Baican Eminescu
Baican Eminescu
Baican Eminescu
•'
I
I
./
' '
.--..
/I jZ, 2/ 5
.
LITERJTUR! POPULAR!
·.I!. ~
PALAVRE st ANECDOTE •
.• .
J
B R O Ş URA I-9.. .
1()(1 SUBIF.CTE . ,.,,46-....-ll!lllllpl-~
BUCUfi_ESC_I
·r1f'Oc,P,\''l.l- A.CA.OEMIBf ROMAN!!:, (LA80RATOHIÎ 1">.AÂNfJ
:.Hi Strad.ş. Al:lldcn1icl. -- :!6.
1882
~ - - - -- ·---
2 t' ql- 'f' E_ BAICAN_
LITERATURA POPULARA
SAlJ
PALAVRE s1 ANECDOTE
":i.;
BIBLIOTECA
BROŞURA I-a. UNIVERSITAŢII
------ -IRŞI-
Dom.,niet Sale
sp,·e semm'/ de
E. BAlGAN.
,/".
'.
··'-'T-4.\, • ••• , ... -- ,..
1,
BIBLIOTL ·~ :\
1
1 I
. lJNIVERSIT 1~ ,.': · \
- IAŞI- J
I
~~ -~~~-:a.,. .
.f"mi
I
I
PREFAŢA
"
I
I
I
LITERATURA POPULARA
• PALAVRE, ANECTODE, TACLALE 1) Ş. A.
*
* *
Unu vechiu prelinsu boeru de pe vremea regle-
menteloru (în J\foldova şi Valahia), fusese trimistl în
Monastirea Nemţulul la închisore, pentru că, după
cum.spunea elu, se încercase să strice « Florea Dom-
nel», adică, să sfătuescă pe toţi din tote părţile,
să nu plătescă dajdia poruncită de DomnitoriO: din
care să facă Domnel Iul o fl61·e de petre scumpe, care
să 'şl o pue . . . . pe capu; er după cum spună
alţii, boerulu cu pricina se făcuse şi ehl stringă
toru de banl, pentru pur;iga D-sale, şi nu pentru aşa
~isa : « Florea Domn el». - După ce fu ertattl de
pedepsă numituh1 boeru veni în laşl, unde, ca să 'şi
facă nume voinicescu, hărăsi (dădu) unu ceasoslovil
de cele bo ate nm .
11
* * *
Unt:1 omu întreba pe unu tiganu într'o diminetă:
- Cum e vremea afară?
-- Dracu s'o ştie ce feh1 ele vreme 'I şi asta, că
din cotro''l ma1 frigt1, dintr'acolo bate ventuh1.
*
* *
.,..
Unu Episcopu întreba pe-unu băetu care era la
unultl din călugăril Episcopiel :
- Băeţasu, unde duci tu cismele celea în t6te
dilele?
' - în tergu. - Dapol în tote cJilele ? - 1n t6te
cJilele, pe vremea cându aduce mama plăcinte pă
rinteluL - Dapol, se rupu cismele părinţiloru de
ochil plăcinteloru '? - Ba cismele sînti'.l bune. -
ApoI, de ce le duel în tergu ? - Să cumpăru vinu. -
Jn cisme ?-Ba în sticle.-Da unde 'su sticlele? -în
13
* * *
Unu lmcătaru era tocmitu la o profesoră. Profe·
sora înfr'o-di avea 6spcl'l la masă, si dice bucăta-
rulul : ' ' ' '
- Să preparl suficientu, că amu mal mulţl a-
rnid la masă.
- Cum mi'tl spue asa vol face. Câtu de suptietu,
vetI vrea. ' ' "
'
- Cum ne Yomi:1 pune la masa, ·ţr voiu trimite
eu advertisimenW, să ne dal supa. Pe urmă, amu să'ţl
trimitCt immedieaW, ca să ne clal rasolulu cu ~atu (?!)
16
*
* *
*
* *
17
- Pislavu.
- Să ne clal 300 ele coţl de postavu.
- Dacă n'al cotu.
- Dishamă cair !
-- lăcâ disham,
- l\Iăs6ră cu oiştea !
- Tacâ moser. l\lo rogu Dîmnl-vasiL'î, numî nu'l
sft bati.- Iăcâ : unâ, doi'.1 tril, patrî.. ... ştir ci? Di
chit cu coti~, mat bint iei cu totit.
* * *
Uuu călugăr(1 umbla cu milostenia prin lnme, A-
flându-se pe unu câmpu la umbrn unu'î stejaru, so-
scsce o trăsură închisă, în care era o cuc6nă. Că
lugărulu cere pomană.
- Părinte, da pe josu umbli peste totu locu?
- Apol cuconiţă, părintelP- Stareţulu m'a afuri-
situ să nu mă suii'.1 în căruţă.
- Al dreptate; clar asta'l carătă nu'î căruţă.
- D6r' asa. )
*
* *
ţ. O preuteasă văduvă intra pe poarta seminariulul
cu unfi copilt1 de mănă. Părintele Rectorulfi o în-
treabă « Ce voeştl » ?
- Apol părinţele, cu diavolu ista de băiaţi'I, nu
ştifi ce să mal facii. Datn-'l-am la păscutu găştele,
viţeii, purceii. ... şi pace! Că nu, şi nu, şi nu, că
elt1 popă vrea să fie. Am qisu şi eu : de, dragu ma-
mii să vede că tragl a reu. Dacă nu potu să facu şi
efi din tine unu omu ca oamenil, fă ce ştiI, fă-te şi
popă. Acu, de, ramu admiu şi eu aicl, că ci-că de-
aicl se facO .. . .
* * *
Unu supleau tu de judecătorie, ţinea intr'o-<Ji loculu
judecătorului de instrucţie. Aşteptându să vie incul-
paţii pentru a'şi face depunerile, între mal mulţl
alţii intră şi unu nevinovatu. lndată ce'lu vede ju-
26
*
* *
Unu rnmanu ducendn-se îll Pesta: se duce să
vadă untt museu. - Intre maf multe lucrurl vede
unu scheletu de copilu.
- Alu eul este scheletulu acesta'? (întrebă pe unu
µngur11).
- No, ctar asta e Mâchia1 Corvin, dar apol
cănd era boiat michichel.
Mal departe, vede unu scheletu de statura unul
omu mare.
- Dar acesta cine e?
- No, dor esta este totu Machiaş Corvin, dar
apol cănd era ghinarar mare.
*
. * *
Cănd s'a dusu Logofetulu Tăutu (la 1;111) la turc1,
cu tractatulu de punerea Moldovel sub suzeranita-
tea Turciel, fiindu trimisu de Bogdan alu III-iea,
fiulu lnl Ştefanl1 Celu Mare, vizirnlu 'i-a datu o ca-
f,,a Iul Tăutu; şi acPsla a înghiţit-o Jintr'o sorbitură,
remânendu opăritu; dar cându sultanulu actualu
poftindu la 1878 să vadă toate felurile de prisonierl
din armata română, nurnal câlu au vequtu pe cur-
canil noştri, a scăpati'.t ceaşca cu cafea pe braţă,
rfindu ·1 a auzitu strig.indu «S'trăiţl».
Fie care, se frige la rendulu f,eu.
* * *
Un evrefl, nu se ştie prin ce 'nt~mplare, s'a stre-
curatfi în Rait1, şi nu se dădea dusu nicl în ruptulO.
capulul ; ba ăncă s'a apucatu de cinstitfi cu rachHl
pe un popă care 'l şi boteză pe dată, fără să ştie
Jnăcarfi «Crezu» şi «Tatăl nostiu» ; dar se cunoş
t• căt6 de cole că era evreu, căcl, purta ermurcă
(căciulă de samum) şi perciunl făcuţl cu fusuhl. -
f.(eştinil 'Ul alungat'! şi elt1 se ţinea cu mânele de
)mrba popil care '111 botezase, şi nu se dedea dusfl.
11ntt grect'.l alunel, dădu unfi planu creştinilom,
-- Ke făţemfi nol, ke damo pe Moisaki apo ton
p.i. Uno rumunl se prifaţl ke bati barabani is tin
porta afara di rai, ke noi faţemo ke vremo şi a-
tirdisimo la uno mezati.
Aşa, unu românfl bate darabana a doa qi pe din
afara raiulul şi 'ncepe să strige :
nu
* * *
Un evreu fiindu întrebatu de un jude de instrucţie.
- Ce meserie al?
- Pifti-m?
- Cu ce te ocupl?
- Cîpaţii ?
- Da. Ce ocupaţie al ?
- Cumorţ (cu-morţi în loc de comerţ.)
*
* *
Unu evreu zarafu număra nişte ruble pe o masă
ce era pe trotuarulu unel strade, şi unu rusu trece
pe lângă evreu, înşfacă o mână de ruble ş'o croesce
la fugă, strigându şi eh1, ca şi evreulu prindefi,
prindett ... Oamenii de pe stradă, auzindu'l p'amân-
dol strigându, nu ştieat1 pe cine să prindă; dar ru-
sulll se int6rce repede înapol şi dă rublele evreulul,
zicântiu că a fostCt untl rămăşagtl. Evreuh1 de bu-
CUTie 'I a datu o rublă. - A doa zi rusuhi pândeşte
când evreuh1 nurrit'!ra bani de auru. Trece fuga ru-
sulO pe lângă evre>tl, împlăntă mâna 'n auru ş'o tu-
leşte la fugă. Evreulă strigă d'o-dată «prindeţi> dar
cunoscându pe rusu, începe să strige :
- Nu'i prindiţi; nu! Lasă Iasă chi aistâ'i rama-
,ag~. Elfi singher aduş napol.
Rusuli) s'a totu dusu.
aa
-· Nu asa m~ ! Nu asa, Când voru veni hal-
cauşiI, până te vel bate 'tu cu el, ea ne va da de
şlire.
Se duc în fine (ţiganulu cu nep6tă-sa), dar unii
românu trecea călare. Românulu se dă jos11, şi dă
căpestrulu în mâna fetel ca să ţie calul11 şi să 'h)
pască; apol pune pe ţiganu să umple dol saci cu
varză, după care, plecă românulu.
- Fă Pirando ! Da de cc n'al datu dă stire fă?
- Taca'ţl clonţulu hanga:răule;- că de 'câte ori
auzamu varza pârâindu, eu trăgeamu de botulu ca-
lulul, cl'a remasu flămându.
*
* *
Unu popă a fostu chematu de vlădica, pentru
niste cercetărl.
I
*
* *
Unu boeru şc)zându mal multu degeaba la moşia
Iul, se hotărî a păcăli sau a fi păcălitu în fie care
zi; dar elu singur punea întrebările, şi cine putea
să'lu păcălescă primra câte-ce-va. - Intr'o zi pu-
sese întrebarea: «Ce are mal lmn gitrna si bii·olita.»
Unu ţiganu întrebă pc u11u romant1, c~m să 1;6tă
păcăli pe boet·,".I. Românu-I spune : .- la găină este
.
•)
Unti evrel1 'I a luatl1 sema bine, mal bine de câtli
chiar elevil nepreţuitului profesoru .
lntr'o seră, pe când ilustrulu profesoru perora
tntre mal mulţl concetăţenl (alegătorl de deputaţi
din ah) III-iea colegiu.-clasa inteligentă),-neferi
cituhl evreu era de faţă; şi auzindu pe marele ora-
toru cum batjocurea pe evrel, se ridică în pici6re
şi zice:
- Damnili prusident, del cuvint şi la iii.
- Domnu Buium Şloimovicl are cuventulu.
- Damni a niul şi pi spiţial Damnili prifesir di
pi îchînimii pîlitichî !
lu îl avizit că ·jidiji a naslrî faş ichinîmil, şi pi
iurmă al avăzît că ichînîmil esti lucri bun, dar jidan
esti roii; dar n'am ayîzit pintri di ci jidan esti
roii; ci numâ chi rou.
lu ăi avîzitu pi iurmă că rumun nu ştii şi nu'l
pot si faş icânâmil; dar şti că pălilică pot si faş. -
Dac aşa; jidan faş icînimii şi Damni prîfisir şi str-
dent a Dimisali faş pîlitichi. Hadi sî înim jidan cî ru-
mun, pintrî chî si faş amundou «lcînîniii-pilitich<'t».
Adică; Noi ci îcînîmii şi Dumnu vostrâ cî pîlîtică.
Amândou faş «IcinîmiI păliticâ » .
* * *
-
Unu biet crestinu
, furase epa unul talharii de jidan.
Adoa zi jidanulu vine şi 'h1 pofteste pe creştinu
la poJiţie.
Creştinulii era golii de lotu. Jidanulu 'i aducP
unii halatu, o e1·murcă (o căciulă evreescă) ş'o pe-
reche de papuci; după care se duc la po1iţie.
- Domnîli di pi piliţii, Dimitrati aistă ni-al firat
iapă a niu.
37
*
* *
Unu armeanu murise, şi i se făcu de unu alh1
armeant1 unu discursu funebrn.
«Sâ-racul Uvânes al nostru! Uvânes, Uvânes !
Eri ai băutu câf'eu al tâu şi ţîgarâ al tâu ; şi ti ai
plimbatu cu hârmâsaril ai tâi cât a ţinută mu~iea
a-lu tatu-tu si alu mâni-tâ: iarâ astâ-zi li duel di la
noi fărâ trâs~râ sî cai di hârmâsarl !
Fericitu esU n~mili al tâu sâracule Uvănes, pin-
tru câ in toti zilili a tâu, al mâncatu numâ pâstramâ
şi ai icunumisitu pungft şi muşii a lu tatu-tu ! Daca
ti vii duci . la raiu plâceriloru. ai sâ ti gâ~eşti cu
mâtuşâcâ-tâ l\Jârghiolâ, sâ 'i spui din parti al nos-
tru multi sânâtati, şî sâ nu ni uiti nici mâtuşâcâ,
nici Dumnâta dacâ nu mai pofti~i sâ mai trâiţi
39
D-sale
D-lul Prefectu distrct. B,
* * *
Unu grecu din Vaslul se pretindea a fi italianu
numal pentru că i se păre că ştie bine vorbi italie-
neşte.
Un românu alunel 'l întrebă:
- Pentru ce t6te vorbele italiene care se ter-
mină la singularu în co, fac la plurah1 ci; afară de
doue vorbe: «il greco, il porco> care facu pluralu în
chi « i grechi, i porchi, .
N'a voitu greculu se respunrJă , dar nicl n'a mal
stăruitu să 'şl zică italianu.
* * *
1 Cându se face cine-va călugăru, este întrebato de
popa care 'l hirotoniseşte ('l sfinţeşte prin blagoslo-
venia măniloru).
- Vel răbda până la morte?
- Vol râbda până la n6pte.
- Vei răbda pân la sfărşit.
- Vol rebda până la prăşit.
* * *
41
- Vin la masă!
- Seruttt mănele !nalt Prea sfinţinte (nete-
qindu'şl mănele).
- Vin la masă~Ghirontic!
- Ospetaţl sănetoşl Inalt Prea sfinţite.
- Oh, Ghirontir: ! Vin că :mori'1 !
- Sărutu mâinile Inalt Prea-sfinţite! Ospetaţl să-
netoşl, că nol avem masă. mal pe urmă, cu ceata
nostră.
Unu călugăru alunel c}ice chelari ul ul : « Adă vin
la masă, nemernicule»!
* * *
Uni'1 boeru din laşl trimite pe uni'1 ţiganu (sluga
Iul) la unu egumenu grecu a-nume Antim, de la bi-
serica Danculul. Se duce tiganulu si umblă totă diua
întrebendu: unde'I biserica' draculuI,
' '
că are să spue
ce-va Iul părintele Anaftima.
*
* *
Unu călugăru ajunse~e profesor de istorie la unu
S('minariu, şi punea pe băeţl (pe clericl) să caute pe
Deocletianuln (Deocle\ian) pe harta Dakie1 (Daciel).
* * *
Unu jndecători'1 întreba pe unt1 ţigan:
- Cum, şi de unde al furaW iapa (pentru care
n'avuseşl biletu când voeal s'o vinqI?)
- D'apoI... de! Asta·i furaturn coconule?
- Da ce·1 '?
- Ia o belea.
43
*
* *
Unt'1 Mitropolitu căletorea prin munţl cu căţI-va
călugărl. Ajun~I la unu micu cămpuşonl pe unde
trecea unu părîu, a căruea apă d'ahia se cu-
noştea din iarbă, nu putea stt trecă dincolo (fiindu
pe josu) -Pe câmpuşoru era 1inu ţuţuenCl (mocanu)
cu oile. întrebă unu călugări'.l pe mocanu pe unde
ar fi mal bine de trecutu, ca să nu se umple de apă
părintele Vlădica celi1 mare. l\1ocanu le arătă mal
în susu.-Călugăril voindu să lrecă, mocanu 'I vede
c'au greşitu şi 'ncepe să strige:
«Părinte Vlădică-I, da nu pe acolo că te 'i ingl_o-
da ca unu bivolu.•
... * *
-
~ avea acuma parale cu ghiotura şi se pune pe
Wuttl. Vede iar pe evrel că mal aduceai'! un mort-
doi, şi le deschide ambele por~l strigândă .
....- Hade mă-I, Veniţi toţi, toţi, că pentru toţi ami)
loco.
-- Batiti Dumnuzo mol Badi Ivon biţivan. Duchi
la dracâ si ti ei.
*
* *
Naflf ratinu Ho,gea a fostil şi elu unu felu de ne-
gustori1 ortodoxi). De râte-orl 'I trebuiau femeel Iul
cAte-va ace, eli'.t i le cumpera şi i le trimetea acasă
prin alţl 6menl, aruncându le ln vr'unu car cu spinI,
ori in vr'uni'.t cari! cu fen.
O-dată a vezută şi elu, că unii bulgaru adusese
paşei nişte castrăveţl miel, ca presentu; iar elu se
duce şi 'I aduce aceluiaşl paşă nişte castraveţi be-
trâ.nI cu c6ja ca scorţa sttjarulul, dar în locu de bac-
şişii a fosto bătută cu toţl castraveţii peste capu şi
l)este spate. - Altă-dată a veqută nişte viţel miel
sburdăndtl şi fluturându in t6te părţile, iar elu credea
câ animaH'l mal vioia ca viţelulă nu se mal găseşte
şi că dacă voru ajunge marl, au să fie mal iuţi de
cllu cail. A cumperato. viţel şi 'i-a pusi'.t la hrană.
Când s'a trezito, boii mari, d'abea ~se mişcaă. Altă
dată, a cumperat_tl sticle (felurite vase de sticlă) din
Adrianopol şi le-a dusu să le speculeze la Varna,
unde se fabrica sticla p'atuncl.- Altă-dată a cum-
pt;ratrt pepeni din Constantinopol, şi a venitu să 'I
speculeze la bulgarii din Brăila. De la elă a remasă
proverbulă: «Nu vinde pepeni grădinarului».
*
"' *
* • •
=·-~-·- atl9 cuintrati1 bulgarii ln România, aă.
plecato
clpiteniea loru Dedi-Ivanu, ·din Bul-
Ajunşl la malu Dunării, se sue unul11 intr'o
• altuld sub ebl (ţinându-lu de pici6re) şi al-
,.~ alttllQ, până aă. datCt de funduli1 Dunăril, să
~ e de adâncă : apol s'all pusu la tnnotatO
tiec=uttt toţl; dar el ca să ştie dacă n'aii peritu
~~~nul~ tncepn să se tnnumere. Numără unuln
18 (căci pe elu nu se punea Ia număru),
l altukJ..... tob1 18.
eee uml româ.nu
~ ~ române, fiI buntl şi ne numără, să veql
eilntemQ.-Românulu îl aşterne la pământu şi
fie ea.ruia câte o nuea 1a spate; şi pe urmă se
bulgan1 să faCcl o mămăligă, ca sa. trateze pe
olrt care 11 găsise, şi căruea n qiseră fie care
:Upi) • :&g da proflti>
MIJAnuln gustă din mămălf gă ş'o lepMă, fiindu
ntl.
- .)fi, da vol n'aţl sărato mămăliga.
na ce 'l acea m~ române ?
Cum, vol nu stiţl ce 'I sarea?
61
* * *
O evreică trimite o petiţiune la camera deputaţi
lom din capitala României.
DamnUi Prusident !
lu, pi didisupt sîmnatâ, Lei Vadivâ, a Iul burbat
a niu rapîsat I l erş Şmiel sin Lelbîviş di pi podolol;
finrhi-pintrî-ehâ al nuscut ai1 pi Mildavî închi di
chind iu ii fastu mititichi, şi 'I 'nsuratu aiş, şi 'I
câmpîrat mişii a nastri di pi plasî Chirligitmâ, şi
printri-chi plîteşt toti câtribuţil pintri givern, ş
inchî pavîrat cu şinş câptii a niu, cu burbat a niu-
iu vii printri astâ cu âdinc rişpect, şi rag pi Dum;
nu-Vastrî, şi faş şi pi iu cu toti câptiile a niu pui
muntiniri.
Primeşt V'il rag Damnîli di prusident di pi ca-
murâ di dipîtat stimî a niu.
(scliilil:) Lei Vadiva (a lul burbat a niu Herş Şmiel
sin Lelbîviş.)
PodoWf,, patrî Fivrîar, 188 fi unâ,
Dimisalâ
Damnîli Prusident di pi dipîtaţ la camîrâ a nas-
trâ di pi Rimînii Libur. - Pi /Jf.ctre;.
53
*
* *
Unu evreu 1iindC1 cuprinsu de jale, căc;l auzise că
are să trimită guvcrnuHi rom[mu pe toţl rvreil în
America, după cererea el-Iul Pcyxotlo, cfmta :
Ol sarac di dinsî,
Nihîlali Sturzi !
Undi'i şi ni vacJâ.
P1i.ns a niu pi buzî !?
ol, ol, ol tala nit'.1 !
ol, o1, ol mama niu !
2
Di cănd e1t'.1 sî'l dus
Pi Poris în sn(ts
Niş iCt n'al ghinclit,
Chilll âl prnpîditu !
ol, oL ol tata niu !
ot o1: 01 mama niC1 !
.,0
lu 'l dat halat;
Elt'.1 nl îl braţişat.
Pintr o gaHgan,
El \ini pi jidan!
ol, ol, ol tală ni1) !
ol, ol, o-l mama niu !
4
Insî liburalCt
-
* •
•
O evreică cănta :
Şi încă am si ti prapîdit pi dîmnivastrâ
Ah ! şelnâ inghilâ, draguţ a nlu !
Dar incă şlapâtă inimâ-a nostrâ
Chind vod pi dinsâ şi el pi iu.
* * *
Moişă croitoru s'a duso. într'o dimineaţă la unO.
creditorO. alu seo.. - După ce intră în casa credito-
rulul, se opreşte la uşă.
- Bînjuâr domnîle Cîsticâ.
- Bună dimineata d-le Moisă. Ce ma'J: facl?
- Bun. Ai venit, dupî prîmi~iuni a dumnu-vastrî.
- Aşteaptă puţinu.
- Damnîli Cisticâ (veqend evreulu pe creditoru
că scotea cartuşil diutr'un revolver), dei la dracă
cîstol aşei.
- A mal rămasO. unulu (şi atuncl întinde revol-
verulu şi 'I dă focă în grădină. - Moişă cade josu
de dragoste. Tocmai după cât-va timpu deschide
ochil Moişă, fără să se mişte din loculu în care
căzu, şi zice):
- Damnîli Cisticâ, cini ai mîrit? iu ori dîmni-
1vastrî
* *
*
? ntr'o casă erau vr·o cinel calfe de diferite meseril.
lntr'o zi unulu pune la cale pe cel-l'alţl, să cheme
pe unO. evreO. de cel ce cumperă haine vechl, şi să
- Ruăn, da pi Herţi tnchi nu îl fast?
- La Herţa? Nu ştill nicl de Herta.
- Buân; da mo rog la Liminari a Vaslri, da niş
pi Dariban tnchi nu îl fast?
- Ce dracu nI măi parhale de me toto întrebi
de târgurl jidoveşti, pe care nicI nu le-amu visatu.
- Nu'i sî sîpîrâ Vâ rag! lu nu'i sîpârat dacâ nu
'i fast niş pi Landră, niş pi Puris 1 niş pi Viianâ .
.tw,n ..... cum rimuni, dacă niş Limunari a Vastră
nu ii fast? l
*
Pauvre souris, entrez dans votre ti:ou, car le
chat vous atrappera.
O fetică evrească citea aşa:
«Pavrî striI> (saracâ şorici),
«entree dan vatrî trui> (intri la borti a matali),
«car lu şa, (finch'i-pintrichi u muţi)
«vus attrapîra, (ari si ti prindi pi Dîmnîvastrî).
* *
*
Unu boeru găseşte 'ntr'o crâclumă pe unu popă.
- Bravo părinte ! In crăclmă? la băutu? şi ănca
viR, hal?
- De cucoane, cu d'esta slujimu nol.
* *
*
Un popă de la munte trecea pe strada capitalel
(laşl), purtăndu opinci în piclore. Arhidiaconuh1
era pe stradă şi întrebă pe popă:
- Prietfme, da cu opinci slujiţi?
- Ba, cu vinu şi cu prescuri.
:,9
pacâtos di ei dracâ; si pi iurmâ zis vorbî rou la toti
aşei omini, cari mîn~itar, câ unâ, ~â altâ ... Mai b~i
u puhar di râtiu ?
- Ţăm tali jupâni, beu, de ce nu?
- Rifchi: noch a bralf (George bea).
- Chincl iu sedi că trabtt a niu, si mânse:;t, ta-
ran aşei cari şedi totâ ziîlicâ dij0ahC:l şi sîra'c, 'spî~i,
câ jidan talhar; Chinei Dimita cari lemn di pi puduri,
si grftdest casâ, sî ghispiclîrest bin, lîran asei lenis
~iş cft D~rdi lîlh~r. Laş stt şii, ! l\fai hei u puhar di
râtiu?
- D'apoI n·a hi cam urnltişor? Să nu me soco-
tească nevasta a-casa.
- Nu'i faş nimic. Chincl om îi vrednicC1 atinş ...
Rifchi ghipţ a bralf. (George bea).
- Pol dă jupâne, gurile umeniloeO numaI pă
mănlu cică le p6te astupa.
- Aşei di astâ. Da, o om chincl si cadi ..... cavîtî
di trabî a lui, şi Dumnuzou ajutâ sîrac ! - Badi
Dordi, iu, ai si faş u liacă di nigâstîrii şi finchi pintrî
chi toti omini aistâ di pi sal a naslrî 'i rou si tal-
har si' biliv si prast; iu îi sîcîtit (cu toli chi îi zis
1
-
tH
* * *
Unu ţiganu s'a dusu la spitalt'1 ca bolnav. Docto-
mhi 'lu intrebă;
- Ce al?
-N'amu.
-- Ce n'al ·?
- Sanatate.
- Da de ce?
- Sintu bolnavu?
- Ce te d6re?
- Vatamariuca.
- Scote limba.
- Da ca nu'l pă limba coc6ne doftore.
- Da unde'l?
- La lingurica, şi n'amu manca! nimica, daru
să'ml dal o ţulca, să'ml treaca lingurica. (Doctoruh1
zice unul servitoru)
- S'aducl apă. (ţiganulu 'I respunde.)
- Aole-u cucone doftore ! Totu cu ciapr'î m'amO
leagatu.
Şi mal reu s'a bujoratu
Dă'mi mai bine undanaft !
(Doctorulu ca să rîză de elC1 'l picură o picătură
de untu de naft.)
Aolio-o cocone doftore !
De cât m'ascultai.
Şi ma ma ungeal;
Mal bine taceamu !
Sămânţa să'i crape.
Sa nu mal mă 'nţape !