Dokumen - Tips - Referat Ingrijirea Pacientului Cu Ocluzie Intestinala
Dokumen - Tips - Referat Ingrijirea Pacientului Cu Ocluzie Intestinala
Dokumen - Tips - Referat Ingrijirea Pacientului Cu Ocluzie Intestinala
1
3.1 ROLUL PROPRIU
2
Transportul la serviciile de diagnostic sau sala de operaţie va fi făcut
împreună cu patul, continuând şi în timpul deplasării măsurile terapeutice de
resuscitare, supraveghere a funcţiilor vitale, aspectul tegumentelor, aspiraţiei cu
conştiinciozitate maximă.
După ce pacientul a fost stabilizat, va fi condus/transportat în salonul pe
care îl va ocupa pe perioada spitalizării.
Este foarte important ca mediul spitalicesc să-i fie pacientului, dacă nu
familiar, cel puţin securizant pentru că aceste probleme, care par minore în
comparaţie cu motivul internării, vor cântări mult în evoluţia pacientului. Dacă
nivelul de anxietate, teamă sau nemulţumire cauzate de impactul cu spitalul ale
acestuia sunt ridicate, atunci vindecarea ar putea fi încetinită. De aceea, asistenta
medicală trebuie să ţină cont întotdeauna de asigurarea condiţiilor optime de
mediu.
3
rămâne pacientul. Culegerea datelor trebuie să se facă cu mare atenţie şi
minuţiozitate, pentru a nu se omite problemele importante şi pentru a se face o
evaluare corectă a lor. Acesta trebuie interogat când a avut ultimul scaun, când
au apărut vărsăturile, dacă a mai consultat alţi specialişti şi când s-a agravat
starea să generală.
Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia
se notează permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire, pentru a obţine
un tablou clinic exact, care va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza
unui nursing de calitate.
Colaborarea la examinarea clinică a pacientului este una din sarcinile
importante ale asistentei. Ajutorul acordat medicului şi pacientului în cursul
examinării clinice degrevează pe acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o
serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea unui climat favorabil între pacient
şi medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor regiunilor organismului,
servindu-l şi cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind pentru
scurtarea timpului expunerii pacientului în stare gravă la traumatismul
examinărilor, în acest fel, ajutorul asistentei la examinările clinice este
indispensabil în cazul pacientilor în stare gravă şi foarte utilă în cazul tuturor
pacientilor.
Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical
sunt următoarele:
pregătirea psihică a pacientului;
adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului;
aducerea pacientului în poziţiile adecvate examinărilor;
asigurarea iluminaţiei necesare la examinările cavităţilor naturale;
deservirea medicului cu instrumente;
ferirea pacientului de traumatisme şi răceală;
aşezarea pacientului în pat după examinare şi facerea patului.
· Pregătirea psihică a pacientului se încadrează în muncă de educaţie şi de
liniştire pe care asistenta o duce cu pacientul din momentul primirii lui în secţie.
Atitudinea ei faţă de pacient trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajuta;
crearea climatului favorabil, atitudinea apropiată, constituie factorii importanţi ai
unei bune pregătiri psihice, în preajma examinărilor de orice natură, asistenta
trebuie să lămurească pacientul asupra caracterului inofensiv al examinărilor,
căutând să se reducă la minimum durerile care eventual vor fi provocate prin
unele manevre simple.
Ţinând seama de simţul pudorii, asistenta va izola patul pacientului (în
special la prima examinare), despărţindu-l cu un paravan de celelalte paturi, ceea
ce linişteşte pe mulţi pacienti.
· Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar examinării
clinice medicale. Pentru examenul clinic medical, obişnuit, asistenta pregăteşte
următoarele:
- o învelitoare uşoară de flanelă;
4
- stetoscopul şi o bucată de tifon pentru auscultaţie directă;
- spatule linguale sterile, eventual oglinda frontală;
- tensiometrul cu fonendoscop propriu;
- mănuşi sterile de cauciuc, vaselină;
- ciocanul de reflexe pentru luarea reflexelor osteo-tendinoase, ace şi
esteziometrul (pentru cercetarea sensibilităţii pielii), o lanternă electrică (pentru
examinarea reflexului pupilarşi cercetarea cavităţilor accesibile);
- un termometru;
-o tăviţă renală pentru depunerea mănuşilor, compreselor utilizate;
- două prosoape curate şi săpun pentru spălarea mâinilor.
Instrumentele vor fi verificate în ceea ce priveşte starea de funcţiune, apoi
vor fi aşezate pe o tavă utilizată numai pentru acest scop şi învelite cu un şervet.
Asistenta va sta în faţa medicului de cealaltă parte a patului. Tava cu
instrumente o depune pe noptiera pacientului.
· Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului se vor face după principiile arătate
în capitolul "îngrijirile generale acordate pacientului". Pacientii trebuie
dezbrăcaţi complet, cu ocazia examinării, însa dezbrăcarea nu trebuie făcută
neapărat deodată.
După terminarea examenului clinic, pacientul trebuie să fie îmbrăcat în
rufăria de spital, îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact
şi fineţe, pentru a nu provoca dureri sau mişcări inutile.
· Aducerea pacientului în poziţia adecvată examinării şi sprijinirea lui
uşurează mult, atât muncă medicului cât şi eforturile pacientului, în cursul
examinării, pledurile şi plăpumile vor fi împăturite la capătul distal al patului.
Examinarea se începe prin luarea anamnezei. în acest timp, pacientul va sta
în poziţia cea mai comodă pentru el. La examenul obiectiv însa, el trebuie adus
totdeauna în poziţiile cele mai adecvate observaţiei. Astfel, inspecţia generală se
va face aducând pacientul în decubit dorsal. La nevoie, asistenta va ajuta
pacientul să se întoarcă, pentru a putea fi observate şi tegumentele de pe faţa
posterioară a corpului.
Examinarea organelor toracice la pacientul grav - deosebit de ordinea
obişnuită a examinării clinice - se va începe în decubit dorsal. După terminarea
feţelor anterioară şi laterală ale toracelui, examinarea se va continua în poziţie
şezând. Pacientul se va ridica din decubit dorsal singur sau cu ajutorul asistentei,
care se va aşeza pe marginea patului faţă în faţă cu pacientul şi îl va sprijini din
regiunea omoplaţilor cu ambele mâini, ridicându-l în poziţie şezând. La nevoie,
el va sprijini capul pe umărul asistentei.
Examinarea organelor toracice se completează cu măsurarea tensiunii
arteriale.
Pentru aceasta, imediat după examinarea toracelui, asistenta aplică banda
tensiometrului pe braţul pacientului.
Examenul clinic al abdomenului este făcut de medic prin:
palparea abdomenului (dă o senzaţie de rezistenţă elastică);
percuţia abdomenului (evidenţiază timpanism difuz, exagerat, uneori cu
matitate fixă pe flancuri - lichid stagnant în porţiunile intestinale declive);
5
auscultaţie abdominală (se aud zgomote hidroaerice, provocate de ansele
care se contractă);
tact rectal (poate evidenţia o tumoare anală sau rectală ocluzivă; ampula
rectală poate fi goală sau plină cu materii fecale);
tact vaginal (poate releva uneori formaţiuni în abdomenul inferior, care
pot fi cauze determinante ale ocluziei).
Examinarea organelor abdominale se face în decubit dorsal cu braţele întinse
şi relaxate de-a lungul corpului, iar membrele inferioare să fie îndoite din
genunchi, pentru relaxarea musculaturii abdominale. În vederea acestui scop, se
solicită pacientului să nu încordeze muşchii peretelui abdominal, pentru a permite
medicului palparea organelor intraabdominale.
Pentru tuşeul rectal, asistenta va aşeza pacientul în decubit lateral stâng, cu
coapsele flectate pe abdomen sau, dacă starea generala a pacientului o permite, în
poziţie genupectorală. Asistenta prezintă medicului mănuşă de cauciuc, îl ajuta
la îmbrăcarea acesteia, lubrefiază cu vaselină degetul cu care urmează să facă
tuşeul şi solicită pacientul să-şi relaxeze musculatura anală, respirând profund în
cursul examinării. Pacientul va fi acoperit cu o învelitoare de flanelă, lăsând libere
numai părţile strict necesare pentru examinare.
Este important ca ajutorul acordat de asistenta în cursul examenului clinic
trebuie să ferească pacientul de traumatisme şi oboseală. Executarea unui examen
nesistematic, care cere pacientului repetate eforturi de aşezare / ridicare din pat,
utilizarea forţelor sale fizice peste măsura, neglijarea sprijinirii pacientului în
poziţiile necesare cerute de reuşita examenului, toate acestea obosesc repede
pacientul, impunând întreruperea examinării, putând chiar provoca o agravare a
bolii sale.
7
intestinal, de către tumoare. Din acest moment durerile sunt continue, deoarece
s-a instalat ocluzia.
Durerile sunt extrem de puternice atunci când ocluzia se declanşează brusc,
fiind cauzată de bride, încarcerări, volvulus etc., şi mai puţin intense atunci când
ocluzia este determinată de tumori şi se instalează lent.
Vărsăturile. În ocluziile intestinale, ca în orice sindrom abdominal, pot
apărea vărsături chiar în momentul instalării ocluziei, datorită reflexelor
nervoase pornite de la nivelul ocluziei. Este vorba de vărsături alimentare sau
cu conţinut de secreţie gastrică. Dacă apar însă şi vărsături cu caracter de
conţinut intestinal (vărsături poracee sau fecaloide), situaţia pacientului este
foarte alarmantă. Astfel de vărsături apar precoce în ocluziile intestinale înalte
(ocluzii cu obstacole pe primele anse intestinale) şi tardiv în cele joase (ocluzii
cu obstacole pe ultimele anse ileale sau pe colonul gros). Este un simptom
foarte grav şi este bine să se pună diagnosticul de ocluzie înainte de apariţia
vărsăturilor fecaloide. Apariţia lor arată că ansele intestinale sunt pline cu
conţinut intestinal şi că acesta, neputându-se evacua normal, se evacuează
retrograd în stomac şi de aici afară, prin mişcări inverse (antiperistaltice),
deoarece intestinul încearcă pe orice cale să evacueze cantitatea mare de lichid
pe care o conţine. În caz că ocluzia este de mai lungă vreme, dacă stomacul şi
ansele de deasupra obstacolului sunt pline de lichid care prin prezenţa lui
menţine sau agravează starea de şoc, este absolut nevoie să se evacueze acest
lichid, să se facă deci aspiraţie gastrică.
În contrast cu semnele clinice şi subiective alarmante: durerea, vărsăturile,
starea de agitaţie a pacientului, starea generală şi umorală nu se modifică în
primele zile de la începutul ocluziei; mai ales în ocluziile pe intestinul gros.
A. PREGĂTIREA PREOPERATORIE
Pregătirea preoperatorie cuprinde:
1. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului
2. Pregătirea generală: A. Bilanţ clinic
B. Bilanţ paraclinic
3. Pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)
Pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale este un element
major de prevenire a infecţiilor postoperatorii. De ea depinde reuşita operaţiei şi
evoluţia postoperatorie. Astfel, se neutralizează sursele de suprainfecţie, cae au
originea: la nivelul pielii (incizie); la distanţă (nazo – faringian, vezică urinară).
De asemenea, se reduc posibilităţile de contaminare a pielii, prin utilizarea de
antiseptice şi se depistează şi semnalează unele leziuni cutanate, infecţii ORL
sau urinare, recente sau vindecate, paraziţi externi, posibilităţi de alergie.
1. Pregătirea psihică şi fizică a pacientului
8
Ajunşi în secţia de chirurgie, pacienţilor trebuie să li se asigure confort fizic
şi psihic. Pacienţii internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei
chirurgicale, de diagnosticul imprevizibil, de anestezie, de durere, de moarte.
Asistenta medicală are obligaţia, ca prin comportamentul şi atitudinea ei să
înlăture starea de anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie:
- să îl ajute pe pacient să-şi exprime gândurile, teama, grijile;
- să-i insufle încredere în echipa operatorie;
- să-i explice ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de
preanestezie; cum va fi aşezat pe masa de operaţie; când va părăsi patul; când va
primi vizite;
- să-l asigure că va fi însoţit şi ajutat.
Asistenta medicală şi toată echipa de îngrijire trebuie să fie pregătită pentru
un răspuns sigur şi încurajator la întrebarea inevitabilă: "Ce credeţi, mă mai fac
bine?" Uneori, de acest răspuns va depinde starea lui de linişte ulterioară.
Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie să fie disimulate
faţă de pacient. Asistenta medicală trebuie să răspundă cu amabilitate,
profesionalism, siguranţă şi promptitudine la solicitările tuturor pacienţilor, încât
aceştia să capete încredere în serviciul în care a fost internat. Prin atitudinea ei,
nici distantă, dar nici familiară, nici dură, dar nici cu slăbiciune, binevoitoare,
dar şi autoritară, va reuşi, cu siguranţă, să inspire încredere.
În general, pentru pacient nu există intervenţie chirurgicală minoră, o
operaţie fiind o experienţă nouă, pe care o trăieşte pacientul. Teama îi face pe
unii pacienţi să refuze operaţia, sub pretextul că ar dori să mai încerce cu
tratament medicamentos, sau doresc o amânare pentru rezolvarea unei probleme
personale.
În acest sens, rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da
încredere.
Aceasta se realizează prin:
modul de a vorbi cu pacientul;
asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne;
exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie;
menţinerea calmului, antrenând şi vecinii de salon.
2. Pregătirea generală
Pregătirea generală cuprinde bilanţul clinic şi bilanţul paraclinic.
Bilanţul clinic (examinarea clinică) cuprinde partea în care asistenta
medicală realizează anamneza riguroasă a pacientului, controlul funcţiilor vitale
şi vegetative şi se asigură că toate datele cu privire la starea de sănătate a
pacientului vor fi transmise medicului.
Bilanţul paraclinic completează examenul clinic şi permite o apreciere
exactă a stării viitorului operat. Rezultatele examenelor paraclinice depind de
profesionalismul şi corectitudinea cu care asistentele medicale au făcut
recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit pacientul pentru
investigaţie.
3.Pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)
9
Pregătirea pentru operaţie se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi
de starea generală a pacientului.
Pregătirea pacientului în urgenţe chirurgicale
Dat fiind timpul foarte scurt avu la dispoziţie şi faptul că ocluzia intestinală
reprezintă o urgenţă medico – chirurgicală, pregătirea pacientului se face în
acelaşi timp cu pregătirea sălii şi a chirurgilor. Pregătirea constă în:
spălarea cu apă caldă şi săpun, numai a zonelor cu risc;
raderea, cu atenţie, pentru a nu provoca escoriaţii;
badijonarea zonei cu antiseptic colorat;
eventualele plăgi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atent;
golirea conţinutului gastric, prin spălătură gastrică.
Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în
prevenirea infecţiilor nosocomiale. Fiecare secţie este responsabilă de numărul
şi frecvenţa eventualelor infecţii, precum şi de urmărirea, alături de asistentul de
igienă, a executării corecte a modului de pregătire preoperatorie a pacientului.
Este necesară punerea în practică a unui protocol precis şi detaliat al
diferitelor etape din această pregătire şi întărirea legăturilor dintre asistentele
medicale din secţia de chirurgie, terapie intensivă şi cele care lucrează în sălile
de operaţie şi anestezie.
ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE
Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării
intervenţiei chirurgicale, deci înainte ca acesta să fie transportat în cameră. Din
acest moment, operatul devine obiectul unei atenţii constante, până la părăsirea
spitalului.
O dată adus pacientul în salonul său sau în cel de terapie intensivă,
asistentei medicale îi revine sarcina să-i acorde o atenţie deosebită. Ea nu trebuie
să uite că pacientul reacţionează la actul operator în funcţie de tipul său reactiv.
Trebuie să creadă şi să înţeleagă această reactivitate şi să caute să-i liniştească
pe pacienţi, să-i asigure că totul se va desfăşura în continuare în mod normal.
Asistenta medicală nu trebuie să uite că şi operaţia cea mai simplă poate să fie
urmată de complicaţii grave, de aceea, ea trebuie să acorde atenţie oricărui
semnal de alarmă pe care îl dă pacientul sau oricărui semn patologic pe care îl
constată ea în starea generală a pacientului.
De aceea, odată ajuns în salon, pacientul va fi luat în primire de asistenta
medicală, care va ajuta ca el să fie pus în pat, se va îngriji să fie bine acoperit, să
fie plasat comod. În general, pacientul este adus în cameră însoţit de medicul
anestezist şi de asistenta de anestezie, care va urmări respiraţia, precum şi modul
în care este transportat şi aşezat în pat.
Transportul pacientului operat este indicat a se face cu patul rulant.
Acesta va fi acoperit, pentru a fi ferit de curenţi de aer sau de schimbări de
temperatură. Asistenta medicală care îl însoţeşte se va sigura că pacientul stă
comod, că este în siguranţă şi că tubulatura (de dren, sonde, perfuzii) nu este
comprimată. Patul va fi manevrat cu atenţie, ferit de smucituri şi de opriri sau
porniri bruşte. Poziţia pe pat este de decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a
10
nu-şi înghiţi eventualele vomismente. În timpul transportului, asistenta medicală
va urmări: aspectul feţei (cianoza), respiraţia, pulsul şi perfuzia.
Instalarea operatului se va face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor
lavabil, care va fi curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate, având
temperatura cuprinsă între 18 şi 200 C (căldura excesivă deshidratează şi
favorizează hipotermia), prevăzută cu instalaţii de oxigen montate în perete, cu
prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie. Patul trebuie să fie
accesibil din toate părţile, iar aparatele de încălzit nu vor fi lăsate niciodată în
contact cu pacientul adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri grave. Căldura
excesivă a patului produce transpiraţie, ceea ce duce la pierderi de apă, iar
senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor. De asemenea, patul trebuie prevăzut
cu muşama şi aleză bine întinsă, fără pernă şi, dacă este cazul, salteaua va fi
antiescară.
Poziţia pacientului operat va fi de decubit dorsal, cu capul într-o parte.
Pentru o mai bună siguranţă a plăgii operatorii, pacientului operat i se poate
aşeza un sul sub genunchi pentru a favoriza relaxarea musculaturii abdominale –
poziţia Fowler.
Supravegherea operatului este sarcina fundamentală a asistentei
medicale. Supravegherea este permanentă, în vederea depistării precoce a
incidentelor şi complicaţiilor postoperatorii. Prezenţa permanentă lângă pacient
permite asistentei medicale ca, pe lângă elementele de supraveghere indicate de
chirurg şi anestezist, orice alte modificări şi acuze subiective (durere) şi să
administreze, la timp, tratamentul prescris, evitând iniţiativele personale, fără a
ţine cont de responsabilităţile celorlalţi membrii ai echipei.
Supravegherea pacientului operat se bazează pe date clinice şi pe rezultatele
examenelor complementare.
Date clinice:
asistenta medicală va urmări aspectul general al operatului:
- coloraţia pielii, sesizând paloarea şi cianoza;
- starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor
şi picioarelor;
- starea mucoaselor – limba uscată sau umedă, saburală sau curată –
indică starea de hidratare a operatului;
- starea de calm sau agitaţia – toropeala sau agitaţia extremă exprimă o
complicaţie chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie);
asistenta medicală va monitoriza diferiţi parametrii fiziologici:
- tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele
două ore după operaţie, din 15 în 15 minute, din 30 în 30 de minute în
următoarele şase ore şi din două în două ore pentru următoarele 16 ore, notând
datele în foaia de reanimare;
- respiraţia: se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se
sesizează medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Cea mai mică modificare a
respiraţiei va fi semnalată anestezistului, care, în funcţie de caz, va indica o
aspiraţie pentru a îndepărta mucozităţile din faringe sau va recomanda
administrarea de oxigen;
11
- temperatura: se măsoară dimineaţa şi seara şi se notează în foaia de
reanimare;
asistenta medicală va urmări pierderile lichidiene sau anguine:
- urina: reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn
bun. La început, cantitatea nu este abundentă, dar în două zile revine la normal.
Se măsoară cantitatea şi se observă aspectul. Dacă emisia de urină lipseşte, se
practică sondajul vezical, nu înainte de a folosi şi acţiuni specifice asistentei
medicale şi anume: lăsarea robinetului de la chiuvetă să curgă, fluieratul unei
melodii, căldură suprasimfizar.
- scaunul: se reia în următoarele 2 – 3 zile şi este precedat de eliminare
de gaze. Acesta este un aspect important de urmărit deoarece sindromul ocluziv
deja s-a manifestat, fiind cauza intervenţiei chirurgicale. Deci, va indica o
evoluţie favorabilă în cazul în care acest parametru se reia normal. În cazul în
care nu apar gazele, se foloseşte tubul de gaze care va preveni o nouă distensie
abdominală, care va fi resimţită şi mai accentuat ca înainte datorită prezenţei
plăgii operatorii şi poate cauza complicaţii grave;
- transpiraţia: dacă apare, se notează deoarece, în cazul în care este
abundentă, poate antrena pierderi de apă importante;
- vărsăturile: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă,
alimentară, sanguinolentă, fecaloidă – având în vedere că înainte de intervenţia
chirurgicală astfel de vărsături erau un semn important în diagnosticul dat);
De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde, în mare măsură,
evoluţia postoperatorie şi absenţa complicaţiilor. Asistenta medicală va trebui să
se asigure că pacientul evoluează favorabil încă din momentul trezirii şi până la
ieşirea din spital a pacientului.
Asistenta medicală va menţine operatul în decubit dorsal primele două ore
şi îi va asigura confortul plasându-i bine perna, verificând de mai multe ori pe zi
ca cearşaful să nu aibă cute. Se va asigura şi de igiena pacientului, având grijă ca
lenjeria de corp şi de pat să fie schimbată zilnic sau ori de câte ori este nevoie.
Bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blândeţe, după ce, în prealabil, au fost
încălzite la temperatura corpului, iar după folosirea lor, se va face, obligatoriu,
toaleta perineală. Va urmări ca atmosfera din jurul pacientului să fie calmă, să
fie linişte, fără conversaţii zgomotoase, fără vizitatori mulţi.
În următoarele zile postoperatorii, asistenta medicală va trebui să ţină cont
de anumiţi factori importanţi care intervin în evoluţia pacientului şi care
contribuie la starea generală de sănătate a acestuia.
O deosebită importanţă trebuie dată luptei contra distensiei digestive. Fiind
o intervenţie chirurgicală abdominală, poate fi urmată de pareze intestinale, cu
retenţie de gaze şi lichide intestinale, care, suprapuse cu starea anterioară a
pacientului, pot să ducă la complicaţii mult mai grave. Acestea sunt, de obicei,
de scurtă durată, nedepăşind trei zile. Această distensie devine nocivă când se
prelungeşte şi antrenează întârzierea tranzitului intestinal, practic se revine la o
stare anterioară intervenţiei, împiedică o alimentaţie normală şi favorizează
eviscerarea postoperatorie. Până la reluarea tranzitului, se practică tubul de gaze,
12
se dau produse cu acţiune slabă care favorizează reluarea peristaltismului
intestinal.
În acelaşi timp, trebuie avută în vedere şi combaterea stazei venoase. Cea
mai eficientă metodă este mobilizarea precoce, indiferent de natura şi
complexitatea operaţiei. Vârsta operatului nu constituie o contraindicaţie, la
bătrâni vor fi astfel prevenite şi complicaţiile pulmonare şi cele de decubit. De
asemenea, starea generală nu este o piedică, nici starea de slăbiciune, nici
deshidratarea sau varicele deoarece pacientul este oricum sprijinit de asistenta
medicală şi, totodată, la persoanele cu antecedente de flebită, plimbarea cât mai
precoce este favorabilă. Dacă există dificultăţi, mobilizarea se poate face la pat
prin exerciţii, mişcări active ale membrelor inferioare. Pacientul este susţinut să
se ridice uşor la marginea patului, cu picioarele atârnând, apoi va fi încurajat să
facă gimnastică respiratorie şi, apoi, pacientul va fi încurajat să se plimbe puţin
prin salon, bineînţeles susţinut tot timpul.
O altă sarcină deosebit de importantă a asistentei medicale este îngrijirea
plăgii operatorii. Încă de la plasarea pacientului în salon, ea trebuie să
supravegheze evoluţia pansamentului steril cu care pacientul soseşte din sala de
operaţie. Trebuie, astfel, avut grijă ca pansamentul să fie curat, protejat, să nu
prezintă scurgeri sanguine sau alte secreţii care ar duce la complicarea plăgii.
Dacă observă modificări de aspect, de evoluţie, asistenta medicală are
îndatorirea de a înştiinţa medicul chirurg care va evalua starea plăgii şi va
interveni după caz. Acesta va lăsa instrucţiuni cu privire la felul în care se va
realiza pansamentul în continuare, soluţiile antiseptice care se pot utiliza,
instrucţiuni de care asistenta medicală trebuie să ţină cont în totalitate.
13
menţinute la temperatura corpului, iar, la sfârşit, se va introduce apă, atât pentru
curăţirea sondei, cât şi pentru a administra necesarul de apă.
Dacă pacientul se poate alimenta oral, atunci se va avea grijă ca alimentele
ingerate să fie tolerate, să conţină toate suplimentele nutritive, care contribuie la
echilibrarea hidroelectrolitică. Se vor da alimente uşor digerabile: supe, pireuri,
în general, regim păstos şi semilichidian.
Dacă pacientul a suferit o intervenţie chirurgicală (ocluzia intestinală
mecanică), atunci alimentaţia trebuie reluată treptat. Pacienţii vor fi ţinuţi la
regim absolut (lipsit şi de lichide) timp de 2 – 3 zile, urmând ca, apoi, treptat şi
mai ales dacă semnele clinice arată o evoluţie favorabilă, să li se permită
ingerarea de apă, apoi, după alte 2 – 3 zile, de alimente mai consistente, bogate
în proteine. Aceste alimente, intrate în circuitul metabolic, au şi scopul de a ajuta
cicatrizarea şi de a excita reluarea peristaltismului intestinal normal.
Asistenta medicală trebuie să evalueze gradul de alimentaţie al pacientului,
pentru a putea fi stabilite cu uşurinţă necesităţile nutriţionale ale acestuia. Ea
trebuie să încurajeze pacientul pentru a avea o alimentaţie adecvată şi să îi
explice importanţa nutriţiei în vindecarea să. De asemenea, asistenta medicală
poate colabora şi cu membrii familiei pentru că aceştia au o mare importanţă
pentru pacient. În general, toţi pacienţii sun anxioşi şi agitaţi, lucruri care
contribuie într-o anumită măsură la renunţarea alimentării, ei se dau bătuţi, se
descurajează şi, atunci, asistenta medicală intervine în reechilibrarea lor psihică.
14
Pacienţii trebuie învăţaţi să aibă o alimentaţie echilibrată, bogată în proteine
şi fibre alimentare, care să îi ajute să prezinte un tranzit intestinal normal.
La externare, asistenta trebuie să se asigure că pacienţii beneficiază de toate
recomandările necesare vindecării. Aceste recomandări nu ţin doar de regimul
alimentare strict, impus de medic, ci şi de urmarea cu atenţie a tratamentului
prescris la domiciliu, prezentarea la control medical periodic.
În cazul în care pacienţii au fost supuşi la intervenţie chirurgicală, asistenta
medicală trebuie să îl informeze cu privire la evoluţia plăgii, a importanţei pe
care o are igiena locală în vindecarea acesteia şi a prezentării la serviciul de
chirurgie în caz de modificări patologice.
În educaţia sanitară pe care asistenta medicală o realizează înspre pacienţi,
este necesară o atitudine convingătoare, amabilă, care să arate că este interesată
de ceea ce se va întâmpla în continuare cu pacientul. Aceste atitudini încurajează
pacientul să se intereseze şi mai mult despre evoluţia să, despre procedurile la
care a fost supus şi ce trebuie să facă în continuare pentru a se vindeca în
totalitate.
15
V.S.H: pentru depistarea unor eventuale infecţii care se pot produce în
cazul în care lichidele intestinale se varsă în cavitatea peritoneală şi, în
combinaţie cu flora anală care devine hiperactivă, devin hipertoxice şi infectate;
ionogramei: apare hiperpotasemie, hipocloremie, hiperazotemie, în
urma tulburărilor hidroelectrolitice masive;
proteinelor sangvine: care scad foarte mult în urma procesului ocluziv;
este obligatorie determinarea grupului sanguin şi a factorului Rh
înaintea oricărei intervenţii chirurgicale; determinarea volumului sanguin care
permite înlocuirea exactă a deficitelor de plasmă şi hematii şi previne riscurile
şocului sau a altor complicaţii.Asistenta medicală va trebui să îi explice
pacientului scopul recoltării acestor probe de sânge, va trebui să manifeste
discreţie în comunicarea anumitor rezultate nefavorabile care ar putea altera
starea psihică a pacientului, va trebui să asigure pacientul că nu există pericol în
tehnica propriu-zisă a recoltării. De asemenea, pacientul necesită şi o pregătire
fizică: se anunţă să nu mănânce în dimineaţa recoltării şi să păstreze repaus fizic.
Examenul sumar de urină se va face pentru a da informaţii asupra
stării de funcţionare a rinichilor, de care depinde în mare măsură evoluţia
postoperatorie. În acest caz, asistenta medicală va trebui să anunţe pacientul
asupra necesităţii examenului, cum să utilizeze numai recipientul gol şi curat.
Apoi, se va asigura că patul este protejat cu muşama şi aleză în cazul în care
pacientul nu se poate deplasa, se va face toaleta organelor genitale externe.
Irigografia poate fi realizată şi ca tratament în cazul volvulusului sau
invaginaţiei, deoarece insuflarea bariului şi a aerului poate debucla segmentul
contorsionat.
Examenul abdominal de ansamblu sau „pe gol”- Examinarea
abdominală simplă este indicată datorită prezenşei zonelor hidroaerice specifice
din olcluzia intestinală. Deşi nu este folosit la fel de des ca şi radiografia
abdominală simplă şi CT în diagnosticul obstrucţiilor, acesta poate diferenţia
ocluziile parţiale de cele complete. Când medicul suspicionează prezenţa unei
perforaţii intestinale, va fi folosită o substanţă de contrast numită Gastrografin,
în loc de bariu.
Pregătirea psihică a pacientului:
- explicarea necesităţii examinării în cameră obscură;
- colaborarea în timpul examinării;
Pregătirea fizică:
- îndepărtarea obiectelor radioopace;
- se aşează pacientul în poziţie ortostatică;
Nu necesită îngrijiri ulterioare.
Echografia abdominală este tot mai des folosită în diagnosticul ocluziei
intestinului subţire.
Pacientului i se va explica faptul că această tehnică nu presupune nici un fel
de expunere la factori iritativi, i se va scoate în evidenţă faptul că trebuie să
asculte de indicaţiile medicului examinator şi că nu trebuie să mănânce nimic în
dimineaţa examinării ecografice.
16
În cazul în care pacientul necesită intervenţie chirurgicală, asistenta
medicală va avea în vedere realizarea unei electrocardiograme. Pacientul va
trebui instruit să nu facă eforturi fizice intense, să asculte de indicaţiile din
timpul efectuării testului (să respire normal, să nu se mişte, să fie calm) şi, de
asemenea, se asigură pacientul de inofensivitatea examenului.
19
seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în
mâna dreaptă şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea
deasupra locului care este fixat de policele stâng, se introduce acul uşor de-a
lungul peretelui anterior al venei – câţiva milimetri, oblic, către venă, până când
se simte că a fost înţepată vena; se pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena
pe ac şi se continuă înaintarea în lumenul ei încă 2 – 3 cm, având grijă ca acul să
nu iasă prin peretele opus.
controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor
pistonul seringii. Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care
pacientul are o presiune venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau
în perfuzor.
după ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface
garoul, se apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta medicală
urmăreşte ca în tot timpul injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în venă.
După ce se termină de introdus soluţia, se retrage acul cu un gest scurt şi
rapid şi se aplică pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se
ţine presat pe locul puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast.
Pentru cazurile în care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri
clorurate hipertonice, clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent,
iar la sfârşitul injecţiei trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla
acul de soluţia respectivă şi în felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub
piele în timpul extragerii acului, vreo picătură din substanţa iritantă.
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de
perfuzie şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe
minut).
Incidente şi accidente:
Defecţiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau
pentru că acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul
acesteia.
Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze
locale, cu complicaţii mai mult sau mai puţin grave.
Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie
gazoasă. Acest incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei
de seruri, dacă aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte
de a se introduce sângele sau serurile.
Neridicarea garoului. Introducerea lichidului face să se mărească
orificiul prin care a intrat acul, iar lichidul se împrăştie paravenos.
Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a
tegumentelor. De aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse
lent şi, în felul acesta, se evită senzaţii neplăcute.
Lipotimiile care pot apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn
prin efectuarea injecţiilor numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit
dorsal.
După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei
tratament este dificil şi de lungă durată.
20
Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în locul
venei. În seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest caz,
se scoate acul definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un
tampon de vată cu alcool şi se puncţionează în alt loc.
Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este
înţeparea unui nerv. În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu
blândeţe şi atenţie vena.
Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de
puncţionare al venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local
care multă vreme dă un aspect neplăcut tegumentului.
23
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
CAZUL I
DIAGNOSTIC: OCLUZIE INTESTINALĂ PRIN VOLVULUS
SIGMOIDIAN - OPERAT
CULEGEREA DATELOR
DATE VARIABILE
T.A. - 100/70 mmHg
A.V. 94/min
PULS – 94/min
TEMPERATURA – 37,7º C
RESPIRAŢIA – 18/min
GREUTATE – 60 kg
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
Dureri vii abdominale, cu caracter colicativ, intermitent, vărsături
alimentare de două zile care de aproximativ 3-4 ore au devenit bilioase,
distensie abdominală, clapotaj intestinal, tranzit intestinal absent de patru zile,
meteorism abdominal, fatigabilitate, palpitaţii, stare generală alterată, inapetenţă,
nelinişte.
24
GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ
MANIFESTĂRI PROBLEMA
NEVOIA SURSE DE GRAD DE
DE DE
FUNDAMENTALĂ DIFICULTATE DEPENDENŢĂ
DEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ
TA = 100/70 Sindromul
Posibila alterare
1. A RESPIRA ŞI A mmHg, ocluziv
a activităţii
AVEA O BUNĂ P=94/min, Intervenţia Dependent
cardiace
CIRCULATIE palpitaţii chirurgicală
2. A BEA ŞI A Alterarea
- inapetenţă. Vărsăturile Dependent
MÂNCA nutriţiei
- vărsături Eliminare
bilioase inadecvată
Sindromul
3. A ELIMINA - oprirea Dependent
ocluziv
tranzitului
intestinal
4. A SE MIŞCA ŞI Intoleranţa la Alterarea
A AVEA O BUNĂ - fatigabilitate efort Dependent
mobilităţii
POSTURĂ
5. A DORMI ŞI A - treziri Durerea
Perturbarea
SE ODIHNI frecvente, Anxietate Dependent
somnului
nelinişte.
6. A SE ÎMBRĂCA
Independent
ŞI DEZBRĂCA
7. A MENŢINE subfebrilitate Sindromul Hipertermie
TEMPERATURA ocluziv
CORPULUI ÎN Dependent
LIMITE
NORMALE
8. A FI CURAT, dificultatea de
ÎNGRIJIT, A a respecta Intoleranţă la Deficit de
PROTEJA prescripţiile de Dependent
efort autoîngrijire
TEGUMENTELE igienă
ŞI MUCOASELE
9. A EVITA - dureri vii -Sindromul Durerea
PERICOLE colicative ocluziv Risc de
Dependent
- nelinişte -Limite complicaţii
- vulnerabilitate cognitive Anxietatea
10. A COMUNICA Independent
11. A ACŢIONA
CONFORM
Independent
PROPRIILOR
CONVINGERI
12. A SE REALIZA Independent
13. A SE
Independent
RECREEA
14. A ÎNVĂŢA Cunoştinţe Deficit de
CUM SĂ-ŞI insuficiente cunoştinţe
Lipsa de
PĂSTREZE despre boala, despre boala, Dependent
informaţii
SĂNĂTATEA pregătirea pregătirea
preoperatorie preoperatorie
25
EXAMENE PARACLINICE ŞI DE LABORATOR
26
PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC INTERVENŢII
OBIECTIVE EVALUARE
DE ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Deficit de Pacientul să fie Asigur condiţii Pacientul a acumulat noi
cunoştinţe informat despre corespunzătoare de confort Recoltarea produselor cunoştinţe privind
privind perioada procedurile fizic şi psihic. de laborator: HLG, perioada preoperatorie;
preoperatorie din preoperatorii şi să -Prin discuţii, insuflu uree sanguină, este bine pregătit
cauza limitelor fie bine pregătit pacientului încredere în echipa proteinemie, preoperator, fizic şi psihic.
cognitive preoperator. medicală. ionogramă, glicemie,
manifestat prin -Monitorizez funcţiile vitale - timpul de sângerare şi
cunoştinţe Instalez sonda de aspiraţie coagulare, timp de
insuficiente. pentru combaterea stazei protrombină,
gastrice. colesterol.
- Pregătesc pacientul şi -Administrarea de
materialele, efectuez clisma soluţii perfuzabile
evacuatorie pentru menţinerea şi
-Corectarea tulburărilor corectarea
hidroelectrolitice prin dezechilibrelor
administrarea de soluţii volemice:
perfuzabile. Sol. Ringer, glucoză
-Pregătesc pacientul pentru 5%
intervenţia chirurgicală: -Administrarea unei
toaletă, ras, pregătirea pielii. medicaţii
-În ziua intervenţiei asigur preanestezice, la
transportul pacientului în sala indicaţia medicului.
de operaţie, şi îl asigur că voi fi -Efectuarea de EKG.
alături de el.
27
Posibila alterare Pacientul să -Asigur repausul absolut la pat -Administrarea 24.01.2011
a activităţii prezinte o bună până la intervenţia chirurgicală oxigenului. Pacientul acuză palpitaţii
cardiace datorită circulaţie. în poziţie cât mai comodă. -Supravegherea cu cauzate de efort.
intervenţiei -Corectez tulburările ajutorul monitorului. Se intervine chirurgical
chirurgicale hidroelectrolitice conform -Administrarea sub anestezie generală.
manifestată prin ionogramei. medicaţiei prescrise de IOT. 25.01.2011
TA = 100/70 Monitorizez T.A şi pulsul ori de medic: Pacientul urmează
mmHg, câte ori este nevoie; în primele Nitromint precordial tratamentul prescris de
P=94/min, două ore după operaţie, din 15 în Preductal 2 cpr/zi medic, în urma căruia
palpitaţii. 15 minute, din 30 în 30 de minute -Efectuarea EKG. starea acestuia se menţine
în următoarele şase ore şi din oră stabilă şi în limite
în oră pentru următoarele 16 ore, normale.
notând datele în foaia de 26.01.2011
reanimare Pacientul este monitorizat
-Calculez bilanţul continuu în scopul
ingesta/excreta pe 24 de ore. prevenirii alterării
-Explic pacientului fiecare activităţii cardiace.
tehnică pe care o execut pentru
a evita stresul.
-Ajut pacientul în satisfacerea
nevoilor fundamentale pentru a
evita oboseala.
- Educarea pacientul să evite
orice fel de efort (fizic sau
psihic).
-Educ membrii familiei să nu
epuizeze pacientul.
28
Alterarea Pacientul să fie -Până la intervenţia -Administrarea 24.01.2011
nutriţiei – deficit echilibrat chirurgicală şi în ziua soluţiilor perfuzabile, Pacientul acuză inapetenţă
datorită hidroelectrolitic. intervenţiei se asigură repaus la indicaţia medicului: din cauza vărsăturilor.
prezenţei alimentar şi hidric absolut. Glucoză 10% 1500 ml Pacientul necesită
greţurilor şi -Monitorizez funcţiile vitale: +insulină 12 ui alimentare şi hidratare
vărsăturilor TA, puls, respiraţie. Sol. Ringer 500 ml parenterală.
manifestată prin -Urmăresc tegumentele pentru Ser fiziologic 500 ml 25.01.2011
inapetenţă. a evalua gradul de deshidratare. - clorură de sodiu Postoperator în pacientul
-Corectez tulburările 5,8 % 40 ml este alimentat şi hidratat
hidroelectrolitice conform - clorură de potasiu exclusiv pe cale
ionogramei. 7,4 % 20 ml parenterală.
-Calculez bilanţul Vit. B1,B6, C500 – 1f, 27.01.2011
Ingesta/Excreta pe 24 de ore. Ca gluconic 1f, Pacientul a suferit
După intervenţia chirurgicală Aminosteril 1 fl intervenţia chirurgicală,
-Explic importanţa pe care o deci alimentaţia devine
are alimentaţia şi hidratarea una de cruţare. După
adecvată. reluarea tranzitului
-Conştientizez pacientul asupra intestinal, alimentaţia se
importanţei regimului reia treptat, începând de la
alimentar în evoluţia cantităţi mici de lichide,
postoperatorie. apoi alimente semilichide
-După reluarea tranzitului se şi alimente uşor digerabile
revine, treptat, la alimentaţia (supe, piureuri).
obişnuită.
-Prezint alimentele estetic şi în
29
veselă foarte curată, însoţite de
amabilitate şi bunăvoinţă.
39
EVALUARE FINALĂ
40