Drepte paralele

Două drepte din același plan, care nu au niciun punct comun, se numesc
drepte paralele.

Exemplu:

În figura de mai jos avem dreptele a și b paralele și dreptele c și d care nu

sunt paralele.

Scriem ab și citim ”a paralel cu b”.

De asemenea, putem scrie 𝑎 ∩ 𝑏 = .

Axioma paralelelor ( axioma lui Euclid): Printr-un punct exterior unei

drepte se poate construi o unică paralelă la acea dreaptă.
Exemplu:
fie dreapta a și punctul exterior
ei, A, din figura alăturată. Dreapta d
astfel încât da este unică.
De aici obținem:
 Două drepte distincte, paralele cu o a treia sunt paralele între ele
(tranzitivitatea relației de paralelism, figura 1, de mai jos).
 Dacă două drepte sunt paralele , atunci orice dreaptă care o intersectează
pe una o intersectează și pe cealaltă (figura 2 de mai jos).
 Figura 1 Figura 2
ab, bc  ac de, s – intersectează d  s
intersectează e.

Aplicație
Se consideră figura de mai jos. Identificați trei perechi de drepte paralele
și trei perechi de drepte neparalele.
Răspuns:
 Drepte paralele: a  b, b  c, f  e.
 Drepte neparalele: a și e, d și f, b și d.
 Criterii de paralelism

Două drepte tăiate de o secantă formează 8 unghiuri care au denumiri

specifice, astfel,
 Unghiuri interne: ∢3,
∢4, ∢5, ∢6
 Unghiuri externe: ∢1,
∢2, ∢7, ∢8
 Unghiuri alterne interne:
∢4 și ∢6, ∢3 și ∢5
 Unghiuri alterne externe: ∢1 și ∢7, ∢2 și ∢8
 Unghiuri corespondente: ∢1 și ∢5, ∢2 și ∢6, ∢4 și ∢8, ∢ 3 și ∢7
 Unghiuri interne de aceeași parte a secantei: ∢4 și ∢5, ∢3 și ∢6
 Unghiuri externe de aceeași parte a secantei: ∢8 și ∢1, ∢7 și ∢2

Teoremă (1)
Două drepte paralele tăiate
de o secantă formează:
 perechi de unghiuri alterne
interne congruente:
∢4 ∢6, ∢3 ∢5;
 perechi de unghiuri alterne externe congruente: ∢1 ∢7, ∢2 ∢8;
 perechi de unghiuri corespondente congruente ∢1 ∢5, ∢2∢6, ∢4 ∢8,
∢3 ∢7;
 perechi de unghiuri interne de aceeași parte a secantei suplementare:
m(∢4)+m(∢5)= 180, m(∢3)+m(∢6)= 180;
 perechi de unghiuri externe de aceeași parte a secantei suplementare:
m(∢1)+m(∢8)= 180, m(∢2)+m(∢7)= 180.

Teoremă (2)
Dacă două drepte tăiate de o secantă formează o pereche de unghiuri
alterne interne (sau alterne externe sau corespondente) congruente atunci
dreptele sunt paralele.
Dacă două drepte tăiate de o secantă formează o pereche de unghiuri
interne (sau externe) de aceeași parte a secantei suplementare atunci dreptele
sunt paralele.
Aplicații
1. În figura alăturată avem ab
și o secantă. Folosind datele
și notațiile din figură
determinăm valoarea lui x, u, y.
Rezolvare:
y=180-28=152, u=28 (alterne interne), x=y=152 (corespondente)

2. În figura alăturată avem ab și o secantă, s. Folosind datele și notațiile din

figură determinăm valoarea lui u.
Rezolvare:
Unghiurile care au măsurile u și (u+26) au
poziție de unghiuri externe de aceeași parte a secantei
și cum ab, aceste unghiuri sunt suplementare, deci,
u+u+26=180, de unde 2u+26=180 / -26
 2u=154 / :2  u=77
 Drepte perpendiculare. Oblice.

Două drepte concurente și care formează un

unghi cu măsura de de 90 se numesc drepte
perpendiculare. Notăm ab.
Două drepte perpendiculare formează patru
unghiuri drepte.
Două drepte concurente care nu sunt
perpendiculare se numesc oblice.
Exemplu: în figura alăturată, ab iar a și c sunt oblice una față de
cealaltă.

Construcția cu echerul și cu rigla

a unei perpendiculare dintr-un punct exterior pe o dreaptă

Așezăm echerul, astfel încât una dintre laturile unghiului drept să fie pe
dreapta a şi cealaltă să fie prin punctul A. Trasăm dreapta care conține punctul
A. Prelungim dreapta dincolo de A, cu ajutorul unei rigle. Notăm cu P punctul
de intersecţie al perpendicularei cu dreapta d,
pe care îl numim piciorul perpendicularei.
Lungimea segmentului AP este distanţa de la
punctul A la dreapta a. Asemănător se
construiește perpendiculara într-un punct al
dreptei d.
Distanța de la un punct exterior la o
dreaptă este lungimea segmentului determinat
de punct și de piciorul perpendicularei din
punct pe dreaptă.
 Distanța de la un punct al dreptei la dreaptă este egală cu 0.
Exemplu: pentru figura de mai sus, distanța de la punctul A la dreapta a
este AP. Notăm: d(A, a)=AP.

Aplicație
Folosind figura de mai jos scriem trei perechi de drepte perpendiculare și
patru perechide drepte oblice una față de cealaltă.
Rezolvare:
 𝑎 ⊥ 𝑏, 𝑎 ⊥ 𝑒, 𝑑 ⊥ 𝑐
 Oblice una față de cealaltă: d și e, d și a, b și c, c și a.
 Mediatoarea unui segment
Simetria față de o dreaptă

Definiție. Dreapta care conține

mijlocul unui segment și este perpendiculară
pe acesta se numește mediatoarea
segmentului.
d ⊥ AB, d ∩ AB = O, AO = OB

Construcția cu rigla și echerul a

mediatoarei unui segment: fie un segment
AB de lungime dată, căruia îi stabilim mijlocul, O. Construim, cu echerul,
perpendiculara pe segmentul AB, în punctul O. Prelungim mediatoarea cu
ajutorul unei rigle. Notăm mediatoarea, marcăm unghiul drept și segmentele
congruente.

Construcția cu rigla negradată și compasul

a mediatoarei unui segment

Fie un segment MN; trasăm un arc de cerc

cu centrul în punctul M. Cu aceeași deschidere
a compasului, trasăm un arc de cerc cu centrul în
N. Dacă cele două arce de cerc nu se
intersectează în două puncte distincte, atunci
refacem construcția cu o deschidere mai mare a
compasului. Trasăm cu rigla dreapta determinată
de cele două puncte de intersecție ale arcelor.
 Două puncte sunt simetrice în raport cu o dreaptă, numită axă de
simetrie, dacă dreapta este mediatoarea segmentului determinat de cele două
puncte.
Exemplu:
În figura de alături Y este
simetricul lui X față de dreapta a, B
este simetricul lui A față de dreapta
a, H este simetricul lui G față de
dreapta a, R este simetricul lui Q
față de dreapta a.
Notăm,
Y= sima X, B= sima A,
H= sima G, R= sima Q

Două figuri geometrice sunt simetrice în raport cu o dreaptă, dacă

simetricul fiecărui punct al unei figuri aparține celeilalte.

Exemplu:
Alături, figura trasată cu
albastru este simetrica figurii
trasate cu roșu față de dreapta
d.
 Cercul

Fiind date un punct O și un număr

pozitiv r, se numește cerc cu centrul O și
raza r mulțimea punctelor din plan aflate la
distanța r față de punctul O.
Notație: 𝓒(O,r).
Elementele uni cerc sunt:
O – centrul cercului (punctul aflat la
aceeași distanță de toate punctele cercului);
OS – rază a cercului (un segment determinat de centru și de un punct oarecare
al cercului);
MN – coardă (segment determinat de două puncte ale cercului);
AB – diametru (coardă care conține centrul cercului); A, B – puncte diametral
opuse;
𝑀𝑁– arc de cerc este o porțiune a cercului cuprinsă între două puncte ale
cercului; 𝐴𝐵– semicerc este o porțiune a cercului cuprinsă între două puncte
diametral opuse.
Un unghi care are vârful în centrul cercului se numește unghi la centru.
Măsura unui unghi la centru este egală cu
măsura arcului cuprins între laturile sale.

Exemplu: ∢ SOR, ∢ROM, ∢MON

din figura de alături sunt unghiuri la centru.
m(∢SOR)= m(SR), m(∢ROM)= m(RM),
m(∢MON)= m(MN)
 Măsura unui cerc este de 360, iar a unui semicerc este de 180.

Aplicație
În figura de mai jos avem un cerc și punctele A, B, C, T, V aparținând
cercului astfel încât VT este diametru, m(∢VOC)= 45 iar punctele A și B
împart semicercul 𝑇𝑉 în trei arce de măsuri egale. Calculăm
m ∢TOC , m ∢TOA , m ∢VOA , m ∢BOC .

Rezolvare:
m ∢TOC = 180 − 45 = 135
m ∢TOA = m AT = 180: 3 = 60
m ∢VOA = m AV = 260 = 120
m ∢BOC = m BV + m CV = 60 + 45 = 105
 Pozițiile relative ale unei drepte față de un cerc

Fie o dreaptă d și un cerc. Dreapta d se

găsește într-una din următoarele situații:

1. Dreaptă exterioară cercului – nu are

niciun punct comun cu cercul, distanța
de la centru la d este mai mare decât
raza cercului.
d ∩ 𝒞 O, r = 

2. Dreaptă tangentă la cerc – are un punct

comun cu cercul, distanța de la centru
la d este egală cu raza, d(O, d)=OP=r.
d ∩ 𝒞 O, r = P

3. Dreaptă secantă cercului – are două

puncte comune cu cercul, distanța de
la centru la d este mai mică decât
raza.

d ∩ 𝒞 O, r = A, B
 Pozițiile relative a două cercuri

Considerăm două cercuri, 𝒞(𝑂1 , 𝑅) și 𝒞(𝑂2 , 𝑟). Acestea se găsesc într-una din
următoarele situații:

1. Cercuri exterioare – nu au niciun

punct comun și sunt situate unul în
exteriorul celuilalt. Distanța dintre
centre este mai mare decât suma
razelor, O1O2  R+r.
𝒞(𝑂1 , 𝑅)  𝒞(𝑂2 , 𝑟) =

2. Cercuri tangente exterioare – au un

punct comun și sunt situate unul în
exteriorul celuilalt. Distanța dintre
centre este egală cu suma razelor,
O1O2 = R+r

3. Cercuri secante – au două puncte

comune, distanța dintre centre este
mai mică decât suma razelor și mai
mare decât diferența razelor,
R-r O1O2 R+r.
4. Cercuri tangente interioare – au un punct
comun și sunt situate unul în interiorul
celulalt. Distanța dintre centre este egală
cu diferența razelor,
O1O2=R-r.

5. Cercuri interioare – nu au niciun punct

comun și sunt situate unul în interiorul
celuilalt. Distanța dintre centre este mai
mică decât diferența razelor, O1O2R-r.

6. Cercuri concentrice – centrele lor coincid.

O1=O2
 Divizor. Multiplu.

Un număr natural a este divizibil (se divide) cu un număr natural b dacă

există un număr natural c, astfel încât a = b ∙ c.
Dacă a = b ∙ c spunem că a este multiplu al numerelor b și c iar b și c sunt
divizori ai lui a.
Scriem 𝑎 ⋮ 𝑏 și citim „numărul a este divizibil (se divide) cu numărul
natural b”.
Scriem 𝑏 𝑎 și citim „numărul b divide numărul a”.
Exemple:
 15 ⋮ 3 deoarece 15 = 3 ∙ 5
 27 ⋮ 9 deoarece 27 = 9 ∙ 3
 7 ∕ 35 deoarece 35 = 7 ∙ 5
 11 ∕ 99 deoarece 99 = 11 ∙ 9
Orice număr natural a se divide cu 1. Scriem 𝑎 ⋮ 1 (sau 1│a), oricare ar fi
a număr natural.
Orice număr natural a se divide cu el însuși. Scriem a ⋮ a (sau a│a),
oricare ar fi a număr natural.
Numerele 1 și a sunt divizori improprii ai lui a. Toți ceilalți divizori sunt
divizori proprii.
Numărul 0 se divide cu orice număr natural. 0 ⋮ a (sau a│0), oricare ar fi
a număr natural.
Aplicații
1. Scrieți toți divizorii numărului natural 18.
Răspuns: 1, 2, 3, 6, 9, 18.
2. Scrieți toți divizorii numărului natural 50.
Răspuns: 1, 2, 5, 10, 25, 50.
3. Scrieți primii 5 multipli ai lui 7.
Răspuns: 0, 7, 14, 21, 28.
4. Scrieți toți multiplii lui 3 cuprinși între 20 și 40.
Răspuns: 21, 24, 27, 30, 33, 36, 39.
5. Stabiliți dacă următoarele numere naturale sunt multipli ai lui 9: 781,
225, 1000.
Rezolvare:
Efectuăm împărțirile:
781:9=86 rest 7, deci 781 nu este multiplu al lui 9.
225:9=25 rest 0, deci 225=925, deci 225 este multilu al lui 9.
1000:9=111 rest 1, deci 1000 nu este multiplu al lui 9.
6. Scrieți toți divizorii proprii ai lui 24.
Răspuns: 2, 3, 4, 6, 8, 12.
7. Scrieți 5 exemple de numere naturale care exact 2 divizori.
Răspuns: 2, 7, 11, 17, 23.
8. Scrieți 5 exemple de numere naturale care exact 3 divizori.
Răspuns: 4, 9, 25, 49, 121.
9. Scrieți 5 exemple de numere naturale care exact 4 divizori.
Răspuns: 6, 10, 15, 14, 21.
 Criteriile de divizibilitate cu 2, 5, 10n

1. Criteriul de divizibilitate cu 2
Dacă un număr are ultima cifră (cifra unităților) 0, 2, 4, 6 sau 8, atunci
numărul este divizibil cu 2. Dacă un număr este divizibil cu 2, atunci ultima sa
cifră (cifra unităților) este 0, 2, 4, 6 sau 8.
Numerele divizibile cu 2 se numesc numere pare.
Numerele care nu se divid cu 2 se numesc numere impare.
Exemple de numere divizibile cu 2:
7812, 10996, 3334, 9980, 5518, 10000.
2. Criteriul de divizibilitate cu 5
Dacă un număr are ultima cifră (cifra unităților) 0 sau 5, atunci numărul este
divizibil cu 5. Dacă un număr este divizibil cu 5, atunci ultima sa cifră (cifra
unităților) este 0 sau 5.
Exemple de numere divizibile cu 5:
235, 70910, 445, 79120, 6680, 5555, 990, 76505
3. Criteriul de divizibilitate cu 10n
Dacă un număr are ultimele n cifre egale cu 0, atunci numărul este divizibil
cu 10n, unde n ≥ 1. Dacă un număr este divizibil cu 10n, atunci el are ultimele n
cifre egale cu 0, unde n ≥ 1. Pentru n = 1, obținem criteriul de divizibilitate cu
10.
Exemple de numere divizibile cu 10:
70, 570, 2670, 999990, 2570, 39510.
Exemple de numere divizibile cu 100:
200, 7800, 20100, 57900, 257100.
Exemple de numere divizibile cu 1000:
7000, 45000, 102000, 799000, 5781000.
 Criteriile de divizibilitate cu 3 și 9

Dacă un număr are suma cifrelor divizibilă cu 3 (sau cu 9), atunci numărul se
divide cu 3 (sau cu 9). Dacă un număr se divide cu 3 (sau cu 9), atunci suma
cifrelor sale se divide cu 3 (sau 9).

Exemple de numere divizibile cu 3:

 111, deoarece 1+1+1=3 și 3⋮3.
 7212 deoarece 7+2+1+2=12 și 12⋮3.
 63414 deoarece 6+3+4+1+4=18 și 18⋮3.
Exemple de numere divizibile cu 9:
 63414 deoarece 6+3+4+1+4=18 și 18⋮9.
 9040527 deoarece 9+4+5+2+7=27 și 27⋮9.
 99999 deoarece 9+9+9+9+9=45 și 45⋮9.

Aplicații
1. Determinați numerele naturale de forma 20𝑥1 divizibile cu 3, unde x este
o cifră a sistemului zecimal.
Rezolvare: (2+0+x+1) ⋮ 3, de unde x poate lua valorile 0, 3, 6, 9 deci
numerele obținute sunt 2001, 2031, 2061, 2091.
2. Determinați numerele naturale de forma 𝑥4581 divizibile cu 9, unde x
este o cifră a sistemului zecimal.
Rezolvare: (x+4+5+8+1) ⋮ 9, adică (x+18) ⋮ 9 și cum x este prima cifră nu
poate lua valoarea 0, așadar avem doar x = 9 și soluția este 94581.
 Număr prim, număr compus

Oricare număr natural a, diferit de 1, are cel puțin divizorii 1 și a. Un

număr natural mai mare decât 1, care are exact doi divizori (pe 1 și pe el însuși),
se numește număr prim. Dacă are cel puțin trei divizori se numește număr
compus.
Singurul număr par prim este 2.
Pentru identificarea unui număr natural prim, procedăm astfel:
 împărțim numărul dat succesiv la toate numerele naturale prime, luate în
ordine crescătoare, până când obținem câtul mai mic decât împărțitorul;
 dacă niciuna dintre împărțirile efectuate nu are restul 0, atunci numărul
este prim;
 dacă la una dintre împărțiri restul este 0, atunci numărul este compus.
Exemple:
1. șirul numerelor naturale prime,
2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37, 41, 43, 47, ...
2. exemple de n umere naturale compuse: 4, 6, 8, 9, 10, 12, 14, 15, 16, ...
3. verificăm dacă numărul natural 491 este prim:
aplicând criteriile de divizibilitate observăm că nu se divide cu 2, 3,
sau 5.
491:7=70 rest 1, 707, împărțirea nu este cu rest 0
491:11=44 rest 7, 4411, împărțirea nu este cu rest 0
491:13=37 rest 10, 3713, împărțirea nu este cu rest 0
491:17=28 rest 15, 2817, împărțirea nu este cu rest 0
491:19=25 rest 16, 2519, împărțirea nu este cu rest 0
491:23=21 rest 8, 2123, împărțirea nu este cu rest 0
Ne oprim și concluzionăm că 491 este număr prim
 Descompunerea numerelor naturale

în produs de puteri de numere prime

Orice număr natural compus se poate scrie ca produs de puteri de numere

prime. Scrierea este unică, abstracție făcând de ordinea factorilor.
Exemplu:
Descompunem în produs de puteri de numere prime numărul 252.
Procedăm astfel:
 identificăm cel mai mic divizor prim al lui 252, 2 în acest caz.
 Efectuăm împărțirea 252 : 2, obținem câtul 126, deci
252=2126.
 Continuăm procedeul. Identificăm cel mai mic
divizor prim al lui 126, care este 2. 126:2=63. Deci
252=2263.
 Identificăm cel mai mic divizor prim al lui63, acesta
este 3 și 63=321, deci 252=22321.
 Dar 21=37, deci 252=22337, adică, 252=22327
și descompunerea este terminată.
În practică, organizăm calculele astfel: în dreapta liniei verticale
apar factorii primi ai lui 252, iar în stânga câturile împărțirilor
descrise anterior, ca alături.
Alte exemple,

1. 432=2433
2. 3575=521113
 Cel mai mare divizor comun

al două sau mai multe numere naturale

Cel mai mare divizor comun al două sau mai multe numere naturale
reprezintă cel mai mare număr natural care divide numerele date și care este
divizibil cu toți ceilalți divizori comuni. Pentru numerele a și b se notează cel
mai mare divizor comun al lor cu (a, b).

Exemplu:

D12=1, 2, 3, 4, 6, 12 - mulțimea divizorilor lui 12

D18=1, 2, 3, 6, 9, 18 - mulțimea divizorilor lui 18

D12D18=1, 2, 3, 6 - mulțimea divizorilor comuni

Cel mai mare este 6, deci (12, 18)=6. Observăm că 6 este divizibil cu
ceilalți divizori comuni.

Algoritmul de determinare

Pentru a determina cel mai mare divizor comun pentru două sau mai multe
numere naturale procedăm astfel:

 Descompunem numerele date în produs de puteri de numere prime

 Cel mai mare divizor comun (c.m.m.d.c) va fi egal cu produsul factorilor
comuni, luați o singură dată, cu exponentul cel mai mic.
Exemple:
1. Reluăm exemplul de mai sus,
12=223 18=232
Factorii comuni sunt 2 și 3. La fiecare luăm în considerare exponentul
cel mai mic, deci (12, 18)=23=6.
 2. Determinăm c.m.m.d.c pentru 144, 360 și 216.

144= 2432 360=23325 216=2333

Factorii comuni sunt 2 și 3, pentru factorul 2 exponentul cel mai mic este
3 iar pentru factorul 3 exponentul cel mai mic este 2, deci,

(144, 360, 216)= 2332=72

144= 722 360=725 216=723

Observații:
 C.m.m.d.c. al numerelor 0 și a, a- natural nenul, este: (0, a) = a.
 Două sau mai multe numere naturale care au c.m.m.d.c. egal cu 1 se numesc prime între
ele. Dacă numerele a, b sunt prime între ele, notăm

(a, b) = 1.

Exemple: (2, 5)=1; (4, 9)=1; (10, 11)=1; (35, 27)=1

Observații:

 Orice două numere prime sunt prime între ele

 Există numere compuse care sunt prime între ele
 Orice două numere naturale consecutive sunt prime între ele.
 Cel mai mic multiplu comun

al două sau mai multe numere naturale

Cel mai mic multiplu comun al două sau mai multe numere naturale
(c.m.m.m.c.) este acel multiplu comun al lor, nenul, care divide toți ceilalți
multipli comuni ai numerelor date.

Pentru a și b notăm c.m.m.m.c al lor cu a, b.

Exemplu:

M15=0, 15, 30, 45, 60, 75, ... - mulțimea multiplilor lui 15.

M10=0, 10, 20, 30, 40, 50, 60, ... - mulțimea multiplilor lui 10.

M10M15=0, 30, 60, 90, ... - mulțimea multiplilor comuni

Cel mai mic, nenul, cu proprietatea că îi divide pe ceilalți este 30.

Algoritmul de determinare

Pentru a determina cel mai mic multiplu comun pentru două sau mai multe
numere naturale procedăm astfel:

 Descompunem numerele date în produs de puteri de numere prime

 Cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c) va fi egal cu produsul factorilor
comuni și necomuni, luați o singură dată, cu exponentul cel mai mare.

Exemple:

1. Reluăm exemplul de mai sus,

10=25 15=35

Factorii comuni și necomuni sunt 2, 3 și 5. La fiecare luăm în considerare

exponentul cel mai mare, adică 1, deci 10, 15=235=30.

2. Determinăm c.m.m.d.c pentru 144, 360 și 216.

144= 2432 360=23325 216=2333

Factorii comuni și necomuni sunt 2, 3, și 5. Pentru factorul 2 exponentul
cel mai mare este 4, pentru factorul 3 exponentul cel mai mare este 3 iar pentru
factorul 5 exponentul cel mai mare este 1. Deci, 144, 360, 216=24335=2160.

2160=14415, 2160=3606, 2160=21610

Observații:
 Cel mai mic multiplu comun al două sau al mai multor numere naturale,
oricare două prime între ele, este produsul lor.
Exemple: 2, 3=6, 7, 10=70, 8,9=72
 Dacă a și b sunt două numere naturale nenule astfel încât a  b, atunci a, b =
b
Exemple:
1. 510, 5, 10=10 2. 735, 7, 35=35
 Relația dintre c.m.m.d.c. și c.m.m.m.c. al numerelor naturale a și b este
(a, b)  a, b = a  b.
 Proprietăți ale divizibilității

1. 0 ⋮ 𝑎, oricare ar fi aℕ.
2. 𝑎 ⋮ 1, oricare ar fi aℕ.
3. 𝑎 ⋮ 𝑎, oricare ar fi aℕ.
4. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑏 și 𝑏 ⋮ 𝑎, atunci a=b, oricare ar fi a, b ℕ.
5. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑏 și 𝑏 ⋮ 𝑐, atunci 𝑎 ⋮ 𝑐, oricare ar fi a, b, c ℕ.
6. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑏, atunci 𝑎 ∙ 𝑚 ⋮ (𝑏 ∙ 𝑚), oricare ar fi a, b, m ℕ.
7. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑏, atunci 𝑎 ∙ 𝑚 ⋮ 𝑏, oricare ar fi a, b, m ℕ.
8. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑛 și 𝑏 ⋮ 𝑛, atunci (𝑎 + 𝑏) ⋮ 𝑛, oricare ar fi a, b, n ℕ.
9. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑛 și 𝑏 ⋮ 𝑛, atunci (𝑎 − 𝑏) ⋮ 𝑛, oricare ar fi a, b, n ℕ.
10. Dacă 𝑎 ⋮ 𝑛 și (𝑎 + 𝑏) ⋮ 𝑛, atunci 𝑏 ⋮ 𝑛, oricare ar fi a, b, n ℕ.
11.Dacă 𝑎 ⋮ 𝑛 și (𝑎 − 𝑏) ⋮ 𝑛, atunci 𝑏 ⋮ 𝑛, oricare ar fi a, b, n ℕ.

Exemple

1. Dacă 14/a atunci 7/a. (proprietatea 5)

2. Dacă 2/a atunci 10/5a. (proprietatea 6)
3. Dacă 11/a atunci 11/3a. (proprietatea 7)
4. Dacă 7/x atunci 7/(x+35). (proprietatea 8)
5. Dacă 6/x atunci 6/(x+12y+18). (proprietatea 8)
6. Dacă 17/(x+y) și 17/x atunci 17/y.

Aplicație rezolvată:

Dacă 7/(2a+3b) arătați că 7/(9a+10b).

Rezolvare: 7/7a, 7/7b, de unde: 7/(7a+7b)

Aplicăm proprietatea 8: 7/(2a+3b)+(7a+7b), de unde 7/(9a+10b).

 Proporții
Definiție
Egalitatea a două rapoarte se numește proporție.

extrem mez

𝒂 𝒄
= , 𝒃 ≠ 0, 𝒅 ≠ 0 .
𝒃 𝒅

mez extrem

Numerele a, b, c, d se numesc termenii proporției.

Numerele a și d se numesc extremi, iar b și c se numesc mezi.
Exemplu:
21 45
=
7 15
Cele două rapoarte formează o proporție deoarece au aceeași valoare
pentru că 21 ∶ 7 = 3 și 45 ∶ 15 = 3.
Observație:
Putem obține proporții prin amplificarea sau simplificarea unui raport cu
un număr rațional diferit de zero.
32∖𝟒 8
3/4 12 =
= 28 7
9 27

Proprietatea fundamentală a unei proporții

În orice proporție, produsul extremilor este egal cu produsul mezilor.
În limbaj matematic proprietatea fundamentală a unei proporții se
redactează astfel:

𝒂 𝒄
= , 𝒃 ≠ 0, 𝒅 ≠ 0 ⟺ 𝒂 ∙ 𝒅 = 𝒃 ∙ 𝒄
𝒃 𝒅

𝒂 𝒄
➢ Dacă =𝒅, 𝒃 ≠ 0, 𝒅 ≠ 0 atunci 𝒂 ∙ 𝒅 = 𝒃 ∙ 𝒄
𝒃
și reciproc:

➢ Dacă 𝒂 ∙ 𝒅 = 𝒃 ∙ 𝒄 atunci a, b, c, d formează o proporție și

𝒂 𝒄
notăm =𝒅.
𝒃
 Proporții derivate

Pornind de la o proporție dată, putem obține alte proporții folosind

anumite procedee.
Aceste proporții se numesc proporții derivate.
Procedeele prin care putem obține proporții derivate cu aceeași termeni
sunt următoarele:
✓ schimbăm mezii între ei;
𝒂 𝑐 𝒅 𝑐
= ⟺ =
𝑏 𝒅 𝑏 𝒂
✓ schimbăm extremii între ei;
𝑎 𝒄 𝑎 𝒃
= ⟺ =
𝒃 𝑑 𝒄 𝑑
✓ inversăm rapoartele;
𝒂 𝒄 𝒃 𝒅
= ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒂 𝒄

Procedeele prin care putem obține proporții derivate cu termeni schimbați

sunt următoarele:
✓ adunăm numitorii la numărători;
𝒂 𝒄 𝒂+𝒃 𝒄+𝒅
= ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 𝒅
✓ adunăm numărătorii la numitori;
𝒂 𝒄 𝒂 𝒄
= ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃+𝒂 𝒅+𝒄

✓ scădem numărătorii din numitori;

𝒂 𝒄 𝒂 𝒄
= ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃−𝒂 𝒅−𝒄

✓ scădem numitorii din numărători;

𝒂 𝒄 𝒂−𝒃 𝒄−𝒅
= ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 𝒅
✓ înmulțim sau împărțim numitorii cu același număr (diferit de zero);
𝒂 𝒄 𝒂 𝒄
1) = ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 ∙ 𝑛 𝒅 ∙ 𝑛

𝒂 𝒄 𝒂 𝒄
2) = ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 ∶ 𝑛 𝒅 ∶ 𝑛

✓ înmulțim sau împărțim numărătorii cu același număr (diferit de

zero);
𝒂 𝒄 𝒂 ∙ 𝑛 𝒄 ∙ 𝑛
𝟏) = ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 𝒅

𝒂 𝒄 𝒂 ∶ 𝑛 𝒄 ∶ 𝑛
2) = ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 𝒅

✓ egalăm fiecare raport cu raportul dintre diferența numărătorilor și

diferența numitorilor.
𝒂 𝒄 𝒂 𝒂−𝒄
= ⟺ =
𝒃 𝒅 𝒃 𝒃−𝒅

✓ amplificăm rapoartele.

n/ 𝒂 𝒂∙𝒏
=
𝒃 𝒃∙𝒏
Aflarea unui termen necunoscut dintr-o proporție

Pentru a afla un termen necunoscut x dintr-o proporție, vom folosi

proprietatea fundamentală a proporțiilor.

𝑥 𝑐 𝑏∙𝑐
𝒂) = ⟺𝑥∙𝑑 =𝑏∙𝑐 ⟺𝑥 =
𝑏 𝑑 𝑑

𝑎 𝑐 𝑏∙𝑐
𝒃) = ⟺ 𝑎 ∙ 𝑥 = 𝑏 ∙ 𝑐 ⟺ 𝑥 =
𝑏 𝑥 𝑎

𝑈𝑛 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑒𝑚 = 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑧𝑖𝑙𝑜𝑟

𝑐𝑒𝑙ă𝑙𝑎𝑙𝑡 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑒𝑚

𝑎 𝑥 𝑎∙𝑑
𝒄) = ⟺𝑎∙𝑑 = 𝑏∙𝑥 ⟺𝑥 =
𝑏 𝑑 𝑏
𝑎 𝑐 𝑎∙𝑑
𝒅) = ⟺ 𝑎 ∙ 𝑑 = 𝑥 ∙ 𝑐 ⟺ 𝑥 =
𝑥 𝑑 𝑐

𝑈𝑛 𝑚𝑒𝑧 = 𝑃𝑟𝑜𝑑𝑢𝑠𝑢𝑙 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑒𝑚𝑖𝑙𝑜𝑟

𝑐𝑒𝑙ă𝑙𝑎𝑙𝑡 𝑚𝑒𝑧

Exemplu:
1 1 1
𝑥 1 0,5 ∙ 1
2
= ⟺ 𝑥 ∙ 3 = 0,5 ∙ ⟺ 𝑥 = 2 4
⟺𝑥= ⟺𝑥=
0,5 3 2 3 3 12
 Raport procentual
Procentele sunt rapoarte cu numitorul 100.
𝑝
Un raport de forma se numește raport procentual, se notează p% și
100
se citește „ p la sută ” sau „ p procente ”.
1. Aflarea unui procent dintr-un număr
𝒑
Pentru a calcula p% dintr-un număr a, înmulțim număr a cu .
𝟏𝟎𝟎
Exemplu:
𝟏𝟓 𝟏𝟓 𝟏𝟖𝟎 𝟐𝟕𝟎𝟎
𝟏𝟓% 𝒅𝒊𝒏 𝟏𝟖𝟎 = ∙ 𝟏𝟖𝟎 = ∙ = = 𝟐𝟕
𝟏𝟎𝟎 𝟏𝟎𝟎 𝟏 𝟏𝟎𝟎

2. Aflarea unui număr când cunoaștem p% din el

Dacă p% dintr-un număr necunoscut x este b, adică

𝒑
𝒑% 𝒅𝒊𝒏 𝒙 = 𝒃 ⟺ ∙ 𝒙 = 𝒃,
𝟏𝟎𝟎
atunci
𝒃 ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝒙= .
𝒑

Exemplu:
𝟐𝟎 𝒙 𝟑𝟓 𝟐𝟎 ∙ 𝒙 𝟑𝟓 𝒙 𝟑𝟓
𝟐𝟎% 𝒅𝒊𝒏 𝒙 = 𝟑𝟓 ⟹ ∙ = ⟹ = ⟹ = ⟹
𝟏𝟎𝟎 𝟏 𝟏 𝟏𝟎𝟎 𝟏 𝟓 𝟏
⟹ 𝒙 = 𝟑𝟓 ∙ 𝟓 ⟹ 𝒙 = 𝟏𝟕𝟓
𝟑𝟓 ∙ 𝟏𝟎𝟎
𝒙=
𝟐𝟎
3. Calculul raportului procentual
𝒂
Pentru a transforma un raport într-un raport procentual, trebuie să îl
𝒃
𝒑
scriem sub forma 𝟏𝟎𝟎.
 Exemple:
𝟗
1. Scrieți raportul sub forma unui raport procentual.
𝟐𝟓
Vom scrie:
9 𝑝 9 ∙ 100 9
= ⟹𝑝= ⟹ 𝑝 = 36 ⟹ = 36%
25 100 25 25

2. Calculați cât la sută din 320 este 80.

𝒑
𝒑% 𝑑𝑖𝑛 320 = 80 ⟹ ∙ 320 = 80 ⟹ 𝒑 ∙ 320 = 80 ∙ 100 ⟹
100
⟹ 𝒑 = 8000: 320 ⟹ 𝒑 = 25.
În concluzie, obținem că 80 reprezintă 25% din 320.

4. Creșteri și scăderi cu p%
1. Dacă un număr crește cu p%, noul număr este (100 + 𝑝)% din
numărul inițial.
2. Dacă un număr scade cu p%, noul număr este(100 − 𝑝)% din
numărul inițial.

Exemplu: Prețul unui obiect este de 200 lei.

1. Calculați noul preț dacă obiectul se scumpește cu 30%.
30
200 + 30% 𝑑𝑖𝑛 200 = 200 ∙ 1 + 200 ∙ =
100
100 30
= 200 ∙ ( + )=
100 100
100+30
= 200 ∙ 100 = (100 + 30)% 𝑑𝑖𝑛 200 = 260 𝑙𝑒𝑖
2. Calculați noul preț dacă obiectul se ieftinește cu 30%.
30
200 − 30% 𝑑𝑖𝑛 200 = 200 ∙ 1 − 200 ∙ =
100
100 30
= 200 ∙ ( − )=
100 100
100−30
= 200 ∙ = (100 − 30)% 𝑑𝑖𝑛 200 = 140 𝑙𝑒𝑖
100
5. Procente din procente
Exemplu: Prețul unui obiect este de 600 lei. Obiectul se scumpește cu
30%, și apoi se ieftinește cu 30%.
a) Calculați noul preț al obiectului.
Dacă prețul obiectului crește atunci vom avea:
130 600
(100 + 30)% 𝑑𝑖𝑛 600(𝑙𝑒𝑖 ) = ∙ = 780 𝑙𝑒𝑖 .
100 1
După această creștere urmează o reducere cu 30% din noul preț.
70 780
(100 − 30)% 𝑑𝑖𝑛 780 = ∙ = 546 𝑙𝑒𝑖 .
100 1

b) Cu ce procent s-a modificat prețul final față de cel inițial?

Prețul final este 80 % din 120 % , adică
80 120 96
∙ = = 96%.
100 100 100
Prețul final este 96% din prețul inițial.
 Mărimi direct proporţionale
Definiţie:
Două mărimi sunt direct proporționale dacă depind una de cealaltă într-un
mod direct, astfel încât dacă una crește (sau se micșorează) de un număr de ori,
atunci și cealaltă crește (sau se micșorează) de același număr de ori.

De exemplu: dacă un caiet costă 7 lei, atunci 2 caiete costă 14 lei. Observăm că dacă
numărul de caiete crește de două ori, atunci și prețul se dublează. Aceste două
mărimi: nr. de caiete și preț sunt mărimi direct proporționale (d.p.).

Numerele a1, a2, a3, … , an sunt direct proporționale cu numerele b1, b2, b3,
… , bn dacă formează șirul de rapoarte egale:

Valoarea acestor rapoarte se notează de obicei cu k și se numește coeficient

de proporționalitate.

Probleme rezolvate cu mărimi direct proporționale

Problema 1
Aflați numerele x și y astfel încât următoarele mulțimi să fie direct proporționale:
A = {1,3,6} și B = {2,x,y}.
Rezolvare:
Are loc șirul de rapoarte egale:

Problema 2
Aflați trei numere a, b și c știind că sunt direct proporționale cu numerele 2, 3 și 6, iar suma lor
este 33.
Rezolvare:
(a, b, c) d.p. (2, 3, 6)
Obs: În rezolvarea exercițiului am folosit următoarea proprietate:
Într-un șir de rapoarte egale, fiecare raport este egal cu raportul dintre suma
numărătorilor și suma numitorilor.

Problema 3
Aflați numerele a, b și c știind că sunt direct proporționale cu 3, 5 și 8, iar produsul lor este egal
cu 960.
Rezolvare:
(a, b, c) d.p. (3, 5, 8)
 Mărimi invers proporţionale
Definiţie:
Două mărimi sunt invers proporționale dacă depind una de cealaltă într-un
mod invers, astfel încât dacă una crește (sau se micșorează) de un număr de ori,
atunci cealaltă se va micşora (sau creşte) de același număr de ori.

De exemplu: dacă un muncitor termină o lucrare în 4 zile, atunci doi muncitori vor
termina lucrarea în două zile. Observăm că dacă numărul de muncitori se dublează,
numărul de zile necesar finalizării lucrării se micșorează de două ori. Aceste două
mărimi: nr. de muncitori și nr. de zile sunt mărimi invers proporționale (notăm i.p.).

Numerele a1, a2, a3, … , an sunt invers proporționale cu numerele b1, b2,
b3, … , bn dacă formează șirul de rapoarte egale:

Valoarea acestor rapoarte se notează de obicei cu k și se numește coeficient

de proporționalitate.

Egalitatea de mai sus se poate rescrie astfel:

a1∙b1 = a2∙b2 = a3∙b3 = … = an∙bn = k.

Probleme rezolvate cu mărimi invers proporționale

Problema 1
Aflați numărul a știind că mulțimile A={2,6} și B={a,3} sunt invers proporționale.
Rezolvare:
2⋅a=6⋅3
2⋅a=18
a=18:2=9

Problema 2
Aflați numerele a, b și c știind că sunt invers proporționale cu 2, 5 și 10, iar suma
lor este 24.
Rezolvare:

(a, b, c) i.p. (2, 5, 10) ⟹ a∙2 = b∙5 = c∙10 = k

Problema 3
Aflați numerele x și y știind că sunt invers proporționale cu 2 și 5, iar media lor
aritmetică este 7.
Rezolvare:
Dacă (x,y) i.p. (2,5), atunci:
 Regula de trei simplă
Regula de trei simplă e un procedeu folosit atunci când se cunosc trei
mărimi, iar a patra este necunoscută și între acestea există o relație de
proporționalitate directă sau inversă.

1.Regula de trei simplă pentru mărimi direct proporționale

Problema 1
Dacă 5 kg de mere costă 15 lei, aflați cât costă 9 kg de mere de același fel.
Rezolvare:
Scriem pe scurt datele problemei:
5 kg ………………………… 15 lei
9 kg ………………………… x lei
Stabilim (prin săgeţi) tipul de proporţionalitate:

Folosim ↑ pentru mărimile care cresc şi ↓ pentru mărimile care descresc.

Gândim: Dacă numărul de kg va creşte, atunci şi preţul va creşte

↑ ↑
5 kg ………………………… 15 lei
9 kg ………………………… x lei
Scriem proporţia şi rezolvăm:

2. Regula de trei simplă pentru mărimi invers proporționale

Problema 2
O echipă de 20 de muncitori asfaltează o stradă în 7 zile. În câte zile vor asfalta
aceeași stradă 35 de muncitori?
 Rezolvare:
Scriem pe scurt datele problemei:
20 m ………………………… 7 zile
35 m …………………………. x zile
Stabilim (prin săgeţi) tipul de proporţionalitate:
Gândim: Dacă vom mări numărul de muncitori, atunci durata de timp se va micşora.
↑ ↓
20 m ………………………… 7 zile
35 m …………………………. x zile

Scriem proporţia şi avem grijă să răsturnăm cel de-al doilea raport astfel încât ambele
săgeţi să indice acelaşi sens:
 Șir de rapoarte egale

Trei sau mai multe rapoarte care au aceeași valoare formează un șir
de rapoarte egale.
𝑎1 𝑎2 𝑎3 𝑎𝑛
= = =⋯= =𝑘
𝑏1 𝑏2 𝑏3 𝑏𝑛
Oricare două rapoarte dintr-un șir de rapoarte egale formează o proporție.
Exemplu:
2 4 6 12 200
= = = =
5 10 15 30 500
Observație: Având la dispoziție un raport putem obține oricâte rapoarte egale
cu acesta prin amplificări.
Proprietate:
𝑎1 𝑎2 𝑎3 𝑎𝑛 𝑎1 + 𝑎2 + 𝑎3 + ⋯ + 𝑎𝑛
= = =⋯= =
𝑏1 𝑏2 𝑏3 𝑏𝑛 𝑏1 + 𝑏2 + 𝑏3 + ⋯ + 𝑏𝑛
Aplicații:
𝑎 𝑏 𝑐
1. Știind că = = iar a+b+c=56, determinați numerele a, b, c.
3 4 7
Rezolvare: aplicăm proprietatea de mai sus,
𝑎 𝑏 𝑐 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 56
= = = = =4
3 4 7 3 + 4 + 7 14
De mai sus avem, a=34, a=12, b=44, b=16, c=74, c=28
𝑎 𝑏 𝑐
2. Știind că = = iar 6a-b+2c=75, determinați numerele a, b, c.
2 5 9
𝑎 𝑏 𝑐
Rezolvare: = = = 𝑘, de unde a=2k, b=5k, c=9k.
2 5 9

Înlocuind în a doua relație avem, 62k-5k+18k=75, de unde 25k=75, de

unde k=3.
Obținem, a=23, a=6, b=53, b=15, c=93, c=27

Prof. Ionela Turturean

Email: [email protected]