VINE IARNA Vântul râu le-a scuturat

Şi le-mprăştie prin sat.

Vine, vine, vine iarna, Uite, una s-a desprins
Vine de departe, hăt! Dintr-o margine de nor...
Cu căciuli de promoroacă - Oare-a nins?
Şi cojoace de omăt.
E un fulg şi-i cel dintâi,
Vine gerul, care pune Şi aduce-n vânt ninsoare,
Flori de gheaţă la fereşti Drumuri albe peste văi,
Şi mămica iar ne spune Râs curat în ochii tăi,
Adormindu-ne, poveşti. Sănioare, zurgălăi...

Uite vine iarna rece Cu toiagul de alun

Cu zăpadă şi cu ploi. Şi cu traista în spinare,
Să ne pregătim şi noi. Când vor auzi că vine
Brazii tineri, pe cărare,
Curioşi or să se-ncline,
ŞOAPTA VÂNTULUI Şi-or să cânte o colindă
Greieraşul de sub grindă:
Vântul iernii de la munte, Florile dalbe!
Într-o seară ne-a adus
Praful stelelor mărunte
Şi la gemuri ni l-a pus. IARNA ÎN NOAPTE

A-nvelit apoi tot drumul Este iarnă şi e noapte,

Cu covoare de mătase, Pe cer stelele sclipesc,
Destrămând sub ceruri fumul În adânc întunecate,
Hornurilor de pe case. Ca şi comorilor cereşti.

Şi-n văzduh zburând hoinarul, Norii cern uşor zăpada,

Printre fulgii cei uşori, Fulgii cad, parcă plutesc,
I-a stins lunii felinarul, Iar copacii în zăpadă,
Ascunzând-o după nori. Se aud cum şoptesc.

- Noapte bună, noapte bună! Iarna-mbracă toată ţara,

Şoapta lui până la noi Cu o rochie albă, seara
A venit ca să ne pună Şi cu fulgi pufoşi de lână,
Vise albe-n perne moi. Se aşterne pe fântână.

NINSOAREA IARNA

Ssst!... Măicuţa gerului, Iarna cea de daruri plină

Cu mânuţa îngheţată, A venit la noi.
Bate-n poarta cerului Şi-a adus cu ea lumină
Şi întreabă supărată: Şi fulgi albi şi moi.
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s! Copacii i-a-mpodobit
Cu hăinuţe albe, S-a pornit de dimineaţă
Casele le-a învelit Lunecând din vârf de munte.
Cu florile dalbe.
Pe la geamuri, flori a pus, Cu alai de-mpărăteasă,
Parc-aduse-n dar, Pe drum de mărgăritar,
Iar pe la streşini, pe sus, Se prezintă viforoasă
Ţurţuri de cristal. Rupând foi din calendar.

Casele stau zgribulite Cum soseşte ne şi pune

Sub cuşma de omăt, Flori de chiciură pe ramuri
Ogoarele adormite Şi începe să adune
Au uitat de tot… Mici năsucuri pe la geamuri.

Ici şi acolo, câte-o cioară În privelişti siderale

Vrea să le enerveze, Cerne stele hărnicuţă
Dar, culcate-n plăpumioară, Şi ne face, colo-n vale,
Încep să viseze. Neted drum de săniuţă.

Si visează: iarbă, flori,

Păsări cu ecou, IARNA
Se trezesc şi au fiori,
Dar adorm din nou. Uite, iarna, zvăpăiata,
A trimis un fulg la mine,
Să mă-ntrebe dacă-s gata
S-o-ntâlnesc cum se cuvine.
IARNA
-"Las-să vină la fuguţa!"
Stau în casă şi privesc, Am răspuns cu bucurie,
Micii fulgi ce strălucesc. -"O aştept cu săniuţa.
Ei cad, se-aştern uşor, Ce mai vorbă? Las-să vie!"
La noi au venit cu dor.

Ei în cor ne desenează, IARNA

Iarna albă, luminoasă.
A venit iarna voioasă, Iarna cea geroasă
În veşmântul luminos, A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Şi-l aduce pe Hristos. Îşi fac loc pe drum.
Toată lumea-i mulţumeşte,
Că aduce pe Hristos, Veselia-i mare
Mesia Chip Luminos. Pentru noi cei mici,
C-alergăm pe stradă
Ca nişte voinici.
IARNA
de Tiberiu Juganaru Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii,
Iarna, cu papuci de gheaţă Căci tu-ntotdeauna
Şi cu tâmplele cărunte, Ne-aduci bucurii.
 IARNA Iarna a cuprins pământul.
Desenaţi copacii goi:
Iarnă albă cu ninsoare, Unu-aici şi colo doi.
Lasă-ne un pic de soare Stând sub ger în amorţire,
Şi căldură, că acuş’ Au pe crengi neaua subţire.
Vom porni la săniuş!
Hai să desenăm o casă.
Sus pe ea zăpada-i groasă,
IARNA Iar din coş, spre cer, în sus,
De Natalia Poşa Fumul gros de vânt e dus.

Unde-s oare florile? Şi alături de căsuţă,

Le-au gonit ninsorile? Un copil c-o săniuţă,
Iarna albă, iat-o, vine! Iar alţi doi înalţă-n grabă,
- Hai copii, cu toi la mine! Un om mare de zăpadă.
Aveţi sănii şi patine?

IARNA
IARNA De V. Carianopol

Ninge, bate vântul, Uraaa! Ninge ca-n poveste!

S-albeşte pământul! Timpul e de săniuş!
Vezi numai zăpadă, Hai, copii! Ca şi altădată,
Merg sănii pe stradă. S-a făcut alunecuş.

Pe geam, dimineaţa, Scoateţi săniile-afară!

Găseşti flori de gheaţă. Lăsaţi alte jucării!
Ai o sănioară, Dealul vă aşteaptă jocul,
Fugi cu ea pe-afară. Nu veţi fi mereu copii.
Iar când stai din joc,
Bine-i lângă foc. Hai, venii la sănătate!
Maica iarnă, pentru voi,
S-a grăbit să cearnă norii.
IARNA Stă numai un pic la noi!

Vine iarna! Las’ să vie!

O aştept cu bucurie. IARNA
Chiar dacă va viscoli, De Elisaveta Novac
Îmbrăcat bine voi fi,
Cu căciulă şi palton, Norii cu căciuli pe frunţi
Cu mănuşi şi cu şoşoni. A adus iarna din munţi.
Ea coboară de pe creste,
Frumoasă ca o poveste.
IARNA
Mai întâi, a pus pe stradă,
Este frig şi este ger, Un covor alb, de zăpadă.
Cad fulgi albi, de sus din cer. Dalbe flori a prins pe ramuri,
Vâjiie şi suflă vântul. A pictat steluţe-n geamuri.
Şi podoabele şi-a-ntins Cad în leagăne uşoare,
Peste ţara mea de vis. Pun beteală şi culoare,
Prin păduri şi prin câmpii,
Joc de stele argintii.
IARNA
De G. Coşbuc
IARNA
Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte, A sosit în haina albă,
Peste râuri pod să puie, Ţurţuri stau la streşini, salbă.
Fără lemne, fără cuie, Să pornim copii, acuş’,
Fără nici un pic de fier; Veseli toţi la săniuş,
Şi găteşte-aşa deodată, Hai, veniţi la derdeluş!
Pod întreg, dintr-o bucată.
Şi când fulgii-ncep să cearnă,
Iarna-i grădinar, când vrea Aranjaţi pomul de iarnă.
Pune albe flori la geamuri, Bate vântul, nu pasă
Fără frunze şi cotoare, Că e cald la voi în casă.
Fără chiar să aibă soare, Bucurii, bucurii,
Numai cum le ştie ea. Hai să ne jucăm copii!
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.
POVESTE DE IARNĂ

IARNA Luna încet a răsărit

De V. Carianopol Peste dealurile sure,
În omăt a adormit
Hai la săniuş, copii! Noaptea prin pădure.
A-nceput de ieri să cadă
Pe oraşe şi pe sate, Sus, în cerul lor înalt,
Fulgi de-argint şi de zăpadă. Norii încep să cearnă
Liniştea unei poveşti,
Cu patine şi cu sănii, Ca un dar de iarnă.
Hai să ne jucam cu foc!
Când ne-om face mari, odată,
Nu mai avem timp de joc. IARNA CEA ALBĂ

Ura! Dealul este mare Iarna ţelul şi-a atins:

Şi noi mici. Să ne grăbim! Peste tot a nins şi-a nins.
Fii binevenită iarnă! Nins e-acolo, nins aici,
Noi, copiii te iubim! În livadă la bunici.

Albe-s iarba câmpului,

IARNA Casa pădurarului,
De Aurel Mălin Albe satele gingaşe,
Albe marile oraşe.
Prin văzduh de catifea,
Stele mici şi fulgi de nea Tot pământul alb îmi pare,
Doar în pivniţă cărbunii Dar năvalnic vuiet vine
Şi-au păstrat a lor culoare. De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii.
De pe coastă vin ţipând,
NOAPTE DE IARNĂ Şi se-mping şi sar râzând;
De O. Cazimir Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.
Luna plină-a răsărit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Şi pe cerul ca oglinda GERUL
A pornit-o cu colinda.
Astă noapte gerul
Iar în calea ei senină, A bătut la geam.
Câte-o stea se dă pe gheată Cine să-l audă
Însemnând o dungă lină Dacă eu dormeam?
Şi subţire, ca o aţă
De lumină. A căzut zăpada
Şi s-a luminat...
Ninse, dealurile dorm. Vai! Ce flori frumoase
Doar oraşul, alb sub lună, Gerul a pictat!
Geme, zbârnâie şi sună
Ca un contrabas enorm.
PRIMII FULGI

IERNUŢA FULGUŞOR Iarna scutură zăpadă

Peste pomi, câmpii şi case.
Prin văzduh zbor uşor, Cad fulgi mari, cât porumbeii
Nici nu urc, nici nu cobor, Şi fulgi mici, cât ghioceii.
Sunt iernuţa fulguşor.
Sus e frig şi mă fac sloi,
Jos e cald, mă fac noroi. FULG DE ZĂPADĂ
Am prieteni mii şi mii De D-tru Mazilu
Şi-i îndrăgesc pe copii.
Fulg de nea, de ce nu vii?
Te aşteaptă-atâţi copii,
IARNA PE ULIŢĂ Să dansezi în line salturi
De George Coşbuc Pe sub necuprinse `nalturi,
(fragment) Şi să vii purtat de vânt
Să te aşterni ca veşmânt
A-nceput de ieri să cadă Peste case şi pământ!
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat Dac-a fost toamna mai lungă,
Spre apus, dar stau grămadă Supărarea ţi-o alungă.
Peste sat. Tu să nu fii bosumflată!
Află, dacă n-ai aflat –
Nu e soare, dar e bine, Că cei mici, toţi te invită,
Şi pe râu e numai fum, Săniuţa-i pregătită!
Vântu-i liniştit acum,
 POVESTE CU UN FULG Ca pe nişte ghiocei.
De Ivo Muncian
FULGUL DE ZĂPADĂ
Mi-a căzut un puf pe gene,
Alb şi moale, plin de lene, Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Dar când l-am luat în mână Tot cad fulgii fără număr.
A-nceput aşa să-mi spună: Mi-a căzut în palmă unul.
Iute, iute închid pumnul.
- Lasă, lasă, iarna vine,
Nu te supăra pe mine! Deschid pumnul. Unde-i fulgul?
Vine gerul, frigul vine, Am în mână un strop de rouă,
Vreau să mă-ncălzesc la tine! Sau un bob de apă? Plouă?
S-a topit în mâna mea,
Ca o lacrimă de nea.
FULG DE NEA

Fulg de nea, măi fulg de nea, STELUŢA DE GHEAŢĂ

Vino colea-n palma mea,
Fără aripioare zbori Pe geam s-a aşezat o stea.
De sus, de-acolo din nori. Eu n-am ştiut că topeşte
Jos la noi când ai venit De sufli peste ea.
Pământul l-ai învelit, - Mamă, steluţa nu mai este!
De sub el v-a înverzi - Fetiţa mea, nu plânge în zadar
Zăpada când s-o topi Că mâine se întoarce iar
Şi-ţi va aduce o poveste.
Iarbă verde şi frumoasă,
Grâu cu fir ca de mătase,
Flori frumoase prin grădini PRIMUL FULG
Şi cu zumzet de albini.
Un fulg moale de zăpadă
Iar tu, fulgule de nea, Cam firav şi cam speriat,
Rămâi în amintirea mea A căzut astăzi pe stradă.
Pân-la iarna care vine Cică a aterizat.
Când iar o să mă joc cu tine.
Se uita in jur mirat
Pe la pomi şi pe la case,
PRIMII FULGI Nu ştia ce s-a-ntâmplat
De G. Vieru Şi unde aterizase.

A venit un fulg la geam - Vai de mine! Ce mă fac?

Şi s-a aşezat pe ram. Fraţii nu mă mai găsesc!
Ramul bate-n geam – Vedeţi? În apă o să mă prefac,
Vine iarna, măi băieţi! Curând o să mă topesc!

Şi-au ieşit copiii, voi, - Nu te teme! Zise uşor

Mai micuţi, mai măricei, Un glas lin dintr-un nor dalb,
Să-i culeagă albi şi moi, Tu eşti primul vestitor
Al anotimpului alb.
După tine vor veni Cu o pătură de-argint.
Fraţi de-ai tăi plecaţi prin lume.
Pământul vor împânzi, Peste tot e numai nea,
Haină albă îi vor pune. Copii se joacă cu ea,
Fac un om alb de zăpadă,
Şi în strai de sărbătoare Îi pun nas, dar fără barbă
Voi veţi îmbrăca pământul.
Pe câmpuri şi pe ogoare Şi-apoi se uită la el
Iarna-şi va spune cuvântul. Să vadă de-i frumuşel,
Suflă-n mâini, joc din picioare,
Nu se duc, zăpada-i mare.
ZĂPADA
De T. Constantinescu
FEBRUARIE
A căzut zăpada, iată! De Petre Ghelmez
Câmpu-i alb, ca niciodată.
Alb şi alb! Fulgi de nea Cu mărgăritare albe
Uşori, prin aer zboară. Pare dealul presărat.
Vin copiii dinspre sat
Cling! Cling! Trece-o sănioară Ca mărgelele în salbe.
Cu doi voinici în ea.
Şi-ntr-un colt alb, de livadă, Geru-nţeapă, nasu-ngheaţă,
Râde omul de zăpadă. Dar la joc nu-i frig deloc.
Doi bujori surâd pe faţă:
- Trece bobul, faceţi loc!
NINGE
De Mălina Cajal
PREGĂTIRI PENTRU IERNAT
Ce frumos, în zare! De Passionaria Stoicescu
Ninge in ianuarie!
Trecem prin ninsori Gâzele au adormit sub pământ,
Cu obraji bujori Păsările călătoare au plecat
Şi din bulgăraşi Aripile fluturând.
Ridicăm oraş. Iar cele rămase
Mândru o să şadă S-au adunat pe lângă case.
Omul de zăpadă!
Animalele pădurii
S-au pregătit pentru iernat.
NINGE Grâul şi-a tras plăpumioara
Peste mustaţa verde
A-nceput cerul să cearnă Şi s-a culcat.
Puful moale de zăpadă
Şi s-a aşternut frumos Oamenii, ca în proverb,
Peste tot, aicea, jos Fiindcă vara şi-au făcut sanie,
Acum înjgheabă căruţa,
Şi pe pomi i-a îmbrăcat, Vacanţa de Crăciun
Coroană le-a pus pe cap, Şi datul cu săniuţa.
Câmpul tot s-a învelit
 MUSAFIRUL CU ARIPI OMUL DE ZĂPADĂ
De Mălina Cajal
Nasu-i un ardei,
Ninge, ninge tot mai des! Ochii-s de cărbune,
Fulgii albi perdele ţes. Mătura sub braţ
Vine-o vrabie la geam Îi stă de minune.
Şi mă-ntreabă: pâine am?
Nu doar pâine, chiar şi mei I-am pus oala-n cap,
Va mânca azi dumneaei, În loc de pălărie,
Ba îi dau şi felul trei. Cât va sta în ger,
Frig n-o să-i mai fie.

PĂSĂRICA-N TIMPUL IERNII

OMUL DE ZĂPADĂ
Iarna ninge şi îngheaţă, De V. Carianopol
Frigul creşte tot mereu.
Vrăbiuţa cea isteaţă Bogdănel a strâns din stradă
Nu-şi mai zice cântul său. Guguloaie de zăpadă.
Şi în curte, lângă pom,
Când afară viscoleşte, A făcut din ele-un om.
Ea se-ascunde tremurând,
De mâncare căutând. Ochii negri de tăciune,
I-a făcut din doi cărbuni,
Iar în loc de nas i-a pus
DOUĂ VRĂBII Un ardei cu vârfu-n sus.

Două vrăbii zgribulite A luat mătura, la fel,

Bat la geam pe negândite. Şi a pus-o lângă el,
Hai, veniţi, veniţi la mine Celor care-l văd afar’
Unde-i cald şi bine! Să le pară gospodar.
Vă dau hrană într-o clipă
Şi-aspirină pentru gripă.
OMUL DE ZĂPADĂ
De Rusalim Mureşan
DARURILE IERNII
De Irimie Străuţ Ţanţoş stă-n ogradă,
Parcă-i o minune,
Cu copiii darnică, Omul de zăpadă
Iarna-i foarte harnica. Cu ochi de cărbune.
Punţi durează, de cristal,
Peste râu, din mal in mal. Dintr-un morcov nasul,
Cuşma-i o tigaie,
Căci copiii tare-i plac – Şi-n jur, la tot pasul,
Patinoar face din lac Mare hărmălaie.
Şi le-aşterne derdeluş,
Loc de joc şi săniuş. Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
„Când o să mă vadă
Soarele păleşte!” OMUL DE ZAPADĂ
Soarele, molcomul,
Îi zâmbi oleacă În gradină, lângă stradă,
Si pe dată omul Şade omul de zăpadă.
Se făcu… băltoacă! L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea.

OMUL DE ZĂPADĂ Chiar de ninge, chiar de-i ger,

De Mălina Cajal Eu mă jos frumos cu el.
Însă, când afara-i soare,
Parcă e o mare E topit de supărare.
Albă-nfăşurare
Ce trece de zare.
OMUL DE OMĂT
Norii grei de nea
Tot mai curg agale Eu sunt omul de omăt,
Roiuri de petale. Singur nu mai vreau să fiu.
N-am cu cine să mă joc
Bucuria mea Şi pe alţi copii, nu-i ştiu.
Când omătul cade
Izvorând cascade. Ce frumos v-aţi îmbrăcat!
E cumva vreo sărbătoare?
Azi din bulgăraşi Mult mă bucur c-am aflat!
Am clădit uriaş, Poate că-mi va da şi mie
Omul de zăpadă Un fular şi-o pălărie;
Ce-l vezi şi din stradă.
Fiindcă, astea sunt cam vechi,
Suflă vântul prin urechi...
OMUL DE ZĂPADĂ Şi, d-aceea am răcit.
Vorbesc gros şi răguşit.
Sprijinit într-un toiag,
Stă-n ogradă un moşneag.
Poartă-n cap o oală veche OMUL DE ZĂPADĂ
Răsturnată pe-o ureche.
Au făcut un om de zăpadă
Ochii negri şi lucioşi, Şi-ntr-atât l-au dichisit,
Sunt cărbuni din vatră scoşi. Că nu vor să-l lase-n stradă
Nu-i lipseşte nici lulea, Singurel şi părăsit.
Parcă pufăie din ea.
- Un prieten, de, nu strică.
Iar pe piept, perechi, perechi, Hai cu noi, la noapte-i frig;
Are moşul nasturi vechi. O să stai la căldurică
Şi mai are un nas roş Şi-o să bei ceai cu covrig.
Ca o creastă de cocoş.
El, cu ochii de tăciune,
Cată lung şi-i vine greu:
- Rostul meu, de-acum, le spune,
E să stau aici mereu.
Mi-ar plăcea, de bună seamă, LA SĂNIUŞ
Şi cu drag v-aş însoţi,
Însă tare mi-este teamă Larmă mare e pe deal,
Că de drag…eu m-aş topi! Cântă, chiuie văzduhul,
Zboară copiii pe sănii
De li s-a-nroşit năsucul.
SANIA
De V. Carianopol Unul vrea ca să nu cadă
Şi-a-nhămat un căţeluş,
Am o sanie ca fulgul, Care-l trage, hopa – hopa,
O dau jos din pod acum. La vale şi la urcuş.
I-a venit iar, astăzi timpul.
Haide, sanie la drum! Iată şi-un om de zăpadă
Ce se bucură că-i gras.
Te-am lăsat un an în pace Are ochii de cărbune
De te-ai odihnit mereu, Şi-un morcov în loc de nas.
Fii acum din nou părtaşe,
Soră pentru jocul meu. Ţine-n mână-un măturoi
Şi face pe dirijorul,
Ninge iarăşi peste ţară, Ar cânta şi din cimpoi,
Dealul este alunecos, Dar îl doare-un pic piciorul.
Hai să ne jucăm cu iarna, Unii cad şi râd în hohot:
Cât e bine şi frumos. “Ha-ha-ha!" şi “hi-hi-hi!"
Parcă-i un vulcan în clocot
Când voi fi odată mare, Dealul cu copii zglobii.
Am să-ţi mulţumesc din drum, Un copil mai mic de stat,
Pentru jocul meu de astăzi, Rumen ca un bob din vie,
Pentru clipele de-acum. Ce pe cap şi-a îndesat
O căciulă brumărie,

SĂNIOARA Ţine-n braţe un motan

Şi îl trage de mustaţă,
Am o sănioară, Iar pisoiul, hoţoman,
Mă poartă mereu Cu lăbuţa-i dă pe faţă.
Din zori până-n seară,
După placul meu. Strigăte se-aud în zare,
Parcă-s roiuri de albine:
Dar când se grăbeşte, “Hai, copii, cu mic cu mare,
Aruncă din zbor Să ne întrecem pe patine!"
Zăpada şi gheaţă
De jos până-n nori.
SĂNIUŢA
Dragă săniuţă,
Mai fă un popas. Neaua peste tot s-a pus.
De-oi cădea drăguţă, A venit iarna drăguţa!
Rămân fără nas. Hai, copii pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuţa.
Câte unul, câte doi, Se rostogolesc.
Ne suim în sănioară
Fără cai şi fără boi, Zboară copii-n săniuţe,
Săniuţa fuge, zboară. Iute ca un nor,
Se pare că lumea-ntreagă
Toţi sunt rumeni la obraz, E numai a lor.
Mulţi coboară şi mulţi suie.
Unii râd, fac mare haz, Intră-n case la culcare,
Alţii capătă cucuie. Căci n-au ce să facă.
Şi-aşteaptă cu nerăbdare
Noaptea ca să treacă.
SĂNIUŢA
Şi să-nceapă, frate, jocul
Uite, săniuţa mea Veseli şi zglobii.
Zboară ca un fulg de nea! Să zburde, bată-i norocul,
Când o sui pe derdeluş, Cât mai sunt copii!
Trage spre alunecuş.

Când se vede sus, ei bine, IARNA ŞI VOCALELE

Ar fugii şi fără mine.
Dar n-o las. Pe gheaţa bună, A, a, a, aşa e iarna!
Lunecăm doar împreună. E, e, e, e rece, ger mai e!
Ninge…Iiii e tare bine,
Pe gheţuş e o plăcere.
LA SĂNIUŞ
Ooo! E omul de zăpadă!
Ninge, sania mea mică! Un nas luuung acu-i vom pune
Şi copiii sunt afară. Dintr-un vârf de morcov roşu;
Somnoroaso, ţi-este frică Ochii facem din cărbune.
De gheţuş?
De asta vară A-ha-ha! Ce gălăgie!
Dormi în pod. I-hi-hi! Ce mai ninsoare!
Acum hai fuga, Sănii, zurgălăi, patine,
Eu mi-am pus fularul, gluga... Iarnă, râzi, că-i sărbătoare!
Prin troieni, gălăgioşii
Toţi sunt cu obrajii roşii.
BRĂDUŢUL

JOCURI DE IARNĂ M-am deşteptat. Ningea în zori

Cu fulgi frumoşi, ca în poveşti
Toate dorm azi sub zăpadă, Şi-o sanie trecea în zbor
Se mai odihnesc. Prin faţa casei părinteşti.
Doar copiii de pe stradă,
Nu mai obosesc. Ningea cu fulgi tăcuţi şi mici,
Iar tu în geamuri străluceai.
Căci in chiot şi din joc La joc afară mă chemai
Nu se mai opresc. Şi iată-mă cu tine-aici.
Râd, se-aruncă, îşi fac loc,
Ţi-ai pus hăinuţe albe, noi,
Să-mi luminezi al casei prag.
Brăduţule, mi-eşti tare drag!
Ce mândri suntem amândoi!

BRĂDUŢUL
De Nicolae Nasta

Brăduţul creşte-n bună pace

Pe culmi de munţi, înalt, voinic
Şi-n ramuri poartă mii de ace
Ce nu se-ngălbenesc de frig.

Brăduţu-i pom de iarnă-n casă,

Când urlă crivăţu-n câmpii,
Şi Moş Crăciun în el aşează,
Cuminţi de suntem, jucării.

BRĂDUŢUL

Mereu tânăr, mereu verde,

Veghezi munţii vreme lungă.
Vârfu-n stele ţi se pierde,
Luna ar vrea să te ajungă.

Intri-n case de Crăciun,

Aduci viaţă, bucurie,
Oamenilor gândul bun,
Copiilor veselie.

Căci ei te împodobesc
Cu steluţe argintii,
Cu beteală te-nvelesc
Si cu globuleţe, mii.

Te-nconjoară cu iubire,
Cântându-ţi „O, brad frumos!”
Îi priveşti cu mulţumire
Tot falnic şi grandios.