Realizează un eseu, de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţile unui text

narativ studiat din opera lui G.Călinescu

G. Călinescu, Enigma Otiliei

 Roman obiectiv, realist

 Roman interbelic, citadin

1.INTRODUCERE

 Părtaş la disputele asupra romanului din perioada interbelică, romancierul G.

Călinescu se înscrie în tradiţia romanului românesc realist, obiectiv.

2.INCADRAREA ÎNTR-UN CURENT LITERAR/PERIOADĂ/ORIENTARE TEMATICĂ

 Romanul obiectiv/realist are la bază observarea atentă a realitătii, acţiunile fiind

prezentate în ordine cronologică.

 Naratorul este omniscient, omniprezent,iar perspectiva narativă este obiectivă , întrucât

naratorul cunoaşte destinele personajelor, dar şi solutiile intrigilor.

 Se acordă importanţă epicului si mai puţin analizei psihologice, coordonatele spaţio-

temporale sunt clar precizate, iar descrierile au rol explicativ.

 Structura epică este echilibrată, planurile narative fiind clar delimitate şi respectând
pricipiul compoziţional al simetriei.

 Personajele sunt tipuri umane, reprezentative pentru o categorie sociala, având o

singura trasătură de caracter dominanta.

3.ALEGEREA OPREI ŞI MOTIVAŢIE

 Roman al unei familii şi istorie a unei moşteniri, “Enigma Otiliei” de G. Calinescu este “o
scriere realista, ilustrarea unei idei printr-o experienta”.

 Intial, opera a fost considerată roman balzacian prin teme (moştenirea şi paternitatea) şi
prin tipologiile specifice.

 Călinescu depăşeşte realismul intrucât romanul nu merge in sensul realist documentar, ci

estetic, polemic. Ideea este ilustrată de afirmaţia N. Manolescu: “Balzac are vocatia de a crea
viata. Calinescu o are pe aceea de a o comenta…cartea ilustrează un balzacianism fara
Balzac.”

 În text, apar o serie de elemente moderniste: naratorul împrumută in mod consecvent

punctul de vedere al unui personaj; boala psihica; portretele grotesti ale personajelor,
relativizarea imaginii Otiliei, prezenţa colajului.
 4. TEMA

 Tema romanului este mostenirea pentru că fiecare personaj speră să se realizeze prin
averea lui Giurgiuveanu.

 Imaginea Bucurestiului de la începutul secolului al XX-lea este fundal al altor două teme:
paternitatea şi iubirea. Astfel, intriga se dezvoltă pe două planuri: istoria moştenirii lui C.
Giurgiuveanu şi destinul lui Felix.

5. ELEMENTE DE COMPOZIŢIE ŞI STRUCTURĂ (ACŢIUNE, INCIPIT, FINAL, RELAŢII TEMPORALE SI

SPAŢIALE, TEHNICI NARATIVE, INSTANŢELE COMUNICĂRII NARATIVE-PERSONAJELE)

Un element de compoziţie semnificativ pentru textul narativ este ….

 Titlul initial al cărţii a fost “Părinţii Otiliei”, modificat de autor la sugestia editorului.

 Titlul care reliefează în esenţă misterul feminin, autorul afirmând: “Otilia nu are nicio enigmă,
ci Felix crede că o are. Pentru orice tanar de 20 ani, enigmatică va fi fata care-l va respinge,
dându-i totusi dovezi de afectiune. Irationalitatea Otiliei supara mintea clara a lui Felix.”.

Un alt element de compoziţie semnificativ pentru textul narativ este acţiunea pentru că....

 Acţiunea nu respectă rigorile cronologiei, dar autorul creează scene de viaţă relevante pentru
mesajul realist, specifică fiind grija pentru detaliul semnificativ.

O trăsătură care face posibilă încadrarea textului în realism este caracterul verosimil al indicilor
spaţio-temporali.

 Astfel, în incipit, se fixează coordonatele spatio-temporale, actiunea se desfăşoară in

Bucuresti, între 1909 şi sfârşitul Primului Război Mondial.Utilizând procedeul balzacian al
restrangerii treptate a cadrului, sunt prezentate strada Antim, casa lui Giurgiuveanu şi
personajele adunate la jocul de cărţi.Deşi descrierea casei este realizată din perspectiva
personajului-reflector, Felix Sima, caracteristicile arhitectonice ale străzii sunt surprinse de
ochiul unui estet, acela al autorului, pentru care strada e o “caricatură in moloz a unei strazi
italice”.

 Desfăşurarea epică este lentă prin succesiunea unor episoade semnificative: venit în casa
tutorelui său, Felix descoperă o lume stranie adunată la jocul de cărţi. Zgîrcenia lui
Giurgiuveanu, ezitările lui de a o adopta pe Otilia determină competiţia aprigă pentru avere
mai ales între Aglae şi Stănică.

6.COMENTAREA A DOUĂ SECVENŢE RELEVANTE PENTRU TEMA TEXTULUI

 secvenţă narativă relevantă pentru tema moştenirii este scena în care familia Tulea ocupă
“milităreşte” casa lui Giurgiuveanu atunci când acesta este doborât de primul atac al bolii de
inimă. Fără compasiune pentru fratele ei, Aglae vorbeşte despre o vagă boală proprie, Aurica
discută despre norocul fetelor care se mărită, iar Stănică îşi aminteşte cinic despre veghea
unui unchi muribund, obsedat de avere. Dialogul dezvăluie grotescul unei lumi în care nu
există posibilitatea unei comunicări reale. Boala bătrânului tensionează lupta pentru
 moştenire. Astfel, Costache Giurgiuveanu ilustrează in roman tipologia avarului, caracterul
său cumulează atributele a doua personaje balzaciene: moş Grandet si mos Goriot, grefate
pe o fire de om slab, incapabil de initiative si obisnuit sa faca totul pe ascuns. Giurgiuveanu
face tot felul de combinatii nastrusnice: construieste casa Otiliei cu banii lui Felix si cu
materialele de la casele demolate, îl imprumuta pe Felix cu bani din banii lui, are o serie de
case închiriate studentilor la Medicina, cărora le vinde manualele atunci când nu-si puteau
plăti chiria. Lupta pentru averea lui Giurgiuveanu e amplificată de Stanica Ratiu, tipul
arivistului intrigant, avocat, înzestrat cu o inteligenta speculativa remarcabilă si cu o intuiţie
deosebită. Lipsit de scrupule, el nu se dă în lături de la nimic pentru a căpăta fie si sume
derizorii, dă sfaturi pe care nu i le cere nimeni, face promisiuni pe care nici nu se gandeste să
le respecte, fiind agitat şi mereu in miscare, prezent oriunde si peste tot, agasând pe toată
lumea. Planul epic este completat de clanul Tulea ,un model al degradării morale. Desi boala
psihica nu este un element realist, fiecare personaj reprezinta un tip uman: Aglae este „baba
absoluta fără cusur in rău”, Aurica este fata batrana asezată de multe ori in posturi ridicole;
Simion e batranul senil care-si asumă diferite identitati.

O altă secvenţă relevantă pentru tema moştenirii este moartea lui Giurgiuveanu. Episodul dezvăluie
rapacitatea (lăcomie) lui Stănică Raţiu care luând banii lui Costache îi provoacă atacul fatal de
apoplexie. Cinismul lui Stănică este dublat de acela al Aglaei şi al fetelor ei, întrucât ele caută cu
înverşunare banii, uitând cu desăvârşire că Giurgiuveanu era mort. Punctul culminant al secvenţei
este disputa dintre Aurica şi Olimpia provocată de un inel pe care fiecare vrea să şi-l însuşească.

 O secvenţă reprezentativă pentru al doilea plan narativ,al iubirii dintre Felix şi Otilia, este
episodul în care, alungată din casă de familia Tulea după moartea lui Giurgiuveanu, Otilia acceptă
protecţia lui Pascalopol căruia îi devine soţie. Scrisoarea pe care Felix o găseşte după plecarea Otiliei
desi dezvăluie maturitatea fetei, sporeşte incertitudinea tânărului. Spirit lucid, rational, Felix nu
înţelege comportamentul straniu al fetei. E rational, nu e capabil de disimulare, nu-si ascunde
aversiunea fată de Pascalopol de aceea plecarea Otiliei cu Pascalopol la Paris, îi provoacă o puternica
dezamăgire. Otilia Marculescu este un personaj complex, atipic pentru contextual social în care
trăieşte. Otilia e obişnuită să nu ia lucrurile în tragic, iar comportamentul ei este derutant întrucât
firea capricioasă ascunde maturitatea, judecata de mare subtilitate si o intuitie remarcabila..
Comportamentul derutant al fetei scapă minţii clare a lui Felix.

Finalul este un alt element de compoziţie semnificativ pentru textul narativ, întrucât este…

 Finalul romanului, construit pe principiul circularităţii realiste, rezumă un deceniu din

existenţa personajelor în contrast cu timpul destul de lent al desfăşurării epice a romanului. Dialogul
dintre Pascalopol şi Felix este un procedeu narativ prin care autorul oferă citiorului toate soluţiile
conflictelor: cariera şi căsătoria fericită a lui Felix, despărţirea Otiliei de Pascalopol, căsătoria lui
Stănică cu Georgeta; Decorul casei parasite din strada Antim este mărturia unui adevăr tragic:
existenţa derizorie a personajelor sugerată de replica lui Giurgiuveanu de la început: “Aici nu stă
nimeni”

7. CONCLUZIA

Romanul “Enigma Otiliei” depăşeşte realismul balzacian, ilustrând o viziune mai degrabă
modernistă asupra lumii prin valorificarea unor modele estetice foarte diferite. Desi aderă la formula
epică a romanului balzacian, Călinescu foloseşte o serie de tehnici moderniste: colajul, discursul
discontinuu, tetralizarea epicului, contrapunctul, notaţia comportamentistă, jocul presupunerilor şi
relativizarea perspectivei asupra unor personaje.

Construcţia unui personaj feminin dintr-un roman studiat

1.INTRODUCERE

 Părtaş la disputele asupra romanului din perioada interbelică, romancierul G. Călinescu se

înscrie în tradiţia romanului românesc realist, obiectiv.

 Roman al unei familii şi istorie a unei moşteniri, “Enigma Otiliei” de G. Calinescu este “o
scriere realista, ilustrarea unei idei printr-o experienta”.

 Intial, opera a fost considerată roman balzacian prin teme (moştenirea şi paternitatea) şi
prin tipologiile specifice.

 Călinescu depăşeşte însă realismul intrucât romanul nu merge in sensul realist documentar
şi apar o serie de elemente moderniste între care relativizarea imaginii Otiliei.

2. PARTICULARIŢĂŢILE PERSONAJULUI

 Otilia Mărculescu este un personaj complex, rotund, despre care autorul, G. Călinescu
spunea ca “este eroina mea lirica, proiectia mea in afara, o imagine lunara si feminină.
Flaubertian aş putea spune: Otilia c’est moi. E fondul meu de ingenuitate si copilarie.”.

 Critica biografistă vorbeşte despre un posibil model din realitate al eroinei, o anume Otilia
din familia autorului.

 Otilia este personajul atipic pentru contextual social în care trăieşte, prin misterul care dă un
farmec indicibil feminităţii sale. In cazul Otiliei se remarcă indeterminarea caractereologică,
fiind dupa cum spunea Călinescu: “exuberantă si reflexivă, cultă, serioasă, furtunoasă,
meditativă si muzicantă”.

3. MIJLOACE DE CARACTERIZARE
 Modalităţile de caracterizare constituie un element de compoziţie semnificativ pentru
construcţia personajului întrucât se conturează identitatea narativă a acestuia.

 prezentată printr-o tehnică a oglinzilor paralele, Otilia este caracterizată direct de

celelate personaje. Astfel, pentru Giurgiuveanu este “Otilica”, pentru Felix “este o fata
admirabilă pe care n-o inteleg”, iar pentru Aglae, care o percepe in permanenta antiteză
cu Aurica, este “o stricata”, chiar si pentru Pascalopol este “micul meu viciu sentimental.”

 Amatoare de lux si confort, ea se autocaracterizeaza: “am un temperament nefericit”,

“ma plictisesc repede si sufăr cand sunt contrariată”, “sunt capricioasa si vreau sa fiu
libera”.

 Ea are de altfel si propria ei conceptie despre viata, refuzând sa privească n viitor si traind
cu intensitate prezentul.

 Otilia se afla in roman intr-o permanenta devenire, idee ilustrata de cele doua imagini ale
fetei construite din perspectiva lui Felix. Initial, “Fata părea să aibă 18-19 ani, fata
maslinie, nasul mic si ochii foarte albastri, arata si mai copilaroasa intre multele bucle si
gulerul de dantela.” pentru ca în epilogul romanului, in fotografia pe care i-o arata
Pascalopol, Felix să descopere “o doamna foarte picantă, gen actrită intreţinută”.

 Otilia este caracterizată şi indirect, prin comportamentul derutant sau relaţia cu celelalte
personaje. Ea este obişnuită să nu ia lucrurile în tragic, iar firea capricioasă ascunde
maturitatea, judecata de mare subtilitate si o intuitie remarcabila. De fapt, ea disimuleaza
sub comportamentul copilaresc, sensibilitatea.

Finalul romanului este un alt element de compoziţie relevant pentru construcţia personajului,
întrucât…..

 Fata intuieşte spirtul rational, lucid al tânărului şi îl alege pe Pascalopol, moşierul generos,
ingăduitor cu capriciile feminine.

 Sfârşitul poveştii de iubire dintre Otilia şi Felix dezvăluie caracterul iluzoriu al libertăţii de a
alege şi de a-şi asuma iubirea într-o lume în care totul este determinat social şi economic.

4. EVIDENŢIEREA UNEI TRĂSĂTURI PRIN DOUĂ SECVENŢE COMENTATE

O trăsătură a Otiliei este fireai ei caprocioasă, ilustrată în secvenţa…

 secvenţă semnificativă pentru temperamentul capricios al Otiliei este un dialog cu

Felix iniţiat chiar de fată: „Spune-mi cum vezi existenţa?”. Concepţia lui Felix despre
viaţă „Nu pot suferi ideea de a nu însemna nimic în viaţă, de a nu contribui cu nimica
la ea, de a nu-mi lega numele de ceva” dezvăluie o fire ambiţioasă, raţională.Astfel,
Felix consideră că singurul mod de a ajunge sus numai prin voinţă este cariera
ştiinţifică, iar iubirea este o comuniune de idealuri, aspiraţii şi interese. Deşi înţelege
aspiraţiile lui Felix, Otilia are conştiinţa incompatibilităţii. Pentru ea, iubirea este un
sentiment care are mereu nevoie de un alt decor. Idealul ei este diferit „de a plăcea
cât este tânără”. Afirmatia fetei:„Până acum râdeam de oamenii prea serioşi , îmi
 plăceau bărbaţii chic.” pare derutantă, ca şi decizia de a nu finaliza dialogul cu o
concluzie clară, ci interpretând la pian o piesă a lui Ceaikovski. Acestea ascund însă
maturitatea , o judecată de mare subtilitate, o justă apreciere a oamenilor şi intuiţie
remarcabilă a nepotrivirii dintre ea şi Felix.

 Aceeaşi trăsătură, adică firea capricioasă a Otiliei, este evidenţiată în secvenţa în

care este descrisă camera fetei.

 O altă secvenţă semnificativă pentru temperamentul capricios al Otiliei este

descrierea camerei. Deşi Otilia nu se integrează într-o tipologie, există ca în orice
roman realist o relaţie de determinism între mediu, camera fetei, şi caracterul
acesteia. Camera în care este poftit Felix pentru că nu i se pregătise o odaie este
prezentată din perspectiva tânărului. Ea pare iniţial o aglomerare haotică de de
obiecte a căror simbolistică se dezvăluie treptat Mobila veche, de lemn masiv conferă
„un aer bătrânesc şi elegant”, iar masa de toaletă cu „trei oglinzi mobile” evidenţiază
gustul pentru lux al Otiliei. Dezordinea, multimea de farduri ilustrează cochetăria, iar
romanele franţuzeşti şi cele nemţeşti sunt indicii ale preocupărilor culturale ale
Otiliei. Odaia dezvăluie o parte din personalitatea exuberantă prin amestecul de dantele,
partituri, romane franţuzeşti, cutii de pudră şi parfumuri.

5. STATUTUL SOCIAL, MORAL, PSIHOLOGIC

 Statutul social al Otiliei este precar, avându-l ca tutore pe mos Costache, care amână decizia
de a o înfia.De altfel, după moartea lui Giurgiuveanu, va fi alungată de Aglae, acceptând
căsătoria cu Pascalopol.

 Psihologic, Otilia este un amestec de luciditate şi inconştienţă, prezentată printr-o tehnică a

oglinzilor paralele, finalitatea fiind o relativizare a imaginii personajului. Adevărata
dimensiune a personalităţii Otiliei este surprinsă de Weissmann “orice femeie care iubeşte
un bărbat fuge de el ca să rămână în amintirea lui ca o apariţie luminoasă. Otilia trebuie să fie
o fată înteligentă”.

 Statutul moral al personajului este evidenţiat prin comportamentul ei mereu adecvat fiecărei
situaţii: copilăroasă faţă de Pascalopol, tandră şi protectoare cu Felix, veselă şi grijulie cu moş
Costache, dar distantă şi ironică cu clanul Tulea.

6. CONCLUZIA

Trăsăturile contradictorii şi tehnicile de portretizare a personajului Otilia creează o prezenţă

complexă, enigmatică, în continua devenire. Otilia are un farmec inefabil, amestec de candoare şi
rafinament, de capriciu, devotament şi intuiţie.