In acest regn sunt incadrate organismele vii nucleate, denumite eucariote, care prezinta o mare diversitate in ceea ce priveste

organizarea celulei, caracteristicile reproducerii si ale ciclului de viata.

a. Flagelate (Euglenophyta)
Flagelatele sunt organisme unicelulare si coloniale care prezinta intotdeauna un nucleu bine individualizat. Caracteristic acestui grup este si prezenta in stadiul vegetativ a flagelului, care serveste drept organ locomotor. Reprezentantul tipic al flagelatelor este euglena verde (Euglena viridis).
Euglena verde: 1 - vacuola pulsatila; 2 - vacuole digestive; 3 - cloroplast; 4 - flagel; 5 - nucleu; 6 - stigma; 7 - membrana; 8 - citoplasma.

vacuole mici. Nutritia este autotrofa si se realizeaza prin fotosinteza, dar tinuta la intuneric euglena isi pierde clorofila si poate sa se hraneasca heterotrof. Reproducerea se realizeaza prin diviziune directa (amitoza) si consta in aparitia unei strangulari longitudinale a celulei in partea sa mediana, determinata de invaginarea membranei citoplasmatice si in final a nucleului, rezultand dintr-o celulamama, doua celule-fiice.
Diviriunea directa la Euglena viridis.

Euglena verde traieste in apele dulci statatoare (balti si lacuri). Este formata dintr-o singura celula, cu aspect fusiform, dar poate sa-si schimbe permanent forma. La exterior prezinta o membrana citoplasmatica, iar in interior citoplasma. In partea anterioara prezinta un flagel cu ajutorul caruia se deplaseaza in apa. La baza flagelului se afla o formatiune de culoare rosie, sensibila la lumina, numita stigma, cu rol in captarea luminii. In apropierea stigmei se afla o vacuola pulsatila cu rol de excretie. In citoplasma exista un nucleu mare, situat central, individualizat. La periferia citoplasmei se gasesc numerosi cromatofori, care contin pigmentii verzi-bruni-galbeni si numeroase

Grupul Zoomastigine (Zooflagelate)

Aceste flagelate sunt parazite. De exemplu, tripanosoma, raspandita in zonele Africii centrale, traieste in sangele omului producand boala somnului, transmisa prin intepatura mustei tete. Giardia paraziteaza ficatul si intestinul omului, producand boala numita giardioza. Unele flagelate coloniale traiesc in apele dulci. De exemplu, Codonosiga si Proterospongia ale caror colonii sunt formate din indivizi flagelati, la exterior, cu rol in miscare si indivizi neflagelati, la interior, cu rol in nutritie. A. Giardia; B. Proterospongia: 1 Indivizi flagelati 2 - Indivizi neflagelati.

b. Alge verzi (Chlorophyta)

Algele verzi sunt talofite care prezinta un tal (aparat vegetativ) unicelular, colonial sau pluricelular, filamentos (simplu si ramificat) sau lamelar. Traiesc in apele dulci si salmastre, pe soluri si stanci umede. Celulele talului sunt formate la exterior dintr-un perete celular. Membrana celulara este de natura celulozica, dar la unele specii ea se impregneaza cu saruri de siliciu si de calciu, devenind rigida. 1

In interiorul celulei exista citoplasma, un nucleu, numeroase vacuole, o stigma, unul sau cativa cromatofori mari sau mai multi si mici, de culoare verde, care contin clorofila a si b, alaturi de care se afla intr-o proportie mica, xantofila si carotina. In jurul lor se formeaza amidonul, ca produs al fotosintezei. La unele alge verzi, celulele vegetative prezinta 2-4 flageli egali. Nutritia este autotrofa, iar produsul de asimilatie este amidonul. Reproducerea este asexuata si se realizeaza prin diviziune directa si prin spori mobili denumiti zoospori, si sexuata, prin izogamie si heterogamie. Unele alge verzi se inmultesc prin conjugare, care consta in contopirea continutului a doua celule vegetative, din cele doua filamente (-, +) care se transforma in doi gameti imobili, rezultand zigotul. Reprezentanti: Alge cu talul unicelular imobil: verzea-a zidurilor (Pleurococcus vulgaris), alga verde unicelulara care traieste pe scoarta copacilor. Alge cu talul unicelular mobil: Chlamydomonas sp., alga verde unicelulara, izolata, fuziforma, la capatul anterior cu doi flageli; traieste in apele dulci, stagnante. Alge coloniale: Volvox sp. care este o colonie sferica, alcatuita din numeroase celule biflagelate (120-22000 de indivizi) legate intre ele prin prelungiri protoplasmatice, dispuse intr-un singur strat, constituind peretele coloniei. In colonie indivizii indeplinesc functii diferite: unii indivizi mai mari, biflagelati servesc la deplasarea coloniei, altii lipsiti de flageli au rol in reproducere si nutritie; Microsterias angulosa . Alge pluricelulare cu tal:- filamentos - matasea broastei (Spiro-gyra sp.) ale carei celule formeaza un filament lung si subtire, iar in citoplasma lor exista un cloroplast in forma de panglica spiralata; Vara se reproduce asexuat, prin diviziunea transversala a celulelor, datorita careia filamentul se alungeste continuu, iar spre toamna sexuat, prin conjugare; - filamentos ramificat - lana broastei (Cladophora sp.), cu talul ramificat, aspra la pipait, care traieste in apele dulci si sarate;
-lamelar masiv - salata de mare (Ulva lactuca - E3); talul este latit ca o frunza; traieste in apele marine si in Marea Neagra.

c. Algele brune (Phaeophyta)

Algele brune sunt alge pluricelulare care traiesc in mari si oceane, in special in zona litorala, la adancimi mici, care permit patrunderea razelor solare. Talul poate atinge dimensiuni mari, de la cajiva metri pana la 300-400 m. Talul, filamentos, simplu sau ramificat, prezinta parti distincte: o parte bazala in forma de crampon sau disc de fixare (rizoid), cu care se prind de substrat, apoi o parte cilindrica de forma unei tulpini (cauloid), care se termina cu o parte latita (ca o frunza), lunga (ca o panglica) sau ca nisle filamente simple ori ramificate de forma unor tufe (filoid). Celulele talului au la exterior un perete celular gros, sarac in celuloza, iar in interior se afla citoplasma, cu numerosi cromatofori purtand pigmentul brun - fuco-xantina, care mascheaza pigmentul verde - clorofila a si b, xantofila si carotina. Nutritia este autotrofa. Produsul de asimilatie nu este amidonul, ci un polizaharid, laminarina, si o substanfa din grupa taninurilor. Reproducerea se realizeaza asexuat, prin zoospori biflagelati, iar sexual prin izogamie, heterogamie si oogamie. Ciclul lor de viata se prezinla sub forma a doua generatii: gamelofilica producatoare de gameti haploizi, masculini - anterozoizi si feminin - oosfera, si sporofitica producatoare de zoospori, formati prin diviziune reductionala . In apa marii, din contopirea gametilor va lua nastere celula-ou sau zigolul (diploid) din care va aparea o noua alga (sporofilul). Reprezentanti: Cystoseira barbata care traieste si pe litoralul Marii Negre; Laminaria saccharina care traiesle in Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific etc.

Un grup de alge unicelulare care contin acelasi pigment brun - fucoxantina - este reprezentat de diatomee, care traiesc atat in izvoare, paraie, lacuri, cat si in apele marilor si oceanelor. Membrana celulara de natura celulozica este impregnata cu dioxid de siliciu, formand o adevarata carapace cu numeroase ornamentatii. Dupa moartea lor au dat nastere rocilor silicioase, denumite diatomite. d. Alge rosii (Rhodophyta) Algele rosii sunt talofite pluricelulare, aproape exclusiv marine, dar de mare adancime. Unele populeaza si apele dulci. Talul este pluricelular, filamentos, simplu sau ramificat in cate doua ramuri sau in verticil, iar altele au forma unei frunze. La unele specii mai evoluate talul este diferentiat in rizoid, cauloid si filoid, ca la algele brune. Ca dimensiuni, algele rosii sunt mai mici decat algele brune, atingand lungimea de aproximativ 1 m. 2

O celula a talului are o membrana interna celulozica si un strat extern de pectina, care adesea se gelifica, imbracand celula intr-o masa gelatinoasa din care se prepara agar-agarul. La unele alge, peretele celular se impregneaza cu carbonat de calciu, dandu-le o forma rigida. Algele rosii s-au conservat in scoarta Pamantului, alcatuind straturi geologice. In interiorul celulei se afla citoplasma, un nucleu si numerosi cromatofori granulari de culoare rosie, datorita pigmentului ficoeritrina, care mascheaza ceilalti pigmenti existenti: clorofila a si b, xantofila, carotina (pigmentul verde) si ficocianina (pigmentul albastru). . Nutritia este autotrofa, iar ca produsi de asimilatie amintim amilodextrina, care este mai apropiata de glicogen dect de amidon, si picaturi de ulei. Reproducerea se realizeaza asexuat, prin spori imobili, denumiti rodospori sau carpospori, si sexuat, prin oogamie. Ciclul de dezvoltare la alga rosie Ceramium rubrum se caracterizeaza prin alternanta a doua generatii: una gameto-fitica reprezentata prin planta insasi (haploida) si una sporofitica (diploida) reprezentata prin doi sporofiti. Reprezentanti: Chondruscrispus), Ceramium rubrum, Porphyra sp.

e. Mixomicete (Myxomycota)
Mixomicetele sunt cunoscute sub denumirea populara de mucegaiuri mucilaginoase, deoarece aparatul lor vegetativ este fie o celula nuda (fara perete celular), care prin agregare formeaza mase mucilaginoase extinse, fie o masa plasmatica mare, plurinucleara, numita plasmodiu. Se dezvolta pe lemne putrede, pe frunze sau in sol, substraturi pe care se deplaseaza usor cu ajutorul pseudopodelor, prin miscari amoeboidale. Mixomicetele sunt in exclusivitate saprofite. Se hranesc cu resturi vegetale si animale, sau cu bacterii pe care le inglobeaza prin fagocitare, dupa care le digera in vacuole digestive. In conditii nefavorabile, plasmodiul inceteaza sa se mai miste, se inconjoara cu un invelis rezistent, de natura celulozica, dupa care genereaza unul sau mai multi sporangi. In sporangi se formeaza spori, in urma diviziunii reductionale. Sporii, numiti si mixospori, reprezinta forma de rezistenja a acestor microorga-nisme. Se considera a avea ca stramos un organism asemanator amoebelor actuale. Prin urmare, sunt inrudite cu protozoarele.

Reprezentanti:
Pe Terra se cunosc aproximativ 500 de specii. Dintre genurile mai comune amintim Arcyria, Fuligo, Tubifera, Stemonitis fusca, Phisarum. Ciclul de viata al mixomicetelor se caracterizeaza printr-o alternanta a doua generatii: una haploida, din care fac parte mixosporii si mixoamibele, care prin copularea lor dau nastere mixoami-bozigotilor, care incep generafia a doua diploida (2n), si se va continua cu formarea plasmodiului.

f. Oomicete (Oomycota)

Oomicetele sunt reprezentate printr-un grup de organisme inferioare, care in vechiul sistem de clasificare faceau parte din grupul ciupercilor (fungi). Oomicetele sunt adaptate la viata acvatica si terestra. Aparatul lor vegetativ este un tal, format dintr-un miceliu filamentos, de obicei foarte ramificat, alcatuit din numeroase hife tubuloase, neseparate prin pereti transversali. Hifele sunt inconjurate de un perete celular de natura celulozica, care protejeaza citoplasma cu numerosi nuclei. Majoritatea sunt parazite si foarte putine sunt saprofite. Reproducerea se realizeaza asexuat prin zoospori, la formele acvatice, si prin conidii, la cele terestre. Conidiile se formeaza pe conidiofori, care pot fi simpli sau ramificati. Oomicetele se reproduc si sexuat, prin heterogametangiogamie. Organul sexual femel numit oogon se formeaza pe o ramura scurta a miceliului si confine una sau mai multe oosfere (gameti feminini). Organul sexual masculin, numit anteridie, este o ramura scurta cu numerosi nuclei, care sunt anterozoizii (gametii masculini). Anteridia se alipeste de oogon si printr-un tub subtire sau prin topirea peretelui celular, nucleii din anteridie tree in oogon si fecundeaza oosferele. Astfel, rezulta unul sau mai multi oospori, care prin germinare vor forma un nou miceliu. Reprezentanti: Saprolegnia sp. - un mucegai acvatic care se fixeaza si se hraneste saprofit cu resturile vegetale sau cu cadavrele animalelor mici. Plasmopara viticola este o specie parazita care produce boala numita ,,mana vitei de vie". Hifele miceliene se ramifica in spatiile intercelulare ale parenchimului frunzelor si fructelor. Pe fata inferioara a frunzelor, ies prin stomate conidiofori ramificati care sustin conidiile. Vantul si ploile raspandesc conidiile care ajungand intr-o picatura de apa si dau nastere la 2-6 zoospori biflagelati. Acestia patrund prin stomatele frunzelor, germineaza si formeaza un nou miceliu. Organele de reproducere (oogoanele si anteridiile) apar 3

toamna in tesuturile frunzelor. Anteridia se alipeste de oogon si produce un tub prin care se fecundeaza oosfera. Astfel, rezulta oosporul care hiberneaza in sol, pana primavara.

g. Protozoare (Protozoa)
In vechiul sistem de clasificare a organismelor vii, reprezentantii acestei increrengaturi faceau parte din regnul animal. Protozoarele sunt organisme unicelulare, eucariote, care populeaza diferite medii de viata. Protozoarele cuprind trei dase: rizopode, sporozoare si ciliate. 1. Clasa rizopode cuprinde animale care populeaza mediul marin, dulcicol si solul umed. Corpul lor este format dintr-o celula lipsita de perete celular, cu o citoplasma care contine nucleul, o vacuola pulsatila si numeroase vacuole digestive. Citoplasma emite pseudopode, cu rol in miscare si in inglobarea particulelor alimentare (fagocitoza). Exemplul tipic este amiba (Amoeba proteus), raspandita pe fundul baltilor. Unele rizopode, ca foraminiferele si radiolarii , au un invelis protector calcaros sau silicios. Dupa moartea lor, scheletul se depoziteaza pe fundul marilor, formand sedimente calcaroase (crneta) sau silicioase (radiolaritul). 2. Clasa sporozoare cuprinde specii parazite care produc boli la animale si om. In ciclul lor de viata formeaza spori, prin care rezista la conditiile nefavorabile aparute in mediul extern, de aceea se numesc sporozoare. Dintre acestea amintim plasmodiul malanei care traieste parazit in sangele omului producand malaria. Transmitatorul acestei boli este tantarul Anofel. La animale exista un alt parazit numit babesie, producandu-le boala numita babesioza, descoperita de biologul roman Victor Babes. Transmiterea bolii se face prin intermediul capusei. 3. Clasa ciliate include animale unicelulare, libere, care traiesc in apele dulci si sarate, parazite si simbionte. Reprezentantul tipic este parameciul (Paramoecium caudatum). Acesta are forma unui pantofior, inconjurat la exterior de o membrana fina, acoperita cu cili. Pe fata ventrala se observa o adancitura, numita citostom prin care patrunde hrana. !n interiorul citoplasmei se gasesc 2 nuclei (macronucleu si micronucleu), numeroase vacuole digestive si doua vacuole pulsatile la extremitatile celulei. Reproducerea se realizeaza asexual, prin diviziune transversala, si sexuat, prin conjugare (schimb de substanta nucleara intre cei 2 nuclei).

Parameciul: 1 - cili; 2 - citostom; 3 - loc de evacu-are a resturilor nedigerate; 4 - vacuola pulsatila; 5 - citoplasma; 6 - micronucleu; 7 - macronucleu; 8 vacuola digestiva.