Management Si Legislatie Sanitara

MANAGEMENT
SI
LEGISLATIE SANITARA
SUPORT DE CURS ANUL 3 – A.M.G.

CUPRINS
CAPITOLUL 1: FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

SANITARA .................................................................................................................................................. 1
1.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI ..................................................................................................... 1
1.2 DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI
SANITARE.......................................................................................................................................... 3
CAPITOLUL 2: STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI
SANITARE .................................................................................................................................................. 4
2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE.......................................................................... 4
2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA ......................................... 4
2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA LA NIVELUL UNEI
UNITATI SANITARE ........................................................................................................................ 5
2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI
SANITARE.......................................................................................................................................... 5
2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI .................................................................................................. 5
2.4.2 ELABORAREA STRATEGIEI ........................................................................................................... 6
2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI.................................................................................................... 7
CAPITOLUL 3: SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE ..................... 9
3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA .................................................................................... 9
3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR ........................................... 9
CAPITOLUL 4: SISTEMUL INFORMATIONAL ................................................................................... 12
4.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL ................................................................................ 12
4.2 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL ................................................................................ 14
4.3 DEFICIENTELE MAJORE IN SISTEMUL INFORMATIONAL ...................................................... 15
CAPITOLUL 5: SISTEMUL ORGANIZATORIC AL UNEI UNITATI SANITARE .......................... 16
5.1 DEFINIREA NOTIUNILOR DE ORGANIZARE PROCESUALA SI ORGANIZARE
STRUCTURALA .............................................................................................................................. 16
5.2 DEFINIREA NOTIUNII DE STRUCTURA ORGANIZATORICA................................................... 16
CAPITOLUL 6: MANAGERII SI LEADERSHIP .................................................................................... 18
6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL .......................... 18
6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP ...................................................................................... 19
CAPITOLUL 7: METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL
SANITAR ................................................................................................................................................... 22
7.1 METODA DIAGNOSTICARII ............................................................................................................. 22
7.2 SEDINTA .............................................................................................................................................. 23
7.3 DELEGAREA........................................................................................................................................ 24
CAPITOLUL 8: FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA .............................. 26
8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE.......................................................................................... 26
8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE .......................................................................... 26
8.3 SERVICIILE MEDICALE SPITALICESTI ......................................................................................... 27
CAPITOLUL 9: FINANTAREA SECTORULUI SANATATII ............................................................... 32
CAPITOLUL 10: ADMINISTRAREA SPITALELOR ............................................................................. 34
CAPITOLUL 11: RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR ........................................ 35
11.1 RECRUTAREA, SELECTIA SI INCADRAREA PERSONALULUI MEDICAL ............................ 35
11.2 FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI ............................................................... 36
11.3 EVALUAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI .................................................................... 37
11.4 MOTIVAREA PERSONALULUI ...................................................................................................... 38
CAPITOLUL 12: PROCESUL DE PREGATIRE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE
ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA IN ROMANIA .......................................... 40
12.1 EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA .......... 40
12.2 FORMAREA IN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL SI IN PROFESIA DE MOASA ............. 41
12.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL SI RESPECTIV
ASISTENT MEDICAL GENERALIST............................................................................................ 42
12.3.1 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL ........................................ 42
12.3.2 TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL GENERALIST .................... 42
12.3.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE IN PROFESIA DE MOASA ...................................... 43
CAPITOLUL 13: POLITICI DE SANATATE PENTRU TOTI IN SPATIUL EUROPEAN-21 DE
OBIECTIVE PENTRU SEC. XXI........................................................................................................... 44
21 DE OBIECTIVE PENTRU SECOLUL XXI ......................................................................................... 44
CAPITOLUL 14: DIRECŢII DE REFORMA A SISTEMULUI SANITAR ROMANESC ................. 46
14.1 OBIECTIVELE, PRINCIPIILE SI SCOPUL REFORMEI SISTEMULUI SANITAR ROMANESC
........................................................................................................................................................... 46
14.1.1 COMPLETAREA CADRULUI LEGISLATIV ............................................................................... 47
14.1.2 INTRODUCEREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE ................................................ 47
14.1.3 DIVERSIFICAREA MECANISMELOR DE GENERARE A RESURSELOR ................................ 48
14.1.4 ASIGURAREA UNEI MAI BUNE ACCESIBILITATI A POPULATIEI LA SERVICII ............... 49
14.1.5 PRIVATIZAREA INSTITUŢIILOR SANITARE ............................................................................. 49
14.1.6 DESCENTRALIZAREA SERVICIILOR SANITARE ..................................................................... 50
14.1.7.ACHIZIŢII PUBLICE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE .......................................................... 50
14.2 PROGRAME NATIONALE DE SANATATE ................................................................................... 51
CAPITOLUL 15: ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA IN ROMANIA ......................................... 53
15.1 SANATATEA PUBLICA, CONCEPT SI OBIECTIV AL SOCIETATII MODERNE ..................... 53
15.2 ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA ......................................................................................... 53
15.2.1 AUTORITATILE DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE SANATATE PUBLICA ........................... 53
15.2.2 ATRIBUTIILE AUTORITATILOR DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE SANATATE PUBLICA . 54
CAPITOLUL 16: ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI
FAMILIEI .................................................................................................................................................. 56
16. 1 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI............... 56
16.1.1 ISTORICUL MINISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI ............................................................ 56
16.1.2 PREZENTAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI .................................................... 56
16.1.3. ATRIBUŢIILE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI ........................................................ 57
16.1.4 STRUCTURA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI .......................................................... 58
16.1.5. DIRECŢIILE DE SĂNĂTATE PUBLICA JUDEŢENE SI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI ..... 58
16.2 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI ASIGURARILOR SOCIALE DE
SANATATE ...................................................................................................................................... 58
16.2.1 BENEFICIARII SISTEMULUI DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE ............................... 59
16.2.2 DREPTURILE ASIGURATILOR ................................................................................................. 60
16.2.3 FINANTAREA SERVICIILOR MEDICALE .................................................................................. 62
16.2.4. RELATIILE CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE CU FURNIZORII DE SERVICII
MEDICALE, APARATURA SI MEDICAMENTE ....................................................................... 63
16.2.5 ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE .................................................... 64
16.3 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE ............... 66
16.3.1 CONSTITUIREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE ................................................... 66
16.3.2 ATRIBUTIILE CASEI NATIONALE DE ASIGURARI DE SANATATE ....................................... 66
16.3.3 ORGANELE DE CONDUCERE ALE CNAS ................................................................................ 68
16.3.4 RELAŢIILE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CU CASELE DE
ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ...................................................................................................... 75
16.3.5 ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR - O OBLIGAŢIE A CASEI NAŢIONALE DE
ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE ...................................................................................................... 76
16.3.6 ADMINISTRAREA UNITATILOR SANITARE PUBLICE DE INTERES JUDETEAN SI LOCAL
SI COMPETENTELE AUTORITATILOR LOCALE IN DOMENIUL SANITAR ....................... 78
CAPITOLUL 17: ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN
ROMANIA ................................................................................................................................................. 82
17.1 ATRIBUTIILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA ........................................................ 83
17.2 MEMBRII COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA ............................................................... 84
17.2.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA 84
17.2.2 RASPUNDREA DISCIPLINARA A MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA
.................................................................................................................................................... 85
17.2 VENITURILE SI CHELTUIELILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA ....................... 85
CAPITOLUL 18: ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ORDINULUI ASISTENTILOR
MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA ..................................................................................... 86
19.1 ATRIBUTIILE “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA” 86
19.2 MEMBRII “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA” ........ 87
19.3 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI
MOASELOR DIN ROMANIA” ....................................................................................................... 87
19.4 ORGANIZAREA LA NIVEL NATIONAL SI TERITORIAL A “ORDINULUI ASISTENTILOR
MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA” .............................................................................. 88
CAPITOLUL 20: CONCLUZII ................................................................................................................... 90
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................ 92
Management si legislatie sanitara
CAPITOLUL 1
FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

SANITARA
Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de management din

cadrul unei unitati sanitare, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor ce le guverneaza si a conceperii
de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere care sa asigure obtinerea si cresterea
competitivitatii.
Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de management.
Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor prin care se determina
obiectivele acestuia, resursele si procesele de munca necesare realizarii si executarii acestora, prin care se
integreaza si controleaza munca personalului, folosind un ansamblu de metode si tehnici in vederea
indeplinirii eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea unitatii respective.
Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot diviza in doua categorii
principale: procese de executie si procese de management.
Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca
fie ca actioneaza asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de munca, fie indirect prin
intermediul unor categorii speciale de mijloace de munca, asigura o serie de servicii corespunzatoare naturii
proceselor de munca implicate si obiectivelor previzionate.
Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din forta de munca actioneaza
asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate,
avand caracter preponderent multilateral.
Relatiile de management- pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc intre componentii unei
organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in procesele previzionarii, coordonarii, antrenarii si
control-evaluarii activitatilor unitatii.
1.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI
Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor implicate de desfasurarea
lui si modul de realizare, in cinci functii:
- previziune;
- organizare;
- coordonare;
- antrenare;
- control-evaluare.
1. Previziunea: functia de previziune consta in determinarea principalelor
obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare realizarii acestora.
Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri si programe.
Prognozarea- este procesul in urma caruia se elaboreaza programe.
Planificarea- este regasita in eleborarea strategiilor si politicilor globale si/sau partiale.
Prognozarea- reprezinta detalierea in timp si spatiu a politicilor prin intermediul programelor.
2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si
delimiteaza procesele de munca fizica, intelectuala si comportamentele acestora (operatii, lucrari, sarcini
etc.) precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului,
corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii obiectivelor
previzionate. Rezultatul concret al organizarii il reprezinta subsistemul organizatoric si cel informational.
1
3. Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor si ale subdiviziunilor
organizatorice ale unitatii sanitare pentru realizarea obiectivelor.
Coordonarea imbraca doua forme:
 Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un subordonat, ce asigura
preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa a “feed-back-ului”. Principalul dezavantaj il
reprezinta consumul mare de timp, in special din partea managerilor.
 Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare concomitenta intre un
manager si mai multi subordonati, folosita pe scara larga in special in cadrul sedintelor.
Suportul coordonarii il reprezinta comunicarea.
Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a mesajelor continute.
Comunicarea este elementul dominator al proceselor manageriale. Procesul de comunicare are in
compunerea sa mesajele informationale si canalele de comunicare.
Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii sanitare respective, o
pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.
4. Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care personalul unitatii sanitare este
determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a
factorilor care il motiveaza.
Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea satisfacerii necesitatilor si
intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor atribuite.
Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor materiale si morale spirituale cu
rezultatele obtinute de catre personalul unitatii sanitare din realizarea obiectivelor.
Motivarea pozitiva- se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului, ca urmare a realizarii
sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majoritatii
executantilor.
Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea satisfactiilor daca nu
realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror nivel este foarte ridicat, inaccesibil in
conditiile date unei parti apreciabile a executantilor.
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa intruneasca
simultan urmatoarele caracteristici:
a) Sa fie complex- in sensul utilizarii combinate a stimulentelor materiale si morale;
b) Sa fie diferentiat – adica motivatiile considerate si modul lor de folosire sa tina cont de
caracteristicile fiecarei persoane si de cele ale fiecarui colectiv de munca, astfel incat sa se
obtina un maxim de participare la stabilirea si realizarea obiectivelor;
c) Sa fie gradual- sa satisfaca succesiv necesitatile personalului tinand cont de
interdependentele dintre diferitele categorii de necesitati.
Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si antrenarii
pe baza scarii motivationale, adica elementelor care prezinta interes pentru personal, a necesitatilor acestora
ordonate in functie de succesiunea in care trebuie avute in vedere.
Scara motivationala a lui Maslow- cuprinde urmatoarele categorii de necesitati: fiziologice,
securitate si siguranta, contacte umane si afiliere la grup, statut social si autorealizare (figura 1).
5. Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca ansamblul proceselor prin
care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si componentilor acesteia sunt masurate si comparate cu
obiectivele previzionate, in vederea eliminarii deficientelor constatate.
Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa exercitarea unui control
periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele previzionate, depistarea cauzelor
disfunctiilor si pe aceasta baza adoptarea unor decizii de corectie sau actualizare.
2
1.2 DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI

SANITARE
Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare se realizeaza prin
sistemul de management.
 Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate in unitatea sanitara.
Componenta esentiala a sistemului decizional o reprezinta decizia de conducere sau de management prin
care desemnam cursul de actiune ales in vederea indeplinirii unui obiectiv, ce are implicatii directe asupra a
cel putin unei alte persoane, influentand-i comportamentul si actiunile.
Subsistemul informational – cuprinde totalitatea datelor, informatiilor, circuitelor informationale,
fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratare a informatiilor existente, care au ca scop
asigurarea suportului informational necesar previzionarii si indeplinirii obiectivelor.
Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara, operationala si de
documentare.
SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca ansamblul
elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc din cadrul unitatii sanitare,
prin intermediul careia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii
unei eficacitati si eficiente cat mai mari.
Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume:
- subsistemul metodologic;
- subsistemul decizional;
- subsistemul informational;
- subsistemul organizatoric.
►Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru
exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul personalului managerial si de
executie din cadrul unitatii sanitare.
► Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura
organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor
previzionate.
In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele doua categorii principale
de organizare si anume: organizarea formala si organizarea informala.
Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati sanitare,
stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrama, descrieri de
functii si posturi si alte documente organizatorice.
Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor umane cu caracter
organizatoric care se manifesta spontan intre componentii unitatilor sanitare.
3
CAPITOLUL 2
STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI

SANITARE
2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE
Strategia cuprinde obiective, optiuni strategice, resurse si termene ce permit realizarea misiunii
unitatii respective in conditiile avantajului concurential.
Componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea, obiectivele fundamentale,
optiunile strategice, resursele, termenele si avantajul competitiv.
 Misiunea- consta in enuntarea scopurilor fundamentale, privind evolutia si desfasurarea
activitatilor unei unitati sanitare, prin care se diferentiaza de unitatile sanitare similare.
 Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au in vedere orizonturi indelungate de regula 3-5
ani si care se refera la ansamblul activitatilor la nivelul unitatii sanitare sau la componente majore ale
acestuia.
 Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti
apreciabile dintre activitatile desfasurate la nivelul unitatii sanitare, pe baza carora se stabileste cum este
posibila indeplinirea obiectivelor strategice.
Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management,
diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii de ultima generatie, informatizarea
activitatilor etc.
 Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza a fi angajate in vederea
atingerii obiectivelor.
 Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand de regula,
momentul degajarii si finalizarii optiunilor strategice majore (modalitatilor de realizare).
Prin avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara respectiva a unor servicii
medicale superioare comparativ cu serviciile similare oferite de unitatile sanitare concurente.
2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA
Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat in formularea si

implementarea de planuri in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre organizatii.
Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu ce se reflecta la
ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale acesteia impreuna cu volumul resurselor disponibile,
actiunile majore de intreprins, principalii responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si
intermediare.
Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor se introduc si
elemente suplimentare neavute in vedere la stabilirea strategiei. Politicile se caracterizeaza de obicei in
programe si planuri, prevazute pe orizonturi de timp, variind intre cateva luni pana la doi ani.
4
2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA LA NIVELUL UNEI
UNITATI SANITARE
 Asemanarile- se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza realizarea unor obiective,
ambele presupun angajarea de resurse variabile, permit realizarea misiunii si obtinerea avantajului
concurential al unitatii sanitare respective in raport cu alte unitati sanitare similare.
 Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei unitati sanitare prin:
orizont de timp mai redus, intrucat se refera la perioade de la 6 luni pana la 2 ani (de regula 1 an), iar gradul
de detaliere este mai pronuntat in cazul politicilor, cuprinzand numeroase elemente suplimentare, in special
cu caracter operational.
2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI

SANITARE
Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un proces

structural, in principal, in trei etape majore, in cadrul carora se deruleaza mai multe faze.
Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe baza unui ghid structurat
in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un material informational variat, provenind din surse
multiple.
Fundamentarea strategiei
2 Elaborarea si
3
Elaborarea implementarea strategiei de Implementarea
strategiei ansamblu a unei unitati strategiei
sanitare
Procesul de elaborare si implementare a strategiei.
2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI

Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de continut ale etapei de
fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitara.
 Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se desfasoara activitatea unitatea
sanitara respectiva.
Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a tendintelor viitoare in domeniu si
reprezinta suportul logistic al identificarii necesitatiilor, posibilitatilor si evolutiei viitoare a unitatii sanitare.
 Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT
Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza cauzal punctele forte si
slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii sanitare si/sau ale mediului in care aceasta actioneaza si se
elaboreaza recomandari strategico-tactice valorificabile in fundamentarea strategiei si a politicii sale.
5
2.4.2 ELABORAREA STRATEGIEI
A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte: formularea misiunii,
precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor (optiunilor) strategice, dimensionarea resurselor
necesare, termenelor initiale, stabilirea avantajului competitiv, stabilirea strategiilor partiale si formularea
politicii globale precum si a politicilor partiale ale unitatii sanitare respective.
a) Formularea misiuni
Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l constituie definirea cat
mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea detaliata a raporturilor dintre management,
salariati si context.
Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:
- asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor urmarite;
- se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor intr-un anumit mod;
- sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;
- sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;
- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational al unitatii sanitare;
- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze translatarea lor in
obiective referitoare la costuri, perioade si rezultate care sa poate fi evaluate si controlate.
b) Precizarea obiectivelor strategice (fundamentale)

Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele strategice, respectiv exprimarile
cantitative sau calitative ale scopului pentru care unitatea sanitara a fost infiintata si functioneaza.
Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite caracteristici definitorii:
- sa fie realiste- in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective de realizare de care
dispune unitatea sanitara, in conditiile de mediu actuale si viitoare;
- sa fie mobilizatoare – sa implice la eforturi de autodepasire salariatii unitatii sanitare;
- sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o maniera care sa
permita intelegerea continutului lor de catre manageri, executanti si de catre ceilalti
stokeholderi externi (pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori,
Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti concurenti);
- obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in considerare interesele si
asteptarile stokeholderilor.
c) Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)

Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite modalitati sau optiuni de
realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de management,
diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii medicale moderne, informatizarea
activitatiilor, etc.
d) Dimensionarea resurselor necesare

Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de resurse solicitate de
realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului resurselor ce urmeaza a fi angajate, o importanta
majora joaca dimensionarea fondurilor de investitii si a mijloacelor circulante. Concomitent se precizeaza
sursele de finantare si furnizorii.
e) Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor

O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a obiectivelor. Ele sunt integrate in
conturarea celorlalte componente strategice, fiecare dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune
6
temporala. Se impune precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor intervale
specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor asumate, de natura si
complexitatea optiunilor strategice si de volumul si modul de alocare a resurselor angajate.
f) Stabilirea avantajului competitiv

Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj competitiv, ce consta in
oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de materiale si aparatura medicala actualizata si
personal bine pregatit care sa confere unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale fata de
alte unitati sanitare similare.
g) Stabilirea strategiilor partiale

Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la unele domenii specifice:
financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si
resursele, ce urmeaza a fi angajate au dimensiuni reduse.
h) Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare

Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si partiale si se deruleaza
potrivit urmatoarelor etape:
o precizarea obiectivelor pe termen mediu;
o determinarea volumului resurselor in vederea realizarii obiectivelor;
o precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor;
o ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii sanitare;
o stabilirea responsabililor cu implementarea lor;
o precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni;
o definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de organismele participative
de management ale unitatii sanitare;
o repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.
2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

a) Pregatirea implementarii strategiei
Punerea in aplicare a strategiei necesita o pregatire temeinica datorita complexitatii si dificultatii
schimbarilor ce vor fi efectuate. Se impune ca implementarea propriu-zisa sa se bazeze pe un program de
pregatire adecvat, ce face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la componentele procesuale si
structurale ale acesteia. Se recomanda ca un asemenea program sa fie axat pe doua aspecte majore:
pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea minimizarii rezistentei la schimbari din partea
personalului si a obtinerii unei implicari pozitive a acesteia, si de asemenea asigurarea premiselor tehnico-
materiale, umane, financiare si informationale necesare. Sunt recomanate instruiri ale managerilor cu
angajatii implicati nemijlocit in operationalizarea schimburilor strategico-tactice, situatie in care vor fi
prezentate obiectivele urmarite, si rezultatele asteptate.
b) Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial
Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor nu se poate realiza o
implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare generala sau partiala a sistemului de
management. Prin reproiectare se asigura un sistem de management mai flexibil si o amplificare a capacitatii
acestuia de a sustine si aplica noul, generat de schimbare.
c) Operarea schimbarilor strategice preconizate
Implementarea schimbarilor strategice este un process complex, dificil, ce
7
implica modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale unitatii sanitare, vizand
aspecte tehnice, economice, umane si manageriale, proces in care intervin variabile diverse, de a caror
cunoastere si stapanire depinde succesul strategiei.
d) Evaluarea rezultatelor strategiei
In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute
din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu efectele generate de acest
proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul implementarii optiunilor strategice cat si in finalul
procesului strategic, in vederea identificarii eventualelor disfunctionalitati.
e) Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)
Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului
strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme, conduc la elaborarea
unei noi strategii.
8
CAPITOLUL 3
SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE
3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA
Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata de o serie de autori,

instrumental specific de exprimare cel mai important.
Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor obiective.
Decizia manageriala poate fi definita ca acea decizie cu urmari nemijlocite asupra deciziilor,
actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane.
Decizia manageriala implica cel putin doua persoane: managerul si una sau mai multe persoane care
pot fi executanti sau cadre de conducere care participa la aplicarea deciziei. Are influente directe la nivelul
grupului, neafectand numai starea, comportamentele, actiunile si rezultatele unui singur individ.
Decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces decizional.
Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand situatia respectiva
are caracter repetitiv, variabilele implicate sunt bine cunoscute de decident, nemafiind necesara culegerea de
informatii si analiza acestora. La baza actelor decizionale se afla experienta si abilitatea managerilor.
Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica
si evalueaza decizia manageriala. Elementele cheie ale situatiei decizionale sunt decidentul si mediul
ambiant decizional.
Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor,
sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia.
Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene unitatii sanitare
respective, care alcatuiesc situatia decizionala. Factorii primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si
accelerate, generand o multitidine de situatii decizionale.
3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR
Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator

sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhice manageriale. Numarul, natura si caracteristicile
deciziilor incorporate in sistem prezinta o mare varietate.
Tipologia deciziilor manageriale ale unei organizatii se stabileste dupa urmatoarele criterii:
 dupa orizont si implicatii;
 dupa esalonul managerial;
 dupa frecventa;
 dupa posibilitatea anticiparii;
 dupa amploarea sferei decizionale a decidentului;
 dupa sfera de cuprindere a decidentului.
1.Clasificarea deciziilor dupa orizont si implicatii

a) decizii strategice: - se refera la o perioada de regula de 3-5 ani;
- contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor;
- vizeaza fie ansamblul activitatilor unitatii respective, fie principalele sale
componente;
- se adopta frecvent la nivelul managementului superior de grup;
- se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen mediu sau lung.
9
b) decizii tactice: - se refera la perioade cuprinse intre 6 luni – 2 ani;
- contribuie la realizarea obiectivelor derivate;
- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie doar unele activitati cu implicatii
apreciabile asupra celorlalte domenii;
- se adopta la nivelul managementului superior de grup sau individual.
c) decizii curente: - de refera la perioade de maxim cateva luni;
- contribuie la realizarea obiectivelor individuale;
- predomina in exclusivitate la nivelul managementului mediu si inferior.
2. Clasificarea deciziilor dupa esalonul managerial:

a) Decizii de nivel superior: - sunt adoptate de esalonul superior al managementului;
- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;
b) Decizii de nivel mediu: - se adopta de esalonul mediu al managementului
alcatuit din sefii de servicii, sectii;
- majoritatea sunt decizii curente si tactice;
c) Decizii de nivel inferior: - sunt adoptate de esalonul inferior al
managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe;
- sunt numai decizii curente.
3. Clasificarea deciziilor dupa posibilitatea anticiparii:

a) Decizii anticipate: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp
inainte;
- sunt decizii in totalitate periodice;
b) Decizii imprevizibile: - perioada adoptarii si principalele elemente
implicate se cunosc doar cu putin timp inainte;
- depind decisiv de capacitatea decizionala, intentia si experienta
managerilor implicati.
4. Clasificarea deciziilor dupa frecventa adoptarii lor:

a) Decizii periodice: - se adopta la anumite perioade de timp, reflectand
ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;
- au caracter repetitiv.
b) Decizii aleatorii : - sunt adoptate la intervale neregulate de timp fiind dificil
de anticipat;
- eficacitatea lor depinde de potentialul decizional al
decidentului.
c) Decizii unice:- au caracter exceptional;
- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al
decidentului.
5. Clasificarea deciziilor dupa amploarea sferei decizionale a decidentului:

a) Decizii integrale: - se adopta din initiativa decidentului, fara a necesita
avizul esalonului ierarhic suoerior;
- de regula sunt decizii curente, periodice, anticipate.
b) Decizii avizate : - aplicarea acestor decizii este conditionata de avizarea la
nivelul esalonului ierarhic superior;
- sunt frecvent decizii strategice si tactice.
10
6. Clasificarea decizilor dupa sfera de cuprindere a decidentului:
a) Decizii participative :- se adopta de organisme de management
participative;
- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;
- are loc un consum mare de timp, reflectat, de regula,
in gradul de fundamentare superior;
b) Decizii individuale: - se adopta de catre un decident;
- se bazeaza pe experienta si capacitatea decizionala a
managerului respectiv.
11
CAPITOLUL 4
SISTEMUL INFORMATIONAL
4.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL
Sistemul informational- cuprinde ansamblul datelor, informatiilor, fluxurilor si circuitelor

informationale, procedurilor si mijloacelor de tratatre a informatiilor, contribuind la stabilirea si realizarea
obiectivelor previzionate.
 Componentele sistemului informational: potrivit definitiei de mai sus sistemul informational este
alcatuit dintr-o serie de elemente strans intercalate.
Data reprezinta descrierea cifrica sau letrica a unor actiuni, procese, fenomene referitoare la
organizatie sau la procese din afara acesteia.
Informatiile sunt acele date care aduc utilizatorului un plus de cunoastere, privind direct sau indirect
unitatea respectiva, furnizandu-i elemente noi, utilizabile in realizarea sarcinilor ce-i revin.
Tipologia informatiilor. Informatiile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
- mod de exprimare;
- directia vehicularii;
- provenienta;
- grad de prelucrare;
- destinatie;
- mod de organizare a inregistrarii si prelucrarii;
- obligativitatea pentru adresant.
1.Clasificarea informatiilor dupa modul de exprimare
a) Informatii orale: - sunt expuse prin viu grai si nu implica investitii prin
mijloace de tratare a informatiei;
- prezinta viteza mare de circulatie;
- nu sunt controlabile, lasand loc la interpretari.
b) Informatii scrise: - sunt consemnate de regula pe hartie si pot fi pastrate
mult timp nealterate;
- consemnarea lor impune un consum de timp apreciabil;
- implica cheltuieli moderate.
c) Informatii audio-vizuale: - implica utilizarea aparaturii speciale (calculatoare, circuit de
televiziune local) deoarece se adreseaza concomitent vazului si
auzului;
- prezinta viteza mare de circulatie;
- pot fi consemnate integral si rapid;
- sunt costisitoare.
2. Clasificarea informatiilor dupa directia vehicularii
a) Informatii descendente: - se transmit de la niveluri ierarhice superioare
catre cele inferioare de management;
- sunt alcatuite din decizii, instructiuni, metodologii etc
b) Informatii ascendente: - se transmit de la nivelul esaloanelor ierarhice inferioare la cele
superioare de management;
- reflecta modul de realizare a obiectivelor si deciziilor manageriale.
12
c) Informatii orizontale: - sunt informatii transmise intre titularii de posturi situati pe acelasi nivel
ierarhic.
3. Clasificarea informatiilor dupa provenienta
a) Informatii exogene: - sunt informatii ce provin din suprasistemele din care fac parte unitatea
sanitara;
- sunt alcatuite din legi, ordonante, decizii, instructiuni, indicatii etc.si sunt
in mare parte obligatorii.
b) Informatii endogene: - sunt generate in cadrul unitatii, se refera la toate activitatile acesteia.
4. Clasificarea informatiilor dupa gradul lor de prelucrare
a) Informatii primare: - sunt informatii care nu au suferit anterior un proces de
prelucrare informationala, sunt cele mai raspandite la
nivelul executantilor;
b) Informatii intermediare: - sunt informatii ce se afla in diferite faze de
prelucrare infromationala;
- sunt raspandite la nivelul esalonului managerial inferior.
c) Informatii finale: - au trecut prin intreg sirul de prelucarari informationale
prevazute;
- au caracter complex si se adreseza de regula managerilor de la nivelul
esaloanelor superior si mediu.
5. Clasificarea informatiilor dupa destinatie
a) Informatii interne: - beneficiarii acestor informatii sunt managerii si
executantii din unitatea respectiva;
- au grad de formalizare redus;
b) Informatii externe: - beneficiarii acestor informatii in cazul unei unitati
sanitare sunt pacientii;
- prezinta grad mare de formalizare.
6. Clasificarea informatiilor dupa obligativitatea pentru adresant
a) Informatii imperative: - sunt emise de conducatorii unitatii respective fiind
destinate nivelurilor ierarhice inferioare;
- au caracter decizional pronuntat;
-considerarea mesajului informational este obligatorie;
b) Informatii nonimperative: - sunt informatii emise de executanti sau
manageri fiind destinate colegilor sau superiorilor;
- au caracter imformativ;
- luarea in considerare a mesajului informational nu este obligatoriu.
Circuitele informationale reprezinta traiecul parcurs de o informatie sau o categorie de informatii
intre emitator si destinatar.
Tipologia circuitelor informationale
Circuitele informationale se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:
1) Directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale extremitatilor (emitator-
destinatar).
2) Frecventa producerii.
1) Directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale extremitatilor (emitator-
destinatar).
a) Circuit informational vertical
- legatura se stabileste intre posturi si compartimente situate pe niveluri ierarhice diferite intre
care exista relatii de subordonare;
- vehiculeaza informatii ascendente si descendente.
13
b) Circuit informational orizontal
- circuitul informational se stabileste intre posturi si compartimente situate pe acelasi nivel
ierarhic
- vehiculeaza informatii orozontale.
c) Circuit infromational oblic
- circuitul informational se stabileste intre posturi sau compartimente situate pe niveluri
ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare;
- vehiculeaza informatii ascendente si descendente.
2) Dupa frecventa producerii
a) Circuit informational periodic
- fundamentul producerii il reprezinta caracterul repetitiv, secvential al proceselor de munca.
Ex: predarea si preluarea serviciului pe sectii, rapoarte de garda etc.
b) Circuit informational ocazional
- se stabileste o frecventa aleatoare;
- fundamentul producerii il reprezinta situatiile endogene sau exogene unitatii sanitare.
Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii vehiculata intre emitatorul si beneficiarul
pe circuitul informational, caracterizat prin imagine, viteza de deplasare, fiabilitate, cast etc.
Procedurile informationale constutuie ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalitatile de
culegre, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei categorii de informatii cu precizarea operatiilor de
efectuat si succesiunea lor, a raporturilor modelelor si mijloacelor de tratare a informatiilor folosite.
Mijloacele de tratare a informatiilor pot fi clasificate pe categorii, avand anumite caracteristici si
anume:
1) Mijloace de tratare a informatiilor manuale - sunt reprezentate de masina de calcul manual,
masina de dactilografiat etc.
- se caracterizeaza prin intrare manuala a
informatiilor cu ajutorul claviaturii, memorie foarte limitata, iesirea informatiilor pe limite in unul sau mai
multe exemplare, producerea a numeroase greseli, viteza redusa de tratare a informatiilor, cost relativ scazut.
2) Mijloace de tratare a informatiilor automatizate:
- sunt reprezentate de computere si terminale;
- se caracterizeaza prin corectare si transmitere automata a datelor, prezinta memorie interna
puternica, exista posibilitati de stocare a datelor in memoria auxiliara nelimitata, viteza foarte mare de
prelucrare, siguranta in calcule, posibilitati de folosire a unor modele complexe cu numar mare de variabile,
programe evaluate, costuri apreciabile.
- necesita forta de munca specializata si perfectionata continuu.
4.2 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL
Sistemul informational intr-o organizatie trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei functii:
decizionala, operationala, de documentare.
Functia decizionala- exprima rolul sistemului informational de a asigura elementele informationale
necesare adoptarii deciziilor.
Functia operationala- prin care sistemul informational are drept scop declansarea ansamblului de
actiuni necesare realizarii obiectivelor propuse.
Functia de documentare- exprima rolul sistemului informational de a asigura imbogatirea fondului de
informatii in cadrul organizatiei.
14
4.3 DEFICIENTELE MAJORE IN SISTEMUL INFORMATIONAL
In cadrul studiilor efectuate asupra sistemelor informationale din cadrul organizatiilor s-a evidentiat
existenta unor deficiente tipice precum: distoriunea, filtrajul, redundanta, supraincarcarea circuitului
informational.
Distorsiunea – consta in modificarea partiala, neintentionata a continutului, a mesajului unei
informatii pe parcursul culegerii, prelucrarii si transmiterii de la emitator la receptor.
Filtrajul- consta in modificarea partiala sau totala a continutului, a mesajului unei informatii in mod
intentionat.
Efectul negativ al distoriunii si filtrajului il reprezinta dezinformarea partiala sau integrala a
beneficiarilor de informatii.
Redundanta este o alta decicienta majora a sistemului informational, ce consta in inregistrarea,
transmiterea si prelucarearea repetata a unor informatii.
Supraincarcarea circuitului informational consta in vehicularea prin ele a unei cantitati de informatii
care ii depaseste capacitatea de transport, ceea ce duce la blocarea sau intarzierea ajungerii unei parti din
informatii la utilizator.
15
CAPITOLUL 5
SISTEMUL ORGANIZATORIC AL UNEI UNITATI SANITARE
5.1 DEFINIREA NOTIUNILOR DE ORGANIZARE PROCESUALA SI ORGANIZARE

STRUCTURALA
Sistemul organizatoric al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura

organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in vederea realizarii obiectivelor
previzonate.
In cadrul sistemului organizatoric al oricarei unitati sunt reunite doua categorii principale de
organizare : organizarea formala si organizarea informala.
Organizarea formala cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul unei unitati
sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de organizare si functionare, organigrama,
descrieri de functii si posturi si alte documente organizatorice.
Organizarea consta in stabilirea si delimitarea proceselor de munca, fizica si intelectuala, a
comportamentelor acestora (miscari, timpi, lucrari, sarcini etc.) si gruparea lor pe posturi, compartimente
etc. in vederea realizarii obiectivelor previzionate.
Organizarea procesuala consta in stabilirea principalelor categorii de
munca, a proceselor necesare realizarii obiectivelor, rezultatul organizarii fiind in principal functiunile,
activitatile, atributiile si sarcinile.
Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, activitatilor, actiunilor si sarcinilor, in
functie de anumite criterii si repartizarea acestora, in scopul realizarii lor, in subdiviziuni organizatorice pe
grupuri si persoane in vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul organizarii structurale il
reprezinta: structura organizatorica.
5.2 DEFINIREA NOTIUNII DE STRUCTURA ORGANIZATORICA
Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel

constitite incat sa asigure premisele organizatorice in vederea stabilirii si realizarii obiectivelor previzonate.
Strucura organizatorica este o expresie atat a resurselor umane, materiale, financiare si
informationale cat si a caracteristicilor mediului in care unitatea sanitara isi desfasoara activitatile.
Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia, ponderea ierarhica,
compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice.
1) Postul- reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica definit prin ansamblul obiectivelor,
sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin spre exercitare unui salariat.
a) Obiectivele postului (obiective individuale) reprezinta definirea calitativa si cantitativa a
scopurilor avute in vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale sunt carcterizari sintetice ale utilitatii
postului, ce exprima ratiunea crearii sale si criteriile de evaluare a muncii salariatului caruia ii este atribuit.
b) Realizarea obiectivelor se efectueaza prin intermediul sarcinilor.
Sarcina- componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex ce contribuie la realizarea
unui obiectiv individual care se atribuie spre indeplinire unuei singure persoane.
c) Competenta sau autoritatea formala asociata postului reprezinta limitele decizionale si actionale in
cadrul carora titularii de posturi pot actiona in vederea realizarii obiectivelor individuale.
d) Responsabilitatile reprezinta obligatia ce revine titularului postului pe linia indeplinirii
obiectivelor individuale si a efectuarii sarcinilor aferente.
2) Functia- cuprinde totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici principale.
16
In functie de natura si amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor se
deosebesc urmatoarele doua tipuri de functii: functia manageriala si functia de executie.
Functia manageriala se caracterizeaza printr-o sfera larga de competente si responsabilitati
referitoare la obiectivele colectivului condus, fiindu-le specifice atributele de prevedere, organizare,
coordonare, antrenare, evaluare si control, reflectate in luarea deciziilor referitoare la munca altor persoane.
Functia de executie se caracterizeaza prin obiectice individuale limitate carora le sunt asociate
competente si responsabilitati mai reduse, sarcinile incorporate nu implica luarea deciziilor privind munca
altor persoane.
3) Ponderea ierarhica reprezinta numarul de salariati condusi de un manager.
4) Compartimentul reprezinta ansamblul persoanelor ce efectueaza munci omogene si/sau
complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective si sunt subordonate aceluiasi manager.
5) Nivelul ierarhic- este o alta componenta a structurii organizatorice, fiind format din totalitatea
subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta ierarhica de consiliul de administratie si directorul
general.
Numarul nivelurilor ierarhice are o mare importanta pentru buna desfasurare a activitatii
manageriale, reducerea lor insumand scurtarea circuitelor informationale, cresterea operativitatii, reducerea
posibilitatilor de deformare a informatiilor etc.
6) Relatiile organizatorice formale pot fi definite ca raporturile dintre celelalte subdiviziuni
organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin reglementari organizatorice oficiale.
Ceea ce se desemneaza de regula prin termenul de organizare structurala reprezinta de fapt,
organizarea formala.
In cadrul oricarei unitati apare in procesul muncii un intreg sistem de elemente si relatii, distincte de
cele formale, care reprezinta organizarea informala.
Organizarea informala a unei unitati sanitare este definita ca ansamblul interactiunilor umane cu
caracter organizatoric, care apar spontan si natural intre compnentii sai.
Aparitia organizarii informale a fost determinata de actiunea unor factori precum: interesele comune,
apartenenta organizatorica, nivelul pregatirii si calificarii, vechimea in munca etc.
Grupa informala reprezinta elementul de baza al organizarii informale fiind reprezentata de un grup
de persoane care urmaresc un scop comun.
Norma de conduita a grupei constituie modul de a se comporta si actiona a membrilor grupei. In
cadrul grupei informale fiecare component indeplineste un rol- rol neformal- determinat de autoritatea
informala ce reprezinta influenta pe care un component al unitatii respective o are asupra colaboratorilor,
subordonatilor sau sefilor sai, datorita cunostintelor, aptitudinilor, experientei si resurselor pe care le poseda.
Aceasta se manifesta prin sugestiile, sfaturile, informatiile pe care persoana respectiva le furnizeaza.
Legaturile dintre diferitele grupe informale care alcatuiesc personalul unei unitati sanitare se
caracterizeaza fie prin cooperare, fie prin rivalitate. Este necesar sa predomine cooperarea, grupele si
relatiile informale sa contribuie la desfasurarea unor activitati eficiente.
17
CAPITOLUL 6
MANAGERII SI LEADERSHIP
6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL
O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o reprezinta managerii.

Acestia exercita permanent functii de previziune, organizare, coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la
procesele de munca exercitate de subordonatii lor. Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul
subordonatilor si propirul lor statut de a conduce. Managerii trebuie sa posede o serie de calitati, cunostinte
si aptitudini.
Un manager bun trebuie sa fie:
- sanatos fizic si psihic;
- rezistent la efort intelectual prelungit si la stres;
- energic si perseverent, capabil sa-si asume initiative si sa le duca la bun sfarsit;
- hotarat;
- responsabil;
- vizionar;
- altruist;
- loial;
- competent;
- inteligent, cult, deschis catre nou;
- capabil sa comunice cu cei din jurul sau si sa stabileasca contacte in folosul organizatiei.
Intuitia, talentul organizatoric, capacitatea de decizie, de a mentine relatii
umane bune, de perfectionare continua, asociate cu pregatirea teoretica si practica, experienta manageriala, ii
vor conferi managerului acele calitati necesare pentru a deveni performant. Capacitatea managerului de a
conduce in echipa implica o stransa colaborare cu subordonatii si folosirea pe scara larga a consultarii
personalului, si a luarii deciziilor in grup.
Exista o serie de factori care determina tipul si stilul managerial si anume: tipul sistemului
managerial al oragnizatiei:
- personalitatea managerilor;
- potentialul si personalitatea subalternilor;
- natura proceselor de munca implicate;
- intensitatea influentei organizatiei sindicale etc.
Tipul de manager reprezinta ansamblul caracteristicilor principale referitoare
la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere, ce le confera, aceeasi
abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si relatiilor manageriale, ale comportamentului
managerial, deosebite de ale altor manageri.
In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la altul in functie de
criteriile specifice ce au stat la baza delimitarii lor.
Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe interesul pentru
obiective si rezulatte si interesul pentru oameni si problemele lor sociale, abordeaza cinci tipuri si stiluri
manageriale.
1. Managerul populist este caracterizat prin:
- lipsa unui management strategic;
- acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;
18
- tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca situatia concreta a organizatiei o
impune;
- apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea corelatiilor dintre
indicatorii economici (productivitate, salariu mediu etc.).
2. Managerul atutoritar:
- acorda atentia deosebita problemelor restructurarii;
- detine o bogata experienta anterioara si o personalitate solida;
- este foarte competent profesional;
- da dovada de seriozitate fata de salariati, corectitudine, severitate, exigenta;
- prezinta dezinteres pentru problemele sociale;
- apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand situatia impune acest lucru;
- urmareste maximizarea profitului;
- este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul managerial.
3. Managerul incompetent:
- nemultumeste pe toata lumea;
- este lipsit de initiativa si curaj in asumarea unor riscuri;
- este coruptibil;
- se caracterizeaza prin absenta unei strategii realiste.
4. Managerul participativ reformist:
- are capacitate mare de antrenare;
- disponibilitate pentru comunicare;
- spirit inovator, creator;
- curaj in asumarea riscurilor;
- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de muncal
- strategii clare.
5. Managerul conciliator:
- abordeaza strategii de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi pe alta;
- prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu sindicatele, dupa care
este mai dur cu acestia;
- are tendinta spre manipularea sindicatelor.
Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale valorii unui manager:
- preocuarea pentru sarcini;
- preocuparea pentru contracte umane;
- preocuparea pentru randament.
Tipurile de manager si stilurile de management rezultate sunt: negativ,
birocrat, altruist, promotor, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator.
Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta manifestarea calitatilor,
cunostintelor si aptitudinilor personalului managerial in relatiile su subordonatii, sefii si colegii.
Stilurilor manageriale le corespund stiluri de leadership, ce au in vedere in special dimensiunea
umana in conditiile unei puternice implicari a grupului.
6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP
Jaques Clement defineste leadership-ul ca fiind procesul prin care o persoana stabileste un scop sau
o directie pentru una sau mai multe persoane si ii determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina
dedicare in vederea realizarii lor.
La baza “leadership-ului” sta spiritul de echipa, reprezentand starea ce reflecta dorinta oamenilor de
a gandi, simti si comporta armonizat in vederea realizarii unui scop comun.
19
Spiritul de echipa este rezultatul urmatoarelor procese:
- construirea increderii intre persoanele implicate;
- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera persoanele;
- derularea de procese decizionale participative;
- motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la realizarea scopurilor
comune.
Fara spirit de echipa leadership-ul nu exista.
Determinantii leadership-ului sunt reprezentanti de: caracteristicile native
ale leader-ului, pregatirea primita de acesta si situatia in care se plaseaza leader-ul. Privind caracteristicile
native ale leader-ului pot fi mentionate inteligenta nativa reflectata in capacitatea de a formula obiective
eficace si atractive pentru ceilalti, de a stabili modalitatile de atragere a altor pesoane la realizarea
obiectivelor si charisma. Prin charisma se intelege abilitatea unei persoane de a inspira sau a amplifica
implicarea altor persoane in derularea anumitor actiuni.
Pregatirea primita de leader cuprinde: pregatirea generala, prin care se construieste baza
comportamentului general individual si social si se asigura fondul de cunostinte generale cu efecte in plan
comunicational; pregatirea de specialitate si pregatirea manageriala. Rezultatul acestor procese de
pregatire il constutie abilitatile sociale, cunostintele tehnice, capacitatea decizionala si de a comunica,
comportamentul managerial practicat, esentiale pentru un leader eficace.
Situatia in care se afla leader-ul conditioneaza in multe moduri leadership-ul practicat. Se deosebeste
o dubla conditionare a leadership-ului- o conditionare contextual-organizationala, cat si specific
manageriala.
La baza mecanismului leadership-ului sta axioma “nu exista leaderi buni fara persoane de buna
calitate care sa-i urmeze”.
Mecanismul leadership-ului se rezuma la urmatoarele cinci faze:
- pregatirea leader-ului pentru a-si exercita leadership-ul din punct de vedere al stabilirii
scopurilor, modalitatilor de realizat, al increderii in sine si al disponibilitatii pentru
derularea actiunilor necesare, folosind un comportament specific.
- manifestarea de catre leader a capacitatii de a asculta si concomitent de a antrena
potentialii participanti la realizarea obiectivului propus;
- conectarea scopurilor, ideilor si opiniilor leader-ilor cu scopurile, ideile si opiniile
celorlalti;
- determinarea persoanelor de a crede, simti si a se comporta la un nivel apreciabil in
concordanta cu punctele de vedere ale leader-ului;
- obtinerea si mentinerea dedicarii persoanelor abordate pentru a atinge obiectivele
urmarite.
In exercitarea leadership-ului, cadrele de conducere implicate apeleaza la
o gama variata de metode si tehnici pe care le operationalizeaza in moduri diferite, si anume:
- definirea exacta a obiectivelor de realizat prin leadership;
- transmiterea informatiilor de sensibilizare, convingere, atragere, inspirare si actionare a
subordonatilor in cadrul unor intalniri (sedinte);
- programarea sarcinilor leader-ului si subordonatilor in functie de obiectivele leadership-
ului;
- apelarea frecventa la metoda delegarii sarcinilor, competentelor si responsabilitatii etc.
O clasificare, mai larg utilizata in literatura de specialitate, delimiteaza stilurile de leadership in
functie de caracteristicele manageriale si psiho-sociale in patru stiluri de leadership:
1. Leadership autocratic: caracterizat printr-o supraveghere stricta a subordonatilor de catre lider,
fluxurile informationale sunt directionate preponderent de sus in jos, predomina o atmosfera de teama, frica
actionand ca mijloc de control pentru subordonati..
20
2. Leadership birocratic: in care comunicarea se realizeaza in scris, punandu-se accent pe
documente si stampile ca mijloace de realizare si control al activitatiilor, descurajeaza initiativa si inovarea
afectand in sens negativ moralul salariatilor.
3. Leadership democratic: ale carui dimensiuni sunt flexibilitatea, cooperarea, comunicarea,
sociabilitatea, atmosfera armonioasa, prieteneasca, in cadrul organizatiei.
4. Leadership “laissez-foire”: prin care, in cadrul unor directii generale de actiune stabilite de
managerul superior, se da libertate de actiune subordonatilor, controlul fiind aproape nul. Se foloseste in
firmele mici, in faza de inceput si in intreprinderile axate pe tehnici de varf, folosind specialisti de inalta
calificare.
21
CAPITOLUL 7
METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL

SANITAR
Metodele si tehnicile de management sunt folosite pentru rezolvarea cat mai eficienta a problemelor
specifice activitatii managerilor.
7.1 METODA DIAGNOSTICARII
Metoda diagnosticarii in management indeplineste acelasi rol pe care il are in medicina. Este
important ca managerii sa poata diagnostica corect domeniul condus pentru a avea un fundament adecvat in
stabilirea deciziilor.
Diagnosticarea poate fii abordata: ca faza a muncii managerului in exercitarea control-evaluarii, in
acest caz diagnosticarea avand caracter individual sau poate fi utilizata de un grup de manageri ca metoda
de sine statatoare.
Diagnosticarea este metoda folosita in management al carei continut principal consta in identificarea
punctelor forte si slabe ale domeniului analizat cu evidentierea cauzelor care le genereaza, finalizata in
recomandari cu caracter corectiv sau de dezvoltare.
Pentru utilizarea corecta a metodei diagnosticarii, este obligatorie parcurgerea urmatoarelor etape:
- stabilirea domeniului de investigat;
- documentarea preliminara;
- stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza;
- stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza;
- formularea recomandarilor.
a) Stabilirea domeniului de investigat
Delimitarea corecta a domeniului este foarte importanta, avand influente directe asupra calitatii
diagnosticului. Pericolele care pot sa apara si care trebuie evitate sunt supradimensionarea domeniului
supus diagnosticarii, avand ca urmare irosirea de resurse umane, financiare, de timp sau
subdimensionarea domeniului, situatie in care diagnosticul nu este concludent datorita neincheierii in
investigatie a unor aspecte cu influente majore asupra eficientei rezultate. In aceasta etapa se stabileste
componenta echipei de diagnosticare.
b) Documentarea preliminara
In cadrul aceste etape se culege ansamblul de informatii privitoare la
domeniul investigat pentru a se putea realiza analiza problematicii implicate. Se intocmeste in prealabil, o
lista cu simptome pozitive si negative, privind domeniul respectiv.
c) Stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza
Punctele slabe se stabilesc in raport cu prevederile STAS-urilor, a normelor
stabilite pentru domeniul analizat, de situatia din alte unitati sanitare similare, din tara si strainatate, de
realizarile perioadei anterioare, de cerintele stiintei managementului etc.
d) Stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza
Aceasta etapa se desfasoara similar cu cea anterioara.
e) Formularea recomandarilor
Recomandarile sunt realizate de membrii echipei de diagnosticare si sunt
axate asupra eliminarii cauzelor care determina punctele slabe si asupra intensificarii celor care genereaza
punctele forte.
Principalele avantaje ale folosirii metodei diagnosticarii sunt:
22
- preintampina aparitia unor disfunctionalitati majore prin identificarea cauzelor care le
genereaza intr-o faza incipienta;
- asigura suportul informational necesar adoptarii unor decizii strategice si tactice curente;
- asigura fundamentul necesar elaborarii si aplicarii programelor de dezvoltare ale unitatii
respective.
7.2 SEDINTA
Sedinta este cea mai frecvent utilizata metoda de management, constituind

modalitatea principala de transmitere a informatiilor si de culegere a feed-back-ului concomitent la un
numar mare de componenti ai unitatii.
Sedinta consta in reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub coordonarea
unui manager, in vederea solutionarii in comun a unor sarcini cu caracter informational sau decizional.
In functie de continut, sedintele se clasifica in urmatoarele categorii:
- de informare;
- decizionale;
- de armonizare;
- de explorare;
- eterogene.
 Sedintele de informare - au ca obiectiv furnizarea de informatii managerului si/sau
colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Pot fi organizare ad-hoc sau periodic- saptamanal,
lunar, in functie de necesitati.
 Sedintele decizionale – au ca obiectiv adoptarea unor decizii. Continutul lor consta in prezentarea,
formularea si evaluarea variantelor decizionale, vizand realizarea unor obiective.
 Sedintele de armonizare - sunt sedinte operative, avand drept scop punerea de acord a actiunilor
managerilor si componentilor unor compartimente situate pe acelasi nivel ierarhic sau pe niveluri
apropiate in cadrul structurii organizatorice a unei unitati. Sunt convocate cu frecventa aleatorie in
functie de necesitatile realizarii unor obiective, planuri, programe.
 Sedintele de explorare - sunt destinate amplificarii creativitatii, fiind axate pe investigarea
zonelor necunoscute ale viitorului unitatii respective.
 Sedintele eterogene - intrunesc elemente a doua sau mai multe din celelalte tipuri (exemplu:
sedinte de informare si decizionale).
Folosirea metodei sedintei implica obligatoriu parcurgerea a patru etape, si anume: pregatirea,
deschiderea, desfasurarea, finalizarea.
Pregatirea sedintei impune respectarea anumitor regului, dintre cele mai importante fiind:
- stabilirea unei ordini de zi judicioase, sarcina ce revine in principal managerului ce
organizeaza sedinta;
- formularea problemelor inscrise pe ordinea de zi cu maxim de claritate, ca fiecare
persoana participanta sa cunoasca cu exactitate obiectivul si domeniul ce urmeaza a fi
abordat;
- desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele pe baza carora se vor
desfasura lucrarile sedintei;
- elaborarea de materiale cat mai scurte, rezumandu-se strict la informatii necunoscute de
participanti, formuland alternative decizionale, ipoteze de lucru, propuneri etc., acestea
fiind trimise participantilor cu cel putin doua zile inainte;
- in cazul sedintelor cu caracter periodic (saptamanale, lunare) este importanta derularea lor
in aceleasi zile si ore;
23
- desemanrea persoanei care se ocupa de inregistrarea discutiei din cadrul sedintei si
anuntarea din timp a locului si datei de desfasurare a sedintei.
Reguli pentru desfasurarea unei sedinte
Sedinta se desfasoara prin derularea a patru etape: pregatire, deschidere, desfasurare si finalizare, iar
pe parcursul fiecarei etape trebuie sa fie respectate anumite reguli.
1.“Deschiderea sedintei” – reguli:
- deschiderea sedintei va avea loc la ora stabilita, comunicata in prealabil participantilor;
- formularea clara a obiectivelor sedintei;
- prezentarea ideilor in sens pozitiv, folosind un limbaj atractiv;
- limitarea expunerii introductive la 1-2 minute.
2. “Derularea sedintei”
- imprimarea unui ritm care sa asigure incadrarea in durata stabilita, concomitent cu atingerea
scopurilor urmarite;
- sublinierea contributiilor in idei noi si solutii eficiente;
- calmarea spriritelor infierbantate, intervenind ferm si cu tact pentru a preintampina sau elimina in
faza incipienta mementele tensionate;
- interventia promta in vederea stoparii divagatiilor de la subiect.
3. “Inchiderea sedintei”
- limitarea duratei sedintei la 1-1,5 ore;
- elementele foarte importante se recomanda a fi transmise si in scris participantilor cel tarziu in ziua
urmatoare sedintei.
La baza utilizarii frecvente a sedintei au stat multiple avantaje pe care le prezinta:
- cresterea nivelului de informare al personalului;
- dezvoltarea coeziunii in cadrul compartimentului;
- favorizarea schimbului de experienta intre persoane etc.
Metoda sedintei prezinta si dezavantaje precum:
- consum mare de timp;
- reducerea operativitatii in solutionarea unor probleme;
- reducerea responsabilitatii unor manageri etc.
Metoda sedintei se recomanda in toate situatiile manageriale a caror solutionare implica participarea
mai multor persoane.
7.3 DELEGAREA
Delegarea este una din metodele des utilizate in activitatea de management.

Delegarea – consta in atribuirea temporara de catre un manager a uneia din sarcinile sale de serviciu
unui subordonat, insotita de competenta si de responsabilitatea corespunzatoare.
Elementele principale ale procesului de delegare sunt: insarcinarea, atribuirea competentei
formale, incredintarea responsabilitatii.
 Insarcinarea - consta in atribuirea de catre un manager unui subordonat a
efectuarii unei sarcini ce-i revine de drept prin organizarea formala. Se vor preciza: intervalul de timp alocat
realizarii sarcinii, rezultatele scontate si criteriile de apreciere a lor.
 Prin atribuirea competentei formale se asigura subordonatului libertatea
decizionala si de actiune necesara realizarii sarcinii respective.
 Incredintarea responsabilitatii - in virtutea responsabilitatii acordate noul
executant este obligat sa realizeze sarcina delegata si in functie de rezultatele obtinute sa fie recompensat sau
sanctionat.
24
Pentru o utilizare eficienta a delegarii este necesar sa se respecte un set de reguli:
- sa nu se delege realizarea unor sarcini de importanta majora in special cele strategice sau cu implicatii
umane majore - ale caror consecinte sunt dificil sau imposibil de evaluat de catre subordonati;
- precizarea clara, in scris, a sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor delegate;
- crearea unui climat de incredere in posibilitatile subordonatilor de a solutiona problema, acceptand si
posibilitatea comiterii unor greseli;
- definirea cat mai clara a rezultatelor asteptate prin precizarea inca de la inceput a criteriilor de evaluare;
- verificarea nu a modului de realizare a sarcinilor delegate, ci a rezultatelor obtinute, respectand
competentele si responsabilitatile acordate subordonatului respectiv.
Managerul trebue sa informeze asupra delegarii efectuate si asupra ratiunii ce au generat-o, colegii
subordonatului in cauza. In final, managerul evalueaza rezultatele delegarii dand indrumari si efectuand
corecturi la nevoie, mentinand un climat de incredere si exigenta.
25
CAPITOLUL 8
FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA

“Sectorul sanatatii” este reprezentat de o gama larga de personal care acorda servicii de ingrijiri de
sanatate.
8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE
Sunt furnizate de medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri la domiciliu etc.
Pana in 1989, asistenta primara in Romania a fost furnizata in principal
printr-o retea nationala de dispensare.
Dispensarele apartineau Ministerului Sanatatii si erau administrate de
spitalul local care detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele secundare de sanatate.
Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate populatiei dintr-un teritoriu arondat. Existau de asemenea,
dispensarele de intreprindere care acordau ingrijiri de sanatate angajatilor si dispensare scolare care furnizau
ingrijiri medicale elevilor si personalului din invatamant.
In anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor medicale publice si
private in una din cele patru forme:
a) Cabinete medicale individuale ce apartineau unui medic responsabil de toate serviciile si
resursele fiind legal raspunzator de activitatile cabinetului.
b) Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele (echipamentul si spatiul)
dar ale caror activitati medicale sunt separate, fiecare dintre acestia fiind legal raspunzatori de
activitatile desfasurate.
c) Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart resursele, spatiul si activitati
medicale in care toti medicii au aceeasi specialitate, unul singur fiind raspunzator legal de toate
activitatile.
d) Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart resursele, spatiul si activitatile
medicale, avand specialitati medicale diferite, societatea fiind legal responsabila de activitatile
personalului
Reforma ingrijirilor primare de sanatate a inceput in anul 1994 si a introdus un
nou model de finantare, un transfer al responsabilitatii de la spitale catre Directile Sanitare Judetene,
introducand obligativitatea incheierii unor contracte intre Directiile Sanitare Judetene si medicii generalisti
la nivel individual sau de grup.
8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE
Acestea sunt furnizate de reteaua de servicii ambulatorii din spitale, centre de sanatate, centre de
diagnostic si tratament, cabinate specializate.
Anterior in Romania furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau policlinicile predominante in
zonele urbane. Majoritatea policlinicilor acordau servicii gratuite, personalul medical era platit pe baza unui
sistem salarial si furniza servicii medicale ambulatorii publice.
In prezent policlinicile, fie au devenit ambulatorii de spital, fie centre independente de diagnostic si
tratament ori s-au divizat in cabinete medicale individuale. Incepand cu anul 1990 s-au organizat cabinete
medicale private, iar personalul medical care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor cabinete trebuie sa
detina avizul de libera practica si o autorizatie de functionare a cabinetului medical.
Seviciile ambulatorii private pot fi acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv pentru servicii
ambulatorii de chirurgie.
26
8.3 SERVICIILE MEDICALE SPITALICESTI
Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, proprietate
publica sau privata, care asigura servicii medicale. Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive,
curative, de recuperare, de ingrijire, in caz de graviditate, maternitate si ingrijirea nou-nascutilor.
In Romania exista mai multe categorii de spitale clasificate dupa anumite caracteristici:
1. In functie de teritoriu spitalele se clasifica in:
- judetene;
- municipale si orasenesti;
- comunale.
2. In functie de specificul patologic spitalele se clasifica in:
- generale;
- de urgenta;
- de specialitate;
- pentru bolnavii cu afectiuni cronice.
3. In functie de regimul juridic al proprietatii spitalele pot fi:
- publice;
- private;
-mixte.
4. In functie de modul de finantare spitalele pot fi:
- spitale cu finantare din fonduri publice;
- spitale cu finantare din fonduri private;
- spitale cu finantare mixta.
5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale, spitalele se clasifica
in:
- spitale clinice;
- spitale universitare.
 Spitalul judetean este spitalul general care asigura asitenta medicala a judetului.
 Spitalele municipal si orasenesc sunt spitale care au in componenta cel putin specialitatile de baza
(medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie, chirurgie) si sunt organizate la nivelul
municipiilor sau oraselor unui judet.
 Spitalul comunal este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenta medicala de specialitate
pentru populatia din mai multe localitati rurale apropiate, avand sectii de medicina interna, pediatrie,
obstretica-ginecologie.
 Spitalul general este spitalul care are organizata in structura sa minim trei din cele patru
specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie si chirurgie.
 Spitalul de specialitate este spitalul care asigura asitenta medicala intr-o singura specialitate.
 Spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de specialitati dotat cu
aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat, avand amplasament si accesibilitate pentru
teritorii extinse. In structura spitalului de urgenta functioneaza obligatoriu departamentul de urgenta
care, in functie de necesitati poate avea un serviciu mobil de urgenta-reanimare si transport
medicalizat.
 Spitalul pentru bolnavi cu afectiuni cronice este spitalul in care durata de spitalizare este
prelungita datorita specificului patologiei.
 Spitalul public este spitalul proprietate publica a statului sau al unitatiilor administrativ-teritoriale
organizate ca institutii publice.
 Spitalul privat este spitalul proprietate privata a persoanelor juridice de drept privat.
27
 Spitalul clinic este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici in specialitati diferite
care desfasoara asistenta medicala, activitate de invatamant si cercetare stiintifica medicala si de
educatie medicala continua.
 Spitalul universitar este spitalul organizat in centre universitare medicale in structura caruia toate
sectiile de specialitate sunt clinici universitare. Clinica universitara are in structura ei una sau mai
multe sectii clinice. Sectiile clinice sunt sectiile de spital in care se desfasoara activitati de
invatamant universitar.
Structura organizatorica a spitaluluI cuprinde dupa caz: sectii, departamente, laboratoare, servicii
de diagnostic si tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice si administrative, servicii
de asistenta prespitaliceasca si transport urgente, structuri de primiri urgente si alte structuri aprobate de
Ministerul Sanatatii si Familiei. Spitalele pot avea in componenta lor structuri care acorda servicii
ambulatorii de specialitate. Serviciile medicale furnizate de ambulatoriu de spital cuprind: consultatii,
investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical si/sau chirurgical, ingrijiri, recuperare, medicamente
si materiale sanitare, proteze.
Formele de spitalizare sunt: spitalizarea continua, spitalizarea de zi si de o zi.
Prin regulamentul de organizare si functionare al spitalului si fisele posturilor aprobare de
conducerea spitalului se stabilesc activitatile, modul de organizare si functionare, atributiile si
responsabilitatile personalului. Activitatile organizatorice si functionale cu caracter medico-sanitar din
spitale sunt reglementate si supuse controlului Ministerului Sanatatii si Familiei, autoritatea centrala in
domeniul asistentei de sanatate publice. In spitale se pot desfasuta si activitati de invatamant medico-
farmaceutic, postliceal, universitar si post universitar precum si activitati de cercetare stiintifica medicala.
Criteriile pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala se propun de catre
Academia de Stiinte Medicale si se aproba prin ordin al ministrului sanatatii si familiei cu avizul
Ministerului Educatiei si Cercetatii, iar criteriile pentru desfasurarea activitatiilor de invatamant se
elaboreaza si aproba de Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii.
Colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant medical se realizeaza pe baza de contract incheiat
potrivit metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si familiei si al ministrului educatiei
si cercetatii. Activitatiile de invatamant si cercetare sunt organizate astfel incat sa consolideze calitatea
actului medical cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii si deontologie medicale.
Problemele de etica si deontologie profesionala sunt de competenta, dupa caz a Cologiului
Mediciilor din Romania, Colegiului Farmacistiilor din Romania sau a Ordinului Asistentiilor Medical si
Moaselor din Romania.
Infiintarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotarare a Guvernului instiintata de
Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Consiliului Local sau Judetean. In actul de infiintare al spitalului
public se stabilesc cel putin urmatoarele elemente: denumire, tipul spitalului, tipul finantarii, numarul de
paturi si categoria serviciilor medicale spitalicesti acordate.
Organele de conducere ale spitalelor publice sunt: consiliul de administratie, comitetul director,
directorul general.
Comitetul director si directorul general reprezinta conducerea executiva a spitalelor publice.
Directorul general este numit de catre consiliul de administratie prin concurs.
Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical, directorul economic, contabilul
sef si directorul de ingrijiri. Membrii comitetului director sunt numiti de catre consiliul de administratie in
urma concursurilor sustinute pentru o perioada de patru ani.
In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical format din medici sefi de sectie, sefi de
compartimente, laboratoare sau compartimente.
Atributiile comitetului director din spitalele publice sunt:
- elaboreaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului;
28
- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului in concordanta cu
nevoiele de servicii medicale ale populatiei;
- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze;
- raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si dispune masuri
de imbunatatire a activitatii spitalului;
- conduce operativ intreaga activitate a spitalului.
Consiliul de administratie este constituit din 7-9 membri in functie de marimea spitalului si
complexitatea serviciilor medicale acordate. Presedintele consiliului de administratie este ales din
randul membrilor sai cu majoritate simpla din numarul total.
Membri consiliului de administratie sunt:
- un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei de Sanatate Publica,
dupa caz;
- doi reprezentanti numiti de Consiliul Judetean si Local;
- un reprezentant al Finantelor Publice Locale;
- un reprezentant al Colegilor Mediciilor din Romania;
- un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;
- directorul general al spitalului;
- doi reprezentanti ai Senatului universitar pentru spitalele clinice si universitare.
La sedintele consiliului de administratie participa, fara drept de vot, cate un
reprezentant al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie este condus de catre
presedintele consiliului.
Atributiile principale ale consiliului de administratie sunt:
- aproba bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului;
- organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general, director general
adjunct medical si celorlalte functii de director. Presedintele consiliului de administratie
numeste in functie persoanele care au promovat concursul;
- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii spitalului, in concordanta cu
nevoile de servicii medicale ale populatiei;
- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se realizeze intr-un exercitiu
financiar;
- analizeaza modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin contracte si activitatea
directorului general si a comitetului director, dispunand masuri de imbunatatire a
activitatii;
- negociaza si incheie prin presedinte si directorul general contracte de furnizare de servicii
medicale cu casele de asigurari de sanatate.
Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie, la solicitarea majoritatii
membrilor sai, a presedintelui sau a directorului general si ia decizii cu majoritate simpla din
numarul total al membrilor. Membri Consiliului de a Administratie primesc o indemnizatie de
sedinta in proportie de 20% din salariul Directorului General.
Pentru spitalele clinice, universitare si institutele clinice candidatii la functia de director general
trebuie sa fie obligatoriu cadre didactice universitare. Directorul general trebuie sa aiba competenta,
management sanitar si sa incheie contract de administrare pe un mandat de patru ani, cu consiliul de
administratie pe baza criteriilor stabilite de catre Ministatul Sanatatii si Familiei cu posibilitatea reinnoirii
acestuia.
Directorul general este ordonator de credite si reprezinta spitalul in relatiile cu tertii, conduce
activitatea comitetului director fiind presedintele acestuia.
In spitalele clinice si universitare, institutele clinice si spitale judetene, comitetul director este
constituit din: director general, director general adjunct medical, director economic, director de ingrijiri de
29
profesie asistent medical, contabil sef pentru spitalele cu peste 500 de paturi. Comitetul director este numit
de consiliul de administratie in baza concursurilor sustinute. Comitetul director conduce intreaga activitate a
spitalului intre sedintele consiliului de administratie.
Conducerea spitalelor publice raspunde in fata Directiei de Sanatate Publica si/sau Ministerului
Sanatatii si Familiei, in fata Ministerului de Resort pentru indeplinirea atributiilor care ii revin.
Revocarea membrilor comitetului director in cazul nerealizarii indicatorilor de performanta a
activitatii stabiliti in contractul de adminsitrare sau in cazul savarsirii de abuzuri sau abateri se face de catre
consiliul de adminsitratie la propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, a Directiei Judetene de Sanatate
Publica in functie de subordonare sau Ministerului de Resort.
Sectiile, laboratoarele, departamentele si serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de catre un
sef de departament, un sef de sectie, sef de laborator sau sef de serviciu. Aceste functii se ocupa din concurs
organizat in conditiile legii. In spitalele publice, functiile de sefi de departament, sef de compartiment, sef de
laborator sau farmacist sef vor putea fi ocupate numai de medici, farmacisti, biologi, chimisti si biochimisti
cu o vechime de minim 5 ani in specialitatea respectiva.
Spitalul are obligatia sa inregistreze, sa stocheze, prelucreze si sa transmita informatiile legate de
activitatea sa si sa raporteze catre Directia de Sanatate Publica Teritoriala si constituie baza de date la nivel
national pentru decizii majore de politica sanitara si pentru raportarile necesare organismelor Uniunii
Europene si Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).
Spitalul are obligatia sa furnizeze caselor de asigurari de sanatate informatiile medicale care au stat
la baza contractelor de furnizare de servicii medicale. Documentatia primara va fi pastrata, securizata si
asigurata sub forma de document scris si/sau electronic constituind arhiva spitalului.
FINANTAREA SPITALELOR
Spitalele functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor prevazute in contractele
pentru furnizarea de servicii medicale, precum si din sume obtinute, in conditiile legii de la persoanele fizice
si juridice si isi elaboreaza, aproba si executa bugetele proprii de venituri si cheltuieli. Contractul de
furnizare de servicii medicale al spitalului cu casa de asigurari de sanatate reprezinta sursa principala a
veniturilor in cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se negociaza cu consiliul de administratie cu
conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de indicatorii stabiliti de contractul-cadru de furnizare
de servicii medicale. Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale si cu casele de
asigurari de sanatate private.
Separat de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa de asigurari de sanatate,
spitalele publice primesc finantare dupa cum urmeaza:
- de la bugetul de stat si bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei;
- de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene;
- de bugetul consiliului local si al consiliului judetean pentru spitalele locale;
- de la bugetul Ministerului de Resort, pentru spitalele cu retea sanitara proprie.
De la bugetul de stat se asigura:

- desfasurarea activitatilor cuprinse in programele nationale de sanatate;
- dotarea cu echipamente medicale de inalta performanta;
- investitii legate de construirea de noi spitale si pentru finalizarea celor aflate in executie;
- expertizarea, transformarea si consolidarea constructiilor grav afectate de seisme si alte
cazuri de forta majora;
- activitati specifice unitatilor cu retea sanitara proprie.
Bugetele locale asigura finantarea unor cheltuieli pentru finalizarea
constructiilor noi si realizarea unor lucrari de reparatii curente si capitale, precum si pentru dotarea spitalelor
cu aparatura medicala.
30
Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:
- donatii si sponsorizari;
- asocieri investitionale in domenii medicale sau de cercetare medicala si farmaceutica;
- inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente sau aparatura
medicala catre alti furnizori de servicii medicale;
- contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele de asigurari private
sau agenti economici;
- editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter medical;
- servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea pacientilor sau
angajatilor;
- servicii de asistenta medicala la domiciliu furnizate la cererea pacientilor.
Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza
de conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data de 31 decembrie a anului curent
Directiei Judetene de Sanatate Publica sau Ministerului Sanatatii si Familiei respectiv Ministerului de Resort
in functie de subordonati. Privind partea de cheltuieli propusa pentru a fi acoperita prin finantare de la
bugetele locale se va obtine si avizul consiliului local respectv. Executia bugetului de venituri si cheltuieli se
raporteaza lunar si trimestrial directiilor de sanatate publica, Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv
Ministerului de Resort in functie de subordonare. De asemenea, executia bugetului de venituri si cheltuieli
se raporteaza lunar si trimestrial si consiliului local si/sau judetean, dupa caz, daca beneficiaza de finantare
din bugetele locale. Directiile de Sanatate Publica analizeaza executia bugeturilor de venituri si cheltuieli
lunare si trimestriale si le inainteaza Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort,
dupa caz. Daca sunt constatate abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, Directia de Sanatate
Publica le sesizeaza si face propuneri pe care le propunere spre aprobare conducerii Ministerului Sanatatii si
Familiei.
Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre Curtea de Conturi,
Ministerul Sanatatii si Familiei, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie sau alte organe abilitate
prin lege.
Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din urmatoarele surse:
- amortizarea calculata lunar si cuprinsa in cheltuielile spitalului;
- sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile;
- sponsorizarile cu destinatia “dezvoltare”;
- 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la finele exercitiului
financiar.
Fondul de dezvoltare este utilizat pentru procurarea echipamentelor si aparaturii medicale si de
laborator necesare desfasurarii activitatii spitalului.
31
CAPITOLUL 9
FINANTAREA SECTORULUI SANATATII

Finantarea sectorului sanatatii este un factor esential pentru organizarea si
functionarea oricarui sistem de ingrijire de sanatate. Politica ingrijirilor de sanatate este strans legata de
mijloacele de finantare a serviciilor de sanatate.
Prin implementarea legii asigurarii sociale de sanatate, legea 145/1997, Guvernul Romaniei a ales
schimbarea sistemului ingrijirilor de sanatate de la un sistem centralizat la unul bazat pe asigurari sociale de
sanatate.
Schimbarile esentiale intervenite in finantarea sectorului serviciilor de sanatate, imbraca urmatoarele
aspecte:
a. Serviciile medicale vor fi finantate in principal din contributiile populatiei asigurate;
b. Colectarea contributiilor este asigurata de casele de asigurari de sanatate;
c. Prin plata contributiilor fiecare persoana asigurata este protejata impotriva costurilor
cauzate de imbolnaviri si accidente si este indreptata catre serviciile de sanatate furnizate
prin intermediul mediciilor de familie si al spitalelor, medicamente si materiale sanitare in
functie de nevoile de ingrijiri medicale;
d. Casa de Asigurari de Sanatate foloseste fondurile colectate in principal pentru plata
serviciilor realizate de furnizorii de servicii de sanatate pe baza contractului incheiat, in
contract fiind stipulate cantitatea, calitatea si pretul serviciilor de sanatate;
e. Spitalele vor trebui sa acopere cheltuielile serviciilor de sanatate realizate, prin
prezentarea notei de plata catre Casa de Asigurari de Sanatate, potrivit contractului.
Relatia dintre spitale si Casa de Asigurari Sociale de Sanatate creaza bazele autonomiei spitalicesti,
autonomie prevazuta in legea nr. 146/1999 privind organizarea, conducerea, functionarea si finantarea
spitalelor. Potrivit aceste legi, spitalele sunt considerate institutii autonome de interes public si sunt
indreptatite a avea propriul buget operational.
Legea 146/1999 are urmatoarele implicatii:
- spitalele devin furnizori de servicii de sanatate care-si “vand” aceste servicii caselor de
asigurari de sanatate pe baza contractelor medicale incheiate in acest scop de cele doua
parti;
- spitalele pot obtine resurse financiare numai prin platile pentru serviciile de sanatate
furnizate;
- a luat nastere o “piata a serviciilor de sanatate” in care spitalele concureaza pentru
contracte medicale;
- reforma financiara accentueaza importanta unui bun management al spitalului, managerii
trebuind sa imbunatateasca organizarea serviciilor de sanatate pe care spitalul le
furnizeaza in scopul obtinerii efectelor pozitive in utilizarea resurselor si in calitatea
serviciilor;
- spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si cheltuieli, sa utilizeze in mod
eficient resursele, sa antreneze angajatii in vederea atingerii obiectivelor propuse.
Unul din obiectivele principale ale oricarui spital este obtinerea resurselor
care vor acoperii cheltuielile necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate pentru cei asigurati.
Spitalele trebuie sa-si evidentieze pachetul de servicii de sanatate pe care le pot furniza. Aceste
pachete de servicii pot cuprinde:
- servicii medicale ambulatorii;
- servicii medicale in regim de internare;
- servicii medicale de urgenta;
32
- asitenta medicala prenatala, intranatala si postnatala;
- servicii medicale de recuperare;
- servicii de asistenta stomatologica;
- ingrijiri la domiciliu;
- medicamente, materiale sanitare, proteze.
Spitalele pot percepe plati directe de la pacienti pentru anumite servicii.
Sursele de finantare pentru costuri sunt:
- casele de asigurari de sanatate;
- persoane fizice si juridice;
- administratia locala;
- Ministerul Sanatatii si Familiei;
- bancile.
 Contractele cu casele de asigurari de sanatate
In cea mai mare parte spitalele primesc resursele financiare prin prezentarea notelor de plata catre
Casa de Asigurari de Sanatate pentru serviciile de sanatate prestate. Serviciile sunt “vandute” caselor de
asigurari de sanatate in baza unui contract incheiat intre cele doua parti.
Acest contract trebuie sa specifice:
- numarul serviciilor de sanatate ce urmeaza a fi furnizate persoanelor asigurate pentru o
perioada de cel mult un an;
- pretul serviciilor medicale;
Contractul trebuie sa tina cont de interesul persoanelor asigurate, de echilibrul financiar al
asigurarilor de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie sa plateasca spitalelor pentru furnizarea
de servicii medicale, cel putin la nivelul costurilor de productie.
 Contractele cu persoane fizice sau juridice
Resursele financiare pot proveni din donatii si/sau sponsorizari de la persoane fizice sau juridice.
Donatiile sunt facute cu o anumita destinatie, de exemplu pentru cumpararea unor echipamente medicale
specifice, efectuarea de reparatii sau constructia unor incaperi sau aripi dintr-un spital. Sponsorizarile sunt
oferite pentru furnizarea anumitor servicii sau activitati.
 Contractele cu administratia locala
Potrivit legii administratiei publice si legii finantelor publice locale, autoritatile publice locale pot
aproba credite bugetare pentru finantarea cheltuielilor spitalicesti din cadrul bugetelor locale. Finantarea este
furnizata la cererea managerilor de spitale care trebuie sa ofere autoritatilor locale argumente convingatoare
pentru alocarea de fonduri de la bugetele locale in scopul bunei functionari a spitalelor. Autoritatile locale
pot garanta fonduri de la bugetele locale pentru cheltuieli, pentru materiale, servicii si investitii.
 Contractele cu Ministerul Sanatatii si Familiei
In conformitate cu legea 146/1999, privind organizarea, functionarea si finantarea spitalelor,
Ministerul Sanatatii si Familiei trebuie sa furnizeze spitalelor resurse financiare pentru:
- realizarea programelor nationale de sanatate;
- achizitionarea de aparatura medicala de inalta tehnologie;
- realizarea reparatiilor capitale;
- realizarea unor activitati stabilite prin ordin al ministrului sanatatii, cum ar fi: activitati de
invatamant si cercetare, recuperarea capacitatii de munca.
 Contractele cu bancile
Spitalele pot avea acces la credite bancare pe termen scurt fiind necesare
pentru asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este permis pentru completarea lipsurilor
financiare temporare (incapacitati de plata), pentru o perioada de timp variind intre o luna si trei luni, cand
cheltuielile depasesc incasarile valorilor echivalente pentru serviciile de sanatate furnizate pe durata acelei
perioade.
33
CAPITOLUL 10
ADMINISTRAREA SPITALELOR
Incepand cu anul 1998 sistemul serviciilor de sanatate din Romania s-a aflat in plina reforma.
Obiectivele strategice ale reformei au fost definite de Ministerul Sanatatii si Familiei si includ:
- imbunatatirea starii de sanatate a populatiei din Romania;
- garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de sanatate;
- obtinerea unui sistem de ingrijiri de sanatate mai bine calificat.
Sub incidenta noilor reglementari, spitalele sunt in masura sa-si genereze
veniturile proprii, potrivit autonomiei de care dispun. Managerii spitalului sunt responsabili de “sanatatea
financiara” a spitalelor pe care le conduc. Acestia trebuie sa se preocupe de toate aspectele spitalelor ce
afecteaza calitatea serviciilor medicale oferite. Managerii de spitale trebuie sa creeze sau sa aprobe politicile
ce raspund principalelor probleme si necesitati legate de strategia spitalului si obiectivele majore, mijloacele
de finantare a cheltuielilor spitalului, cantitatea de capital circulant necesara, marimea datoriilor pe care
spitalul si le poate permite pe termen scurt, mediu sau lung, numarul actiunilor de calitate si ingrijiri gratuite
pe care spitalul le poate oferi, etc.
Pentru definirea obiectivelor si selectarea strategiilor trebuie luate in considerare urmatoarele
aspecte:
a) Principiile care stau la baza contractarii serviciilor de ingijire a sanatatii;
b) Resursele umane necesare, medici si asistente medicale, in scopul indeplinirii obligatiilor
prevazute prin contractele de servicii de sanatate;
c) Asigurarea resurselor materiale;
d) Programe de imbunatatire a calitatii serviciilor medicale furnizate persoanelor asigurate;
e) Investitiile necesare cresterii capacitatii spitalului, a numarului de paturi, procurarea
echipamentelor de inalta tehnologie, avand ca rezultat reducerea costurilor de spitalizare.
f) Sursele financiare si natura lor.
Politica de dezvoltare si functionare a spitalelor se stabileste inaintea inceperii anului fiscal; este
analizata de echipa manageriala a spitalului si apoi devine programul de activitate a spitalului.
Politicile de dezvoltare trebuie sa reflecte aspecte precum:
- politica de salarizare a personalului;
- desfasurarea activitatilor financiare ale spitalului in cadrul limitelor veniturilor actuale si
ale cheltuielilor aprobate de buget;
- reducerea datoriilor catre furnizori sau creditori prin contractarea cheltuielilor in limita
bugetului;
- monitorizarea activitatii medicale si financiare care trebuie sa reflecte echilibrul dintre
venituri si cheltuieli.
Principala responsabilitate a managerilor de spitale consta in evaluarea performantelor financiare,
care se masoara dupa urmatoarele standarde: performantele spitalului comparate cu performantele
anterioare, cu performantele altor spitale din tara sau din aceeasi regiune, sau cu scopurile financiare
stabilite prin buget.
34
CAPITOLUL 11
RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR
11.1 RECRUTAREA, SELECTIA SI INCADRAREA PERSONALULUI MEDICAL
Sistemul sanitar atrage resurse umane cu anumite particularitati determinate de specificul activitatilor
desfasurate in unitatile sanitare.
Unitatile sanitare trebuie sa adopte o politica de personal care sa aiba in vedere recrutarea, selectia,
promovarea, perfectionarea si motivarea personalului.
Prin recrutarea personalului medical se intelege atragerea si descoperirea unui personal calificat
pentru ocuparea posturilor vacante. Recrutarea personalului medical constituie o activitate importanta a
compartimentelor de personal, contribuind la “achizitionarea” unui personal pregatit profesional si eficient.
Activitatea de recrutare a personalului medical cuprinde aspecte precum:
- analiza cerintelor postului vacant;
- intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul vacant;
- identificarea surselor unde pot fi gasiti posibili candidati (universitati si scoli posliceale
sanitare, reteaua de cunostiinte);
- atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.
Selectia si incadrarea personalului reprezinta componente majore ale
functiunii de personal ce se desfasoara cu participarea managementului unitatii sanitare. Selectionarea si
incadrarea personalului se bazeaza pe urmatoarele elemente:
- studii atestate de certificate sau diplome;
- vechimea in munca;
- postul detinul anterior;
- calitatile, cunostiintele, deprinderiile, aptitudinile si comportamentele persoanelor in
cauza.
Calitatile, cunostiintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele constituie elementul
hotarator in ce priveste selectia si incadrarea personalului deoarece pe aceste aspecte se bazeaza in
mod decisiv eficacitatea indeplinirii obiectivelor de toate gradele din cadrul unitatilor sanitare.
Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si pregatirii profesionale a
candidatilor in scopul numirii pe posturile vacante.
In Romania metodele si tehnicile folosite pentru selectia personalului medical sunt urmatoarele:
1. convorbirea cu candidatii recrutati – interviul;
2. cercetarea referintelor;
3. probele de verificare a cunostiintelor;
1. Convorbirea cu candidatii recrutati – interviul
Datele personale ale candidatului cuprinse in CV-uri sau formularele
completate in vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau un reprezentant al sau cu
scopul de a se verifica daca persoana corespunde sau nu cerintelor postului/functiei vacante.
Desi concluziile rezultate in urma interviului sunt subiective, totusi in unele tari democratice metoda
interviului constituie o metoda importanta de selectie a personalului.
Scopul discutiei consta in identificarea elementelor caracteristice privind comportamentul
solicitantului. Desfasurarea libera a discutiei reprezinta una din metodele cele mai eficiente de selectie a
candidatilor. Aplicand-o, se asigura in general stimularea candidatului de a relata despre experienta in
domeniu, opiniile si obiectivele sale.
35
Limitele metodei constau in:
- dificultati in conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidatilor;
- caracterul subiectiv al rezultatului interviului.
Avantajul pe care-l prezinta aceasta metoda rezida in increderea personala in candidat a
examinatorilor care efectueaza selectia.
2. Cercetarea referintelor si calificarilor candidatilor
Investigarea referintelor poate fi edificatoare in ce priveste selectia candidatilor. Din urma
referintelor se pot obtine informatii suplimentare privind activitatea candidatului, detalii ale
comportamentului acestuia, relatiile cu colegii si superiorii sai si in general, despre eficienta realizarilor sale.
Se pot obtine referinte utile de la unitatea de invatamant absolvita de candidat, fostii colegi sau sefi ai
acestuia.
3. Probele de verificare a cunostiintelor
Probele de verificare a cunostiintelor sunt metode stiintifice de selectie
a personalului medical, constand in participarea candidatilor la un examen sau concurs, utilizandu-se
teste de cunostiinte si probe practice.
Comisia de examinare a candidatilor selecteaza din numarul candidatilor pe aceia care corespund
intr-o masura mai mare cerintelor postului vacant.
In scopul eliminarii subiectivismului se utilizeaza si teste de aptitudini si deprinderi. Finalitatea lor
consta in masurarea si aprecierea unor elemente privind aptitudinile si calitatile candidatilor.
Elaborarea criteriilor de apreciere a calitatilor persoanelor cerute pentru indeplinirea unui gen de
activitate face obiectul psihotehnicii. Testele alcatuiesc o metoda psihologica de investigare constand din
una sau mai multe probe, identice pentru toti candidatii, cu o grila de apreciere a realizarii lor si de masurare
a performantelor. Psihotehnica urmareste stabilirea unui raport intre insusirile fizico-psihice ale
candidatului, conditiile de munca si specificul activitatii.
Activitatea de selectie a personalului implica respingerea unor candidati. Scopul selectiei consta in
descoperirea candidatului care corespunde cel mai bine postului sau functiei vacante. Candidatilor respinsi
trebuie sa li se comunice motivul respingerii si posibilitatile pe care le au in continure pentru a fi incadrati pe
alte posturi.
Un ansamblu sensibil mai bogat de metode si tehnici de selectie se intrebuinteaza in cazul
personalului managerial. Testarea cunostiintelor manageriale si de specialitate se poate efectua prin
intermediul discutiilor, al lucrarilor scrise pe un anumit subiect, chestionarelor de cunostiinte alcatuite din
intrebari axate asupra aspectelor considerate necesare in realizarea viitoarei munci.
Un chestionar pentru cunostiintele manageriale trebuie sa cuprinda intrebari privind functiile
managementului, decizia, stilul de conducere, delegarea etc. Chestionarele sunt alcatuite diferentiat, avand
in vedere caracteristicile functiilor respective. Se pot obtine o serie de informatii, folosind testele concepute
pentru evaluarea optiunilor bazate pe prezentarea de cazuri pe care cadrele de conducere trebuie sa le
solutioneze. Un rol important il au si aspectele legate de studii, exeprienta, rezultatele obtinute in perioada
precedenta. Fiecarui candidat i se intocmeste un dosar in care se gasesc informatiile referitoare la toate
elementele prezentate mai sus si pe baza ansamblului informatiilor obtinute se ia decizia de selectionare a
managerului.
11.2 FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI
Prin formarea personalului sunt desemnate procesele prin care salariatii isi insusesc intr-un cadru
organizat, cunostintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele necesare exercitarii unor ocupatii
necesare unitatii respective.
Activitatea de formare a personalului se afla in stransa legatura cu cea de perfectionarea a acestuia,
reprezentand anamblul proceselor prin care salariatii unei unitati sanitare isi imbogatesc, in baza frecventarii
36
unor programe organizate special de unitatea respectiva sau institutii de invatamant superior, cunostinte,
aptitudini, deprinderi si comportamente in domenii in care au deja o calificare de baza, in baza realizarii la
un nivel superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin.
Programele de formare si perfectionare, in functie de esalonarea realizarii se impart in continue si
discontinue.
Programele continue se deruleaza intr-o singura perioada, fara intreruperi, in afara sarbatorilor
legale, fiind utilizate in special pentru formarea de specialisti.
Avantajele programelor continue sunt:
- concentrarea cursantilor asupra continutului procesului de pregatire;
- continuitatea procesului de invatare;
- favorizarea schimbului de opinii intre participanti.
Dezavantaje : - persoanele implicate in procesul de pregatire continua sunt dislocate pentru o
anumita perioada, ceea ce provoaca anumite dificultati in realizarea obiectivelor compartimentelor
implicate.
Programele discontinue implica doua-trei subperioade de pregatire intr-o institutie cu profil
didactic, dupa care personalul implicat in programul de pregatire discontinua isi reia activitatea la locul de
munca.
Avantajul consta in reducerea problemelor cauzate de absenta personalului, data fiind scurtarea
perioadei compacte in care lipseste.
11.3 EVALUAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI
Evaluarea personalului cuprinde ansamblul proceselor prin intermediul carora se emit judecati de
valoare asupra salariatilor dintr-o unitate sanitara, in calitate de titulari ai unor posturi, in vederea relevarii
elementelor esentiale ale modului de realizare a obiectivelor, sarcinilor si de exercitare a competentelor si
responsabilitatilor, a acordarii de recompense si/sau sanctiuni, a stabilirii modalitatilor de perefectionare a
pregatirii si a continuarii perspectivelor de promovare.
Evaluarea asigura suportul informational atat pentru decizii privind acordarea recompenselor,
promovare, perfectionare, cat si pentru decizii strategice si tactice care se bazeaza intr-o proportie
apreciabila pe calitatea resurselor umane.
Un rol important in procesul de evaluare il joaca metodele si tehnicile de evaluare care se impart in
: generale si speciale.
a) metodele generale de evaluare sunt: notatia, aprecierea globala si aprecierea functionala.
Notatia – consta in acordarea unei note care exprima gradul in care titularul unui post realizeaza
obiectivele circumscrise acestuia.
Aprecierea globala – consta in formularea unor evaluari generale prin care se sintetizeaza
principalele calitati, in special, munca si rezultatele in munca ale persoanei respective. Aprecierea globala se
concretizeaza in calificative.
Aprecierea functionala consta in formularea unei evaluari pe baza compararii calitatilor,
cunostintelor, aptitudinilor, deprinderilor si comportametelor unei persoane, cu cerintele postului actual sau
avut in vedere a i se atribui, punand in evidenta concordantele si neconcordantele constatate.
b) Metodele de evaluare speciale sunt folosite doar pentru anumite categorii de personal, in special
managerii si specialistii de inalta calificare.
Dintre metodele din aceasta categorie cele mai frecvent intrebuintate sunt: cazul, testele de
autoevaluare, centrul de evaluare.
 Cazul – presupune constituirea unei comisii de evaluare care examineaza munca persoanei in
cauza in vederea luarii unei decizii importante referitoare la aceasta sau pentru elucidarea unor dubii.
37
Comisia de evaluare cuprinde 5-7 persoane, intre care: seful ierarhic direct al persoanei evaluate, alti
manageri si specialisti de la compartimentul de specialitate.
Avantajele folosirii metodei constau in eliminarea in mare masura a subiectivismului si caracterul
multilateral al acesteia.
 Metoda testelor de autoevaluare consta in una sau mai multe baterii de teste, concepute special
pentru titularii anumitei categorii de posturi. Managerii respectivi compara rezultatele complectarii testului
cu rezultatele etalon ale tesului sau incadreaza punctajul realizat in grila de evaluare pusa la dipozitie o data
cu bateriile de teste.
 Centrele de evaluare reprezinta un sistem specializat de evaluare ce consta in evaluarea persoanei
in cauza, timp de 3-5 zile, printr-un complex de metode de evaluare: jocuri manageriale, teste psihologice,
discutii in grup fara conducator, teme pregatite individual, dezbateri de cazuri etc.
In perioada in care persoana in cauza da aceste probe, singura sau impreuna cu alte persoane, aflate
in aceeasi situatie, este observata de membrii grupului de evaluare, pe baza unui ghid de evaluare special
elaborat. In final, pe baza rapoartelor intocmite de acestia, in urma dezbaterilor se stabileste evaluarea finala
insotita de o recomandare privind decizia ce urmeaza a fi luata.
Un mijloc de valorificare a rezultatelor evaluarii personalului o reprezinta promovarea.
Criteriile de promovare a personalului sunt: studiile, vechimea in munca, postul detinut anterior,
calitatile, cunostinele, deprinderile si aptitudinile.
11.4 MOTIVAREA PERSONALULUI
Motivarea ca fundament al functiei de antrenare presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor

materiale si moral-spirituale cu rezultatele obtinute de catre personal in realizarea obiectivelor.
In functie de modul de conditionare al satisfactiilor personalului, de rezultatele obtinute, motivarea
poate fi pozitiva sau negativa.
Motivarea pozitiva are in vedere cresterea contributiei personalului la realizarea obiectivelor unitatii
respective, pe baza amplificarii satisfactiilor sale din participarea la procesul muncii ca urmare a realizarii
sarcinilor atribuite. Motivarea pozitiva, prin numeroasele satisfactii pe care le genereaza, contribuie la
ridicarea moralului si dezvoltarea individuala a salariatilor, la conturarea unui climat organizational propice
muncii si performantelor ridicate in organizatie.
Motivarea negativa vizeaza sporirea contributiei personalului la indeplinirea obiectivelor
organizatiei prin diminuarea satisfactiilor (reduceri de salarii, amenzi, retrogadari, mustrari, invective etc) in
procesul muncii sau a amenintarii cu reducerea lor, daca sarcinile si obiectivele de realizat nu sunt realizate.
Motivarea negativa prin generarea de frecvente insatisfactii la salariatii organizatiei contribuie la un moral
scazut al acestora, la inhibarea lor si instaurarea unui climat organizational tensionat, defavorizant obtinerii
unor rezultate perfomante.
In functie de natura mijloacelor utilizate pentru motivarea personalului se disting doua tipuri de
motivare: economica si moral-spirituala.
Motivarea economica- reprezinta motivarea ce vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de
ordin economic ale salariatilor, principalele motivatii utilizate fiind: salariile, primele, participarile la profit,
gratificatiile, penalizarile la salariu, imputatii financiare in cazul unor erori si/sau lipsuri din gestionarea
resurselor organizatiei, amenzi pentru savarsirea de abateri.
Motivarea moral-spirirtuala vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de natura moral-
spirituala, ce vizeaza aptitudinile si comportamentele salariatilor. In realizarea motivarii moral-spirituale se
folosesc ca motivatii: acordarea de catre manageri a increderii in salariati, exprimarea de multumiri si laude,
evaluarea contributiei cu caracter general sau sub forma de critici, lansarea de avertismente, mustrari si
invective, acordarea de titluri onorifice, medalii etc. Acest tip de motivare s-a dovedit a fi eficienta pentru
toate categoriile de salariati, cu un plus de efect pentru manageri si specialisti.
38
In functie de natura relatiilor motivationale care se produc si amplasamentul sursei care genereaza
efectul motivational, motivarea este intrinseca sau extrinseca.
Motivarea intrinseca (interna)- consta in determinarea salariatului sa se implice pentru a atinge
rezultate la locul de munca, intrucat prin aceste procese el obtine satisfactii ce tin de eul si de personalitatea
sa. Motivarea intrinseca este centrata pe individ, fiind o relatie intre asteptarile, pereceptiile si simturile sale
si continutul muncii si al comportamentului sau, pe care nemijlocit le realizeaza. Motivarea intrinseca este
rezultatul participarii salariatului in cauza la activitatile unitatii resepctive. In lipsa participarii, motivarea
intrinseca nu se manifesta.
Motivarea extrinseca (externa)- consta in determinarea salariatului sa se implice, sa obtina rezultate
la locul de munca pentru ca acestea vor genera din partea organizatiei anumite reactii formale si informale,
economice si moral-spirituale care ii vor produce satisfactii. Motivarea extrinseca este o relatie individ-
organizatie, avand drept continut satisfacerea asteptarilor salariatului fata de reactiile organizatiei fata de el,
in raport cu eforturile, comportamentul si rezultatele sale.
Salariatul participa la procesele de munca deoarece ii aduc venituri suplimentare, multumiri, laude,
diplome, statut si post superior sau pentru a evita pierderea unor sume de bani, amenintari sau pedepse.
Motivarea externa depinde de comportamentul salariatului, de conceptia, resursele, abordarea
organizatiei precum si starea de spirit si comportamentul managerilor implicati.
In functie de personalitatea umana avuta in vedere cu prioritate, delimitam doua categorii de
motivare: cognitiva si afectiva.
Motivarea congnitiva vizeaza dimensiunea intelectuala a salariatului, bazandu-se pe satisfacerea
nevoilor individuale de informare, de a cunoaste, a invata, innova si a “controla” mediul in care isi
desfasoara activitatea.
Pentru realizarea motivarii cognitive managerii apeleaza la motivatii formale, informale, economice
si moral-spirituale, specific fiind faptul ca utilizarea acestor motivatii este centrata pe dezvoltarea si
folosirea capacitatii intelectuale a salariatilor, subordonata derularii proceselor de munca si indeplinirii
obiectivelor in cadrul organizatiei.
Motivarea afectiva vizeaza dimensiunea afectiva strict umana a salariatului, concetrandu-se asupra
satisfacerii nevoilor sale de ordin sentimental in cadrul organizatiei. Motivarea afectiva are in vedere ca
salariatul sa se simta bine la locul de munca, sa fie apreciat, simpatizat de colegi, sefi si subalterni, sa se
manifeste fata de el simpatie si consideratie, sa se bucure de prestigiu etc.
39
CAPITOLUL 12
PROCESUL DE PREGATIRE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE

ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA IN ROMANIA
12.1 EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA
Potrivit NORMELOR MINIMALE pentru instruirea si formarea asistentilor medicali, functia de

asistent pentru ingrijiri generale poate fi definita astfel:
“Asistentul pentru ingrijiri generale exercita comform reglementarii in vigoare din tara sa,
urmatoarele functii generale:
a) da ingrijiri competente persoanelor a caror stare le cere, tinand cont de nevoile fizice,
afective si spirituale ale bolnavului in mediul spitalicesc, familial, la scoala, la locul de
munca etc.
b) observa situatiile sau conditiile fizice sau afective care exercita un efect important asupra
sanatatii si comunica aceste observatii celorlalti membrii ai echipei sanitare;
c) formeaza si dirijeaza personalul auxiliar necesar pentru a raspunde nevoilor serviciilor
de asistenta din orice institutie de sanatate”.
Profesia de asistent medical cat si cea de moasa se exercita pe teritoriul Romaniei de catre persoanele
fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare in profesia de asistent medical ca urmare a parcurgerii
unui program de invatamant de specialitate cu un numar de ore fixat la minimum de 4.600 si respectiv al
unui titlu oficial de calificare in profesia de moasa. Acestea pot fi: cetateni romani, cetateni ai unui stat
membru ai Ununii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei
Elvetiene.
Continutul si caracteristicile activitatilor de asistent medical generalist sunt urmatoarele:

a) determinarea nevoilor de ingrijiri generale de sanatate si furnizarea ingrijirilor de
sanatate, de prevenire, curative, si de recuperare potrivit normelor elaborate de Ministerul
Sanatatii si Familiei in colaborare cu “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din
Romania” ;
b) administrarea tratamentului potrivit recomandarilor medicului;
c) protejarea si ameliorarea sanatatii, elaborarea de programe si desfasurarea activitatilor de
educatie pentru sanatate;
d) participarea asistentilor medicali abilitati ca formatori la pregatirea teoretica si practica a
viitorilor asistenti medicali in cadrul programelor de invatamant de specialitate sau a
asistentilor medicali in cadrul programelor de formare continua;
e) desfasurarea activitatilor de cercetare;
f) pregatirea personalului sanitar auxiliar etc.
Activitatile de asistent medical generalist se exercita cu asumarea
responsabilitatii asistentului medical generalist cu privire la planificarea, organizarea, evaluarea, si
furnizarea serviciilor in calitate de salariat sau liber profesionist.
40
Continutul si caractersticile activitatilor de moasa sunt:
a) constatarea existentei sarcinii, efectuarea examenelor necesare in vederea monitarizarii evolutiei
sarcinii normale;
b) recomandarea examinarilor necesare in vederea diagnosticarii timpurii a sarcinii cu risc;
c) asigurarea pregatirii complete a mamei pentru nastere, desfasurarea activitatilor de educatie
pentru sanatate, initierea si desfasurarea programelor de pregatire a viitorilor parinti;
d) acordarea sfaturilor de igiena si nutritie;
e) administrarea tratamentului potrivit prescriptiilor medicului;
f) ingrijirea si asistarea pacientei in timpul travaliului si urmarirea starii intrauterine a fatului prin
mijloace clinice si tehnice adecvate;
g) asistarea nasterii normale, la domiciliu sau unitati sanitare, daca este vorba de prezentatie
craniana, iar in caz de urgenta, asiatarea nasterii in prezentatie pelviana;
h) identificarea, la mama si copil a semnelor care anunta anomalii si care necesita interventia
medicului pe care il asista in aceste situatii;
i) adoptarea masurilor de urgenta care se impun, in absenta medicului, pentru extractia normala a
placentei, urmata eventual de control uterin manual;
j) examinarea nou-nascutului, pe care il preia in ingrijire, initierea masurilor care se impun in caz
de nevoie si practica, daca este necesar, reanimarea imediata;
k) preluarea in ingrijirea pacientei, monitorizarea acesteia in perioada postnatala si acordarea tuturor
recomandarilor necesare mamei, privind ingrijjirea nou-nascutului pentru asigurarea dezvoltarii
acestuia in cele mai bune conditii;
l) intocmirea rapoartelor scrise cu privire la activitatea desfasurata;
m) asigurarea informarii si consilierii privind planificarea familiala;
n) participarea la pregatirea teoretica si practica a moaselor si a personalului sanitar auxiliar;
o) desfasurarea optionala a activitatilor de cercetare de catre moasele licentiate.
Activitatile de moasa se exercita cu asumarea responsabilitatii moasei privind
planificarea, organizarea, evaluarea si furnizarea serviciilor in calitate de salariat si/sau liber-profesionist.
Controlul si supravegherea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa se realizeaza de
Ministerul Sanatatii si “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” .
Profesia de asistent medical si cea de moasa se pot exercita de persoanele fizice care indeplinesc
urmatoarele conditii:
a) detin un titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, respectiv al unui titlu oficial de
calificare de moasa;
b) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
c) sunt autorizate de catre Ministerul Sanatatii;
d) nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei infractiuni contra umanitatii
sau vietii in imprejurimi legale de exercitare a profesiei.
In exercitarea profesiei, asistentul medical si moasa trebuie sa respecte
demnitatea fiintei umane, sunt obligati sa pastreze secretul professional, cu exceptia cazurilor prevazute de
lege si de a lua masuri de acordare a primului ajutor, indiferent de persoana, loc sau situatie.
12.2 FORMAREA IN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL SI IN PROFESIA DE MOASA
Pregatirea asistentilor medicali generalisti sau de alte specialitati precum si pregatirea moaselor se
realizeaza prin urmatoarele forme de invatamant:
- invatamant sanitar postliceal cu o durata de studiu de 3 ani
- invatamant superior medical de scurta si lunga durata.
41
Absolventul scolii postliceale sanitare este denumit asistent medical
generalist, absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii superioare de scurta durata
sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurta durata iar absolventul invatamantului superior
medical de lunga durata este denumti asistent medical generalist cu studii superioare de lunga durata,
respectiv moasa.
Absolventii invatamantului superior medical cu o durata de patru ani care promoveaza examenul de
licenta pot urma studii postuniversitare. Pregatirea practica a cursantilor din invatamantul postliceal sanitar
si din invatamanul superior medical de scurta si lunga durata se desfasoara in unitati saniatre stabilite da
catre ministerul sanatatii, atat pentru invatamantul public cat si pentru cel privat.
12.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL SI RESPECTIV

ASISTENT MEDICAL GENERALIST
(Monitorul Oficial al Romaniei, partea I , numarul 578/ 30.06.2004)
12.3.1 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL

A) Asistent medical cu studii medii
– diploma de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberata de Ministerul
Invatamantului si Stiintei;
B) Asistent medical cu studii postliceale

- diploma de absolvire scoala postliceala sanitara eliberata de Ministerul Sanatatii, Ministerul
Invatamantului si Stiintei / Ministerul Educatiei Nationale
- certificat de absolvire scoala postiliceala sanitara eliberat de Ministerul Educatiei
Nationale / Ministerul Educatiei si Cercetarii
- certificat de competenta profesionala eliberat de ministerul Educatiei si Cercetraii /
Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului
- atestat eliberat de Ministerul Invatamantului si MInisterul Sanatatii.
C) Asistent medical cu studii superioare de scurta durata

- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei,
Cercetarii si Tineretului.
12.3.2 TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL

GENERALIST
a) Asistent medical generalist:
- atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent medical de medicina
generala;
- dipoma de absolvire scoala postliceala sanitara in specialitate: asistent medical de medicina
generala, asistent medical generalist, eliberata de Ministerul Sanatatii sau Ministerul Invatamantului
si Stiintei;
- certificat de absolvire scoala posticeala sanitara in specialitatea: asistent medical generalist,
asistent medical de medicina generala eliberat de Ministerul Educatiei Nationale .
- certificate de competente profesionale, eliberat de Ministerul Educatiei.
b) Asistent medical generalist cu studii superioara de scurta durata:

- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de Ministerul Educatiei
Nationale, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului.
42
c) Asistent medical generalist cu studii superioare de lunga durata:

- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei,
Cercetariii si Tineretului.
Titlurile profesionale de asistent medical:

- asistent medical generalist
- asistent medical de ingrijiri medicale de sanatate
- asistent medical obstetrica-ginecologie
- asistent medical pediatrie
- asistent medical balneofizioterapie
- asistent medical igiena
- asistent medical igiena si sanatate publica
- asistent medical laborator clinic
- asistent medical radiologie si imagistica
- asistent medical farmacie
- asistent medic-social
- asistent medical de nutritie si dietetica
- asistent medical de ocrotire
- asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare
- asistent medical de urgente medico-chirurgicale
- asistent de profilaxie stomatologica
- asistent igienist pentru cabinet stomatologic
- asistent pentru stomatologie asistenta dentara.
12.3.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE IN PROFESIA DE MOASA

Moasa: - atestat de echivalare in specialitatea asistent medical obstetrica-ginecologie eliberat de
Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei
- diploma de absolvire scoala sanitara postliceala in specialitatea asistent medical obstetrica
–ginecologie eliberata de Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei
- certificat de absolvire scoala sanitara postliceala in specialitatea asistent medical
obstetrica –ginecologie eliberat de Ministerul Educatiei
Moasa cu studii superioare de lunga durata :

- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei
Titluri profesionale: - moasa, asistent medical obstetrica –ginecologie.
43
CAPITOLUL 13
POLITICI DE SANATATE PENTRU TOTI IN SPATIUL EUROPEAN-21 DE

OBIECTIVE PENTRU SEC. XXI
Odata cu intrarea in secolul XXI, poporul European cauta o schimbare care sa ofere un scop in
realizarea propriilor vieti. Va exista intotdeauna o contrapartida intre dezvoltarea economica, mentinerea si
imbunatatirea sanatatii.
Oamenii din intreaga Europa trebuie sa simta ca sanatatea lor este in siguranta, ca au acces pe tot
parcursul vietii la ingrijiri de sanatate disponibile, relevante si de buna calitate. Siguranta sanatatii cuprinde
dreptul fiecarui individ la un standard inalt de sanatate, dreptul la o locuinta decenta, la viata si munca in
medii sigure, dreptul la informatie si educatie de sanatate.
Experienta obtinuta din anii ’80 in formularea “Politicilor Sanatatii pentru Toti” si in monitorizarea
si evaluarea implemantarii acestora, impune necesitatea stabilirii unor obiective realiste si realizabile care sa
constituie “o intrepatrundere a realitatii de astazi cu visurile de maine”.
21 DE OBIECTIVE PENTRU SECOLUL XXI
 Obiectivul 1- Solidaritate pentru sanatate in regiunea europeana

Prin acest obiectiv se urmareste reducerea decalajului actual al starii de sanatate intre statele membre
ale Regiunii Europene cu cel putin 1/3 – decalajul dintre treimea de tari europene cu nivelul cel mai
ridicat al sperantei de viata si treimea de tari cu nivelul cel mai scazut al sperantei de viata, ar trebui sa
fie redus pana la cel putin 30%, pana in anul 2030.
 Obiectivul 2- Echitate in sanatate
Pana in anul 2030 diferenta dintre starile de sanatate ale grupurilor socio-economice din tari, ar
trebui redusa la cel putin un sfert in toate Statele Membre, imbunatatind semnificativ nivelul sanatatii
grupurilor defavorizate.
 Obiectivul 3- Un start sanatos in viata
Pana in anul 2030 toti nou-nascutii si prescolarii din Regiune ar trebui sa aiba o sanatate mai buna,
asigurandu-le un start sanatos in viata.
 Obiectivul 4- Sanatatea tinerilor
Pana in anul 2030, tinerii din Regiune ar trebui sa fie mai sanatosi si mai capabili de a-si indeplini
rolurile in societate.
 Obiectivul 5- Imbatranirea sanatoasa
Acest obiectiv vizeaza ca pana in anul 2030, persoanele cu varsta de peste 65 de ani ar trebui sa aiba
sansa de a se bucura de intreg potentialul lor de sanatate si de a avea un rol social activ.
 Obiectivul 6- Imbunatatirea sanatatii mentale
Vizeaza ca pana in anul 2030 sa se obtina cresterea bunastarii psihosociale a oamenilor iar
persoanelor cu probleme de sanatate mentala sa li se asigure accesul la servicii mai cuprinzatoare.
 Obiectivul 7- Reducerea bolilor transmisibile
Pana in anul 2030 se urmareste diminuarea substantiala a efectelor adverse ale bolilor trasnmisibile
asupra sanatatii, prin aplicarea sistematica a unor programe privind eradicarea, eliminarea, controlul bolilor
infectioase cu importanta in sanatatea publica.
 Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile
Isi propune ca pana in anul 2030, morbiditatea, deficientele si mortalitatea premature datorate bolilor
cronice importante, ar trebui reduse la cele mai joase nivele posibile in toata Regiunea.
44
Obiectivul 9- Reducerea vatamarilor datorate violentei si accidentelor

Vizeaza o scadere semnificativa si continua a vatamarilor, deficientelor si cazurilor de deces
rezultate din accidente si violenta.
 Obiectivul 10- Un mediu sanatos si sigur
Pana in anul 2025, populatia regiunii ar trebui sa traiasca intr-un mediu fizic mai sigur, iar nivelul de
expunere la factorii daunatori sanatatii sa nu depaseasca standardele internationale stabilite de comun acord.
 Obiectivul 11- Un trai mai sanatos
Pana in anul 2025 populatia ar trebui sa adopte moduri mai sanatoase de viata, manifestand un
comportament mai sanatos in domenii ca alimentatia, activitatea fizica, etc.
 Obiectivul 12- Reducerea afectiunilor datorate alcoolului, drogurilor si tutunului
Reducerea semnificativa in toate Statele Membre pana in anul 2025 a efectelor adverse asupra
sanatatii rezultate din consumul de substante care dau dependenta de genul tutunului, alcoolului si drogurilor
psihoactive.
 Obiectivul 13- Aranjamente pentru sanatate
Pana in anul 2030, populatia din Regiune ar trebui sa aiba posibilitati mai bune de a trai in medii
fizice si sociale sanatoase acasa, in scoli, la locul de munca si in comunitate.
 Obiectivul 14- Responsabilitate multisectoriala pentru sanatate
Prin acest obiectiv se urmareste ca pana in anul 2030 toate domeniile sa-si recunoasca si sa accepte
responsabilitatea pentru sanatate.
 Obiectivul 15- Un sector integrat al sanatatii
Isi propune ca pana in anul 2030, populatia Regiunii sa aiba un acces mai bun la ingrijirea primara
de sanatate pentru familie si comunitate, sprijinit de un sistem spitalicesc flexibil si receptiv.
 Obiectivul 16- Realizarea calitatii ingrijirii
Pana in anul 2030, Statele Membre ar trebui sa se asigure ca managementul sectorului de sanatate, de
la programe de sanatate bazate pe populatie, la ingrijirea individuala a pacientului la nivelul clinic, este
orientat catre rezultatele sanatatii.
Obiectivul 17- Formarea Serviciilor de Sanatate si Alocarea Resurselor
Isi propune ca pana in anul 2030 Statele Membre vor trebui sa aiba finantari substantiale si
mecanisme de alocare a resurselor pentru sistemele de ingrijire a sanatatii bazate pe principiile accesului
egal, cost – eficienta, solidaritate si calitate optima a ingrijirilor.
 Obiectivul 18- Dezvoltarea resurselor umane pentru sanatate
Pana in anul 2030, toate Statele Membre ar trebui sa se fi asigurat ca profesionistii din sectorul
sanitar si profesionistii din celelate sectoare au acumulat cunostintele, aptidudinile si calificarile necesare
protejarii si promovarii sanatatii.
 Obiectivul 19- Cercetare si cunoastere penrtu sanatate
Pana in anul 2025, toate Statele Membre ar trebui sa aiba sisteme de cerecetare, informatie si
comunicare in sectorul sanitar care sa sustina mai bine achizitia, utllizarea efectiva si distributia
cunostintelor pentru sprijinirea sanatatii pentru toti.
 Obiectivul 20- Mobilizarea partenerilor pentru sanatate
Urmareste ca pana in anul 2025 implementarea politicilor pentru sanatate pentru toti ar trebui sa
angajaze indivizii, grupurile si organizatiile din sectoarele private, publice si societatea civila, in aliante si
parteneriate pentru sanatate.
 Obiectivul 21- Politici si strategii pentru sanatatea tuturor
Vizeaza ca pana in anul 2020 toate Statele Membre vor trebui sa implementeze politici de “sanatate
pentru toti” la nivel national, regional si local, sprijinite de structuri institutionale potrivite, organizate si
conduse intr-o maniera novatoare.
45
CAPITOLUL 14
DIRECŢII DE REFORMA A SISTEMULUI SANITAR ROMANESC
14.1 OBIECTIVELE, PRINCIPIILE SI SCOPUL REFORMEI SISTEMULUI SANITAR

ROMANESC
Sistemul de ocrotire a sănătăţii din România a fost, pana in 1989 si in buna măsura si după aceasta
data, un sistem caracterizat prin centralism, egalitarism si limitarea libertăţii de opţiune.
Scopurile fundamentale declarate ale procesului de reforma de după 1990 au fost:
- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;
- creşterea eficientei in folosirea resurselor;
- schimbarea relaţiei medic-pacient;
- creşterea nivelului de satisfacţie a populaţiei si a furnizorilor de servicii medicale.
Principiile politicii sanitare pe baza cărora urma sa se atingă aceste scopuri erau:
- asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate,
- acoperirea intregii populaţii cu aceste servicii,
- solidaritatea in finanţarea serviciilor medicale,
- stimularea furnizării de servicii eficace si eficiente,
- acordarea serviciilor in funcţie de nevoile de sănătate,
- libertatea pacientului de a-si alege medicul,
- autonomia profesioniştilor in domeniul medical,
- colaborarea serviciilor de sănătate cu alte sectoare care influenţează starea de sănătate (educaţie,
servicii sociale etc).
Obiectivele strategice ale reformei, in sensul celor de mai sus, au fost:
1. completarea cadrului legislativ;
2. introducerea Asigurărilor Sociale de Sănătate;
3. diversificarea mecanismelor de generare a resurselor financiare;
4. plata serviciilor bazata pe eficienta si calitatea actului medical;
5. asigurarea unei mai bune accesibilităţi a populaţiei la servicii de sănătate;
6. trecerea centrului de greutate al serviciilor de sănătate către asistenta ambulatorie;
7. creşterea calităţii serviciilor medicale;
8. stimularea privatizării sub diverse forme, introducerea competiţiei intre furnizori;
9. descentralizarea sistemului de sănătate, prin creşterea rolului autorităţilor locale, asociaţiilor
profesionale, instituţiilor finanţatoare, a comunităţilor etc.
10.achiziţii publice prin mijloace electronice;
11.sistemul informaţional privind starea de sănătate a populaţiei;
12.politica medicamentului.
Principalele activităţi ale reformei s-au desfăşurat in domeniul conducerii sistemului si asigurarea
cadrului legislativ, finanţării serviciilor de sănătate, ca si al resurselor umane si resurselor fizice din
sistemul sanitar.
Metoda utilizata in aplicarea masurilor de reforma a fost, in general, aceea de testare prin
experimente pilot. Din păcate continuitatea procesului de reforma in sănătate a fost afectata de desele
schimbări de guvern si de miniştri fiecare noua echipa de conducere insusindu-si cu reţineri acţiunile
demarate anterior. Lipsa unor strategii clare si a unor obiective definite riguros si care sa fie urmărite
independent de schimbările politice au afectat procesul de reforma.
46
Strădania de a pune in funcţiune Casa Naţionala a Asigurărilor de Sănătate (CNAS) si Colegiul
Medicilor (CMR), cu toate structurile lor de conducere si teritoriale, au lăsat pe planul doi grija fata de
starea de sănătate a populaţiei si nevoile de servicii medicale ale acesteia, fapt ilustrat in agravarea stării de
sănătate la nivel naţional, in comparaţie cu alte tari din Europa.
14.1.1 COMPLETAREA CADRULUI LEGISLATIV

Atât aprobarea legilor necesare, cat si trecerea de la actul normativ aprobat la modificările
structurale concrete si la demararea efectiva a activităţilor specifice din cadrul reformei sistemului s-a
dovedit a fi un drum lung si dificil, grevat de mentalităţi învechite, lipsa resurselor necesare si opţiuni
politice diferite.
In prezent este in vigoare "Legea privind organizarea si finanţarea spitalelor"(Legea 270/2003) –
care permite inregistrarea, acreditarea si ierarhizarea tuturor spitalelor si unităţilor cu paturi din România,
apropiindu-le structura si funcţionarea lor la normele europene.
S-au aprobat normele privind îmbunătăţirea asistentei medicale de urgenta, iar in domeniul
resurselor umane s-a definitivat sistemul de formare a medicilor, obţinerea liberei practici medicale prin
susţinerea examenului de licenţa in mod unitar pe tara.
S-a completat cadrul legislativ privind recoltarea sângelui, a producerii si utilizării preparatelor de
sânge proaspete si a celor stabile. Normele elaborate se aproprie de exigenta recomandărilor si a normelor
UE.
A fost completata legislaţia privind funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului si modul de
înregistrare a produselor farmaceutice, autorizarea unităţilor de producţie si distribuire a medicamentelor si
activitatea de inspecţie farmaceutica, definiţia produsului medicamentos si a produselor cosmetice. De
asemenea s-a completat legislaţia privind exercitarea profesiei de farmacist.
14.1.2 INTRODUCEREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE

La 1 ianuarie 1999, în baza Legii asigurărilor de sănătate nr.145/1997 si a celorlalte acte
normative corelate, a luat fiinţa Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, moment ce a coincis cu
declanşarea celei mai ample reforme din România de după 1989. In prezent activitatea Casei Naţionale de
Sănătate este reglementata de Ordonanţa de urgenta nr. 150/2002.
Principalele funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, sunt colectarea si administrarea
fondurilor, precum si cumpărarea serviciilor medicale necesare asiguraţilor. In noul cadru, furnizarea
serviciilor medicale se face în funcţie de cerere si oferta, fapt ce conduce la eliminarea risipei si la
raţionalizarea cheltuielilor.
Relaţiile dintre medici si casele de asigurări se desfăşoară în baza unui Contract-cadru în care sunt
specificate criteriile cantitative si calitative de evaluare a activităţii medicale, în funcţie de care se realizează
plata medicilor pentru serviciile furnizate.
Până la 1 ianuarie 2000, aproape întreg personalul medical a încheiat contracte cu casele de asigurări
de sănătate, existând, în momentul de fata, peste 18.000 de unităţi medicale integrate în sistemul asigurărilor
de sănătate. La nivel local, medierea medic-pacient se realizează prin intermediul caselor judeţene de
asigurări de sănătate. Pentru zonele cu o populaţie mai numeroasa, acestea dispun de oficii teritoriale,
menite sa preia o parte din funcţiile administrative.
In raport cu aceste structuri locale, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate are rolul de a urmări
respectarea cadrului legal si aplicarea lui într-un mod unitar, la nivelul întregii tari. Totuşi, în baza
principiului descentralizării, casele judeţene de asigurări de sănătate se bucura de autonomie în rezolvarea si
controlul aspectelor specifice ce se regăsesc la nivel local. In acest sens, au loc întâlniri frecvente între
membrii CNAS si reprezentanţii locali pentru integrarea acestor aspecte locale într-un cadru general si
unitar. Pentru aplicarea reformei s-a realizat un sistem informatic naţional, menit sa asigure obţinerea unui
flux rapid în colectarea, centralizarea si prelucrarea datelor din sistemul asigurărilor de sănătate.
47
Principiile sistemului asigurărilor de sănătate:
■ Solidaritatea: principiul fundamental al asigurărilor de sănătate conform căruia orice cetăţean poate
fi atât plătitor al contribuţiei de sănătate cat si beneficiar al servicilor medicale.
■ Libertatea alegerii: sistemul asigurărilor de sănătate oferă asiguratului dreptul de a-si alege medicul.
■ Concurenta: este un principiu dedus din cel anterior, deoarece libera alegere implica creşterea
profesionalismului cadrelor medicale.
■ Calitatea servicilor si respectul pentru asigurat
■ Confidenţialitatea actului medical
O noutate a sistemului de asigurări de sănătate este lansarea pachetului de servicii medicale de baza.
Asiguraţii au dreptul, în mod echitabil si nediscriminatoriu, la un pachet de servicii de baza, decontat
din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, potrivit O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea si
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Acest pachet detaliat în Contractul-cadru pe anul 2003, cuprinde servicii medicale profilactice,
curative, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale si alte
mijloace terapeutice. Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de baza în caz de boala sau de accident,
din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului si până la vindecare.
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul
urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de
servicii medicale, care va fi stabilit prin Contractul-cadru pe anul 2003.
O alta noutate a legislaţiei in domeniu, consta in înfiinţarea incepand cu anul 2003, a cardului de
asigurat care faciliteaza accesul contribuabilului la serviciile medicale si o mai buna evidenta a stării de
sănătate a acestuia.
Datele minime înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt:
a) datele de identitate şi codul numeric personal;
b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate;
c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin codul furnizorului;
d) diagnostice medicale cu risc vital;
e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe;
f) grupa sanguină şi Rh.
14.1.3 DIVERSIFICAREA MECANISMELOR DE GENERARE A RESURSELOR

Finanţarea unităţilor din asistenta primara si ambulatorul de specialitate privatizate, se realizează prin
contracte individuale sau prin bugete "globale" cu Casa de Asigurări de Sănătate. Rambursarea cheltuielilor
pentru serviciile prestate asiguraţilor se face conform prevederilor Contractului Cadr, care se aproba anual
prin Hotărâre de Guvern, conform prevederilor Legii 145/1997, modificata prin ordonanţa de urgenta nr.
150/2002.
Veniturile sistemul sanitar romanesc provin din 4 surse principale, ce au ponderi diferite: bugetul de
stat, fondul special pentru sănătate, fondul de asigurări, credite rambursabile si nerambursabile, insa cea
mai mare parte a finanţării este realizata prin sistemul de asigurări de sănătate. Finanţarea spitalelor se face
intr-o proporţie de peste 90% prin contracte de servicii incheiate intre conducerile spitalelor si casele
judeţene de asigurări de sănătate. Bugetele istorice ale spitalelor nici nu recunosc si nici nu recompensează
îmbunătăţirea calităţii si a eficientei in furnizarea serviciilor spitaliceşti.
48
14.1.4 ASIGURAREA UNEI MAI BUNE ACCESIBILITATI A POPULATIEI LA
SERVICII
Creşterea ponderii asistentei ambulatorii a înlesnit creşterea accesibilităţii populaţiei la asistenta
medicala prin posibilitatea de a-si alege atât medicul de familie, cat si medicul specialist. Totuşi, in zonele
izolate, accesibilitatea a scăzut. In cazul acestora, masurile iniţiate de Ministerul Sănătăţii si Familiei au fost
insuficiente si ineficiente, deoarece nu mai exista sistemul repartizărilor directe pentru medici.
Accesibilitatea la serviciile de sănătate a fost inegala.
Se ştie ca accesibilitatea depinde de mai mulţi factori, intre care:
■ interesul manifestat de autorităţile locale pentru a crea facilitaţi speciale pentru atragerea medicilor
si a personalului medical in localităţile si zonele defavorizate;
■ sistemul birocratic de aprobări necesare deschiderii unui cabinet medical;
infrastructura zonala si baza materiala existenta in localităţile deficitare;
■ motivaţia medicului si a celorlalte cadre medicale de a lucra in aceste zone;
■ motivatia administratiilor locale de a oferi facilitati pentru medicii din zonele respective.
Intr-o oarecare masura, accesibilitatea tine de “cultura sanitara” a populatiei si de obiceiurile locale.
In acest domeniu pe langa personalul medical din directiile de sanatate publica judetene, au un rol important
si celelalte institutii publice (primariile, scoala, etc.), cat si organizatiile civile, care pot contribui la educarea
populatiei.
14.1.5 PRIVATIZAREA INSTITUŢIILOR SANITARE

Privatizarea instituţiilor sanitare si asigurarea principiului de libera practica medicala in asistenta
medicala primara si de specialitate ambulatorie, este menita sa afirme iniţiativa privata in organizarea si
asigurarea serviciilor medicale, independent de intervenţia autorităţilor publice de stat si locale.
Privatizarea asigura in primul rând o mai mare răspundere a medicului fata de pacient (care are
dreptul sa aleagă medicul curant), dar atât medicul, cat si cabinetul medical ca instituţie trebuie sa infrunte
concurenta colegilor lor, fapt care introduce in sistem elemente de piaţa .
Privatizarea unităţilor ambulatorii (cabinete medicale de medicina primara - de familie si de
specialitate) s-a realizat in baza Ordonanţei Guvernului nr. 124/1999 privind organizarea cabinetelor
medicale. Ea conţinea si iniţiativa de a acorda in comodat spatiile si aparatura din fostele dispensare rurale
si urbane, cat si din policlinici - inclusiv cabinetele de stomatologie-medicilor din aceste cabinete medicale.
Tot prin prevederile acestui act normativ au putut fi infiintate ambulatorii de spital, care au asigurat
posibilitatea ca si medicii din spital sa poată asigura asistenta medicala de specialitate ambulatorie, prin
contractarea acestor servicii cu casele judeţene de asigurări de sănătate. Aplicarea acestui act normativ a
permis privatizarea aproape 100% a asistentei medicale primare, atât in mediu urban cat si in mediu rural,
precum si intr-o proporţie de peste 70% a asistentei de specialitate ambulatorii.
Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atât a marilor distribuitori (en gros), cat si a
farmaciilor, s-a terminat deja in anul 1992. Prin lipsa organismelor de reprezentare patronale. Se remarca
insa nevoia existentei unui sistem eficient de control al preturilor din partea statului.
Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) si emiterea Ordonanţei Guvernului nr.
125/1998 s-a realizat separarea politicii medicamentului (pe care o face Ministerul Sănătăţii si Familiei) de
activitatea profesional ştiinţifica privind produsele farmaceutice, care este realizata de ANM, precum si
armonizarea cu normele europene si o stabilitate relativa in sistemul de asigurare cu medicamente. O
consecinţa favorabila a fost si creşterea investiţiilor străine in producerea medicamentelor si a produselor
biologice.
49
14.1.6 DESCENTRALIZAREA SERVICIILOR SANITARE
Descentralizarea serviciilor medicale de medicina primara, prin instituţia medicului de familie si
diferite forme de asistenta medicala de specialitate ambulatorie, a inceput practic prin a plicarea Iegii a
sigurarilor de sănătate.
Dispariţia dispensarului medical si apariţia cabinetului medicului de familie a dezorganizat o serie de
circuite informaţionale, necesare deciziilor la nivelurile superioare. Reglementările apărute nu au fost
totdeauna respectate, rezultatul fiind existenta in prezent a doua sisteme si fluxuri informaţionale paralele,
unul către Ministerul Sănătăţii, altul spre Casa de Asigurări de Sănătate, medicii transmiţând fara probleme
datele doar către aceasta din urma, deoarece aceste raportări condiţionează remunerarea lor.
14.1.7.ACHIZIŢII PUBLICE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE

Sistemul funcţionează in conformitate cu Ordonanţa Guvernului 20/2002 privind achiziţiile publice
prin licitaţii electronice si cu Hotărârea de Guvern nr. 182/2002. Lansarea oficiala a sistemului naţional
pentru achiziţii publice prin mijloace electronice a avut loc pe 4 martie 2002.
Ordonanţa are drept scop stabilirea principiilor, cadrului general si a condiţiilor de utilizare a
procedurii on-line pentru atribuirea contractelor de achiziţie publica, precum si a regulilor generale de
asigurare prin mijloace electronice a transparentei în domeniul achiziţiilor publice.
Sistemul achizitilor electronice, deşi face parte din reforma globala a administraţiei publice romane
are repercursiuni directe asupra reformei sectorului sanitar, ea devenind principala modalitate de achiziţii
domeniul sanitar. Achiziţia medicamentelor ce se acorda in spital si ambulatoriu, vaccinurile, materialele
sanitare si alte materiale necesare derulării programelor de sănătate, se efectuează prin licitaţie la nivel
naţional, in condiţiile legii.
Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publica în procedura on-line sunt:
a) libera concurenta, respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant
de lucrări sau prestator de servicii, indiferent de naţionalitate, sa aibă dreptul de a deveni, în
condiţiile legii, contractant;
b) eficienta utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurential si a
criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publica;
c) transparenta, respectiv punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la
aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publica;
d) tratamentul egal, respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie si a
criteriilor pentru atribuirea contractului de achiziţie publica, astfel încât orice furnizor de produse,
executant de lucrări sau prestator de servicii sa aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv;
e) confidenţialitatea, respectiv garantarea protejării secretului comercial si a proprietăţii intelectuale
ale ofertantului.
Autoritatea contractanta, in cazul de fata o unitate sanitara, are obligaţia sa asigure respectarea
acestor principii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau cu prestatorii interesaţi sa participe la procedura
pentru atribuirea prin licitaţie electronica a contractului de achiziţie publica.
Ministrul telecomunicatilor a declarat ca "Prin intrarea in funcţiune a acestui sistem se va realiza o
schimbare fundamentala in societatea romaneasca: din acest moment putem sa vorbim despre preturi de
referinţa, despre contracte guvernamentale incheiate in cele mai bune condiţii oferite pe piaţa, despre un
control ce poate fi exercitat de orice persoana din aceasta tara".
50
14.2 PROGRAME NATIONALE DE SANATATE
Ministerul Sanatatii si Familiei proiecteaza, implementeaza si coordoneaza programe de sanatate

publica, in scopul realizarii unor obiective de sanatate, cu participarea tuturor institutiilor cu raspundere in
domeniul realizarii politicii sanitare a statului. Obiectivele se stabilesc in colaborare cu CNAS, cu Colegiul
Medicilor din Romania, cu reprezentanti ai spitalelor si clinicilor universitare, ai unitatilor de cercetare, ai
organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor, precum si cu reprezentanti ai populatiei.
Prin ordin al ministrului au fost definite o serie de programe nationale de sanatate si s-a stabilit
modul de realizare, de finantare al acestora- de la buget, prin Ministerul Sanatatii si Familiei sau din surse
externe.
Programele nationale de sanatate sunt de trei tipuri ai anume:
A. Programe pentru supravehgerera si controlul bolilor transmisibile in vederea limitarii izbucnirilor
epidemice.
B. Programe privind prevenirea, combaterea si controlul bolilor netransmisibile care determina
reducerea sperantei medii de viata.
C. Dezvoltarea de politici si strategii in sectorul sanitar.
A. Programe pentru supravegherea si controlul bolilor transmisibile in vederea limitarii
izbucnirilor epidemice.
Din cadrul acestei prime categorii voi enumera cateva programe finantate de Ministerul Sanatatii si
Familiei:
1. Programul de supraveghere si control al bolilor infectioase.
2. Programul de imunizari.
3. Programul de supraveghere si control al tuberculozei.
4. Programul de supraveghere si control al infectiei HIV / SIDA.
5. Programul de prevenire si control al bolilor cu transmitere sexuala.
6. Programul de prevenire si control al infectiilor vasocomiale, etc.
B. Programe privind prevenirea, combaterea si controlul bolilor netransmisibile care determina

reducerea sperantei medii de viata
Din cadrul acsetei categorii voi enumera urmatoarele programe finantate deasemenea de Ministerul
Sanatatii si Familiei:
1. Programul de prevenire si control al dependentei de droguri si patologia indusa.
2. Programul de supraveghere al factorilor de risc din mediul de munca si risc profesional.
3. Programul de sanatate mentala si profilaxie in patologia psihiatrica si psihosociala.
4. Programul de prevenire geriatrica si protectie a varstnicului.
5. Programul de profilaxie si control pentu bolile cardiovasculare.
6. Programul de prevenire in patologia nefrologica si dializa renala.
7. Programul de prevenire si control in patologia oncologica.
C. Dezvoltarea de politici si strategii in sectorul sanitar

In cadrul acestei categorii voi prezenta urmatoarele programe:
Programul National 24 privind Standardizarea serviciilor medicale in sanatate publica.

Programul are o valoare de 3.147 milioane lei, fiind finantat de la bugetul de stat.
Fondurile pot fi utilizate pentru: acreditarea dispozitivelor medicale; implementarea standardelor
internationale si europene in vederea evaluarii si certificarii dispozitivelor medicale; elaborarea de norme
51
nationale privind supravegherea dispozitivelor medicale; definirea standardelor nationale pentru oferta si
calitatea serviciilor medicale.
2. Programul National 26 privind Evaluarea starii de sanatate a populatiei si supravegherea

demografica
Programul are o valoare de 3000 milioane lei si este finantat de la bugetul de stat. Programul vizeaza
elaborarea, derularea, certificarea si evaluarea programelor educationale adresate resurselor umane din
sectorul sanitar, organizarea examenelor si concursurilor pentru specializarea si obtinerea gradelor
profesionale de catre personalul cu studii superioare si medii, organizarea si finantarea rezidentiatului si
stagiaturii in sectorul sanitar.
Definitiile termenilor si indicatorilor utilizati in cuprinsul programelor sunt definiti de Ministerul
Sanatatii si Familiei. Indicatorii aferenti programelor de sanatate sunt orientativi si sunt stabiliti in conditiile
macroeconomice care au stat la baza elaborarii bugetului de stat si bugetului Fondului de asigurari sociale de
sanatate. Indicatorii se monitorizeaza pe baza evidentei tehnico-operative condusa la nivelul unitatilor
sanitare, al directiilor de sanatate si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pentru sumele reprezentand
contributia bugetului Fondului asigurarilor sociale de sanatate.
Sumele prevazute in bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei pentru finantarea programelor de
sanatate se aloca prin directiile de sanatate publica judetene si institutiile subordonate, dupa caz. Sumele
reprezentand finantarea programelor de sanatate se cuprind in bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor
sanitare si se aproba o data cu acestea.
Programele finananate prin imprumuturi de la Banca Mondiala
 Proiectul de reabilitare a sistemului sanitar, prin imprumutul RO-3409, finantat de Banca

Mondiala
Valoarea proiectului este de 207,5 mil USD din care 150 mil USD sunt imprumutati de la Banca
Mondiala, iar 57,5 mil USD reprezinta participarea Guvernului Romaniei.
Obiectivele principale ale proiectului sunt reabilitarea asistentei medicale primare si restructurarea
financiara si manageriala a sistemului sanitar.
Activitatile principale structurate pe obiective sunt reabilitarea asistentei medicale primare si de
urgenta, imbunatatirea asistentei mamei si copilului si a sanatatii reproducerii, asigurarea de medicamente
esentiale si consumabile medicale pentru sistemul sanitar, imbunatatirea controlului calitatii
medicamentelor, imbunatatirea productiei si controlului vaccinurilor produselor biologice de uz uman,
imbunatatirea controlului bolilor endocrine, sustinerea Programului National de combatere a TBC si crearea
de sectii de spital de zi pentru monitorizarea copiilor cu HIV/SIDA, imbunatatirea capacitatii de diagnostic
in spitale de boli acute, cronice si spitale de copii si promovarea sanatatii.
Restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar trebuie sa se realizeze prin pregatirea si
implementarea primei faze a reformei sanitare privind finantarea si cadrul legal al organizarii si conducerii
sistemului. Sume provenind din imprumutul de la Banca Mondiala vor fi alocate si infiintarii Institutului de
Management al Serviciilor de Sanatate, care va deveni prima scoala de management sanitar din Romania.
Imprumutul RO-3409 este cel mai mare imprumut finalizat acordat de Banca Mondiala Guvernului
Romaniei in ultimii 10 ani.
52
CAPITOLUL 15
ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA IN ROMANIA
15.1 SANATATEA PUBLICA, CONCEPT SI OBIECTIV AL SOCIETATII MODERNE
Sanatatea publica presupune identificarea nevoilor de sanatate precum si organizarea

corespunzatoare a serviciilor de sanatate pentru o populatie precizata. Acest lucru impune culegerea si
prelucrarea informatiilor necesare descrierii starii de sanatate a populatiei si mobilizarea resurselor necesare.
Se impune organizarea personalului si institutiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor de sanatate necesare
promovarii sanatatii, prevenirii si tratarii bolilor, reabilitarii fizice, sociale si profesionale.
In 1950 Henlau spunea: “Sanatatea publica este ansamblul cunostintelor , deprinderilor si
atitudinilor orientate spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii populatiei”.
1956- Conferinta OMS asupra formarii in sanatatea publica a medicilor de medicina generala:
“Sanatatea publica desemneaza in general eforturile organizate ale colectivitatii in domeniul sanatatii si
bolii; terapia individuala este mai mult sau mai putin exclusa”.
1973- Comitetul de experti OMS: “Natiunea de santatate publica a evoluat sensibil de la inceputul
secolului. Atunci, traditional, ea acoperea in special igiena mediului si lupta impotriva bolilor
transmisibile; progresiv ea s-a largit incepand de la 1900 pertru a ingloba ingrijirile medicale individuale
acordate membrilor anumitor grupe populationale. Azi termenul de sanatate publica se utilizeaza in sensul
cel mai larg pentru a evoca probleme legate de sanatate ale unei populatii: starea sanitara a colectivitatii,
serviciile de igiena a mediului, serviciile sanitare generate si administratia servciilor de ingrijiri”.
1992- Conferinta “What is public health?”: “Sanatatea publica combina abordari mutidisciplinare si
intersectoriale cu practica. Scopurile sale sunt promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirii si prelungirea
vietii de buna calitate. Ele sunt implementate prin eforturi organizate si utilizarea eficienta a resurselor
materiale si intelectuale ale societatii si prin initiative individuale. Sanatatea publica legata de problemele
de sanatate ale populatiilor si practica ei are baza stiintifica”.
Promovarea sanatatii- reprezinta procesul care ofera individului si colectivitatilor posibilitatea de a
intensifica controlul asupra detreminantilor sanatatii si prin aceasta de as-i ameliora sanatatea; promovarea
sanatatii este un proces ce se desfasoara in cadrul comunitatii locale, adresandu-se atat individului cat si
mediului inconjurator.
15.2 ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA
Aceasta cuprinde activitati care se adreseaza comunitatii sau individului in vederea protectiei
comunitare, cu scopul pastrarii si promovarii starii de sanatate a populatiei. Asistenta de sanatate publica
este asigurata de Ministerul Sanatatii prin unitati specializate proprii sau private, fiind garantata de stat si
finantata din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurarilor sociale de sanatate sau din contributiile
directe ale beneficiarilor, dupa caz, potrivit legii.
15.2.1 AUTORITATILE DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE SANATATE PUBLICA

1) Minsterul Sanatatii – ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, find autoritatea
centrala din domeniul asistentei de sanatate publica.
2) Directiile de Sanatate Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti- sunt unitati
descentralizate ale Ministerului Sanatatii, cu personalitate juridica, reprezentand autoritatea de sanatate
publica la nivel local.
53
3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al Serviciilor de Sanatate- sunt
institutii publice cu personalitate juridica, care se organizeaza de catre Ministerul Sanatatii in scopul de a
indeplini rolul de far tehnic si profesional al Ministerului Sanatatii, pentru elaborarea si fundamentarea
stiintifica si profesionala a strategiilor de politica sanitara a Ministerului Sanatatii. Aceste institute
elaboreaza propuneri metodologice pentru programele nationale de sanatate publica impreuna cu directiile
de Sanatate publica judetene si ale Municipiului Bucuresti si Colegiul Medicilor din Romania.
4) Centrul de Calcul si Statistica Sanitara- institutie de specialitate din structura Ministerului
Sanatatii, finantata de la bugetul de stat care are ca principala atributie organizarea sistemului informational
si informatic al activitatii de ocrotire a sanatatii populatiei.
15.2.2 ATRIBUTIILE AUTORITATILOR DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE

SANATATE PUBLICA
1) Ministerul Sanatatii- ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica are
urmatoarele atributii:
- elaboreaza norme de organizare si functionare a unitatilor care
asigura asistenta de sanatate publica;
- elaboreaza norme privind organizarea si functionarea inspectiei
sanitare de stat;
- organizeaza si finanteaza programele nationale de sanatate publica
- participa la acreditarea unitatilor sanitare care presteaza servicii pentru autoritatile din
domeniul asistentei de sanatate publica;
- infiinteaza si desfiinteaza filiale ale institutiilor din domeniul asistentei de sanatate
publica de interes national si local;
- organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de sanatate publica si modul
de raportare a datelor pentru cunoasterea starii de sanatate a populatiei;
- prezinta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sanatate a
populatiei tarii;
- fundamenteaza necesarul de resurse financiare pentru asistenta de sanatate publica;
- reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul sanatatii
publice etc.
2) Directiile de Sanatate Publica- sunt institutii publice cu personalitate
juridica, ce isi desfasoara activitatea pe plan local in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de
sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva, a inspectiei sanitare de stat, a monitarizarii starii de
sanatate, a organizarii statisticii de sanatate si derularii investitiior finantate de la bugetul de stat pentru
sectorul de sanatate.
- organizeaza si controleaza punerea in aplicare a programelor
nationale de sanatate publica;
- organizeaza si supravegheaza activitatea de medicina preventiva
din teritoriul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;
- in colaborare cu autoritatile locale, cu institutiile de invatamant si organizatii
guvernamentale si neguvernamentale, directiile de sanatate publica teritoriale organizeaza
actiuni de educatie pentru sanatatea populatiei;
- controleaza respectarea conditiilor de igiena si a normelor de aplicare elaborate de
Ministerul Sanatatii;
- coordoneaza serviciile de salvare din teritoriu, organizeaza si coordoneza asistenta
medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite;
54
- in colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania, directiile de sanatate publica teritoriale
spupravegheaza asistenta de medicina legala pe teritoriul judetului sau al Municipiului
Bucuresti;
- organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice medicale, intocmesc rapoarte
care sunt puse la dispozitia Ministerului Sanatatii si autoritatilor locale, potrivit legii,
respectandu-se confidentialitatea datelor referitoare la persoane.
3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al
Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica care isi desfasoara activitatea pe
baza unui statut si a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si au urmatoarele atributii:
- asigura fundamentarea stiintifica a politicii sanitare si a strategiilor
din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovarii si mentinerii sanatatii populatiei;
- efectueaza studii in domeniul sanatatii publice si al conducerii
sistemului de sanatate;
- eleboreaza proiecte de norme, metodologii si instructiuni privind sanatatea publica;
- asigura consultanta de specialitate si colaboreaza cu autoritatile publice si cu celelalte
unitati sanitare, inclusiv de asistenta medicala primara, cu institutiile de invatamant
medical universitar in domeniul asigurarii sanatatii publice;
- colaboreaza cu organizatiile si institutiile internationale care desfasoara activitati de
sanatate publica;
- participa la procesul de invatamant medical de specializare si perfectionare in domeniul
sanatatii publice si al managementului serviciilor de sanatate etc.
55
CAPITOLUL 16- ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI

SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI
16. 1 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI
16.1.1 ISTORICUL MINISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI

Problemele de sănătate publica au fost pana la 25 aprilie 1922 in sarcina Ministerului de Interne -
Direcţia Generala a Serviciului Sanitar. Incepând cu aceasta data, de sănătatea publica s-a ocupat
Ministerul Muncii si Ocrotirilor Sociale, infiintandu-se Ministerul Sănătăţii Publice, al Muncii si
Ocrotirilor Sociale. Acesta funcţionează pana la 4 noiembrie 1923, data la care se reorganizează in doua
ministere: Ministerul Sănătăţii si Ocrotirilor Sociale si Ministerul Muncii, Cooperaţiei si Asigurărilor
Sociale.
Potrivit Legii pentru organizarea ministerelor, din 2 august 1929, cele doua ministere se unifica si
formează Ministerul Muncii, Sănătăţii si Ocrotirilor Sociale si funcţionează in aceasta forma pana la data
de 12 august 1938. După aceasta data organizarea Ministerului suferă diverse modificări.
In conformitate cu HG nr. 22/2001, sistemul sanitar romanesc si întreaga reţea de sănătate publica se
afla sub coordonarea Ministerului Sănătăţii si Familiei.
Acest minister s-a format prin reorganizarea vechiului Minister al Sănătăţii având acum in subordine
atât Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH), cat si unităţi aflate, pana de curând, in
cadrul Ministerului Muncii si Protecţiei Sociale, adică Centrul de Informare si Consultanta pentru Familie si
Centrul Pilot de Asistenta si Protecţie a Victimelor in Familie. Deşi aria sa de acţiune este acum lărgită,
Ministerul Sănătăţii si Familiei dispune de numai 175 de posturi (număr in care, insa, nu sunt cuprinşi
demnitarii si locurile aferente Cabinetului ministrului si nici cele de la Secretariatul de Stat pentru
Persoanele cu Handicap). In acelaşi timp, in cadrul Ministerului Sănătăţii si Familiei a luat fiinţa o Direcţie
Generala care se ocupa exclusiv de perfecţionarea postuniversitara a medicilor si farmaciştilor dar, si de cea
a asistenţilor medicali, institutul si centrul care aveau aceste misiuni desfiintandu-se.
In aceasta structura, Ministerul Sănătăţii si Familiei, trebuie sa-si recapete autoritatea pe care a avut-
o, pana nu demult, in sistemul sanitar, in calitate de coordonator competent si energic al reformei in reţeaua
de sănătate publica din România.
16.1.2 PREZENTAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

Ministerul Sănătăţii si Familiei se organizează si funcţionează ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, cu sediul in municipiul
Bucureşti, Str. Ministerului, nr. 1-3, sectorul 1, prin reorganizarea Ministerului Sănătăţii.
Ministerul Sănătăţii si Familiei aplica strategia si politica Guvernului in domeniul asigurării sănătăţii
populaţiei si răspunde de realizarea procesului de reforma in sectorul sanitar si al politicilor familiale.
Rolul Ministerului Sănătăţii si Familiei este organizarea, coordonarea si urmărirea activităţilor de
asistenta sociala pentru asigurarea sănătăţii populaţiei, sprijinirea sănătăţii familiilor si categoriilor de
populaţie defavorizate, realizarea coordonării, indrumarii si controlul activităţii de protecţie a persoanelor cu
handicap; Ministerul coordonează si acţionează pentru prevenirea si combaterea practicilor care dăunează
sănătăţii. In exercitarea atribuţiilor sale Ministerul Sănătăţii si Familiei colaborează cu celelalte ministere si
organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităţile publice locale si cu alte organisme
interesate.
56
16.1.3. ATRIBUŢIILE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI
In realizarea obiectului sau de activitate, Ministerul Sănătăţii si Familiei îndeplineşte numeroase
atribuţii cel mai importante fiind următoarele:
1. asigura, răspunde, coordonează si controlează, după caz,
organizarea activităţii de: asistenta de sănătate publica, promovarea sănătăţii si medicinei
preventive, asistenta medicala la domiciliu;
2. stabileşte principalele obiective de etapa si pe termen mediu si lung in
domeniul sănătăţii populaţiei si al reformei in sectorul sanitar;
3. are obligaţia sa asigure supravegherea si controlul aplicării
legislaţiei de către institutiile si organismele care au responsabilităţi in domeniul sănătăţii
blice, inclusiv de către sistemele de asigurări de sănătate si de unităţile sanitare din sectorul
privat de asistenta medicala, colaborând in acest scop cu Casa Naţionala de Asigurări de
Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul Farmaciştilor din România, autorităţile
publice locale si cu alte instituţii abilitate;
4. elaborează, organizează, coordonează si implementează
programele naţionale de sănătate publica, aproba si stabileşte modul de finanţare al acestora;
5. aproba normele tehnice de organizare si funcţionare a unităţilor care asigura asistenta de
sănătate publica;
6. participa la acreditarea unităţilor sanitare care prestează servicii medicale pentru autorităţile
din domeniul asistentei de sănătate publica;
7. prezintă rapoarte pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a populaţiei;
8. fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asigurarea asistentei de sănătate
a populaţiei;
9. elaborează, coordonează si indruma elaborarea politicilor de sănătate familiala;
10. aproba contractul-cadru privind condiţiile acordării asistentei medicale in cadrul sistemului
asigurarior sociale de sănătate, elaborat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate si de
Colegiul Medicilor din România;
11. elaborează anual împreuna cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, cu avizul Colegiului
Medicilor din România si al Colegiului Farmaciştilor din România, in baza contractului-
cadru menţionat la punctul 18, lista cu medicamentele din Nomenclatorul de produse
medicamentoase de uz uman de care beneficiază asiguraţii pe baza de prescripţie medicala,
cu sau fara contribuţie personala;
12. emite avize si autorizaţii sanitare de funcţionare, abilitări si acorduri scrise pentru importul
deşeurilor si reziduurilor de orice natura, precum si al altor mărfuri periculoase pentru
sănătatea populaţiei si a mediului înconjurător, in conformitate cu prevederile legale in
vigoare;
13. emite autorizaţii de funcţionare si norme tehnice pentru organizarea si funcţionarea unităţilor
farmaceutice publice si private, îndruma si controlează activitatea in reţeaua farmaceutica;
14. aproba preţul produselor medicamentoase din tara si din import; emite reglementari privind
termenii, condiţiile, modul de calculare si de avizare a preturilor produselor medicamentoase
si limitele de profit;
15. elaborează sau, după caz, avizează proiecte de acte normative din domeniul sau de activitate,
armonizate cu reglementările Uniunii Europene; urmăreşte si răspunde de aplicarea
prevederilor specifice din Acordul european de asociere si din Strategia naţionala de
pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeana.
16. aproba metodologia privind angajarea, transferarea si detaşarea medicilor,
farmaciştilor, biochimistilor si chimistior, si altor categorii de personal cu studii
superioare din unităţile sanitare publice;
57
17. asigura, potrivit legii, numirea, transferarea, detaşarea, promovarea, eliberarea si evidenta
personalului propriu si emite norme privind personalul din unităţile subordonate;
18. stabileşte anual numărul optim pe tara de medici rezidenţi si specialişti;
19. stabileşte strategiile si asigura desfăşurarea programelor pentru formarea si pregătirea
profesionala a personalului medico-sanitar, in colaborare cu instituţii si organizaţii
profesionale, guvernamentale sau neguvernamentale, ale medicilor, farmaciştilor si
asistenţilor medicali;
20. stabileşte structura organizatorica, normele de organizare si funcţionare, precum si
procedurile de încadrare a personalului unităţilor sanitare din subordinea sa;
21. avizează înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea spitalelor si aproba schimbarea sediului, a
profilului sau a structurii spitalelor, intocmeste planul naţional de paturi si elaborează norme
privind incadrarea spitalelor publice si private cu personal;
22. editează publicaţii de specialitate si de informare specifice.
16.1.4 STRUCTURA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

Ministerul Sănătăţii si Familiei este condus de un ministru ajutat de 4 secretari da stat: secretarul de
stat pentru asistenta medicala, Secretarul general, Secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul si
Secretarul de stat pentru persoanele cu handicap. In subordinea imediata a Ministrului Sănătăţii se afla 5
direcţii si anume: Direcţia Generala Farmaceutica, Direcţia Generala a Bugetului, Corpul de Control al
Ministrului, Direcţia Audit intern si Direcţia Generala Cooperare internaţionala, Integrare Europeana,
politici de dezvoltare.
Pe langa ministru funcţionează Colegiul Ministerului ca organ consultativ. Componenta Colegiului
se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii si familiei.
In structura organizatorica a Ministerului Sănătăţii si Familiei funcţionează direcţii generale, direcţii,
servicii si birouri. Numărul maxim de posturi este de 175, exclusiv demnitarii si posturile aferente
cabinetului ministrului.
16.1.5. DIRECŢIILE DE SĂNĂTATE PUBLICA JUDEŢENE SI A MUNICIPIULUI

BUCUREŞTI
Sunt servicii publice descentralizate cu personalitate juridica ale Ministerului Sănătăţii si Familiei, in
subordinea cărora funcţionează alte unităţi cu sau fara personalitate juridica, conform prevederilor legale.
Regulamentul de organizare si funcţionare, precum si organigrama direcţiilor de sănătate publica si a
inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii
si familiei.
16.2 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI ASIGURARILOR SOCIALE DE

SANATATE
Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a sanatatii populatiei, sunt
obligatorii si functioneaza descentralizat, pe baza principiului solidaritatii in colectarea si utilizarea
fondurilor, precum si a dreptului alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de
asigurari de sanatate.
Constituirea fondurilor de asigurari sociale de sanatate se face din:
 contributia asiguratilor
 contributia persoanelor fizice si juridice care angajeaza personal salariat
 subventii de la bugetul de stat
 alte surse de la bugetul de stat
58
 alte surse cum ar fi: donatiile, sponsorizarile, dobanzile.
CONSTITUIREA FONDURILOR DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

LEGEA 150 / 2002
Contributia angajatilor
Contributia angajatorilor
persoanelor
fizice sau juridice
Contributii la fondul
asigurarilor sociale
Subventii de la bugetul de de sanatate
stat
Donatii
Sponsorizari
Dobanzi
Administrarea fondului se face in conditiile legii, de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate
(CNAS) si prin casele de asigurari sociale de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti, inclusiv prin
Casa Asigurarilor de Sanatate, a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti.
CNAS poate propune Ministerului Sanatatii si Familiei proiecte de acte normative care au incidenta asupra
constituirii si utilizarii fondului.
16.2.1 BENEFICIARII SISTEMULUI DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

Sunt supuse in mod obligatoriu asigurarii, potrivit legii, urmatoarele categorii de persoane:
 cetatenii romani cu domiciliul in tara
 cetatenii straini si apatritii care au resedinta in Romania
Asiguratii vor plati o contributie lunara pentru asigurarile sociale de sanatate. Calitatea de asigurat se
dovedeste cu carnetul de asigurari sociale pentru sanatate.
Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurarea de sanatate, fara plata
contributiei:
 copii si tinerii pana la varsta de 26 de ani, daca sunt elevi, studenti, ucenici si daca nu
realizeaza venituri din munca
 persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca sau se afla in grija familiei
 sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei persoane
asigurate
 persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul- lege nr 118/1990 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata la
06.03.1945, precum si a celor deportate in strainatate si constituite in prizonieri prin legea nr 44/1994
privind veteranii de razboi, precum si unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi, persoanele
prevazute in legea 42/1990 pentru cinstirea eroilor- martiri si acordarea unor drepturi urmasilor
acestora, ranitilor si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, daca nu realizeaza
alte venituri dacat cele provenite din drepturile banesti acordate de lege si cele provenite din pensii.
Persoanele exceptate de la asigurarea de sanatate obligatorie:
Asigurarea de sanatate este facultativa pentru urmatoarele categorii de persoane:
- membrii uniunilor diplomatice acreditate in Romania
- cetatenii straini aflati temporar in tara
59
Calitatea de asigurat:
Calitatea de asigurat a salariatiilor se dobandeste in ziua incheierii contractului
individual de munca al salariatului si se pastreaza pe toata durata acestuia. Persoanele care nu sunt salariate
dobandesc calitatea de asigurat din ziua in care s-a achitat contributia.
Are calitatea de asigurat fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate, persoana aflata
in una din urmatoarele situatii:
- satisface serviciul militar in termen
- se afla in concediu medical, concediu pentru sarcina si lauzie, concediu medical pentru
ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 6 ani.
- executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventiv
- apartine unei familii care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind
ajutorul social.
Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza o data cu pierderea cetateniei sau a dreptului
de resedinta in tara. In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate fondurilor de
asigurari sociale de sanatate, CNAS, prin organismele sale, va proceda la aplicarea masurilor de executare
silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului asigurarilor sociale de sanatate.
16.2.2 DREPTURILE ASIGURATILOR

Asiguratii au dreptul la servicii medicale, medicamente si materiale sanitare. Drepturile asiguratilor
se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de CNAS si Colegiul Medicilor din Romania, cu avizul
Ministerului Sanatatii, aprobat prin hotarare a Guvernului.
Contractul-cadru reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei medicale cu privire la:
- lista serviciilor medicale, a medicamentelor si a altor servicii pentru asigurati
- parametrii calitatii serviciilor
- criteriile si modul de plata a serviciilor medicale
- nivelul costurilor, modul de decontare si actele necesare in acest scop
- asistenta medicala primara
- internarea si externarea bolnavilor
- necesitatea si durata spitalizarii
- asigurarea tratamentului spitalicesc
- conditiile generale de acordare, de catre spital, a tratamentului ambulatoriu
- prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a
protezelor, a dispozitivelor de mers
- conditiile si plata serviciilor de termica dentara
- informarea corespunzatoare a bolnavilor
Asiguratii au dreptul la ingrijire medicala, in caz de boala sau accident, din prima zi de imbolnavire
sau de la data accidentului si pana la vindecare, stabilite prin lege.
Ingrijirea medicala acordata asiguratilor se realizeaza prin servicii medicale, dupa cum
urmeaza:
a) servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv pentru depistarea
precoce a bolilor ;
b) servicii medicale ambulatorii;
c) servicii medicale spitalicesti;
d) servicii de asistenta stomatologica;
e) servicii medicale de urgenta;
f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;
g) asistenta medicala pre-, intra- si postnatala ;
60
h) ingrijiri medicale la domiciliu;
i) medicamente, materiale sanitare, proteze si orteze.
Insotitorii copiilor bolnavi in varsta de pana la 3 ani beneficiaza de plata serviciilor
hoteliere din partea casei de asigurari de sanatate, daca, potrivit criteriilor stabilite de comun acord de catre
aceasta si de Colegiul Medicilor din Romania, medicul considera necesara prezenta lor pentru o perioada
determinata.
In serviciile medicale, suportate de casa de asigurari de sanatate, nu se includ:
a) servicii de sanatate acordate in caz de risc profesional: boli profesionale si accidente de munca ;
b) unele servicii medicale de inalta performanta;
c) unele servicii de asistenta stomatologica;
d) asistenta medicala curativa la locul de munca ;
e) servicii hoteliere cu grad inalt de confort.
Serviciile medicale se stabilesc prin contractul-cadru. Asiguratii au dreptul sa-si aleaga medicul de
familie care sa le acorde serviciile medicale primare.
Daca optiunea este pentru un medic de familie dintr-o alta localitate, asiguratul va suporta
cheltuielile de transport.
Asiguratul va putea schimba medicul de familie ales dupa expirarea a cel putin 3 luni de la data
inscrierii sale la medic.
Casele de asigurari de sanatate colaboreaza cu comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din
Romania, cu medicii cu experienta, cu unitatile sanitare si cu organizatiile neguvernamentale, pentru
intocmirea si realizarea de programe de sanatate finantate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurarilor
sociale de sanatate, precum si din alte surse.
Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta da catre casele de asigurari de sanatate,
astfel:
a) nelimitat, pentru copii pana la varsta de 16 ani, individual sau prin formarea de grupe de
profilaxie, fie la scoala, fie la gradinita
b) pentru tineri de la 15 ani la 20 de ani, de doua ori pe an
c) pentru adulti, o data pe an.
Serviciile medicale pentru prevenirea si depistarea precoce a bolilor care ar putea afecta dezvoltarea
fizica sau mentala a copiilor sunt suportate de casele de asigurari de sanatate.
Asiguratii in varsta de peste 30 de ani au dreptul la un control in fiecare an, pentru prevenirea bolilor
cu consecinte majore in morbiditate si mortalitate. Aceste afectiuni se precizeaza in contractul-cadru.
Asiguratii care au efectuat controalele medicale periodice preventive, stabilite de catre Colegiul
Medicilor din Romania impreuna cu casele de asigurari de sanatate, beneficiaza de reduceri sau de scutiri de
la plata unor contributii personale, prevazute in contractul-cadru.
Servicii medicale in caz de boala:

Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei,
pentru recuperarea sau cel putin pentru ameliorarea suferintei pacientului, dupa caz.
Tratamentul medical se aplica de catre medici si alt personal sanitar acreditat.
Asiguratii au dreptul la asistenta medicala de specialitate ambulatorie, la indicatia medicului de
familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat. Asistenta medicala de specialitate se
acorda de catre medici specialisti.
Tratamentul in spital se acorda prin spitalizare integrala sau partiala, care cuprinde: consultatii,
investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical si/sau tratament chirurgical, ingrijire, medicamente
si materiale sanitare, cazare si masa.
Asigurarea asistentei medicale spitalicesti revine spitalului, potrivit contractului incheiat de acesta cu
casa de asigurari de sanatate.
61
Serviciile medicale stomatologice se acorda de catre medicul din cabinetul stomatologic si din
serviciul buco-maxilo-facial.
Tratamentele stomatologice se suporta de catre casa de asigurari de sanatate in proportie de 40%
60%, tinand seama de necesitatea respectarii controalelor profilactice impuse de serviciul stomatologic.
Aceste tratmente, in cazul copiilor pana la varsta de 16 ani, se vor suporta de catre casa de asigurari de
sanatate, pe baza criteriilor stabilite in contractul-cadru.
Asiguratii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vazului, a auzului, pentru protezarea
membrelor si la alte materiale de specialitate in acest scop, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara
contributie personala,in conditiile prevazute in contractul-cadru.
Asiguratii beneficiaza de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastica medicala si altele asemenea,
pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala, in conditiile prevazute in contractul de
furnizare de servicii medicale.
Criteriile privind calitatea asistentei medicale ce se acorda asiguratilor se eleboreaza de comisiile de

specialitate ale Colegiului Medicilor din Romania si de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si se refera
la:
a) tratamentul medical;
b) tratamentul stomatologic;
c) actiunile de depistare precoce a im bolnavirilor ;
d) procedeele medicale de recuperare eficace;
e) prescrierea de medicamante, materiale sanitare, proteze, transportul bolnavilor;
f) eliberarea de certificate medicale si rapoarte medicale necesare atat caselor de asigurari de
sanatate pentru indeplinirea sarcinilor, cat si asiguratilor pentru a beneficia de ajutoare de boala ;
g) masurile de restabilire a fertilitatii unui cuplu ;
h) infiintarea si functionarea unitatilor sanitare si dotarea lor corespunzatoare.
Aceste criterii sunt obligatorii pentru medici si pentru personalul sanitar.
16.2.3 FINANTAREA SERVICIILOR MEDICALE

Fondul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si fondurile caselor de asigurari de sanatate
judetene si a municipiului Bucuresti se formeaza din:
a) contributii ale persoanelor fizice si juridice, in parti egale ;
b) subventii de la bugetul de stat si de la bugetele locale ;
c) alte venituri.
Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile sociale de
sanatate. Cunatumul contributiei banesti lunare a persoanei asigurate se stabilesc sub forma unei cote de 7%
si se aplica la venitul brut.
Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se deduce din impozitul pe salariu sau din impozitul
pe venit, dupa caz, stabilit potrivit legii, si se varsa la casa de asigurari de sanatate.
Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat au obligatia platii contributiei pentru
asigurarile sociale de sanatate de 7%, raportat la fondul de salarii.
Pentru pensionari, pentru beneficiarii ajutorului de somaj si ai alocatiei de sprijin, precum si pentru
persoanele care lucreaza pe baza de conventii civile, contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se
retine, o data cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza, de catre cei care efectueaza plata
acestor drepturi. Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se vireaza casei de asigurari de sanatate la
care este arondata persoana in cauza.
Persoanele care nu sunt salariate vor comunica direct casei de asigurari de sanatate in a carei raza
teritoriala isi desfasoara activitatea, veniturile impozabile, in vederea stabilirii contributiei de 7% pentru
asigurarile sociale de sanatate, potrivit legii.
62
Sunt asigurate prin efectul prezentei legi, cu scutire la plata contributiei pentru asigurarile sociale de
sanatate de catre acestea, persoanale care:
a) satisfac serviciul militar in termen;
b) se afla in concediu medical sau in concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta
de pana la 6 ani;
c) executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventive;
d) fac parte dintr-o familie care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr. 67/1995 privind
ajutorul social.
Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate,
potrivit prevederilor prezentei legi, si care nu o respecta datoreaza majorari pentru perioada de intarziere,
egale cu majorarile aferente pentru intarzierea achitarii impozitelor.
Daca datoria nu este achitata in termen de o luna de la data scadenta, casa de asigurari de sanatate va
introduce dispozitie de incasare silita.
Bugetul de stat suporta urmatoarele cheltuieli:
a) pentru investitiile legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura medicala de mare
performanta ;
b) pentru activitatea de diagnostic, curativa si de reabilitare de importanta nationala, pentru
recuperarea capacitatii de munca.
Asiguratii suporta unele plati suplimentare privind costul medicamentelor furnizate si unele servicii
medicale corespunzator reglementarilor stabilite de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, potrivit
criteriilor prevazute in contractul de asigurare de sanatate.
Pentru sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate din judetele cu dezechilibre financiare, se
va varsa, de catre fiecare casa de asigurari de sanatate, o cota de 7% in contul Casei Nationale de Asigurari
de Sanatate, din incasarile lunare ale acestora.
Utilizarea fondurilor de asigurari sociale de sanatate

Fondurile de asigurari sociale de sanatate se utilizeaza pentru:
a) plata medicamantelor si a serviciilor medicale acordate
b) cheltuieli de administrare si functionare, in cota de maximum 5%
c) fond de redistribuire, in cota de 7%
d) fond de rezerva, in cota de 5%.
Fondurile ramase la finele anului se reporteaza in anul urmator.
16.2.4. RELATIILE CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE CU FURNIZORII

DE SERVICII MEDICALE, APARATURA SI MEDICAMENTE
Furnizorii de servicii medicale, potrivit legii, sunt medicii si personalul sanitar, cabinetele medicale,
centrele de diagnostic si tratament, spitalele si alte unitati sanitare care se afla in relatii contractuale cu
casele de asigurari de sanatate.
Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale si casa de asigurari de sanatate se stabilesc si se
desfasoara pe baza de contract.
Casa de asigurari de sanatate organizeaza un sistem de asigurare pentru raspunderea civila a
medicilor si a celorlalte categorii de personal medical.
Furnizarea serviciilor medicale are la baza stabilitatea contributiei asiguratilor.
Asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie se acorda de catre medici, personal sanitar,
cabinete pentru practica individuala, dispensare pentru practica de grup, centre de sanatate, policlinici,
centre de diagnostic si tratament si de catre serviciile ambulatorii ale spitalelor.
Casele de asigurari de sanatate incheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru
furnizarea de servicii si pentru plata acestora, urmarind realizarea echilibrului financiar. La incheierea
63
contractelor se tine seama de economicitatea si de calitatea serviciilor oferite si de interesul manifestat de
asigurati.
Casele de asigurari de sanatate incheie contracte anuale cu furnizorii de servicii medicale, in baza
contractului-cadru. Prevederile contractului-cadru sunt date publicitatii, pentru informarea asiguratilor si a
furnizorilor de servicii medicale. Furnizorii de servicii medicale pot negocia clauze suplimentare cu casa de
asigurari de sanatate, in limita conditiilor prevazute in contractul-cadru.
Modalitatile de plata a furnizorilor de servicii medicale de catre casele de asigurari de sanatate se
stabilesc prin contractul-cadru si pot fi:
a) in asistenta medicala primara si de specialitate, prin tarif pe persoana asigurata si prin tarif pe
serviciu medical, dupa caz;
b) in asistenta medicala din spitale si din alte unitati cu stationar, prin tarif pe persoana internata,
prin tarif pe zi de spitalizare, prin tarif pe serviciu medical si prin tarife negociate pentru anumite
prestatii.
Spitalele se construiesc, de regula, de catre autoritatile locale sau centrale, in baza unui program pe
termen lung, desfasurat pe ani, care se aproba prin lege.
Aparatele de mare performanta se procura de catre spitale si de centrele de diagnostic si tratament, pe
baza aprobarii unei comisii centrale compuse din reprezentatii Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate, ai
Colegiului Medicilor din Romania si ai Ministerului Sanatatii, in limita prevederilor bugetului alocat. Prima
dotare se suporta de la bugetul de stat.
Materialele sanitare, protezele si ortezele pot fi furnizate numai de catre persoane fizice sau juridice
acreditate de casele de asigurari de sanatate. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor
din Romania elaboreaza anual liste nominale ale acestor materiale, care se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei.
Modul de furnizare si conditiile de plata se stabilesc prin contracte directe incheiate intre casele de
asigurari de sanatate si respectiv furnizori.
In relatiile caselor de asigurari de sanatate cu furnizorii de medicamente, obligatia farmacistilor este
de a elibera medicamentul cu pretul cel mai mic, daca medicul indica numai denumirea substantei active,
precum si de a arata posibilitatea de inlocuire a medicamentului prescris.
Asigurarea asistentei medicale, a ingrijirii la domiciliul bolnavului si a ajutorului in menaj se
contracteaza de la casele de asigurari de sanatate cu unitati specializate sau cu persoane fizice. Casa de
asigurari de sanatate poate colabora cu organizatii caritabile si de intrajutorare.
Asistenta medicala de urgenta si alte tipuri de transporturi medicale se acorda prin servicii de
ambulanta judetene si al municipiului Bucuresti, iar plata acestor servicii se asigura pe baza contractului care
se incheie intre serviciile de ambulanta si casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului
Bucuresti.
16.2.5 ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE

Casele de asigurari de sanatate sunt institutii publice autonome, nelucrative, care desfasoara activitati
in domeniul asigurarii sanatatii.
Organizarea administrativa:
Asigurarile de sanatate se organizeaza prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin casele de
asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti si prin oficii teritoriale.
Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti pot avea, la nivelul oraselor, al
municipiilor, precum si al altor localitati, oficii de asigurari de sanatate, daca numarul asiguratilor este de cel
putin:
a) 200.000 pentru orasele, municipiile si sectoarele municipiului Bucuresti
b) 100.000 pentru alte localitati.
Casele de asigurari de sanatate functioneaza pe baza unui statut.
64
Statutul trebuie sa contina prevederi referitoare la:
a) denumirea si sediul casei de asigurari de sanatate ;
b) teritoriul deservit;
c) felul, cantitatea si calitatea unor servicii care nu sunt definite expres de lege;
d) nivelul si felul de incasare a contributiilor ;
e) numarul membrilor in organele de conducere;
f) drepturile si obligatiie organelor de conducere;
g) modul de adoptare a hotararii adunarii generale a reoprezentatilor;
h) organizarea activitatii financiar-contabile, a controlului si intocmirea bilantului contabil anual;
i) componenta si sediul comisiei de litigii ;
j) modalitatile de publicitate.
Organele de conducere ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sunt:

a) adunarea generala a reprezentatilor;
b) consiliul de administratie, ales de adunarea generala a reprezentatilor, care are un presedinte si un
vicepresedinte, alesi dintre membrii acestuia, si care, in termen de 6 luni, va elabora statutul casei
de asigurari de sanatate.
Adunarea generala a reprezentantilor are ca principal obiectiv sustinerea intereselor asiguratilor in
raporturile cu consiliul de administratie.
Ea are ca atributii:
a) aproba statutul si alte reglementari specifice in domeniul sau de activitate, potrivit legii ;
b) aproba bilantul contabil si descarcarea gestiunii anului precedent pentru Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate si pentru casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului
Bucuresti ;
c) ia decizii privind administrarea patrimoniului;
d) aproba bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul curent al Casei Nationale de Asigurari de
Sanatate si pentru casele de asigurari de sanatate teritoriale ;
e) alege o comisie de cenzori formata din 3 persoane si 3 supleanti.
Consiliul de administratie reprezinta Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si pe
asigurati in raporturile cu alte persoane fizice si juridice.
Pe langa Casa Nationala de Asigurari de Sanatate functioneaza consilii de experti, care elaboreaza
proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, abrobate de catre comisia mixta a
Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si Colegiului Medicilor din Romania.
Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a comisiei de
cenzori vor beneficia de o indemnizatie de sedinta, al carei cuantum este stabilit prin statut.
Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti au urmatoarele organe de
conducere:
a) Adunarea Reprezentatilor;
b) Consiliul de Administratie.
Atributiile si modul de desfasurare a activitatii organelor de conducere se
reglementeaza prin satut.
Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate:
Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate se face prin vot secret. O
persoana poate fi aleasa pentru maximum doua mandate. Organele de conducere se aleg pe o perioada de 5
ani.
65
16.3 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE
16.3.1 CONSTITUIREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE

Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate este institutie publica, autonoma, de interes
national, cu personalitate juridica, in coordonarea Ministrului Sanatatii si Familiei, care administreaza
si gestioneaza sistemul de asigurari sociale de sanatate in vederea aplicarii politicilor si programelor in
domeniul sanitar ale Ministrului Sanatatii si Familiei si are sediul in municipiul Bucuresti, calea Calarasi nr.
248, sectorul 2.
CNAS are ca principal obiectiv de activitate asigurarea functionarii unitare si coordonate a
sistemului de asigurari de sanatate judetene, Casa de Asigurari de Sanatate a Ministerului Lucrarilor
Publice, Transporturilor si Locuintei, Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei
Nationale si Autoritatii Judecatoresti.
CNAS functioneaza pe baza statutului propriu abrobat de consiliul de administratie. Casele de
asigurari functioneaza pe baza statutului propriu, care respecta prevederile statutului-cadru abrobat de
Consiliul de administratie al CNAS.
Pentru anul 2003 statutul se elaboreaza de Consiliul de administratie al CNAS si se aproba prin
hotarare a Guvernului.
Satutele caselor de asigurari de sanatate trebuie sa contina prevederi referitoare la:
 denumirea si sediul casei de asigurari respective ;
 relatiile CNAS cu alte case de asigurari si cu oficiile teritoriale, precum si
cu asiguratii ;
 structura, drepturile si obligatiile organelor de conducere ;
 modul de adoptare a hotararilor in consiliul de administratie si relatia dintre acesta si conducerea
executiva a casei de asigurari ;
 alte prevederi.
Casele de asigurari judetene sunt institutii publice, cu personalitate juridica, cu bugete proprii, in
subordinea CNAS. Aceasta colecteaza contributiile si gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea
prevederilor legale, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local.
Pe langa CNAS functioneaza consilii de experti pentru elaborarea proiectelor de acte normative care
se aproba de catre Ministerul Sanatatii si Familiei, cu consultarea obligatorie a ministerelor si institutiilor
centrale cu retele sanitare proprii.
Casele de asigurari pot infiinta oficii de asigurari de sanatate fara personalitate juridica, la nivelul
oraselor, municipiului Bucuresti, in baza criteriilor stabilite prin ordin si ministrului sanatatii si familiei.
16.3.2 ATRIBUTIILE CASEI NATIONALE DE ASIGURARI DE SANATATE

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate are urmatoarele atributii:
1. Administreza, impreuna cu casele de asigurarai de sanatate, Fondul de asigurari sociale de
sanatate ;
2. Avizeaza proiectele de acte normative care au incidenta asupra constituirii si utilizarii fondurilor
asigurarilor sociale de sanatate ;
3. Controleaza respectarea dreptului asiguratilor la servicii medicale, medicamante si materiale
sanitare in mod nediscriminatoriu, in conditiile legii;
4. Stabileste strategia generala a sistemului de asigurari sociale de sanatate, de colectare,
administrare, utilizare si control al fondurilor asigurarilor sociale de sanatate ;
5. Stabileste, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si Familiei, Colegiul Medicilor din Romania,
reprezenanti ai spitalelor si clinicilor universitare, ai unitatilor de cercetare, ai organizatiilor
66
neguvernamentale, ai sindicatelor si patronatelor, precum si cu reprezentanti ai populatiei,
obiectivele programelor de sanatate publica ;
6. Supravegheaza si con troleaza functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate ;
7. Monitorizeaza si controleaza modalitatea de eliberare a medicamentelor comform prevederilor
art 48 din Legea nr. 145/1997, cu modificarile si completarile ulterioare;
8. constituie comisii de experti care elaboreaza proiecte de norme metodologice pentru acordarea
serviciilor medicale, ce vor fi aprobate de Comisia mixta a Casei Nationale de Asigurari de
Sanatate si a Colegiului Medicilor din Romania ;
9. Elaboreaza criterii de acreditare a furnizorilor de servicii medicale;
10. Elaboreaza si modifica, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, contractul-cadru privind
conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate, pana
la data de 30 noiembrie a anului in curs pentru anul viitor, cu avizul Ministerului Sanatatii si
Familiei si al ministerelor cu retele sanitare proprii, care se aproba prin hotarare a Guvernului, in
conditiile legii;
11. Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, criteriile privind calitatea asistentei
medicale din sistemul de asigurari sociale de sanatate;
12. Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Regulamantul de functionare a
comisiilor de acreditare a medicilor din sistemul de asigurari sociale de sanatate;
13. Participa la acreditarea medicilor si a personalului sanitar care pot fi admisi sa lucreze in sistemul
de asigurari sociale de sanatate ;
14. Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, controlul activitatii medicale
furnizate asiguratilor;
15. Elaboreaza anual, impreuna cu Ministerial Sanatatii si Familiei, lista cuprinzand denumirile
comune internationale (DCI) ale medicamentelor din Nomenclatorul medicamentelor si
produselor biologice de uz uman, de care beneficiaza asiguratii, pe baza de prescriptie medicala,
in tratament ambulatoriu, cu sau fara contributie personala;
16. Elaboreaza anual, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, liste nominale cuprinzand
materialele sanitare, protezele si ortezele;
17. Acrediteaza persoanele fizice sau juridice care pot furniza materialele prevazute la punctul 16,
stabileste cadrul general privind modul de furnizare si conditiile de plata pentru aceste materiale,
care urmeaza safie prevazute in contractele directe incheiate intre casele de asigurari de sanatate
si furnizori ;
18. Desemneaza reprezentanti in comisia centrala, care aproba procurarea aparaturii de mare
performanta, alaturi de reprezentanti ai Colegiului Medicilor din Romania si ai Ministerului
Sanatatii si Familiei ;
19. Elaboreaza reglementarile privind platile suplimentare ale asiguratilor pentru unele medicamente
si unele servicii medicale suplimentare;
20. Organizeaza un sistem de asigurare pentru raspundere civila a furnizorilor de servicii medicale;
21. Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Comisia centrala de arbitraj si
avizeaza regulamentul de organizare si functionare a acesteia;
22. Elaboreaza proiectul de statut-cadru pentru casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti ;
23. Aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,
regulamentele de organizare si functionare, organigrama si statele de functii ale acestora ;
24. Elaboreaza normele de organizare de personal ;
25. Definitiveaza proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de sanatate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, precum si pe cele ale Casei Asigurarilor de Sanatate a
67
Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casei de Asigurari
de Sanatate a Transporturilor, la propunerea acestora ;
26. Abroba anual bugetele de venituri si cheltuieli corespunzatoare unui plan de activitati si listele de
investitii ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, la
propunerea acestora ;
27. Administreaza bunurile mobile si imobile, dobandite, in conditiile legii, din activitati proprii,
subventii, donatii sau din alte surse ;
28. Stabileste anual, in limitele legii, cota de contributie a caselor de asigurari de sanatate judetene,
respectiv a municipiului Bucuresti, si a Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii
Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casei de Asigurari de Sanatate a
Transporturilor la constituirea fondului de redistribuire pentru sustinerea bugetelor caselor de
asigurari de sanatate cu dezechilibre financiare si elaboreaza anual criteriile pe baza carora se
calculeaza sumele aferente fondului de redistribuire ;
29. Stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ;
30. Elaboreaza metodologia privind tiparirea, distribuirea si evidenta carnetelor de asigurat;
31. Asigura evidenta statistica necesara in activitatea specifica sistemului de asigurari sociale de
sanatate si colaboreaza ci institutii cu atributii in domeniul statisticii;
32. Efectueaza prin intermediul caselor de asigurari de sanatate, direct sau prin intermediari
specializati, sondaje in vederea evaluarii gradului de satisfacere a asiguratilor si de evaluare a
interesului manifestat de acestia fata de calitatea serviciilor medicale si asigura controlul
masurilor stabilite in gestionarea fondurilor pentru realizarea functionarii sistemului asigurarilor
sociale de sanatate intr-un mod coerent si unitar.
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari de sanatate vor functiona avand la
baza un sistem de informatizare integrat.
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate elaboreaza norme privind modul de incasare a contributiilor
la Fondul de asigurari sociale de sanatate.
In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate Fondului de asigurari sociale de
sanatate Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti, precum si Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei
Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casa de Asigurari de Sanatate a Transporturilor procedeaza la
aplicarea masurilor de executie silita pentru incasarea sumelor cuvenite bugetului asigurarilor sociale de
sanatate si a majorarilor de intarziere, potrivit procedurii instituite prin Ordonanta Guvernuluiu nr. 11/1996
privind executarea creantelor bugetare, aprobata prin Legea nr. 108/1996, cu modificarile ulterioare, ale
carei dispozitii se aplica in mod corespunzator.
Casa Nationala de Asigurari de Santatate elaboreaza norme metodologice privind activitatea de
executare silita pentru recuperarea creantelor la Fondul de asigurari sociale de sanatate, privind acordarea de
inlesniri, amanari si esalonari la plata contributiilor, precum si norme tehnice privind constituirea si
utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente.
16.3.3 ORGANELE DE CONDUCERE ALE CNAS

Organele de conducere ale CNAS sunt reprezentate de:
- Adunarea Reprezentantilor;
- Consiliul de Administratie al CNAS;
- Presedinte CNAS;
- 2 vicepresedinti;
- Directorul General.
68
Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie sa Indeplineasca urmatoarele
conditii:
- sa fie cetateni romani si sa aiba domiciliul pe teritoriul Romaniei ;
- sa aiba calitatea de asigurat;
- sa nu aiba cazier judiciar sau fiscal.
A. Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi cuprinde:

 reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare judeţ şi doi pentru municipiul Bucureşti.
Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenţă;
 29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către primul-ministru, la
propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, 3 de către Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de
către Camera Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile patronale
reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, 7
reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un
reprezentant al Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei,
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului
de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului
Naţional al Persoanelor Vârstnice.
Sunt considerate reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale si
organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă.
Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an, la convocarea consiliului de
administraţie, sau în şedinţe extraordinare, la convocarea preşedintelui CNAS, a consiliului de
administraţie sau a unui număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor.
Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două treimi din numărul
membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul favorabil al majorităţii membrilor prezenţi.
Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii:

a) propune modificarea Statutului CNAS;
b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie;
c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi recomandă ordonatorului
principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor necesare pentru modificarea acestuia, în
condiţiile legii;
d) analizează modul de utilizare a fondului, costurile sistemului, serviciile acordate şi tarifele
practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi recomandă măsurile legale pentru
folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de respectare a drepturilor asiguraţilor.
B. Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe 4 ani, după cum
urmează:
 5 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele României şi 4 de primul
ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, a ministrului muncii şi solidarităţii sociale, a
ministrului finanţelor publice şi a ministrului justiţiei;
 5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale reprezentative la nivel
naţional;
 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale reprezentative la nivel
naţional;
 2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi.
69
Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi funcţia de secretar

de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Preşedintele CNAS este numit de primul-ministru dintre
membrii consiliului de administraţie, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie prin vot secret.
Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS.
Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11 membri, iar hotărârile
consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza strategia naţională în
domeniul asigurărilor sociale de sănătate.
Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de
asigurări, precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent de nivel, nu pot deţine funcţii
de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiilor de sănătate publică, unităţilor sanitare,
cabinetelor medicale, funcţii alese sau numite în cadrul CMR, colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al
municipiului Bucureşti, CFR, colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti,
organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu profil de asigurări,
farmaceutic sau de aparatură medicală.
Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale caselor de
asigurări care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al doilea inclusiv, au un interes
patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de administraţie nu pot participa la dezbaterile
consiliului de administraţie şi nici la adoptarea hotărârilor.
Consiliul de administratie al CNAS are urmatoarele atributii :

- aproba statutul si strategia CNAS, la propunerea presedintelui acestuia
- aproba planul de activitate si proiectul bugetului Fondului de Asigurari sociale de Sanatate
- aproba rapoarte de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de presedintele CNAS
- aproba proiectul contractului-cadru
- aproba masuri privind administrarea patrimoniului, potrivit legii
- stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ramas neutilizat la finele fiecarui an
- aproba normativele pentru functionarea caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a
municipiului Bucuresti, a Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii Ordinii Publice, Sigurantei
Natinale si Autoritatii Judecatoresti si a Casei de Asigurari de Sanatate a Transporturilor
- aproba planul anual de activitate al CNAS, inaintat dupa aprobarea proiectului de buget
- aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti,
regulamentele de organizare si functionare si organigramele acestora.
Membrii Consiliului de Administratie al CNAS si cei ai consiliilor de administratie ale caselor de
asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, trebuie sa indeplinesaca urmatoarele
conditii :
- sa fie cetateni romani
- sa aiba capacitate de exercitiu deplina
- sa nu aiba cazier judiciar
- sa aiba varsta de minim 25 de ani
- sa nu fi fost colaborator al securitatii ca politie politica.
Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate este legal constituit si

functioneaza incepand cu data la care sunt numiti cel putin 11 membri, cu conditia ca la sedinta sa fie
prezenti cel putin 3 dintre membrii desemnati de puterea executiva, 3 dintre membrii desemnati de
sindicatele reprezentativesi 3 dintre membrii desemnati de asociatiile patronale reprezentative.
70
Consiliul de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se intruneste ori de cate ori este
necesar, dar cel putin o data pe luna, si ia hotarari valabile in prezenta a cel putin 11 membri si cu votul a cel
putin doua treimi din numarul membrilor prezenti.
Convocarea Consiliului de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se face de catre
presedintele acesteia. Convocarea consiliului de administratie va fi facuta si la solicitarea a cel putin unei
treimi din numarul membrilor acestuia.
Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate isi alege 2 vicepresedinti in
conditiile legii.
Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate mandateaza pe unul dintre cei
2 vicepresedinti sa il inlocuiasca pe presedinte in caz de forta majora.
Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, cu exceptia
presedintelui si ai vicepresedintilor, nu sunt salariati ai acesteia si primesc o indemnizatie lunara de pana la
20% din salariul presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in conditiile prezentei efective la
sedintele consiliului de administratie.
Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, ca
ordonator principal de credite pentru administrarea şi gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu
terţii şi pe asiguraţi în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor
sociale de sănătate. Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general.
Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de 4 ani, şi se numeşte
prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Organizarea concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de
ministrul sănătăţii şi familiei şi de preşedintele CNAS.
Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani.
Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau demnitate publică, cu excepţia funcţiilor
didactice din învăţământul superior.
Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, pe perioada exercitării mandatului, nu sunt salariaţi
ai CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor, şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale
caselor de asigurări. Aceştia nu pot exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unitati care se afla in
relatii contractuale cu casele de asigurari.
Salarizarea presedintelui si vicepresedintelui CNAS se stabileste dupa cum urmeaza:
- pentru presedinte, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de secretar de stat;
- pentru vicepresedinti, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru functia de subsecretar de
stat.
Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate are următoarele atribuţii:

a) organizează si conduce structurile executive ale acesteia;
b) asigura coerenta si eficienta gestiunii financiare a fondurilor asigurărilor sociale de sănătate;
c) elaboreaza normele, regulamentele si procedurile administrative specifice îndeplinirii atribuţiilor
prevăzute la lit. a) si b) si elaborează normele specifice de personal;
d) organizează si coordonează activităţi de control pe ansamblul sistemului asigurărilor sociale de
sănătate;
e) aplica sancţiuni disciplinare si administrative pentru nerespectarea normelor si regulamentelor
prevăzute la lit. c);
f) răspunde de aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de admistratie al Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate;
g) aproba, la propunerea Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,
criteriile de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor membrilor consiliilor de administraţie ale
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, si modalitatea de plata a acestora, în condiţiile legii;
71
h) emite ordine în exercitarea mandatului sau, precum si pentru punerea în aplicare a hotărârilor
consiliului de administraţie;
i) supraveghează si controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
j) reprezintă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în relaţiile cu terţii;
k) convoacă Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si conduce
şedinţele acestuia;
l) aproba înfiinţarea de oficii teritoriale la nivelul caselor de asigurări de sănătate judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, la propunerea acestora, în condiţiile legii;
m) aproba contractarea de consultanta de specialitate în condiţiile si situaţiile prevăzute de actele
normative în vigoare;
n) definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de sănătate
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Siguranţei Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti si al Casei de Asigurări de Sănătate a
Transporturilor, la propunerea acestora, si elaborează proiectul bugetului de venituri si cheltuieli
centralizat al Fondului de asigurări sociale de sănătate, pe care, cu aprobarea Consiliului de
administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, îl înaintează spre aprobare
Parlamentului;
o) promovează imaginea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;
p) stabileşte anual criterii de utilizare a fondului de redistribuire si administrează acest fond;
r) organizează concurs pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări
de Sănătate, conform prevederilor legale, stabilind criteriile si standardele de performanta pentru
ocuparea acestui post;
s) numeşte cu delegaţie directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pana la
ocuparea postului prin concurs, conform legii;
t) desemnează reprezentanţi în comisia centrala care aproba procurarea aparaturii de înalta
performanta alături de reprezentanţi ai Colegiului Medicilor din România si ai Ministerului
Sănătăţii si Familiei;
u) aproba statele de funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si ale caselor de
asigurări de sănătate în urma definitivării bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate si
în baza organigramei aprobate de consiliul de administraţie;
v) numeşte, cu delegatie, directorii generali ai caselor de asigurări de
sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura conducerea acestora ca
ordonator secundar de credite, în urma concursului organizat de Casa Naţionala de Asigurări de
Sănătate în condiţiile legii si stabileşte atribuţiile si competentele acestora;
Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate poate delega atribuţii de reprezentare oricărui
vicepreşedinte sau membru al Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Mandatul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate încetează prin demisie, prin
revocare de catre primul-ministru sau prin deces.
Atributiile vicepresedintilor Consiliului de administratie al CNAS:
a) urmăresc aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului de administraţie, încredinţată de către
preşedinte;
b) preiau, în caz de forţa majora, atribuţiile preşedintelui, în condiţiile prevăzute de prezentul statut;
c) asigura comunicarea cu asociaţiile patronale, organizaţiile sindicale si organizaţiile
pensionarilor;
d) asigura îndeplinirea condiţiilor legale si ale prezentului statut cu privire la constituirea si la
funcţionarea consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti;
72
e) îndruma si controlează nemijlocit activitatea consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări
de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sub aspectul legalităţii activităţii si al
respectării prevederilor prezentului statut si îl informează pe preşedintele Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate asupra celor constatate;
f) alte atribuţii date în competenta prin lege si prin prezentul statut.
Mandatele vicepreşedinţilor încetează prin demisie, prin deces sau prin revocare de către consiliul de
administraţie, cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor acestuia, sau prin revocarea ca
membru al consiliului de administraţie de către cei care i-au desemnat.
Consiliile de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului

Bucureşti au urmatoarele atributii principale:
a) aproba proiectul statutului propriu;
b) aproba proiectul bugetului de venituri si cheltuieli anuale aferente fondului asigurărilor sociale de
sănătate;
c) aproba rapoartele de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de directorul general;
d) aproba politica de contractare propusa de directorul general, cu respectarea
contractului-cadru;
e) aproba programele de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv masurile de
executare silita, potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) alte atribuţii date în competenta prin lege sau prin prezentul statut.
Membrii consiliilor de administratie ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv al
municipiului Bucuresti, sunt obligati sa participe la adoptarea hotararilor care sa asigure functionarea
sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local.
Organele de conducere ale caselor de asigurări judeţene si ale Municipiului Bucureşti sunt:
> consiliul de administraţie;
> preşedintele;
> director general.
Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti
este alcătuit din 9 membri, desemnaţi după cum urmează:
- unul de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
- unul de prefect, la propunerea direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a Direcţiei de
Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti;
- 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens;
- 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi prin consens;
- preşedintele, care este directorul general al casei de asigurări.
Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice,
Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5 membri, desemnaţi după cum urmează:
- unul de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei;
- unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor;
- unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor;
- unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
- preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi
Locuinţei.
Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice,
Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului
nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001.
73
Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de asigurări este de 4 ani. Consiliul de
administraţie ia hotărâri prin vot, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. Şedinţele
consiliului de administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid prin vot ca
acestea să se desfăşoare cu uşile închise. Problemele legate de buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe
publice.
Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de concurs, prin decizie a
preşedintelui CNAS sau, după caz, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei,
respectiv în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 458/2001. Directorul general devine membru de drept al consiliului de administraţie al casei
de asigurări şi preşedintele acestuia.
Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în condiţiile legii. Directorul
general se numeşte pentru un mandat de 4 ani, după validarea concursului, şi se suspendă de drept din
funcţiile deţinute anterior, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Directorul general este
salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Atribuţiile principale ale directorului general sunt:
a) aplică normele de gestiune, regulamentele de organizare şi de funcţionare şi procedurile
administrative unitare;
b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei contractelor de furnizare
de servicii medicale;
c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al colectării contribuţiilor la fond;
d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare, inclusiv executarea silită,
potrivit legii;
e) stabileşte modalitatea de contractare, cu respectarea contractului-cadru;
f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind respectarea drepturilor
asiguraţilor şi propune măsuri în caz de nerespectare a acestora;
g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate la
nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte, pe care le dă publicităţii;
h) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de asigurări.
Obligaţiile caselor de asigurări:

Conform legislaţiei in vigoare si al statutului Casei Naţionale de asigurări de sănătate obligaţiile CNAS
sunt următoarele:
- să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului
asigurărilor sociale de sănătate;
- să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului;
- să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea,
informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă;
- să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de
servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.
- să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate
cu furnizorii de servicii medicale;
- să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate
şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz contrar urmând a
suporta penalităţile prevăzute în contract; s să acorde furnizorilor de servicii medicale sume care
să ţină seama şi de condiţiile de desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi
foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei;
- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de
74
contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;
- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a serviciilor medicale
şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de acordare a acestora, cu cel puţin 30 de
zile înainte de aplicarea modificării; să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei
ordonanţe de urgenţă;
- să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu
reglementările în vigoare; să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi raportate de furnizorii
de servicii medicale către instituţiile interesate, respectiv direcţiilor de sănătate publică şi
centrelor de statistică;
- să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind
serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a
documentelor justificative utilizate;
- să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de
sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare
nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.
Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea, la nivelul oraşelor, al
municipiilor, precum şi al altor localităţi, oficii de asigurări de sănătate, dacă numărul asiguraţilor este de cel
puţin:
a) 200.000 pentru oraşele, municipiile şi sectoarele municipiului Bucureşti;
b) 100.000 pentru alte localităţi.
16.3.4 RELAŢIILE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CU

CASELE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Sistemul de asigurări sociale de sănătate este un sistem naţional, unitar, coordonat de Casa Naţionala
de Asigurări de Sănătate în calitate de instituţie publica autonoma de interes naţional.
Sistemul naţional al asigurărilor sociale de sănătate este constituit din casele de asigurări de sănătate
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate la nivel local, din Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si
Autorităţii Judecătoreşti, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate în municipiile
si oraşele în care funcţionează formaţiuni medicale aparţinând ministerelor si instituţiilor din domeniul
apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale si autorităţii judecătoreşti si din Casa de Asigurări de Sănătate a
Transporturilor, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru personalul
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei, instituţiilor publice din subordine, regiilor
autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale si al societăţilor comerciale, care desfăşoară
activităţi în domeniul transporturilor aeriene, navale, rutiere, feroviare si cu metroul, pentru membrii de
familie ai acestora, precum si pentru pensionarii care au lucrat în transporturi si pentru membrii lor de
familie, care folosesc reţeaua sanitara proprie a Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei.
In calitate de ordonator principal de credite preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate
definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de asigurări de sănătate judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei
Naţionale si Autorităţii Judecătoreşti si Casei de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, la propunerea
conducătorilor acestora, în calitate de ordonatori secundari de credite, în conformitate cu dispoziţiile Legii
nrJ72/1996 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, si cu cele ale normelor metodologice
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
Bugetul centralizat al fondurilor de asigurări sociale de sănătate se aproba de Parlament, la

propunerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
75
16.3.5 ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR - O OBLIGAŢIE A CASEI
NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
16.3.5.1 Serviciul medical al Casei de Asigurări
In cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un medic-şef. La nivelul caselor
de asigurări funcţionează un serviciu medical, în raport cu numărul asiguraţilor, care este condus de un
medic-şef. Funcţia de medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat de
CNAS, în condiţiile legii fiind echivalentă cu cea de director general adjunct.
Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire la calitatea serviciilor
acordate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii
contractuale cu casele de asigurări. Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru asiguraţi se
elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR, se actualizează ori de câte ori este nevoie
şi se prevăd în clauzele contractelor de furnizare de servicii.
Masuri si criterii de asigurare a calităţii serviciilor

Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine CNAS prin respectarea
următoarelor măsuri:
- acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi conform legii, precum şi a
medicilor, asistenţilor medicali şi altor categorii de personal acreditate ;
- existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare privind
diagnosticul şi terapia aplicată;
- respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi stomatologice,
elaborate de către CMR şi OAMR;
- utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul de produse
medicamentoase de uz uman;
- utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate, conform legii.
Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de comisiile de
specialitate ale CMR, se negociază cu CNAS şi se referă la:
a) tratamentul medical;
b) tratamentul stomatologic;
c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor;
d) procedeele medicale de recuperare eficace;
e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi transportul bolnavilor;
f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a beneficia de ajutoare de boală şi
de rapoarte necesare caselor de asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor.
Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat contracte cu casele
de asigurări. In vederea respectării calităţii serviciilor medicale furnizate asiguraţilor, CNAS şi casele de
asigurări organizează controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR şi
ale OAMR.
O modalitate de verificare a calităţii servicilor o reprezinta reglementarea stricta a relaţiilor caselor de
asigurări sociale de sănătate cu furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente.
Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anuai de către Curtea de Conturi.
CNAS împreună cu CMR, CFR şi OAMR organizează controlul serviciilor medicale care se acordă
asiguraţilor potrivit ordonanţe de urgenţă nr. 105/2002.
76
16.3.5.2 Relaţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate cu furnizorii de servicii medicale
A. Natura relaţiilor dintre furnizori si Casele de asigurări

Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente, care sunt în
relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt:
 cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte unităţi sanitare, medicii,
personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal, personalul sanitar din serviciile conexe actului
medical;
 farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale sanitare
 persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se
stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual. In situaţia în care este necesară
modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.
Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte anuale pe baza modelelor de
contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi
prevăzute şi alte clauze suplimentare, negociate.
Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale pentru furnizarea de
servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. La încheierea contractelor părţile
vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor
oferite pe baza criteriilor elaborate de CNAS, CMR, CFR şi OAMR.
Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor legate de buna gestionare
a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la
definitivarea unui nou contract între părţi, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.
Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi:

a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe persoana asigurată, tarif
pe serviciu medical, suma fixă negociată pe pachet de servicii medicale;
b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi, în afara celor ambulatorii, prin tarif pe caz
rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical, după caz;
c) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru;
d) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără contribuţie personală;
e) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.
Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi
dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Decontarea serviciilor medicale se face în baza
contractelor încheiate între casele de asigurări şi furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa de
asigurări la care s-a virat contribuţia asiguratului, pe baza documentelor justificative stabilite prin
contractul-cadru.
B. Acreditarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente şi

materiale sanitare
Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate numai furnizorii de
servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul
mediu sanitar şi alte categorii de personal se acreditează după cum urmează:
77
a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează de către comisiile
formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului Bucureşti,
ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor
similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, dupa caz, în cadrul acreditării
unităţii sanitare;
b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi ai OAMR, ai
caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor
similare din ministerele şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării
unităţii sanitare;
c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către comisiile formate din reprezentanţi
ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai
direcţiilor de sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi
instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării farmaciei.
Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii medicale se aprobă
de către Consiliul de administraţie al CNAS. Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii medicale se
elaborează de către CNAS şi structurile naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al
ministrului sănătăţii şi familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţe de urgenţă
nr. 150/2002.
Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual de către Ministerul
Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista
furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual.
C. Arbitrajul
CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care soluţionează
litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. Comisia centrală de arbitraj este formată
din 4 arbitri, dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR.
Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj trebuie sa fie un arbitru acceptat de părţi. Arbitrii pot fi medici,
jurişti sau economişti, acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Regulamentul de activitate
al arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR şi OAMR, şi se avizează de către Ministerul
Justiţiei.
Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale căror litigii se
soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură
civilă.
Legislaţia in vigoare prevede si cuantumul explicit al amenzilor ce sancţionează diversele
contravenţii. Cuantumul amenzilor ste cuprins in intervalul 5.00 lei si 50.000.
16.3.6 ADMINISTRAREA UNITATILOR SANITARE PUBLICE DE INTERES

JUDETEAN SI LOCAL SI COMPETENTELE AUTORITATILOR LOCALE IN
DOMENIUL SANITAR
Regimul juridic si metodologia administrativa a unităţilor sanitare publice de interes judeţean si

local sunt stabilite prin ordonanţa nr. 70 din august 2002, ce a intrat in vigoare la 1 octombrie 2002.
Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare publice de interes judeţean
sau local, parte integrantă a domeniului public al judeţelor, comunelor, oraşelor şi municipiilor, se află în
administrarea consiliilor judeţene sau consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor
municipiului Bucureşti. Celelalte componente ale bazei materiale sunt proprietate privată a statului şi sunt
administrate de unităţile sanitare publice.
78
Schimbarea destinaţiei sau înstrăinarea bazei materiale a unităţilor sanitare publice se poate face în
condiţiile legii şi numai cu aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Actele de înstrăinare sau de
schimbare a destinaţiei bazei materiale a unităţilor sanitare, fără aprobarea Ministerului Sănătăţii şi
Familiei, sunt nule.
Indrumarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii desfăşurate în unităţile sanitare publice se
exercită de Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca autoritate centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică
şi de direcţiile de sănătate publică teritoriale, unităţi descentralizate care reprezintă autoritatea de sănătate
publică la nivel local.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei exercită controlul asupra activităţii unităţilor sanitare publice de
interes judeţean sau local, precum şi asupra modului de aplicare de către acestea a dispoziţiilor legale în
vigoare în domeniul sanitar.
In administrarea unităţilor sanitare de interes local si judeţean Ministerul Sănătăţii si
Familiei jaca un rol extrem de importanat, totuşi marea majoritate a acestor atribuţii, si anume structura
organizatorica a unităţii sanitare precum si infiintarea, reorganizarea, desfiinţarea sau schimbarea profilului
acestora se realizează cu avizul consiliilor judeţene sau al consiliilor locale.
Direcţiile de sănătate publică teritoriale au si o serie de atribuţii exclusive:
 avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri şi
cheltuieli ale unităţilor sanitare publice;
 avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, statul de funcţii pentru unităţile
sanitare publice cu personalitate juridică, cu încadrarea în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat;
 centralizează situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice şi
înaintează situaţiile centralizatoare Ministerului Sănătăţii şi Familiei;
 avizează şi supun spre aprobare Ministerului Sănătăţii şi Familiei propunerile autorităţilor
administraţiei publice locale privind înfiinţarea, reorganizarea şi desfiinţarea unităţilor sanitare
publice, după caz, precum şi pe cele referitoare la schimbarea profilului sau a denumirii acestor
unităţi.
Ordonanţa 70/2002 enumera in mod exhaustiv si atribuţiile preşedinţilor consiliilor judeţene şi
primarilor comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti astfel aceştia :
- avizează, în termen de 5 zile de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri şi cheltuieli şi
situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile sanitare publice;
- aprobă, în termen de 5 zile de la data primirii, statele de funcţii pentru unităţile sanitare publice, după
caz, şi urmăresc încadrarea în normativele de personal aprobate şi în bugetele de venituri şi cheltuieli
aprobate;
- pot asigura resurse financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidare,
extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice.
Consiliile judeţene şi consiliile locale pot înfiinţa, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al
Ministerului Administraţiei Publice, unităţi de asistenţă medico-sociale, prin reorganizarea unor unităţi
sanitare publice.
Finanţarea cheltuielilor unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură astfel:

a) din bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate pentru pachetul de servicii medicale de bază;
b) din bugetele locale pentru cheltuieli de întreţinere şi gospodărire, reparaţii, consolidări, dotări
independente, în limita bugetului aprobat.
Conducerea unităţilor sanitare publice are obligaţia de a dimensiona, cu avizul direcţiilor de
sănătate publică teritoriale şi al consiliilor judeţene sau consiliilor locale, după caz, numărul de personal, în
limita statului de funcţii şi a bugetului de venituri şi cheltuieli aprobate.
Unităţile de asistenţă medico-sociale sunt instituţii publice specializate, cu personalitate juridică, în
subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale,
79
precum şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale. Persoanele care beneficiază de servicii
furnizate în aceste unităţi sunt persoane care necesită supraveghere, asistare, îngrijire, tratament, precum şi
servicii de inserţie şi reinserţie socială.
Internarea în aceste unităţi se face la recomandarea unităţilor sanitare sau la solicitarea persoanelor
fizice ori juridice, în baza unei grile de evaluare medico-socială a persoanei.
Unităţile de asistenţă medico-sociale se înfiinţează ca instituţii rezidenţiale sau de zi, prin hotărâre a
consiliului local ori, după caz, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, prin reorganizarea unor unităţi sanitare, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al
Ministerului Administraţiei Publice. Reorganizarea se poate realiza după evaluarea de către direcţiile de
sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi direcţiile generale de muncă şi solidaritate
socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, a performanţei unităţii sanitare, a potenţialului acesteia
de transformare în unitate de asistenţă medico-socială, ţinând cont de nevoile medico-sociale ale populaţiei.
Propunerea de înfiinţare a unităţii de asistenţă medico-sociale se face de către preşedintele
consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, sau de către primar, după
caz, pe baza documentaţiei şi fundamentării prezentate de serviciul public de asistenţă socială de la nivelul
consiliilor judeţene sau al consiliilor locale.
Conducerea unităţilor de asistenţă medico-sociale este asigurată de către director. In realizarea
atribuţiilor sale directorul este sprijinit de un consiliu consultativ compus din 5 membri desemnaţi după cum
urmează:
■ un reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale prin a cărei hotărâre a fost înfiinţată
unitatea de asistenţă medico-socială;
■ un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
■ un reprezentant al direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti;
■ un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
■ un reprezentant al societăţii civile.
Personalul existent în unităţile sanitare care se reorganizează se preia de către unitatea de asistenţă
medico-socială, cu încadrarea în statul de funcţii aprobat. în contractele individuale de muncă ale
persoanelor preluate se va prevedea obligaţia acestora de a urma formele de pregătire profesională în
domeniul cerut de angajator.
Bunurile aflate în administrarea unităţilor sanitare care se reorganizează trec în administrarea
unităţilor de asistenţă medico-sociale, conform protocolului de predare-primire încheiat între acestea.
Aparatura medicală existentă în unităţile care se reorganizează va fi redistribuită, după caz, de către
Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, la
alte unităţi sanitare publice, în funcţie de necesităţi.
Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţilor de asistenţă medico-sociale se aprobă de către consiliul
local sau consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, cu avizul casei
de asigurări de sănătate judeţene sau a municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.
Cheltuielile curente şi de capital ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură din venituri
proprii şi din subvenţii acordate din bugetul local în funcţie de subordonare. Subvenţiile de la bugetele
locale sunt acordate pentru asigurarea serviciilor sociale, în condiţiile legii, pentru cheltuieli de întreţinere şi
gospodărire, reparaţii, consolidări, dotări independente.
Veniturile proprii ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se constituie din:
 sume decontate de casele de asigurări de sănătate, pentru servicii medicale furnizate pe bază
de contract, conform contractelor-cadru de acordare a asistenţei medicale în cadrul sistemului de
asigurări de sănătate, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi conform normelor
de aplicare a acestora;
80
 contribuţii personale ale beneficiarilor, după caz, stabilite prin hotărârile consiliilor locale
sau ale consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în condiţiile
legii;
 sponsorizări, donaţii, alte venituri potrivit legii.
81
CAPITOLUL 17
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA
Colegiul Medicilor din Romania este o organizatie profesionala autonoma a corpului medical, de
interes public, apolitica si fara scop patrimonial, avand in principal obiect de activitate controlul si
supravegherea exercitarii profesiei de medic.
La nivelul Municipiului Bucuresti si al fiecarui judet s-a organizat Colegiul Medicilor: Municipiul
Bucuresti si respectiv colegii teritoriale.
 Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt: adunarea generala, consiliul, biroul
consiliului si presedintele.
Adunarea Generala- este formata din membrii colegiului teritorial, se intruneste anual in primul
trimestru la convocarea consiliului si adopta hotatrari cu majoritate simpla in prezenta a 2/3 din numarul
membrilor sai.
Consiliul- are un numar de membrii proportional cu numarul medicilor inscrisi in evidenta
colegiului la data organizarii alegerilor, dupa cum urmeaza:
- 11 membrii pentru un numar de 500 de medici inscrisi;
- 13 membrii pentru un numar intre 501-1000 de medici inscrisi;
- 19 membrii pentru un numar de 1001-2000 de medici inscrisi;
- 21 de memebrii pentru un numar de peste 2000 de medici inscrisi;
Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucuresti este format din 23 de membrii proportional cu
numarul de membrii ai consiliului se vor alege 3-9 membrii supleanti.
Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar.
Presedintele biroului consiliului colegiului teritorial este si presedintele colegiului teritorial.
Colegiul Medicilor din Romania- este format din toti medicii inscrisi in colegiile teritoriale.
Colegiul Medicilor din Romania are personalitate juridica, patrimoniu si buget proriu.
 Organele de conducere, la nivel national sunt:
- adunarea generala nationala;
- consiliul national;
- biroul executiv;
- presedintele.
Adunarea generala nationala- este alcatuita din membrii Consiliului national al Colegiului
Medicilor din Romania si reprezentanti ai fiecarui colegiu teritorial. Norma de reprezentare in adunarea
generala nationala este de 1/200 membrii, reprezentantii fiind alesi pentru un mandat de 4 ani. Proportional
cu numarul de medici inscrisi in evidenta colegiului teritorial se va alege un numar de 3-10 membrii
supleanti.
Consiliul national al Colegiului Medicilor din Romania este alcatuit din cate un reprezentant al
fiecarui judet, din trei reprezentanti ai municipiului Bucuresti si cate un reprezentant al medicilor din fiecare
minister sau institutie centrala cu retea sanitara proprie. Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ,
de cate un reprezentant al Academiei de Stiinte Medicale, Ministerul Sanatatii si Familiei, Ministerul Muncii
si Solidaritatii Sociale, Familiei si Ministerul Justitiei. Reprezentantii in Consiliul National sunt alesi pe o
perioada de 4 ani de catre membrii consiliilor colegiilor teritoriale si reprezentantii acestora in adunarea
generala nationala, intruniti in sedinta comuna. Deciziile Consiliului national sunt obligatorii pentru
colegiile locale si pentru toti medicii din Romania.
82
Biroul executiv al Colegiului Medicilor din Romaina este format dintr-un presedinte, 3
vicepresedinti si un secretar general, alesi de catre Consiliul national, dintre membrii sai, pe o durata de 4
ani.
Presedintele Colegiului Medicilor din Romania este presedintele Biroului executiv al consiliului
National.
17.1 ATRIBUTIILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA
Colegiului Medicilor din Romania are urmatoarele atributii:

1. Asigura aplicarea legilor, regulamentelor si normelor care organizeaza si reglementeaza exercitarea
profesiei de medic;
2. Apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor sai, apara onoarea, libertatea si
independenta profesionala a medicului, dreptul acestuia de decizie in exercitarea actului medical;
3. Asigura respectarea de catre medici a obligatiilor ce le revin fata de bolnav si de sanatate publica;
4. Elaboreaza si adopta Statutul Colegilor Medicilor din Romania si codul de deontologie medicala;
5. Controleaza si supravegheaza modul de exercitare a profesiei de medic;
6. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la formarea, specializarea si perfectionarea pregatirii
profesionale a medicilor;
7. Actioneaza singur sau impreuna cu institutiile sau autoritatile publice cu atributii in domeniu, in
vederea asigurarii calitatii actului medical in unitatile medicale;
8. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional si
tematica de concurs.
9. Organizeaza forme de educatie medicala continua si de ridicare a gradului de competenta
profesionala a membrilor sai;
10. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea criteriilor si standardelor privind dotarea
cabinetelor medicale;
11. Asigura cadrul necesar desfasurarii unei concurente loiale bazate pe promovarea competentei
profesionale;
12. Promoveaza si stabileste relatii pe plan extern cu institutii si organizatii similare;
13. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea reglementarilor din domeniul medical sau al
asigurarilor sociale de sanatate;
14. Organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionala, deontologie medicala
si de la regulile de buna practica profesionala, in calitate de organ de jurisdictie profesionala;
15. Stabileste, in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat in cadrul asigurarilor
de rapsundere civila profesionala pentru membrii sai;
16. Sprijina institutiile si actiunile de prevedere si asistenta medico-sociala pentru medici si familiile lor;
17. Participa, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Sanatatii si Familiei, la
stabilirea numarului anual de locuri in facultatile de medicina acreditate, precum si numarul locurilor
in rezidentiat.
18. Participa la elaborarea contractului-cadru, in conditiile legii etc.
Colegiul Medicilor din Romania avizeaza infiintarea cabinelelor medicale private
indiferent de forma lor juridica si participa, prin reprezentanti, la concursurile organizate pentru ocuparea
posturilor din unitatile sanitare publice.
83
17.2 MEMBRII COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA
In vederea exercitarii profesiei de medic, medicii cetateni romani sau medici cetateni ai unui stat
membru al Uniunii Europene, un stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei
Elvetiene, stabiliti in Romania, au obligatia sa se inscrie in Colegiul Medicilor din Romania. Calitatea de
membru este dovedita prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor din Romania, calitate ce poate fi
pastrata,la cerere, de medicii pensionari.
Membrii Colegiului Medicilor din Romania sunt inscrisi intr-un registru care se face public anual de
catre Colegiul Medicilor.
17.2.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR COLEGIULUI MEDICILOR

DIN ROMANIA
Membrii Colegiului Medicilor din Romania au urmatoarele drepturi:
1. Sa aleaga si sa fie alesi in organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau
nationale;
2. Sa participle la actiunile Colegiului Medicilor;
3. Sa foloseasca impreuna cu membrii familiei toate dotarile sociale, profesionale, culturale si
sportive ale colegiului Medciilor din Romania si ale colegiilor teritoriale;
4. Sa conteste sanctiunile primite;
5. Sa beneficieze de asistenta medicala gratuita, medicamente gratuite, personal cat si pentru
membrii de familie.
Membrii Colegiului Medicilor din Romania au urmatoarele obligatii:

1. Sa faca dovada cunosterii normelor de deontologie profesionala si a celor care reglementeaza
organizarea si functionarea corpului profesional;
2. Sa respecte dispozitiile Statutului Colegiului Medicilor din Romania, Codul de deontologie
medicala, hotararile organelor de conducere ale colegiului Medicilor din Romania si
reglementarile profesiei.
3. Sa rezolve sarcinile ce le-au fost incredintate in calitate de membrii ai corpului profesional;
4. Sa participe la manifestarile initiate de organele de conducere, la activitatile profesionale sau de
pregatire profesionala;
5. Sa participe la sedintele la care au fost convocati;
6. Sa pastreze secretul profesional;
7. Sa pastreze confidentialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor si voturilor exprimate in organele de
conducere;
8. Sa respecte normele, principiile si indatoririle deontologiei medicale;
9. Sa aiba un comportament demn in exercitarea profesiei sau a calitatii de membru al Colegiului
Medicilor din Romania;
10. Sa acorde cu promptitudine si neconditionat ingrijirile medicale de urgenta;
11. Sa actioneze pe toata durata exercutarii profesiei in vederea cresterii gradului de pregatire
profesionala;
12. Sa aplice parafa, cuprinzand numele, prenumele, gradul, specialitatea si codul, pe toate actele
medicale pe care le semnaza;
13. Sa respecte drepturile pacientilor.
84
17.2.2 RASPUNDREA DISCIPLINARA A MEMBRILOR COLEGIULUI
MEDICILOR DIN ROMANIA
Medicul raspunde disciplinar in cazul nerespectarii legilor si regulamentelor profesiei medicale, a
codului de deontologie medicala si a regulilor de buna practica profesionala, a Statutului Colegiului
Medicilor din Romania, pentru nerespectarea deciziilor adoptate de organele de conducere ale Coelgiului
Medicilor si pentru orice fapta savarsita privind profesia. Raspunderea disciplinara a membrilor Colegiului
Medicilor din Romania nu exclude raspunderea penala, contraventionala, civila si materiala, potrivit
prevederilor legale. Sanctiunile disciplinare sunt: mustrarea, avertizmentul,votul de blam, amenda de la 100
lei la 1.500 lei, interdictia de a exercita profesia sau anumite activitati medicale pe o perioda de la o luna la
un an, retragerea calitatii de membru al colegiului Medicilor din Romania.
17.2 VENITURILE SI CHELTUIELILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA
Veniturile Colegiului Medicilor din Romania se constituie din:

- taxe de inscriere;
- cotizatiile lunare ale membrilor;
- contravalorea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si juridice, inclusiv din
organizarea de cursuri si alte forme de educatie medicala continua;
- donatii si sponsorizari de la persoane fizice si juridice;
- drepturi editoriale;
- incasari din vanzarea publicatiilor proprii;
- fonduri rezultate din manifestarile culturale si stiintifice;
- alte surse.
Veniturile pot fi utilizate penrtu cheltuieli cu organizarea si functionarea, cheltuieli de personal,
cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital, perfectionarea pregatirii personalului, acordarea unor
burse medicilor, incurajarea medicilor cu venituri mici, acordarea de premii pentru membrii cu activitati
profesionale deosebite etc.
85
CAPITOLUL 18
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ORDINULUI ASISTENTILOR

MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA
Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania se organizeaza si functioneaza sa organizatie
profesionala a asistentilor medicali si a moaselor, neguvernamentala, de interes public, nonprofit, avand ca
obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent medical si respectiv de moasa
cu drept de libera practica.
“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizatie cu autonomie
institutionala, patrimoniu propriu constituit din bunuri mobile si imobile, avand sediul central in Municipiul
Bucuresti. In cadrul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” se organizeaza comisii de
specialitate precum: Comisia de Specialitate a Asistentilor Medicali Generalisti, Comisia de Specialitate a
Moaselor, Comisii de Specialitate pentru celelalte specialitati ale asistentilor medicali precum si Comsia de
Disciplina.
19.1 ATRIBUTIILE “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN

ROMANIA”
b) Atributiile generale:
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea normelor specifice si a reglementarilor
privind profesiile de asistent medical si moasa, asigurand aplicarea lor;
- promoveaza drepturile si interesele profesionale ale membrilor sai, apara onoarea,
libertatea si independenta profesionala a asistentilor medicali si moaselor in exercitarea
profesiei;
- supravegheaza respectarea standardelor de calitate a activitatilor de asistent medical si
moasa;
- participa in colaborare cu Ministerul Sanatatii la elaborarea criteriilor si standardelor de
evaluare a calitatii ingrijirilor de sanatate, asigurand aplicarea acestora;
- elaboreaza si adopta Regulamentul de Organizarea si Functionare a Ordinului Asistentilor
Medicali si Moaselor din Romania precum si Codul de Etica si Deontologie al
asistentului medical si moasei din Romania;
- ii reprezinta pe membrii sai in relatiile cu autoritatile si institutiile guvernamentale si
neguvernamentale interne si internationale;
- organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica, deontologie
profesionala si a cazurilor de malpraxis;
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la inscrierea asistentilor medicali si moaselor in
Registrul Unic National al Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la organizarea si desfasurarea concursurilor si
examenelor pentru asistenti medicali si moase;
- elibereaza avizul necesar dobandirii autorizatiei de “libera practica” in profesiile de
asistent medical si moasa;
- reprezinta asistentii medicali si moasele care desfasoara activitati de ingrijire in cardul
sistemului asigurarilor de sanatate la elaborarea contractului-cardu privind conditiile
acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate si a
normelor de aplicare ale acestuia;
- stabileste in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat in cadrul
asigurarilor de raspundere civila pentru asistenti medicali si moase;
86
-organizeaza puncte teritoriale de informare privind legislatia sistemului de sanatate;
-elaboreaza ghiduri si protocoale de practica, criteriile si conditiile privind asigurarea
calitatii ingrijirilor de sanatate pe care le propune spre aprobare Ministerul Sanatatii.
c) Atributiile “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” in domeniul
formarii profesionale:
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii si M.E.C. la organizarea educatiei continue, cresterii
gradului de competenta profesionala a asistentelor medicale si moaselor;
- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei si tematicilor de
concursuri si examene pentru asistente medicale si moase;
- sustine dezvoltarea cercetarilor stiintifice si organizeaza manifestari stiintifice in
domeniul ingrijirilor de sanatate;
- organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare exercitarii profesiei de catre asistentii
medicali si moase cetateni ai statelor membre U.E., ai statelor aparatinand Spatiului
Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene.
19.2 MEMBRII “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”
Calitatea de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” se dobandeste la

cerere, fiind dovedita prin certificatul de membru care se elibereaza la inscriere, calitate care se pierde pe
durata suspendarii sau in cazul retragerii dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau moasa.
Pot deveni la cerere, membrii ai “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si
asistentii medicali si moasele cetateni ai unui stat membru al U.E., ai unui stat apartinand Spatiului
Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene stabiliti in Romania. Calitatea de membru al “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” o pot pastra la cerere si pensionarii asistenti medicali si
respectiv moase care au practicat meseria.
19.3 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI

SI MOASELOR DIN ROMANIA”
Membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” au urmatoarele

drepturi:
- de a alege si de a fi alesi in organele reprezentative ale “Ordinului Asistentilor Medicali si
Moaselor din Romania”;
- de a avea acces la toate datele care privesc organizarea administrativa a “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si a filialelor acestuia;
- de a se adresa tuturor organelor “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din
Romania” si de a fi informat privind desfasurarea acestora;
- de a participa la programe de perfectionare pentru asistenti medicali si moase;
- de a contesta sanctiunile primite in termen de 30 de zile de la comunicarea lor;
- dreptul persoanelor care exercita functii de conducere la nivel teritorial sau national in
structura “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” de a-si mentine
locul de munca pe perioada in care indeplinesc functiile respective;
- de a beneficia de asistenta medicala gratuita si medicamente gratuite atat personal cat si
pentru membrii de familie.
87
Membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” au urmatoarele
obligatii:
- sa respecte reglementarile legale privind exercitarea profesiei;
- sa respecte statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” privind
exercitarea profesiilor de asistent medical si moasa precum si regulamentul de organizare
si functionare (ROF) al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” ;
- sa respecte si sa aplice prevederile codului de etica si deontologie al asistentilor medicali
si moaselor din Romania;
- sa participe la adunarile generale ale filialelor din care fac parte;
- sa apere reputatia si interesele legitime ale asistentilor medicali si moaselor;
- sa faca dovada cunoasterii normelor de deontologie profesionala
- sa nu aduca prejudicii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”.
Raspunderea disciplinara:
- membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” care incalca normele
de exercitare a profesiei si nu respecta Codul de etica si deontologie al asistentilor
medicali si al moasei din Romania raspund disciplinar, in functie de gravitatea abaterii si
li se va aplica una din urmatoarele sanctiuni: mustrare, avertizment, suspendarea
temporara a calitatii de membru, retragerea calitatii de membru al “Ordinului Asistentilor
Medicali si Moaselor din Romania”;
- raspunderea disciplinara a membrilor “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din
Romania” nu exclude raspunderea civila, contraventionala si penala.
19.4 ORGANIZAREA LA NIVEL NATIONAL SI TERITORIAL A “ORDINULUI ASISTENTILOR

MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”
“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizat la nivel national, judetean si
la nivelul municipiului Bucuresti si functioneaza prin filialele judetene si cea a Municipiului Bucuresti.
Filialele judetene si a Municipiului Bucuresti nu au personalite juridica si beneficiaza de autonomie
organizatorica si functionala in limitele prevazute de statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor
din Romania” .
Organele de conducere ale filialelor judetene si respective ale Municipiului Bucuresti sunt:
 Adunarea Generala
 Consiliul Judetean
 biroul Consiliului Judetean
 Presedintele.
 Adunarea Generala – este constituita din reprezentantii tuturor asistentilor medicali si moaselor cu
drept de libera practica inscrisi in filiala respectiva, potrivit normei de reprezentare de 1 la 50. Adunarea
generala alege prin vot secret, cu majoritate simpla, membrii Consiliului Judetean respectiv membrii
Consiliului Municipiului Bucuresti, in prezenta a cel putin 2/3 din numarul total al reprezentantilor alesi.
 Consiliile Judetene - au un numar de membrii proportional cu numarul asistentilor medicali si
moaselor inscrisi in organizatia “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” , dupa cum
urmeaza:
 pana la 1000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 11 membrii
 intre 1001-2000 asistenti medicali si moase inscrisi- 15 membrii
88
 intre 2001-4000 asistenti medicali si moase inscrisi- 19 membrii
 peste 4000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 21 de membrii.
Consiliul Municipiului Bucuresti este alcatuit din 25 de membrii. Alegerile sunt validate in prezenta
a 2/3 din numarul total al reprezentantilor in Adunarea Generala. In cazul in care nu este intrunita conditia
de mai sus, in termen de 2 saptamani, se va organiza o alta adunare generala pentru alegeri, al carei rezultat
va fi validat indiferent de numarul participantilor. Consiliul Judetean respectiv al Municipiului Bucuresti, va
alege dintre membrii sai un birou format dintr-un presedinte, 2 vicepresedinti, si un secretar.
Organizarea la nivel national a “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”:

Organele de conducere a “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” la nivel
national sunt:
 Adunarea Generala Nationala este constituita din reprezentanti alesi la nivel judetean si al
Municipiului Bucuresti potrivit normei de 1 reprezentant la 500 de membrii. Adunarea Generala Nationala
alege prin vot secret cu majoritate simpla, membrii Consiliului National al “Ordinului Asistentilor Medicali
si Moaselor din Romania”, in prezenta a minim 2/3 din numaul total a reprezentantilor alesi. In cazul in care
la Adunarea Generala Nationala la care au loc alegeri nu se intrunesc un numar de 2/3 din numarul total al
reprezentantilor, in termen de 2 saptamani, se va organiza o alta Adunare Generala Nationala de alegeri, al
carei rezultat va fi validat indiferent de numarul participantilor. Adunarea Generala Nationala adopta in
prezenta a cel putin 2/3 din numarul total al reprezentantilor alesi Codul de Etica si Deontologie al
asistentilor medicali si moaselor din Romania, regulamentul de organizare si functionare al “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”, precum si statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si
Moaselor din Romania” .
 Consiliul National – este alcatuit din cate 2 reprezentanti ai fiecarui judet, respectiv 4
reprezentanti ai Municipiului Bucuresti si cate un reprezentant din ministerele cu retea sanitara proprie alesi
de catre Adunarea Generala Nationala. Consiliul National este legal constituit in prezenta a jumatate + 1 din
numarul membrilor sai si hotaraste cu majoritate simpla. Consiliul se intruneste in sesiuni trimestriale si
extraordinare. In cadrul Consiliului National functioneaza Comisia Nationala de specialitate a asistentilor
medicali generalisti, Comisia Nationala de Specialitate a moaselor, Comisii Nationale de specialitate pentru
celelalte specialitati ale asistentilor medicali, Comisia Nationala de disciplina precum si departamante si
compartimente de specialitate.
“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este coordonat intre sesiunile Cosniliului
National de catre Biroul Executiv.
 Biroul executiv – al Consiliului National este constituit din presedinte, 3 vicepresedinti, si un
secretar alesi prin vot secret de membrii Consiliului National.
Organizarea alegerilor la nivel national, judetean si respectiv al Municipiului Bucuresti, se
desfasoara o data la patru ani in baza regulamentului de alegeri elaborat de Biroul Executiv al “Ordinului
Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” si aprobat de Consiliul National.
Veniturile ordinului asistentilor medicali si moaselor din Romania se constituie din taxe de inscriere,
cotizatii lunare, donatii, sponsorizari, fonduri rezulatate din taxe, percepute pentru manifestari stiintifice,
drepturi editoriale, alte surse cu respectarea prevederilor legale.
89
CAPITOLUL 20
CONCLUZII
Sistemul serviciilor de sanatate din Romania aflat in plina reforma din anul 1989 are ca obiective
strategice imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului
de ingrijiri de sanatate si asigurarea unui sistem de ingrijiri mai bine calificat.
Pe parcursul derularii reformei s-a actionat pe linia reorganizarii si eficientizarii activitatii
spitalicesti, revigorarii asistentei primare prin medicii de familie, reorganizarii ambulatoriului de specialitate
si armonizarea legislatiei cu cea a Uniunii Europene.
In contextul reformei se impune clarificarea rolurilor si responsabilitatilor principalilor actori din
sectorul sanitar, profesionalizarea personalului de conducere, constituind o etapa importanta a reformei.
Managerii spitalelor trebuie sa se preocupe permanent de toate aspectele ce afecteaza acordarea serviciilor
de ingrijiri de sanatate precum si de sanatatea financiara a spitalelor. Managerii de spitale stabilesc
procedurile corecte pentru monitorizarea performantelor stabilite pe baza politicilor de functionare si
dezvoltare. Monitorizarea activitatii implica stabilirea unui flux informational operational, ce va semnala
permanent modul in care se realizeaza obiectivele politicilor de functionare si au de asemenea
responsabilitati referitoare la crearea si monitorizarea politicilor financiare. Responsabilitatile specifice
includ stabilirea bugetelor precum si colectarea si evaluarea informatiilor financiare si statistice.
Managerii de servicii de sanatate trebuie instruiti privind mediul spitalicesc si functionarea in cadrul
acestuia. Asistentul medical, membru al echipei de ingrijire poate fi de asemenea si membru al corpului
managerial al unitatii sanitare in care isi desfasoara activitatea, ca asistent sef de sectie sau director nursing.
Analizand situatia actuala a sistemului sanitar romanesc precum si evolutia acestuia,se impune ca
Romania sa-si identifice permanent nevoile reale de servicii medicale sis a elaboreze programe de actiune
bazate pe resursele disponibile, avand in vedere faptul ca asiguratul este elementul central al sistemului
asigurarilor de sanatate.
Prioritatile reformei sectorului sanitar vizeaza aspecte precum:
1. Stabilirea unor politici coerente de sanatate, dezvoltarea acestor politici bazandu-se pe analiza
indicatorilor de sanatate comparabili ca nivel cu cei din Uniunea Europeana.
2. Avand in vedere criza financiara existenta la nivelul spitalelor se impune profesionalizarea
personalului de conducere si dezvoltarea managementului spitalicesc strategic, financiar si al proceselor
administrative.
3. Un alt aspect important al reformei este asigurarea finantarii durabile si predictibile a sistemului
sanitar romanesc.
4. Cresterea performantei spitalelor cu asigurarea accesului la serviciile spitalicesti si expunerea
acestora pe piata serviciilor spitalicesti. Obiectivele reformei organizationale a spitalelor fiind cresterea
eficientei tehnice si alocative, cresterea accesibilitatii pentru grupurile defavorizate si adecvarea structurii
serviciilor spitalicesti la asteptarile utilizatorilor.
5. Integrarea sanatatii in alte politici, cum ar fi cele privind protectia sociala, educatia, cultura,
dezvoltarea economica.
Masurile principale ce ar trebui urmate sunt:
- dezvoltarea unui model de alocare obiectiva a fondurilor existente in sistem catre spitale, in functie
de caracteristicile spitalului;
- stabilirea anuala a numarului necesar de medici si asitenti medicali care sunt pregatiti in sistemul de
invatamant medical public si privat;
- dezvoltarea programelor de formare continua;
90
- incurajarea colaborarii intre spitalele din Romania si cele din Uniunea Europeana si SUA,
favorizand schimburile de specialisti, crearea colectivelor mixte de cercetare, ducand nemijlocit la
imbunatatirea actului medical;
- imbunatatirea eficientei si calitatii serviciilor medicale prin restructurarea si reorientarea lor cu
scopul de a raspunde nevoilor de ingrijire a populatiei;
- achizitionarea prioritara a produselor farmaceutice romanesti cat si a aparaturii si instrumentarului
medical;
- introducerea conceptului cast-eficienta, prin organizarea unor servicii medicale integrate;
- cresterea rolului medicinei preventive si promovarii sanatatii;
- accentuarea autonomiei serviciilor de sanatate, ducand la stimularea competitiei si calitatii
serviciilor medicale;
- asigurarea unor servicii medicale de calitate ridicata pe intreg teritoriul tarii, reducand diferentele
intre mediul rural si urban;
- sustinerea infiintarii si dezvoltarii serviciilor medicale private etc.
Aceasta carte intentioneaza sa ofere viitorilor asistenti medicali informatii si cunostinte care sa vina
in sprijinul formarii lor profesionale si manageriale.
91
BIBLIOGRAFIE
1. Armenia Androniceanu "Management public" Editura Economica, Bucureşti, 1999
2. Charles Debbach "La transparence administative en Europe" - ediţia II- 1995
3. "Cartea alba a guvernării" - capitolul privind sectorul public
4. Conferinţa privind problemele de sănătate de interes comun pentru România si Uniunea
europeana (Bucureşti 4-6 octombrie 2000)
5. Comunicatul Ministerului Sănătăţii si Familiei privind reuniunea de la 21 februarie 2003
6. Nita Dobrota "Dicţionar de Economie" Editura Economica, Bucureşti 1999
7. Prof. G. Moldoveanu "Analiza organizationala" Editura Economica, Bucureşti, 2000
8. I. Plumb "Managementul Servicilor publice" Editura ASE, Bucureşti 2000.
9. Institutul National de Statistica si Studii Economice - indicatori demografici
10. Legea 70/2002 priwind regimul juridic si metodologia administrării unităţilor sanitare publice
de interes local si judeţean
11. Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate
12. Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de aisstent medical si a profesiei de moasa,
precum si organizarea si functionarea „Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”
13. Legea nr. 529- Legea pentru ratificarea Acordului European asupra instruirii si formarii
asistentilor medicali, incheiat la Strasbourg la 25 oct. 1967
14. Legea 146/1999
15. HG 743/3 iulie 2003
16. Hotărârea guvernului nr 790/2001 privind organizarea si funcţionarea Ministerului Sănătăţii si
Familiei
17. Marius Profiroiu "Managementul strategic al colectivităţilor locale" Editura economica,
Bucureştii 1999
18. Marius Profiroiu, Irina Popescu "Politici Europene" Editura economica, Bucureşti, 2003
19. O. Nicolescu, I. Verboncu "Metodologii Manageriale" Editura tribuna Economice, Bucureşti,
2001
20. Programul de guvernare 2000-2004 - capitolul V privind imbunatatirea stării de sănătate a
populaţiei
21. O.U.G nr 150/ 31 oct. 2002 privind organizarea si funcţionarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate
22. OUG 48/2003 privind intarirea disciplinei financiare si a creşterii eficientei utilizării fondului
sistemului sanitar
23. Ordonanţa Guvernului nr. 124/1999 privind organizarea cabinetelor medicale
24. Ordonanţa de Guvern nr. 182/2002 privind licitaţiile electronice
92

Management Si Legislatie Sanitara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management Si Legislatie Sanitara

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Management Si Legislatie Sanitara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT

SUPORT DE CURS ANUL 3 – A.M.G.

CAPITOLUL 1: FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor de management din

1.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

1.2 DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI UNITATI

STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI

2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE

2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA

Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni, concertizat in formularea si

2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI UNITATI

Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare implica un proces

Procesul de elaborare si implementare a strategiei.

2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI

b) Precizarea obiectivelor strategice (fundamentale)

c) Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)

d) Dimensionarea resurselor necesare

e) Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor

f) Stabilirea avantajului competitiv

g) Stabilirea strategiilor partiale

h) Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare

2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE

3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA

Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata de o serie de autori,

3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR

Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator

1.Clasificarea deciziilor dupa orizont si implicatii

2. Clasificarea deciziilor dupa esalonul managerial:

3. Clasificarea deciziilor dupa posibilitatea anticiparii:

4. Clasificarea deciziilor dupa frecventa adoptarii lor:

5. Clasificarea deciziilor dupa amploarea sferei decizionale a decidentului:

4.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL

Sistemul informational- cuprinde ansamblul datelor, informatiilor, fluxurilor si circuitelor

4.2 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL

SISTEMUL ORGANIZATORIC AL UNEI UNITATI SANITARE

5.1 DEFINIREA NOTIUNILOR DE ORGANIZARE PROCESUALA SI ORGANIZARE

Sistemul organizatoric al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor de natura

5.2 DEFINIREA NOTIUNII DE STRUCTURA ORGANIZATORICA

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor organizatorice astfel

6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL

O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o reprezinta managerii.

6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP

METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL

7.1 METODA DIAGNOSTICARII

Sedinta este cea mai frecvent utilizata metoda de management, constituind

Delegarea este una din metodele des utilizate in activitatea de management.

FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA

8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE

8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE

De la bugetul de stat se asigura:

FINANTAREA SECTORULUI SANATATII

RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR

11.1 RECRUTAREA, SELECTIA SI INCADRAREA PERSONALULUI MEDICAL

11.2 FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI

11.3 EVALUAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI

11.4 MOTIVAREA PERSONALULUI

Motivarea ca fundament al functiei de antrenare presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor

PROCESUL DE PREGATIRE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE