Întocmit:

Şef lucr. dr. SANDU Tatiana

 Genul CEPHALOTAXUS Sieb.et Zucc.
Gen originar din Orient (Japonia, China, India) care cuprinde 6
specii, la noi cultivându-se specia:

Cephalotaxus harringtonia var. drupacea Koidz.

(C. drupacea S.et Z.) – Cefalotaxus,.
 Este un arbore de cca. 15 m înălţime în arealul de origine, dar la noi
este un arbust cu creştere larg rotunjită, înalt de 2÷3 m, care
seamănă destul de mult cu specia Torreya nucifera.
 Frunzele sunt aciculare, late, lungi de 4 ÷ 5 cm şi late de 2 ÷ 3,5 mm,
curbate, înţepătoare, aşezate pe două rânduri, care formează un unghi
în formă de V, au coloraţie verde închis, lucitoare.
 Florile sunt unisexuat-dioice, rareori monoice, în capitule globuloase,
terminale.
 Seminţele (galbulii) au un înveliş cărnos, asemănător unor măsline
mari, de culoare brun-ruginie la maturitatea deplină.
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Lujeri cu frunze la Cephalotaxus
Florile mascule la Cephalotaxus
Fructele nemature la Cephalotaxus Fructele mature la Cephalotaxus
Particularităţi biologice şi ecologice.
 Cefalotaxus este o specie cu creştere destul de înceată,
galbulii se maturează în primul an (septembrie-octombrie).
Este o specie subtermofilă, care se acomodează la semiumbră
şi pe soluri calcaroase.

Variabilitatea speciei
Sunt preţuite în amenajările peisagere următoarele cultivaruri:
 Fastigiata - cu ramuri orientate vertical, compact şi creştere
fastigiată;
 Duke Gardens - are creştere orizontală, compactă, frunziş de
culoare verde închis şi pe timpul iernii;
 Korean Gold - are creştere fastigiată şi frunzişul gălbui
primăvara;
 Gimborn Pillow - arbust cu creştere larg orizontală, fiind
considerat un bun acoperitor de sol.
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea cult. “Fastigiata”
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea cult. Fastigiata
Cephalotaxus harringtonia var. Drupacea - Cult. Duke Gardens
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea Cult. Korean Gold
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Cult. Gimborn Pillow
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Cult. 'Prostrata'
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Cultivarul Monrovia
Înmulţirea la Cephalotaxus.

 Se înmulţeşte relativ uşor prin seminţe recoltate la maturitate

şi curăţate de pulpă, care se pot semăna imediat, în răsadniţă
rece sau se stratifică şi se seamănă în primăvară.
 Plantele tinere cresc lent şi rămân în sola de semănături cel
puţin 2 ani, după care se plantează la ghivece.
 Se mai poate folosi înmulţirea prin butaşi, în acest caz fiind
folosiţi butaşii de vârf, mai ales pentru cultivaruri.

Folosirea.
 Se foloseşte ca exemplare izolate sau în asociere cu alte
specii care să asigure efecte speciale.
Cephalotaxus
 Cuprinde arbori şi mai rar arbuşti, care sunt răspândiţi în general, în
regiunile temperate ale emisferei nordice şi în regiunile muntoase,
unde formează masive pe suprafeţe impresionante.
 Prezintă tulpini drepte, monopodiale, ramuri dispuse verticilat,
coronamente mai ales conic-piramidale.
 Frunzele sunt persistente sau caduce, aciculare sau solziforme,
uninerve, dispuse pectinat, spiralat sau în fascicule.
 Florile sunt unisexuat-monoice sau dioice, rareori dioice.
 Conurile sunt alcătuite din mai mulţi solzi lemnoşi, membranoşi (de
aici denumirea de “conifere”) sau cărnoşi, uneori concrescuţi, dând
aspect conurilor de false drupe sau bace.
 Seminţele sunt aripate sau nearipate.
 Prezintă canale sau pungi rezinifere în toate organele, de aici şi
denumirea generică de „răşinoase”.
 Au o mare importanţă economică şi ornamentală.
Genul ABIES Miller.
 Gen originar din regiunile reci şi temperate, muntoase ale
emisferei nordice, care cuprinde cca. 45 specii de arbori,
care sunt considerate ca fiind originare din Cretacic.
 Au talie mare cu portul regulat conic, înrădăcinare
puternică, tulpina dreaptă, cilindrică, coronament piramidal,
dens, cu ramurile dispuse în verticile regulate, scoarţa
rămâne mult timp netedă datorită pungilor de răşină.
 Frunzele sunt aciculare, turtite, florile unisexuat-monoice
care se transformă apoi în conuri erecte, cu bractee vizibile
sau ascunse, în interior cu seminţe care conţin mici pungi
de răşină și care la maturare cad odată cu solzii carpelari.
Cele mai frecvente specii de Abies de la noi sunt:
1. A. alba Miller (A. pectinata D.C.) - Bradul, Bradul alb
2. A. concolor (Gord. et Glend.) Lindley ex Hildebr. - Bradul
argintiu, Bradul de Colorado
3. A. cephalonica Loud.(A. reginae-amaliae Heldr.) - Bradul
grecesc
4. A. nordmanniana (Steven)Spach - Bradul de Caucaz
5. A. pinsapo Boiss.- Bradul spaniol
6. A. veitchii Lindl.- Brad argintiu japonez
7. A. balsamea (L.) Mill. - Brad balsamifer
8. A. homolepis S.&Z. (A. brachiphylla ) - Bradul de Nikko
9. A. grandis Lindl.- Bradul uriaş
10. A. procera Rehd. (A. nobilis Lindl.) - Bradul nobil
11. A. koreana Wils. - Brad coreean
12. A. amabilis Forbes
13. A. lasiocarpa var. arizonica (Meriam.) Lemm. (A. arizonica
Meriam.) – Brad de Arizona
 Abies alba Miller (A. pectinata D.C.) - Bradul, Bradul alb
 Este un arbore falnic de 30-50 (60) m cu
areal de origine în regiunile centrale şi
sudice ale Europei. Are o coroană
piramidală, care la exemplarele izolate
începe de la nivelul solului. Spre bătrâneţe
exemplarele de brad pierd axul tulpinii,
formând în vârf o formaţiune aglomerată de
lujeri, asemănător unui “cuib de barză”.
 Trunchiul este drept, cu o scoarţă cenuşie-
verzuie, netedă în tinereţe, cu pungi de
răşină iar mai târziu apare un ritidom
solzos.
 Ocupă în mod natural în țara noastră 5-6%
din suprafața totală a pădurilor
Arealul natural al speciei Abies alba
Ritidom
 Lujerii anuali sunt cenuşii, cenuşii-verzui sau roşii-brunii, păroşi, cu cicatrici rotunde,
netede. Mugurii sunt ovoizi, nerăşinoşi, de cca. 1 cm.
 Frunzele de pe lujerii sterili sunt aciculare, liniare, pectinate, la vârf emarginate, pe
faţa verzi-închis lucitoare iar pe dos cu două dungi albicioase formate din stomate;
acele de pe lujerii fertili sunt mai scurte, rar emarginate şi dispuse în perie.

Abies alba – detalii lujeri şi frunze

Abies alba
Conurile sunt erecte, cilindrice, au solzii lăţiţi şi rotunjiţi, în partea superioară
cu pete de răşină; bracteele sunt proeminente, mai lungi decât solzii ( se
numesc generic „conuri dantelate”).

Abies alba - detalii conuri

 Seminţele sunt trimuchiate, galben-brunii, de 0,7-1 cm, cu aripa de 2 cm. Se
maturează în septembrie-octombrie şi se împrăştie odată cu carpelele.
 În tegumentul seminţelor există pungi de răşină (terebentină frumos
mirositoare) fapt care determină o păstrare dificilă (se alterează uşor).

Abies alba – detalii con şi seminţe

Abies alba – seminţe dezaripate
 Are o creştere foarte înceată la început, astfel că primul verticil de
ramuri se formează abia în anul al IV-lea, dar după 15-20 de ani
creşterea se activează.
 Longevitatea este de până la 700 de ani.
 Arborii ajung la maturitatea seminală la vârsta de 50-70 de ani, iar
periodicitatea de rodire este 2-3 ani, în unele zone putând fi chiar anuală.
 Bradul este considerată cea mai pretenţioasă specie de conifere de la
noi, având cerinţe ridicate faţă de umiditate, temperament de umbră,
sensibilitate mare la ger şi îngheţuri târzii precum şi sensibilitate la
uscăciune. Preferă solurile profunde şi staţiunile adăpostite.
 Este sensibil la fum şi la gaze (nu suportă bine poluarea urbană).
 Capacitatea germinativă este scăzută (30-50%) şi se diminuează rapid.
 În cazul depunerilor mari de zăpadă ramurile pot fi rupte.
 În țara noastră bradul crește natural în regiunile premontane și montane din
Carpații Orientali (600÷1200 m), Carpații Meridionali (700÷1700 m) și Carpații
Apuseni (650÷1800 m).
Variabiliatea speciei ABIES ALBA

 În cultură sunt multe varietăţi, cele mai frecvent folosite

fiind:
 Pyramidalis - cu coronament conic-piramidal;
 Columnaris - cu coronament îngust-columnar;
 Variegata - cu frunzişul verde cu pete alb-gălbui;
 Pendula - cu ramurile pendente;
 Compacta - cu port scund, globulos, ş.a.
Abies alba var. pendula Abies alba var. pyramidalis
Abies alba 'Compacta' Abies alba 'Green Spiral'
 Abies alba 'Schwarzwald'

Abies alba 'Bystricka'

Abies alba 'Hedge'
Abies alba 'Holden Arboretum W.B.'
Abies alba 'Schwarzwald'
Abies alba 'Barabit's Star'
Abies alba 'Strela'
 Înmulţire. Se înmulţeşte prin seminţe, butaşi şi altoire.
 Semănatul se face toamna (în zonele unde nu există pericolul îngheţurilor
târzii) şi primăvara, cu sămânţă care se stratifică timp de 1÷2 luni înainte de
semănat.
 Toamna se seamănă în pepinieră, în rigole la distanţă de 20÷25 cm una de
alta și la adâncimi de 2 cm.
 Primăvara se seamănă 30÷50 g la m/liniar de rigolă.
 Se pot folosi seminţe ţinute în apă 24 de ore, apoi în nisip umed 8 zile până
la pregerminare şi apoi se seamănă la adâncimea de l cm acoperindu-se cu
pământ de pădure.
 Semănăturile se umbresc în timpul verii.
 După 2 ani se repică la distanţa de 40/50 cm şi apoi se mai repică de două,
trei ori la distanţe mai mari de 1/1 si 2/2 m (în sola de repicaje), până la
plantarea la loc definitiv.
 Este indicat ca plantarea în spaţiile verzi să se facă cu pământ la rădăcină şi
să se folosescă puieţi de 3÷6 ani.
 Butăşirea este mai puţin practicată deoarece formarea rădăcinilor durează
8÷9 luni iar plantele obţinute au rareori o creştere dreaptă. Se recomandă
pentru varietăţile pitice de brad.
 Altoirea se execută în sere şi răsadniţe, pe puieţi-portaltoi din specia
tipică, plantaţi în ghivece, folosindu-se ca altoi varietăţi cu port plăngător,
columnar, ş.a. Procedeul folosit este altoirea în placaj, primăvara devreme
(martie) sau vara (în sere).

 Folosire. Bradul se foloseşte în cuprinsul spaţiilor verzi individual, în

grupe şi masive în zona de munte si de coline înalte şi mai puţin la câmpie,
cu condiţia asigurării unei staţiuni umbrite şi cu o umiditate atmosferică
ridicată.
 INFORMAȚII ANEXE
Brădetele (abietele)
Brădetul (Abieta) reprezintă o formaţiune păduroasă zonală în care predomină bradul
(pădure de brad). Brădetele apar insular în făgete sau în molidişuri, mai frecvent în zonele
montane din Banat şi Mehedinţi.
Totuși în România se consideră că brădetele pure sunt rare. Ele sunt mai întunecoase
decât molidişurile, ca o consecinţă a frunzelor mai late, mai lungi şi mai închise la
culoare pe faţă. Majoritatea brădetelor apar în amestec cu fagul (Abieta-Fageta), cu
molidul (Abieta-Piceeta) sau cu specii lemnoase variate (Abieta composita).

Alte utilizări ale bradului

Bradul se foloseşte din păcate iraţional, în industria lemnului sau a celulozei, precum
şi ca ”pom de Crăciun”.
Specia Abies alba aduce deci multe foloase omului, ca: arbore decorativ, arbore
forestier, plantă meliferă (furnizează albinelor materia primă pentru mierea de
mană, polen şi propolis), ameliorator al calităţii aerului, apei şi solului.
Bradul se mai utilizează în cosmetică, alimentaţie (sucuri naturale din muguri) şi
anumite părţi ale bradului se pot utiliza cu folos în fitoterapie.
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_botanicBrad.html
 Abies cephalonica Loud.(A. reginae-amaliae Heldr.) –
Bradul grecesc, bradul argintiu grecesc

 Este un arbore de 15÷30 m având o coroană larg-piramidală, relativ

compactă, lujeri lucitori, bruni-roşcaţi, muguri foarte răşinoşi, care
apar primăvara foarte devreme, astfel încât devin foarte sensibili la
îngheţurile târzii din primăvară.
 Frunzele sunt aciculare de 1,5÷3 cm, cele de pe ramurile sterile
dispuse în perie, rigide, falcate, ascuţite (în formă de seceră), pe dos
cu două dungi albe iar pe faţă verzi strălucitoare, iar cele de pe
ramurile fertile sunt răsucite.
 Conurile sunt cilindrice, de 15÷20 cm cu carpele având marginea
dantelată şi bracteele aurii.
 Sămânţa este muchiată, cu aripa brun-roşcată.
Abies cephalonica
Mugurii răşinoşi Abies cephalonica
Abies cephalonica
Variabilitatea speciei
Abies cephalonica 'Meyers Dwarf '
Abies cephalonica 'Greg WB'
 Specia Abies cephalonica este rezistentă la secetă şi uscăciune
dar destul de sensibilă la îngheţuri târzii.
 Acesta este motivul pentru care bradul grecesc necesită un climat
blând, pe versanţi însoriţi.

 Folosire. În ţara noastră această specie este răspândită în special în

grădinile botanice şi parcurile dendrologice, unde cultura sa are de
suferit totuşi din cauza gerurilor.
 Se poate folosi cu succes ca arbore solitar datorită coronamentului
bogat.
Folosire - Abies cephalonica
 Abies nordmanniana (Steven)Spach –
Bradul de Caucaz

Este o specie ornamentală originară din vestul Munţilor Caucaz şi este

răspândită în multe regiuni ale ţării noastre.
La noi în ţară a ajuns la 30 m înălţime dar în Caucaz ajunge chiar la 60
m. Are o coroană piramidală, regulată, care porneşte la exemplarele
izolate chiar de la nivelul solului.
Lujerii sunt brun-cenuşii, lucitori, la vârf cu 4 (sau mai mulţi) muguri
care dau o ramificaţie bogată.
 Frunzele sunt aciculare de 1,5÷3,5 cm lungime, pe faţă verzi închis
lucitoare, pe dos cu două dungi albe. Sunt dispuse sub formă de perie şi
îndreptate către partea superioară a lujerului.
 Florile mascule sunt roşii.
 Conul este cilindric, de 11-18 cm, cu bracteea răsfrântă (con dantelat) şi
conţine seminţe de 1,5 cm cu aripa de cca. 3,5 cm.
Abies nordmanniana
Abies nordmanniana
 Abies nordmanniana
Flori mascule

Con - secţiune
Conurile la Abies nordmanniana
 Bradul de Caucaz poate fi cultivat în plină lumină mai bine decât
bradul comun şi în regiuni mai joase altitudinal decât regiunile tipice
bradului.
 Primăvara porneşte în vegetaţie cu 2 săptămâni mai târziu decât
Abies alba motiv pentru care este mai puţin expus îngheţurilor târzii.
 Suferă totuşi datorită gerurilor mari şi secetelor prelungite.
 Nu este pretenţios faţă de sol.
 Plantele cresc destul de încet în tinereţe dar se accelerează după
vârsta de 20 de ani.
Variabilitatea speciei Abies nordmanniana

În cultură se întâlnesc mai multe varietăţi:

 Golden Spreader - arbust de talie scundă, cu frunzele
galben-aurii,
 Pyramidalis - arbore cu coronament conic-piarmidal;
 Glauca - frunzişul verde-albăstrui;
 Pendula - cu ramurile uşor pendule;
 Robusta - arbore cu creştere viguroasă, cu frunze mai lungi
şi mai groase, ş.a.
Abies nordmanniana 'Pendula' Abies nordmanniana 'Robusta'
Abies nordmanniana Abies nordmanniana
Var. Golden Spreader Var. Pendula
Abies nordmanniana var. glauca

Abies nordmanniana 'Hunnewell'

 Abies nordmanniana
‘Barabit’s Compact’

Abies nordmanniana
'Filip's Perfect Column'
Abies nordmanniana "Petra"
Abies nordmanniana 'KBNG W.B.'
Abies nordmanniana cult. pendula

Abies nordmanniana 'Berlin'

Înmulţire. Abies nordmanniana se înmulţeşte prin seminţe, care se
seamănă toamna (atenţie, seminţele se depreciază rapid), în rigole la o
adâncime de 2÷3 cm, acoperite cu pământ de pădure şi apoi cu frunze care
se ridică în primăvară. Pe timpul verii umbrirea este obligatorie.
Repicatul se face în primăvara celui de-al treilea an, cât mai timpuriu
posibil, iar plantarea la loc definitiv este posibilă după aproximativ 4 ani.
Varietăţile de talie mică se pot înmulţi şi prin butăşire şi altoire.

Folosire. În cadrul spaţiilor verzi se cultivă individual sau în grupe şi

masive. Culoarea verde închisă a acelor determină folosirea lui pentru
fundaluri de statui, vase şi alte construcţii ornamentale deschise la culoare.
Poate fi cultivat şi la altitudini mai coborâte ca bradul în zona colinelor şi
chiar la câmpie, în plină lumină.
 Abies pinsapo Boiss. - Bradul spaniol
 Arbore de maxim 25 m, originară din zona montană sudică a Spaniei,
are coroana lat-piramidală, cu ramurile în verticile regulate, mugurii
ovoizi, foarte răşinoşi.
 Frunzele sunt rigide, groase, mici, lungi de 0,8÷1,5 cm şi late de 2÷2,5
mm, dispuse perpendicular pe lujer şi înţepătoare.
 Conurile de 10÷15 cm lungime sunt de culoare brună, pubescente cu
carpele triunghiular cuneiforme şi bractee ascunse (conuri nedantelate).
 Seminţele sunt de cca. l cm şi au aripa roşcată de 1,8 cm.
 Este o specie ornamentală termofilă, preferând regiunile cu ierni blânde
şi veri călduroase, pe soluri având un conţinut ridicat de carbonaţi. Poate
fi plantat şi în regiuni mai joase.
 Suferă de geruri la noi în ţară şi necesită adăposturi laterale. Necesită
soluri revene, cu un conţinut ridicat de carbonaţi.
Abies pinsapo
Abies pinsapo –
flori mascule şi conuri tinere
Abies pinsapo
Variabiliatea speciei

Are mai multe varietăţi foarte ornamentale, dintre care des

folosite sunt:
- Fastigiata - cu port îngust piramidal;
- Glauca - arbore de talie mică, cu acele argintii-
albăstrui;
- Pendula - arbore cu port neregulat şi ramurile pendule;
- Pyramidata - port lat piramidal, compact şi uniform.
- Horstman nana - asemănător cu var. glauca dar cu
port mult mai scund, ş.a.
Abies pinsapo var. glauca
Abies pinsapo var. glauca
Abies pinsapo 'Horstmann'
Abies pinsapo var. Horstman nana
Abies pinsapo ”Tuarek” Abies pinsapo “Pendula”
Abies pinsapo ”Hammondii’
Abies pinsapo ”Marocco”

Abies pinsapo ”Ronda Mt.”

Abies pinsapo

 Este o specie ornamentală termofilă, preferând

regiunile cu ierni blânde şi veri călduroase, pe soluri
având un conţinut ridicat de carbonaţi. Poate fi plantat şi
în regiuni mai răcoroase, dar suferă.
 Suferă de geruri la noi în ţară şi necesită adăposturi
laterale. Necesită soluri revene, cu calciu liber activ.
 Rezistent la poluare.
 Rezistă destul de bine la secetă.
 Preferă semiumbra, dar rezistă destul de bine și în plin
soare.
 Abies concolor (Gord. et Glend.) Lindley ex Hildebr. –
Bradul argintiu, Bradul de Colorado

 Arbore de 20÷40 m înălţime , originar din vestul Americii de Nord şi este

mult mai frecvent folosit în amenajările peisagere de la noi, comparativ cu
bradul comun.
 Coroana este regulată, conică, trunchiul drept, cu scoarţa de culoare
cenuşie-deschisă, cu numeroase pungi de răşină aromată (nu formează
ritidom decât la bătrânețe).
 Lujerii sunt verzui, cenuşii-argintii, iar mugurii sunt răşinoşi.
 Frunzele sunt aciculare, de 5÷7,5 cm, de culoare alb-verde-argintiu sau
verde-albăstrui, curbate în sus, aşezate compact şi neregulat în formă de
pieptene, lasă prin strivire un miros aromatic tipic.
 Florile mascule sunt roşii iar conurile sunt cilindrice de 7,5÷12 cm
lungime, mov-roşcate apoi brune, erecte, cu bractee ascunse sub solzi
(conuri „nedantelate”). Se pot recolta în septembrie.
 Sămânţă este cuneiformă, lucitoare şi are cca. l cm lungime.
Abies concolor
Abies concolor - detaliu muguri şi frunze
Abies concolor
Flori mascule Abies concolor Con matur

Con tânăr
Variabiliatea speciei

Abies concolor prezintă câteva cultivaruri şi varietăţi mult preţuite

pentru amenajările de spaţii verzi, dintre care menţionez:
Brevifolia - cu frunzele aciculare scurte;
Fastigiata - talia este mică, creşterea columnară, compactă;
Globosa - cu port globulos;
Conica - port pitic, acele scurte şi creştere conică;
Igel - port pitic, globulos, potrivit pentru rocării;
Violaceea - cu frunzele albăstrui-argintii;
Compacta - port pitic, neregulat, acele scurte, argintii;
Pendula - cu lujerii pendenţi şi coroana îngustă,
Candida – cu o culoare alb-intens a frunzelor, ş.a.
Abies concolor var. pendula

Abies concolor 'Blue Safir'

Abies concolor var. compacta
 Abies concolor “Igel”
Abies concolor var. fastigiata
Abies concolor ‘Candidans'
versus Abies concolor
Abies concolor ‘Frýdek-Místek’
Abies concolor 'Scooter'
Abies concolor ‘Blue Cloak’
 Abies concolor ‘Archer’s Dwarf’
Abies concolor “Sourek Hexe”
Abies concolor cult. ’1342 Pospisil’
Abies concolor “Bryce Canyon”
Abies concolor 'Wattezii Prostrate'
 Abies concolor este o specie foarte valoroasă din punct de
vedere ornamental, rezistentă la ger, secetă, la fum şi la
praf (poluarea urbană).
 În primii ani de viaţă este totuşi sensibil la îngheţuri şi
arşiţă.
 Este o specie repede crescătoare astfel că la cca. 50 de ani
poate ajunge la 15÷20 m.

 ATENŢIE!!!!! În condiţii de umbră se degarniseşte şi pierde

mult din valoarea decorativă.
 Abies veitchii Lindl. - Brad argintiu japonez

 Este un arbore de maxim 20 m înălţime. Are o coroană larg piramidală,

regulată.
 Scoarţa trunchiului este cenuşie-netedă, cu numeroase pungi de răşină.
 Lujerii sunt brun roşcaţi, păroşi iar mugurii sunt ovoizi, tomentoşi.
 Frunzele aciculare de 2÷3,5 cm, late, la vârf trunchiate sau emarginate,
la bază răsucite, pe faţă carenate, de culoare verde-închis, pe spate cu
două dungi albe-cerate, sunt dispuse în radiar, în formă de perie.
 Conul este relativ mic (de 7,5 cm) la început roşcat-albăstrui apoi brun
cu carpele mici şi bracteele aproximativ egale ca mărime. Seminţele sunt
destul de mici (de 0,6÷0,8 cm) de culoare roşcată cu aripa de cca. 1 cm.
 Este un arbore foarte ornamental, rezistent la geruri, care la noi se
comportă bine.
 Dintre varietăţi : Pendula, Olivacea, Nikkoensis, Glauca, ş.a.
Abies veitchii
Lujerii sunt brun roşcaţi, păroşi
 Abies veitchii

Scoarţa trunchiului este

cenuşie-netedă, cu
numeroase pungi de răşină.
Abies veitchii
Lujer tânăr
Mugurii sunt ovoizi, roşiatici-movii, tomentoşi. Frunzele aciculare de 2-3,5 cm, late,
la vârf trunchiate sau emarginate, la bază răsucite, pe faţă carenate, de culoare verde-
închis, pe spate cu două dungi albe-cerate, sunt dispuse în radiar, în formă de perie.
Abies veitchii
Conul este relativ mic (de 7,5 cm) la început roşcat-albăstrui apoi brun cu
carpele mici şi bracteele aproximativ egale ca mărime (conuri dantelate).
Abies veitchii
Var. Olivacea
Abies veitchii `Pendula`

Abies veitchii 'Heine'

Abies veitchii ‘ Rumburk'
Abies veitchii 'Heddergott'
Abies veitchii 'Glauca'
 Abies balsamea (L.) Mill. - Brad balsamifer
 Originar din Canada, acest brad creşte îngust, dens, de talia a II-a, cu lujerii
tineri dispers păroşi, cu peri scurţi, rigizi.
 Mugurii mici ovoidali, răşinoşi, cu frunze de culoare verde-închis, lucioase,
cu două dungi albe pe dos şi cu un puternic miros, aromat.
 Conurile sunt ovoide sau cilindrice, în tinereţe violet închis, la maturitate
devin brune închis, foarte răşinoase.
 Este o specie indicată pentru regiuni cu precipitaţii abundente, climat blând,
fără geruri puternice.
 Prezintă câteva varietăţi ornamentale foarte preţuite: Globosa - cu
coronament globulos, foarte compact, Nana - arbust cu coroana sferic
turtită, compactă, Piccolo - arbust pitic, cu coroana mult aplatizată şi
frunzişul răsucit.
 Este o specie folosită în special datorită varietăţilor cu port pitic, în alpinarii
şi spaţii verzi restrânse.
Abies balsamea
Abies balsamea Frunze de culoare verde-închis, lucioase, cu două
dungi albe pe dos şi cu un puternic miros, aromat.
 Conurile sunt ovoide sau cilindrice, în
tinereţe violet închis (conuri nedantelate),
la maturitate devin brune închis, foarte
răşinoase.

Abies balsamea
Abies balsamea – variabilitatea speciei

cult. ‘Piccolo'
Abies balsamea ‘Hudsoniana’ Abies balsamea ‘Tyler Blue’
Abies balsamea 'Jana'
 Abies homolepis S.& Z. (A. brachiphylla ) –
Bradul de Nikko

 Arbore de talia I originar din Japonia, unde ajunge la 25÷30 m, cu

port conic-piramidal, compact, cu frunzele aciculare dese, lungi de
până la 3 cm, verzi închis, lucioase, cu reversul alb datorită dungilor
groase de stomate;
 Conurile sunt deosebit de decorative, de cca. 10 cm lungime, de
culoare albastru-mov înainte de maturarea deplină.
 Este o specie destul de rezistentă la secetă şi geruri, dar preferă totuşi
umiditate atmosferică mai pronunţată.
 Tolerează poluarea urbană (praful şi noxele) dar în condiţiile din ţara
noastră produce greu seminţe.
 Cel mai folosit cultivar al acestei specii este :
 A. homolepis cult. tomomi, o formă pitică foarte apreciată de
peisagişti.
Abies homolepis
 Abies homolepis

Frunzele aciculare dese, lungi de până la 3 cm,

verzi închis, lucioase, cu reversul alb datorită
dungilor groase de stomate.
 Conurile sunt deosebit de decorative, de cca. 10 cm lungime,
Abies homolepis de culoare albastru-mov înainte de maturarea deplină.

Conuri nemature
Abies homolepis
Variabilitatea speciei

Abies homolepis `Tomomi`

Abies homolepis `Variegated`

Abies homolepis 'Nefrit'

 Abies grandis Lindl.- Bradul uriaş

 Arbore falnic, foarte repede crescător, originară din partea vestică a

Americii de Nord, care poate ajunge la cca. 100 m înălţime.
 Coroana este oblong-piramidală, scoarţa netedă, maronie;
 Lujerii sunt la început brun-roşcaţi, uşor pubescenţi, iar mai apoi glabri,
mugurii sunt oval-alungiţi, acoperiţi cu răşină.
 Frunzele sunt liniare, de 2,5÷5 cm lungime şi 1,5÷2 mm lăţime, pe faţă
de culoare verde închis, strălucitoare, pe dos alb-verzui, cu două dungi
albe late.
 Conurile sunt cilindro-conice (nedantelate) îngustate la vârf, brun-verzui
înainte de maturitatea deplină.
Abies grandis
Abies grandis

Frunzele sunt liniare, de 2,5÷5 cm

lungime şi 1,5÷2 mm lăţime, pe faţă
de culoare verde închis,
strălucitoare, pe dos alb-verzui, cu
două dungi albe late.
Abies grandis - conurile
Abies grandis

 Vegetează în condiţii bune în regiuni cu climă temperată , dar cu

minime care să nu coboare sub -28ºC, fiind uşor vătămat de
îngheţurile târzii.
 Nu suportă seceta
 Rezistă la semiumbră.

 Folosire. Specie mult apreciată în amenajările peisagere,

datorită vitezei mari de creştere.
Variabilitatea speciei

Abies grandis x 'Van Dedem's Dwarf'

Abies grandis 'Lounovice'
Abies grandis 'Chevreloup'
Abies grandis 'Vanc'
 Abies procera Rehd. (A. nobilis Lindl.) - Bradul nobil
 Arbore de talia I (maxim 60 m), originar din vestul S.U.A. , având port
îngust piramidal, cu ramuri întinse, numeroase, scoarţa groasă, cenuşie.
 Frunzişul este foarte decorativ, deoarece acele pot avea până la 3 cm
lungime, sunt groase, cu două dungi albe pe ambele feţe.
 Conurile sunt foarte lungi (până la 25 cm) şi groase (cca. 8 cm), cu
bracteele evidente, acuminate şi răsfrânte peste solzii carpelari.
 Este o specie termofilă şi în condiţiile din ţara noastră pretinde un climat
blând, la adăpost de curenţii reci. Solicită amplasamente însorite, fiind o
specie evident de lumină şi nu tolerează solurile calcaroase.
 Există câteva varietăţi (cultivaruri) preţuite în amenajările peisagere:
 Prostrata - arbore cu creşteri prostrate, divergente;
 Glauca - cu frunzişul alb-albăstrui, coronament larg;
 Sherwoodii - cu frunzişul galben-auriu.
 Folosire. În grupări sau ca exemplare solitare iar varietăţile cu forme şi
culori deosebite se vor amplasa în locuri cât mai vizibile.
Abies procera
 Frunzişul este foarte decorativ, deoarece acele pot avea până la 3 cm lungime, sunt
groase, cu două dungi albe pe ambele feţe.
Conurile sunt foarte lungi (până la 25 cm) şi groase (cca. 8 cm), cu bracteele evidente,
acuminate şi răsfrânte peste solzii carpelari.
Abies procera Var. glauca
 Abies procera
Var. glauca prostrata
Abies procera ‘Blue Spire’ Abies procera ‘Sherwoodii’
Abies procera 'Obrighoven'
Abies procera 'Hupp's Compact'
Abies procera 'Jeddeloh'
Abies procera “ Blaue Hexe”
 Abies koreana Wils. - Brad coreean
 Arbore scund (talia a III-a), încet crescător, cu coronament îngust, dens şi
compact, foarte decorativ.
 Frunzele aciculare sunt de cca. 2 cm, dispuse radiar pe lăstar, aglomerate şi
recurbate în sus, verzi, lucioase, cu reversul alb, cu vârful lăţit, emarginat, iar
conurile la început de culoare purpuriu - violacee până la albastre (conuri
dantelate).
 Bradul coreean preferă un climat răcoros, dar se dezvoltă suficient de bine şi în
condiţii de căldură şi secetă. Preferă lumina şi solurile neutre, revene şi bine
drenate.
 Cele mai cunoscute cultivaruri sunt:
 Pinocchio - arbust pitic, globulos;
 Brevifolia - cu creştere scundă, divergentă, acele scurte, şi conuri foarte mici;
 Silver Show - frunzişul verde-argintiu;
 Silver Perl - port compact, condus cu trunchi prin altoire.
 Folosire. Specie apreciată în amenajări, mai ales pentru varietăţile cu habitus
scund, frunziş aparte şi caracterul foarte decorativ al conurilor.
Abies koreana

Conuri tinere
 Abies koreana

Frunzele aciculare sunt de cca. 2 cm, dispuse radiar pe lăstar, aglomerate şi

recurbate în sus, verzi, lucioase, cu reversul alb, cu vârful lăţit, emarginat;
Conurile la început de culoare purpuriu - violacee până la albastre.
Abies koreana `Prostrate Beauty'
Abies koreana “Pinocchio”
Abies koreana ‘Silberkugel’
Abies koreana ‘Silberlocke’
Abies koreana “Ice Breaker”
Abies koreana “Cis”
 Abies amabilis Forbes. – Brad de Pacific
 Specie de talia I (ajunge la 55 ÷ 60 m), originar de pe coasta de vest a
Americii de N, cu ramuri care pornesc de jos, scoarţa la început subţire,
apoi formează un ritidom foarte gros, gri-roşiatic.
 Lăstarii sunt roșii-portocalii, pubescenți.
 Frunzele sunt verzi-închis, lungi de 2-3,5 cm şi late de 2-3 mm, pe dos cu
două dungi late, albe;
 Conurile înainte de maturare au culoarea purpuriu-închis spre movii, iar la
maturitate sunt mov-maronii.
 Foarte preţuită este varietatea glauca, cu frunzişul des, verde-argintiu.

 La ora actuală se găsește pe Lista Roșie a UICN cu specii amenințate cu dispariția.

 A fost descoperit de botanistul scoțian David Douglas, iar denumirea ”amabilis”
înseamnă ”minunat”.
Abies amabilis
Abies amabilis
 Abies amabilis

Conurile înainte de maturare au

culoarea purpuriu-închis spre movii
Abies amabilis Var. glauca
 Abies lasiocarpa var. arizonica (Meriam.) Lemm.
(A. arizonica Meriam.) – Brad de Arizona
 Este un arbore de talia a II-a, originară din America de Nord, foarte
apreciat pentru creşterea conică, frunzişul gri-albăstrui, cu acele de cca.
2,5 cm, recurbate în sus, cu vârful emarginat, pe ambele feţe cu colorit gri-
albăstrui.
 Conurile pot ajunge la cca. 7 cm lungime, sunt dantelate, mov-violacee
înainte de maturitatea deplină.
 Este o varietate rezistentă la ger şi chiar la perioade secetoase.

 Înmulţire. Se poate realiza prin semănat iar pentru varietăţi sau cultivaruri
se recomandă altoirea.
 Folosire. Se recomandă pentru a se planta ca arbori solitari, în grupări,
mai rar în aliniamente.
 Abies lasiocarpa
var. arizonica

Frunzişul gri-albăstrui, cu acele de cca. 2,5

cm, recurbate în sus, cu vârful emarginat, pe
ambele feţe cu colorit gri-albăstrui.
 Abies lasiocarpa
detalii flori şi conuri tinere

Conurile pot ajunge la cca. 7 cm

lungime, sunt dantelate, mov-
violacee înainte de maturitatea
deplină.
Abies lasiocarpa arizonica ‘Compacta’
Abies lasiocarpa ‘Green Globe’
Abies lasiocarpa `Hobby Time`
Abies lasiocarpa `Kyles Alpine`
Abies lasiocarpa `Logan Pass`
Abies lasiocarpa var. arizonica 'Glauca Nana'
Abies lasiocarpa 'Steven Blue # 20'