CURS 5 Arboricultură I
CURS 5 Arboricultură I
CURS 5 Arboricultură I
Variabilitatea speciei
Sunt preţuite în amenajările peisagere următoarele cultivaruri:
Fastigiata - cu ramuri orientate vertical, compact şi creştere
fastigiată;
Duke Gardens - are creştere orizontală, compactă, frunziş de
culoare verde închis şi pe timpul iernii;
Korean Gold - are creştere fastigiată şi frunzişul gălbui
primăvara;
Gimborn Pillow - arbust cu creştere larg orizontală, fiind
considerat un bun acoperitor de sol.
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea cult. “Fastigiata”
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea cult. Fastigiata
Cephalotaxus harringtonia var. Drupacea - Cult. Duke Gardens
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea Cult. Korean Gold
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Cult. Gimborn Pillow
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Cult. 'Prostrata'
Cephalotaxus harringtonia var. drupacea
Cultivarul Monrovia
Înmulţirea la Cephalotaxus.
Folosirea.
Se foloseşte ca exemplare izolate sau în asociere cu alte
specii care să asigure efecte speciale.
Cephalotaxus
Cuprinde arbori şi mai rar arbuşti, care sunt răspândiţi în general, în
regiunile temperate ale emisferei nordice şi în regiunile muntoase,
unde formează masive pe suprafeţe impresionante.
Prezintă tulpini drepte, monopodiale, ramuri dispuse verticilat,
coronamente mai ales conic-piramidale.
Frunzele sunt persistente sau caduce, aciculare sau solziforme,
uninerve, dispuse pectinat, spiralat sau în fascicule.
Florile sunt unisexuat-monoice sau dioice, rareori dioice.
Conurile sunt alcătuite din mai mulţi solzi lemnoşi, membranoşi (de
aici denumirea de “conifere”) sau cărnoşi, uneori concrescuţi, dând
aspect conurilor de false drupe sau bace.
Seminţele sunt aripate sau nearipate.
Prezintă canale sau pungi rezinifere în toate organele, de aici şi
denumirea generică de „răşinoase”.
Au o mare importanţă economică şi ornamentală.
Genul ABIES Miller.
Gen originar din regiunile reci şi temperate, muntoase ale
emisferei nordice, care cuprinde cca. 45 specii de arbori,
care sunt considerate ca fiind originare din Cretacic.
Au talie mare cu portul regulat conic, înrădăcinare
puternică, tulpina dreaptă, cilindrică, coronament piramidal,
dens, cu ramurile dispuse în verticile regulate, scoarţa
rămâne mult timp netedă datorită pungilor de răşină.
Frunzele sunt aciculare, turtite, florile unisexuat-monoice
care se transformă apoi în conuri erecte, cu bractee vizibile
sau ascunse, în interior cu seminţe care conţin mici pungi
de răşină și care la maturare cad odată cu solzii carpelari.
Cele mai frecvente specii de Abies de la noi sunt:
1. A. alba Miller (A. pectinata D.C.) - Bradul, Bradul alb
2. A. concolor (Gord. et Glend.) Lindley ex Hildebr. - Bradul
argintiu, Bradul de Colorado
3. A. cephalonica Loud.(A. reginae-amaliae Heldr.) - Bradul
grecesc
4. A. nordmanniana (Steven)Spach - Bradul de Caucaz
5. A. pinsapo Boiss.- Bradul spaniol
6. A. veitchii Lindl.- Brad argintiu japonez
7. A. balsamea (L.) Mill. - Brad balsamifer
8. A. homolepis S.&Z. (A. brachiphylla ) - Bradul de Nikko
9. A. grandis Lindl.- Bradul uriaş
10. A. procera Rehd. (A. nobilis Lindl.) - Bradul nobil
11. A. koreana Wils. - Brad coreean
12. A. amabilis Forbes
13. A. lasiocarpa var. arizonica (Meriam.) Lemm. (A. arizonica
Meriam.) – Brad de Arizona
Abies alba Miller (A. pectinata D.C.) - Bradul, Bradul alb
Este un arbore falnic de 30-50 (60) m cu
areal de origine în regiunile centrale şi
sudice ale Europei. Are o coroană
piramidală, care la exemplarele izolate
începe de la nivelul solului. Spre bătrâneţe
exemplarele de brad pierd axul tulpinii,
formând în vârf o formaţiune aglomerată de
lujeri, asemănător unui “cuib de barză”.
Trunchiul este drept, cu o scoarţă cenuşie-
verzuie, netedă în tinereţe, cu pungi de
răşină iar mai târziu apare un ritidom
solzos.
Ocupă în mod natural în țara noastră 5-6%
din suprafața totală a pădurilor
Arealul natural al speciei Abies alba
Ritidom
Lujerii anuali sunt cenuşii, cenuşii-verzui sau roşii-brunii, păroşi, cu cicatrici rotunde,
netede. Mugurii sunt ovoizi, nerăşinoşi, de cca. 1 cm.
Frunzele de pe lujerii sterili sunt aciculare, liniare, pectinate, la vârf emarginate, pe
faţa verzi-închis lucitoare iar pe dos cu două dungi albicioase formate din stomate;
acele de pe lujerii fertili sunt mai scurte, rar emarginate şi dispuse în perie.
Con - secţiune
Conurile la Abies nordmanniana
Bradul de Caucaz poate fi cultivat în plină lumină mai bine decât
bradul comun şi în regiuni mai joase altitudinal decât regiunile tipice
bradului.
Primăvara porneşte în vegetaţie cu 2 săptămâni mai târziu decât
Abies alba motiv pentru care este mai puţin expus îngheţurilor târzii.
Suferă totuşi datorită gerurilor mari şi secetelor prelungite.
Nu este pretenţios faţă de sol.
Plantele cresc destul de încet în tinereţe dar se accelerează după
vârsta de 20 de ani.
Variabilitatea speciei Abies nordmanniana
Abies nordmanniana
'Filip's Perfect Column'
Abies nordmanniana "Petra"
Abies nordmanniana 'KBNG W.B.'
Abies nordmanniana cult. pendula
Con tânăr
Variabiliatea speciei
Abies balsamea
Abies balsamea – variabilitatea speciei
cult. ‘Piccolo'
Abies balsamea ‘Hudsoniana’ Abies balsamea ‘Tyler Blue’
Abies balsamea 'Jana'
Abies homolepis S.& Z. (A. brachiphylla ) –
Bradul de Nikko
Conuri nemature
Abies homolepis
Variabilitatea speciei
Conuri tinere
Abies koreana
Înmulţire. Se poate realiza prin semănat iar pentru varietăţi sau cultivaruri
se recomandă altoirea.
Folosire. Se recomandă pentru a se planta ca arbori solitari, în grupări,
mai rar în aliniamente.
Abies lasiocarpa
var. arizonica