UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific, Absolvent,

Lect. Univ. Dr. Magda - Elena SAMOILĂ Denisa – Florentina APOSTOL

Iași, 2021
 UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA’’, IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

DEPARTAMENTUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

PROGRAMUL DE STUDII PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘOLAR

MODALITĂȚI DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR DE

PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PRIMAR

Coordonator științific, Absolvent,

Lect. Univ. Dr. Magda - Elena SAMOILĂ Denisa – Florentina APOSTOL

Iași, 2021
 Cuprins

ARGUMENT............................................................................................................5
I. Parteneriatul educațional. Dimensiuni teoretice.................................................7
I.1. Colaborarea școală-familie..............................................................................9
I.2. Modalități de concretizare a colaborării eficiente dintre școală și familie....12
I.3. Interacțiune profesor-elev..............................................................................14
I.4. Cerințe în relaționarea cadru didactic-elev....................................................15
I.5. Beneficii ale parteneriatului educațional........................................................17
II. MODALITĂȚI DE REALIZARE A PARTENERIATULUI EDUCATIONAL.
MODELE DE INTERVENȚII................................................................................19
II.1. Cerințele unui parteneriat.............................................................................20
II.2. Modele teoretice care orientează intervenția familală..................................21
II.3. Modele teoretice care orientează intervenția cadrului didactic. Modelul
Ergan....................................................................................................................24
II.4. Provocări în parteneriatul educațional din perspectiva prevenirii
abandonului școlar................................................................................................27
III. Proiect de intervenții. Parteneriat educațional din perspectiva prevenirii
abandonului școlar în mediul rural..........................................................................28
III.1. TITLUL PROIECTULUI............................................................................28
III.2.POPUNĂTOR..............................................................................................28
III.3. DURATA PROIECTULUI.........................................................................28
III.4. ECHIPA DE INTERVENȚIE.....................................................................28
III.5. GRUPUL ȚINTĂ........................................................................................28
III.6.FORMULAREA PROBLEMEI...................................................................28
III.7. SCOPUL INTERVENȚIEI.........................................................................29
III.8.DEFINIREA ȘI OPERAȚIONALIZAREA CONCEPTELOR CHEIE......29
 III.9. ANALIZA SWOT.......................................................................................30
III.10. GRAFIC GANTT......................................................................................32
III.11. APLICAREA............................................................................................41
III.12. MONITORIZAREA CONTINUĂ............................................................41
III.13. EVALUAREA PROIECTULUI...............................................................41
IV. Concluziile lucrării.........................................................................................42
V. Bibliografie.......................................................................................................43
 ARGUMENT

Elaborarea prezentei lucrări a impus o reală asumare de responsabilitate, deoarece

tema pune accentul atât pe parteneriat, dar și pe tot ce înseamnă consiliere și dezvoltare
personală într-un sistem educațional contemporan. Este o lucrare valoroasă pentru că se vrea un
instrument de lucru la îndemâna oricărui cadru didactic, dar și pentru că studiile de caz și
aplicațiile oferite propun o abordare participativă, pentru că parteneri alături de noi, de părinți, de
comunitate, devin și elevii care-și schimbă rolul de beneficiari direcți în coparticipanți ai propriei
educații, formând o echipă bazată pe înțelegere, trăire, empatie.

Reușita acestui parteneriat este strâns legată de personalitatea și stilul fiecărui dascăl,
dar și de cerințele grupului de elevi, de aplicarea adecvată a principiilor corecte.

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, relația școală-familie reprezintă

un subiect des abordat în literatura de specialitate. Dacă până prin anul 2000 acest parteneriat era
considerat responsabilitatea școlii, în timp i s-a modificat perspectiva. Astfel, accentul este
plasat pe încheierea unui angajament mutual clar stabilit între părinți și profesori numit contract
parental.

Această formă de contract este formată între cele două părți ca un sistem de obligații
reciproce în cooperarea părinților cu profesorii și implică părinții care lucrează împreună în
activități școlare nu numai din punct de vedere financiar, ci și din punct de vedere educațional și
cultural. Din literatura de specialitate reiese că evoluția relației școală-familie parcurge trei etape
principale:

 „Etapa școlii autosuficiente;

 Etapa de incertitudine profesională;
 Etapa de dezvoltare a încrederii mutuale profesori-părinți”(Bunescu, 1997, p.21).
Se știe că familia este primul factor educațional din viața copilului, iar școala are
sarcina dificilă de a îndruma și sfătui familia elevului, astfel încât să poată contribui la formarea
armonioasă și eficientă a copilului.

1
 Lucrarea de față oferă și un prilej de a pătrunde și mai mult în pânza de păianjen a
relațiilor interumane. Ajutați să se cunoască pe sine, trasându-și granițele personale, având și
perspectiva celorlalți, copiii vor putea mai ușor să-și găsească locul în această lume, vor putea
crește și se vor putea împlini.

2
 I. Parteneriatul educațional. Dimensiuni teoretice

Așa cum subliniază E. Stănciulescu, „de la sfârșitul anilor 1970 dezvoltarea

personalității copilului este înțeleasă de cercetători ca rezultat al încrucișării unui ansamblu de
factori: familiali, școlari, comunitari”. Ca urmare, în mod logic, evoluțiile teoriei sociale au
oferit, de asemenea, o mai bună înțelegere a măsurii în care legăturile dintre școli, familii și
comunități sporesc cunoștințele, dezvoltarea socială, emoțională și satisfacția elevilor. Așa cum
notează J.Epstein, „teoria curentă despre parteneriatele școală-familie-comunitate modifică
înțelesurile larg acceptate referitoare la influența pe care fiecare dintre aceste instituții o are
asupra copiilor și tinerilor”. Ea precizează că a fost o idee comună influența secvențială a
familiei, școlii și comunității asupra creșterii și dezvoltării copilului.

Copilul este subiectul acțiunii educaționale a școlii și a familiei. Relațiile

interpersonale dintre profesori și părinți au un caracter social. Acestea sunt definite în funcție de
statutul și rolul profesorilor și părinților în educație. Profesorul este cel care imprimă într-un fel
sau altul modul de manifestare a acestei relații. Trebuie să se gândească la problemele pe care le
poate discuta cu părinții elevilor, tonul discuției, atmosfera în care se desfășoară.

Relația dintre profesori și părinți nu ar trebui să ducă la un schimb de opinii într-un

singur sens, de la profesori la părinți, așa cum este cazul în care profesorul adoptă o atitudine de
comunicare într-un singur sens. O modalitate eficientă de educare a copilului în procesul de
colaborare între profesori și părinți este de a face schimb de opinii, informații despre copil. Prin
promovarea unui dialog despre copil cu părinții, educatorul atașează mai ușor părinții de școală
de munca desfășurată în cadrul acesteia. Profesorul va folosi dialogul pentru a afla informații
despre copil de la părinți, pentru a cunoaște opiniile despre comportamentul său. La rândul său,
profesorul va informa părinții cu privire la comportamentul școlar al copilului și la rezultatele
învățăturii. Luând forma unui dialog, relația învățători – părinți dobândește resurse educative
pentru elevi. Dificultatea pe care profesorii trebuie să o depășească în relațiile lor cu părinții
elevilor este subiectivismul părinților. Dacă arată un ton serios, moralizant, opinii care sunt în
contradicție cu aprecierea părinților elevilor, unii dintre ei se vor izola, vor pleca.

3
 Profesorul trebuie să se apropie de părinții care nu sunt obiectivi în aprecierea lor față
de copil. El ar trebui să asculte părinții și să le ceară informații despre copil. Primele date pe care
le va comunica părintelui trebuie să îl bucure pe acesta, să se refere la acțiunile pozitive ale
copilului, la posibilitățile sale de dezvoltare. Apoi, pe un ton adecvat, îi va comunica, în privat,
dacă este cazul, informații despre unele nereușite ale copilului sau despre abaterile comise.
Părinții sunt interesați de viitorul copilului și sunt emotivi cu privire la posibilitățile de
dezvoltare a elevului.

Dialogul dintre profesori – părinții au, de asemenea, valoare pentru activitatea

profesorului. Cunoașterea de către profesori a cauzelor familiale care conduc la eșecul școlar al
elevului, la dificultățile cu care se confruntă în pregătirea lecțiilor, va facilita utilizarea de către
școală a mijloacelor adecvate pentru educarea copiilor. „Colaborarea realǎ dintre şcoalǎ şi
familie, mai ales în cazul elevilor slabi la învǎţǎturǎ, poate fi un factor favorizant al învingerii de
cǎtre elev a dificultǎţilor sale şcolare. Relaţiile interpersonale destinse, atmosfera emoţionalǎ şi
psiho-socialǎ calmǎ şi degajatǎ a mediului familial şi şcolar îşi pune amprenta asupra imaginii de
sine, asupra trebuinţelor eului, dorinţei de autodepǎşire a elevului, care influenţeazǎ neîndoielnic
succesul sǎu şcolar”(Holban, 2002, p. 58).

4
I.1. Colaborarea școală-familie

Relația de interdependență și interacțiune școală – familie se manifestă într-o formă

instituționalizată: comitetul de părinți. Funcțiile pe care le îndeplinește comitetul de părinți în
viața școlii amplifică relația școală – colectivitate socială. Comitetul de părinți, ales de părinți în
prima adunare generală de la începutul anului școlar îndeplinește următoarele funcții:

 Organizarea activității părinților. În colaborare cu profesorii și conducerea școlii,

comitetul părinților participă la organizarea unor activități mai ample: Expoziții școlare,
excursii, etc;
 Inițierea pedagogică a părinților. Comitetul părinților, format din cetățeni cu un nivel de
învățământ superior și cetățenie exemplară, face parte din acțiunea de consolidare a
capacității educaționale a unor familii. Participarea unor membri din comitetul părinților
la discuțiile organizate de cadrele didactice cu părinții lor, la vizitele făcute de diriginți în
familie și expunerea unor probleme educative de către părinți în fața celorlalți părinți
constituie un act de inițiere pedagogică a părinților;
 Funcție de informare a conducerii școlii despre comportarea extrașcolară a elevilor și
despre modul în care copiii își petrec timpul liber;
 Funcție educativă, care constă în ajutorul acordat școlii pentru școlarizarea copiilor,
participarea la manifestările extrașcolare ale elevilor, supravegherea comportamentului
extrașcolar, expuneri în fața elevilor cu ocazia unor zile festive, dezbaterea problemelor
pedagogice ivite într-o clasă sau într-o școală, etc.

Prin aceste funcții, comunitatea socială participă la acțiunea educațională organizată

de școală. În multe școli, însă, activitatea comitetului de părinți se limitează la planul
organizațional – administrativ.

Funcționarea normală a relației școală-familie este o condiție a performanței școlare a

copiilor. ‹‹ „Randamentul şcolar exprimă eficienţa procesului de predare-învăţare la un moment
dat şi la sfârşitul perioadei de şcolarizare a unui ciclu, grad, profil sau formă de învăţământ, fiind
evidenţiat de estimarea raportului dintre rezultatul didactic ideal (şi necesar) proiectat în
documentele şcolare şi rezultatul didactic obţinut în pregătirea tinerilor” (Bontaş, 1998, p.63);
„Randamentul şcolar este dat de nivelul de pregătire teoretică şi acţională a elevilor, reflectând o

5
anumită concordanţă a acestor concretizări cu conţinutul circumscris de programele şcolare”
(Cucoş, 1997, p. 113). ›› Atunci când această relație nu funcționează, unitatea procesului
educativ nu este asigurată și cooperarea școlii cu familia suferă pe diverse planuri ale activității
școlare. Dificultățile și barierele care apr în mecanismul cooperării școlii cu familia împiedică
buna desfășurare a relațiilor dintre cei doi factori, influențând în sens negativ activitatea școlară a
copiilor. Dintre factorii care blochează relația școală – familie pot fi amintiți: subiectivismul
părinților, nivelul pedagogic scăzut al unor familii, o concepție personală despre educație, etc.

În relațiile lor cu părinții elevilor, profesorii trebuie să depășească subiectivismul

părinților în aprecierea copiilor lor. Neînțelegerile, judecățile făcute asupra conduc la
îndepărtarea părinților față de școală, creând o atmosferă de neîncredere și suspiciune în jurul
profesorilor. Pentru a evita astfel de situații, profesorii trebuie să adopte o abordare foarte tacită a
discuției cu părinții. Din cauza nivelului educativ scăzut a familiilor, acestea nu răspund
invitațiilor de a vizita școala și sunt indiferente la acțiunea educațională a școlii.

Sunt școli care au dificultăți din partea unor părinți din cauza neînțelegerii rolului pe
care-l are școala în formarea viitorului cetățean. Pentru unii părinți școala devine un scop în sine,
nu un mijloc de formare a personalității copilului. Frecventarea școlii înseamnă și realizarea
scopului în concepția acestor părți și urmarea este că ei nu se mai interesează de situația școlară a
copilului. Alți părinți limitează rolul educativ al școlii în pregătirea pentru o profesiune. Oferind
școlii o valoare instrumentală, acești părinți încep să limiteze sarcinile la activitatea intelectuală.
Ei urmăresc, în special, pregătirea copilului la obiectele ce i se vor cere pentru admiterea în
cursul școlar superior aceluia pe care-l urmează la un moment dat.

Unele dificultăți care pot bloca funcționarea normală a relației școală – familie
izvorăsc și din conduita greșită a unor învățători și profesori. Didacticismul exagerat și tonul
moralizator în discuțiile educatorilor cu părinții îi îndepărtează pe aceștia de școală. Cadrele
didactice nu trebuie să piardă din vedere că în relațiile lor cu părinții calitatea de părinte se
păstrează și atunci când tatăl sau mama unui elev a venit la școală să se intereseze de situația
școlară a copilului lor. În discuțiile cu părinții conduita educatorilor trebuie să fie alta decât în
relațiile cu elevii.

6
 Dificultățile ivite în mecanismul relației școală – familie pot fi învinse printr-o
susținută muncă de ridicare a nivelului cultural al familiei și de inițiere pedagogică a părinților.
Aceasta va atrage după sine și schimbarea atitudinii părinților față de școală. Ei vor înțelege rolul
școlii în lărgirea orizontului cultural al tinerei generații și în pregătirea ei pentru viață. Însă
inițierea pedagogică a familiei nu poate fi restrânsă la prezentarea în fața părinților a sarcinilor
școlare ale elevilor și a atribuțiilor școlii ci poate fi realizată cu mai mult randament dacă
părinților li se fac expuneri referitoare la unele aspecte ale educației în familie. Conținutul și
metodica expunerilor au un rol hotărâtor în dezvoltarea interesului părinților pentru probleme
pedagogice și în atragerea lor spre școală. Expunerile adecvate nivelului cultural al părinților, în
care normele pedagogice să se desprindă din analiza faptelor copiilor, a conduitei lor, interesează
pe părinți. Luând în considerare particularitățile de vârstă ale copiilor este recomandabil ca
expunerile să se facă separat pentru părinții elevilor din clasele ciclului primar și al celui
gimnazial.

Pentru a realiza o cooperare fructuoasă cu familia, școala trebuie să cunoască mediul

socioprofesional din familie, ambianța culturală și morală în care sunt crescuți copiii, numărul
lor în familie, atributele climatului afectiv și stabil din familie, cu rol hotărâtor în
stabilireacomportamentului copilului. Întrucât elevul se formează în două medii diferite – familia
și școala – cooperarea dintre acești factori trebuie să se bazeze pe cunoașterea reciprocă. De
aceea este necesar ca școala să posede informații sociologice asupra grupului familial:

 Cuplul părintesc: unit, disociat, decompletat, vârsta și profesiunea părinților, locul de

muncă, dacă lucrează în schimburi sau nu, pregătirea școlară a părinților, relațiile
cuplului familial, relațiile lor cu copiii;
 Structura grupului familial: numărul membrilor în familie, numărul copiilor și vârsta lor,
câți copii frecventează școala, relațiile dintre copii, dintre frați și surori;
 Funcția educativă a familiei: când își pregătesc copiii lecțiile, cine-i supraveghează, unde
se joacă, cum își petrec timpul liber, dacă sunt antrenați în activități intelectuale și fizice
hotărâte de părinți, de ce mijloace de informare în masă dispune familia, ce metode
utilizează părinții pentru formarea conduitei copiilor, spre ce profesiune doresc să
orienteze copilul, atitudinea părinților față de școală și valoarea pe care i-o acordă ei în
viața copilului.

7
  Ambianța culturală din familie. Ce preocupări intelectuale au părinții, dacă familia
dispune de bibliotecă, la ce reviste sunt abonați, dacă merg cu copiii la teatru,
cinematograf, manifestări culturale.
 Condițiile de viață din familie. Tipul de locuință, spațiul de muncă al copilului, locul de
joc de care dispune copilul, ocupațiile copilului în familie, bugetul familiei.

În țara noastră, cooperarea școlii cu familia îmbracă forme variate, în funcție de

instituțiile școlare, forme concrete și particulare determinate de marea diversitate a funcției
educative a familiei și a relațiilor ei cu școala. Acest proces se bazează însă pe atitudinea pozitivă
a părinților care văd în școlarizarea copiilor factorul principal de promovare socială.

Cooperarea școlii cu familia nu trebuie restrânsă la activitățile gospodărești și la

îmbunătățirea condițiilor materiale din școală. Principalul obiectiv al acestui proces de cooperare
rămâne întărirea funcției educative a familiei și asigurarea unității de acțiune în educația
copilului. Întărirea funcției educative a familiei nu poate fi realizată numai prin activitatea școlii
pentru inițierea pedagogică a părinților. Școala trebuie să asocieze acestei activități acțiunile
educative pentru părinți organizate de societate. Conjugarea eforturilor depuse de școală pentru
întărirea capacității pedagogice a familiei cu acțiunile întreprinse în același sens de radio,
televiziune, presă și așezăminte culturale devine un mijloc de eliminare a eventualelor carențe
educative din familie și de întărire a funcției ei educative.

I.2. Modalități de concretizare a colaborării eficiente dintre școală și familie

Cele mai eficiente şi mai la îndemână modalităţi de concretizare a colaborării cu familia s-au
dovedit a fi următoarele:

 „şedinţele cu părinţii oferă ocazia de a interacţiona, de a discuta şi a se pune de acord

asupra programului, asupra progreselor copiilor, de a iniţia schimbări în derularea unor
programe;

 lectoratele pe teme propuse de cadrele didactice sau sugerate de părinţi, cu scopul unei
mai bune informări asupra problemelor ce vizează evoluţia cognitivă şi emoţională a
copiilor;

8
  consultaţiile individuale oferă posibilitatea informării personale asupra unor probleme
comportamentale ale copilului, a analizei cauzelor ce au generat aceste manifestări, a
iniţierii unor măsuri educative a căror eficienţă este dată de consecvenţa aplicării
acestora;

 vizite, plimbări, excursii, drumeţii: părinţii se implică în organizarea acestor activităţi,

participă la sponsorizarea acestora, după caz, se implică pentru siguranţa copiilor şi
trăiesc, alături de ei, emoţii pozitive;

 sărbătorirea zilelor de naştere ale copiilor este un bun prilej de exersare a unor deprinderi
de comportare civilizată, dar şi de a genera puternice trăiri emoţionale legate de prezenţa
invitaţilor sărbătoritului la manifestările specifice evenimentului;

 serbările dedicate unor evenimente cu semnificaţie afectivă pentru copii reprezintă o

modalitate eficientă prin intermediul căreia părinţii pot să împărtăşească cu copiii lor
emoţiile unei manifestări cu puternică încărcătură afectivă”(Cuznețov, 2008,
pp. 150-151)

Pe viitor ar fi necesară o reglementare a cadrului normativ şi obligarea managerilor

instituţiilor de învăţământ să-şi elaboreze strategii şi planuri operaţionale de acţiuni în acest
domeniu. În cadrul acestora ar trebui diversificate formele de implicare şi antrenare a părinţilor
în diverse activităţi:

 organizarea de sesiuni care ar ajuta părinţii să-şi asiste copiii la teme;

 oferirea de materiale care ar ajuta părinţii să-i asiste pe copii şi să-i monitorizeze la
efectuarea temelor;

 oferirea de informaţii despre crearea acasă a unui mediu propice învăţării;

 oferirea consilierii pentru părinţii elevilor cu probleme;

 organizarea grupurilor de suport pentru cei cu probleme de comportament.

9
I.3. Interacțiune profesor-elev
Interacțiunea profesor - elev implică o relație specială între consilier/profesor/învățător și
elevi, relație bazată pe responsabilitate, cofidențialitate, încredere și respect.

Formarea și dezvoltarea pesonalității fiecărui elev la nivelul cerințelor actuale și de

perspectivă se realizează la școală, de către fiecare cadru didactic, indiferent de specializare.
Calea directă de realizare a acestei îndatoriri o constituie lecția. Este prezentă ideea potrivit
căreia cadrul didactic este în același timp, în egală măsură, specialist și educator.

Conștient de posibilitățile fizice și intelectuale, copilul trăiește sentimentul că este o

persoană și simte nevoia de a se afirma. În acest moment, are nevoie de un sprijin deosebit,
individualizat, într-o altă formă decât cel primit adesea “de la catedră”. Cel chemat și dator să-i
ofere este învățătorul. Copilul îl caută, fiindcă simte nevoia să iasă din impas, simte nevoia “să se
descopere”. Sprijinul este bine să fie dat de la om la om. Deși, firește, aceste căutări pot deveni
primejdioase, căci se fac în momente de descumpănire, sunt grăbite și pot evolua ușor în direcții
nedorite. Nevoia de ajutor este cu atât mai mare cu cât încărcătura modelelor cu care vrea să se
identifice reprezintă valori morale, intelectuale, sociale. Este greu de spus că învățătorul se va
apleca cu același profesionalism asupra fiecărui elev. Există riscul subiectivității toxice. De
aceea, sufletește este bine să se apropie de fiecare elev.Copilul caută și este bine să găsească o
oază de căldură sufletească, ”un plus de încredere”.

Rolul cadrului didactic în echilibrarea emoțională a copilului, în satisfacerea nevoii sale

sporite de afectivitate, în vederea liniștei și siguranței, necesare unor raporturi bazate pe
încrederea cu adulții, este de o importanță aparte. Nu fiecare dintre membrii corpului profesoral
poate însă să îndeplinească acest rol de mare răspundere. Când învățătorul reușește să fie acest
“cineva”, multe conduite neconformiste ale copilului sunt evitate. În fond, suntem în fața unui
aspect al autoeducării, care înseamnă o continuă confruntare în care, fără sprijin din afară, poate
săvârși erori.

Atracția către viața de grup , o adevărată școală de socializare a individului și căutarea

unui lider, reprezintă o altă particularitate a vieții spirituale a elevului. Colectivul clasei nu
constituie factorul educativ care să satisfacă spontan și la un nivel superior cerințele, poate
dobândi însă asemenea valențe și oferi liderul, modelul necesar noii identificări, prin persoana

10
învățătorului. Dialogul, ca modalitate de a conduce procesul de formare a personalității elevului,
răspunde multor căutări specifice vârstei, fie că este nevoia raportării propriei persoane la alții, în
procesul formării conștiinței de sine, fie că este vorba de nevoia de afectivitate sau de securitate.
Specialiștii subliniază că în ciclul primar este necesar ca educatorii să evite atitudinile
intempestive, zelul indiscreției, autoritarismul, familiaritatea excesivă, înlocuind acestea cu
dialogul sincer, novator, real, fără evitarea problemelor actuale, chiar dificile.

Rolul dialogului este uriaș în reușita consilierii școlare făcută mai mult sau mai puțin
profesionist de învățător. Dacă se apelează la mult tact pedagogic se poate ajunge la obiectivele
finale ale activității de consiliere în școală:

 Armonizarea raporturilor școală-mediu social-personalitate;

 Adecvarea idealului personal la idealul educațional și idealul social;
 Influențarea formării personalității elevului pe criterii pedagogice în funcție de condițiile
sociale;
 Corelarea cerințelor și nevoilor de educație individuală cu cerințele și nevoile speciale de
educație , pe criterii pedagogice, psihologice, sociologice.

I.4. Cerințe în relaționarea cadru didactic-elev

Cadrul didactic trebuie sǎ facǎ faţǎ cu succes tuturor rolurilor pe care trebuie sǎ le
îndeplineascǎ: angajat al şcolii, dascǎl al unui colectiv de elevi, partener de dialog pe diverse
teme, consilier în probleme psiho-pedagogice şi familiale şi chiar asistent social. În momentul în
care el nu face faţǎ onorabil acestor sarcini, nefiind pregǎtit profesional, va apǎrea o atmosferǎ
tensionatǎ între şcoalǎ şi familie. Dacǎ, însǎ, învǎţǎtorul iubeşte copiii, va gǎsi totdeauna, din
instinct, calea care duce spre sufletul lor, va afla în timp util despre nelǎmuririle şi impasul în
care se gǎsesc la un moment dat.

Ştim cu toţii cǎ în amintirea unui adult rǎmâne omul-profesor şi mai puţin profesorul-om,
de aceea nu putem decât sǎ ne exprimǎm, împreunǎ cu Lucian Blaga, încrederea cǎ ,,noţiunile de
învǎţǎtor şi elev vor fi înlocuite odatǎ frumos prin cele de OM şi OM.”

11
 Adele, Faber, Elaine, Mazlish avansează o serie de exigențe la care cadrele didactice ar trebui
să se raporteze:

 „Fiecare elev este unic şi are individualitate proprie;

 Fiecare elev doreşte să fie respectat;
 Nu toţi elevii au aceleaşi aptitudini, comportamente, ating aceleaşi performanţe;
 Diferenţele individuale trebuie respectate;
 Diversitatea trebuie încurajată;
 Persoana nu trebuie caracterizată global, etichetată;
 Trebuie experimentată deschis încrederea în capacitatea de schimbare pozitivă;
 Comportamentele pozitive ale elevilor trebuie apreciate întotdeauna;
 Stima de sine este premisa dezvoltării personale;
 Dacă un copil trăieşte într-un mediu plin de criticism,va învăţa să condamne;
 Dacă trăieşte într-un mediu ostil,va învăţa să se bată;
 Dacă trăieşte într-un mediu în care este ridiculizat,va deveni timid;
 Dacă trăieşte într-un mediu plin de toleranţă,va învăţa să aiba răbdare;
 Dacă este des încurajat,va învăţa să aibă încredere în sine;
 Dacă va primi laude,va învăţa să aprecieze la rândul lui;
 Dacă un copil trăieşte într-un mediu de corectitudine,va învăţa ce este dreptatea;
 Dacă este într-un mediu în care i se oferă siguranţă,va deveni încreyător în sine;
 Dacă este aprobat,va învăţa să se placă pe sine;
 Dacă un copil trăieşte într-un mediu prietenos şi tolerant, va învăţa să găsească dragoste
în jurul său”( Adele, Faber, Elaine ,Mazlish, 2010, p. 37).

De aceea, atât învăţătorul, cât şi familia trebuie să se pună de comun accord în a folosi tactici
de creştere şi educare a copilului în mod pozitiv. De exemplu:

 Să se asigure că mediul în care creşte şi se dezvoltă este unul favorabil,lipsit de tentaţii;

 Să se asigure că cei mici ştiu bine ce fac şi ce se aşteaptă de la ei;
 Să-şi ajute copiii/elevii să facă şi să respecte câteva reguli simple, spre exemplu „la noi
în casă/clasă jucăriile se impart”;
 Să se concentreze pe observarea lucrurilor dezirabile pe care le face copilul (a se urmări
copilul pentru a-l surprinde comportându-se în modul dorit);

12
  Încercarea de a-i lăuda imediat şi constant aducând şi altora la cunoştinţă lucrurile bune
pe care le fac copiii;
 Pe cât posibil ,de ignorat comportamentele indezirabile, încercacarea de a nu fi cicălitori,
nici ca dascăli, nici ca părinţi;
 A se folosi metode variate pentru a întări comportamnetul acceptabil, spre exemplu a se
expune desenele făcute de copii;
 Să fie scurt şi la obiect atunci când cer copiilor să facă ceva;
 Să le ceară să facă un singur lucru odată;
 Să explice copilului foarte clar ce se vrea de la el;
 Să fie realişti în aşteptările lor,ţinând cont de vărsta şi abilităţile copilului;
 Să exprime cereri care să presupună mai degrabă a face şi nu a nu face un lucru;
 A se folosi o formulă politicoasă;
 A nu-i ameninţa! .

I.5. Beneficii ale parteneriatului educațional

De pe urma parteneriatelor familie – şcoală au de câştigat atât părinţii, cât şi cadrele
didactice, dar mai ales copiii.

a. avantajele copiilor: 

 copiii simt dragostea și apropierea părinților nu numai prin atenția și bunătatea oferită lor
acasă, ci și prin interesul pe care îl au pentru activitățile școlare;

 copiii sunt mai încrezători, sentimentul de siguranță fiind absolut necesar pentru ca
aceștia să-și dezvolte armonios personalitate;

 copiii trăiesc mândria de a-și vedea părinții alături de ei într-un moment important lor;

b. avantajele familiei:

 părinții au șansa de a deveni participanți la educație prin implicare afectivă și prin

emoțiile trăite cu copiii lor;

13
  părinţii au prilejul de a sta foarte aproape de copii, de a-i înţelege mai bine, au
posibilitatea să-i observe, să vadă cum se comportă aceştia în colectiv;

 părinţii se cunosc mai bine între ei şi pot colabora mai uşor atunci când sunt solicitaţi sau
se iveşte o problemă;

c. avantajele şcolii:

 apropiindu-ne de părinţi, colaborând cu ei, putem cunoaşte relaţiile părinte-copil;

 cunoscând situaţia şi posibilităţile financiare ale şcolii, părinţii pot contribui financiar la
realizarea unor activităţi;

 participând activ la viaţa şcolii, părinţii vor conştientiza că ea desfăşoară un proces

instructiv – educativ bine fundamentat şi organizat.

„Parteneriatele dintre școli şi familii pot ajuta profesorii în munca lor; pot perfecţiona
abilităţile şcolare ale elevilor; pot îmbunătăţi programele de studiu și climatul şcolar; pot
îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor; dezvoltă abilităţile de lideri ale părinţilor; pot
conecta familiile cu membrii şcolii și ai comunităţii şi pot crea un mediu mai sigur în
şcoli”( Godfrey, Claff, 2007, p.58).

14
 II. MODALITĂȚI DE REALIZARE A PARTENERIATULUI
EDUCATIONAL. MODELE DE INTERVENȚII

Ecaterina Vrăşmaş prezintă „parteneriatul educaţional ca o condiţie a eficienţei

instituțiilor socio-educative bazate pe şcoală şi comunitate" (Vrășmaș, 2002, p. 138). Identificăm
o serie de caracteristici importante ale parteneriatului educaţional în studiul autoarei şi anume:

Parteneriatul educaţional este un concept şi o atitudine în câmpul educaţiei:

conceptual se are în vedere abordarea curriculară a educaţiei care se identifică cu nevoia
cunoașterii, respectării şi valorificării diversităţii. Se accentuează caracteristicile subiectiv-
individuale şi identitatea socioculturală a fiecărui individ care, în plan educaţional, reflectă
stilurile de învăţare, ritmurile dezvoltării, trăsăturile personale, capacităţile și competenţele
fiecăruia.

Ca atitudine, parteneriatul presupune:

 acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite;

 egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună;
 interacţiuni acceptate de toţi partenerii;
 comunicarea eficientă între participanţi;
 colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit);
 cooperare (acţiune comună în care se petrec interrelaţii şi roluri comune).

Din punct de vedere al acţiunilor educative parteneriatul se realizează între:

 instituţiile educaţiei: familie, şcoli/ grădiniţe, comunitate

 agenţii educaţionali: copil, părinţi, cadre didactice, specialişti în rezolvarea unor
probleme educaţionale (pedagogi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi, etc.);
 membri ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului,
medici factori de decizie, reprezentanţi ai bisericii, ai poliţiei, etc.;
 influenţe educative exercitate la anumite momente asupra copilului;
 programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului;
 formele educaţiei în anumite perioade.

15
 ,,Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în
sprijinul copilului la nivelul procesului educaţional" (Vrăşmaş, 2002, p. 139).

Dimensiunile parteneriatului educaţional vizează cele trei dimensiuni: familia,

grădiniţa/şcoala şi comunitatea ca un acord comun în toate acţiunile educative; relaţia
educator-copil cu implicaţiile unui parteneriat în conducerea democratică şi flexibilitate în luarea
deciziilor. Relaţia educativă este una de formare şi transformare atât a educatului cât şi a
educatorului; educatorul dobândeşte noi competenţe odată cu rezolvarea fiecărei probleme
educative. În sensul formării unor aptitudini reflexive, creatoare, dinamice cu receptivitate la
schimbare, influenţa comunităţii asupra familiei şi asupra copilului este una pregnantă deoarece
mediul în care trăiesc părinţii poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe
dintrevalorile lor.

La rândul lor, părinţii pot influenţa comunitatea deopotrivă ca indivizi sau ca membri
ai unui grup. Ei pot contribui la dezvoltarea valorilor comunităţii şi la fixarea priorităţilor sociale.

II.1. Cerințele unui parteneriat

Pentru a răspunde exigențelor generate de schimbarea socială, economică, politică,
definindu-se ca un factor activ în cadrul parteneriatului educațional, școlile românești trebuie
sărăspundă unor cerințe specifice actualului context social:

 Racordarea permanentă la schimbarea social-economică;

 Asumarea și promovarea setului de valori caracteristice democrației;
 Fixarea direcțiilor de acțiune care pot asigura realizarea acestor valori și principii;
 Crearea unui mediu educațional capabil să faciliteze orientarea, dezvoltarea, integrarea,
dezvoltarea copiilor, adolescenților, tinerilor;
 Asumarea unui rol activ în cadrul comunității;
 Păstrarea deschisă a liniilor de comunicare cu familia;
 Acceptarea și practicarea rolului de inițiator, catalizator în cadrul parteneriatului
educațional. ( Rădulescu E., Țârcă A., 2000).

16
 Promovând parteneriatul educațional centrat pe educația elevului, școala trebuie să
respecte acest principiu fundamental pentru orice educație de tip democratic. Pentru a se afirma
ca parteneriat viabil, orice organizație școlară trebuie să realizeze în primul rând o centrare a
întregului demers educațional asupra elevilor săi, urmărind în mod prioritar:

 dezvoltarea managementului participativ;

 modificarea mentalităților conservatoare;
 aplicarea unui curriculum adecvat;
 transformarea elevilor în agenți ai propriei formări și dezvoltări;
 multiplicarea și diversificarea activităților extracurriculare;
 implicarea elevilor în elaborarea și implementarea unor proiecte ale unității de
învățământ.

II.2. Modele teoretice care orientează intervenția familală

Discutând cu părinții despre comportamentele cele mai problematice ale copiilor,
învățătorul le prezintă de fapt o imagine care poate oferi o perspectivă concretă asupra unor
situații volatile. În literatura de specialitate comportamentele nedorite sunt numite „crizele
ursulețului de pluș”(Lansbury, 2017, p. 120). Janet Lansbury precizează că, la fel ca noi, „copiii
se nasc intuitivi, la fel de prezenți ca noi, așa că este treaba noastră să clădim cu ei relații oneste,
afectuaoase, pline de respect și iubire necondiționată”(Lansbury, 2017, p.120).

Cercetările au încercat să găsească practici eficiente de implicare a familiilor în educația

copiilor. Katleen Hoover-Dempsey și Howard Sandler în 1997, după ce au revăzut literatura în
domeniu, au dezvoltat un model teoretic capabil să explice de ce părinții sunt implicați în
activitatea de învățare a copiilor.

Prima etapă este construcția personală a rolului parental-ce cred părinții că ar trebui să
facă în legătură cu educația copiilor lor. „Se definesc astfel activitățile importante, necesare și
permise prin care părinții se implică în beneficiul copiilor. Modul în care părinții construiesc
acest rol izvorăște din așteptările și influențele grupurilor cărora le aparțin ori cu care se
identifică aceștia. Aceste grupuri pot fi alți membri ai familiei, școala copilului și locul de
muncă. Credințele părinților despre creșterea copiilor și despre sprijinul lor acasă influențează de
asemenea construirea rolului lor”(Mircea, 2006, p.28).

17
 A doua etapă se concentrează „pe sensul eficacității personale a părinților în ajutorul
oferit copiilor pentru succesul școlar al acestora”(Lansbury, 2017, p.120). În acest sens credințele
părinților au în vedere dacă:

 Au abilități și cunoștințele necesare să ajute copiii;

 Copiii lor pot învăța ceea ce ei le transmit;
 Pot găsi alternative la abilitățile sau cunoștințele lor atunci când este necesar să fie mai
eficienți.
A treia etapă exercită o influență asupra deciziilor părinților referitoare la sursele de unde
vine implicarea lor: „invitații de participare,cerințe,oportunităși de implicare a familiei”(Mircea,
2006, p.29). În această etapă vârsta copilului și nivelul lui de dezvoltare,nivelul general al
performanței, calității personalității și entuziasmul față de implicarea părinților în școală, toate
influențează deciziile părinților referitoare la participare. În acest fel personalul școlii și copiii
semnalizează așteptările lor la implicarea părinților. Ca rezultat,aceste semnale influențează
deciziile părinților privind implicarea lor. Părinții care participă activ la viața școlii copiilor lor
recunosc că la reîntâlnirea cu școala descoperă factori sociali ce își au originea în experiența
acestora:

 Experiențele educaționale proprii ale părinților pe timpul când au fost și ei elevi;

 Implicarea propriilor părinți când ei erau elevi;
 Evaluarea responsabilităților familiei și timpul avut la dispoziție.
O dată legătura cu școala restabilită, părinții vor descrie prietenilor, rudelor, comunității,
procesul prin care s-au format relațiile bazate pe încredere. Astfel, conducerea școlii cere
personalului să fie amabil cu părinții când vin la școală, să arate respect față de participarea lor și
să își concentreze acțiunile pe legăturile cu părinții și activitatea de învățare a copiilor acasă.
Părinții recunosc apoi că prin implicarea comunității și a școlii în acest proces se simt ca membrii
unei familii. Ei răspund astfel că prin participarea la educația copiilor în moduri pe care ei înșiși
nu le-au conoscut niciodată înainte, devin membri loiali ai comunității școlii.

Experiența cadrelor didactice în implicarea părinților în viața școlii dezvăluie câteva

aspecte pozitive ale acestei atitudini:

18
  Schimbarea atitudinii conducerii școlii, astfel încât să recunoască avantajele lucrului
împreună al învățătorilor și părinților;
 Luarea în considerare a nivelului educațional, a culturii și a situației de-acasă a părinților;
 Stabilirea prin program a timpului dedicat de învățător pentru organizarea și desfășurarea
activităților cu părinții;

 Părinții să simtă mai mult că sunt bineveniți în școală;

 Luarea în considerare a intereselor și nevoilor părinților când se planifică activitățile;
 Recunoașterea faptului că, în ciuda faptului dacă părinții nu sunt prezenți la școală,
ajutarea copiilor acasă este de asemenea o contribuție de valoare;
 Asigurarea părinților cu cunoștințe despre cum să se implice în activități variate din
școală.
Acasă părinții continuă educarea copilului ținând cont de sfaturile specialiștilor din
școli,mai ales că pentru copiii hiperactivi se impune o educare blândă și practici ce pot schimba
totul pentru o familie:

1.Comunicarea respectuoasă, sinceră, la persoana I;

2.Recunoașterea dorințelor și a emoțiilor;
3.Menținerea instrucțiunilor directe și concise;
4.Un ton încrezător, normal, afirmativ;
5.Trecerea cu blândețe la fapte;
6.Limitarea accesului la televizor,smartphone,iPad și la jucăriile care-i pot suprastimula pe
copii
7.Încrederea în abilitatea copilului de a participa activ la găsirea soluțiilor.
Anii copilăriei și ai ciclului primar reprezintă o perioadă intensă. Pentru a-și menține
echilibrul familial, părinții au nevoie de un umăr pe care să plăngă. Școala poate oferi cu
încredere acest umăr.

19
II.3. Modele teoretice care orientează intervenția cadrului didactic. Modelul
Ergan
În literatura de specialitate există metode și tehnici de consiliere școlară pe care cu success le
poate aplica și cadrul didactic în învățământul primar :

 Modelul Ergan
„Modelul de orientare în cinci trepte - Modelul Ergan

Pornind de la idea că activitatea de consiliere este un process de învățare,Modelul Ergan

învestește cu putere clientul,orientându-l spre acțiune și implicându-l în rezolvarea propriilor
probleme.

Etapele modelului Ergan

Modelul Ergan îi oferă un suport consilierului în scopul de a-l ajuta pe client să-și
întocmească un plan de actiune care să-i faciliteze rezolvarea problemelor:

 Abordarea problemei-rolul cadrului didactic este deosebit de important, accentul

punându-se pe:
 Prezență
 Ascultare activă
 Înțelegere,decelare,specificare
 Concretizare,detaliere
 Atitudine de respect
 Autenticitate,deschidere
 scenariului de viață prezent cu scopul de a fi ajutat alevul să-și creeze un viitor mai bun
prin configurarea unei situații ideale, prin oferirea de noi perspective, de alternative.
Învățătorul va avea în vedere:
 Identificarea datelor și a temerilor
 Oferirea informațiilor
 Empatie
 Oferirea de alternative
 Confruntarea
 Împărtășirea propriilor experiențe

20
  Spontaneitatea
 Orientarea participanților spre scopuri concrete,măsurabile

 Elaborarea strategiilor de acțiune va avea în vedere construirea scenariului strategic care

să permită rezolvarea problemelor elevului prin:
 Ajutorul oferit elevului/familiei pentru identificarea opțiunilor
 Alegerea planurilor de acțiune
 Pregătirea acțiunii
 Învurajarea și sprijinirea acțiunii
 Formarea unor abilități de evaluare.

Caracteristicile Modelului Ergan- acest model are la bază principiul conform căreia
consilierea este un proces de învățare. Acest model permite clientului să se orienteze spre
acțiune, de-a lungul procesului de consiliere, acesta simțindu-se învestit cu puterea de a-și
accepta și recunoaște situațiile de viață problematice, de a găsi soluții alternative, de a-și crea
propriile strategii de depășire a obstacolelor. Esențială la acest model este relația învățător-elev-
familie.

Modelul de orientare în cinci trepte este un suport al învățătorului pentru a ajuta familia
elevului să-și facă un plan de acțiune. Acesta presupune o succesiune de cinci trepte aflate într-o
strânsă interdependență:

 Definirea și clarificarea problemei

 Lărgirea perspectivei
 Formularea de scopuri generale și intermediare
 Eleborarea unui plan de acțiune și parcurgerea lui
 Evoluarea și revizuirea.
Acest model abordează legătura școlii cu familia ca pe un process de învățare. Fiind o
comunicare cooperantă, este o relație de parteneriat și reprezintă elementul-cheie pe parcursul
întregului proces de consiliere, conferind elevului/familiei acestuia puterea de a-și accepta și
recunoaște situațiile de viață problematice, de a găsi alternative.

21
 Școala prin învățător poate face primii pași în crearea unor relații de colaborare puternice,
prin crearea unui mediu școlar primitor, informare regulată, analiză serioasă a sugestiilor și
munca susținută în scopul stabilirii și menținerii unor relații positive. Școala trebuie să își asume
responsabilitatea pregătirii partenerilor pentru implicarea activă și să contribuie la formarea
părinților și a membrilor comunității implicați în parteneriat. Conexiunea școală-familie
presupune implicarea familiilor în educația copiilor lor, de aceea, școala trebuie:

 Să încurajeze părinții și profesorii să stabilească cadrul desfășurării activității de

învățare;
 Să instruiască personalul școlii;
 Să dea teme pentru acsă care să angajeze părinții-proiecte pe termen lung menite să
implice părinții în procesul de învățare(construirea arborelui genealogic,descrierea
muncii de zi cu zi a părinților);
 Să dea părinților puterea de decizie;
 Să-și extindă programul de funcționare;
 Să creeze centre de informare,de resurse pentru părinți”(Florea, 2008, pp.29-30).

În concluzie, ceea ce trebuie avut în vedere permanent e dinamica parteneriatelor.

Acestea sunt diferite în fiecare școală, deoarece nevoile și dorințele elevilor se schimbă în timp.
O dată ce copilul crește și se dezvoltă, în egală măsură se schimbă structura procesului de
învățământ și forțele familiei, astfel încât metodele și așteptările parteneriatelor se modifică și
sunt mai elaborate.

22
II.4. Provocări în parteneriatul educațional din perspectiva prevenirii
abandonului școlar

Abandonul şcolar poate fi privit ca un fenomen de încetare a frecventării şcolii,

părăsirea timpurie a sistemului educațional, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea
obţinerii unei calificări recunoscute printr-o diplomă de absolvire, respectiv înaintea finalizării
studiilor prevăzute pentru ciclul şcolar început.

Cauzele acestui fenomen sunt multiple, însă cel mai frecvent întâlnite sunt cele de ordin
economic și social.

Situația financiară precară a familiei unui copil își pune vizibil amprenta asupra actului
educativ al acestuia, iar în timpuri de actualitate acest lucru a fost accentuat de apariția
pandemiei și trecerea învățământului în mediul online.

În mediul rural, în special, foarte mulți copii nu au avut acces la lecțiile online din diferite
motive: lipsa unui dispozitiv tehnologic pentru a se putea conecta la întâlnirile propuse de cadrul
didactic sau existența acestuia și a unui număr mare de copii școlari, neputând toți să participe în
același timp și de pe același dispozitiv la lecții; imposibilitatea de a se racorda la rețeaua de
internet sau chiar lipsa curentului electric.

Neimplicarea părinților sau cel puțin a unui părinte în activitatea copilului este o altă
cauză care conduce la înregistrarea unui număr mare de absențe școlare. Deși cu posibilitatea de
a participa la ore dar din comoditatea de a nu se trezi dimineață sau de a conecta doar
dispozitivul, între timp desfășurându-se orice altă activitate, foarte mulți elevi lipsesc cu
desăvârșire de la ore, părinții acestora nemonitorzându-i sau pur și simplu dând dovadă de
neimplicare.

Toate acestea duc, într-un final,la acumularea de lacune în bagajul de cunoștință a

copiilor. Marea provocare devine acoperirea acestor lacune, provocare care îi revine în totalitate
educatorului, învățătorului sau profesorului. Cum să reușești acest lucru? Propunerea de activițăți

23
școlare și extrașcolare care să le retrezească interesul și atracția față de școală copiilor și de
asemenea de a-i ajuta să umple acele goluri acumulate în urma absențelor înregistrate.

III. Proiect de intervenții. Parteneriat educațional din perspectiva

prevenirii abandonului școlar în mediul rural

III.1. TITLUL PROIECTULUI: Vreau să ajung om mare! ;

III.2.POPUNĂTOR: Liceul Tehnologic „Oltea Doamna”, Dolhasca;

PERSOANĂ DE CONTACT: Apostol Denisa-Florentina;

TEL: 0745361988;
E-MAIL: [email protected] ;
III.3. DURATA PROIECTULUI: primul semestru al anului școlar 2021-2022;

III.4. ECHIPA DE INTERVENȚIE:

- Cadrele didactice ale Liceului Tehnologic „Oltea Doamna”, Dolhasca;

- Învățătorul clasei a IV-a B din cadrul Școlii Primare Nr. 2, Valea Poienii;
- 10 părinți voluntari;
- Preotul bisericii din satul Valea Poienii;
- Primăria orașului Dolhasca;
- Stația SMURD Dolhasca;
- Secția de Poliție, Dolhasca;
- Dispensarul medical, Dolhasca;
- Centrul Rezidențial pentru Îngrijirea Persoanelor Vârstnice „Mila Creștină”,
Dolhasca;
- Biblioteca Liceului Tehnologic „Oltea Doamna”, Dolhasca;
- Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava;
- Muzeul Apelor „Mihai Băcescu”, Fălticeni;
- Asociația Consultanților în Dezvoltare Comunitară- ACDC (județ Suceava);
III.5. GRUPUL ȚINTĂ:

Format din 30 de elevi, înscriși în clasa a IV-a la Școala Primară Nr. 2, sat Valea Poienii,
oraș Dolhasca, colectiv format din 17 fete și 13 băieți, cu vârstele cuprinse între 9-10 ani.

III.6.FORMULAREA PROBLEMEI
Prea mulți elevi înscriși în învățământul primar din Școala primară Nr. 2, sat Valea
Poienii, oraș Dolhasca, Județ Suceava se confruntă cu dificultăți în învățare și în gestionarea
24
 sarcinilor școlare din cauza numărului considerabil de absențe odată cu trecerea în
învățământul online, cauzat de pandemie, fapt ce conduce la creșterea riscului de abandon
școlar. De asemenea, familiile par a nu conștientiza importanța implicării lor în activitățile
copiilor în afara orelor online, aceștia acumulând numeroase lacune în bagajul de cunoștințe.

III.7. SCOPUL INTERVENȚIEI

Prevenirea abandonului școlar înregsitrat în rândul elevilor înscriși în clasa a IV-a la Școala
Primară Nr. 2, sat Valea Poienii, prin activități de parteneriat cu familia, activități remediale de
tip afterschool.

III.8.DEFINIREA ȘI OPERAȚIONALIZAREA CONCEPTELOR CHEIE

„Absenteismul școlar reprezintă un tip de conduită evazionistă stabilă,
permanentă a elevului (fuga de la școală) ce reflectă o atitudine lipsită de respect, interes,
motivație și încredere în educația școlară și prefigurează analfabetismul funcțional și
abandonul școlar”(https://ro.wikipedia.org/wiki/Absenteism, accesat la data de
19.06.2021).
„Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să
citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Mai precis, o persoană poate să reproducă verbal
sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi ca resursă în reușita unei
acțiuni sau în performanță. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu
este înțeles decât, eventual, la un nivel foarte
superficial”(https://ro.wikipedia.org/wiki/Analfabetism_func%C8%9Bional, accesat la
data de 19.06.2021).
„Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în
încetarea frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ înaintea obținerii unei calificări
sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii ciclului de studii
început”(https://biblioteca.regielive.ro/referate/pedagogie/abandonul-scolar-201175.html,
accesat la data de 19.06.2021).

25
 III.9. ANALIZA SWOT

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

(MEDIUL INTERN) (MEDIUL INTERN)

 Personal didactic și auxiliar calificat,  Colaborarea insuficientă a părinților cu școala ;

competent;  Neimplicarea părinților în activitățile copiilor;
 Interesul personalului didactic pentru formare  Vizitele cadrelor didactice din ce în ce mai rare
continuă; la domiciliul elevilor;
 Dorința cadrelor didactice de a-i informa  Cadrele didactice care nu cunosc bine situația
săptămânal pe părinți cu situația școlară a tuturor copiilor lor, starea lor de sănătate,
copiilor; relațiile de familie, starea material;
 Dorința cadrelor didactice de a organiza și a  Bugetul școlii este redus sau insuficient pentru
desfășura cât mai multe activități, atât a asigura dispozitive elevilor pentru
curriculare cât și extracurriculare, care să-i participarea lecțiilor online;
implice atât pe copii cât și pe părinți;  Situația financiară precară a unor familii;
 Relațiile interpersonale (învățător-elev)  Imposibilitatea unor copii de a avea acces la
favorizează un climat deschis; internet, din diferite motive (lipsă de semnal
 Școala dispune de spații destinate desfășurării din cauza poziției domiciliului, situație
activităților artistice, culturale, sportive; financiară nesigură)
 Încheiere de parteneriate cu diferite instituții  Resurse extrabugetare reduse;
pentru a putea beneficia de sponsorizare în
desfășurarea diferitelor actvități;
 Suport din partea Consiliului Local și Județean;

26
 OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI
(MEDIUL EXTERN) (MEDIUL EXTERN)
 Existența unei bune colaborări între școală și
părinți;  Dificultăți în realizarea parteneriatelor;
 Implicarea activă a părinților în activitățile  Dezinteresul manifestat de către părinți față de
copiilor; școală;
 Consilierea celor care au grijă de copii de către  Pasivitatea părinților față de activitățile
dascăli, consilieri locali, preot pentru propuse de către cadrul didactic;
cunoașterea copiilor și înțelegerea dintre părinți  Trezirea dezinteresului din partea copiilor
și copii; pentru participarea la activitățile organizate;
 Dificultăți în realizarea parteneriatelor;
 Desfășurarea de activități în diferite instituții  Situația financiară precară a unor familii;
(poliție, dispensarul medical, stația SMURD,
azilul de bătrâni, primărie, biserică, biblioteca
școlii) pentru observarea de către elevi a
diferitelor meserii cu scopul de a preveni
abandonul școlar;

27
 III.10. GRAFIC GANTT

OBIECTIVE INTERMEDIARE ACȚIUNI/ACTIVITĂȚI PERIOADA LOCAȚIE RESPONSABILI

1. Informarea Activitatea 1: Ședință cu părinții 17 septembrie 2021 sala de clasă Învățătorul clasei a IV-a
grupului/beneficiarilor direcți și (informarea părinților asupra
indirecți asupra consecințelor problemelor existente cu privire la
dificultăților în învățare și în situația școlară precară a elevilor,
gestionarea sarcinilor școlare; consecință a absențelor de la orele
online dar și a implicării pasive a
părinților acestora în activitățile
copiilor; încercarea creșterii
gradului de implicare a părinților în
toate activitățile școlare și
extrașcolare prin organizarea unor
evenimente cultural)
20-23 septembrie Sala de ședințe a Învățătorul clasei a IV – a
Activitatea 2: informarea 2021 liceului
consiliului profesoral asupra Membrii consiliului profesoral
necesității desfășurării proiectului; Orașul Dolhasca
Partenerii proiectului
discuții cu toți partenerii proiectului
prin care sunt informați despre Voluntari
problema existentă în școală și li se
solicită participarea în cadrul
proiectului.

2. Formarea beneficiarilor direcți și Activitatea 1: Vizită la Muzeul 24 septembrie 2021 Muzeul Apelor Învățătorul clasei a IV-a
indirecți din perspectiva Apelor „Mihai Băcescu”, Fălticeni „Mihai
Părinții elevilor
reducerii abenteismului școlar și Băcescu”,
Obiective: -cunoașterea trecutului
prevenirea abandonului școlar; Fălticeni

28
orașului Fălticeni;
-dezvoltarea spiritului civic și de
investigație a elevilor;
-dezvoltarea relației părinte-copil în
cadrul activității extrașcolare;
-dezvoltarea relației cadru didactic-
părinte în cadrul activității
extrașcolare;
La această activitate vor participa
toți elevii clasei, părinții acestora și
cadrul didactic (costurile pentru
copiii și părinții fără posibilități
fiind acoerite de către partenerii și
sponsorii proiectului).
Se vor vizita secțiile muzeului și
anume: sala cercetăroilor români,
sala Mihai Băcescu, sala uneltelor
de pescuit, globul pământesc și
holul central,sala acvariilor.
În urma activității elevii sunt rugați
să realizeze o fișă pe care să o
adauge la „Jurnalul de călătorii”,
fișă în care să așeze câteva impresii
cu care au rămas în urma observării
exponatelor și de asemenea să-și
exprime sentimentele care i-au
însoțit în urma prezenței părinților

29
la această activitate. 27-30 septembrie
2021
Sala de clasă Învățătorul clasei a IV – a
4-7 octombrie 2021
Activitatea 2: Activități remediale Personalul Școlii Primare Nr.2,
de tip afterschool - „AFTER 11-14 octombrie Valea Poienii
SCHOOL- MAGIC PEN” 2021
Obiective: 18-21 octombrie
2021
-acoperirea lacunelor acumulate în
urma absențelor realizate în timpul 1-4; 8-11; 15-18;
învățământului online; 22-25; 29-30
noiembrie 2021
-asigurarea nevoilor de bază a
elevilor; 6-9; 13-16
decembrie 2021
-efectuarea, cel puțin parțială, a
temelor pentru acasă însoțită de
explicațiile suport ale cadrului
didactic.

1 octombrie 2021
Sala de clasă
22 octombrie 2021 Învățătorul clasei a IV- a
12, 19, 26
noiembrie 2021
Activitatea 3: Ședință cu părinții
(informarea părinților cu privire la

30
progresul copiilor în urma
avtivităților realizate; sugestii de
implicare pentru părinți în
activitățile copiilor din afara școlii,
punându-se mare accent pe
importanța comunicării
părinte-copil) 8 octombrie 2021
Observatorul Învățătorul clasei a IV – a
Astronomic al
Părinții voluntari
Universității
Activitatea 4: Vizită la „Ștefan cel Personalul didactic al
Observatorul Astronomic al Mare”, Suceava Universității „Ștefan cel Mare”,
Universității „Ștefan cel Mare”, Suceava
Suceava
Obiective:
- dezvoltarea spiritului de
cunoaştere şi de investigaţie a
elevilor;
- cunoaşterea şi vizualizarea unor
elemente legate de astronomie şi
astrofizică: Sistemul Solar, galaxii,
stele, planete, sateliţi, meteoriţi,
comete;
Activitatea se va desfășura la
Observatorul Astronomic al
Universității „Ștefan cel Mare”,
Suceava, unde copiii vor primi
informații despre Univers, Sistemul

31
Solar şi planeta noastră, Terra. Vor
fi prezentate planetele Sistemul
Solar și se va viziona filmul
documentar „Soarele şi Sistemul
Solar”.
În urma activității elevii sunt rugați
să realizeze o fișă pe care să o
adauge la „Jurnalul de călătorii”,
fișă în care să așeze câteva impresii 15 octombrie 2021
cu care au rămas în urma vizitei la
Observatorul Astronomic.
Sală de clasă Învățătorul clasei a IV – a
Preotul bisericii din satul Valea
Activitatea 5: „Meseria brățară de
Poienii;
aur”
Stația SMURD Dolhasca;
Obiective:
Secția de Poliție, Dolhasca;
-dezvoltarea capacității de
autocunoaștere pentru a întelege - Dispensarul
raportul dintre ce-mi place și ce pot medical, Dolhasca;
face;
-manifestarea de interes față de Centrul Rezidențial pentru
propriul viitor. Îngrijirea Persoanelor Vârstnice
„Mila Creștină”, Dolhasca
Această activitate se va desfășura
împreuna cu câte unul sau doi
reprezentanți din cadrul Poliției, a
SMURD-ului, a dispensarului
medical, a Centrului Rezidențial
pentru Îngrijirea Persoanelor

32
Vârstnice „Mila Creștină” și
preotul satului Valea Poienii.
Fiecare reprezentant se va prezenta,
va specifica ce studii are, iar apoi
își va prezenta pe scurt meseria și
rolul pe care îl îndeplinește,
bineînțeles toate acestea fiind
prezentate și adaptate vârstei
elevilor. 5 noiembrie 2021
La final copiii vor fi întrebați dacă
s-au gândit la ce meserie vor alege
Sala de clasă
pe viitor; vor răspunde doar cei
care doresc. Învățătorul clasei a IV-a

Activitatea 6: Părinți implicați,

elevi motivați
Obiective:
-manifestare de empatie față de
colegi și părinții acestora;
-alegerea propriei meserii, din
partea elevilor, în funcție de
interese, aptitudini și realitate;
-implicarea părinților în activitățile
școlare ale copiilor;
-dezvoltarea relației școală-părinți;

33
La această activitate vor participa
elevii clasei a IV-a împreună cu
unul din părinți/tutori.
Fiecare copil va ieși în fața clasei
cu un desen care să reprezinte
chipul părintelui/tutorelui și câteva
elemente ce se asociază cu meseria
acestuia. Elevul își va prezenta
părintele, iar acesta din urmă va
începe să povestească câte ceva
despre meseria sa.
Se va insista asupra faptului că
fiecare om este special și are un rol
important în viața fiecăruia
indiferent de ce meserie practică.

17 decembrie 2021

Învățătorul clasei a IV-a

Centrul Părintele bisericii din satul
Rezidențial Valea Poienii
Activitatea 7: Dar din dar se face Pentru Îngrijirea
Persoanelor Consiliul local al orașului
Rai
Vârstnice „Mila Dolhasca
Obiective: Creștină”, Centrul Rezidențial Pentru
-diferențierea dintre bine-rău, Dolhasca Îngrijirea Persoanelor Vârstnice

34
adevăr-minciună; „Mila Creștină”, Dolhasca
-dezvoltarea sentimentului de Biblioteca Liceului Tehnologic
empatie; „Oltea Doamna”
-dezvoltarea sentimentului de Cadrele didactice ale Liceului
compasiune față de aproape; Tehnologic „Oltea Doamna”,
Dolhasca
La această activitatea elevii sunt
rugați (după posibilități) să aducă
de acasă, din puținul lor, un aliment
sau un obiect (o sticlă cu ulei, un
fruct, o pungă de făină, o carte
etc.), aliment care va fi adăugat la
pachetele de Crăciun, realizate în
colaborare cu Consiliului local al
Orașului Dolhasca, reprezentanții
bisericii din satul Valea Poienii,
cadrele didactice ale Liceului
Tehnologic „Oltea Doamna”,
Dolhasca; pachetele vor ajunge la
bătrânii din Centrul Rezindențial
pentru Îngrijirea Persoanelor
Vârstnice „Mila Creștină”, acestea
fiind înmânate de către elevii clasei
a IV-a, împreună cu părinții
voluntari.
La final învățătorul clasei împreună
cu elevii vor susține un scurt
Program de Colinde pentru toți
partenerii implicați în această

35
 activitate, dar și pentru persoanele
din cadrul Centrului.

3. Evaluarea nivelului de integrare La finalul proiectului 85% din 24 septembrie 2021 Școala Primară
școlară a elevilor aflați în risc de elevii vizați în cadrul proictului au – 17 decembrie Nr.2, sat Valea
abandon școlar reușit să se integreze în școală, și- 2021 Poienii
au dezvoltat capacitatea de
autocunoaștere și cel mai important
au reușit să-și consolideze relația cu
părinții, aceștia din urmă dându-și
seama de importanța implicării lor
în activitățile copiilor.
În privința părinților/tutorilor,
aceștia au început să comunice mai
des cu școala pentru a fi la curent
cu situația copiilor și de asemenea
s-a consolidat colaborarea școală-
familie în favoarea reușitei
procesului educațional al copiilor.

III.11. APLICAREA: Se va aplica proiectul la nivelul clasei menționate, deoarece toți elevii trebuie să cunoască efectele
negative ale absenteismului școlare dar și importanța actului educativ în viitorul lor.

III.12. MONITORIZAREA CONTINUĂ: Progresele elevilor vor fi constatate de învățătorul de la clasă, de părinții copiilor
(aceștia urmărind atitudinea elevilor față de școală în viața de zi cu zi), dar și din dialogurile menținute săptămânal de către cadrul
didactic cu părinții elevilor.

36
 III.13. EVALUAREA PROIECTULUI: Proiectul va avea un real succes dacă elevii nu vor mai înregistra absențe, iar părinții
vor continua să se implice atât în activitățile școlare cât și în cele extra-școlare a elevilor și de asemenea să mențină o permanență
legătură cu școala.

37
 IV. Concluziile lucrării

În această lucrare mi-am propus să evidențiez rolul important și necesar pe care îl are
colaborarea familiei elevului cu școala în educația acestuia și de asemenea importanța relației
părinte-copil și implicarea părinților în activitățile curriculare și extracurriculare ale copiilor.
Capitolul I, intitulat Parteneriatul educațional. Dimiensiuni teoretice, am urmărit să
evidențiez recomandările și așteptările ce reies din colaborarea școală-familie;profesor-elev,
modalitățile de concretizare ale acestor relații dar și beneficiile acestui parteneriat educațional.
Capitolul al II-lea, intitulat Modalități de realizare a parteneriatului educațional. Modele
de intervenții, aduce în prim plan câteva sugestii de maniere de desfășurare a implicării școlii și
familiei în activitatea educațională a copilului.
Capitolul al III-lea prezintă partea practică a lucrării de licență care constă într-un plan de
intervenții ce urmărește prevenirea abandonului școlar al elevilor din învățământul primar.
Acesta urmărește, ca prin desfășurarea de diferite activități, să-i apropie din nou pe copii de
școală, să reșușească să acopere lacunele din bagajul de cunoștințe al elevilor apărute în urma
absențelor școlare și de asemenea să-i implice pe părinți în acțiunile școlii și ale copiilor.
Din punctul meu de vedere, o școală eficientă poate avea loc doar atunci când există
implicare și colaborare atât din partea cadrelor didactice cât și a părinților, copiii fiind cei care
merită și au dreptul la o educație. Însă această colaborare nu contribuie doar la succesul școlar al
copilului ci și la dezvoltarea armonioasă a personalității școlarului mic, scopul educației fiind cel
de a-l înălța pe elev pe cele mai înalte culmi ale vieții prin insuflarea de valori morale.

38
 V. Bibliografie

 Mircea, Agabrian, Școală,familia,comunitatea, Colecția Universitaria, 2006;

 Augusto, Cury, Părinți străluciți,profesori fascinați, Editura For You, București, 2017;
 Lansbury, Janet, Nu există copii răi, Editura Univers, 2017;
 Florea, Nicoleta Adriana ,Școala și consilierea părinților, Editura Arvers, 2008;
 Ezechil, Liliana, Comunicarea educaţională în contextul şcolar”, EDP, Bucureşti, 2002;
 Stăiculescu, Camelia, Şcoala şi comunitatea locală-parteneriat pentru educaţie, Editura
ASE, Bucureşti, 2007;
 Stăiculescu, Camelia, Managementul parteneriatului şcoală-familie, Ed.ASE, Bucureşti,
2007;
 Cerghit, Ioan, Formele educaţiei şi interdependenţele lor, Universitatea Bucureşti, 1988;
 Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2014;
 Godfrey,Claff, Parteneriat şcoală-familie-comunitate-ghid pentru cadrele didactice,
Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2007;
 Didactica-revista de comunicări ştiinţifice, nr.2-nov.2008;
 Darie,Alexandru; Nica, Iulian; Romocea, Elena; Springer, Ecaterina; Topa, Leon;
Verdeş, Ion, Colaborarea şcolii cu familia elevilor, Editura Didacticăşi Pedagogică,
R.A., Bucureşti, 1974;
 Adele, Faber; Elaine, Mazlish, Comunicarea eficientă cu copiii-acasă şi la şcoală,Editura
Curtea veche, Bucureşti,2010 ;
 Cristea, Sorin, Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera Educaţional, Chişinău,
2002;
 Ionescu, Miron;Chis, Vasile, Pedagogie aplicată, Editura Eikon, 2010;
 Șafran,O., Instrucţie şi educaţie, Editura Orizonturi, 1982;
 Potolea, Dan (coord.), Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative,
Editura Polirom, Iaşi, 2002;
 Holban, Ion, Cunoaşterea elevului: sinteză a metodelor, Editura Didactică și Pedagogică,
2002;
 Jinga,Ioan; Istrate Elena, Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, București,
2001;

39
 Văideanu, G., Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti, 1988;
 Oprea Crenguța Lăcrămioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive , 2002;
 Cozma, Teodor, Educația formală, nonformală, informală în Psihopedagogie, Editura
Spiru Haret, Iași 1997 ;
 Legea Educaţiei Nr.1/2011;
 Vrășmaș, Ecaterina, A., Parteneriatul educațional, E.D.P., București, 2002
 Rădulescu, Eleonora; Țârcă, Anca, Școala și comunitatea. Ghid pentru profesori, Editura
Humanitas Educational, București, 2002;
 Popeangă, Vasile, Școala și comunitatea socială, E.D.P., București, 1970;
 Bontaş, I., Pedagogie, Editura ALL EDUCATIONAL S.A., Timişoara, 1998;
 Cucoş, Constantin., Psihopedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1997;
 Bunescu, G., Educaţia părinţilor. Strategii ţi programe, Buc., Ed. Didactică şi Pedagogică, 1997;

 Cuzneţov, Larisa, Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei., Chişinău:

CEP USM, 2008;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Absenteism, accesat la data de 19.06.2021;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Analfabetism_func%C8%9Bional, accesat la data de
19.06.2021;
 https://biblioteca.regielive.ro/referate/pedagogie/abandonul-scolar-201175.html, accesat
la data de 19.06.2021.

40