Cugetari memorabile

de Petre Tutea
Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa
parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.
Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers, ca oamenii au
practici sinistre în istorie.
Am avut revelatia ca în afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu,
raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur,
fiind transcendent în esenta, sediul lui nu e nici în stiinta, nici în filozofie, nici în arta. Si
cînd un filozof, un om de stiinta sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de
o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.
Acum, mai la batrînete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.
Au falsificat suta la suta alegerile. Ati citit “Complicatiile tehnicii votarii”? Nu puteam sa
votez nici eu, atît era de complicat! Pai ce-i acest ceusesc 89% pentru niste golani care
nu-s în stare sa conduca nici o gara? Incapacitatea de guvernare a astora s-ar putea sa fie
sansa hoitului român sa devina viu…
“Domnule Tutea, daca ati fi fost ales presedinte la 20 mai, prin absurd, care ar fi fost
prima hotarîre pe care ati fi luat-o?” – Prima hotarîre: privatizarea, însemnînd constructia
celor doua comune: comuna agrara, întemeiata pe gospodarul dibaci si priceput, si
comuna urbana, guvernata de întreprinderi, de acesti giganti ai lumii moderne. Si as fi
creat institute care sa sincronizeze poporul român cu toate cuceririle speciei om, mutate
în spatiul valah. Ca eu nu contest poporului român ca limba lui si geniul lui intelectual îi
permit sa mute creatiile speciei om la el acasa.
Omul, cînd e singur, poate face fel de fel de unelte. Adica devine american, spun eu. Eu
as scrie peste Statele Unite astfel:”Omul este un animal care fabrica unelte.”M-au
întrebat unii care sînt foarte filoamericani ce cred despre americani. Sînt lacatusi cosmici,
domnule, le-am zis. India, de pilda, este inferioara tehnic Americii. Nici nu încape
îndoiala: America o baga la jiletca. Da’ spiritual America e o Ghana; pe lînga India e
primitiva.
Americanii nu mor în razboi. Sînt supraînarmati. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face
economie la munitie raspunde în fata Senatului.
Eu nu pot fi americanofob decît în ceea ce priveste descompunerea religioasa în secte.
Dar din punct de vedere politic… si noi si rusii ar trebui sa avem în frescele din biserici
un Columb, caci fara el învatam acum nemteste cu dictionarele pe genunchi.
În belsugul de-acolo nu poate aparea o gîndire teologica. Americanii n-au vocatie; îl
invoca pe Dumnezeu doar ca sa le binecuvînteze pravaliile. Ei gîndesc negustoreste.
Exercita stapînirea lumii doar la casele de bani.
Antisemitismul nu e o reactie spontana a românilor, a germanilor, a polonilor, a
francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei ca spaima,
crezînd ca-l previn. Antisemitismul functioneaza dupa principiul actiunii si reactiunii. Pai
daca rabinul Moses Rosen, care e doctor si face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, îl
înjura pe Eminescu… Pai ce ar zice el daca eu l-as lua pe Moise pe faras?
Nu am fost si nu sînt antisemit, pentru ca ar însemna sa fiu anticrestin. Pentru ca, sa fim
cinstiti, Cristos nu e din Falticeni.

1
O baba murdara pe picioare, care sta în fata icoanei Maicii Domnului în biserica, fata de
un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar
ca ateu, asta moare asa, dihor.
Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un
necredincios, nu exista nici o legatura. Ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si
între un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.
Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.
Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.
Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un
pacatos. Spunea odata un preot batrîn: Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l
concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent în
ce cantitati, si te misti în sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca
cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile
legate de orgoliu si de pofta de stapîn.
Nu pot evita neplacerile batrînetii si nu ma pot supara pe Dumnezeu ca m-a tinut pîna
aproape la nouazeci de ani. Însa batrînii au o supapa foarte înteleapta: au dreptul la
nerusinare. O nerusinare nelimitata. Cînd ma gîndesc la suferintele batrînetii, îmi dau
seama ca în natura asta oarba cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul ca murim, de
cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, caci daca scoti Biblia din Europa, atunci
Shakespeare devine un glumet tragic. Fara Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului
Nobel, dormeau în craci. Stiinta si filozofia greaca sînt foarte folositoare, dar nu sînt
mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent – suverana – e Biblia.
Exista o carte a unui savant american care încearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o
prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.
Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus doua lucruri extraordinare: ca creatia
autonoma e o cocota si ca nu exista adevar în afara de Biblie. Mie mi-a trebuit o viata
întreaga ca sa aflu asta. El nu era asa batrîn cînd a dibacit chestia asta, ca era calugar
augustin… Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca în afara de Biblie nu e nici un
adevar.
Shakespeare, pe lînga Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Gaesti.
În afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel
încît si vecinatatile devin sacre în prezenta lui.
Stii unde poti capata definitia omului? – te întreb. În templu. În biserica. Acolo esti
comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar
disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul.
În biserica afli ca existi.
Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici!
În afara de carti nu traiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune,
ceilalti pentru ca o au într-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare
de constiinta.
Ceausescu n-avea masca de golan, ci masca de golan fioros. Nu mi-am închipuit ca un
golan analfabet poate sa aiba o asemenea pofta de luxurie. Vila lui de la Neptun…totul e
de aur acolo. D-aia s-a si numit “epoca de aur”…
Asa-zisul triumf al proletariatului, care a sfîrsit ca triumf al lui Ceausescu, a fost triumful
lui Golanescu si o trecere în întuneric. Asta a fost revolutia proletara. Ce s-a petrecut în

2
decembrie ’89 n-a fost o revolutie, ci o restauratie: geniul politic al poporului român a
atestat reasezarea în ordinea naturala. Asta s-a întîmplat atunci: o restauratio magna.
Fara sa ignor jertfele de la Timisoara, ma opresc la manifestatia din fata Comitetului
Central, cînd multimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întîmplat un fenomen fundamental:
reintrarea în ordinea naturala a poporului român. Cînd multimea îi refuza tiranului
încrederea, asta calca în gol. Asa a calcat Ceausescu – în gol.
Cioran e o inteligenta pura. Pai, ca sa te fîtîi ca el prin Paris, trebuie sa ai inteligenta. Ca
acolo inteligenta este! Are o singura trasatura inadmisibila în fiinta lui: e neconsolator.
Eu m-as întîlni cu Cioran în nelinistile mele, care seamana cu ale lui, iar el s-ar întîlni cu
misticismul meu în lirismul lui.
În ce priveste cearta lui cu Divinitatea, eu sper ca Cioran sa nu moara aici unde s-a
nascut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl vad împacat în amurg cu sine, cu Sfîntul
Apostol Pavel si cu Absolutul Divin, pentru a nu muri în lumea aceasta.
Ceea ce e ciudat la Cioran, nu e nelinistea de a fi om, ci nelinistea de a fi român.
Comunismul e cea mai mare aflare-în-treaba din istoria omenirii.
Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta:ba, sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului!
Adica sa manînci bine, sa bei bine, sa dormi bine si la loc comanda!
Ca sa constati ca e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sa ai doctoratul în
stiinte sociale. Orice bou vede ca nu e bun. El vede ca ma-sa rabda, nevasta rabda, copiii
rabda… vede tot si totul pute.
A te poune comunismului înseamna a apara puritatea Codului Penal. Comunistii nu
trebuie tratati ca infractori de drept comun. Ca hotii de buzunare, ca tîlharii, ca violatorii
de dame…
Comunismul e imanentism absolut: el muta complet omul în lumea asta. Comunismul
înseamna negatia omului total, ca omul total apartine la cele doua lumi:lumea trecatoare
si lumea vesnica. Or, comunismul ancoreaza în dimensiunea lumii trecatoare si în felul
asta nu e uman. Pentru ca daca îi spui unui om normal: ma, esti un animal rational
muritor si dupa tine ramîn doar viermi si minerale – îti da cu bîta în cap!
M-am gîndit sa scriu un pamflet anticomunist si m-am gîndit sa iau anticii si modernii,
cei mai mari pamfletari pe care-i întîlnesc, si sa iau de acolo cele mai acidulate imagini
sau figuri de stil. Si m-am gîndit ca e un travaliu odios, gratuit, nu face trei parale. Si am
ajuns la o intuitie mult mai corecta pentru a defini orice miscare comunista. Iau un Cod
Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infractiunilor: crime, delicte si contraventii.
Definesc crimele pe rînd, delictele pe rînd si contraventiile pe rînd, si scriu dedesubt:
comunismul e infractor la ordinea universala, naturala prezenta în acest integral Cod
Penal. Ei sînt infractori, comunistii, nu sînt oameni politici. De altfel, Douglas, ministrul
de externe al Americii, a dat o definitie a comunismului: exista în dreptul penal crime
continue si crime continuate; comunismul e o crima continua.
Comunistii sînt atît de terestri, ca eu nu i-as lasa nici sase urce în avion, si între Bucuresti
si Moscova i-as pune sa mearga pe jos, umplînd desagii cu mîncare din loc în loc…
Comunistul stie ca e animal, stie ca e rational si stie ca e absolut muritor. Dar în felul
asta, cu toata rationalitatea lui, între el si dihor nu enici o deosebire.
Comunismul, unde a triumfat, te beleste sistematic.
Rusia a demonstrat – tehnic, practic si teoretic – nulitatea comunismului.

3
Stalinismul e definitia comunismului. Unde nu e stalinism, dupa trei luni cad de la
putere, ca nu sînt în stare sa dea nici… apa. Nu se poate impune comunismul decît cu
bîta, cu parul!
Nu se poate face economie în comunism si de catre comunisti. Astia nu sînt în stare sa
conduca nici o comuna rurala. Încurca apele, înfunda fîntînile…
Comunismul este un cancer social. Unde se instaleaza, ramîne pustiu.
Atît extrema stînga, cît si extrema dreapta sînt falimentare. Comunismul, de
pilda:premisa lui majora e egalitatea reala, absoluta a oamenilor. În nici unul din
regnurile cunoscute nu exista egalitate – nici în regnul mineral, ca aurul nu e egal cu
carbunele, nici în regnul vegetal, ca plantele nu sînt egale, si nici în regnul animal, ca
pisica nu e egala cu leul, cel putin ca forta. Si nici în specia om nu functioneaza, cu atît
mai mult, principiul egalitatii. E damnat esential comunismul prin premisa lui majora:
egalitatea reala a oamenilor, care este o utopie. Si înca… da, vorba lui Berdiaev, cusurul
utopiilor nu sta în constructia lor, ci în faptul ca toate sînt realizabile. E un paradox, însa
este adevarat ca paradoxul este limita pîna la care poate merge inteligenta umana, dincolo
de care apare nimicul.
Comunistii sînt vacari: considera oamenii ca vacarii cirezile. Cum poti gîndi egalitatea
absoluta – ca asa trebuie s-o gîndesti ca sa fii comunist – cînd nici nu iesi bine în strada si
te-ntîlnesti cu ea, cu inegalitatea?
Si la comunisti sînt stapîni si slugi, dar ei sînt ipocriti, pentru ca stiu ca iegalitatea
oamenilor nu poate exista nicaieri; sînt perfect escroci, tocmai pentru ca afirma ca esenta
comunismului este egalitatea reala a oamenilor. Premisa egalitatii absolute e nula, iar
socialistii adauga putin sifon în vinul asta.
Sistemele sociale trebuie definite finalist, prin ce urmaresc. Comunistii urmaresc
egalitatea anarhica finala. Astia sînt comunistii – anarhisti! Prin finalitatea lui, marxismul
nu e ostil anarhiei, pentru ca nu poti fi egalitar decît daca esti anarhic.
Cînd se vorbeste de totalitarismul comunist e o contradictie în termeni. Totalitari nu pot
fi decît oamenii care pleaca de la întreg la parte – dupa formula aristotelica. Or,
comunistii, nu sînt totalitari. Dupa ce ma orientez? Dupa Manifestul comunist, care e
evanghelia lor, evanghelia rosie. Acolo se spune ca idealul lor e o societate fara stat, fara
clase, conceputa ca o asociere libera de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfîrsitul
Manifestului, cum zice Kautki. Comunistii sînt anarhisti la finalitate. Totalitari sînt
fascistii, hitleristii si Biserica Catolica, pentru ca si ea pleaca de la principiul aristotelic:
întregul premerge partea. Astia sînt totalitari. Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneti asta,
ca zapaciti tineretul! Daca toti îi considera pe comunisti totalitari, nu pot sa dau pe post
asta… Dar eu – ce-i în gusa si-n capusa. Nu ma dau înapoi. Nu pot sa mint.
Cei care stau sub fluviul evenimentelor, stau fie din orgoliu, fie din capacitate de
adaptare. Dat, de multe ori, adaptarea la împrejurari se cheama conformism si
conformistul se deosebeste de plosnita doar prin aceea ca ea n-are ratiune…Cei care nu
se conformeaza trag consecintele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar
adaptarea tine mai mult de biologic decît de spiritual. De pilda eu ma situez în fluviul
inform al stanilismului, care se revarsa prin stanilismul haotic anglo-saxon asupra
Europei centrale. Deci cum pot fi eu, daca încerc sa judec acest fluviu inform al
stanilismului care situeaza omul în regnul animal, cum pot eu sa scap de acet animalism?
Prin orgoliu, ma opun – si intru în temnit. Prin conformism, devin un simplu animal
adaptabil. De altfel, sa stiti un lucru:în lupta cu evenimentele politice majore omul

4
basculeaza între eroism si lasitate. Te supui evenimentelor, stiind ca singur nu le poti
înfrînge; si nu-ti convine sa candidezi la eroism.
Reactionar e cel vetust si învechit. Conservatorii mari nu sînt reactionari, pentru ca au de
partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu.
Cred ca acum la noi, ar fi optima o conducere conservatoare, realizata însa într-un climat
democratic. Adica un partid conservator, traditionalist, nationalist, într-un climat liberal.
Ca sa nu faca din conservatorism instrument de tiranie, ca eu nu pot sa accept în numele
nici unei idei sa asupresc o singura celula dintr-un om.
Constitutia liberala din 1923 nu e o opera, e o capodopera. Un rege puternic, înfasurat
într-un stat al normelor liberale: separatia puterilor si libertati cîte doreste nea Nita; nici
nu poate duce atîtea libertati!
Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindca materia îi
premerge. Prima idee de creatie reala, au adus-o în istorie crestinii.
De creat doar zeul creaza, iar omul imita. Eu cînd citesc cuvîntul creatie – literara,
muzicala, filozofica – lesin de rîs. Omul nu face altceva decît sa reflecte în litere, în
muzica sau în filozofie petece de transcendenta.
Cum sa fie creatura creator? “Hai tata, sa-ti arat mosia pe care ti-am facut-o cînd nu eram
în viata…” Pai cum sa fie creatura creator?
Omul e un animal care se roaga la ceva. Cauta un model ideal. Si uneori nimereste,
alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt
crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist,
sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune ca noi îl
respiram. Are materialitatea aerului. Seamana cu aerul. Noi sîntem crestini fara sa vrem.
Si cînd sîntem atei sîntem crestini: ca respiram crestinismul cum respiram aerul.
Crestinismul nu e ideologie, ca atunci se aseamana cu marxismul. Religia e expresia unui
mister trait, or ideologia e ceva construit.
A fi cresti înseamna a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini
absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.
Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana
a conditiei sale – acesta este omul crestin.
Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toata cultura antica precrestina. Eu sînt de
parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din
casa în casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al
epocii, nu în functie de ispravi politice.
Isus Cristos este eternitatea care puncteaza istoria.
Daca nu cunosti revelat – prin gratie divina – sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda,
povestea cu marul lui Newton, care a cazut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: “Il
tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit jusqu’a la loi de la gravitation
universelle”. Si eu spun: daca Newton gîndea pîna la Judecata de Apoi, nu descoperea
nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a
zis: Am fost inspirat. Pai scrie pe mar, sau scrie undeva în natura “ legea gravitatiei”?
Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios
creds ca exploreaza lumea interioara si exterioara cu jocul lui de ipoteze si ca descopera
ceea ce vrea el. El cauta; dar eu spun ca el cauta, nu ca afla. Sau daca afla, trebuie sa fie
ca Newton, inspirat.

5
N-ar trebui sa se vorbeasca asa mult despre democratie. Eu, în materie de democratie, nu
am nici o parere personala. Ma bizui pe doi gînditori clasici. Pe Platon si pe Aristotel.
Platon sustine ca sînt trei forme de guvernamînt degenerate:tirania, oligarhia si
democratia. Aristotel spune ca democratia este sistemul face fiecare ce vrea. Si eu am
spus: dupa cum se vede.
Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice ca democratia e singurul sistem compatibil
cu libertatea si demnitatea umana, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a
valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numarul
înlocuieste calitatea… Triumful cantitatii împotriva calitatii. Bergson a fost acuzat în
micul dictionar filozofic al lui Stalin ca e fascist.
Fara sa gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot sa ramîn indiferent la incapacitatea
democratiei de a asigura selectiunea naturala a valorilor. Democratii gîndesc corpul
social aritmetizat: numara capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul
turmei! Asta e parerea mea despre democratie.
În democratie, numai întîmplarea naste un mare sef. De pilda, un mare conducator în
democratie a fost Clemenceau, care a condus politic primul razboi mondial.
Eu, cît as fi de aristocrat în gîndire, politic trebuie sa fiu democrat. Masa e absoluta;
fiecare prost luat în parte e un prost si atît. Dar toti prostii astia, luati împreuna, sînt un
principiu istoric.
Prin însasi ordinea ei ideologica, democratia îl obliga pe idiot sa stea alaturi de geniu si
sa-i poata zice: ce mai faci, frate? Partea proasta este ca oamenii de exceptie pot ajunge
captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masa
se exprima specia. Prin individ se exprima personalitatea. Numai ca, uneori, un individ
ajunge sa influenteze foarte mult asupra maselor. Acestia sînt alesii. Istoria este facuta de
alesi. Paradoxul societatii umane este ca multimea îi produce pe conducatori, iar acestia o
conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricarei democratii burgheze. Asta e
forta constanta a democratiei. Iar extremelor – fie extremei stîngi, fie extremei drepte - ,
care violeaza ideea de echilibru social, democratia le este ostila.
Eu nu sînt democrat. Am asemanat democratia cu jigodia la cîine: nu scapa decît cei care
sînt tari.
Eu sînt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect fata de poporul român. Si pîna
la urma mi-am modificat pozitia: nu sînt democrat, sînt demofil, iubitor de popor.
Democratia totala e cimitir istoric. Noi nu sîntem în pericol, ca n-avem nici macar
democratie; un cimitir istoric presupune un trecut de viata care sa fie îngropat.
Si totusi cel mai bun sistem social e cel care pleaca de la respectul mastii de om:
democratia. Democratia e imperfecta, dar fara ea e greu de vietuit. Este un soi de haos
suportabil.
Democratia este sistemul social care face posibila existenta idiotului alaturi de geniu. Dar
ea se deosebeste de egalitarismul comunist prin lege. În democratie legea functioneaza, în
vreme ce în comunism legea nu exista; e tiranie.
Eu cred ca omul e facut de Dumnezeu si cred ca Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el.
Nu pot sa spun ca Dumnezeu a facut un om purtator de drac. Daca omul e faptura lui
Dumnezeu, dracul intra ocolit acolo, nu intra cu voia Lui.
Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa
combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezinta o poarta spre ateism.

6
Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le
spun alora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.
În fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.
Binele si raul sînt conceptelepedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.
Dumnezeu s-a revelat, dovada ca este. De fapt, vînzoleala asta haotica a lumii actuale,
framîntarea lumii actuale, ma convinge ca nu exista decît Dumnezeu. Ca totul e muritor,
si universul si omul, si ca lumea a fost facuta de Dumnezeu din nimic si o va spulbera din
orgoliul divin de-a o face din nou – considerînd ca prima lui isprava s-a înecat istoric.
În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revolutiei franceze, prima
propozitie e o idiotie absoluta sau în cel mai bun caz un sofism: Oamenii sînt egali de la
natura. Asta e ca si cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sînt inegali de la natura. Sint
inegali însisi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru si altul
imbecil. Substanta ereditara e un mister.
Egalitatea e cel mai mare dusman al libertatii.
Principiul egalitatii, pe care-l vehiculeaza democratii din lume, functioneaza în mod real
numai în religie, fiindca numai religia crestina considera oamenii egali în fata lui
Dumnezeu.
Eminescu, despre care Iorga spune ca-i expresia integrala a natiunii române, iar Blaga ca
reprezinta “ideea platonica de român”, e românul absolut. L-am definit eu: suma lirica de
voievozi.
Noica a fost o personalitate, dar a spune “epoca Noica” e ca si cum ai spune “epoca Ghita
Popescu”. Nu a fost nici macar o epoca “Nae Ionescu”, cu toate ca el într-adevar, putea
face epoca. La fel Eliade, Cioran. Face oare epoca un profesor universitar la Chicago? Iar
Cioran a spus: Eu sînt cazul Cioran – si nu cred ca s-a izmenit cînd a afirmat asta, pentru
ca, e evident, n-ati auzit de “cioranism” în România. El este, ca de altfel si Eliade, o
personalitate care s-a limitat la ea însasi. Însusi Iorga, din acest punct de vedere, i-a
ramas inferior lui Maiorescu, pentru ca Maiorescu a punctat epoca lui. Samanatorismul
lui Iorga a marcat, dar nu a facut epoca, ci poate fi considerat doar un eveniment.
Europa e formata din trei familii de popoare: familia popoarelor germene, a celor latine
si familia popoarelor slave. Parerea mea e ca dominanta e latina si spiritul european nu e
nici slav, nici german, ci latin. Latinitatea e dominanta europeana. Nu Germania. S-au
zbatut germanii, dar sînt tot subalterni, ca si slavii.
Asa, daca gîndesti omul ca european, au nemtii o expresie: a vorbi de puritate germana,
poloneza, franceza este ridicol, pentru ca popoarele Europei sînt die Fruchte einer
Promenademischung (Progeniturile unei corcituri), adica doua babe surde, cu doi cîini,
stau la taifas si dupa doua zile afla ca toti cateii fatati de catelusa nu seamana cu fiul
babei.
Evreii au geniu religios. Ei au creat doua religii, iudaica si crestina. Mai glorioase nu vad
religii în lume… Sînt o rasa superioara, sînt parintii religiei noastre. Pentru ei cultura
înseamna religie. Restul este arta si stiinta. Cultura înseamna la ei spirit si numai ei au
lasat cultura pe unde au stat, ovreii. Cultura Europei e iudaica si civilizatia e multiforma.
Iudeo-germano-latino-slava.
De ce au existat întotdeauna resentimente fata de ovrei? – Stilul lor de viata. Cînd în
Antichitate, au intrat în contact cu romanii, acestia îi întelegeau la nivelul sticlei. Nu stiau
ce sînt. Nu semanau cu romanii. Eu nu vorbesc rasial, vorbesc antropologic: pur si
simplu nu-i întelegeau.

7
În Evul Mediu, pe vremea cînd europenii aveau meseriasi-bijutieri, rusii mîncau paie.
Fara traditia asta adînca, nu se poate face supercivilizatie moderna. Xenopol spune asa:
Viciul esential al istoriei românilor, din cauza razboaielor neîntrerupte cu turcii, e absenta
de dospire îndelunga a Evului Mediu.
Extrema dreapta, ca si cea stînga, e falimentara. Omul nu e dispus, de dragul unei
minoritati numite elita, sa ajunga iobag. Nici ultimul maturator nu este dispus sa renunte
la libertate pentru ca în frunte se afla un tiran care e întelept ca Platon. Întelepciunea
aluia e de doua parale. Daca ala se realizeza utopic pe sine, cel de pe strada sufera.
Greselile gîndirii de dreapta la noi? Absolutizarea totalitarismului, care este european
falimentar. Excesele. Absolutizarea ideii totalitare, care confisca personalitatea, si mai
ales ignoranta în ceea ce priveste onestitatea lui Hitler, acestea au fost greselile. Hitler a
spus: Nu respect decît un singur cuvînt, cel dat poporului german. Iar Ribbentrop a
declarat ca Germania n-are nevoie de prieteni, ci de supusi. Pai cum poti sa mai fii
colaborator cu un asemenea imperialism?
Orice extrema este socialmente insuportabila, pentru ca e lipsita de ideea fundamentala a
oricarei societati bine organizate, ideea de echilibru. Extremele violeaza ideea de
echilibru social.
Si poporul, si foarte multi intelectuali nu pot suporta extremele, iar democratia este ostila
extremelor, care confisca – si extrema stînga si extrema dreapta – personalitatea umana.
Nu cred însa ca extrema dreapta poate fi gîndita în paralel cu cea stînga, cum se face.
Extrema dreapta nu confisca proprietatea, personalitatea legata de proprietate. Extrema
stînga e egalitara; egalitatea coercitiva e sterilizanta.
Nu stiu daca fantasticul e din nimic sau din ceva, dar ca sa fii fantastic trebuie sa fii
transsenzorial, în afara de concret si de real. Însa fantasticul nu e totuna cu misticul si la
o adica el e mult mai aproape de senzorial si foarte îndepartat de mistic: pentru ca lui îi
lipseste relatia cu misterul.
Carui barbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubesti pentru farmecul lor, si în al
doilea rînd le iubesti pentru ca fac oameni.
Eu încerc o experienta: încerc sa ma deparazitez de filosofie, de paduchernita metafizicii.
Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te
deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc în tren, nu înseamna ca zeul
meu e calea ferata.
În Evul Mediu s-a formulat de catre filozofii sireti teoria adevarului dublu: secundum
fidem – adevarul dupa credinta si secundum rationem – adevarul dupa ratiune, ca sa aiba
cale libera pentru filozofie. Adica sa rataceasca pîna îi ia dracul… Ca poti, în filozofie, sa
ratacesti pîna devii nauc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un
adevar.
La urma urmelor, are si filozofia acces la adevar, pentru ca situarea spiritului în adevar e
vocationala.
Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trancanind silogisme.
Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singura
religie: propria lor doctrina. Pe dusmani îi anuleaza social. Au o structura supranationala,
deci sînt antinaturali. Toti cei care aspira la unitatea speciei om anuleaza principiul
competitiei între popoare; anuleaza însusi principiul civilizatiei moderne, nascuta prin
lupta.

8
Generatia se naste asa: apare un cap – sau poate mai multe deodata, care sînt ancorate în
acelasi ideal. Si daca idealul este stralucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru
cei care-l urmeaza. Trebuie acceptata ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se
topesc în absolut, modelele se topesc în generatii. Cei ce devin modele sînt creatori de
epoca si de curente si astfel hotarîtori pentru cetate.
Noi am fost o generatie favorizata: ne-amm plimbat prin toate universitatile, peste toti
scriitorii, peste toti gînditorii… Si am ajuns la limitele scepticismului autohton de tip
cioranesc. Adica nu sîntem, deocamdata, fauritori de sisteme general valabile.
Generatia mea a debutat în euforia realizarii României Mari si a murit în închisorile
comuniste. Voi, care nu ati trecut prin închisori, stiti cum arata si cei care închid si cei
închisi. Aveti o perspectiva totala.
Tineretul de azi e net superior generatiei noastre. Si asta pentru ca nu este usor pentru el,
în climatul asta fioros, asa cum ne-a fost noua, într-o lume mai normala. Pai noi am trait
sub regalitate, scriam pe Palatul regal “ De închiriat” si nu pateam nimic! A venit
bolsevismul rus cu armele peste el, peste tineret, si el se scutura la mal ca rata de apa. S-a
vazut acum în rascoala din ’89… Generatia actuala e grea de glorie. Ca sa te scuturi de
bolsevism în plin bolsevism – pai cum se cheama asta?
Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epoca si stil. Nu e neaparat un întelept, ci un
suprainteligent. Geniile sînt originale, în masura în care originalitatea e posibila. În fond,
maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de
a imita mereu Divinbitatea, prin proximitatea fata de divin, geniul e mai apropiat de cer;
dar nu sînt în masura în care e apropiat sfîntul.
În fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.
Gheorghiu-Dej a fost o maimuta revolutionara; a crezut ca face si el revolutie, desi imita
bolsevismul rusesc. Adica: sa arestez oameni fara judecata, sa-i tin indefinit în temnita,
sa-i pun în regim de exterminare, sa-i ucid daca vreau – asta numea el revolutie. Asa
facea Stalin. Si Dej, imitîndu-l, credea ca e revolutionar. De fapt a fost o maimuta
balcanica – a tiranizat poporul român la adapostul armelor rusesti. Nu? Ce originalitate
are revolutia româneasca? Dar n-are nici cea ruseasca originalitate… Pai stiti cum am
definit eu revolutia ruseasca? Iacobinism tataro-mongol! Teroarea iacobina mutata în stil
tataresc la Moscova.
Dumnezeu a facut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însarcinat sa
cunoasca lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. – Originea primordiala a capacitatii de a
determina numele lucrurilor, care este o operatie logica; originea mistica a gîndirii
logice.
Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a
asudat, s-a murdarit si se spala. Gîndirea este o “spalare” a creierului. Asta ma face
cîteodata sa cred ca gîndirea nu e din creier si ca acest creier e numai un sediu… De ce
gîndirea nu e produsa de creier, care e numai un sediu? Fiindca n-o produc toate
creierele. Daca inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghita n-ar
mai fi nici o diferenta.
Eu am spus ca sînt anumite zone ale corpului social unde greva trebuie considerata crima
antinationala. Pai ia închipuiti-va ca toti brutarii din România fac greva! Nu mai mîncam
pîine?! Exista zone ale economiei unde greva trebuie sa fie, în principiu interzisa.

9
Mare noroc ca exista oameni care sînt idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara
el n-am întelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l
numim desavîrsit, daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?
Iliescu se afla în treaba. Pentru activistii de partid aflarea în treaba e metoda de lucru.
Astia sînt activisti de partid – e neobolsevismul actual al României… Pai el a declarat în
platforma-program ca admira valorile ideale ale comunismului! Cum ai spune: sînt
încîntat de dulceata si de deliciul produs în mine de cancer…
Corpul social e atît de afînat, încît, ca sopîrlele se furiseaza la conducere si ajung acolo
impostori. Exista fisuri în aparatul social si de stat prin care se prelinge încet, inevitabil,
impostura. Chiar si în cele mai stralucite cetati. Ce, credeti ca în Franta ajung sus numai
personalitati remarcabile? Cînd e vorba de personalitati, n-ai încotro, trebuie sa le imiti.
Fiindca imitatia e un fenomen social inevitabil. Dar nu poti sa imiti un prost, nici un
impostor. Cel mult îl compatimesti.
Am auzit odata un profesor de la Politehnica; am avut impresia ca asist la un balet de
ursi. Daca într-un salon, într-un colt, unul fumeaza si tace, ala e inginer… Inginerul e
practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, ca
s-a mai gasit o aplicatie, el a spus: care e, ma? Uite care… - Ca sa vezi, nici nu m-am
gîndit!
Inteligenta, oricît de mare nu e suficienta pentru a te curata de prejudecati. Cu cît
inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinica, pentru ca ai aparat s-o justifici.
Se spune despre Nae Ionescu ca scuipa inteligenta.
Definitia lui Nae Ionescu e aceasta: meditatia metafizica mutata la nivel cotidian, sau
ridicarea cotidianului la nivel filosofic. Nimeni n-a facut asta în presa pîna la el, nici
macar Eminescu. Desi a fost un foarte mare gînditor si desi ramîne cel mai mare
jurnalist, Eminescu n-a filosofat în publicistica.
Calinescu, fata de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocatie filosofica nici cît un
maturator. Nae Ionescu nu se masura în vremea lui cu nimeni. Era el însusi.
Nae Ionescu trebuie definit comportamental, în sensul ca avut o atitudine justa fata de
toate evenimentele din România. N-a gîndit însa just întotdeauna. Eu l-am apreciat mai
mult atitudinal, nu ideologic; nu-l prefer pe omul politic.
Întrebat fiind cum întelege gîndirea, în forma pura sau în exemple, Nae Ionescu a
raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamînt pentru ca ideile sa fie sesizate
senzorial si de prosti.
A spus despre Zelea Codreanu un lucru, Nae Ionescu: Eu ma screm si lui îi vine…
Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practica atît de mult. Daca ai cultul istoriei,
ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adica perspectiva
istorica asupra vietii si lumii, a dus în cimitir. Ne înecam în istorie. Pentru ca istoria nu te
învata numai sa faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor
devine discutabil prin faptul ca nu poti, la infinit, sa lucrezi la facerea ta, ci dispari si
apare altcineva care, chiar daca nu te înlocuieste, te prelucreaza. Si daca nu poti iesi din
devenire, nu poti scapa de tristete; tristetea metafizica e fructul devenirii. Sînt prosti
istoricizanti care se consoleaza prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai
culti… Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes,
exista Newton, ma rog, atîtia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie,
Cristos – dar nu ne intereseaza!

10
Istoria e întemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, aceasta ratacire a
omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Cristos, atunci s-au suprapus teandric omul
divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata.Cioran are o afirmatie extraordinara:
Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut
în istorie.
Sînt doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si
istoria.
Kant spunea ca el e propriul sau legiuitor si stapîn. Lucru la care eu am facut asa: pîrt!
Asa e el legiutor si stapîn cum sînt eu popa în cartier.
Nu e om, Kant. N-a reusit sa fie om cu toata stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se
sincronizeaza cu clopotele de la biserica, e laureat al premiului Nobel pe lînga Kant.
Eu am citit Cronica ratiunii pure ca student si am înlemnit de emotie. Acum am fata de
ea, ca mistic biblic, consideratia pe care am avut-o fata de Informatia Bucurestiului. Dar
a trebuit sa fac 80 de ani…
Legionarismul era în însesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea sa iasa cîstigator
deoarece avea la baza o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la
excesul de nationalism li s-a tras sfîrsitul legionarilor.
La comunisti, daca nu esti cu ei – sau nu mai esti cu ei – înseamna ca esti legionar. De ce
acest “sindrom legionar” la bolsevici ma întrebati? Fiindca legionarii sînt singurii români
care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul gluma si cînd îi prindea pe comunisti era
vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de gluma; asta-i punctul lor
comun cu legionarii.
Nu se poate spune ca miscarea legionara n-a fost puternica! N-a avut rezultate pozitive
fiindca extremismele sînt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-
socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionara. Deosebirea dintre
ele si miscare este aspectul religios al miscarii legionare. Nici fascismul si nici national-
socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu.
Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Îi dau ultimatum lui
Dumnezeu ca în cîteva minute sa ma trasneasca daca exista! Si apoi s-a uitat la ceas. Au
trecut minutele si a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.
Cel mai potrivit sistem social-politic este liberalismul. Pentru ca asigura elita
conducatoare,triumful personalitatii, triumful elitei conducatoare, nu-i asa, si nu
deranjeaza cu nimic mersul dogmatic al lumii crestine. În climatul creat de liberali se
poate respira spiritual si se poate progresa material, valorile miscîndu-se nederanjate de
nimeni. Democratia înseamna mai putin decît liberalismul, care are într-un anume fel si
un aspect aristocratic. Indiferent cine conduce Partidul Liberal astazi, poporul român nu
poate sa evite liberalismul, fiindca îi datoreaza crearea statului român modern si a
societatii române moderne. Ma intereseaza liberalismul biruitor în Statele Unite, în
Japonia si în vestul Europei. El devine, prin aceasta biruinta, ispititor pentru vînzoleala
din spatiul rasaritean.
Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinatie. Liberalismul favorizeaza corpul
social: te instaleaza în sistem si n-ai încotro…
E un fenomen istoric, dar puncteaza timpul si spatiul istoric cu constantele lui
extraordinar de utile. Liberalismul ofera constantele în timp si în spatiu ale ordinii
umane, cu toate ca a aparut istoric. Asa cum crestinismul a aparut istoric; dar a punctat cu
eternitatea timpul si spatiul.

11
Pe spatiul domnului astuia foarte mare care se cheama întreprinzator, pe pasii astuia se
naste toata civilizatia moderna. În urma liberalismului se afla uniformitatea, care
economiceste e sterilizanta, iar în fata lui nu se afla decît haosul.
Singurul sistem suportabil, fiindca e copatibil cu demnitatea si libertatea umana, este
liberalismul englez. Liberalismul instituie concurenta ca o competitie de valori, si nu
confiscarea umana. El are un singur defect:prin competitia dura care se practica în
liberalism, nu poate fi evitata aparitia deseurilor sociale, adica a neajutoratilor. Orice
sistem social ramîne pîna la urma un joc deschis, neterminat. Nu s-a gasit formula de
echilibru între individ si societate care sa n-aiba nici un rest.
Unde e omul, în imanenta, absolut liber? Într-o bisericuta din lemn din Maramures, unde
sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasa învaluit de ele ca si credinciosii.
Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunica
tainele care îi învaluiesc deopotriva si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca sa fii cu adevarat
liber, trebuie sa înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul
crestin: “Robeste-ma Doamne, ca sa fiu liber!” (Imitatio Christi)
Libertatea eu o aseman cu o frînghie agatata de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer,
participînd la actul mîntuirii tale crestine, sau poti sa cobori în întuneric. Bipolaritatea
libertatii. Dupa crestini, libertatea este vehicolul cu care poti sa cobori în întuneric, daca
esti vicios. Infractorii sînt primitivii actuali, pentru ca ei nu sînt adaptabili la morala
zilnica si o calca fiind liberi. Am învatat la închisoare ca omul e un animal stupid,
deoarece confisca libertatea semenilor sai. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu
îi e rusine sa îsi chinuie semenii. Oricum sîntem captivi în univers. Ne ajunge aceasta
grozavie. Dar sa intensifici aceasta captivitate pîna la nivelul puscariei – numai omul e
capabil de asemenea nebunie.
Liberatea omului e partea divina din el.
Limba româna are virtuti complete, adica poate fi vehicol a tot ce se întîmpla spiritual în
om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poti deveni vultur sau cîntaret de strana. Limba
româna are toate premisele valorice pentru a deveni o limba universala, dar nu stiu daca e
posibil acest mars istoric. Daca am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctam
universalitatea nicaieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este îndrazneala.
Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cînd esti lucid esti în fata
cimitirului. A fi lucid înseamna a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale.
Luciditatea este o categorie dizolvanta. În masura în care Dumnezeu trebuie primit, si nu
înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.
Ma întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii si i-am zis: domnule Preda,
macedoromânii nu sînt români, sînt super-români, români absoluti. Atît de napastuti si
goniti, au instinct national de fiara batuta. Iar eu si dumneata pe lînga ei, avem forta
domestica de rate. Macaim. Am stat cu macedoromâni în temnita. Îi bateau pîna îi
omorau, dar nu declarau nimic. Au o barbatie perfecta.
Manifestul comunist e avanghelia rosie a comunismului. Chiar unul din autori îl numeste
“evnghelia” lor: asa evnghelie la asa autori. E cea mai crîncena manifestare umana din
cîte am citit. Nu-i intereseaza pe Marx si pe Engels decît distrugerea legica a burgheziei
în istorie, nimicirea unei clase, chiar daca în burghezie un muncitor calificat de la uzinele
Ford are salariu cît un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanta. Sa piara burghezia!
Asta e tot continutul Manifestului. Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul
nemtesc de la Baltica la Creta într-o noapte si a salvat poporul român de la dezastru.

12
Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanta fortelor, înclinînd-o în lagarul
democratilor, într-un moment în care nu se stia în care înclina, nici în senatul francez,
nici în cel american. Ca am redus razboiul cu un an, pentru ca Hitler sa nu faca arme
speciale, ca-n Anglia nu mai ramîneau atunci decît iepurii din vizuini…
Ceea ce e curios în persoana mea e ca sînt un mistic industrialist. În planul meu din anii
’40 aveam paisprezece miliardari români. Atîta planuisem eu. Aia faceau cît paisprezece
state române de astazi. O linie ferata dubla Bucuresti – Episcopia Bihorului aia o fac în
doua veri, iar statul în vreo noua ani. E un viciu de sistem, de structura aici. Noi a trebuit
sa copiem haosul muscalesc.
Stiti ce înseamna un bun ministru? Nu sa fii bun functionar, ci sa ai vocatie de stapîn.
Cînd un ministru e functionar, se încurca în hîrtii. Iar ca prim-ministru, trebuie sa porti în
geanta imaginea ideala a României, spre care sa te misti asimptotic.
Un mister care se leaga si se dezleaga devine o problema si nu mai e mister. Misterele
sînt supranaturale si sînt singurele mijloace de iesire din înlantuirea cosmica, din limitele
comunitatii si din marginirea personala. În orice caz, daca un mister este comentat si i se
gaseste un raspuns, atunci misterul se cheama problema si raspunsul, solutie.
E adevarat ca misterul nu e comod, te nelinisteste. Dar daca misterul sr fi absent,
nelinistea metafizica a cunoasterii ar disparea si omul ar deveni mineral. Functia pozitiva
a misterului este incitatia spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect si mister se
datoreste nu numai intelectului, vocational, ci si misterului. Trebuie sa recunoastem ca
sîntem tîmpiti…
Sacerdotul crestin nu e mistagog, el nu interpreteaza misterele. Mistagog e pagînul, care
interpreteaza falsa lectura a vietii si universului – si asta se cheama mitologie. Preotul
crestin nu talmaceste misterele, ci le comunica, fiind învaluit ritualic de ele, ca si
credinciosii. Dogma euharistiei, dogma Trinitatii… ce, e de nasul unuoi popa sa le
comenteze, comporta asta comentarii?
Mistica nu e altceva decît vehicularea misterului.
A sti la scara umana, poate fi folositor – dar în nici un caz mîntuitor.
E mai mîntuitoare o rugaciune într-o biserica din Gaiesti decît Platon.
Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne.
Heidegger spune asa: ca sa iesi din anonimat, trebuie sa traiesti nelinistea perspectivei
neantului zilnic. El te îndeamna, Heidegger, sa traiesti murind absolut în fiecare zi!
Moartea ma determina sa fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pamîntului
cazînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.
Mortii antici nu sînt deloc frumosi. Numai mortii crestini sînt. Am gasit totusi la Homer
un mort de toata frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîta de Ahile. Si
plînge Ahile ca a omorît frumusetea asta de femeie… Si-atunci Tersit – vocea poporului
muncitor – se apuca sa insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi da un pumn si-l omoara –
pe poporul muncitor – ca-i obraznic si ca insulta cadavrul aleia. Aici am vazut asadar o
frumusete, desi în principiu, mortii antici nu sînt frumosi. Crestinii sînt cei care au
introdus masca frumoasa a mortului.
Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.
Sigur ca forma ideala de guvernamînt e monarhia. Monarhia ar presupune si alegeri, si
partide si ar presupune un arbitru: acest arbitru, vazînd fortele politice în conflict, alege
el, de fiecare data, dar n-o alege pe cea mai populara, ci pe cea mai adecvata interesului

13
general. Deci monarhia n-are criterii de conducere democratice. De fapt monarhia a facut
România Mare, iar democratia a mai redus-o.
Omul e guvernat pe pamînt de doua morale: de morala dogmelor, care e crestina si
eterna, adica absoluta, si de morala normelor, care, ca morala laica, e construita pe
putinatatea si imperfectiunea omului. Morala laica nu poate fi desprinsa de morala
absoluta si ea arata ca omul se misca asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge
niciodata.
Morala în sine, autonoma, e mai primejdioasa pentru religie decît ateismul. Stiinta
moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului
religios egala cu zero. Seamana cu Mersul trenurilor, dupa parerea mea. Poti s-o
schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil sa creeze o ordine
morala. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibila morala publica? Prin
înstapînirea absoluta a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie sa
porunceasca normele morale, care, fara ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decît
prin obiect. Morala publica într-un stat crestin trebuie sa stea sub imperiul certitudinii
dogmelor crestine reflectate imperfect de omul marginit. Daca nu situam Biserica
deasupra statului, ne aflam în treba si face fiecare ce vrea.
Cateheza poate sa furiseze morala – cum spune Dante – ca sarpele în razoare.
Elitele morale sînt mai presus decît cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac
judecati. Cei care fac silogisme sînt fata de adevar, cum sînt curcile alea care se încurca
printre popice.
Napoleon face adevarata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refacut ordinea
naturala, punînd parul pe haimanalele de pe ulita. Cînd a fost întrebat cum îsi explica
intrarea armatelor sale în Tarile de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Frantei se pinteau
la ele zadarnic, Napoleon a raspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare
de pe drapel! Începuse o noua filozofie a istoriei, cu Napoleon.
Am fost acuzati, noi, astia de dreapta, ca exageram puterea natiunii. Toate popoarele fac
asa. Nemtii se considera buricul pamîntului, englezii doua buricuri ale pamîntului,
francezii trei buricuri si jumatate. Fiecare crede ca neamul lui e buricul pamîntului.
Românismul a însemnat, pentru generatia noastra, sa fim noi însine. Ca a fi la stînga
înseamna a fi în pom. Fiecare popor vrea sa fie el însusi. Si am vrut si noi, astia de
dreapta, sa fim români.
Sînt român si ca român ma socot buricul pamîntului. Ca daca n-as fi român, n-as fi
nimic. Nu ma pot imagina francez, englez, german. Adica nu pot extrapola substanta
spiritului meu la alt neam. Sînt român prin vocatie. Tot ce gîndesc devine românesc.
Daca exista o stiinta a natiunii, eu sînt de meserie român.
Nationalismul poate fi practicat si cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor sa-si
traiasca traditia si istoria cu gloriile si înfrîngerile ei. Pârvan zice: etnicul e punct de
plecare si universalul punct de sosire. Eu, ca nationalist, am gîndit multa vreme ca
natiunea e punctul terminus al evolutiei universale. Cînd dispar popoarele, intram în
Turnul Babilonului.
Fara nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, daca nu are în substanta lui
ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamana cu berbecul, cu capra, cu oaia…
mul a depsit conditia de animal abia atunci cînd în el a aparut ideea nemuririi, care nu
trebuie confundata nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetica a gloriei.

14
Fara Dumnezeu omul ramîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si
merge spre nicaieri. Si el ramîne asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau
maturator. Cînd, unde si în ce scop a aparut el în calitatea asta de om? Daca se întreaba
singur si nu e un zeu în dreptul casei care sa-i reveleze data începutului, înseamna ca
omul ramîne un biet animal rational care vine de nicaieri si merge spre nicaieri.
Omul istoric mosteneste pe cel primordial, care, jucîndu-se pe frînghia libertatii, a
împletit purul cu demonicul, viata cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu
înlantuirea si, ramînînd captiv, jocul dintre el si lume, pepetuu neîmplinit, este un
amestec de sfînt si drac, chiar daca pare a fi intefgru. Sufera de toate bolile si viciile
imaginabile. Nu poate iesi singur din el si din natura.
Omul nu se poate autodefini. El se defineste prin semeni. Constatam actul individuatiei,
dar nu ne dam seama cotidian de incapacitatea autodefinirii. Eu, Petre Tutea, spun ce
cred eu despre mine si cînd ramîn singur cu mine uit si unde m-am nascut; si în
singuratate as muri de melancolie ca maimuta lui Andreev. Prezenta mea e definita de
contemporanii mei.
Drama omului este dualismul existentei lui; e alcatuit din corp si suflet si joaca între corp
si suflet la infinit. Corpul nu e etern, iar sufletul, chiar daca este, nu e convingator. Dar
nici corpul nu este, în nici un fel convingator. Capul nu are biruinta definitiva; faptul ca e
muritor îi anuleaza esentialitatea. Tot ce exista în noi si nu ne obliga sa ne sinucidem din
disperare, se cheama spirit.
Renasterea italiana, unde omul este situat în centrul universului, este eretica din punct de
vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonica. Parerea mea este ca
omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus.
Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfacuta la grad biopsihic, omul e etrn trist.
Aotonomia spirituala a omului este iluzorie si ea se misca perpetuu între Dumnezeu si
dracul. Fara credinta si Biserica, omul ramîne un simplu animal rational si muritor,
rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice
decît restul dobitoacelor. Cînd zici ca omul e un animal rational, si muritor, rationalitatea
avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decît restul
dobitoacelor. Cînd zici ca omul e un animal rational, atributul rationalitatilor îl distinge
de restul vietatilor, nescotîndu-l din perspectiva mortii absolute.Moartea devine relativa,
ca o trecere numai prin religie – stiinta, oicît de savanta, nescotînd omul decît aparent din
regnul animal. Nici o consolare ca eu ma deosebesc de elefant sau de ccapra pentru ca fac
silogisme, daca apar si dispar în mod absurd din natura.
Scara valorilor umane contine: sfîntul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia
situîndu-se infractorul. Sfîntul, eroul si geniul sînt fara voia societatii, care e obligata sa-i
recunoasca. Nimeni nu-ti contesta dreptul la existenta daca esti om obisnuit, dar nimeni
nu trebuie sa faca confuzie între tine, sfînt, erou si geniu. Oamenii sînt egali în fata legii,
adica trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu facuti identici, ca e o gogoasa…
Nimeni nu-ti contesta dreptul la o viata normala daca porti masca de om. Numai ca daca
esti mediocru, nu trebuie sa te instalezî în vîrf, pentru ca nu e nici în interesul tau. Acolo
trebuie sa stea cei dotati. Sfîntul sta în fruntea tablei valorilor pentru ca el face posibila
trairea absolutului la scara umana. Eroul se consuma facînd istorie si nedepasind sfera
laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se închina, chiar
daca fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfîntul se situeaza dintru început în

15
eternitate, eroul moare în istorie, pentru ca urma pe care o lasa el, ca om împlinit, este
fixata doar în timp si în spatiu.
Omul nu e o suma de miliarde de celule sau de organe. Ca nu sînt independente nici
ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu
poate fi gîndit decît biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decît ultima noutate
evolutionista a stiintei.
Eu disting între omul modern si omul istoric. Omul etern este omul primordial, integral
creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Lui. Iar omul istoric e omul care devine, si
raportat la acest primordial, e un fel de neom. Istoria e neomenie lui. Ca nu se poate, din
cel ce am fost întreg, sa fiu dumicat în epoci, în zile si în clipe. Omul istoric e captivul
clipelor, nu numai al anilor, lunilor, zilelor, si orelor din timpul lui Stefan cel Mare sau
de cînd vorbesc eu acum, ci si al clipelor în care îl definesc ca neom. Ca trebuie sa
acceptam: omul etern are un sinonim, homo religiosus. Omul religios e omul etern. Omul
stiintific e neomul istoric. Tot ce face el poarta pecetea preaomenescului lui.
Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.
Ordinea nu trebuie sa fie confiscatoare, ci protectoare, deoarece ordinea în afara
adevarului, e dezordine. La germani e o ordine pe care nu o simti. Chiar cînd vezi un
politist, ca o statuie, pe strada, el nu-ti apare coercitiv, ci regulator.
Originali, vorba lui Heidegger, nu sînt decît idiotii. Altminteri doar Dumnezeu e original,
iar Aristotel nu e original, ca nu face decît sa descrie opera lui Dumnezeu. Dar Aristotel,
nu încape îndoiala, e un geniu, pentru ca descrie genial opera lui Dumnezeu.
Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se darui. Eroul este o
personalitate, deoarece nu-si mai apartine.
Personalitatea e un ins care influenteaza ambianta prin simpla lui forta harismatica. Un
om cu har. Nu e nevoie sa fie savant, ci sa aiba har.
În majoritatea Dialogurilor, Platon nu rezolva nimic. Dialogurile lui sînt aporii, adica
înfundaturi. Platon e în impas permanent. În asta se vede geniul lui, fata de Kant, care e
mai plavan: el are impresia ca rezolva. Platon îsi da seama ca nu rezolva nimic.
Eu am afirmat odata într-un salon, ca Platon este miscarea spiritului înlauntru eternitatii.
Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Daca eu încerc sa gîndesc universul, trebuie sa mut
Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamna meditatia. Platon a intuit
cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.
Fata de maretia lui Cristos, Platon e un personaj maruntel si cuviincios. Pe Platon poti sa-
l scuturi si constati ca arhetipurile lui sînt filozofice, dar daca muti arhetipurile acstea în
în religia lui Cristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate,
pentru ca la el divinitatea e un simplu “demiurg”, ceea ce în greceste înseamna
“meserias”.
Cînd Charles Maurras a spus la politique d’abord (politica mai întîi), a spus un mare
adevar. Fara politica sîntem pierduti. Adica ne împungem ca berbecii unii pe altii. Un
mare om politic e un om care are har. El face posibila existenta comuna a oamenilor prin
spiritul lui de organizator si legiuitor.
Partidele politice sînt cai la carul de aur al istoriei românilor; cînd devin gloabe, poporul
român le trimite la abator.
Poporul român, din punct de vedere politic, e greu de glorie.
Pai daca îi adunam pe toti ministrii români de la 1900 la 1918, noi am fi putut furniza
Angliei si Imperiului Britanic cel putin cinci ministri… Iar cînd vorbesc de Ionel

16
Bratianu, ar trebui sa ma ridic în picioare, asa a fost de mare ca om de stat! Si a fost
inginer… Ceea ce înseamna ca politica e o arta, o vocatie.
Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vad
eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar
negustorul, rata de jos care se uita la el.
Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema Aflarea în treaba ca metoda de
lucru la români.
La întrebarile fundamentale “de ce?” si “în ce scop?” aporetica rurala româneasca
raspunde: “d-aia”.
A venit odata un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie.
Dar românul zice: merge si asa! Trebuie sa scapam de acest “mege si asa”; ca “merge si
asa” înseamna ca merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice.
La puscarie am demonstrat vreme de doua ore ca istoria românilor dezgolita de crucile de
pe scuturile voievozilor e egala cu zero. Ca doar voievozii nu s-au batut pentru ridicarea
nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.
Prima conditie a unui român este sa creada este sa creada ca poporul român este asa cum
sînt pomii, cum sînt animalele, cum e regnul vegetal sau animal… Ce face poporul
român e mai putin important decît faptul ca el este pe lume.
Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Ca n-avem un
Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornita din spatiul în care
s-a desfasurat istoric poporul român ne arata ca sîntem unul din marile popoare ale
Europei. Care cronicar spune, Costin parca – n-am fost noi “în calea rautatilor”? A reusit
vreo invazie sa-ai impuna stilul si credintele aici?
În Consiliul de Ministri am vrut sa lamurim problema aceasta, cum sa se limiteze
cresterea populatiei, iar eu am fost de parere ca românii trebuie sa se înmulteasca ca
sardelele, sa creeze o superindustrie ultramoderna, sa se înarmeze pîna în dinti si sa se
duca în vizita razboinica la popoarele vecine, culcîndu-le la pamînt. Si asta am gîndit-o
în România! Îmi spunea un ministru: Sînteti cinic, domnule director. I-am raspuns: Nu.
Sînt excesiv de patriot, domnule ministru. Eu gîndeam ca nationalist, bineînteles. N-am
avut încotro. Sînt un imperialist…
Eu am facut un haz ca secretar al Comisiei economice, spunîndu-le: Domnilor, eu as vrea
sa creasca populatia României, pîna-ntr-acolo încît la Athénée Palace sa poata sa manînce
toti mamaliga cu fasole!
Eu aveam niste planuri pentru poporul român: cucerirea Bulgariei si a Ucrainei, într-o
faza istorica, si mai tîrziu vom mai vedea… Dar nu poti cuceri cu minciuni democratice
si cu un popor din care cinci milioane manînca doar de trei ori pe saptamîna…
Cum vad participarea românilor de acum la mîntuirea lor? – Simplu. Ducîndu-se la
biserica. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta sa nu-i lase cu gura
cascata si tot ce spune un popa de la Cucuietii din Deal sa considere adevar ritualic.
La români prostia e o infractiune, caci vorba-ceea:”Poti umbla doua ore în galop prin
Bucuresti si sa nu dai de un prost”.
Întotdeauna cînd gîndesc în spiritul poporului român, ma mut cu arme si bagaje cu
speranta în viitor. Un grec, mi se pare, a spus nu stiu daca la Atena sau aici, În Bucuresti:
Noi nu mai sîntem, dar voi, românii, veti fi.

17
Grecii, cînd îsi citesc istoria gîndiriidin spatiul lor, at trebui, vorba lui Cioran, sa se
sinucida. Capata sentimentul inutilitatii si al decadentei. Adica nu mai poarta numele de
greci decît în mod geografic. Atît! Ceea ce nu e cazul cu noi.
Am facut o marturisire într-o curte cu sase sute de insi, în închisoarea de la Aiud.
Fratilor, am zis, daca murim toti aici, în haine vargate si în lanturi, nu noi facem cinste
poporului român ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el!
Un tîmpit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de
idioti! De asta numai eu am fost în stare…
În principiu, am certitudinea invincibilitatii poporului român; si ca asa cum a iesit din
impas cu Ceausescu, va iesi din orice impas. Asa cum facut Unirea Principatelor,
împotriva a trei mari puteri, otomana, austriaca si rusa si a facut unitatea înaintea unitatii
Italiei… E atît de viguros neamul asta al nostru, ca nu ma îndoiesc ca virtutile îl scot din
impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi da argumente în sprijinul credintei mele ca
poporul român nu poate fi înfrînt.
Dumezeu e român sau daca nu sînt împotriva lui! În lumea valorilor prietenia este
cîteodata o rpimejdie: ea falsifica ierarhia valorilor. Nu prin sentimentul amicitiei se
defineste o valoare, ci prin rangul uman la care-ti ridici comunitatea din care faci parte.
Mi-ar fi placut sa fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamana
cu un tîmplar ca ia un lemn murdar din noroi, îl spala si face mobila de lux.
Progresul tehnic nu e un adevar, ci o comoditate. Progresul e un util variabil. Ar fi fost
util si pentru greci avionul, sa nu se duca dintr-o cetate într-alta calare pe magar.
Nu e de conceput libertatea fa ra proprietate. Orice om trebuie sa fie considerat proprietar
individual ipotetic, chiar daca nu poseda nimic.
Pot sa fie ciuperci partidele, dar sa binevoiasca sa respecte doi termeni: taranul stapîn la
sat si întreprinzatorul stapîn în comuna urbana. Dupa aia putem urla ca la terasa.
De cele mai multe ori prostii sînt atei, intelectualisti pîna peste poate, comunitaristi si
foarte toleranti, în sensul unui dezmat al libertatii. Au o mare rezerva fata de cei care
vorbesc în termenii credintei si ai natiunii.
Prostii reprezinta ideea de repetitie goala: o iau în totdeauna de la început. Sînt invariabili
ca orice lucru neînzestrat.
Protestantismul est o religie coborîta la rangul de morala pentru gradinita de copii.
Pudoarea crestina e atît de pura, încît carnea eroticului crestin, capata pecetea spiritului,
ceea ce pîna la crestini n-a realizat nimeni.
e este ratiunea de stat? Este exercitiul nelimitat al puteri, aparent legitim care îmbraca
masca interesului public si care se exercita dincolo de bine si de rau, adica dincolo de
ordinea religioasa, morala si de drept. Cînd e vorba de stari exceptionale, ca razboiul,
insurectia, calamitatile naturale, ea îl transforma temporar pe cetatean – subiect purtator
de drepturi – în obiect al puterii politice. Ratiunea de stat nu trebuie confundata cu
tirania, stare abuziva, cu durata nelimitata – “anarhia canaliei de sus”, cum a definit-o un
francez.
Eu cred ca razboiul nu e facut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumezeu. Cum ne
da si cutremure, ne da si razboi.
Îi spuneam unui comunist sub Ceausescu: uite, ma s-ar putea ca într-un viitor razboi sa
ne bata cu maturile dusmanii, sa n-aiba nevoie de arme! Ati plantat pe spinarea fiecarui
cetatean cîte o piele de iepure. Pai atunci, s-a terminat cu soldatul.

18
Cei mai crînceni si mai straluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub
drapel, te gîndesti ca te duci la stramosi. Dar o armata care face asta e ca aceea a lui
Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.
Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidca religie am latra precum cîinii.
Ne mastem, traim, ne îmbolnavim, îmbatrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om
culmineaza în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trai. Singurul mod
de-a evita nelinistea metafizica a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în
plimbare. Cu filozofia intri în cimitir – cum a intrat prietenul meu Cioran – prin
disperare.
Cine n-a putut fi înlocuita? Religie! Iar filozofia care speculeaza autonom, face onanie
mintala. Si daca vrea sa scoata, sa extraga esentedin stiintele naturii, e parazit. Atît! Nu
îndraznesti sa spui despre religie, teologal vorbind, - daca esti cinstit – ca a fost înlocuita
de filozofie sau de stiinta. Un crestin îti spune ca advarul se definesteprin jocul celor
doua lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra daca poti!
Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare în care se
poate vorbi despre egalitate.
Nu poti sa spui ca un pigmeu este egal cu mine, pentru ca el nu-l are pe Dumnezeu, nu e
un om întreg.
Religia transforma poporul într-o masa de oameni culti.
Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a ramas religios si un
taran analfabet nu exista nici o diferenta.
Nivelul meu intelectual, chiar daca sînt savant, nu depaseste nivelul unui popa obscur din
Baragan. Pentru ca preotul ala, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatra, sta de
vorba cu absolutul.
Stiinta se misca asimptotic la absolut. Arta se misca asimptotic la absolut. Stiinta este
sediul folosului si arta este sediul placerii.
Religia este sediul adevarului transcendent în esenta si unic ca principiu unic al tuturor
lucrurilor. Religia se situeaza peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevarul
absolut unic, care e Dumnezeu. Sa vina un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o sa-mi
spuna el? O baba care cade în fata icoanei Domnului strabatuta de absolut e om, si ala e
dihor laureat.
În Ispita de pe munte – retro satana – Isus spune: “Împaratia mea nu e din lumea aceasta”
Asta-i nemaiauzit!Du-te în împaratia Lui cu trenul sau cu racheta daca poti. Nu poti!
Înotam în Univers ca mormolocii, si lumea lui Cristos se situeaza transcendent ca-n Ispita
de pe munte, în mod etern.
Tot ce se face în afara teologiei este ononie de prestigiu.
Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar
daca te situezi în afara ei si creezi o lume noua. Revolutia nu adauga nimic Ideilor lui
Platon.
Revolutia franceza n-a fost o revolutie, nici revolutia rusa n-a fost o revolutie. Nu exista
revolutii, ci doar tehnici insurectionale în batalia pentru putere (Curzio Malaparte). Daca
e o “restructurare” a omului, aceasta s-a întîmplat o singura data în timp, la aparitia lui
Cristos.
Asa am spus eu în temnita: Domnule colonel – eram sase sute de insi într-o curte închisa
– nu véti fi voi, comunistii, niciodata revolutionari pîna nu veti imita pe cel mai generos
zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Cristos. În parabola cu paia ratacita, un pastor

19
paraseste o turma întreaga în cautarea unei oi. Sa stiti, asta se cheama “unanimism moral
crestin”. Fiindca în universul lui Cristos o celula care mai palpita într-un muribund e mai
valoroasa decît toate galaxiile posibile.
Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intra la Dumnezeu e
rugaciunea. Rugaciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact
cu Dumnezeu. Gîndita crestin, rugaciunea ne arata ca umilinta înalta, iar nu coboara pe
om.
Am spus eu odata ca daca un preot din Baragan, cînd se roaga, este Dumnezeu cu el,
atunci preotul ala înlocuieste toata Academia Româna…
A încercat sa-mi explice mie un diplomat rus precum ca Moscova îsi trage radacinile de
la Roma. I-am spus ca nu se poate, pentru ca toti romanii ar fi înghetat de frig la
Moscova. Am fost întotdeauna foarte ostil rusilor, pentru ca si ei ne-au fost noua. Îmi
aduc aminte ca, într-o societate de diplomati, mi s-a spus ca rusii sînt un popor mesianic.
Le-am raspuns ca nu: rusii sînt un popor numeros cu o obraznicie mesianica si care au
preluat Bizantul, considerîndu-se continuatorii stralucirii bizantine.
Rusii au un fel de umanitate indefinibila. Am fost la Moscova si nu pot spune despre ei
ca sînt individual tirani, desi au practicat tirania. Pe de alta parte, nu cred sa fi întîlnit
vreun rus care sa fie normal; asta nu mi-o pot explica decît prin faptul ca, probabil s-au
corcit cu tatarii.
Ce-si închipuie rusii? C-a fost pus jos Hitler si ei sînt vaccinati? Au intrat într-un teren
minat: în spatiul planetar al intereselor anglo-saxone, al negustorilor astora. Daca esti în
calea unui automobil anglo-saxon, apare razboiul. Pai ce-si închipuie muscalii? Ca aia
tolereaza sa stai în calea lor? Aia s-au învatat, anglo-saxonii, sa fie stapînii lumii – si
muscalii zic niet! Ei asta-i… Pai hai sa ne batem!
I-am asemanat odata pe rusi cu vacile care dau douazeci si cinci de chile de lapte pe zi si
apoi se baliga în sistar.
Rusii sînt la fel de imperialisti ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Rusii sînt mai
perfizi. Cînd te ocupa si te declari de acord, spun ca esti progresist, iar cînd le rupi
falcile, ca esti fascist si reactionar. Rusii sînt mai abili politic decît germanii. Dovada ca
au reusit sa faca din brasoava asta rosie, din rusinea asta care e bolsevismul, o
supraputere mondiala, sa impuna Statelor Unite situarea bolsevismului la rang de
supraputere.
Ma întreba un rus cu ani în urma: Domnule Tutea, cum va explicati dumneavoastra ca
noi, rusii, întindem mîna Europei si ea o refuza sistematic? – Foarte simplu, aveti un
cancer mintal, se chiama cancer ideologic marxist-leninist. Aruncati cancerul asta la
gunoi si Europa nu numai ca va saluta, dar va si recunoaste, cum traditonal ati fost
recunoscuti, ca parteneri egali. Si atunci Europa se va întinde de la Atlantic la
Vladivostok, iar America va fi a doua Albanie…
Rusul e contraindicat la cugetare ca sifilisul la sistemul nervos. Am facut
afirmatia asta, pe care ulterior am retractat-o (ca sa nu se creada ca e vorba
de toti rusii, de marele popor rus), gîndidu-ma la Gorbaciov. Pentru ca el
spune: Situatia economica a Uniunii – vasazica dupa 70 de ani de marxism-
leninism – e catastrofica. Punct. Si apoi opteaza pentru leninism! Adica
pentru cadavrul din Piata Rosie, care a creat dezastrul asta…

20
Cultura sateasca este aparent anonima; anonimatul în aceasta sfera este o
simpla ipoteza de lucru. Nu poti spune ca la sat oamenii gîndesc în cor;
oamenii nu gîndesc în grup…La baza culturii taranesti este tot personalitatea
lor, dar o personalitate anonima, nu ca orasenii, care se semneaza unde vrei
si unde nu vrei, pe garduri si hîrtie. Adevarurile din lumea rurala rasar asa,
ca brazii, ca fagii…
Taranii formeaza o comunitate si orasenii o societate. Comunitatea e de
natura organica si societatea orasului e de natura construita. Orasenii sînt
juxtapusi, cum sînt cartofii în sac, în timp ce satenii stau în sat prin reguli de
comportare, convietuire, prin asigurarea sanatatii si echilibrului mediului
ambiant. Obstea taraneasca creeaza doar moravuri rurale, dar nu creeaza
norme pentru o cetate ca cea moderna. Cînd Ion Mihalache a creat Partidul
Taranesc si a vrut sa organizeze cetatea pe interesele rurale, i s-a obiectat ca
“domnul si doamna Mihalache vor ajunge la Cîmpulung într-o saptamîna cu
carul de boi…”
E foarte greu, cînd ai responsabilitatea a ceea ce faci, sa te pui pe scris,
fiindca scrisul te definitiveaza, în sensul ca te arata fara posibilitate de iesire.
Sfîntul are forta de coeziune a pietrei.
Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de
sfintenie e legata de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul
face ispravi, nu minuni. Lumea, acum e ancorata în cultul genialitatii ca
slavire a progresului în afara. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si
material, cu atît sîntem mai departe de esenta reala a lumii, de sfintenie.
Singurii oameni care nu pot fi suspectati ca se înfioara în fata mortii sînt
sfintii.
A fi sfînt înseamna a fi suveranul tau perfect.
M-a întrebat odata Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel.
Stii ce i-am spus? – Asta nu-i om, domnule, este toata Mediterana.
Social-democratia este laptele batut al comunismului.
Stiti ce vor social-democratii? Sa faca si bine, daca se poate, dar sa nu faca
ce trebuie. Social-democratia e anticamera comunismului. Numai ca, daca
prin social-democratie s-a intrat în comunism, nu se poate iesi din comunism
tot pe-acolo. E ca o usa care se poate deschide numai dintr-o parte. Social-
democratii n-au forta activa de lupta. Pai n-au guvernat Germania social-
democratii? Drept care au facut pe ei!
Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon si despre Cristos.
Zice colonelul: Va rog sa scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de
interne Draghici sa spuna ca sînt solidar cu dumneavoastra. – Domnule
colonel, cum sa fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, ca nu sîntem
solidari unii cu altii…

21
Am fost în tinerete de stînga din generozitate. Pentru ca, vorba-ceea: daca
pîna la 30 de ani nu esti de stînga, n-ai inima, daca dupa 30 de ani mai esti
de stînga si nu esti conservator, esti crestin. Confudam în tinerete
comunismul cu comunitarismul.
Stînga nu poate guverna. Cînd vine la putere e pustiu.
Toate formele de stînga violeaza cotidian ordinea naturala a lui Dumnezeu.
Acum vor sa-l sfinteasca pe Stefan cel Mare… A fost cea mai mare
personalitate politica si militara pe care au dat-o românii în istoria lor. Carol
I zicea: Nu veti mai da unu’ ca asta chiar daca mai traiti înca un milion de
ani. Da’cum sa faci sfînt din el? Ca el era curvar, domnule! Erou, asta-i
altceva… Un erou national fara egal. Cel mai mare. Da’ sfînt… Cum sa faci
sfînt din el?!
Este incorect sa ai dispret fata de tehnica. Eu nu sînt tehnocrat, însa recunosc
ca în batalia pentru adaptare, tehnica este universal utila. Dar asta nu
înseamna ca tehnica poarta în ea dimensiunea infinitului.
Cînd va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun –
va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu
haine.
Taranul este omul absolut.
Nae Ionescu îl concepea pe român ca pe un taran învatat, dens de credinta.
Pai nu e realitate! Cum putem muta un om în cioareci în Academia Româna?
Nu poti absolutiza taranul. Îl poti iubi ca e viguros si ca e român autentic. Ca
sigur e român! Daca eu, ca tata a fost popa si maica-mea taranca, si tot ma
îndoiesc ca sînt român, dar de un taran în cioareci nu trebuie sa te îndoiesti,
da-o încolo de treaba! Ala e român prin definitie. Ala duce cioarecii la
primarie si îi da certificat de român…Eu ma gîndesc la taran bio-istoric.
Pentru ca el e purtatorul bio-istoric al românilor. Fara cioarecii lui, aici traiau
tatarii, pecenegii, cumanii, turcii, maghiarii, germanii… Pe cioarecii lui
stam. Eu nu sînt un om pitoresc, eu sînt un om grav. Cred ca sînteti de acord
ca, la rangul mintii mele, nu sînt pitoresc. Dar în presa apar pitoresc. Si
moare de placere mass-media cînd citeste gogosile astea. Zice: aoleu, ce
dragut e asta! Eu nu sînt un om dragut, eu sînt un om solemn.
I-am spus eu parintelui Staniloaie ca nu ma consider un Socrate. Dar cum va
socotiti? Popa, zic. Si unde aveti parohia? – N-am parohie, dar spovedesc pe
unde pot.
Si eu sînt un om greoi de munte, ca Eminescu, fara sa am îndrazneala sa ma
compar cu el – un pisc. Dar si eu sînt un om greoi de munte; si de aceea,
nimic nu se desface cu suflu de destin daca ma uit în trecutul meu, cu suflu
de destin în mod necesar, ci totul este întîmplator. De aceea am fost
condamnat sa condamn adevarul. Nu sînt spontan, caut continuu, nu sînt

22
vizitat de inspiratie, totul e initiere, efort continuu rational, ca asta e initiere,
cautare personala; caut metodologic mereu o cale catre adevar si nu ajung
deloc la el. Si pîna la urma ma rezum la ce se întîmpla în templu, în biserica,
în materie de adevar. E vorba de adevar, nu e vorba de comoditate. Ca sînt
incomod, ca sînt batrîn, ca biologia vîrstei mi-a luat unele virtuti pe care le-
am avut în tinerete, asta nu ma deranjeaza. Ceea ce ma deranjeaza enorm, e
ca nu ajung la adevar cautîndu-l. Fiindca cel care-l cautanu-l afla, si-l cauta
neaflînd si, vorbind socratico-crestin, stie nestind.
Nae Ionescu le zicea unora ca ar trebui sa faca asa ca ala, aratînd cu degetul
catre mine. Da’, zice, ala ne va conduce în viitor…Si într-adevar, i-am
condus pe toti…la puscarie!
Eu sînt aristocrat prin adoptiune – ca maica-mea era taranca. Cum spune
Tudor Vianu despre Titu Maiorescu: a fost el boier? Daca nu se duceau la
Viena si în Germania, ramîneau doar niste balcanici extraordinar de
inteligenti… Si eu la fel, daca n-as avea cultura filozofica germana, as fi un
siret din Cîmpulung, mi-as permite sa ma joc de-a turca. Noi sîntem germani
de limba româna!
Se zice ca si animalele, unele simt nevoia de companie; cica elefantul si
magarul nu iubesc singuratatea. Eu ma compar cu ei. Nici lor nu le place sa
traiasca singuri. Dar ei au superioritate fata de mine. Sînt foarte invidios pe
elefant si pe magar: ei mor singuri. Se izoleaza cînd mor. Moartea magarului
e cea mai glorioasa. Printii si regii mor în fata asistentei: mor ca niste vaci…
Sînt nelinistit de batrînete si însingurat. Am un regret: ca nu m-am însurat, sa
am si eu un copil. Am un regret: ca nu m-am însurat, sa am si eu un copil.
Chiar daca sînt niste javre, copiii, dar oricum… Sînt carne din carnea… sînt
javre din carnea ta. Asa o fi vrut Dumnezeu.
En n-am tins sa devin filozof. Am vrut sa devin “legiuitor” – ceea ce e cu
totul altceva -, adica sa ma mut în altii. Legiuitorul este unul care îsi
lichideaza autoinstatisfactiile revarsîndu-se, formal sau juridic, în altii. Asta
am vrut eu. Eu m-am vazut întotdeauna legiuitor, desi n-am avut ocazia sa
fiu. Am fost sfatuitor la diferiti tîmpiti ministri. Si alunecam peste ei ca apa
peste rata… Uite, ca sa ajungi legiuitor într-un stat nu-i suficient sa fii un
mare gînditor juridic, adica gînditor al formelor ordinii în societatea umana,
ci trebuie sa ai si o spurcaciune de partid. De unul singur poti sa scrii tratate
întregi… scrii carti, dar nu faci cetate.
Desi sînt bolnav si neajutorat, nu îmi pare rau ca exist. Încerc eu sa-mi para
rau, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru ca eu constat, în mod evident, ca
exist. Ceea ce ma confisca pesimismului de a ma autonega este evidenta
existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat ca e om. N-a reusit sa
intuiasca existenta sa. Sa se traiasca pe sine. Eu nu ma pot sinucide –

23
indiferent de starea mea, sanatate sau boala – fiindca nu m-am facut eu. N-
am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am sa plec de voie din ea. Asta
este jocul fundamental al existentei mele.
Am o consolare – ca în grandoarea istorica a poporului român eu sînt o rotita
invizibila, dar sînt… As fi fost neconsolat daca n-as fi trait convingerea
ferma ca îmi face cinstea suferintei un mare popor. Asta m-a salvat de la
nebunie. Adica nu fac puscarie pentru ca reprezint un trib de negri, ci un
mare popor, greu de istorie si de viitorul lui stralucit. Asta m-a consolat.
Eu, în tinerete, am fost un om de extrema stînga. Si la maturitate, de extrema
dreapta. Iar acum ma consolez cu calitatea mea de român întreg. Jocul acesta
pe scara de valori politice nu ma mai intereseaza. S-a stins în mine acum
setea de putere. N-o mai am. M-as bucura însa de un lucru – e chiar ceea ce
nu mi-a placut si am fost toata viata silit sa fac, fiindca sînt sarac: sa fiu
sfatuitor. Atît.
Eu, daca ma bate un român, ma consider maghiar sau evreu. Nu pot ofensa
neamul meu în nici un individ. Pentru mine, toti românii sînt egali români.
Nu stiu daca sînt înteles: românii n-au nici un viciu dupa mine si sînt egali.
… Dumnezeu stie cît de Socrate sînt! Eu nu ma socotesc decît o oarecare
fiinta gînditoare. Gîndesc si spun ceea ce gîndesc. E bine? E rau? Eu spun
ceea ce cred ca trebuie sa spun. N-am facut niciodata altfel, dar, în
comunism, nimeni nu lua în seama ceea ce spuneam. Spusele mele erau
consemnate la Securitate, au avut ei grija sa mi le faca… arhiva. Cine va
vrea sa-mi studieze gîndirea va trebui sa bata la usa acestei onorabile
institutii. Sper ca odata si-odata usa asta se va deschide. Nu numai pentru
consemnarea “gîndirii lui Tutea”, ci si pentru alte consemnari.
Nu-mi pot face autobiografia, fiindca nu ma intereseaza trecutul meu, pe
care îl detest! N-am nimic comun cu mine în trecut. Stiti cînd începe viata
mea? Acum, cînd vorbesc cu dumneavoastra… Si asa mereu. Traiesc ca sa
scap de amintirile gretoase care puncteaza existenta mea; traiesc, ca sa ma
detasez, principiul actualitatii. Ca sa scap de obsesia trecutului dramatic,
contorsionat, dezgustator pe anumite laturi, nu-i asa, si neomenesc – ma
situez în principiul actualitatii. V-am spus: nu fac biografie, nici
autobiografie, traiesc principiul actualitatii permanente… Eu am fost Petre
Tutea.
Am avut si discipoli… Nu se putea sa nu am discipoli, fiindca sînt un om
vorbaret. Toata suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fara
restrictii…
A fost întrebat un taran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre
Tutea! Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozavie!

24
Eu, de la vîrsta de cinci ani, - asa mi s-a spus mereu – eram cam inteligent.
Am intrat în scoala cum intra leul în cireada: o manînca toata. Singurul lucru
pe care nu l-am putut face în scoala a fost idiotia partiala, plastica: nu
puteam desena un ou.
Cînd am vazut, în închisoare, ca tot regimul care mi se aplica e inoperant –
puteam eu, ca om, sa-mi explic asta? Si atunci m-am gîndit ca exista o forta
supracosmica, transcendenta, numita Dumnezeu. Numai El putea face
isprava asta, ca eu sa scap de înlantuire. Pentru ca, personal, nu ma pot dez-
lantui si elibera. Iar a vietui acolo, la închisoare, fara asistenta Lui nu se
poate; au fost oameni care au murit… Atunci s-a nascut în mine credinta
nelimitata în atotputernicia si atotbunatatea divina.
Am devenit un gînditor crestin cînd mi-am dat seama ca fara revelatie, fara
asistenta divina, nu pot sti nici cine sînt, nici ce este lumea, nici daca are
vreun sens sau nu, nici daca eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul
singur. Cînd mi-am dat seama ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul
existentei umane si universale.
Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu. Destinul nu opereaza la mine.
Întîmplarile au alergat peste mine, dar n-au reusit sa ma nimiceasca. Asta m-
a dus cu gîndul la Dumnezeu, care e situat deasupra întîmplarilor vietii mele.
Eu am fost asemanat cu Socrate. Atît el, cît si eu, în actele cautarii, cautam
la scara noastra de oameni neaflînd si stim nestiind. Atît. Socrate a fost
pentru mine un model existential. Dar raportat la Isus îsi pierde semnificatia.
El a cautat un zeu. Eu, de plida, nu-l caut, ca-l am.
Ati întîlnit cumva, prin locurile pe care le-ati strabatut sau pe vreun
bulevard, cuvîntul “tutism” sau “tutianism”? N-am facut scoala, desi si Nae
Ionescu a gustat din mine. Nimeni nu a intrat în contact cu mine fara sa ia
ceva în traista.
Am o rugaminte fata de Cioran: sa nu ma mai supradimensioneze, pentru ca
aceasta exagerare, venind de la o personalitate ca a lui, îmi sadeste în suflet,
sau intensifica în mine, sentimentul dureros al neîndeplinirii. Acest
sentiment este fructul întîlnirii dintre eul concret si ideal.
Eu am scris mult la viata mea, dar nu cred ca scrierile mele sînt antologice si
nici elocvente pentru evolutia spirituala a personalitatii mele. Poate eu
însumi m-am împiedicat sa ma realizez.
M-a întrebat cineva odata: Ma Petrica, tu cînd te asezi la masa de scris cum
scrii? – Sînt emotionat de fila goala. Prima mea grija e sa nu fiu pîndit de
demonul originalitatii. Urmaresc sa nu fiu original si sa fiu cuviincios. – Esti
inspirat? – Nu, nu sta niciodata un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu.
Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin… Am doua nelinisti; sa nu se afle
în expunerea mea nici o inadvertenta terminologica si nici o impietate.

25
Nu ma intereseaza daca memoria mea se va pastra vesnic sau daca or sa ma
uite oamenii. Eu, care sînt mistic, am doua feluri de pagînism: nu pot suporta
prostii, adica nu ma pot detasa de deliciile inteligentei; si pe urma, în vreme
ce la crestini suferinta e calea regala a mîntuirii, eu nu pot suporta nici o
suferinta fizica. Or, asta e model homeric, model pagîn.
Nu ma intereseaza trecutul. De cîte ori ma întreaba cineva cînd m-am nascut,
spun ca într-unul din anii trecuti.
De cînd am iesit din puscarie mi se fac din cînd în cînd perchezitii si sînt luat
la Securitate pentru ancheta. La început ma anchetau grade mici. Acum am
ajuns la nivel de colonel. Unul din astia m-a întrebat zilele trecute de ce
ponegresc regimul la Restaurantul Scriitorilor. I-am raspuns: Domnule
colonel, eu la Restaurantul Scriitorilor întîlnesc tot felul de lume: oameni
destepti, imbecili, scriitori, curve si popi. Eu nu stiu cu care din astia stati
dumneavoastra de vorba. Dar, decît sa va spuna ei, mai bine sa va spun eu
cine sînt: sînt român, nationalist, crestin, ortodox si militarist. Parerea mea
este urmatoarea: trebuie sa ne înmultim ca sardelele, sa ne înarmam pîna-n
dinti si sa terminam cu popoarele limitrofe, caci n-au ce cauta în Europa.
Visul meu e ca fiecare baba româna sa mulga vaca cu casca militara pe cap.
Eu nu sînt orgolios deloc. Dar daca cineva ma calca pe nojite, mi-aduc
aminte ce-am fost.
Toata viata am dorit sa ajung în clanul conducator, pentru a face oamenilor
binele cu carul…
Treisprezece ani de închisoare… Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne
dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut… M-au arestat
acasa. Nici nu tin minte anul… Cînd m-au anchetat am lesinat din bataie.
Iacata ca n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la
Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sînt aici. De
multe ori îmi doream sa mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul
sa ma sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot sa
povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul român
spunîndu-i ca în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati.
M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastra, dom’le? – N-
am vorbit, dom’le. – Cum n-ai vorbit? – Pai împotriva voastra vorbeste tot
poporul român. Ce sa mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani munca silnica
fara motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca sa fac recurs. La
cine sa fac recurs, la Dumnezeu?
Am fost solicitat, în închisoare, sa scriu pentru revista Glasul patriei, ca si
Nichifor Crainic. Mi s-a parut ciudat sa fii arestat si sa scrii, sa meditezi.
Adica sa spui: va multumesc ca m-ati arestat! Asta era o porcarie

26
nemaipomenita, sa obligi un detinut sa scrie. El poate sa-si scrie memoriile,
dar nu pentru tine, ala care-l persecuti…
Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de taran din
Muscel. La închisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de rîs. Si
toti din generatia mea au simtit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa
marturisesc ca sînt tîmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe
românul, ma lasam schingiuit pîna la moarte. Eu nu stiu daca vom fi
apreciati pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar
declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa
suferi pentru un ideal în mod fizic.
Am o legenda, dar legenda mea nu acopera ideea de statuie. Nu sînt candidat
la rangul de mare personalitate. Oricum, mi-e groaza de o posteritate pur
legendara. Înainte eram obsedat de ideea ramînerii a ceva dupa mine. Acum
ma mai intereseaza ce ramîne dupa mine ca zapada de anul trecut. M-am
fîtîit asa, un pic, în epoca… Eu nu îmi supravietuiesc. Ca sa ramîi în epoca
trebuie sa fii genial, or eu am fost numai inteligent.
Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am aparat interesele României în
mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferinta. Si convingerea mea este ca
suferinta ramîne totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu.
Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popa, zice, pai dumneavoastra va risipiti
asa, va poate fura oricine… Zic: uite, parinte, eu, zic, am adoptat conceptia
regelui Frantei în materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre
cartof. Cînd au venit cartofii din America, taranii nu-i cultivau. “Sa mîncam
noi buruiana asta din pamînt…” Ce a zis regele Frantei? “Ma, seamana, ma,
cartofi pe mosia mea si, cînd or vedea taranii ca îi pazesc, or sa-si dea seama
ca-s lucru bun. Lasati-i sa fure, ca asa se raspîndesc cartofii în tara.”
Odata, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv ca fac
specula. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au raspuns. Si atunci mi-am adus
aminte de vorba unui prieten de la Cluj: “Cu idei, frate, cu idei!”
Uneori ma preocupa ideea “operei” mele. Pentru ca om de stat nu am fost,
profesor nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci – ce sînt? Ca nici ultimul
parazit care creste în cutele societatii nu sînt… Pesemne ca sînt cineva dificil
de fixat.
“Ce mai faceti, domnu’ Tutea?” – Ma simt asemeni unui vultur trist, care
înaltat la zenit urineaza asupra veacului douazeci cu un dispret crestin.
Am purtat ideile si credinta precum poarta vîntul microbii.
Un umanist pur, adica indiferent religios, practica formele vietii de jungla,
împingînd cruzimea pîna la forma gratuita a bestialitatii tigrului. Vremea
noastra este plina de astfel de exemplare.

27
Umanismul este una din formele grave ale ratacirii omului modern, care
pleaca din antropocentrismul Renasterii. În Renastere, “titanii” s-au umflat
prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei însisi si au
crezut ca s-au descoperit ca oameni.
Omul – javra asta bipeda, pe care eu îl consider “animal prost”, homo stultus
– atunci cînd se screme sa faca singur ordine, adica cînd practica umanismul,
îl înlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicaieri Dumnezeu n-a avut de furca cu
dracul mai mult decît în sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adica, unde s-a nascut
umanismul în Renastere.
Cu ungurii nu putem avea probleme militare: daca dam drumul la toti caii
din Ardeal, fara calareti, în doua ceasuri se pisa în Budapesta.
(Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare
voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul ca l-a si batut. Si
are mai ales meritul ca a coborît morala absoluta prin tepele puse în cur la
nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frica sa n-o furi tu de
la tine. Asta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Pai fara asta istoria românilor e o
pajiste cu miei!
SFÎRSIT

28