Regimul Juridic de Folosire Şi Protecţie A Aerului Atmosferic
Regimul Juridic de Folosire Şi Protecţie A Aerului Atmosferic
Regimul Juridic de Folosire Şi Protecţie A Aerului Atmosferic
AERULUI ATMOSFERIC
1. Consideraţiuni generale privind regimul juridic de folosire şi
protecţie a aerului atmospheric
2. Administrarea şi controlul folosirii şi protecţiei aerului
atmosferic. Evidenţa folosirii şi protecţiei aerului atmosferic
3. Regimul juridic de folosire a aerului atmosferic
4. Regimul juridic de protecţie a aerului atmospheric
1. Consideraţiuni generale privind regimul juridic de folosire şi
protecţie a aerului atmosferic
1.1. Generalităţi
Potrivit definiţiei date de legislaţia în domeniu , prin aer se înţelege un
amestec unic de gaze (azot şi oxigen, mici cantităţi de argon, neon,
heliu, cripton, xenon, radon, dioxid de carbon, hidrogen, vapori de apă şi
diverse particule) de importanţă vitală majoră, în care pot vieţui
organisme vii, cea mai mobilă componentă a mediului, nedefinit prin
hotare şi care, ca urmare a mişcării maselor sale, răspîndeşte urmările
influenţei antropogene la distanţe imprevizibile.
Fiind unul din cele mai importante elemente ale mediului, aerul
atmosferic constituie nu numai un areal şi un mediu de existenţă a
organismelor vii, acesta mai este astăzi şi cel mai ieftin izvor de resurse
şi materie primă pentru activitatea economică a omului. Toate
organismele vii de la momentul apariţiei lor şi până la moarte consumă
componentele aerului atmosferic. Pentru exemplu, în decursul a 24 ore
omul respiră aproximativ 13 m3 de aer. De asemenea, aerul este folosit
de către om nu numai pentru necesităţile sale biologice, ci şi în procesul
de producţie: în agricultură, industrie, transport etc. Folosirea continuă a
aerului atmosferic în toate domeniile activităţii umane duce la
posibilitatea sporirii creşterii nivelului economic dat fiind faptul, că
folosirea acestor resurse naturale nu necesită cheltuieli suplimentare
1
pentru livrare, nu solicită construcţia căilor şi reţelelor de transportare,
acesta fiind prezent pretutindeni în cantităţi nelimitate. Anume
posibilitatea folosirii nelimitate a aerului atmosferic creează condiţii
favorabile pentru folosirea neraţională a aerului, iar pe cale de
consecinţă determină poluarea acestei componente de bază a mediului.
Cu atît mai mult, aerul, fiind un fluid gazos care formează atmosfera,
acesta în natură niciodată nu este pur (compus din oxigen şi azot), el este
întotdeauna poluat prin alţi compuşi (gaz natural, particule lichide,
precum ceaţa, ori solide, precum praful).
Actualmente, în condiţiile în care posibilităţile utilizării aerului
atmosferic de către om au sporit considerabil, este deosebit de important
de a garanta şi o protecţie eficientă prin intermediul uni regim juridic de
folosinţă a aerului atmosferic cît mai riguros. Diversitatea și numărul
poluanților care pot contamina atmosfera fac practic imposibil un
inventar complet al acestora. Cu toate acestea, au fost indicate trei
activități de importanță majoră – industria, încălzitul domestic și
transporturile – responsabile pentru cele două tipuri de poluare: cea
acidă și cea oxidantă. Efectele cele mai evidente și care au o importanță
covârșitoare asupra „stării de sănătate a planetei” sunt: schimbările
climatice, diminuarea grosimii stratului de ozon, efectul de seră şi ploile
acide .
1.2. Poluarea atmosferică
După cum am menţionat mai sus, aerul atmosferic în natură niciodată nu
este pur, el conţine anumiţi compuşi ce pot avea ca sursă chiar unele
fenomene ale naturii (erupţii vulcanice, praf etc.). Însă în aceste condiţii
nu putem afirma că acest aer este poluat, deoarece în formula respectivă
el nu dăunează sănătăţii, adică valorile naturale ale concentraţiei de
impurităţi este admisă pînă la atingerea unor praguri maximale, stabilite
prin acte normative3 , a căror depăşire califică aerul ca fiind poluat.
Problema poluării atmosferice pe lîngă problema protecţiei celorlalte
componente ale mediului, astăzi, pe bună dreptate, necesită o atenţie
deosebită din partea legiuitorului, un obiectiv important de reglementare
2
pentru următorii ani, care va asigura sporirea calităţii mediului, factor de
existenţă indispensabil generaţiei viitoare. Nivelul înalt de emisie a
gazelor nocive în atmosferă, depăşirea fonului de radiaţie ionizantă,
poluarea sonoră constituie cauze principale ale dezvoltării diferitor
maladii ce afectează sistemul imunitar, respirator, cardiac şi nu în
ultimul rînd cel reproductiv. Zgomotul generat de activităţile industriale,
cele de producere a energiei electrice, transport, au o influenţă deosebit
de nocivă asupra atmosferei, respectiv asupra omului, constituind cauza
principală a maladiilor intercraniale. Pentru exemplu, fonul sonor între
limitele 60 şi 90 db influienţează negativ productivitatea muncii şi
creează daune sănătăţii în cazul expunerii îndelungate de zgomot.
Depăşirea fonului sonor de 90 db poate duce la apariţia surdidităţii, la
sporirea pericolului de afectare a sistemului intracranial.
Astfel, în cele mai multe cazuri, nivelul de 70 db, considerat limită de
toleranţă, preponderent este depăşit în localităţile urbane puternic
industrializate şi dens populate sau situate în apropierea arterelor
aglomerate de transport.
Ca rezultat, creşterea producţiei industriale, de tot felul, a circulaţiei
vehiculelor cu motor, răspîndirea necontrolată a deşeurilor, au fost
însoţite de eliberarea în aer a unor cantităţi din ce în ce mai mari de
particule invizibile de bioxid de carbon, metan, oxid de azot care
afectează atmosfera lent, dar sigur şi progresiv, astfel încît într-un
deceniu temperatura medie poate să crească cu încă un grad Celsius .
Cu toate că la nivel naţional de reglementare nu se dă noţiunea de
poluare atmosferică, potrivit art. 3 al Legii privind protecţia aerului
atmosferic, poluant atmosferic este considerat orice substanţă în stare
solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie (radiantă,
electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrantă), prezentă în
aer, care poate avea o acţiune negativă asupra sănătăţii oamenilor şi/sau
a mediului. La nivel internaţional, după definiţia dată la şedinţa
Consiliului European pentru Protecţia Mediului Înconjurător, poluare
atmosferică se consideră „...când se constată prezenţa unor substanţe
3
străine sau a unor varietăţi importante ale acestora în proporţia părţilor
componente ale aerului şi care ţinând seama de cunoştinţele ştiinţifice
ale momentului, poate avea acţiuni dăunătoare sau acţiuni jenante”5 .
Astfel, putem considera că poluarea atmosferică o constituie orice
introducere de substanţe sau energii în atmosferă, prezenţa cărora duce
la stabilirea unui dezechilibru ecologic şi ca rezultat cauzarea
prejudiciului mediului sau omului.
În concluzie, elaborarea cadrului juridic în domeniul protecţiei aerului
atmosferic, actualmente urmează a ţine cont de tehnologiile avansate,
volumul activităţiilor industriale, de producţie, de prelucrare şi de
stocare a deşeurilor rezultate din aceste activităţi. Potrivit unor opinii6 ,
instrumentele utilizate pentru a reglementa aspectele ce țin de elementul
„aer” sunt diverse, specifice, atât din punctul de vedere al parametrilor
folosiți, cât și din punctul de vedere al regimului de operare (aplicabil).
Problematica vizează atît poluarea atmosferică, cît și calitatea aerului
1.3. Scurt istoric privind reglementările din domeniu
Prima interdicţie în domeniul folosirii aerului atmosferic este legată de
un edict al regelui Franţiei, Carol al IV-lea, ce interzicea arderea
combustibililor care produceau fum rău mirositor şi greţos. În 1510, la
Rouen au fost adoptate măsuri pentru limitarea utilizării cărbunelui de
pămînt. Cu toate că aceste acte constituie un început de istorie al
dezvoltării legislaţiei în acest domeniu, oricum în acea perioadă ele
conţineau un caracter accidental, ce priveau interesele unor particulari
sau în legătură cu cazuri concrete.
Pe picior sigur problema protecţiei aerului atmosferic se va pune abiea în
secolul nostru, cînd din cauza utilizării tehnicilor poluante, folosirii
neraţionale a obiectivelor acvatice, gradul de poluare a aerului ajunge la
aşa nivel încît pereclitează nu numai sănătatea, ci şi viaţa omului.
Astfel, prima ţară care a sesizat pericolul poluării atmosferice este Marea
Britanie, care la acea perioadă ocupă unul din primele locuri în
dezvoltarea economică şi, în virtutea conştientizării necesităţii asigurării
4
protecţiei aerului, adoptă un şir de acte ce ţin de acest domeniu, cum ar
fi:
a) Alkali Act (1906), lege îndreptată împotriva emanărilor de producţie
chimică toxică;
b) Legea sănătăţii publice (1936), ce limita poluarea atmosferică de
către unităţile industriale;
c) Green Belt Act (1938), lege ce protejază centurile verzi din zonele
urbane;
d) Lean Air Act (1956), legea aerului curat, care a fost adoptată drept
rezultat al „Smogului Londonez” din decembrie 1952.
De asemenea, un şir de acte legislative asemănătoare au fost adoptate şi
în SUA (Air Cuality Act-1967), Japonia (1955, 1963) şi în alte state
puternic dezvoltate.
În Republica Moldova primele reglementări ce ţin de protecţia spaţiului
atmosferic sunt legate de adoptarea în 1959 a Legii despre protecţia
naturii şi folosirea raţională a resurselor naturale ale RSSM. În aprilie
1973, este adoptată Legea RSSM despre îmbunătăţirea folosirii
resurselor naturale şi înteţirea măsurilor de protecţie a naturii, după care
urmează adoptarea şi altor acte similare în mai 1973, noiembrie 1973,
august 1978, februarie 1979 etc. În 1981 de către Sovietul Suprem al
RSSM este adoptată Legea cu privire la protecţia atmosferei, care
serveşte drept izvor de bază în reglementarea relaţiilor legate de
folosirea şi protecţia aerului atmosferic pînă la 1998, cînd intră în
vigoare noua Lege privind protecţia aerului atmosferic, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 17 decembrie 1997 şi promulgată la
4 mai 1998.
Astfel, această lege are drept obiectiv păstrarea purităţii şi ameliorarea
calităţii aerului atmosferic, prevenirea şi reducerea efectelor nocive ale
factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi şi de altă natură asupra
atmosferei, cu consecinţe nefaste pentru populaţie şi mediu.
5
2. Administrarea şi controlul folosirii şi protecţiei aerului
atmosferic.
Evidenţa folosirii şi protecţiei aerului atmosferic Administrarea folosirii
şi protecţiei aerului atmosferic Realizarea activităţilor de folosire a
aerului atmosferic la etapa actuală, cînd posibilitatea cauzării unui
impact de mediu poate ieşi de sub control, nu poate fi concepută fără o
supraveghere riguroasă din partea statului, care este realizată prin
intermediul organelor statului. Admnistrarea folosirii aerului atmosferiic
constă în activitatea de gestionare, elaborare a politicilor în domeniu,
reprezentarea intereselor de apărare şi recuperare a daunelor aduse
aerului atmosferic.
În calitate de subiecţi ai administrării folosirii aerului atmosferic,
determinăm existenţa mai multor categorii de organe de stat ce exercită
aceste atribuţii şi anume:
Guvernul Republicii Moldova, care efectuează administrarea în
domeniul protecţiei aerului atmosferic prin intermediul Ministerul
Agriculturii, Dezvoltării regionale și Mediului, al Ministerul Sănătăţii,
Muncii și Protecției Sociale, precum şi al autorităţilor administraţiei
publice locale.
Ministerul Agriculturii, Dezvoltării regionale și Mediului
a) elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu;
b) elaborează proiecte de acte normative, inclusiv normativele ELA7 ,
programele ecologice şi direcţiile prioritare privind protecţia aerului
atmosferic;
d) elaborează sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor
nocive asupra aerului atmosferic;
e) efectuează monitorizarea poluării aerului;
g) efectuează controlul de stat asupra respectării prevederilor actelor
legislative, a altor acte normative privind protecţia aerului atmosferic;
6
i) informează operativ Guvernul, autorităţile administraţiei publice
locale şi populaţia despre nivelul de poluare a aerului atmosferic,
inclusiv în cazurile excepţionale.
Ministerul Sănătăţii, Muncii și Protecției Sociale
a) promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare
securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor;
b) elaborează normativele CMA8 de poluanţi şi gradul de influenţă
fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic;
c) estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de
poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor;
d) înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii
oamenilor;
e) exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA de
poluanţi;
f) examinează documentele şi ia decizii în cazurile de încălcare a
legislaţiei privind protecţia aerului atmosferic referitoare la ocrotirea
sănătăţii;
g) stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele
cu surse de poluanţi chimici şi fizici ai atmosferei;
i) participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate
sănătăţii oamenilor.
Autorităţile administraţiei publice locale
a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în
localităţi;
b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor
nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic;
c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a persoanelor
fizice şi juridice interesate asupra nivelului de poluare a aerului.
7
Controlul folosirii şi protecţiei aerului atmosferic
Controlul de stat în domeniul folosirii şi protecţiei aerului atmosferic
constă în supravegherea modului de folosire a acestei componente de
către persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cu impact
asupra aerului atmosferic prin intermediul organelor de resort.
Controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic este exercitat
de către Agenţia de Mediu şi organul de stat de supraveghere a sănătăţii
publice.
Monitorizarea poluării aerului se realizează de către Serviciul
"Hidrometeo". Acest serviciu asigură sistematic persoanele fizice şi
juridice cu informaţii şi prognoze asupra nivelului de poluare a
atmosferei, generată de activităţile economice şi condiţiile
meteorologice.
Evidenţa folosirii şi protecţiei aerului atmosferic
Realizarea eficace a activităţilor de administrare şi control nu este
posibil de închipuit fără implementarea unui sistem de evidenţă, care dă
posibilitatea în orice moment de a asigura activităţile cît curente, atît şi
de urgenţă în vederea protecţiei aerului atmosferic. Conform
prevederilor legislaţiei în vigoare, Evidenţa de stat a influenţelor nocive
asupra aerului atmosferic se ţine din contul statului, după un sistem unic
elaborat de Agenţia de Mediu, informaţia respectivă fiind transmisă
ulterior Departamentului Statisticii. Informaţiile privind influenţele
nocive asupra aerului atmosferic sînt accesibile populaţiei.
Astfel, sunt supuse evidenţei de stat obiectivele cu influenţă nocivă
asupra aerului atmosferic, tipurile şi volumele noxelor emise de ele în
aer, precum şi parametrii calitativi şi cantitativi ai efectelor nocive
asupra acestuia.
Un rol important în ţinerea evidenţei folosirii şi protecţiei aerului
atmospferic îi revine şi Serviciului „Hidrometeo”, care în această
direcţie selectează, acumulează, păstrează, caută şi prelucrează
8
informaţie despre starea aerului atmosferic care se efectuează conform
unui sistem unic elaborat şi aprobat decătre acesta.
3. Regimul juridic de folosire a aerului atmosferic
Conţinutul regimului juridic de folosire şi protecţie a aerului atmosferic9
cuprinde reglementări ce se referă la:
I. beneficiarii de folosinţă a aerului atmosferic pentru emisia
poluanţilor proveniţi din activităţi industriale;
II. condiţiile şi procedura de atribuire a dreptului de emisie în
atmosferă a poluanţilor;
III. conţinutul dreptului de beneficiere asupra aerului atmosferic;
IV. limitarea, suspendarea sau interzicerea emisiilor de poluanţi.
13
reducerii emisiilor de poluanţi şi a influenţei nocive asupra aerului
atmosferic de către întreprinderi, instalaţii şi alte obiective pînă la
nivelul normativelor stabilite, acestea îşi încetează activitatea.
O măsură nu mai puţin importantă care joacă rolul decisiv în
combaterea emisiilor exagerate de poluanţi o constituie reglementarea
emisiilor de poluanţi de la mijloacele de transport. Astfel, în privinţa
acestui fapt se impun anumite condiţii specifice de exploatare a
mijloacelor de transport. Aşadar, emisiile de poluanţi în aerul
atmosferic de la mijloacele şi utilajele de transport nu trebuie să
depăşească normativele ELA. Ministerele, departamentele, agenţii
economici, ocupaţi cu proiectarea, producerea, repararea şi
exploatarea mijloacelor şi utilajelor de transport sînt obligaţi să
elaboreze şi să realizeze măsuri complexe pentru prevenirea şi
reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă, precum şi a zgomotelor
şi vibraţiilor produse de aceste mijloace de transport şi utilaje. Este
interzisă producerea şi exploatarea mijloacelor de transport cu emisii
care depăşesc normativele ELA de poluanţi. Controlul de stat asupra
respectării normativelor ELA de poluanţi, produsă de mijloacele şi
utilajele de transport, se efectuează de către autorităţile abilitate cu
acest drept la intrarea lor în ţară şi pe întreg teritoriul ei. De
asemenea, reglementările cu privire la impunera respectării unor
norme de protecţie a aerulul atmosferic din partea factorului antropic
actualmente devin indispensabile în contextul realizării aspiraţiilor
integraţioniste ale Republicii Moldova la spaţiul comunitar. În acest
scop, extragerea minereurilor, lucrările de dinamitare, amplasarea şi
exploatarea tericoanelor, haldelor şi gunoiştilor se efectuează cu
respectarea prevederilor legii. Se interzic amplasarea în localităţi a
tericoanelor, haldelor, gunoiştilor, depozitarea deşeurilor industriale,
agricole, menajere, care sînt surse de poluare a aerului atmosferic cu
noxe şi substanţe cu miros urît, precum şi distrugerea (incinerarea)
acestor deşeuri de către persoanele fizice şi juridice pe teritoriul
localităţilor şi în afara acestora, cu excepţia cazurilor cînd distrugerea
(incinerarea) se efectuează cu ajutorul instalaţiilor speciale în
14
conformitate cu condiţiile stabilite de Legea nr. 209 din 29.07.2016
privind deşeurile.
15