AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:

Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut

Curs 2 Puericultură, pediatrie și nursing specific:

Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut

Cuprins
Îngrijirea nou-născuţilor cu risc crescut ............................................................................................................. 2
Rolul asistentei medicale în îngrijirea nou – născutului cu risc crescut ............................................................ 2
Îngrijirea prematurului ....................................................................................................................................... 3
Clasificarea prematurității .............................................................................................................................. 3
Cauzele prematurității.................................................................................................................................... 3
Caractere morfologice .................................................................................................................................... 4
Marile deficiențe funcționale ale prematurilor ............................................................................................. 4
Deficienţele funcţionale ale aparatului respirator ..................................................................................... 4
Deficienţele funcţionale ale aparatului cardiovascular ............................................................................. 5
Deficienţele funcţionale ale aparatului digestiv ........................................................................................ 5
Deficienţele de termoreglare ..................................................................................................................... 5
Deficienţele imunitare ................................................................................................................................ 5
Îngrijirile speciale necesare prematurilor .......................................................................................................... 5
Incubatorul ..................................................................................................................................................... 5
Alimentația prematurilor ............................................................................................................................... 6
Complicațiile prematurității ........................................................................................................................... 6
1. Crizele de apnee şi cianoză..................................................................................................................... 6
2. Hemoragia cerebro-meningeală ............................................................................................................ 7
3. Boala membranelor hialine ................................................................................................................. 7
4. Anemia prematurului ............................................................................................................................. 8
5. Rahitismul carenţial ................................................................................................................................ 8
6. Fibroplazia retrolentală .......................................................................................................................... 8
7. Pneumonia interstiţială plasmocelulară ................................................................................................ 8
8. Infecţia cu Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic) .................................................................. 9
9. Sindromul morţii subite.......................................................................................................................... 9
Rolul AMG în acordarea îngrijirilor speciale necesare prematurilor ............................................................. 9
1. Intervenții în domeniul igienei ................................................................................................................... 9
2. Intervențiile în domeniul supravegherii continue a prematurilor ............................................................. 9
3. Intervențiile privind alimentaţia prematurilor ......................................................................................... 10
4. Intervenții pregătitoare înaintea naşterii ................................................................................................. 10

1 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut

Îngrijirea nou-născuţilor cu risc crescut

Din această categorie fac parte nou-născuţii care fără a fi propriu-zis bolnavi, sunt mai vulnerabili din cauza
unor particularităţi genetice, morfofuncţionale sau de desfăşurare a sarcinii, fiind predispuşi mai uşor la o
evoluţie nefavorabilă şi chiar la unele îmbolnăviri.
Există:
a. Riscuri legate de starea mamei:
- vârsta înaintată a mamei: risc de boala Langdon-Down
- rubeola contactată în primul trimestru de sarcină: risc de (trisomia 21);
- cardiopatie congenitală, surditate, tulburări oculare sau neuropsihice;
- mamă cu diabet zaharat: risc de boala membranelor hialine.

b. Riscuri legate de desfăşurarea sarcinii:

- sarcină toxică, disgravidii, prematuritate;
- sarcina gemelară: anemia unuia dintre feţi, care se comportă ca geamăn transfuzor, celălalt cu
eritrocite şi Hb normală fiind geamănul transfuzat.

c. Riscuri legate de actul obstetrical cu naştere prelungită, laborioasă, cu administrarea de analgezice

mamei: risc de hipoxie neonatală (encefalopatia hipoxic-ischemică a nou – născutului), de șoc neo-
natal.

d. Riscuri legate de starea nou-născutului:

- scor Apgar mic: risc de encefalopatie hipoxic - ischemică, de hemoragie cerebro-meningeală;
- prematuritate: risc de crize de apnee şi cianoză, de boala membranelor hialine; dismaturitate (nou –
născutul cu greutatea mică pentru vârsta gestațională, născut la termen sau în apropierea termenului
dar cu greutatea la naştere egală sau sub 2.500 g): risc de hipoglicemie, hipocalcemie, policitemie;
- postmaturitate (sarcină cu durata peste 42 săptămâni): risc de encefalopatie hipoxic-ischemică,
de aspiraţie de meconiu, de fracturi obstetricale, de paralizie a plexului brahial, de hipoglicemie, de
policitemie.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea nou – născutului cu risc crescut

Ţinând seama de numeroasele categorii care oferă riscuri pentru un nou născut precum şi de
diversitatea acestor riscuri, nu se poate stabili o atitudine unică de îngrijire. Există totuşi o măsură comună
pentru prevenirea transformării riscurilor în boli ca şi pentru depistarea precoce a acestora: supravegherea
continuă şi atentă a acestor nou-născuţi pentru a surprinde cele mai precoce manifestări. Mai mult decât
atât: mamele pot fi instruite şi pregătite să sesizeze chiar ele apariţia unor fenomene anormale la copii şi să
le transmită imediat personalului medico-sanitar. Manifestările care trebuie să atragă atenţia asistentei
medicale sau unei mame instruite în acest sens sunt:
- apariţia cianozei în jurul gurii şi nasului şi la extremităţi
- modificări ale ritmului respirator;
- răcirea extremităţilor sau hipotermia (scăderea temperaturii corporale sub 36oC);
- paloarea tegumentelor şi a mucoaselor (conjunctive, buze);
- absenţa mişcărilor sau diminuarea lor vizibilă la un membru;
- mişcări anormale: contracţii musculare repetate generalizate sau la un singur membru;
- lipsa reactivităţii minime la excitaţii exterioare;
- fixitatea privirii;
- sughiţ repetat, prelungit;
- ţipete şi semne de suferinţă la mobilizări minime; vărsături repetate.

2 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut

Îngrijirea prematurului
Prematurul ≝> este nou-născutul dintr-o sarcină care a durat mai puţin de 37 săptămâni. Prin
convenţie, deoarece uneori vârsta gestaţională nu poate fi determinată cu exactitate, se admite ca fiind
prematur, nou-născutul care are la naştere greutatea egală cu sau sub 2.500 g şi lungimea sub 47 cm.
Dismaturul ≝> este copilul cu greutatea mică pentru vârsta gestaţională, nou-născut dintr-o sarcină
dusă până la termen sau în apropierea termenului dar cu greutatea egală cu sau sub 2.500 g la naştere și
lungimea depăşeşte 47 cm.

Clasificarea prematurității
- Prematuritate gradul I sau uşoară : copilul are la naştere greutatea 2.500-2.000 g.
- Prematuritate gradul II sau medie : greutatea la naştere este între 2.000-1.500 g.
- Prematuritate gradul III sau gravă : greutatea la naştere este între 1.500-1.000 g.
- Prematuritate gradul IV : greutatea la naştere sub 1.000 g.

Cauzele prematurității se clasifică în 4 mari grupe:

1. Cauze mecanice, de pe urma cărora se nasc prematuri "sănătoşi", fiind vorba doar de întreruperea înainte
de termen a sarcinii.
a) Cauze mecanice materne:
- excitabilitate uterină crescută;
- diferite traumatisme suferite de mamă: trepidaţii, căzături, lovituri, eforturi fizice, raporturi sexuale
în ultimele luni de sarcină, intervenţii chirurgicale pe abdomen;
- traumatisme psihice: conflicte familiale, "sperietură";
- afecţiuni locale ale uterului şi anexelor: hipoplazie uterină, fibromioame sau alte tumori uterine,
endometrioză, metroanexite şi sechelele lor.

b) Cauze mecanice anexiale:

- hidramnios;
- deslipire prematură a placentei;
- anomalii ale cordonului ombilical (implantare vicioasă, compresiuni);
- placenta praevia;
- apoplexie uteroplacentară;
- ruperea precoce a membranelor.

c) Cauze mecanice ovulare (fetale):

- sarcina gemelara;
- prezentaţie transversă a fătului;
- unele malformaţii congenitale ale fătului.

2. Cauze morbide, de pe urma cărora rezultă prematuri suferinzi și dismaturi:

a) Cauze morbide materne:
- boli infecţioase acute: gripa, hepatita acută virală, scarlatina, rujeola, febra tifoidă, septicemia,
rubeola, toxoplasmoza, pneumoniile;
- boli infecţioase cronice: tuberculoza, sifilisul, malaria, SIDA;
- boli interne: insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică, ictere de diferite etiologii, cancere cu diferite
localizări şi de diferite tipuri, anemii diverse, leucemii, glomerulonefrita acută difuză, insuficienţa
renală;
- boli endocrine: hipertiroidismul; metroragii endocrine;
- boli obstetricale: disgravidiile (sarcină toxică), metroragii de diferite cauze, bazin cu conformaţie
vicioasă.

3 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
- intoxicaţii cronice şi toxicomanii: alcoolism, tabagism, saturnism (intoxicaţia cronică cu plumb),
morfinomanie, cocainomanie şi alte consumuri de droguri.

b) Cauze morbide anexiale: leziuni degenerative placentare; infarcte placentare.

c) Cauze morbide fetale:

- nanism intrauterin;
- trisomie 21 (boala Langdon Down),
- trisomie 18 (sindrom Edwards).

3. Cauze carenţiale, de pe urma cărora se nasc mai ales dismaturi:

- starea de subnutriţie a mamei;
- carenţe proteice;
- hipo- şi avitaminoze materne;
- surmenaj.

4. Cauze de mediu, care au rol favorizant şi nu determinant al prematurităţii şi dismaturităţii:

- nivel economic scăzut al familiei; grad de cultură redus;
- igienă deficitară;
- ambianţă familială nefavorabilă;
- locuinţă insalubră;
- nelegitimitatea copilului.

Caractere morfologice
Pielea este roşiatică, subţire; prin grosimea ei se văd venele superficiale.
Ţesutul celulo-adipos subcutanat este absent în totalitate, inclusiv bula de grăsime a obrajilor. Din această
cauză faţa are forma unui triunghi cu vârful în jos, bărbia este ascuţită, fruntea încreţită aproape zbârcită.
La craniu fontanela anterioară este larg deschisă. Apare însă şi altă fontanelă deschisă, situată
între oasele parietale şi occipital. Aceasta are forma triunghiulară şi se numeşte fontanela posterioară sau
lambdoidă. Unghiile nu ajung la marginea falangelor. Pavilioanele urechilor nu au scheletul cartilaginos
format şi, din cauza structurii membranoase, nu au reliefurile întâlnite la adult şi sunt uşor pliabile, revenindu-
şi foarte lent.
La băieţi testiculele nu sunt coborâte în scrot. La fetiţe, labiile mari nu ajung să le acopere pe cele
mici. Prematurii prezintă frecvent hernii (hernie ombilicală, hernii inghinale).

Marile deficiențe funcționale ale prematurilor

Naşterea înainte de termen are drept consecinţe deficite în apariţia şi maturizarea unor funcţii importante.

Deficienţele funcţionale ale aparatului respirator:

- ventilaţia pulmonară redusă ceea ce înseamnă o oxigenare defectuoasă a ţesuturilor şi organelor;
- lipsa de maturitate a centrilor respiratori bulbo-pontini, ceea ce duce adesea, la prematurii gravi, la
întreruperea respiraţiei (crize de apnee şi cianoză) care le poate pune în pericol viaţa;
- deficitul de surfactant, substanţa care căptuşeşte pereţii alveolari şi asigură forma sferică a alveolelor
pulmonare, împiedicând colabarea lor. În absenţa surfactantului, alveolele pulmonare se pot colaba,
rezultând în plămâni zone neaerate (atelectazie pulmonară), unde se pot grefa cu uşurinţă
infecţii bacteriene;
- absenţa reflexului de tuse face ca lichidele şi corpii străini aspiraţi în căile respiratorii să nu poată fi
eliminate, ceea ce poate duce la asfixie sau la bronhopneumonie de aspiraţie.

4 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
Deficienţele funcţionale ale aparatului cardiovascular:
- tensiunea arterială cu tendinţa de scădere: face uşor colaps vascular, stare de şoc;
- fragilitate capilară: face uşor hemoragii.

Deficienţele funcţionale ale aparatului digestiv:

- reflex de supt slab, la prematurii gravi chiar absent; reflex de deglutiţie defectuos la prematurii gravi
- capacitate gastrică redusă toleranţă scăzută la lipide, chiar absent;

Deficienţele de termoreglare:
- lipsa ţesutului adipos protector, lipsa activităţii musculare şi suprafaţa corporală relativ mare pentru
o greutate atât de mică, îl fac pe prematur foarte vulnerabil la frig;
- lipsa transpiraţiei şi a altor mecanisme de termoliză îl face sensibil la supraîncălzire;
- lipsa de dezvoltare a centrilor termici din hipotalamus determină o termolabilitate a prematurului;

Deficienţele imunitare îl fac pe prematur foarte vulnerabil în faţa infecţiilor prin :

- absenţa sistemului limfatic;
- absenţa anticorpilor prin incapacitate de sinteză a lor; lipsa complementului seric (grup de factori
care participă la reacţiile antigen-anticorp şi pot distruge un antigen străin pătruns în corp);
- activitate fagocitară redusă a leucocitelor.

Îngrijirile speciale necesare prematurilor

În afara primelor îngrijiri necesare imediat după naştere, valabile pentru toate categoriile de
nou născuţi , există o serie de măsuri speciale de îngrijire care se acordă prematurilor, în special celor gravi.
Aceste măsuri tind să supleeze marile deficienţe funcţionale, care pot pune în pericol viaţa prematurului.
Trebuie ca prematurii să aibă un salon special al lor, cu personal sanitar degrevat de alte atribuţii.
Vor exista halate separate pentru accesul în salon, iar portul unei măşti pe faţă este obligatoriu pentru
toate persoanele care vin în contact cu prematurii, chiar dacă sunt perfect sănătoase.

Incubatorul
Îngrijirea corectă a unui prematur grav se face prin instalarea lui într-un incubator conectat la reţeaua
electrică şi la o sursă de oxigen. Incubatorul asigură astfel:
1. Izolare faţă de mediul ambiant şi deci faţă de încărcătura bacteriană care poate exista în încăpere.
Manipularea prematurului se poate face fără ridicarea capacului incubatorului, deoarece există două
ferestre mici, rotunde (ca hublourile) în peretele lateral al capotei. Deschiderea lor permite
introducerea mâinilor pentru manevre.
2. Observarea permanentă a prematurului, deoarece acesta poate fi aşezat complet dezbrăcat în
incubator, la temperatura de 36 – 37 grade C. Se pot urmări astfelmişcările respiratorii, culoarea
tegumentelor, eventualele contracturi ale membrelor.
3. Menținerea unei temperaturi optime, necesară prematurului reglată şi controlată printr-un
termometru fixat în interiorul incubatorului.
4. Umiditatea din interiorul incubatorului este reglabilă .Prematurul are nevoie de o umiditate foarte
ridicată (70-80%), în lipsa acesteia apar dificultăți în respirație prin uscăciunea mucoaselor.
5. Oxigenarea se realizează în incubator de la o sursă de oxigen; nu este permisă o concentrație mai
mare de 40%, timp de prea multe ore, existând riscul apariţiei unei boli de ochi (fibroplazia
retrolentală, retinopatia prematurului) care poate duce la pierderea vederii.
6. Eliminarea bioxidului de carbon produs prin expiraţia prematurului se face prin nişte orificii mici,
situate la baza capotei incubatorului.

5 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
7. Există incubatoare computerizate unde, prin intermediul unor senzori fixaţi pe pielea prematurului,
se afişează permanent pe un monitor: temperatura corporală a copilului , frecvenţa respiratorie,
alura ventriculară, traseul ECG, saturaţia sângelui în oxigen .

Alimentația prematurilor
Trebuie să ţină seama de marile deficienţe funcţionale ale aparatului digestiv, astfel:
- la prematurii care au reflex de supt destul de puternic (prematurii de gradul I) alimentaţia se poate
realiza prin supt la sân sau la biberon;
- la prematurii care nu au reflexul de supt suficient de format dar pot înghiţi (prematurii de gradul
II), se foloseşte alimentaţia cu linguriţa sau cu pipeta;
- la prematurii care nu au nici putere să sugă, nici reflex de deglutiţie, alimentaţia se face prin gavaj cu
sondă "a demeure" (care rămâne pe loc).

Sonda de polietilen, având un căpăcel pentru închidere la partea superioară, se introduce prin nas,
fiind umezită în prealabil cu ser fiziologic. Ea trebuie să alunece pe peretele posterior al faringelui pentru ca
să nu intre în laringe. Adâncimea de pătrundere a sondei, pentru a ajunge în stomac, trebuie să fie egală cu
distanţa de la glabelă (articulaţia dintre oasele nazale şi osul frontal) până la apendicele xifoid (situat la
extremitatea inferioară a sternului) plus încă 3-4 cm. Sonda se solidarizează de obraz cu o fâşie de leucoplast.
Cantitatea de lapte calculată pentru o masă se introduce cu seringa, treptat, prin sondă. La sfârşit se
introduce puţină soluţie glucoză 5% pentru a nu rămâne lapte pe pereţii sondei şi se pune căpăcelul ca să nu
regurgiteze din lapte înapoi în afară. La 24-48 de ore se schimbă sonda şi nara pe care a fost introdusă, pentru
ca să nu se producă ulceraţii ale mucoasei nazale.
Alimentaţia prematurilor începe la 6-12 ore de la naştere cu administrarea de soluţie de glucoză
5% cu linguriţa, cu pipeta sau pe sonda. După alte 6-12 ore se trece la alimentaţia propriu-zisă, cu lapte.
Laptele ideal îl reprezintă cel matern.
Numai în lipsa lui se vor utiliza alte preparate.
Numărul de mese va fi pentru un prematur de gradul I sau II de 7-8 în 24 ore, la câte 3 ore interval.
Un prematur de gradul III sau IV primeşte 10 mese în 24 ore, la câte 2 ore interval.
Cantitatea totală de lapte necesară pentru o zi la un prematur se calculează după următoarea formulă
valabilă în primele 10-15 zile de viaţă:
Cv = 0,02 x V x G
Cv = cantitatea de lapte necesară în ziua V de viaţă, exprimată în grame;
V = ziua de viaţă (vârsta în zile)
G = greutatea la naştere exprimată în grame.

Cantitatea obţinută se împarte în mod egal la numărul de mese.

Exemplu: un prematur născut cu 2.000 g, cu reflex de supt insuficient dar cu o deglutiţie bună, va primi în a
8-a zi de viaţă o cantitate totală de lapte de 0,02 x 8x 2.000 = 320 g. Această cantitate se împarte la 8 mese
la câte 3 ore interval, revenind la fiecare masă 40 g, administrate cu linguriţa sau cu pipeta.

Complicațiile prematurității
Prematurii, categorie de nou – născuți cu risc crescut, pot crea adevărate surprize în evoluţia lor, prin
apariţia bruscă sau treptată a unor tulburări care trebuie cunoscute.
1. Crizele de apnee şi cianoză apar în special la prematurii gravi.
Se caracterizează prin oprirea completă a respiraţiei, oprire care poate dura de la câteva secunde până la un
minut şi care este insoţită de cianoza feţei şi extremităţilor. Crizele pot apărea spontan sau pot fi declanşate
de alimentaţie sau de o manevrare mai bruscă a copilului; pot fi însă revelatoare pentru o infecţie respiratorie
sau o hemoragie cerebro-meningeală. De regulă, respiraţia se reia spontan dar, dacă este o cauză organică,
criza se poate solda cu moartea prematurului. Tratamentul de urgenţă constă din uşoare stimulări (excitaţii)

6 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
tactile pe tegumente; oxigen pe mască, administrat cu o Fi (fracţie inspiratorie, care se stabileşte prin
calculator) sub 0,40; Miofilin 5 mg i.v., urmat apoi la câte 6 ore de doza de întreţinere de 1 mg/kgcorp;
eventual cofeină s.c. În final, dacă manevrele eşuează, ventilaţie mecanică.

2. Hemoragia cerebro-meningeală este datorită fragilităţii capilare a prematurilor , dar şi traumatismului

obstretical , la care se asociază hipoxia fetală ce însoţeşte o naştere prelungită şi laborioasă. Se poate
manifesta sub două forme:
a) hemoragia cerebro-meningeală precoce, la care manifestările apar chiar de la naştere: întârziere în
declanşarea primei respiraţii, tip de asfixie albă sau asfixie albastră, cu Apgar foarte scăzut;
b) hemoragia cerebro-meningeală tardivă, la care tulburările apar după un interval liber de câteva ore sau
chiar zile după naştere. Manifestările acestei forme sunt:
- convulsii (contracturi musculare involuntare) de diferite stare de hipertonie sau hipotonie a
musculaturii;
- paralizii ale membrelor sau ale nervilor cranieni (paralizie facială, paralizii ale globilor oculari);
- dispariţia reflexelor arhaice;
- crize de apnee şi cianoză sau alte tulburări respiratorii; stare de comă (dispariţia completă a
sensibilităţii, a reactivităţii şi a motilităţii voluntare);
- febră fără a exista vreo infecţie.

Pentru confirmarea diagnosticului de hemoragie cerebro-meningeală sunt necesare unele investigaţii şi

anume:
- puncţia lombară, care poate extrage lichid cefalo-rahidian sanguinolent sau xantocrom (gălbui). La
microscop se constată prezenţa de numeroase hematii vechi, modificate;
- echografia transfontanelară dă date imagistice despre focarul hemoragic;
- tomografia computerizată (CT) este cel mai sigur examen, arătând sediul şi mărimea focarului
hemoragic endocranian.

Tratamentul hemoragiei cerebro-meningeale a prematurului este complex şi dificil, cu rezultate nesigure. El

constă din:
a. asigurarea funcţiilor vitale (respiraţie, activitate cardiacă) cu monitorizarea lor şi , la nevoie ,
instituirea ventilaţiei mecanice;
b. montarea unei linii de perfuzie endovenoasă continuă pentru hidratare şi nutriţie endovenoasă
totală. Se administrează soluţie glucoză 5% si 10%, soluţii electrolitice (de clorură de sodiu, clorură
de potasiu, bicarbonat de sodiu), soluţii de aminoacizi, soluţie de albumină umană;
c. medicaţie hemostatică: Adrenostazin şi Etamsilat i.v., plasmă proaspătă congelată în perfuzie;
d. Manitol soluţie 10% i.v. pentru combaterea edemului cerebral care însoţeşte de regulă focarul
hemoragic;e)
e. corticosteroizi: hemisusccinat de hidrocortizon i.v. în perioada iniţială, apoi prednison per os;
f. combaterea convulsiilor cu Diazepam i.v.;
g. în cazul formării unui hematom endocranian poate fi necesară intervenţia neurochirurgicală
pentru abordarea şi evacuarea lui;
h. antibiotice pentru protejare împotriva infecţiilor intercurente care complică boala.

3. Boala membranelor hialine (detresa respiratorie) constă în formarea unei membrane care căptuşeşte
bronhiile terminale şi alveolele pulmonare, împiedicând schimburile gazoase Rezultă o insuficienţă
respiratorie acută prin tulburarea difuziunii gazelor. Cauza principală o reprezintă deficitul de surfactant,
deficit caracteristic prematurului, dar boala are şi cauze favorizante: hipotermia, hipoxia, acidoza.
Manifestările bolii încep la 2-4 ore de la naştere şi constau în dispnee cu polipnee, cianoză , chiar
dacă prematurul respiră în atmosferă de oxigen pur , alterarea stării generale. Letalitatea este ridicată.

7 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
Tratamentul este de urgenţă şi constă din:
- instilarea în trahee de surfactant natural sau sintetic. Acesta reprezintă tratamentul substitutiv,
adică de înlocuire a substanţei care este deficitară;
- oxigen pe mască sau prin cateter endonazal;
- perfuzii cu soluţie glucoză 5% şi 10% şi cu soluţie de bicarbonat de sodiu (împotriva acidozei care
însoţeşte boala).
- nutriţie endovenoasă totală cu soluţii de aminoacizi şi albumină umană; - în caz de anemie, transfuzii
cu concentrat eritrocitar izogrup, izo-Rh; - antibiotice de protecţie împotriva suprainfectării
bacteriene;
- în caz de eşec, se instituie ventilaţie mecanică;
- pe toată durata bolii se menţine monitorizarea gazelor sanguine, în funcţie de care se ajustează
administrarea oxigenului: presiunea parţială arterială a oxigenului, saturaţia sângelui în oxigen,
presiunea parţială arterială a bioxidului de carbon, pH-ul sanguin.

4. Anemia prematurului este datorată în principal zestrei reduse de fier cu care acesta vine pe lume, dar în
apariţia ei mai intervin şi alte mecanisme. Este totuşi în primul rând o anemie carenţială feriprivă, în care cea
mai scăzută este hemoglobina sanguină. Se instalează la câteva săptămâni de la naştere şi se manifestă prin
paloare, polipnee fără vreo cauză pulmonară, lipsa creşterii în greutate, tahicardie, anorexie . Profilaxia şi
tratamentul constau în administrarea precoce de fier pe cale orală, începând de la vârsta de o lună, utilizând
una din următoarele soluţii:
- picături din soluţia de Ferrum Haussmann care conţine complex polimaltozat de hidroxid de fier;
- picături de fiole care conţine gluconat feros + gluconat de mangan + gluconat de cupru;
- picături din soluţia de Fer-sol care conţine citrat de fier colină.
Nu se dau la vârste atât de mici siropuri, capsule sau drajeuri cu fier.
Dozele se calculează astfel încât să revină 5 mg/kgcorp/zi de fier elementar. Picăturile se
administrează într-o linguriţă de lapte, înaintea meselor, iar cantitatea din întreaga zi va fi fracţionată în 3
prize. În caz de vărsături, diaree sau semne care indică apariţia de colici abdominale intense după preparatul
de fier, administrarea acestuia se suspendă. Se recomandă asocierea şi cu vitamina C, care se va da din fiole
şi anume câte 1-2 ml, tot într-o linguriţă de lapte. În anumite cazuri poate fi necesară şi vitamina E.
Formele mai grave de anemie au uneori indicaţie de tratament cu eritropoietină umană
recombinantă (rHuEpo) care se administrează s.c. sau i.v. în doza de 400 u/kgcorp de 3 ori pe săptămână.
Formele cele mai severe, în care hemoglobina sanguină scade sub 6g/dl, necesită transfuzii cu
concentrat eritrocitar în doza totală de 10-15 ml. Această doză se introduce însă fracţionat, în ritm de 2-3
ml/kgcorp/oră.

5. Rahitismul carenţial se manifestă mai devreme la prematuri decât la nou-născuții la termen, prin apariţia
la 1-2 luni a cranio-tabesului (înmuierea oaselor calotei craniene în zona parieto-occipitală). Profilaxia
rahitismului carenţial trebuie să fieprecoce, din primele săptămâni de la naştere. Vitamina D se administrează
sub forma de picături din soluţii sau de comprimate bine fărâmate (pot fi diverse preparate: Sterogyl,
Vigantol, Vigantolette). Acestea se dau într-o linguriţă de lapte şi doza se calculează astfel încât să revină 400
u/kgcorp/zi. Administrarea se face în fiecare zi, dar se întrerupe dacă apar vărsături sau diaree.

6. Fibroplazia retrolentală (retinopatia prematurului) este o afecţiune oculară care duce la dezlipirea de
retină şi la cecitate (orbire) completă. Se datorează mai multor factori printre care hiperoxia (supradozarea
oxigenului administrat). Profilaxia bolii constă în supravegherea permanentă a concentraţiei oxigenului din
incubator şi administrare de vitamina E. Tratamentul bolii odată constituite este de specialitate, cu folosirea
laserului.
7. Pneumonia interstiţială plasmocelulară este denumită astfel din cauza apariţiei în interstiţiul pulmonar a
numeroase plasmocite. Este produsă de un protozoar parazit, Pneumocystis carinii, care se grefează pe
organismele cu rezistenţă antiinfecţioasă scăzută . Boala are o incubaţie de câteva săptămâni, astfel încât nu

8 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
apare imediat după naştere, ci uneori după vârsta de 3-4 luni. Se manifestă prin dispnee intensă cu polipnee
uneori peste 100 respiraţii/minut, tiraj intercostal, supra - şi substernal, cianoză perioronazală, bătăi ale
aripioarelor nazale. De notat că tusea este foarte rară, iar febra lipseşte. Diagnosticul este uneori dificil,
examenul radiologic pulmonar necaracteristic şi doar decelarea parazitului în exsudatul traheal permite
afirmarea cu certitudine a etiologiei .Boala are mortalitate ridicată. Tratamentul se face fie cu cotrimoxazol
(trimetoprim + sulfametoxazol, preparatul românesc are denumirea Tagremin), fie cu pentamidină (Lomidin)
sub forma injectabilă.

8. Infecţia cu Pseudomonas aeruginosa (bacilul piocianic) este posibilă prin contaminare în incubator,
din barbotoarele pentru oxigen, de pe mâinile personalului de îngrijire, de pe catetere, băiţele pentru
copii, etc. Bacilul poate produce leziuni cutanate cu escare, otită externă cu necroză, infecţii oculare,
bronhopneumonie, tulburări gastrointestinale, septicemie. Profilaxia este deosebit de importantă prin
respectarea riguroasă a igienei. Tratamentul se face cu cefalosporine din generaţia a III-a (Ceftriaxon,
Ceftazidim) şi gentamicină.

9. Sindromul morţii subite se întîlneşte mai frecvent la prematuri decât la nou – născuții la termen. Cauzele
sunt încă incerte, poate fi un stop respirator ireversibil prin lipsa de maturitate a centrilor respiratori sau o
displazie (formare defectuoasă a structurilor) bronhopulmonară.

Rolul AMG în acordarea îngrijirilor speciale necesare prematurilor

În cazul prematurilor, intervențiile asistentei medicale sunt mai complexe şi mai numeroase decât în
cazul nou-născuților la termen.

1. Intervenții în domeniul igienei:

- controlul curăţeniei riguroase în secţia de prematuri. Va supraveghea efectuarea dezinfecţiei
curente a pereţilor, pavimentului şi mobilierului cu Actisept sau Surfanios (sunt detergenţi
dezinfectanţi care nu degajă vapori toxici);
- intrarea în secţie numai cu halat al secţiei, încălţăminte separată;
- portul măştii pe faţă obligatoriu, chiar de către persoane sănătoase;
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun înainte de manipularea prematurilor;
- curăţirea incubatorului după fiecare ocupant şi aseptizarea lui cu unul dintre detergenţii menţionaţi.
Se va usca însă bine interiorul incubatorului prin ştergere şi aerisire, ca nu cumva să rămână particule
de detergent care sunt foarte iritante pentru piele şi mucoase;
- schimbarea frecventă a apei distilate din barbotoarele pentru oxigen, care trebuie şi ele periodic
dezinfectate.
- toaleta prematurului în regiunea perineală şi fesieră, unde , din cauza unor scaune numeroase, poate
apărea eritemul fesier, uneori eroziv. După spălarea cu blândeţe, regiunea se va unge cu Jecozinc,
soluţie uleioasă de vitamina A sau, dacă există un eritem fesier deja format, unguente cu
hidrocortizon: Fluocinolon, Neopreol, pivalat de flumetazon;- biberoanele, tetinele, linguriţele,
pipetele, cateterele nazogastrice, căniţele şi toate materialele folosite pentru alimentaţia
prematurilor trebuie perfect sterilizate; - va interzice accesul vizitatorilor şi al persoanelor străine în
secţia de prematuri.

2. Intervențiile în domeniul supravegherii continue a prematurilor :

- se va urmări apariția primei micţiuni şi prima eliminare a meconiului;
- existând riscul crizelor de apnee şi cianoză şi chiar al morţii subite, prematurii, în special cei gravi,
trebuie monitorizaţi permanent. Aşezaţi dezbrăcaţi în incubator, ei pot fi bine observaţi. Se va acorda

9 din 10
AMG III S1 - Puericultură, pediatrie și nursing specific:
Curs 2 - Îngrijirea nou-născutului cu risc crescut
atenţie culorii tegumentelor, frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii, eventualelor mişcări
anormale ale membrelor, vărsăturilor ;
- cântărirea zilnică, măsurarea temperaturii corporale, controlul regiunii perineale şi fesiere pentru a
surprinde un eritem fesier în faza incipientă;
- urmărirea modului de funcţionare a incubatorului şi reglarea parametrilor de funcţionare la
cotele indicate în funcţie de gravitatea prematurităţii: temperatura din interior, umiditatea, debitul
şi concentraţia oxigenului, umidifierea corectă a oxigenului prin barbotor, completarea apei distilate
din barbotor până la nivelul marcat pe cilindrul barbotorului, asigurarea conectării perfecte a
tubulaturii incubatorului , închiderea corectă şi completă a capotei şi a ”hublourilor”, menţinerea
permeabilităţii orificiilor pe care se evacuează bioxidul de carbon. La incubatoarele cu instalaţie de
alarmă, aceasta trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare şi să fie reglată pentru a se declanşa la
depăşirea unei anumite valori a temperaturii interioare.

3. Intervențiile privind alimentaţia prematurilor sunt deosebit de importante, dată fiind tehnica
diferenţiată şi dificilă în alimentaţia prematurilor gravi:
- acolo unde este nevoie, la prematurii fără reflex de supt şi nici de deglutiţie, alimentaţia se va face
prin gavaj. Este indicată sonda de unică folosinţă, schimbată la 24-48 de ore, când noua sondă se
introduce pe cealaltă nară.
- asistenta medicală va învăţa mama să-şi mulgă sânul manual sau cu pompiţa şi, la început, va
administra ea personal cu seringa cantitatea de lapte necesară. Ulterior poate fi învăţată mama să
facă această operaţiune, indicându-i-se în fiecare zi cantitatea de lapte pentru fiecare masă şi
manipularea în condiţii de strictă curăţenie a tuturor materialelor;
- nu trebuie omisă, la sfârşitul mesei, introducerea pe sondă a unei mici cantităţi (1- 2 ml) de soluţie
glucoză 5% pentru curăţirea sondei precum şi închiderea capătului ei exterior cu căpăcelul care
împiedică regurgitarea laptelui din stomac;
- la prematurii alimentaţi cu pipeta sau cu linguriţa, după stabilirea zilnică a cantităţii de lapte
pentru fiecare masă, asistenta medicală va administra personal alimentaţia la început; apoi va instrui
mama cum să procedeze ulterior;
- la prematurii care pot fi alăptaţi direct la sân (prematuritate uşoară), va supraveghea dacă
mama respectă regulile de igienă a alăptării şi durata ei maximă (15 minute);
- se atrage atenţia că o alimentaţie intempestivă, în grabă, sau cu lapte fie în cantitate inadecvată, fie
administrat la o temperatură necorespunzătoare, poate provoca incidente sau chiar accidente: colici
abdominale, vărsături, crize de apnee şi cianoză.

4. Intervenții pregătitoare înaintea naşterii:

- pregătirea din timp a tuturor materialelor şi instrumentelor necesare în momentul naşterii;
- verificarea bunei funcţionări a incubatorului şi a instalaţiei de oxigen;

10 din 10