la pret redus”,
„Un Waterloo diplomatic”.
Charles Maier, de la Universitatea Havard, spune ca
interpretarea Ialtei s-a schimbat foarte mult in timp. La sfarsitul
razboiulu si inca o data data in anii 60 pentru stanga, Ialta era vazuta ca
momentul de varf a armoniei dintre Aliati, in anii 50 era vazuta, mai
ales de conservatorii din SUA, ca o tradare comisa de SUA in favoarea
URSS.

Teoriile declansarii razboiului

Exista mai multe teorii cu privire la cauzele care au dus la declansarea

Razboiului Rece printre care:

 Teoria Amenintarii Rusesti accentueaza vinovatia sovieticilor in ruptura

dintre Est si Vest, numita si viziunea ortodoxa sau traditionala

3
 Teoria Imperialismului American, care evidentiaza rolul americanilor,
total opusa de Teoria Amenintarii Rusesti, numita si viziunea revizionista
 Teoria Superputerilor, definita de chinezi, accentueaza atat rolul SUA cat
si URSS-ului
 Teoria Cursei Inarmarilor evidentiaza ca tensiunea isi are sursa in forta
militara, vinovatia apartinand atat Est-ului cat si Vest-ului.
 Teoria Nord-Sud considera ca lupta intre cele doua puteri se da pentru
controlul spatiului sudic al planetei
 Teoria Vest-Vest considera ca Razboiul Rece este doar un paravan
pentru conflictul intre SUA, Japonia si Uniunea Europeana
 Teoria interstatala, gaseste scuze in politica interna a statelor
 Teoria Luptei de Clasa incearca sa interpreteze inceputurile Razboiului
Rece in cheie marxista, apartinandu-i lui John Lewis, care accentueaza ca
nu exista o cauza unica a razboiului, numita si viziunea postrevizionista

4
 Razboiul Rece

In acest nou context international, determinat de catre terminarea

razboiului mondial, au aparut doua superputeri care dominau scena economica
si politica a lumii: Statele Unite ale Americii si Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste. Fiecare dintre cele doua state reprezenta o ideologie si un sistem
politic unic: prima era simbolul capitalismului implicit a democratiilor liberale
occidentale, iar cea din urma simbioza comunismului si regimurile totalitare cu
o economie planificata. Intre ele a existat o relatie tensionata in perioada
imediat urmatoare celui de al Doilea Razboi Mondial, deoarece au concurat
intesiv pentru a obtine suprematia pe plan mondial.

Prin urmare, intervalul anilor 1947-1991 a ramas in istorie sub

denumirea de “Razboiul Rece”, numele fiind rezultatul lipsei confruntarilir
militare direct intre cele doua superputeri (termen popularizat de catre ziaristul
american Walter Lippmann, existent inca din secoulul al XIV-lea atunci cand
Don Juan Manuel a distins razboaiele calde si razboaiele reci in contextul luptei
dintre crestini si musulmani)

Eric Hobsbawn in “The Age of Extremes: The short twentieth

century”,capitolul al VIII-lea intitulat “Cold War”, afirma inca din incipit faptul
ca cei 45 de ani au fost marcati de exacerbari ale tensiunilor si detensionarilor
evidente intre cele doua puteri-preferand o impartire a acestora in doua
“jumatati” cu linie de demarcatie anii 1970, cand incepe o noua criza politica si
economica.

Hobsbawn sustine ca o data cu confruntarea constanta a celor doua

puteri s-a creat o insecuritate la nivel global: zilnic exista posibilitatea
declansarii unui atac nuclear.

5
 O consecinta a razboiului mondial pe care Hobsbawn o aduce in discutie
este sfarsitul iminent al imperiilor coloniale, lucru ce a dus la aparitia “terenului
de lupta” al superputerilor. Cu alte cuvinte, orientarea viitoare a fostelor state
coloniale era incerta, zona fiind un spatiu de competitie pentru acapararea
influentei si sprijinului. De asemenea, este conturata ideea ca aria de raspandire
a comunismului nu a putut fi prevazuta, nici sovieticii nu au reusit sa anticipeze
guvernul comunist instaurat in China in octombrie 1949.

Prima perioada amintita de istoricul englez, cea de la revolutia chineza pana

in anii 1970, era descrisa ca fiind nefavorabila, cel putin in majoritatea
cazurilor, expansiunii comunismului, avand in vedere ca mare parte din statele
noi aparute, desi nu erau neaprat simpatizanti ai Occidentului, erau non-
comuniste.Situatia urmand sa se schimbe, asa cum vom vedea in cele din urma,
in a doua jumatate, cand sistemul international a intrat intr-o criza acuta, iar de
aceasta data superputerile nu mai faceau eforturi pentru a evita un conflict armat
direct.

Winston Churchill invitat sa tina un discurs, a rostit in Fulton, Missouri

faimosul sau discurs “ Cortina de Fier”. Discursul facea apel la o alianta anglo-
americana, impotriva sovieticilor, care erau acuzati de el ca au “tras” o “cortina
de fier” : De la Sttetin, de pe coasta Balticii, pana in Triest, de pe coasta
Adriaticii, o cortina de fier a coborat, taiand in doua continentul.In spatele ei se
afla toate capitalele vechilor state din Europa Centrala si de Est:
Varsovia,Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucuresti si Sofia,toate
aceste orase si asezarile lor se afla in ceea ce as putea numi sfera sovietica si
toate sunt supuse, intr-o forma sau alta, nu numai influentei sovietice ci, intr-o
foarte mare si crescanda masura, controlului de la Moscova.

In acest scop el a cerut Congresului sa aprobe un credit de 400 de milioane

de dolari pentru ajutorarea Greciei(eliberata de britanici de sub conducerea
germanilor in 1944) amenintata de comunism, si a Turciei, unde URSS,

6
revendica partea de nord-est a Anatoliei. Pe data de 5 iunie a aceluiasi an intr-un
discurs rostit in aula Universitatii Havard, secretarul de stat american George
Marshall anunta lansarea unui vast program de asistenta economica destinat
refacerii economiilor europene, cu scopul de a stavili extinderea comunismului,
fenomen pe care el il considera legat de problemele economice.

O sursa de tensiune specifica Razboiulu Rece a fost controlul asupra

armamentului atomic. Administratia Truman stia ca mai devreme sau mai tarziu
rusii vor creea propria bomba atomica. Se propune astfel Planul Baruch prin
care Natiunile Unite ar fi trebuit sa preia controlul asupra armelor atomice.
Baruch insista ca planul sau sa includa o prevedere conform careia toate tarile
trebuiau sa renunte la dreptul de veto in Consiliul de Securitate in ceea ce
priveste rezolutiile cu privire la problemele nucleare. Sovieticii refuza si vin
apoi drept raspuns, cu Planul Grominko.Andrei Grominko a venit cu
contrapropunerea de a distruge toate armele nucleare, iar numai dupa ce aceasta
distrugere ar fi avut loc, ar fi trebuit instituit un mecanism de control. Sovieticii
cer sa existe paritate a fortei atomice, fie ca asta insemna ca americanii sa-si
distruga propriul arsenal nuclear. In conditiile in care americanii refuza sa-si
distruga armele nucleare, iar sovieticii construiesc propria lor bomba atomica in
august 1945, problema controlului international asupra armelor atomice
stagneaza.

Eric Hobsown considera ca nu exsista un pericol iminent pentru

declansarea unei alte conflagratii la nivel planetar, deoarece posesia armelor
nucleare, facea practic imposibil un razboi intre SUA si URSS, intrucat lansarea
lor ar fi insemnat anihilare reciproca. Cu toate astea, cele doua tari au ameninta
in repetate randuri cu folosirea arsenalului nuclear: SUA, in timpul Razboilui
din Coreea (1951) sau Razboiului din Vietnam (1953,1954) pentru a grabi
negocierile de pace si URSS impotriva Chinei in 1969 sau pentru pentru a forta
Franta si Anglia sa se retraga din Egipt in timpul crizei Canalului Suez in Un alt

7
moment tensionat in care s-a pus problema utilizarii rachetelor nucleare este
Criza rachetelor din Cuba (1962), N.S.Khrushchev decizand amplasarea lor in
tara vecina SUA, pentru a-i obliga pe americani sa-si retraga rachetele din
Turcia.

Anul 1946 este caracterizat printr-o tensiune crescanda in relatiile dintre

URSS si SUA, mai ales pentru ca demobilizarea armatei americane nu fusese
urmata si de demobilizarea armatei sovietice. Prima faza a evolutiei inspre
Razboiul Rece a fost declararea doctrinei Truman la 12 martie 1947. Conferinta
de la Moscova, 10 mai 1947, grupa ministrii de externe ai Frantei, Marii
Britanii, SUA si URSS, trebuind sa rezolve problemele tratatului cu Germania
si Chestiunea Austriei. Conferinta este un esec. Organizarea Planului Marshall a
atras drept raspuns din partea sovieticilor organizarea la 12 septembrie 1947 a
Cominformului si a accentuat ruptura care se producea intr-un ritm din ce in ce
mai mare. Conferinta de la Londra din noiembrie-decembrie 1947, numita si
conferinta ultimei sanse, reprezinta momentul in care faptul ca lumea fusese
impartita in doua blocuri ostile devine aproape clar.

Doua evenimente vor accentua tendinta de a se construi doua blocuri

antagonice europene. Primul este lovitura de la Praga din februarie 1948, iar al
doilea este blocada Berlinului. Lovitura de la Praga este termenul pentru
actiunea prin care URSS a impus un regim comunist in singura tara din Europa
de Est care mai ramasese partial democratica. La scurt timp dupa aceasta
lovitura de stat, Jan Masaryk, fiul lui Thomas Masaryk, fondatorul statului
dupa Primul Razboi Mondial a fost gasit mort.Era clar ca un stat cehoslovac
democratic nu era posibil fara Masaryk. Blocada Berlinului incepe atunci cand
Stalin decide sa blocheze toate caile de acces catre Berlinul de Vest.
Posibilitatea unui razboi intre SUA si URSS a aparut pentru prima data in
timpul Blocadei Berlinului. Presedintele Truman a hotarat sa nu-si asume riscul
unul razboi in timpul unui an electoral, asa ca a venit cu solutia podului aerian,

8
un real succes, Stalin recunoscandu-si esecul si a renuntat la blocada in mai
1949.

Lovitura de la Praga si blocada Berlinului vor grabi construirea unei aliante

militare sub dominatia americanilor. Aceasta se consituie pe 4 aprilie 1049, prin
semnarea Tratatului Atlanticului de Nord. Asadar, la sfarsitul anului 1949,
Europa este impartita in doua blocuri economice, polotice si ideologice militare
strans legate de superputerea care-l domina. Razboiul rece incepuse. Din NATO
faceau parte alaturi de SUA, Marea Britanie, Franta, Italia, Canada, Belgia,
Olanda, Portugalia, Danemarca, Norvegia, Irlanda si Luxemburg. Grecia si
Turcia vor adera trei ani mai tarziu, iar RFG in 1955. La NATO, sovieticii vor
raspunde prin Pactul de la Varsovia.

Politica americana a fost schitata de documentul NSC-68, din 1950,

modificand modul in care SUA se raporta la URSS. Lumea era vazuta ca fiind
bipolara, iar SUA trebuia sa preia conducerea in construirea unui sistem
economic si politic viabil in lumea non-comunista.Bomba cu hidrogen trebuia
sa devina disponibila pentru armata SUA, iar inarmarea cu arme conventionale
trebuia extinsa. Penru a face fata acestor cereri era necesara o crestere a taxelor,
Societatea americana trebuia mobilizata, iar pe plan extern trebuiau constituite
aliante puternice conduse de SUA peste tot pe glob, pentru a se opune URSS.
Telul final era subminarea comunismului in URSS si impiedicarea dominatiei
acestui stat asupra SUA.

URSS-ul vedea Europa Centrala si de Est din mai multe perspective in ceea
ce priveste importanta acestei regiuni pentru ceea ce priveste securitatea
economica si politica a statului sovietic. Aceste state aveau o importanta
defensiva majora, dar aveau si un rol ofensiv in acelasi timp, avand scopul unei
avangarde in lupta contra occidentalilor. Era de asemenea, nucleul de sustinere
pentru politicile URSS-ului, dar si o sursa pentru legitimarea ideologica a
regimului de la Moscova. Exploatarea economica a tarilor est-europene s-a

9
dovedit profitabila pentru Moscova in prima parte a Razboiului Rece, dar mai
tarziu a fost nevoita sa renunte la aceasta politica.

Consecintele Razboiului Rece au fost majore in special in plan politic.

Acesta a polarizat intreaga lume in doua tabere delimitate. Guvernele care
scosesera Europa din razboi fie erau anti-comuniste, fie erau pro-comuniste. In
Occident comunistii devin permanent marginalizati politic, iar URSS a eliminat
anticomunistii din democratiile populare.

Cazul Iugoslaviei este atipic in raport cu celelalte state din Europa de Est si
merita o analiza mai atenta. Iugoslavia fusese unul dintre cei mai de nadejde
aliati ai URSS, inca de la sfarsitul razboiului, iar faptul ca nazistii fusesera
izgoniti fara ajutor din partea sovieticilor i-a permis lui Iosip Bronz Tito sa rupa
legaturile cu Moscova deoarece nu avea nevoie de sprijnul Moscovei pentru a
ramane la putere. Stalin a declarat in mod deschis ca nu este ingrijorat, iar
Iugoslavia va primi ajutor din partea SUA.

Perioada anilor 1960-1970 s-a dovedit plina de schimbari pe plan

international: SUA pierde monopolul asura sistemului monetar international
( august 1971), cele doua superputeri sunt coduse de lideri cu un grad ridicat de
risc J.F.Kennedy este ostil comunistilor si pozitiile lui Khruschev devin din ce
in ce mai radicale, datorate interesului sau de a nu pierde sprijinul Chinei si se
fac pasi importanti pentru controlul sau limitarea armelor nucleare: restrictii
contra testelor nucleare, stoparea proliferarii nucleare (China, Franta si Israel
impotriva), SALT ( Tratat de limitare strategica a inarmarii), pact anti-rachete
balistice.

A doua jumatate a razboiului rece, asa cum o prezinta Hobsown, Al doilea

Razboi Rece, incepe cu o schimbare majora in economia mondiala si anume cu
criza petrolului in 1973, generata de OPEC din cauza sprijinuluui oferit de catre
SUA si aliatii sai, Israelul in razboiul Yom Kippur ( contra Egiptului si Siriei).
In acest interval de timp, istoricul indentifica doua evenimente corelate, care ar
fi putut inclina balanta puternii la nivel international : Razboiul din Vietnam

10
(1965-1975) si Razboiul Yom Kippur (1973), situatii in care americanii si-au
demonstrat izolarea, aliatii nu au dorit sa ofere sprijin militar. Esecurile militare
americane repetate si noul val de revolutii din Asia, Africa si America Centrala
si de Sud au dus la “Al doilea Razboi Rece”.
In realitate, contrat evenimentelor care au avut un impact negativ asupra
economiei americane, puterea SUA a ramas net superioara celei sovietice, iar
declaratiile despre un atac nuclear al URSS si paranoia insecuritatii erau
autogenerate si irationale.
Caderea Uniunii Sovietice si sfarsitul Razboiului Rece nu se determina
reciproc, ele sunt intr-o oarecare relatie (nu de tip cauzal), dar din punct de
vedere istoric sunt separate. Razboiul rece s-a terminat cand una sau ambele
superputeri au recunoscut cursa inarmarii nucleare ca fiind inutila, iar practic
acest lucru s-a intamplat prin cele doua summituri de la Reyjavik (1986) si
Washington (1987). Caderea URSS, e de alta parte a fost determinata de o serie
de efecte majore ale economiei sovietice si expansiunea economiei capitaliste
de piata. Totul a inceput din cauza, paradoxal, detensionarii relatiilor dintre Est
si Vest in anii 1970, cand liderii socialisti au inceput sa exploateze resursele de
piata mondiala (imprumuturi ieftine, petrol, etc).
Schimbarile esentiale pe care Razboiul Rece le-a produs pe scena politica
internationala, a eliminat majoritatea vechilor rivalitati: cele intre marile imperii
coloniale, conflictul franco-german a fost ameliorat, numeni nu se mai gandea
la pericolul german sau japonez, cat timp toti erau membri ai aliantei americane
NATO.

11
 Diviziunea Germaniei

In 1945, Germania era in ruine. Nimeni nu stia care va fi viitorul statului

sau al poporului german. In urmatoarele patru decade au aparut insa doua state
Germane.
Diviziunea Germaniei poate fi inteleasa ca o preconditie a pacii dupa Al
Doilea Razboi Mondial, doar daca ambele blocuri recunosteau frontierele si
sferele de influenta, balanta intre superputeri putea fi mentinuta. O Germanie
divizata este o structura esentiala in interiorul acestui proces. Berlinul era de
asemenea important. Daca aceasta divizare ar fi incetatt, al treilea razboi
mondial ar fi fost foarte probabil.
Inca din timpul discutiilor de la Teheran (1943) si Ialta (1945), s-a ajuns
la concluzia ca Germania ar trebui divizata in zone de influente. La Ialta, Franta
a primit si ea o astfel de zona de ocupatie, alaturi de cele ale URSS,SUA si
Marii Britanii. Granitele celor patru de zone de ocupatie decise la Ialta, mergeau
in linii mari, pe granitele statelor federale germane Doar Prusia era o exceptie
fiind dizolvata in impartirea intre cele patru puteri. Capitala, Berlinul era si ea
ocupata de cei patru aliati. Zona de ocupatie americana era constituita din
Hesse, jumatatea de nord din Bader-Wurttemberg, Bavaria, partea sudica a
suburbiilor berlineze.Zona britanica de ocupatie era formata din Schleswig-
Holstein, Saxonia Inferioara, nordul zonei Rhin-Westphalia, sectorul de vest al
suburbiilor capitalei.Francezii controlau zona Rhineland-Palatinante, Saarland
care va primi apoi un stat special, pardea de sud a Bader-Wurttemberg si
sectorul de nord din suburbiile Berlinului. Zona sovietica era formata din
Mackelnburg, Braudenburg,Saxonia, Saxonia-Anhalt, Thurigia si sectorul de est
al Berlinului, care constituia aproape jumatate din totalul suprafetei orasului.
Divergentele dintre zonele de ocupatie au devenit rapid evidente. In
zona sovietica s-au legiferat partide politice, iar comunistii germani, sub
conducerea lui Walter Ulbricht, plecasera deja la Berlin. Cu ajutorul
Administratiei Militare Sovietice ei devin extrem de influenti. Fuziunea dintre
comunisti si social-democrati s-a produs in 1946, formandu-se Partidul Unitatii
Socialistilor (SED). In 1948, SED a fost tranformat intr-un partid nou, de timp
stanilist, in care comunistii dominau. Tot in zona sovietica a avut loc o reformta
agrara.Toate propietatile mari si cele apartinand fostilor nazisti au fost trecute in

12
proprietatea micilor tarani sau muncitori din est. In 1949, in zona sovietica
existau deja modificari majore din punct de vedere politic, social si economic:
clasa junkerilor si a marilr propietari ramasese fara averi, industria a trecut
printr-un amplu proces de restructurare, comunistii se impusesera in viata
politica cu sprijinul sovieticilor, sabotand orice incercare de a introduce
democratia reala in Germania estica.
In Germania de vest, aliatii au blocat orice masura de socializare a
economiei.Partidele politice majore ale perioadei de dupa razboi au fost fonade
si refondate. Partidul Social Democrat s-a format rapid, sub conducerea lui Kurt
Schumacher, opunandu-se comunistilor. In aceasta perioada se formeaza
Uniunea Crestin-Democrata, iar diversele partide liberale se vor reuni pentru a
forma Partidul Liber Democrat. Existau insa si o multime de partide mai mici,
reginonale. Principala batalie politica se va da intre Uniunea Crestin-Democrata
si Partidul Social-Democrat.
Statele Unite aveau cel mai mare interes de a dezunifica Germania si
de a stabili un sistem bazat pe democratie liberala, mai ales atunci cand a
devenit clar ca URSS era o amenintare. S-a renuntat astfel la Planul Morgentbau
de a tine Germania saraca printr-o economie bazata pe agricultura de teama
puterii sovieticilor.
Oricare ar putea fi interpretarile cu privire la responsabilitatea izbucnirii
Razboiului Rece, este clar ca vina pentru divizarea Germaniei se imparte intre
sovietici si occidentali. Stalin si-a pastrat optiunile deschise pana in 1952 cu
privire la germania. Se poate afirma mai degraba, ca schimbarile din politica
occidentala au grabit divizunea Germaniei. Existau neintelegeri intre sovietici si
aliatii occidentali, dar existau de asemenea si neintelegeri intre aliatii ocidentali
cu privire la Germania. Schimbarea fata de Germania vestica s-a produs intre
1946-1947 cand s-a trecut de la Planul Morgentbau, care se baza pe distrugerea
econimica, la Planul Marshall care dorea reconstructia.
Germania a devenit o prioritate pentru politica americana. Secretarul de
stat James Byrnes a anuntat la Stuttgart pe 6 septembrie 1946, ca americanii
sunt determinati sa continuie procesul de reunificare, indiferent daca URSS-ul
colaboreaza sau nu.
In ianuarie 1947, zona britanica si cea americana au fuzionat intr- zona
dubla cu o conducere proprie, Consiliul Economic. Drept raspuns, partea estica
a infiintat Comisia Economica Germana.

13
 Francezii, care pana atunci urmasera o linie relativ independenta privind
unele probleme, au cooperat in final cu americanii si britanicii. Economia
Germaniei de Vest cerea o reforma monetara, care a avut loc in iunie 1948,
introducand marca germana ( Deustchmark), facuta in termeni pe care sovieticii
nu ii puteau accepta. Dorin sa puna in aplicare propria moneda in spatiul
german, sovieticii vor folosi acest deziderat ca pretext pentru blocada
Berlinului. Aliatii occidentali vor lupta impotriva blocadei pe calea aerului,
Berlinul devenind un „simbol al democratiei”. Din vara lui 1948 incep negocieri
pentru constituirea unei Constitutii in Germania de Vest. Duoa ce o serie de
delegati au aprobat o noua Constitutie, Republica Federala Germana a fost
oficial proclamata in mai 1949. Ca raspuns direct din partea sovieticilor, in estul
spatiului german a fost infiintata Republica Democrata Germana in octombrie
1949.
Stabilitatea democratiei vest-germane se explica prin miracolul
economic si prin politicile sociale din anii ’50. Popilatia totala era de 17
milioane. Celalalt stat germann nu avea aceleasi resurse si nu s-a dezvoltat la fel
de rapid. Cel mai vestic stat din blocul comunist, RDG era considerat de Stalin
ca fiind un punct strategic esential
Initial, statutul celor doua Germanii era aproape identic,, niciuna din
Consitutii nu prevedea o forma speciala de regim economic sau social.
Constitutia RFG numita Lege de Baza urmarea reunificarea finala a celor doua
state. Constitutia RDG era formulata in asa fel incat reunificarea ar fi fost
posibila.
Divizarea Germaniei nu a fost conceputa ca irevocabila. Statutul celor doua
Germanii s-a consolidat printr-o serie de etape: esuarea incercarilor de
reunificare in 1952, incorporaea in aliante, politice militare diferite a celor doua
state germane, construirea zidurilor Berlinului in 1961, recunoasterea reciproca
in 1972 si intrarea celor doua in Natiunile Unite in 1973.

14
 Concluzii

Se poate concluziona asadar ca dupa Al Doilea Razboi Mondial echilibrul dintre

Marile Puteri a fost in mod definitiv rupt. In loc sa existe mai multe centre de
putere, locul olor a fost luat de cele doua superputeri care vor concura pentru
controlul politic asupra unei parti cat mai mare din glob. Acest conflict se va
materializa in ceea ce numeste Razboiul Rece, care s-a incheiat in 1991, cand
Uniunea Sovietica a disparut de pe harta.
Motivele si gradul de vinovatie al fiecarui stat pentru declansarea
razboiului rece nu apartine unui singur actor politic. Teoriile au fost elaborate in
timul razboiului dar fiind profund influentate de desfasurarea acestuia.
Emblematica pentru istoria contemporana a Europei este chestiunea
diviziunii germaniei. Aceasta isi are originea in modul in care a fost facuta
pacea dupa razboi si in modul in care statele puternice au inteles sa-si imparta
sferele de influenta. Element esential pentru ca razboiul sa nu devina unul
efectiv cald, reunificarea Germaniei a marcat faptul ca Razboiul Rece fusese
castigat de SUA in favoarea URSS.
Razboiul Rece si toate aspectele legate de acestea sunt nu doar o consecinta
a pacii dupa Al doilea Razboi Mondial ci sunt o continuare a acestuia.
Invingatoare in fata Axei, tarile aliate nu au reusit s aajunga la un consens
politic.
Acest fapt a marcat vietile a milioane de oameni pentru cateva veacuri, fiind
nevoiti sa traiasca intr-o lume impartita i ndoua blocuri, mereu pe picior de
conflict.

15
Bibliografie:

1. Carpentier, Jean si Lebrun, Francois, Istoria Europei, traducere de A. Skultety si S. Skultety,

Humanitas, Bucuresti 1997
2. Conte, Arthur, Ialta sau impartirea lumii, traducere de Claudia Dumitriu, Editura Compania,
Bucuresti 2000
3. Fulbrook, Mary, O scurta istorie a Germaniei, traducere de Marin Stan, Editura Institutul
European, Iasi 2002
4. Gaddis, John Lewis, Razboiul Rece, traducere de Diana Puscasu Tutuianu, Editura Rao,
Bucuresti 2009
5. Hobsbaws, Eric, Secolul extremelor XX, traducere de Anca Irina Ionescu, Editura LIder,
Bucuresti 1994
6. Judt, Tony, Epoca Postbelica, O istorie a Europei de dupa 1945, traducere de Georgiana
Perlea, Editura Polirom, Bucuresti 2008
7. https://www.researchgate.net/publication/323368584_Analiza_Razboiului_Rece_-
_The_Age_of_Extremes
8. http://countrystudies.us/germany/44.htm

16